Regiuni politice democrate si totalitare in secolul 20

n secolul al XX-lea are loc o confruntare intre regimurile democratice si cele

totalitare. In timpul primului razboi mondial principiile democratiei liberale au avut de suferit
datorita interventiei puternice a statului pentru obtinerea victoriei. Mai mult, dupa incheierea
acestuia statul cauta s mentina controlul pentru solutionarea maarilor probleme cu caracter
economic sau social.
n cele mai importante state democratice - Marea Britanie, Franta, S.U.A. - pentru
rezolvarea gravelor probleme cu care se confruntau dup razboi, electoratul a adus la putere
partidele de dreapta: Partidul Conservator in Anglia, Blocul National in Franta, Partidul
Republican in S.U.A. Acestea au promovat o politica economica de redresare dar cu efecte
antisociale, ceea ce a dus la nmultirea actiunilor revendicative. Mai mult, in S.U.A.
republicanii promoveaza o politica izolaionist in plan extern, protectionist (pe plan
economic) si puritan cu accente xenofobe pe plan intern). Aceste partide au dominat scena
politic pn la marea criz economic din 1929-1933.
n Europa central si rasariteana prbuirea marilor imperii: german, austro-ungar si
rus a fost urmata de aparitia unor state cu regimuri politice liberal democratice.
Consolidarea sistemului democratic depindea in aceste state de rezolvarea a dou probleme
cheie: cea agrara si cea constitutional. Noile state introduc, intre 1919-1921, legi care, cu
mici diferente, prevd desfiintarea marii proprieti in schimbul despagubirilor si
redistribuirea pmantului catre trani. In acelasi timp guvernele elaboreaz constitutii
democratice. Gravitatea problemelor ce le aveau de rezolvat, rivalitatea dintre partide,
ambitiile conductorilor si lipsa de experienta a electoratului, au dus la deterioarea
mecanismelor constitutionale i la concentrarea puterii in mainile executivului. In aceste
conditii viitorul democratiei este tot mai mult legat de personalitatea sefului statului: daca
acesta respect regulile constitutionale, regimul respectiv evolueaz in sens democratic, cum a
fost in Cehoslovacia. In schimb in alte state, ca de exemplu Polonia, solutia a fost spre
autoritarism.
Marea criz din 1929-1933 pune in dificultate democratiile liberale, care se confrunt cu
grave probleme economice si sociale. In timp ce in state precum Marea Britanie, Franta,
Olanda, Belgia, Elvetia, Danemarca, Norvegia, Suedia sau in Cehoslovacia, unde regimurile
democratice supravietuiesc, n altele- Germania, Italia, Spania, Portugalia, Grecia - se
instaleaz regimuri autoritare.

Idei si regimuri totalitare

Scderea nivelului de trai, instabilitatea din primii ani ai perioadei interbelice, reaciile
fa de modul cum s-au pus bazele pcii au condus la apariia unor micri extremiste i la
instaurarea, n multe state euopene a unor regimuri dictatoriale. In context i fac apariia
ideologiile extremiste: fascist, nazist i comunist.

Fascismul a aparut n Italia i a mbrcat forma corporatist. Acesta preconiza o

societate organizat n grupuri profesionale, numite corporaii. Pe plan politic corporatismul
urmrea nlocuirea Parlamentului cu o Adunare a delegaiilor corporaiilor, noua organizare
urmnd, n concepia iniiatorilor ei, s asigure prosperitatea tuturor categoriilor sociale.
Fascitii au pus mare accent pe naionalism si pe promisiunile de restaurare a "onoarei
naionale". Ei considerau ca statul naiune avea viaa sa proprie, diferit de vieile fiinelor
umane care-1 compuneau. Regimul fascist a fost instaurat n Italia de Benito Mussolini.
Deceptionat n privina ambiiilor sale teritoriale, zguduit de ample micri sociale,
provocate si susinute de stnga socialist, care amenina cu instaurarea dictaturii
proletariatului, democraia liberal italian a devenit incapabil s rezolve problemele rii. In
faa acestor primejdii fascismul a aprut ca singurul capabil s apare ordinea n stat.
Fascitii organizeaz marul asupra Romei, determinndu-1 pe regele Victor
Emanuel al III-lea, care se temea de tulburri sociale, s demita guvernul si sa accepte
numirea lui Mussolini ca prim-ministru la 29 octombrie 1922. O lun mai trziu Parlamentul
i acord puteri depline, iar n urma alegerilor din 6 aprilie 1924 Camera Deputatilor devine
majoritar fascist, asigurndu-i lui Mussolini toate prghiile puterii.
Mussolini a organizat statul dup principiile corporatismului. Activitatea sindicatelor a
fost redusa la tcere, libertarea presei a fost suprimat, activitatea partidelor politice a fost
interzis. Adversarii politici ai regimului au avut de nfruntat represiunea miliiilor fasciste
"Ovra" si rigorile Tribunalului special nfiinat n 1925, care stabilea ani grei de nchisoare
mpotriva adversarilor politici.
Propaganda fascist susinea c a luat natere "statul corporatist" care asigura
prosperitatea tuturor categoriilor sociale. Pentru atragerea maselor Il Duce a impus
adoptarea unor masuri si programe care s-au bucurat de sustinere popular: a ncercat sa
controleze marele capital, sa stavileasc abuzurile si corupia, a luat masuri mpotriva Mafiei.
Printr-o propagand abila fascistii au urmarit sa redetepte n sufletul italienilor mndria de a
fi demni urmai ai Romei.
Antrenarea Italiei in agresiuni externe si in al doilea razboi mondial a determinat
scaderea popularitii lui Mussolini si retragerea sprijinului popular. A fost nlaturat de la
putere in iulie 1943.
Nazismul ca ideologie a fost fundament de Adolf Hitler in lucrarea Mein Kampf. La
baza acestei ideologii au stat naionalismul exacerbat, rasismul si antisemitismul.
Nazismul a aparut intr-o perioada dificila pentru natiunea germana. Germania care
fusese nvins in primul razboi mondial s-a considerat umilit prin prevederile Tratatului de
Pace de la Versailles. Germanii considerau ca li s-a impus un "dictat". Nazistii au pus un mare
accent pe nationalism si pe promisiunile de restaurare a onoarei naionale. Hitler considera
vinovat pentru problemele economice si sociale ale Germaniei, sistemul democraiei
parlamentare. Singura soluie pe care o sustinea Hitler era dictatura unui singur partid condus
de un lider providential care s supun naiunea n numele binelui general. El urmrea crearea
unui imperiu (reich) care sa-i cuprinda pe toi germanii. Justifica expansiunea germana prin
nevoia de "spaiu vital" pentru rasa arian, considerat superioar. Spre deosebire de
Mussolini, Hitler a fcut din rasism si in special din antisemitism, o component esenial a

programului su. Evreii erau gsii vinovai de toate relele societii germane si de aceea
nazitii susineau eliminarea lor prin exterminare.
Preluarea puterii de catre naziti are loc in ianuarie 1933 cnd, pe baza rezultatelor
alegerilor din 1932, presedintele Hindenburg 1-a numit cancelar al Germaniei pe Adolf Hitler,
conductorul Partidului National Socialist al Muncitorilor din Germania. Avnd majoritatea in
Parlament, Hitler a obinut puteri dictatoriale, in martie 1933. Acest fapt semnifica sfritul
republicii de la Weimar si instaurarea dictaturii naziste in Germania. Primele msuri luate de
Hitler i-a vizat pe adversarii politici: toate partidele au fost scoase in afara legii cu exceptia
Partidului National Socialist, micarea sindical a fost distrus, au fost eliminai advesrarii din
propriul partid. In anul 1934, dup moartea preedintelui Hindenburg, a preluat si atribuiile
acestuia proclamndu-se "Fuhrer ".
De la inceput evreii au fost inta predilect a persecuiilor naziste. Pn la sfrsitul
anului 1934 cei mai multi avocati, medici, profesori si functionari evrei si-au pierdut slujbele
sau dreptul de a-si practica meseriile. Prin Legile de la Nurenberg, din 1935 evreilor le-au fost
retrase toate drepturile civile in cadrul statului german.
Cultura a fost subordonata scopurilor regimului. Tineretul era educat in spiritul unui
devotament fanatic fa de regim si nregimentat n organizaii precum "tineretul hitlerist".
Controlul regimului a fost instituit si asupra bisericii. Aceasta a fost supus
persecuiilor din cauza valorilor promovate de cretinism - iubire i respect fa de aproapele
tau - care constituiau contrariul valorilor promovate de naional-socialiti.
Comunismul i are originea n operele lui Marx care a fundamental teoria "luptei de
clas". El susinea c societatea comunist se va edifica mai nti n rile dezvoltate n care
proletariatul va prelua pe cale revoluionar puterea de la burghezie. Lenin a dezvoltat teoria
marxist, susinnd c revoluia proletar poate s ias victorioas i tr-un stat mai puin
dezvoltat cum era Rusia.
In concepia lui Lenin comunitii reprezentau "avangarda" proletariatului. Ideologia
comunista promitea oamenilor o schimbare totala a modului de viata prin realizarea unei
societati fara clase, in care sa fie instaurate egalitatea si dreptatea. Teoria marxista sustinea ca
in prima etapa, cea a construirii socialismului, era necesara mentinerea statului, ca instrument
al dictaturi proletariatului, necesar reprimarii oricarei forme de rezistenta a dusmanilor
clasei muncitoare.
Primul regim comunist s-a instalat in Rusia, in octombrie 1917, sub conducerea lui
Lenin. Reformele adoptate de bolevici au fost: naionalizarea fabricilor si bancilor,
naionalizarea pmntului, proclamarea dreptului la autodeterminare a naiunilor. Intre anii
1918-1921 s-a desfurat un rzboi civil ntre partizanii vechiului regim (albii) si susintorii
bolevicilor (roii). Mai multe state europene au intervenit militar impotriva Rusiei Sovietice.
Bolevicii au dezlnuit teroarea: au nfiinat poliia secret (CEKA) cu misiunea de a-i lichida
pe toti cei care se opuneau noului regim, a fost suprimata libertatea presei, ranilor le-a fost
rechiziionat recolta, a fost decretat munca obligatorie, a fost nfiinat Armata Roie. Cu
ajutorul acesteia s-a asigurat ordinea interna si a fost respinsa interventia straina. In 1922 s-a
format Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste (URSS).
Totalitarismul si teroarea s-au consolidat in timpul conducerii lui Stalin. Economia
URSS a inregistrat unele progrese mai ales in domeniile: energetic, metalurgic, constructiilor

de masini. S-a lichidat analfabetismul, au fost adoptate unele masuri de protectie sociala.
Activitatea culturala a fost insa treptat subordonata slvirii lui Stalin, intr-un cult al
personalitii de proporii nemaintlnite.
Dupa al doilea razboi mondial, comunismul s-a aflat in ascensiune devenind mondial,
dar in ultimul deceniu al secolului al XX-lea el s-a prabusit, iar statele respective au optat
pentru democratie.

2. IDEOLOGII I PRACTICI POLITICE N ROMNIA

Dup 1918 viaa politic romneasc a cunoscut o accentuat dezvoltare democratic
fundamentat pe introducerea votului universal n 1918 si pe adoptarea n 1923 a noii
Constituii. In articolul 5 erau prevazute drepturile si libertile ceteneti specifice unui stat
democratic.
Constitutia din 1923 la articolul 33 prevedea: "Toate puterile statului eman de la
naiune, care nu le poate exercita dect numai prin delegaiune si dup principiile si regulile
aezate de Constituiunea de fa". Ea avea la baza principiul separrii puterilor in stat:
puterea legislativa, puterea executiva si puterea judecatoreasca.
Prevederile Constitutiei din 1923 au constituit baza democratiei romneti interbelice,
dar funcionarea mecanismului democratic stabilit prin aceasta s-a dovedit a fi dificil. Lipsa
de experienta a electoratului, rivalitatea dintre partide, ambitia conducatorilor, gravitatea
problemelor ce urmau a fi rezolvate au dus la o deteriorare a mecanismelor constitutionale si
la concentrarea puterilor in mainile executivului si ale sefului statului.
In sistemul politic din Romania interbelica partidele politice aveau un rol esential, dar
Constitutia din 1923 nu continea nici un cuvant despre acestea. Totusi legea fundamental
prevedea anumite drepturi si libertati care pentru a putea fi exercitate, presupunea existenta
partidelor politice.
Se inregistreaza, intre anii 1918-1921, o maxima proliferare a partidelor politice
"unele intitulndu-se agrariene" sau "rniste " cu scopul de a atrage electoratul din mediul
rural, majoritar, altele nationaliste care urmarea atragerea celor sensibili la ideea de
patriotism.
Scena politica interbelica a fost dominata de doua partide: Partidul National Liberal
siPartidul National Taranesc care au guvernat tara in cea mai mare parte a perioadei
interbelice.
Liberalismul punea in centru societatii individul, teorie care a fost sustinuta pana la
primul razboi mondial. Dupa razboi au loc modificari in ideologia liberala, aparand
neoliberalismul care pune accentul pe interventia statului, apreciind ca interesul general prima
asupra celui individual. Aceasta conceptie a fost dezvoltata de personalitati de marca, precum:
tefan Zeletin, Mihail Manolescu, Vintil Brtianu, Victor Slvescu .a. Ei au adus importante
contributii la teoria si practica industrializarii, punctul esential al doctrinei neoliberale.
Viitorul era, in conceptia lui St. Zeletin - cel mai de seama teoretician al neoliberalismului - in
industrializare si urbanizare. Ei au accentual rolul industriei si au ntrevzut o strns legatura
intre industrializare, modernizare si consolidarea independentei politice.

Reprezentantii neoliberalismului au dezvoltat teoria privind ,,protecionismul,

concretizat in formula "prin noi nine" prin care se putea asigura o valorificare superioara a
resurselor naionale, in primul rnd prin fore proprii. Deviza "prin noi nine" nu trebuie
interpretat ca o atitudine exclusivist, de nlturare a capitalului strin, ci ca o colaborare cu
acesta in condiii mai avantajoase ca pn atunci.
Pentru Stefan Zeletin, Constitutia din martie 1923 reprezenta documentul oficial de
nastere a neoliberalismului romnesc. Regimul politic avea un caracter democratic si se
ntemeia pe separaia puterilor in stat. El aprecia: Pentru ntia oar acest act istoric pleac de
la urmtoarele puncte de vedere, care alctuiesc esena noului liberalism: a) intervenia puterii
de stat i b) concepia libertilor individuale ca "funcii sociale.
Democratia, idee de baza a gandirii liberate de pretutindeni s-a bucurat si ea, pe plan
teoretic, de atentia ideologilor liberali, cu deosebire in perioada interbelica, in care aceasta era
virulent combatuta de gruparile extremiste de dreapta.
rnismul a fost cea de-a doua conceptie cu un impact deosebit in societatea
romneasc. Aceasta conceptie a fost promovata de Constantin Stere, Virgil Madgearu, Ion
Mihalache, Gh. Zane .a. Ei susin c Romnia - ca si celelalte state agrare - evolua pe o cale
necapitalist, ntemeindu-se pe mica proprietate rneasc. Spre deosebire de poziia
proindustrial, puternic susinut n plan politic de Partidul Naional Liberal - care considera
problema agrar rezolvat, n linii generale, prin aplicarea reformei agrare dup primul razboi
mondial - Partidul rnesc si, apoi Partidul Naional rnesc, au acordat o atenie sporit
gospodariei rneti i agriculturii.
rnismul susinea primatul rnimii, ca o clas omogena si independent, cu un rol
deosebit in evolutia ulterioara a societatii romanesti. Se afirma ca prin aplicarea doctrinei
taraniste si apoi a "statului rnesc - ca cea mai autentica expresie a democratiei - se putea
realiza gospodaria taraneasca trainica, bazata pe "proprietatea de munca". Taranistii sustineau
cresterea rolului statului in economie, considerand-o chiar o necesitate. Pornind de la
conceptia ca Romania trebuie sa ramana un stat preponderent agrar, reprezentantii
taranismului n-au negat necesitatea dezvoltarii unor ramuri industriale, in mod special a celor
care valorificau produsele agricole si bogatiile subsolului. In schimb ei se impotriveau
protectionismului vamal ridicat, sustinut de liberali.
Reprezentantii taranismului apreciau ca Romania nu dispunea de suficient capital
pentru sustinerea dezvoltarii economiei si se pronuntau pentru politica "portilor deschise" fa
de capitalul strain.
Din punct de vedere politic, C. Stere aprecia in 1920 ca statul romn nu poate fi dect
un stat rnesc, pentru ca poporul romn este un popor de rani si pentru ca munca
rneasc condiiona toat viaa economic i social. La nceput (1919-1924) rnitii au
susinut "lupta de clas" a rnimii si muncitorimii mpotriva "burgheziei oligarhice", apoi
(dup 1924), au preconizat "aprarea de clas" mpotriva agresiunii la care rnimea era
supus din partea burgheziei. In moiunea adoptat in 1935 la Congresul Partidului Naional
Trnesc se insista pe o colaborare a tuturor forelor sociale in cadrul statului naionalrnesc pe baza unei reale democraii.
Mecanismul democratic stabilit de Constitutia din 1923, s-a dovedit a fi extrem de
dificil de pus in aplicare. Dificultatea a fost data in primul rand de faptul ca si dupa 1918 s-a

mentinut vechea practica, instituita de Carol I, ca regele sa numeasca guvernul dupa care
urma dizolvarea corpurilor leguitoare si organizarea de alegeri. Astfel ca nu legislativul
desemna executivul ci invers. In perioada interbelica s-a inregistrat o mare instabilitate
guvernamentala; in cei 20 de ani ai perioadei interbelice s-au perindat la crma rii 30 de
guverne si au avut loc 10 alegeri generale.
Primul deceniu interbelic a fost dominat de liberali. Guvernele liberale, punnd in
aplicare politica "prin noi nine" au urmrit, prin msurile luate, valorificarea bogiilor rii
si emanciparea economiei rii de sub dependena capitalului strain. A fost adoptat noua
Constitutie n 1923; au fost adoptate legi privind comercializarea si controlul ntreprinderilor
statului (1924), legea minelor, legea energiei (1924) legea pentru organizarea si exploatarea
cilor ferate (1925) etc.
Cel de-al doilea deceniu interbelic are ca trstur alternana la guvernare a naionalrnistilor si liberalilor. Taranistii au guvernat in intervalele 1928-1931 si 1932-1933 punnd
in practic politica economica a "portilor deschise". Reveniti la guveraare, in 1933, liberalii au
promovat msuri de incurajare a industriei nationale si de cretere a rolului statului in
economie. Datorit unui complex de factori interni, dar i pe un fond internaional caracterizat
prin ofensiva forelor de extrem dreapt, regimul democratic stabilit prin Constitutia din
1923 a nceput sa funcioneze tot mai defectuos i a euat in urma alegerilor parlamentare din
1937.
Extremismul. Alturi de cele dou concepii - liberalismul si rnismul - in perioada
interbelica au aparut si curente extremiste de dreapta si de stnga. Cea mai importanta
grupareextremist de dreapta a fost cea a lui Corneliu Zelea Codreanu care, in 1927, se
desprinde din Liga Aprrii Naionale Cretine i ntemeiaz Legiunea Arhanghelul Mihail,
iar in 1930 i constituie o secie politic numit Garda de Fier.
Doctrina legionar se proclam, nainte de toate, cretin, element menit sa
sublinieze att orientarea antisemit, ct si condamnarea moral a oamenilor politici din
partidele democratice acuzai de materialism, de lips de credin n Dumnezeu. Legionarii au
lansat teoria purificrii prin moarte, exacerbnd misticismul, promovnd ura, intolerana si
apologia morii. In viziunea lor democraia parlamentara era condamnata la pieire, fiind
socotita vinovata de scindarea natiunii prin lupta dintre partide, de slabirea autoritatii statului,
saracirea populatiei, lipsa de moralitate, facilitarea acapararii avutiei tarii de catre politicieni
si evrei si subordonarea Romaniei marii finane internationale evreieti. In locul sistemului
democratic de alegere a conductorilor rii, legionarii sustineau teoria elitelor. In planul
politicii externe micarea legionara a acionat pentru aliana Romniei cu Germania si Italia
afirmnd c eful lor, Corneliu Zelea Codreanu va face din Romnia o ar mndr ca
soarele de pe cer". Legionarii au ajuns la putere in septembrie 1940. Ei au instaurat un regim
dictatorial, au promovat o politica profund antidemocratica, de teroare.
Extrema stng din Romnia este reprezentat de Partidul Comunist, nfiinat in 1921
care a aderat la Internaionala a III-a comunist. Concepia comunista (marxist-leninist)
aprecia c ornduirea capitalist e perimat din punct de vedere istoric si trebuia lichidat pe
calea revoluiei. Esena doctrinei comuniste se afla in documentele Partidului Comunist, care
apreciau ca Romnia era o "veriga slab a lanului imperialist" i c de aceea trebuia pregtit

revoluia in vederea nlturrii de la putere a burgheziei si moierimii, instaurrii puterii

proletariatului, naionalizrii principalelor mijloace de producie in scopul edificrii societii
socialiste.
In anul 1923 comunitii romni au adoptat si susinut teza cominternist privind
dreptul popoarelor la autodeterminare, mergnd pn la desprirea de stat. Astfel Romnia
era considerat "stat multinaional", creaie a "imperialismului apusean" si trebuia
dezmembrat. Orientarea antinaional a P.C.R. a dus la scoaterea lui n afara legii, in anul
1924. In august 1944, n condiiile nlturrii regimului antonescian, PCR participa la
guvernare i treptat reueete s preia ntreaga putere.