Mnzul ( poveste chinez )

Ca orice mam, iapa avea grij de mnzul ei, care era asculttor. Cu timpul acesta a
crescut, iar iapa si-a spus c-ar fi mai bine s-l lase sa se obinuiasc sa fac unele
lucruri si singur. i astfel a hotrt s-l trimit s macine o tristu cu gru.
Mnzul era foarte fericit c putea s fac ceva singur si porni bucuros spre moar.
Dar, ca s ajung la moar, trebuia sa treac un ru. Ajuns ins la ru, nu avu
curajul s-l treac.
Vaznd pe marginea rului un bou, l ntreb dac apa este adanc. Boul i-a rspuns
c nu. Cnd era gata, gata s intre n ap, n faa mnzului apru o veveri care i-a
spus, plngnd, c rul e att de adnc, nct doar cu cateva zile in urm se necase
o veverit. Auzind-o, mnzul nu mai stiu ce s fac.
Neavnd ncotro, s-a ntors la mama lui. Iapa, aflnd despre ce este vorba, i-a zis:
Atunci cand vrei s ceri prerea cuiva, trebuie, desigur, s te gndeti ce, dar mai
ales cine te sfatuiete. Este mai bine ca nti s ncerci i apoi s hotrti ce sa
faci.
Cuvintele mamei l-au ndemnat s plece din nou la moar i ajungnd la ru, i-a
ieit din nou n cale veveria, care, cu lacrimi in ochi, i-a spus iarai povestea trist
a veveriei care s-a inecat.
Ii mulumesc c mai prevenit, dar eu nu sunt mic, ca prietena ta i pot trece apa
rului.
i, ntr-adevar, a traversat rul cu uurin, a ajuns la moar i a mcinat grul.
Astfel a reuit mnzul, pentru prima oar, s fie de ajutor mamei sale.