Cultura BK se face dupa prealabila concentrare si decontaminare, pe

medii de cultura speciale, solide sau semisolide sau lichide.

Diagnosticul se bazeaza pe studiul a minim 3, preferabil 5 culturi,
recoltate consecutiv. Fiecare specimen e inoculat pe 2 medii de
cultura : Lowenstein- Jensen ( pt BK, BCG si alte mycobacterii nontuberculoase ocazionale, 4 sapt) si mediu cu ou, acid piruvic si
penicilina pt M. bovis, partial anaerob. Alte medii : Ziehl-Neelsen,
Colestos, medii semisintetice derivate din Middlebrook, medii lichide
cu acid palmitic marcat cu carbon. Mediile agar-baza si baza-ou
incorporate cu verde malachit si mediul Middlebrook sau mediile
solide sunt recomandate ca gold standard pentru izolarea, cultura si
identificarea BK.
Mediile solide se incubeaza cel putin 100 de zile la 37 grade. Coloniile
apar la 10-15 zile , sunt elevate, groase, iregulate, rugoase in chou
fleur , conopidiforme, nepigmentate, de culoare bej cremos si uscate.
Pe mediile lichide cresc sub forma de pelicula si mediul ramane
limpede.
Antibiograma : detectia de 1% mutanti rezistenti semnifica rezistenta
susei ; susele sunt sensibila daca exista <1% mutanti rezistenti.
Antibiograma se face pe medii solide cu ou sau pe medii semisintetice
suplimentate repartizate in cutii Petri ce contin bio-diskuri impregnate
cu tuberculostatice.
1. Proprietatile radiatiei LASER, pentru care aceasta este folosita
in urologie.
Interactiunea LASER-tesut depinde de proprietatile fascicolului laser
si de cele ale tesutului respectiv ; acestea vor determina indicatia
aplicatiei. Diferite medii vor produce fascicole cu lungimi de unda
diferite, lungimile mai mari putand patrunde mai profund in
tesuturi.Alte caracteristici ce definesc performanta laserilor sunt
nivelul energetic si modul de emisie ( continua sau pulsatila).
Proprietatile fizice ale laserilor sunt definite de : energie, putere,
fluenta (densitatea puterii) si iradianta (intensitatea undei laser).
Fibrele optice folosite pentru a transmite undele laser permit o
oarecare divergenta a fascicolului la iesirea din capatul fibrei, astfel
incat la o distanta de pana la 3 cm intensitatea poate varia de la a

inciza tesutul (distanta cea mai mica, spotul cel mai concentrat) la a-l
vaporiza (distanta cea mai mare).
Efectele tehnologiei LASER utilizate in medicina sunt consecinte ale
proprietatilor ei :
1.termice : energia luminii absorbite e transformata in caldura ; la 60
grade-denaturarea proteinelor, la 100 deshidratarea celulara, la 250
carbonizarea iar la 300 vaporizarea tisulara. Efect folosit in ablatia
tumorilor.
2.mecanice : utilizate in litotritia calculilor.
3.fotochimice : utilizate in distrugerea tumorilor superficiale,
indiferent de natura, ale pielii si mucoaselor ; unda laser activeaza
compusi (hematoporfirina) administrati sistemic si fixati selectiv in
tesutul tumoral la produsi toxici ce induc moartea celulara.
4.de coaptare tisulara : pentru inducerea coaptarii colagenice a
marginilor unei incizii, dupa adaugarea de material proteic (50%
albumina umana) sau cromofori.
2. Enumerati trei proceduri chirurgicale ce se pot efectua cu
ajutorul laserilor.
Litotritia calculilor bazinetali, ureterali sau vezicali cu laseri pulsatili
cu coloranti sau cu cristal de alexandrit ; rezectie si ablatie in cazul
HBP, carcinomului urotelial, penian, hemangioame vezicale si
cutanate cu laser cu cristal Neodinium sau Holminum ; incizia
tesuturilor moi in stricturi ureterale, valve de uretra posterioara,
scleroza de col vezical cu laseri cu cristal Holminum sau Neodinium ;
autofluorescenta in fotodiagnosticul si fototerapia carcinomului
vezical in situ cu laserul cu nitrogen sau cu argon ; epilarea laser
( tegument perineal folosit ca grefon in uretroplastii)
3. Prostata, examen prin tuseu rectal- modificari de consistenta :
Consistenta normala e similara cu a eminentei tenare contractate,
ferma, elastica, ca de cauciuc.
Consistenta moale : apare in congestia provocata de lipsa contactelor
sexuale sau de infectia cronica cu drenaj afectat.
Consistenta crescuta : in hiperplazia adenomatoasa
Consistenta indurata : in prostatita cronica cu sau fara calculi

Consistenta pietroasa : in cancerul avansat

Schimbarea consistentei parenhimului intr-o zona limitata e singura
metoda clinica de depistare a cancerului prostatic curabil chirurgical !
Nodulii din prostatita cronica si tbc proemina la suprafata glandei si
marginile lor se sterg treptat ; noduli determinati de cancer nu
proemina/ sunt incastrati, au margini nete, sunt duri si tind sa apara in
santul lateral.
4. Prostata, examen prin tuseu rectal- modificari de dimensiuni :
Marimea este a unei castane, 4/4 cm, mai lata spre colul vezical, forma
de trunchi de con, baza cranial, avand un varf si doua unghiuri laterale
( coarne). E formata din 2 lobi separati de un sant median cu limite
laterale precis conturate. In cazul cresterii de volum santurile laterale
devin adanci si cel median se sterge ; prostata se poate alungi.
Semnificatia clinica a hipertrofiei prostatice e data de severitatea
simptomelor si de reziduul vezical si mai putin de marimea glandei la
TR ! La un pacient cu retentie de urina se poate decela o prostata cu
volum redus, insa in majoritatea afectiunilor volumul acesteia e marit.
5. Prostatita acuta- modificari ale prostatei la tuseul rectal :
Prostatita e o inflamatie acuta a glandei si apare la pacienti intre 20-40
de ani. Sensibilitatea glandei e mult crescuta in prostatite ; alte
simptome : febra, indispozitie, disconfort perineal si rectal,
polachiurie, disurie.
La TR se deceleaza prostata sensibila, fierbinte, cu consistenta
crescuta, si uneori fluctuenta ( in abcesul prostatic) si/sau impastata.
6. TR- diagnostic diferential al cancerului de prostata
Prin TR se pot diferentia ariile ferme din prostata in fibroza din
infectia nespecifica, prostatita granulomatoasa, noduli tuberculosi,
calculi prostatici si cancer prostatic precoce. Nodulii cauzati de
infectie priemina la suprafata glandei si au margini care se sterg
treptat, in timp ce cei determinanti de cancer nu proemina/ incastrati,
sunt duri, cu margini nete si tind sa apara in santul lateral.
Daca exista un nodul prostatic dar nu exista semne de TBC si nu
exista puroi in secretia prostatica, probabilitatea de cancer e mare, mai
ales daca RRVS nu arata calculi prostatici ( se proiecteaza pe simfiza).

PSA poate fi de ajutor daca e crescut dar exista cancer prostatic si cu

PSA scazut. In litiaza prostatica multipla se produc crepitatii la
palparea glandei prin frecarea calculilor- semnul sacului cu nuci .
7. Enumerati etapele efectuarii tuseului rectal.
1.pozitionarea pacientului intr-una din cele 4 pozitii existente
2.separarea feselor si inspectia regiunii anale pt depistarea diverselor
patologii : hemoroizi, fisuri, fistule, carcinom sau melanom anal ;
3.introducerea degetului in anus, doar prima falanga, pt a lasa timp
anusului sa se relaxeze ; examinarea tonusului are importanta majora,
tonusul scazut sau crescut sugerand modificari identice ale sfincterului
urinar si detrusorului ;
4.palparea intregului canal anal pe toata circumferinta, pt a exclude
stenoza, hemoroizii interni, criptita, fistulele rectale, polipii mucosi
sau un neoplasm ;
5.palparea glandelor Cowper : cu degetul in rect- prima falanga,
orientat cranial si lateral, in timp ce policele palpeaza zona perineala
corespunzatoare indexului ; se vor simti glandele ruland intre cele 2
degete atunci cand sunt inflamate.
6.palparea uretrei perineale ;
7.examenul ampulei rectale- trebuie examinata in intregime, 360
grade. Poate fi goala sau ocupata de fecaloame sau tumori ( fecalomul
are limita de demarcatie pe toata circumferinta cu peretele rectal) ;
8. examenul prostatei : intreaga suprafata se examineaza ; se apreciaza
marimea, suprafata, consistenta, mobilitatea, sensibilitatea.
8. Caracteristici la tuseul rectal al prostatei in adenomul de
prostata:
Tuseul rectal se efectueaza de preferinta in pozitie ginecologica si
evidentiaza prostata marita de volum in cele doua diametre
( transversal si longitudinal), acoperita de peretele rectal cu mucoasa
neteda, catifelata, cu santul median sters, bine delimitata, neteda, de
consistenta ferm-elastica, nedureroasa. Veziculele seminale sunt
normal nepalpabile. Tuseul rectal se combina cu palparea hipogastrica,
la care se poate decela supletea peretilor bazei vezicale, reziduu urinar
post-mictional (TR se face intotdeauna dupa ce bolnavul isi va fi golit
vezica prin urinat). Frecvent la TR se descopera asimetria prostatei

adenomatoase- un lob e mai hipertorfiat ca celalalt, sau, din cauza

marimii, nu se poate decela limita craniala a acestuia. Prezenta de
zone, nodulae, ferm-dure, neregulate, indurate sau aspectul dur difuz
sunt semnale de alarma sugestive pentru cancer, care se dezvolta
preferential din zona perifierica, accesibila examenului clinic prin TR.
9. Enumerati componentele instrumentarului endoscopic necesare
efectuarii uretrocistoscopiei.
- Teaca de lucru prin care sunt introduse elementul de examinare
si telescopul;
- Telescopul- un sistem optic de prisme ce transmit imaginea
ochiului observatorului;
- Sursa si cablurile de lumina- printr-un sistem de fibre optice se
transmite lumina;
- Sursa, tubulatura si lichidul de irigatie- e necesare irigatia
permanenta sau intermitenta cu un lichid steril, preferabil izoton;
- Elementele de lucru: rezectoscop, dispozitive laser, pensa de
biopsie, care de cateterism ureteral, pense litotritoare Lowsley,
pense litotritoare Punch
10. Enumerati leziunile ce pot fi diagnosticate prin
uretroscopie.
Leziunile ce pot fi diagnosticate prin ureteroscopie sunt: valvele
uretrale, diverticulii si stricturile congenitale, hipertrofia de prostata,
leziunile inflamatorii, calculii si tumorile uretrale.
11.
Enumerati leziunile ce pot fi diagnosticate prin cistoscopie:
Leziunile ce pot fi diagnosticate prin cistoscopie sunt: tumorile
vezicale, sindromul disectazic ( scleroza vezicala, adenomul
prostatic), diagnosticul diferential al cistopatiilor cu ruina limpede,
investigarea sursei hematuriilor, investigarea bolnavilor cu tumori
recto-colice sau pelvine, atunci cand exista suspiciunea invaziei in
vezica, investigarea bolnavilor cu incontinenta urinara.
12. Enumerati 5 leziuni ale aparatului urinar inferior ce pot fi
rezolvate endoscopic:

deblocarea endoscopica a colului vezical, extragerea calculilor si

corpilor straini din uretra si VU, electrorezectia tumorilor vezicale,
sectionarea stricturilor uretrale, cateterism uretral in anuria obstructiva
si/sau insertia unui cateter ureteral autostatic tip Cook.
13. Indicatiile diagnostice ale uretrocistoscopiei.
Evidentierea eventualelor stricturi uretrale, calculi, corpi straini,
diverticuli si tumori ( pentru examinarea uretrei se foloseste optica de
0 grade); stabilirea diagnosticului de tumora (localizare, dimensiuni,
aspect, raport cu orificiile ureterale), diagnosticul diferential al
sindromului disectazic; diagnosticul diferential al cistopatiilor cu urina
limpede; protocolul de examinare al bolnavilor cu afectiuni genitale
(prolaps genital, endometrioza, neo de col sau corp uterin); precizarea
sursei hematuriei.
14. Contraindicatii de efectuare a uretrocistoscopiei:
In uretrite, cistite, prostatite acute, in traumatisme abdominale cu
rupturi ale uretrei si vezicii urinare, in leziuni bacilare foarte avansate
pentru ca exista riscul efractiei peretelui vezical prin distensie, daca
pacientul refuza sau e necooperant.
15. Enumerati
elementele
de
lucru
endoscopic
endovezical??
16. Echipamentul obligatoriu necesar efectuarii unei proceduri
laparoscopice:
Este format din: o camera video ce reprezinta ochiul chirurgului, un
monitor video pe care se vizualizeaza informatiile culese de camera
dupa ce sunt prelucrate electronic, si un video-recorder pe care se pot
inregistra imaginile intraoperatorii. In plus, echipamentul mai
cuprinde si un insuflator cu flux crescut, o sursa de lumina ce
foloseste lumina rece (produsa de vapori de metale nobile, de ex
xenon) transmisa prin fibra optica sau cabluri speciale cu cristale
lichide, cabluri ce sunt conectate la un procesor electronic de imagine
ce regleaza automat calitatea luminii transmisa camerei video. Este
util pentru efectuarea unor procedee terapeutice un generator de
circuit electric de mare frecventa, care prin intermediul unor electrozi
se transmite tesuturilor determinand incalzirea lor, procedeu numit

diatermie. Sunt utile si dispozitive pentru aspiratie/irigatie si

dispozitive pentru disectie si coagulare.
Pe langa echipamentele pentru laparoscopie sunt necesare si
instrumente speciale pentru operatiile minim-invazive, cum ar fi
instrumente de disectie adaptabile la circuitul de electrocoagulare,
instrumente de taiere, de tractiune, de sutura ( portace adaptate pentru
suturi intracorporeale si endostich, aplicatoare de clipsuri,
endostaplere), instrumente de hemostaza.
Punctele renale dureroase:
-punctele lombo-sacrate releva afectiuni ale rinichiului sau perirenale
(PNA, colica nefretica, perinefrite): punctul costo-vertebral Guyon- in
unghiul coastei 12 cu coloana; punctul costo-muscular- in unghiul
coastei 12 cu musculatura sacro-lombara; punctul subcostal Bazy- in
varful coastei 11
-punctele dureroase la distanta, pe traiectul nervilor plexului lombar
(litiaze, abcese perirenale, infectii renale): punctul suprailiac lateraldeasupra medianei crestei iliace (nervi subcostali); punctul
supraintraspinos Pasteau- deasupra si medial de SIAS ( nervul
femurocutanat); punctul inghinal- la nivelul orificiului inghinal extern
(ramura genitala a nervului genitofemural).
17. Punctele ureterale:
Punctul ureteral superior Bazy: la intersectia liniei orizontale
transombilicale si marginile laterale ale dreptului abdominal; dupa alti
autori e situat la intersectia orizontalei ce trece prin marginea
inferioara a rebordului costal cu marginea laterala a dreptului
abdominal, corespunzand punctului subcostal din posterior si
furnizand informatii despre bazinet si jonctiunea pielo-ureterala.
Punctul e dureros in patologia cailor renale superioare.
Punctul ureteral mijlociu Halle: la intersectia orizontalei ce uneste cele
2 SIAS cu marginea laterala a dreptilor abdominali; se mai numeste
punctul supraspinos Turneaux. E dureros in afectiuni ale ureterului
lombar si iliac.

Punctul ureteral inferior Pasteau: corespunde zonei uretero-vezicale,

palpabil direct prin tuseu rectal sau vaginal. Punctul ureteral inferior
palpat bimanual poate evidentia calculul ureteral juxtavezical sau
intramural sau tumora infiltrativa ureterala ( patologie de ureter
terminal).
18. Examenul clinic al vezicii urinare:
VU goala nu e vizibila la inspectie, nu se percuta si nu se palpeaza,
fiind retrosimfizar. Cand se poate percuta inseamna ca are cel putin
150 ml urina, iar la peste 300 ml se poate palpa. La peste 500 ml
vezica devine vizibila la inspectie la pacientii slabi, ca o masa
tumorala situata deasupra simfizei pubiene, ca glob vezical.
Percutia are valoare mai mare ca palparea in evaluarea unei vezici
destinse la pacineti obezi la care palparea e dificila si in retentia
cronica de urina cand peretele vezical e subtire si hipoton si se
palpeaza greu. Se realizeaza de deasupra simfizei pubiene in sus pana
cand se aude o modificare a rezonantei de la mat la sonor.
Palparea se face in decubit dorsal cu coapsele moderat flectate pe
bazin, mana examinatorului simtind cu marginea cubitala limita
superioara a globului vezical.
Globul vezical nu este intotdeauna median, si se poate lateraliza
pierzand aparent raporturile cu loja vezicala, ceea ce poate preta la
confuzii cu chisturile ovariene sau alte tumori abdominale.
Pentru vezica nedestinsa cea mai buna metoda de palpare e cea
bimanuala, de preferat sub rahianestezie, cu indexul mainii drepte
intrarectal sau intravaginal, mana stanga deprimand peretele
abdominal hipogastric si impingand vezica spre degetul palpator. Prin
acestea se apreciaza supletea peretelui, mobilitatea vezicii, eventualul
reziduu, formatiuni intravezicale.
19. Examenul organelor genitale la barbat:
Cuprinde examenul penisului, al meatului uretral extern si al scrotului
si continutului sau, al testiculului, vaginei testiculare si cordonului
spermatic si examenul canalului deferent..
Examinarea penisului: se apreciaza marimea, aspectul si integritatea
tegumentului, se decaloteaza glandul pt evidentierea tumorilor de
gland sau preput, ulceratiilor, balanitelor si fosetelor glandelor Tyson.

La pacientii cu secretie sanguinolenta uretrala la care nu e posibila

decalotarea trebuie circumcisi sau incizati dorsal pt a evalua adecvat
uretra si glandul. Fimoza si parafimoza impun corectie chirurgicala.
La inspectia pielii penisului se pot observa cicatrici post-sancru
sifilitic, ulceratii ale glandului, veruci veneriene, condiloame
acuminate, vezicule herpetice superficiale, etc...Se va examina si
uretra pe toata lungimea sa, inclusiv cea perineala. La palparea
penisului trebuie palpati obligatoriu corpii cavernosi- se pot evidentia
placi dorsale sau noduli fibrosi in grosimea fasciei Buck (cavernita
fibroasa/ maladia Peyronie). Uretra se palpeaza ventral, avand
sensibilitate crescuta.
Examinarea MUE: urmareste forma, marimea, sediul fata de varful
penisului- epispadias pe fata dorsala si hipospadias pe cea ventrala,
scurgerile patologice( se cauta inainte ca pacientul sa urineze):
nesanguinolente- trebuie considerate veneriene pana la proba
contrarie( in gonoree sunt in cantitate crescuta, consistenta crescuta,
culoare galbuie, in uretritele nespecifice exact invers) sau
sanguinolente- pot ascunde un cancer uretral sau la copil, corpi straini
intra-ureta. Intotdeauna meatul trebuie deschis intre 2 degete pentru a
examina fosa naviculara.
Examinarea scrotului si continutului: la inspectie- infectii ale firului
de par/ glandelor sebacee, evaluarea volumului burselor scrotale,
evaluarea aspectului tegumentului scrotal ( eritem, edem, fistule, scrot
bifid); la palpare- evaluarea supletii tegumentului, mobilitatii pe
planurile profunde, grutatii burselor
Examenul testiculului: in picioare si in decubit dorsal, cu coapsele
flectate si in abductie usoara; palparea se face cu varfurile degetelor
ambelor maini, cu una se imobilizeaza si cu cealalta se palpeaza; se va
aprecia forma, consistenta, volumul, suprafata, sensibilitatea. In mod
normal are o forma ovoida, 6/4, suprafata neteda, consistenta ferma,
nedureros.Este esentiala palparea epididimului- se palpeaza coada,
capul si santul epididimo-testicular; orice tumora la care se poate
evidentia pe suprafata ei capul epididimului este cu mare probabilitate
un testicul marit.
Examinarea vaginei testiculare: prin transiluminare (hidrocelul
apare transparent) si palpare ( se pot evidentia formatiuni chistice,

hidrocel- inconjoara complet testiculul sau spermatocel- la polul

superior al acestuia).
Examenul cordonului spermatic si canalului deferent: cordonul
spermatic se poate palpa in regiunea scrotala prin rulare intre degete,
dar si la nivelul canalului inghinal prin rularea lui pe peretele posterior
al acestuia. Canalul deferent e situat posterior in cordon si are
consistenta caracteristica; el trebuie sa aiba la palpare un calibru
uniform, suprafata neteda, sa fie suplu. In inflamatie e
ingrosat,indurat, moniliform. La pacientii infertili el poate fi absent.
Palparea venelor cordonului se face in orto si clinostatism, la respiratie
normala si la Valsalva.

20. Recoltarea prin cateterizarea vezicala:

Este contraindicata la sexul masculin indiferent de varsta. Fara o
tehnica corecta a cateterizarii, unele specimene urinare sterile vor fi
contaminate de catre flora microbiana uretrala. Sunt imposibil de
indepartat bacteriile din treimea distala a uretrei, insa colectarea
specimenului de mijloc reduce acest impediment.
Se sondeaza cu o sonda moale 10-14Ch, dupa ce toaleta labiilor mici
si a metalului uretral extern cu apa si sapun a fost efectuata. In timpul
cateterizarii, labiile mici vor fi departate de meatul uretral.
Prezenta a 100 sau mai mult CFU/ ml pledeaza pentru infectie urinara.
Principalul dezavantaj il reprezinta producerea de infectii urinare
iatrogene. Incidenta variaza in functie de pacienta cateterizata, de la
1% la fetitele sanatoase la 20% in cazul femeilor spitalizate. Femeile
adulte sanatoase, nespitalizate, au un grup de incidenta scazut.
Ca metoda de preventie pentru ITU iatrogene, cea mai la indemana
este administrarea p.o a 1-2 tablete de antimicrobian ( Biseptol)
21. Examenul sumar de urina:
Volumul: cantitatea de urina variaza in functie de aportul de lichide,
capacitatea excretorie a rinichiului, transpiratie, pierderile de lichid pe
cale intestinala, clima, anotimp, echilibru neuroendocrin, etc... Uzual
~25 ml/kgc. Diureza diurna e de 3-4x mai mare ca cea nocturna, cea

din clinostatism e mai mare decat in ortostatism. Valoarea considerata

normala pentru conditiile noastre de viata e 800-2500 ml/24h.
Culoarea: culoarea normala e galben deschis; oligurie- culoarea se
inchide, poliurie- culoarea se pierde. Sangele in urina se inchide la
culoare pe masura ce hematuria se invecheste; methemoglobinuria
imprima urinii o culoare bruna, care devine negricioasa in intoxicatia
cu acid carbonic sau in alcaptonurie. In icter urina are culoare inchisa
usor verzuie, in lipurie culoare laptoasa. Foarte multe medicamente
determina schimbari de culoare a urinii, astfel:
- Laxativele pe baza de senna sau cascara: rosu-brun la pH acid/
rosu la pH alcalin;
- Riboflavina vireaza culoarea spre galben-inchis;
- Urina care se inchide la culoare dupa 30 min recoltare: posibil
ingestie de levo-dopa;
- Metronidazol, nitrofurantoin, clorochinolone, sarurile de fier dau
culoarea neagra;
- Triamteren: culoare albastruie;
- Amitriptilina, albastru de metilen, mitoxantrona: albastru-verzui;
- Heparina, warfarina, rifampicina, sulfasalazina: portocaliu;
- Furazolidon, cloroquine: culoare maron;
- Indometacin: verde.
Limpezimea: cea mai frecventa cauza de urina tulbure e piuria; urina
eliminata dupa pranz e opaca datorita precipitarii fosfatilor (scade
aciditatea); aspectul tulbure al urinii poate fi dat si de urati, carbonati,
sange, sperma, mucus.
pH urinar: urina proaspata e acida, pH normal variaza intre 5,8-7,4
Mirosul: caracteristic, dat de urinoid. Devine mai puternic in urina
concentrata sau amoniacal in cea care se descompune.
Densitatea: 1010-1030 g/l in raport cu bilantul hidric al momentului.
Variatii patologice: hipostenurie<1017g/l; izostenuria 1008-1012g/l;
subizostenuria<1008g/l; hiperstenurie>1035 g/l.
Hipostenuria apare in: diabet insipid, GN, boli renale terminale.
Hiperstenuria apare in: diabet zaharat, pierderi lichidiene excesive,
cresterea secretiei de ADH, insuficienta cardiaca congestiva, toxemia
gravidica.
Determinarea densitatii urinare: cu urodensimetrul, care se
introduce intr-un cilindru cu urina astfel incat sa pluteasca liber; se

citeste cifra de pe scara etalonata, ce corespunde punctului tangent cu

meniscul urinii.
Osmolaritatea urinara: rinichiul normal poate elimina urina de 4 ori
mai concentrata decat plasma. Osmolaritatea urinara se determina prin
aprecierea temperaturiila care ingheata urina ( valoarea normala: intre
1-3 grade). La interpretarea greutatii specifice urinare se va tine seama
de varsta pacientului.
22. Ureea urinara si creatinina urinara:
Ureea urinara: se foloseste pentru aprecierea globala a functiei de
concentrare. Valorile normale: 1-57 g/l; un individ normal poate
elimina in 24h la 1500 ml urina maxim 85 g uree. Peste aceasta
cantitate rinichiul e depasit si se acumuleaza plasmatic. Eliminarea
depinde si de cantitatea de azot furnizata glomerulilor din
catabolismul general. Practic, valorile mici de uree urinara vor fi
interpretate numai in functie de diureza si de aportul proteic. Valorile
mari de uree urinara, peste 20 g/l, arata ca rinichiul concentreaza bine
si este functional, desi ureea sanguina e crescuta; se intalneste in
uremie, oligurie, densitate urinara mare, uremii prerenale
(deshidratare, febra, stress operator, etc...)
Creatinina urinara: dozarea creatininei urinare are semnificatie
asemanatoare ureei urinare ( c% variabila~ 120 mg/l). Nu e influentata
de aportul proteic exogen, drept pentru care e mai putin expusa la
erori. Cresterea creatininei urinare apare in: acromegalie, gigantism,
DZ, hipotiroidism; scaderea se intalneste in: hipertiroidism, anemie,
distrofie musculara, leucemie, polimiozita, boli renale avansate,
stenoza de artera renala.
23. Ureea saguina si creatinina plasmatica:
Ureea sanguina este cel mai utilizat test de functionalitate renala si
reflecta echilibrul intre catabolismul proteic si eliminarea renala a
azotului rezultat din acest catabolism; se poate face in ser sau sange
total, pentru ca ureea are aceeasi c% in sange si leucocite. Rezultatul
se exprima in uree sanguina totala ( normal 15-40 mg/dl) ; azotul ureic
e normal 15 mg/dl; azotul neproteic sau rezidual are normal valoare de
20-35 mg/dl.

Erorile acestui test decurg din urmatoarele: ureea sanguina poate fi

marita, desi rinichiul e bun functional- azotemii prin hiperproductie,
prin deshidratare sau deficit electrolitic; valoarea normala a ureei
sangvine nu exlude un deficit tubular; are valoare semiologica tardiva,
trebuie sa fie compromisi > 30% din nefroni pentru ca valorile
sanguine sa depaseasca normalul; fiind modificata de mai multi factori
extrarenali valoarea ei nu are valoare prognostica, dar, daca e
interpretata in functie de diureza, densitate urinara, uree urinara si o
proba de concentratie, poate fi un test bun.
Valoarea crescuta > 100 mg/dl poate genera confuzie, dezorientare sau
convulsii.
Creatinina plasmatica e un test mai valoros ca ureea sanguina,
creatinina avand origine exclusiv endogena. Ea provine din creatina si
creatinina fosfatica din muschi si se elimina exclusiv prin filtrare
glomerulara, deci valoarea ei sanguina va fi invers proportionala cu
filtrarea glomerulara. Valori normale: 1+/-0,2 mg/ dl pt barbat; 0,8+/0,2 mg/dl pt femeie
24. Potasiul plasmatic:
Valori normale intre 3,5-4,5 mEq/ l
I.R determina hiperkaliemie si aceasta apare tardiv fiind in functie de
gradul disfunctiei tubulare asociate, dar e cea mai importanta dintre
alterarile umorale din IR prin riscul cardiac la care supune pacientul.
Si invers, pierderea de K poate determina suferinta renala prin
producerea de leziuni in celulele tubului distal.
Hipostenuria impreuna cu valori normale de uree si creatinina
plasmatica sugereaza depletie de K; daca se prelungeste situatia
filtrarea glomerulara va scadea si va apare retentia azotata sanguina.
Pentru depistarea efectelor toxice ale potasiului asupra cordului se vor
face zilnic in perioada de anurie EKG-uri. Depletia de K se poate
realiza prin aport deficitar, stimulare corticosuprarenala, pierderi
intestinale, administrare diuretice (tiazidice mai ales) si CCS.

25.

UIV:

Pentru o UIV (1 ml/kgc bolus) de calitate satisfacatoare, pacientul

trebuie pregatit digestiv printr-un regim alimentar cu 2 zile in
prealabil. Incepand cu ora 20 in preziua examinarii, pacientul va opri
ingestia de lichide si solide si va fi pregatit cu 2 plicuri de Fortrans.
UIV este metoda optima pentru vizualizarea intregului tract urinar,
mai ales a uroteliului care acopera sistemul pielocaliceal, ureterele si
VU. Investigatia aduce informatii functionale calitative si informatii
anatomice.
UIV are 2 faze: nefrografica (opacifierea parenhimului renal, apare
dupa 1 minut de la injectare) si pielografica ( opacifierea sistemului
pielocaliceal, la 2-3 minute de la injectare). Secventa filmelor depinde
de timpul de injumatatire:
-injectarea in bolus: opacifierea parenhimului apare rapid si dureaza o
scurta perioada de timp (de aia primul cliseu se face imediat dupa
injectare)
-injectarea lenta: opacifierea apare dupa cateva minute si dureaza mai
mult
Adesea se efectueaza pe langa cliseele renale, si clisee cu vezica plina,
clisee mictionale si postmictionale. Examenul urografic nu trebuie
standardizat, cliseele se vor efectua la intervale diferite in functie de
patologia pacientului si de rezultatul cliseelor initiale.
Pentru rezultate mai bune se pot efectua: UIV cu diuretic (in caz de
obstructie ureterala la limita, dar scintigrama renala e mult mai
sensibila si mai precisa si e de electie), UIV minutata ( in stenozele
unilaterale de artera renala, nu se mai foloseste), UIV in decubit
ventral (pentru a obtine o opacifiere mai buna a sistemului
pielocaliceal si ureterului), UIV cu compresie prin comprimarea
ureterelor la nivelul stramtorii superioare a pelvisului printr-o centura
subombilicala, timp de 15 minute, dupa decompresie efectuandu-se un
alt film.
Indicatiile curente ale UIV sunt durerea in flanc, hematuria,
hidronefroza sau ureterohidronefroza decelate ecografic, litiaza
aparatului urinar, ca proba functionala calitativa inaintea efectuarii
unei nefrectomii sau pentru citologie urinara anormala.
26.

Hidronefroza:

Hidronefroza reprezinta distensia cavitatilor renale de natura

congenitala sau dobandita (ureterohidronefroza implica si dilatatia
ureterului).
Ecografia e prima metoda de investigatie pentru detectarea
hidronefrozei; ea va indica gradul distensiei si de multe ori si sediul si
natura obstacolului. Dilatatia bazinetului si calicelor apare sub forma
unor zone transsonice in interiorul zonei ecodense. Cand dilatatia
implica numai cavitatile renale, ureterul nu poate fi vizualizat
ecografic.
Hidronefroza are 5 grade:
I-distensia bazinetului si calicelor primare
II-distensia bazinetului, calicelor primare si secundare
III-dilatatie cu aplatizarea sau inversarea cupelor caliceale dar cu
parenhim de grosime normala
IV-distensie majora cu subtierea importanta a parenhimului si calice
explodate
V-dilatatia completa, monstruoasa, cu disparitia parenhimului renalrinichiul mut urografic
Distensia vezicala secundara retentiei complete de urina va duce la
ureterohidronefroza bilaterala, in general simetrica, cu caracter acut,
ce se remite dupa drenajul vezical.
Hidronefroza congenitala prin disfunctie de jonctiune pielo-ureterala
are ca manifestare ecografica distensia globuloasa a bazinetului si
secundar a calicelor, cu ureter normal. Hidronefroza de cauza
obstructiva litiazica va evidentia un calcul cu con de umbra posterior
si distensia secundara, iar cand obstacolul e ureteral,
ureterohidronefroza secundara. Cu cat dilatatia e mai mare cu atat
ureterul poate fi evaluat mai bine.
Cand dilatatia ecografica implica un singur calice se numeste
hidrocalicoza si se face diagnostic diferential cu chistul renal solitar.