Fac.

de Drept Petre Andrei

Anul II,Sem.II
REFERAT LA CRIMINOLOGIE
OBIECT COMPLEX DE STUDIU

Prin excelenta o stiinta legata de nevoile practicii,de aplicarea cat

mai rapida a solutiilor propuse de cercetarea stiintifica in activitatea concreta de
realizare a politicii generale,criminologia este chemata sa studieze fenomenul
infractional,asa cum aceasta se manifesta in conditiile unei anumite
societati,intr-o etapa istorica determinata.
Dotata cu o atare finalitate,criminologia se infatiseaza ca o arma
redutabila de prevenire si combatere a faptelor anti-sociale.Pentru a dobandi
asemenea valente,criminologia romaneasca trebuie sa isi croiasca un drum
propriu.Oricat de interesante ar fi unele din concluziile pe care stiinta
criminologiei le ofera astazi pe plan mondial,este imperios necesar ca acestea sa
fie verificate in conditiile specifice de dezvoltare ale tarii noastre.In ultimii ani
se remarca si la noi in tara un interes sporit fata de problemele criminologiei.Sau initiat unele studii privind cauzele care determina si conditiile care
favorizeaza savarsirea unor categorii de infractiuni.Lipseste insa
continuitatea,lipsesc indeosebi cercetarile fundamentale in acest
domeniu.Or,desprinderea legalitatilor si sensurilor fenomenului infractional,a
tendintelor si devenirilor sale presupune permanenta lui observare,descriere si
explicare,reclamand totodata o examinare aprofundata a corelatiilor sale cu alte
fenomene sociale.Monografia de fata,rod al unor cercetari desfasurate pe o
perioada mai indelungata de timp,urmareste sa aduca un modest impuls la
dezvoltarea cercetarii criminologice la noi in tara.
Prin tematica abordata,aceasta monografie intentioneaza o apropiere
de metodologia cercetarii criminologice a acelor specialisti care prin specificul
muncii vin in contact cu probleme legate de prevenirea si combaterea
fenomenului infractional,indeosebi a lucrarilor din domeniul dreptului mai putin
familiarizati cu metodele si tehnicile moderne de investigare
sociala.Desigur,idealul oricarui om de stiinta este acela de a elabora lucrari axate

pe o problematica majora de cercetare si bazate pe o riguroasa metodologie.In

stadiul actual de dezvoltare a criminologiei in tara noastra,un atare obiectiv este
insa mai dificil de atins.In fata celor doritori de a se ocupa de acest domeniu de
cercetare,se pune inevitabil problema unei optiuni intre elaborarea unor lucrari
ample,dar cu o baza metodologica fragila sau a unor studii de mai mica
intindere,dar bazate pe metode si tehnici de cercetare riguros selectate si cat mai
adecvate subiectului tratat.Incercand sa raspunda acestei dileme,un cunoscut
specialist arata:Criminologia a suferit destul din cauza unor cercetari
intreprinse asupra unor probleme importante care n-au tinut cont de cele mai
elementare principii metodologice.(1)Criminologia ar suferi si mai mult,daca si
la elaborarea unor studii axate pe o problematica de cercetare mai limitata s-ar
instala un amatorism dezolant,o improvizatie usuratica,o spontaneitate gresit
inteleasa,saltul calitativ,intelegand prin aceasta acumularea unui fond de
cunostinte apt sa permita elaborarea atat a unei teorii ca cauzalitatii fenomenului
infractional,cat si a unui program de prevenire a acestuia,corespunzatoare
conditiilor specifice de dezvoltare ale tarii noastre,ar fi mult
intarziat.Preocuparile pentru metodologia cercetarii criminologice,pentru
stabilirea locului acesteia .In cadrul metodologiilor de ramura si a raportului ei
cu metodologia generala sunt de data recenta.(10)Nu vrea sa insemne aceasta ca
fondul teoretic acumulat de stiinta criminologiei de-a lungul anilor a fost rodul
unor cercetari in exclusivitate cu caracter empiric,ci numai cameditatiilecu
privire la particularitatile cailor si procedeelor de studiere a fenomenului
infractional,la existenta unei metodologii proprii a cercetarii criminologice,apar
mult mai tarziu.Aceste preocupari,tot mai frecvente in ultimii ani(11),constituie
la randul lor dovada elocventa ca stiinta criminologiei a depasit etapa sa de
debut,aflandu-se astazi in plina afirmare.Intr-adevar,delimitarea obiectului
stiintei criminologiei,despartirea ei de alte discipline care au tangenta cu
fenomenul criminalitatii(dreptul penal,politica penala,criminalistica)a fost
urmate de un proces de integrare a criminologiei in ansamblul disciplinelor care
studiaza omul si comportamentul acestuia in mediul social.Aceasta integrare s-a
produs si se produce inca,mai ales in aria metodologica a
criminologiei.Criminologia se inscrie astfel in cadrul unui proces mai profund la
care am asistat pe plan mondial in ultimele decenii,si anume acela,de
dialectizarea stiintei contemporane prin intrepatrunderea si integrarea
diferitelor discipline,prin folosirea metodelor unora de catre altele,proces ce
reflecta odata in plus legatura complexa dintre diferitele forme de miscare a
materiei.(12)Astfel,aplicarea in criminologie a unor metode de cercetare ce au

fost elaborate in vederea realizarii altor scopuri decat acela al explicarii

fenomenului infractional si interferenta ce se produce aici intre metodele proprii
stiintelor sociale si metode specifice unor alte domenii de
cercetare(matematica,medicina,biologie)au drept consecinta un anume dualism
pe plan metodologic(13),care face ca nu putini specialisti sa-si manifeste
indoiala cu privire la existenta unei metodologii proprii cercetarii
criminologice.Intr-adevar,putem vorbi de o metodologie criminologica numai in
masura in care aceasta depaseste cadrul unui mozaic,al unui inventar de metode
si tehnici imprumutate din alte discipline,reusind o aplicare a acestora intr-o
viziune criminologica integratoare.Or,acest lucru este posibil in primul rand
datorita obiectului specific criminologiei.Folosirea uneor metode din alte ramuri
ale stiintei la studiul fenomenului infractional face ca aceasta sa dobandeasca,in
procesul aplicarii lor concrete,trasaturi,particulariati deosebite,in functie de
obiectul cercetat.Daca exista metode comune pe ansamblul stiintelor socialearata Albert Brimo-,nimeni nu poate nega ca fiecare stiinta sociala utilizeaza in
mod specific aceaste metode,conform propriului sau
obiect.(14)Criminologia,regina fara regat,cum o denumea Thorsten Sellin(15)
in 1938,si-a schimbat substantial statutul in ultimul sfert de veac.Controversele
cu privire la autonomia acestei discipline s-au solidat in favoarea
criminologiei,ca de altfel si a altor discipline de granita,care au fost puse sub
semnul acelorasi indoieli.Pentru acest motiv socotim ca nu este cazul sa reluam
aceste discutii.Modalitatile de cercetare multi si interdisciplinare(16)pe care
criminologia ca stiinta de granita le dezvolta pe plan metodologic nu se
rezuma,asadar,la o preluare automata a metodelor si tehnicilor de cercetare
apartind altor discipline stiintifice,la aplicarea lortale qualela studiul
fenomenului infractional,intrucat nici pe plen teoretic si nici sub raport
metodologic criminologia nu se confunda cu stiintele cu care se invecineaza sau
se solodarizeaza.Ea se sprijina pe rezultatele acestor stiinte intr-un scop si intr-o
finalitate ce-i sunt proprii.(17)Abordarea interdisciplinara a fenmenului
infractional ca una dintre caile fundamentale de realizare a unei sinteze cu
functii metodologice in criminologie,nu este insa o chestiune de conjunctura sau
de moda,ci decurge insa din insasi natura complexa a acestui
fenomen.Dezvaluirea cauzelor fenomenului infractional nu poate fi altfel
realizata decat printr-o cercetare care sa exploreze toate laturile acestui
fenomen.Sunt necesare in acest sens,investigatii cu caracter
sociologic,psihologic,juridic,psihiatric,biologic,antropologic etc.Fiecare din
specialistii ce alcatuiesc echipele de cercetare criminologica(18)vine cu

experienta,cu explicatiile,cu rezultatele obtinute in domeniul propriu.Fiecare

observa,descrie si explica fenomenul infractional de pe pozitiile disciplinei
sale.Dar cercetarea criminologica nu aici se opreste.Daca s-ar intampla altfel-si
din pacate in stadiul actual acest obstacol nu este totdeauna depasit-,intr-adevar
nu ne-am afla decat in fata unui inventar de date venice din cele mai diferite
discipline,dar care nu ar putea constitui arsenalul stiintific al unei discipline
autonome,ele ramanand in cel mai bun caz parti sau capitole ale disciplinei de
baza prin extinderea obiectului de cercetare si asupra fenomenului
infractional.Este nevoie,asadar,de a de depasi acest stadiu,depasire ce
semnifica,tocmai integrarea progresiva a rezultatelor obtinute intr-o perspectiva
originala care va constitui fondul teoretic metodologic propriu stiintei
criminologiei.(19)In cadrul acestui efort de sinteza cercetatorul criminolog va
incerca o corelare a tuturor concluziilor privind diferitele laturi ale fenomenului
studiat,observand pana la ce punct anumiti factori se asociaza sau se
neutralizeaza (20),in scopul izolarii cauzelor reale ale fenomenului
infractional.O atare corelare devine posibila numai in masura in care si pe plan
metodologic se realizeaza o conlucrare efectiva intre diferitele metode si tehnici
utilizate.Acesta este sensul unei reale cercetari interdisciplinare si acesta este si
sensul mutatiilor care au loc in criminologie in ultimele decenii,de la socioogia
criminala unde predomina viziunea sociologului,la criminologia
sociologica,unde dominanta este viziunea criminologului,de la psihologia
criminala la criminologia psihologica s.a.m.d.,mutatii antrenate indeosebi de
schimbarile produse in aria instrumentala a acestei discilpine.(21)Altfel,am
asista la o divizare a criminologiei in diferite criminlologii specializate,pana la
anihilarea definitiva a criminologiei generale.(22)Desigur,este vorba aici de un
proces de permanenta devenire.Finalizarea sa este de nemijlocit legata de
dezvoltarea pe care stiinta criminologiei o va cunoaste in viitor,de formarea
cadrelor de cercetare necesare,a profesiunii de criminolog ca atare.De
altfel,trebuie aratat ca paralel cu folosirea unor metodede
imprumut,criminologia isi dezvolta,pe masura afirmarii sale ca disciplina
autonoma,propriile sale metode si tehnici de cercetare.(23)In lumina celor
aratate,putem conchide ca metodologia criminologica este acea parte din
criminologie care se ocupa cu studiul metodelor si tehnicilor de investigare a
fenomenului infractional,urmarind integrarea acestora intr-un sistem logic si
coerent potrivit anumitor principii diriguitoare.O delimitare stricta intre
diferitele tipuri de cercetare intalnite astazi in criminologie este mai greu de
realizat intrucat,in cele mai multe cazuri,asistam la o intrepatrundere intre

acestea,determinata,pe de o parte,de complexitatea fenomenului studiat,iar de pe

alta parte,de insasi dialectica dezvoltarii sociale,de cerintele vietii,de nevoile
practicii.Daca devine altfel din ce in ce mai dificil de sustinut existenta unor
tipuri pure ca atare,nu mai putin avem la indemana suficiente elemente care,fara
a fi absolutizate,fac posibila o departajare intre un tip de cercetare si
altfel.Altfel,ramane in primul rand valabila si in domeniul criminologiei clasica
diviziune intre cercetarea fundamentala si cercetarea aplicativa.In cadrul
cercetarii fundamentale,unii autori disting intre cercetarea fundamentala ora si
cea directionata prin planificarea sau programarea principalelor ditectii.
(24)Dupa unele opinii,cercetarea pura ar include in criminologie explorarea unor
probleme din
psihologie,sociologie,genetica,biochimie,patologie,statistica,drept,ca si din
oricare alt domeniu care ar contribui la intelegerea si explicarea cauzelor
fenomenului criminalitatii,iar cercetarea fundamentala directionata cuprinde
stiintele exacte,istoria naturala a omului si stiintele denumite culturale.(25)In
criminologia occidentala s-a facut simtita,mai ales in ultimele decenii,o anumita
tendinta de a nega importanta cercetarilor fundamentale.Absolutiand ideea ca
stiinta criminologiei este o stiinta legata nemijlocit de nevoile practicii,de
aplicarea cat mai rapida a rezultatelor cercetarii in activitatea de prevenire si
combatere a infractionalismului,unii autori au incercat sa minimalizeze rolul
cercetarii fundamentale.Se sustine in aceasta ordine de idei ca stiinta
criminologiei nu poate fi definita prin ea insasi,ci numai prin ceea ce
realizeaza,or sub acest aspect criminologia n-ar exista decat in perspectiva unei
terapii particulare,cadrul acesteia limitandu-se in consecinta numai la cercetarea
aplicativa.(26)Asa cum de drept arata J.Pinatel,asemenea conceptii sunt total
eronate,in criminologie,ca si in orice alta disciplina stiintifica,cercetarea
fundamentala reprezinta conditia indispensabila a progresului stiintific.In
criminologie(28)tipurile clasice decurg din dubla finalitate a cercetatorilor,pe de
o parte,studierea fenomenului infractional independent de utilizarea imediata a
rezultatelor cercetarii,iar pe de alta parte,studierea fenomenului infractional
independent de utilizarea imediata a rezultatelor cercetarii,iar pe de alta
parte,solutionarea unor probleme practice,cum ar fi elaborarea unor adecvate de
tratament si resocializare a infractorilor(cercetare aplicativa).Aceasta delimitare
nu are insa,asa cum aratam,o valoare absoluta.Si in criminologie,ca si in alte
domenii ale stiintei,probleme fundamentale pot fi desprinse si cu prilejul unor
cercetari aplicative,acestea constituind un nesecat izvor,o sursa permanenta de
inspiratie pentru cercetarea fundamentala.Referindu-se la stransa corelatie dintre

cercetarea fundamentala si cercetarea aplicativa,tovarasul Nicolae Ceausescu

arata ca cercetarea aplicativa a furnizat de nenumarate ori concluzii de
importanta teoretica exceptionala,a deschis progresului stiintei perspective
nebanuite.Multe din ideile care au revolutionat gandirea stiintifica,care au
condus la marile descoperiri ale umanitatii au fost generate de observatia
concreta,de activitatea practica a cercetatorilor(29)In cazul diviziunii clasice de
cercetare fundamentala si aplicativa intalnim in criminologie o diversitate de
tipuri de cercetare.Un loc important il ocupa cercetarea etiologica,care are ca
obiectiv descoperirea cauzelor care determina si conditiilor care favorizeaza
savarsirea de infractiuni.Discutia care se poarta in literatura de specialitate daca
cercetarea etiologica este o cercetare fundamentala sau una aplicativa
reprezinta,dupa parerea noastra,o falsa controversa,intrucat,in lumina celor mai
sus aratate,cercetarea etiologica se poate incadra in fiecare din cele doua
tipuri.Astfel,in Europa,datorita traditiilor existente si formatiunii
specialistilor,cercetarea etiologica continua sa fie o cercetare fundamentala.Ea
nu isi propune neaparat verificarea unei ipoteze criminologice specifice,ci
urmareste mai degraba sa surprinda etiologia fenomenului printr-o abordare
globala a acestuia.Dincolo de ocean,cercetarea etiologica este mai mult de tip
aplicativ,specialistii atacand etiologia crimei intr-o arie mai limitata de
investigatie.(30)Minimalizarea importantei si rolul cercetarii fundamentale in
criminologie s-a resimtit mai ales in cercetarea de tip etiologic.Multi
autori,plecand de la o intelegere gresita,mecanicista,a categoriilor de cauza si
efect,au ajuns la concluzia ca acestea nu se regasesc in stiinta criminologica,tot
ce s-ar putea releva in aceasta directie reducandu-se numai la anumiti factori
care influeteaza comiterea crimei.(31)Criminologia socialista respingea aceste
opinii,socotindu-le ca nestiintifice.Ele reprezinta o incercare de a escamota
adevaratele cauze ale fenomenului.

NOTE DE SUBSOL
1.A.Normandeau,Methodologie de la
criminologie,Montreal,P.U.M.,1975,pag.83.
2.T.Sellin,M.E.Wolgang,The measurement of delinquency,New York,1964.
3.Congresul International,Madrid,septembrie 1970.
4.Didactica materialistica,Metodologia generala a stiintelor particulare,Redactia
C.I.Gulian,D.Badarau si T.Uros,Bucuresti,Editura Academiei,1973,pag.421.
5.Idem 4,pag.295.
6.A.Brimo,Les methodes des sciences sociales,Paris,Edition
Montchrestien,1972,pag.75.
7.T.Sellin,Culture conflict and crime,Sociale sicence,Research Council,New
York,1938,pag.2.
8.Lequipament en criminologie,Actes du XIV cours international de
criminologie,Lyon-oct.1964,Paris,Masson,1964,pag.156.
9.H.Ellemberger,D.Szabo,Lapproche multidiciplinaire des problemes de la
criminologie,1967,pag.93
10.Idem 9,pag.114
11.C.A.Fattah,Le role de lenseignement de la criminologie et de la recherche
criminologique dans ladministration de la justice criminlle,vol.4,pag.7.
12.J.Leaute,Criminologie et science penitenciaire,Paris,P.U.F.,1972,pag.50.
13.Idem 12,pag.108.
14.Dr.Rodica Mihaela Stanoiu,Metode si tehnici de cerctare in
criminologie,Editura Academiei Republicii Socialiste
Romania,Bucuresti,1981,pag.17.
15.G.Houchon,Etudes relatives a la recherche criminologique,Vol.I,Conseil de
lEurope,Strasbourg,1967,pag.5.
16.Y.Eminescu,Contractul de cercetare
stiinifica,Bucuresti,Edit.Academiei,1971,pag.62-63.

17.Idem 14,pag.16
18.Idem 17,pag.18
19.Idem 18,pag.20
20.Nicolae Ceausescu,Romania pe drumul desavarsirii constructiei
socialiste,vol.I,Bucuesti,Edit.Politica,1968,pag.243.
21.G.Houchon,op.cit.pag.7-8.
22.Idem 21,pag.46-47.