Europa comunitara nu este doar un spatiu geografic si economic, Europa este o regiune

a lumii in care radacinile istorice merg in profunzime1.

Europa, comunitatea culturilor, a lasat in istorie urmele vointei sale unificatoare si, in
mod special in acest secol, dorinta sa permanenta de a o face efectiva.
Integrarea europeana nu a fost deci o idee originala, specifica secolului XX, ci una din
minunatele utopii ale gandirii europene, asa cum o demonstreaza multiplele proiecte ce s-au
succedat de-a lungul istoriei.
O explicatie a obsedantei idei de unificare o poate da existenta unei comunitati de culturi,
continentul european fiind cel ce a generat:

cele mai importante miscari artistice si literare;

o gandire politica omogena;
radacini juridice, traditie umanista si credinte religioase comune.

Toate acestea pot explica formarea progresiva a unui mediu propice pentru a prinde contur
Ideea europeana, precum si atingerea masei critice pentru aplicarea sa: sfarsitul sangerosului
razboi mondial dintre 1939 1945, adica atunci cand, paradoxal, Europa se rupea in doua, pe de
o parte, cea Occidentala si, de cealalta parte, cea comunista2.
Este probabil, o idee provocatoare, potrivit careia se trecea la unificare prin sciziune.
Platon a fost primul gnditor care a susinut ideea pcii prin organizarea de confederaii.
n acea vreme, confederaia cetilor greceti dispunea de instituii religioase i politice comune,
forumul de soluionare a diferendelor dintre ceti constituindu-l Consiliul amfitrionilor. n epoca
roman, datorit pornirilor razboinice, de cucerire, a fost prsit ideea de arbitraj, romanii
neconcepnd ideea soluionrii n alt mod dect prin rzboi a conflictelor dintre ei i popoarele
considerate barbare. Pax romana aspiraia Romei avea n vedere unificarea ntregii
Europe, dar sub dominaia roman3.
Apariia unor fisuri din ce n ce mai accentuate duce la nlocuirea acestei unificri la nivel
politic cu cea la nivel spiritual unitatea lumii cretine bazat pe ideea universalismului
1 Brugmans,H.,La pensee politique du federalisme, Leyden, 1969; Le federalism contemporaine, Leyden,
1963, La ideea Europeea, 1920-1970, Madrid 1972
2 Iordan Gheorghe Brbulescu, Procesul decizional in UNIUNEA EUROPEAN, editura Polirom, Iai,
2008
3 Charles Zorgbibe, Constructia europeana. Trecut, prezent, viitor, Editura TREI, Bucuresti, 1998

cretin. Numeroi adepi ai cretinismului au subliniat unitatea cretin divin i pmntean.

Totui, marea schism din 1054 va determina i ruperea acestei uniti, va accentua rivalitile
politice, Biserica cretin neputnd s devin o adevarat putere. Realizat pentru o scurt
perioad sub Imperiul carolingian, unitatea politic a unei mari pri a Europei se va destrma
odat cu Pacea de la Verdun din 843 - care a avut ca rezultat mprirea Imperiului Franc4.
n plan teoretic, apar numeroase proiecte de organizare a pcii. Pierre Dubois a scris De
recuperatione Terrae Sanctae n care cerea o reform a Bisericii, un nvmnt laic i propunea
organizarea unei federaii europene cu un organism central, un conciliu format din oameni
nelepti, pricepui, credincioi i bogai pentru a fi ferii de corupere. n 1464, regele Boemiei
elaboreaz un proiect de uniune a statelor europene, n scopul stvilirii pericolului otoman i l
propune contemporanului su Ludovic al XI-lea. Marele poet italian Dante Aligheri, n De
monarhia, lucrare din anul 1303, preconiza o soluie de tip federalist a Europei, o pace
universal prin subordonarea monarhilor europeni unui conductor suprem, unei unice i
legitime autoriti. Emeric Cruce, contemporan cu Ludovic al XIII-lea, publica, n 1623,
Nouveau Cyne, lucrare n care preconizeaz organizarea pcii internaionale prin arbitraj, o
adunare permanent ar avea competene legislative i judiciare 5. Voltaire concepea unitatea
continentului ca fiind realizabil de ctre Frederic al II-lea, regele Prusiei. J. J. Rousseau vedea o
republic european numai dac monarhii i vor abandona natura lor lacom i belicoas iar
popoarele se vor emancipa i ca urmare vor deveni mai nelepte.
Ideea de spirit european a existat, de asemenea, din timpuri mai vechi. n secolul al XIXlea, aceasta este menionat de Doamna de Stel atunci cnd scrie: De acum, e necesar s avem
spiritul european. Contele de Saint-Simon a expus n Despre reorganizarea societii europene
sau despre necesitatea i mijloacele de a reuni popoarele Europei ntr-un singur corp politic,
pstrnd fiecruia independena sa naional utilitatea pe care ar avea-o instituirea unui
parlament european.
Perioada de convulsii care a urmat Revoluiei franceze a dus la apariia mai multor
proiecte de integrare european, unele rmase la stadiu ideatic, altele ajungnd la nite realizri
efemere. n legtur cu cele din urm se poate cita situaia Imperiului napolonean. Astfel, n
4 Ibidem
5 Dinan, D. , Ever closer Union. An introduction to European Integration, The European Union Series,
second edition, Palgrave, 2002

momentul su maxim, Napoleon I era mprat al Frantei, n graniele fostei Galii romane avnd
alipite Olanda, Belgia, Piemont, Provinciile Ilirice, pri din regatul Prusiei, rege al Italiei,
protector al Confederaiei Elveiene i al Confederaiei Rhinului, al Marelui Ducat al Varoviei ;
pe tronul Regatului Spaniol se afla unul din fraii si, aceeai situaie fiind i n cazul Westfaliei,
iar n Regatul Neapolelui se afla pe tron unul din marealii si, caz asemntor i cu Regatul
Suediei. Iata cum vedea Napoleon situaia Europei dac nu ar fi intervenit dezastrul din
campania din Rusia: Pacea de la Moscova desvrea i ncheia expediiile mele rzboinice.
Pentru marea cauz era sfritul hazardului i nceputul securitii. Un orizont nou, lucrri noi,
urmau s se desfasoare, pentru bunstarea i prosperitatea tuturor. Sistemul european era
ntemeiat; trebuia doar s fie organizat. Satisfcut n privina acestor mari probleme, linitit din
toate prile, a fi avut i eu un congres i o sfnt alian. Sunt idei care mi-au fost furate. n
aceast reuniune a tuturor suveranilor, am fi tratat n familie despre interesele noastre i am fi
avut o alt greutate n faa popoarelor. El ar fi pus n aplicare i urmtoarele la nivelul ntregului
continent european: un cod european, o curte de casaie european care s ndrepte greelile
pentru toi, aceeai moned sub nfisri diferite, aceleai greuti, aceleai legi6.
Alt proiect pentru pace etern este cel al lui Kant din 1875, a crui influen asupra
preedintelui Woodrow Wilson va fi considerabil. Preconiznd stabilirea unei Societi a
Naiunilor pe baza unui Stat de Drept internaional, Kant schieaz o veritabil teorie pacifist
i internaionalist. El ncearc, pentru prima dat, studierea tiinific a cauzelor razboiului,
propunnd cerina conformitii constituionale a statelor membre, el leag pentru prima oar
democraia i internaionalismul.
Imediat dup primul rzboi mondial problema organizrii Europei n calitate de
continent, de regiune a lumii, ncepe s fie limpede perceput. n acest context apar dou
concepii privind construcia Europei:
- o simpla cooperare care s menajeze suveranitile statale existente;
- o depire a suveranitilor printr-un proces de unificare, de integrare a Europei.
Spre sfritul celui de-al doilea razboi mondial pentru Europa se deschide epoca
realizrilor efective. n Europa ocupat, numeroase micri de rezisten s-au pronunat n
favoarea unei viitoare uniti europene: n Frana, micarea Lupta, n Italia, grupul numit
6 Roxana Munteanu, Drept European, Evolutie Institutii, Ordine Juridica, Editura Oscar Print,
Bucuresti, 1996, p. 18

Partidul de aciune. Proiectul de declaraie a rezistenelor europene elaborat la Geneva, n

1944, constata: n intervalul unei singure generaii, Europa a fost epicentrul a dou conflicte
mondiale care, nti de toate, au avut ca origine existena a treizeci de state suverane pe acest
continent. Este important s remediem aceast anarhie prin crearea unei Uniuni federale ntre
popoarele europene7.
La 19 septembrie 1946, in discursul sau la Universitatea din Zurich, prim-ministrul
englez Winston Churchil a prezentat opiniile sale privind viitorul Europei dupa cel de-al doilea
razboi mondial, afirmand necesitatea construirii Statelor Unite ale Europei, pentru care el vedea
un parteneriat Franta-Germania ca o prima etapa, ideea unei Europe unite nu era noua. Ea mai
fusese vehiculata de-a lungul anilor in diferite imprejurari 8, inclusiv in cadrul dezbaterilor de la
Liga Natiunilor. Pentru inceput, concretizarea ei s-a produs la 5 mai 1949, cand a fost creat
Consiliul

Europei,

avand

ca

membri

Franta, Irlanda, Italia, Luxemburg, Marea

fondatori

zece

state:

Britanie, Olanda, Norvegia

Belgia, Danemarca,
si

Suedia. Dar

principalul rol al acestuia nu s-a circumscris domeniului militar si economic, ci domeniului

social si cultural.
Prima sa realizare in plan politic a fost adoptarea si deschiderea spre semnare, la 4
noiembrie 1950, la Roma, a Conventiei Europene a Drepturilor Omului.
In aceeasi perioada, in plan economic, se remarca lansarea de catre SUA, in anul 1947, a
planului Marshall de ajutorare a statelor europene aflate in evidente dificultati economice si
sociale la sfarsitul razboiului, sub conditia aplicarii de catre aceste state a unor programe de
restructurare, iar in plan pouuco-rnilitar se evidentiaza infiintarea Organizatiei Tratatului
Atlanticului de Nord - NATO.
In acest context, problema franco-germana se mentinea, in sensul ca era necesar sa se
obtina garantii pentru Franta, astfel incat Germania sa nu mai constituie o amenintare. S-a
insistat, spre sfarsitul anului 1948, asupra supravegherii aliate in ce priveste productia de carbune
si otel - materii prime deosebit de importante in industria de armament, de catre o autoritate
internationala si reglementarea, pe cale de consecinta, a statutului zonei Ruhr-ului. Marea
Britanie si SUA au manifestat retineri in aceasta privinta.
7 Charles Zorgbibe, Constructia europeana. Trecut, prezent, viitor, Editura TREI, Bucuresti, 1998
8 O, Simn, Le systeme juridique communautaire, PUF, Paris, 1997, p. 18-19

In legatura cu aplicarea planului Marshall mentionat, la 16 aprilie 1948 a fost infiintata

Organizatia de Cooperare Economica Europeana - OEEC, ca o organizatie a carei activitate sa
poata continua si dupa ce planul respectiv va fi avut efectul scontat si care sa promoveze
cooperarea europeana. In acest sens, o propunere a Olandei privind stabilirea unei uniuni vamale
dupa modelul Tratatului dintre tarile Benelux-ului din 1944 nu a fost urmata de o actiune
concreta. Desi aceasta organizatie a adus o contributie importanta la liberalizarea comerciala si
politica, la adaptarea politicilor economice nationale9 , din cauza diferentelor de opinii privind
natura si metodele parteneriatului si a structurii institutionale inadecvate, nu se putea realiza in
fapt un inceput al inlaturarii barierelor economice si comerciale intre tarile membre.
Odata cu lansarea, in cadrul unei conferinte de presa ce a avut loc la Paris, la 9 mai 1950,
a planului Schumann', se trece la o faza hotaratoare in destinul Comunitatilor Europene 10 la cele
trei principii fundamentale ale acestui plan, care urmarea plasarea productiei de otel si carbune
sub o inalta Autoritate in cadrul unei organizatii deschise altor tari europene - luarea deciziilor de
catre organe compuse din reprezentantii guvernelor, statele nu vor fi obligate prin decizii contra
vointei lor (aplicarea regulii unanimitatii), deciziile vor obliga numai statele ce le accepta - au
subscris sase state: Belgia, Franta, Germania, Italia, Luxemburg si Olanda. Marea Britanie, care
avea unele temeri privind abandonarea suveranitatii si privind realizarea bunastarii nationale si
din cauza angajamentelor din Commonwealth, nu a aderat la aceste principii. Au urmat noua luni
de negocieri intre aceste sase state care s-au concretizat in adoptarea Tratatului de stabilire a
Comunitatii Europene a Carbunelui si Otelului - CECO - la 18 aprilie 1951, intrat in vigoare la
25 iulie 1952 (durata sa de valabilitate fiind de 50 de ani).
Fundamentul economic al acestui tratat se afla in dispozitiile art.4, in sensul ca sunt
recunoscute ca incompatibile cu piata comuna a carbunelui si otelului si ca vor fi abolite si
interzise: a) taxele la import si la export ori taxele avand efect echivalent si restrictiile cantitative
privind circulatia produselor; b) masurile si practicile discriminatorii intre producatori, intre
cumparatori si intre consumatori, in special in privinta preturilor si conditiilor de livrare ori a
tarifelor si conditiilor de transport, precum si masurile care impiedica libera alegere de catre
cumparator a furnizorului; c) subsidiile si ajutoarele acordate de catre state ori taxele
9 Gr. Geamanu, Drept international public, voi. II, E.D;P., Bucuresti, 1983, p. 295
10 W. Cai ms, Introduction to European Union Law, Cavendish Publishing Limited ,
London-S ydne y,1997,p.12

speciale impuse de state in orice forma ar fi ele; d) practicile restrictive care tind spre impartirea
si exploatarea pietei.
Tratatul CECO desemneaza o inalta Autoritate care sa asigure realizarea obiectivelor sale
in conformitate cu principiile stabilite. Ea este compusa din persoane independente, numite de
guverne impreuna, are resurse financiare proprii realizate din taxe asupra productiei de otel si
carbune si beneficiaza de autoritatea necesara spre a impune obligatii statelor membre si
producatorilor in sensul dispozitiilor tratatului. In luarea deciziilor urmeaza sa consulte guvernele
direct sau in concertare cu Comitetul Special de Ministri sau Comitetul Consultativ, in toate
cazurile cand considera necesar. Consiliul de Ministri creat ca urmare a unei initiative olandeze
isi va exercita atributiile stabilite prin Tratat, in special in scopul armonizarii actiunii inaltei
Autoritati si a guvernelor, care sunt raspunzatoare pentru politicile economice generale ale tarilor
lor. Este instituita regula consultarii si schimbului de informatii cu aceasta Autoritate, existand,
de asemenea, posibilitatea initierii unor propuneri sau masuri pe care Consiliul le considera
corespunzatoare, dar numai in anumite cazuri el are puterea de interventie in politica privind
carbunele si otelul (in situatia de criza) si aceasta sub anumite conditii.
Mai este infiintata si o Adunare Comuna, compusa, la inceput, din membrii parlamentelor
nationale, numiti de acestea, si in fata careia Inalta Autoritate este raspunzatoare pentru aplicarea
Tratatului, contra ei putand sa fie depusa o motiune de cenzura. In sfarsit, a fost creata si o Curte
de Justitie cu sarcina asigurarii respectarii legii in interpretarea si aplicarea Tratatului si a
regulilor elaborate in temeiul acestuia.