Sunteți pe pagina 1din 8

Productiile animalelor domestice

Productia animala a fost si este importanta n Romnia datorita conditiilor


geografice favorabile si pentru ca principalele specii au fost domesticite n Europa.Omul
foloseste animalele pentru a transforma n lapte, carne, oua etc. produsele vegetale pe
care nu le poate folosi direct (fn, pasune, paie...).Productia depinde de capacitatea de
productie proprie a animalului si de cantitatea de hrana pe care acesta o primeste, de
conditiile de ngrijire si exploatareCapacitatea productiva si randamentul economic
depind si de aspectul exterior al animalului, de particularitatile de microstructura si
fiziologice.
Tot ce valorifica omul de la animale se numeste produs, iar cantitatea totala de
produse obtinute de la un animal ntr-un interval de timp se numeste productie.
Produsele de care beneficiem de pe urma animalelor sunt: lapte, carne, oua, lna, piele,
blana, miere, matase naturala.
Productivitatea animalelor cuprinde att notiunile anterioare, ct si cele referitoare la
cheltuieli si criteriile care determina valoarea economica a acestora.
nsusirile biologice care influenteaza productivitatea sau randamentul economic n
cresterea animalelor
Rentabilitatea economica reprezinta raportul dintre cheltuieli si venituri, reflectata prin
pretul de cost/unitate. Pretul de cost al produselor zootehnice este influentat de factorii
organizatorici (volumul investitiilor, costul furajelor, salariile ngrijitorilor, amortizari,
tehnologia aplicata etc.), dar si de nsusirile productive ale animalelor.
Daca productia pe cap de animal este mare, exploatarea este rentabila (pretul de cost al
productiei este mic). n acest caz, productia globala mare se va realiza cu numar mic de
animale si, de aici, rezulta cheltuieli mai mici cu hranirea, ngrijirea, adapostirea,
exploatarea, salarizarea......
nsusirile biologice care duc la un randament economic mare sunt expuse mai jos.
Exteriorul si constitutia

Precocitatea este nsusirea pe care o au unele animale de a ajunge la maturitate ntr-un


interval mai scurt de timp; a rezultat n urma actiunii omului de hranire rationala si
selectie a animalelor, deci, n final, este o nsusire ereditara.
Precocitatea se manifesta prin: maturitatea corporala (atingerea dimensiunilor
adultilor), maturitatea sexuala (dezvoltarea organelor de reproductie) si maturitatea
economica (vrsta la care animalul este apt pentru productie).
Exemple de rase precoce: taurine - Friza; porcine - Landrace.
Opusul precocitatii este tardivitatea, cnd animalele ating dezvoltarea de adult la vrsta
naintata; de obicei animalele primitive sunt slab productive.
Exemple de rase tardive: taurine - Sura de stepa; porcine - Stocli.

Rasele precoce de taurine fata prima oara la 24-25 de luni, pe cnd cele tardive la 30-34
de luni; gainile precoce ncep ouatul la 5 luni, fata de cele tardive la 7-8 luni.
Fecunditatea este o nsusire conditionata (mai putin genetic) de hranire, ngrijire si
respectarea momentului optim pentru monta si reprezinta capacitatea femelelor de a fi
gestante si de a fata normal. Daca nu se realizeaza fatarea, nici productiile respective
nu se realizeaza.
Prolificitatea este caracter de specie si de rasa si reprezinta numarul de descendenti ai
unei femele, la o fatare; la vaca si iapa se obtine un singur produs; la scroafa si
iepuroaica se obtin mai multi produsi la o fatare.
Si n cadrul aceleiasi rase unele femele sunt mai prolifice, deci mai valoroase.
De exemplu: la porcine, o scroafa din rasa Marele Alb realizeaza 10-12 purcei/fatare; la
ovine, oile din rasele Friza, Landrace finalandez, Romanov dau 2-3 miei/fatare.
Capacitatea de valorificare a hranei reprezinta posibilitatea organismului de a asimila
hrana si este influentata de particularitatile tubului digestiv si calitatea furajelor.
Rasele precoce, comparativ cu cele tardive, au o mai mare putere de valorificare a hranei.
Aceasta nsusire a aparut datorita hranirii complete si selectiei. Compozitia ratiei,
prezenta echilibrata a tuturor principiilor nutritivi necesari au dus la cresterea puterii de
folosire a hranei. Realizarea eficientei economice este dependenta si de reducerea
consumului de hrana pe unitatea de produs.
De exemplu: la porcine, n sistemul de ngrasare timpuriu, consumul specific este de 3,24 UN/kg; la taurinele reformate supuse ngrasarii, n afara consumului de ntretinere, un
kg greutate vie se realizeaza cu 4-5 UN; puii din rasele de carne, la 8-9 saptamni
realizeaza 1,5-1,8 kg cu un consum de 2,5-2,7 kg combinate/kg greutate vie.
Longevitatea reprezinta perioada de timp n care un animal poate fi folosit (la
reproductie sau n productie); este influentata de specie si rasa; este mai mica dect
durata vietii animalului.
De exemplu: vaca este exploatata 8-9 ani pentru lapte; calul 15-20 ani pentru munca;
porcul pentru bacon se sacrifica la 8-9 luni.
Practic, n momentul cnd nu mai sunt rentabile, animalele se reformeaza si se sacrifica.
se prezinta longevitatea animalelor.
Rezistenta animalelor la mbolnaviri si conditiile de mediu nefavorabil se coreleaza cu
gradul de ameliorare; rasele neameliorate sunt mai rezistente dect cele ameliorate.
Starea de sanatate influenteaza productia, bolile provocnd dezechilibru organic cu
influenta negativa asupra productiei.
Productia de lapte
Laptele este elaborat de glanda mamara - organ simetric, format dintr-un numar
de unitati glandulare ce corespund la exterior cu tot attea mameloane (sfrcuri). De
exemplu: iapa, oaia, capra au o singura pereche de mameloane; vaca si bivolita au doua
perechi; scroafa 5-7 perechi; cteaua 5-6 perechi.
Productia de lapte este influentata de dezvoltarea unitatilor secretoase si microstructura
glandei.

Unitatea glandulara are sistem de secretie (alveole glandulare - lobuli glandulari lobi glandulari - unitatea secretoare), sistem de evacuare (canale) si stroma conjunctivoadipoasa (vase sanguine si nervi cu rol n functionarea glandei mamare).
Tesuturile conjunctiv si glandular si modifica raportul n functie de stadiul de lactatie: n
lactatie tesutul glandular reprezinta 70-80%, la ntarcare stroma conjunctiva reprezinta
70-80%.
Functionarea glandei mamare este dependenta de reproductie.
Productia de lapte este complexul de procese ce se succed coordonate fiind de sistemul
neurohormonal
Secretia laptelui se realizeaza prin declansarea lactatiei (lactogeneza - nainte de
fatare) si mentinerea lactatiei (lactopoeza).
Eliminarea laptelui are loc n doua faze: depozitarea pasiva a laptelui ca urmare a
diferentei de presiune si evacuarea laptelui, determinata de excitatiile tactile (supt, muls).
Laptele este un produs cu valoare biologica mare si de nenlocuit n alimentatia
oamenilor
Aprecierea productiei de lapte (vezi ndrumatorul de lucrari practice) este un
ansamblu de actiuni care pornesc de la ameliorarea nsusirilor de productie ale
animalelor, finaliznd cu eficienta economica n exploatare a acestora.
Evidenta productiei de lapte se tine cu ajutorul formularelor tipizate curente, elaborate de
ministerul de resort.
Productia de carne si grasime
Carnea este rezultatul unor procese fiziologice privind cresterea si dezvoltarea, care
intereseaza ntregul organism. Chiar de la constituirea zigotului (fecundarea celulelor
sexuale) procesul de crestere se realizeaza prin diviziuni si diferentieri celulare ce duc la
formarea tesuturilor si organelor.
Principalele aspecte ale procesului de crestere cu influenta n productia de carne sunt:
energia de crestere;
viteza de crestere;
intensitatea cresterii;
coeficientul de crestere (vezi ndrumatorul de lucrari practice).
Factorii care influenteaza productia de carne si grasime pot fi de natura ereditara (interna)
si de mediu (externa).
Factorii interni sunt:
specia: de la mamifere obtinem mai multa carne pe cap de animal dect de la pasari,
dar, avnd n vedere prolificitatea si vrsta de sacrificare a pasarilor, n final acestea
dau mai multa carne (de exemplu: curca si gaina);
tipul morfoproductiv: tipurile de carne si mixte produc mai multa carne si de calitate
dect cele pentru lapte, lna, oua...;
rasa: rasele specializate pentru productia de carne dau mai multa carne dect cele
mixte; sunt precoce, au mare putere de valorificare a hranei, au randament mare la
sacrificare (de exemplu: taurine Charolaise, Hereford; porci Landrace, Marele Alb
(Plansa 1); oi Southdown; gaini Cornish; curci Bronzata cu pieptul larg);
individualitatea se refera la vrsta, sex, precocitate, dezvoltare corporala si stare de
sanatate. Masa corporala evolueaza ascendent cu vrsta (fig.5.5.).

Fiecare rasa are o vrsta optima la care sacrificarea este cea mai economica. Masculii au
greutatea corporala mai mare si randament la sacrificare ridicat, dar mai frageda si
apreciata este carnea femelelor.
Dupa cum valorifica furajele decurge si precocitatea. Dau cantitate de carne mai mare
animalele cu dezvoltare corporala mai buna, care au trunchiul lung, larg, adnc, cu
musculatura bine dezvoltata si sanatoase.
Factorii externi cu influenta asupra productiei de carne sunt:
alimentatia: influenteaza sporul mediu zilnic si calitatea;
sistemul de ngrasare: sistemul intensiv asigura randamentul la taiere mai mare,
carcase mari, carne de calitate superioara;
stadiul de ngrasare: ngrasarea nainte de taiere sporeste cantitatea, calitatea si
valoarea energetica a carnii;
transportul naintea taierii: cu ct transportul dureaza mai mult sau pe timp calduros,
pierderile sunt mai mari.
Productia totala de carne ce se poate obtine depinde de numarul de animale sau densitatea
la 100 ha teren arabil si productia medie pe animal sacrificat. Daca densitatea la 100 ha
este mare si productia de carne este mare (parametri direct proportionali). Cu ct
animalele au greutatea mai mare si randamentul la sacrificare ridicat, cu att productia
medie de carne pe cap de animal este mai mare.
Controlul productiei de carne este prezentat n ndrumatorul de lucrari practice.
Rezultatele controlului productiei de carne si grasime se nregistreaza n tipizate,
elaborate de ministerul de resort, care permit urmarirea realizarii sporului si consumului
de furaje pentru un kg spor n greutate.
Productia de lna si par
Lna este produsul pilos cu nsusiri textile, caracteristic oilor (fibrele de par de pe cap si
extremitati formeaza "jarul"); n aceasta grupa ncadram si parul de camila, lama, yac,
capra Angora si iepure Angora.
Parul, fara nsusiri textile, se obtine si de la cal si porc, fiind folosit la confectionarea
periilor etc.
Lna ntruneste multiple nsusiri date de proprietatile acesteia:
este slab conducatoare de caldura: tesaturile sunt calduroase;
are mare putere de absorbtie a umiditatii: absoarbe transpiratia (este igienica);
prezinta elasticitate pronuntata si rezistenta la putrezire: tesaturi durabile;
se preteaza la colorare: tesaturi si tricotaje variat colorate.
Factorii interni si externi care influenteaza productia de lna sunt:
rasa: influenteaza cantitatea si calitatea (de exemplu Merinos, pentru lna fina);
vrsta: adultele dau mai multa lna;
sexul: berbecii produc mai multa lna (au dezvoltarea corporala mai mare) dect oile;
regiunea corporala: linia superioara a trunchiului, spatele, coapsa si coastele sunt
acoperite cu lna cantitativ si calitativ mai buna;
alimentatia: insuficienta hranei ncetineste cresterea fibrei de lna, producnd
strangularea ei - "lna nfometata";
sistemul de ntretinere: pasunatul favorizeaza obtinerea lnii de calitate si n cantitati
mari.

Controlul productiei de lna se face din punct de vedere cantitativ (vezi ndrumatorul de
lucrari practice), ct si calitativ - determinarea nsusirilor fibrei, ale suvitei si cantitatii
totale.
Productia de piei si pielicele
Pieile si blanurile se obtin de la ovinele adulte (si alte specii) si de la tineretul ovin dupa
sacrificare si jupuire.
Prin depilarea si prelucrarea pieilor se obtine materia prima pentru confectionarea
obiectelor de mbracaminte, marochinarie....
Pieile argasite (nedepilate) se folosesc pentru cojoace, mesade, gulere, caciuli....
Blanuri si piei superioare se obtin de la ovinele cu lna fina si semifina: Merinos, Spanca,
Tigaie.
Industria pielariei apreciaza materia prima dupa nsusirile pieilor:
marimea: valoarea pieilor este direct proportionala cu marimea (dm2);
grosimea: determina destinatia n industria prelucratoare;
densitatea (compactitatea): pieile poroase nu sunt bune pentru industrie;
uniformitatea: pieile uniforme ca densitate si grosime sunt bine apreciate n industrie;
elasticitatea: pieile pentru confectii si marochinarie trebuie sa aiba aceasta proprietate;
integritatea: pieile sa nu prezinte gauri, taieturi....
Factorii care influenteaza cantitatea si calitatea pieilor sunt:
specia: taurinele furnizeaza 90% din materia prima n industria de pielarie; pieile de
oaie si capra se folosesc pentru mbracaminte si marochinarie;
rasa: piei de calitate buna furnizeaza taurinele (Baltata romneasca, Bruna), oile
(Merinos si Tigaie) si capra (Carpatina);
sexul: de la femele se obtin piei dense si elastice;
vrsta: adultele furnizeaza piei mari, groase si uniforme;
starea de sanatate: piei bune se obtin de la animalele sanatoase;
ntretinerea: ntretinerea defectuoasa a animalelor duce la obtinerea de piei subtiri,
uscate, cu elasticitate redusa;
regiunea corporala: piei valoroase se obtin de pe greban, spinare, sale;
hranirea: subnutritele dau piei cu elasticitate redusa si neuniforme;
tehnica de jupuire: executia corecta a jupuirii nu depreciaza calitatea (integritate,
marime, rezistenta) pieilor.
Pielicelele se obtin de la ovinele Karakul si metisii Karakul X Turcana. La aceste rase
influenta nivelului de selectie si alimentatie se face simtita nca din viata intrauterina a
mielului, mai ales n anumite perioade ale dezvoltarii buclajului, care are un caracter
foarte pronuntat de stadialitate.
Indiferent de calitatea pielicelelor, la nastere buclele se gasesc n diferite stadii de
dezvoltare, fapt deosebit de important pentru practica stabilirii momentului optim de
sacrificare a mielului. Sub acest raport tendinta generala este ca mielul sa fie sacrificat a
2-a sau a 3-a zi de la nastere, deoarece n acest interval de timp suprafata pielicelei se mai
mareste. Acest fapt este posibil daca gradul de maturitate a buclelor, n special din zona
crupei si a spinarii - care detin si buclajul cel mai valoros - o permite, fara ca aceasta

prelungire sa fie n detrimentul buclajului de pe trenul anterior, care deja la nastere este
mai nalt, ntruct se formeaza cu cca 10-12 zile mai devreme.
De aceasta particularitate biologica trebuie, n mod obligatoriu, sa se tina seama n
lucrarile de selectie, cu ocazia "alegerii si potrivirii perechilor pentru mperechere",
precum si de nivelul de alimentatie. Depasirea necesarului de 90 g PD pentru o UN
ncepnd cu a 60-a zi de gestatie a oilor, cnd ncep sa apara foliculii primari, pna la 85
zile si dupa aceasta data cei secundari, duce la intensificarea ritmului de crestere n
lungime a fibrelor ndeosebi secundare (subtiri si scurte denumite intrnde sau de
sustinere a buclei) care vor mpinge si desface bucla formata de fibrele lungi si groase
(primare, denumite de acoperire, care practic imprima forma sau tipul acesteia).
nsusirile pielicelelor si aprecierea lor sunt prezentate n ndrumatorul de lucrari practice.
Productia de oua
Productia de oua face referire la numarul, greutatea si calitatea oualor depuse de o pasare
ntr-un interval de timp.
Productia numerica este discontinua si are caracter aritmic (alterneaza perioade de ouat
zilnic cu perioade de ntrerupere a ouatului).
Oul constituie un aliment excelent n alimentatia omului datorita proprietatilor
organoleptice (gust, miros) si nutritive.
Pentru consum curent sunt cele de gaina; ouale de curca si gsca se folosesc de obicei
pentru obtinerea puilor si bobocilor de carne; ouale de rata prezinta pericolul de a
produce toxiinfectii, recomandndu-se pentru incubat (obtinerea bobocilor pentru carne).
Oul, ca aliment, ntr-un volum mic contine numeroase substante nutritive, avnd mare
digestibilitate, fiind considerat - alaturi de lapte - un aliment complex.
Oul este format din albus (52-57%), galbenus (33-35%) si coaja (10-13%), variatile fiind
date de specie. Din punct de vedere chimic, oul de gaina contine 27% SU si 73% apa .
Continutul de proteina este de 4 ori mai mare n ou dect n lapte, iar grasimea de 3 ori
mai mare.
Unele rase de gaini au productia de oua (kg) pe an de 8-10 ori mai mare dect greutatea
lor vie.
Dinamica productiei de oua depinde de fiziologia aparatului reproducator. Ovulele se
dezvolta si nmagazineaza substante nutritive, acoperite de membrana vitelina
(galbenusul). Ovulele mature cad n oviduct (se formeaza albusul si membranele
cochilifere) si ajung n uter (se formeaza coaja).
Factorii care influenteaza productia de oua sunt:
specia: de la gaini se obtin cele mai multe oua, urmate de rate, curca si gste, iar
greutatea oului invers (la gsca este mai mare - 200 g si la gaina mai mica - 60 g);
rasa: dau cele mai multe oua gaina Leghorn, rata Campbell, curca Alba si gsca Pekin;
vrsta: gaina si curca dau cele mai multe oua n primul an de ouat, rata n al doilea an,
iar gsca n anul al III-lea;
clocitul: influenteaza negativ productia de oua, ouatul ntrerupndu-se; dupa desclocit
se reia ouatul la aproximativ 20 zile;
naprlirea: reprezinta rennoirea penajului - gaina si curca naprlesc o data pe an, rata
si gsca de doua ori - cnd productia de oua scade;
hrana: daca nu se asigura furajarea corespunzatoare, productia de oua scade cu 1012%, iar lipsa de apa poate duce chiar la ncetarea ouatului;

temperatura: la temperatura mai mica dect optimum se obtin productii mari de oua cu
consum sporit de hrana;
lumina: de cnd galbenusul cade n oviduct si pna la expulzare se scurg 24 ore;
durata zilei lumina are influenta stimulatoare asupra ouatului; astfel ca, pentru
cresterea intensiva a pasarilor, se foloseste iluminatul artificial;
starea de sanatate: starea maladiva scade si chiar nceteaza ouatul.
Intensitatea ouatului si controlul productiei de oua sunt prezentate n ndrumatorul de
lucrari practice.
Evidenta productiei de oua se tine n fisele lunare de ouat si registrele de selectie.
Productia de energie
Animalele (cai, boi, bivoli, magari, catri) pot executa diferite lucrari agricole si se
folosesc pentru economisirea combustibililor calorici n agricultura. Detin ponderea
cabalinele, a caror capacitate energetica este determinata de:
efortul de tractiune (forta unui animal nhamat pentru deplasarea unei greutati): la un
efort normal, animalul nu ajunge la epuizare;
coeficientul de rezistenta: este o "cifra" ce exprima gradul de rezistenta opusa de
vehiculul tractat;
lucrul mecanic util (kgf/m): ca si-n fizica, exprima efortul unui animal de a deplasa
ceva la distanta;
viteza de deplasare (m/s): ct parcurge calul n unitatea de timp; este dependenta si de
felul mersului (mai mare la "galop", mai mica la "pas").
Factorii care influenteaza capacitatea energetica sunt:
talia si greutatea corporala: animalele cu talie si greutate corporala mare au putere de
munca mai mare, au posibilitatile de contractie musculara si amplitudinea pasului mai
mari;
vrsta: adulti (7-14 ani) au cea mai mare capacitate energetica;
conformatia corporala (vezi ndrumatorul de lucrari practice): capacitatea energetica
potentiala o realizeaza numai caii cu conformatie corecta;
constitutia si temperamentul: cea mai mare capacitate productiva o realizeaza
animalele cu constitutie robusta si temperament vioi;
dresajul si antrenamentul: animalele dresate (formarea reflexelor conditionate,
nvatarea comenzilor) si apoi antrenate (pentru calarie, tractiune) au capacitate
energetica mare si pot fi folosite mai mult;
hranirea: se administreaza ratii echilibrate, ntr-un sortiment variat;
starea de sanatate;
sistemul de potrivire cu atelajele;
conditiile climatice;
starea terenului etc.
Evidenta cailor de tractiune se tine n fisele de lucru; pentru herghelii evidenta se tine n
Registrele genealogice.
Productia de gunoi
Gunoiul este amestecul dintre materialele folosite ca asternut (paie) n grajdurile de
animale si dejectiile acestora.

Cantitatea zilnica de gunoi este dependenta de specie si categoria de animale (40 kg/zi la
bovine adulte; 25 kg/zi la cabaline; 6 kg/zi la porcine; 3,5 kg/zi la ovine), de felul si
cantitatea asternutului, de hrana administrata etc.
Gunoiul se depoziteaza pe o platforma special amenajata, unde are loc fermentarea,
pentru distrugerea patogenilor
Platforma trebuie sa se situeze la aproximativ 200 m departare de grajduri si mult mai
departe de sursa de apa; de obicei se amenajeaza pe teren nclinat, opus vntului
dominant, iar suprafata difera n functie de parametrii mentionati mai sus.
O alta amenajare, bazinul de purin, strnge mustul de gunoi, fecale + apa folosita la
curatire; se construieste din piatra, caramida sau beton, la aproximativ 10 m de grajd si se
acopera cu capac din metal. Purinul se scoate cu pompa din bazin, se dilueaza si se
mprastie pe cmp din cisterna cu care se transporta, pentru fertilizarea, cu precadere, a
pasunilor.