Re: SUFLETUL (ntre

dogmatic, psihologie i
biologie)

Mesaj necititde esenin 24 Oct 2013, 21:13

Ah! Eram convins, cu toate ca v-am mai citit pctul de vedere,

ca trihotomia e erezie. Punctul meu de vedere, pe care l-am
mai spus, este ca ceea ce e nemuritor in om (si nu doar in
om) este duhul.
Despre psihologie...ce sa spun? Unii psihologi sunt constienti
de limitele stiintei lor. (Nu sunt multi, totusi). Practica
meseriei nu se bazeaza atat pe stiinta, cat pe compasiune.
Stiinta se reduce la cateva trucuri practice, cateva
ingeniozitai, facute sa scoata oameni din cercuri vicioase. E
nevoie totusi de aceasta stranie stiinta pentru ca oamenii
sunt intr-un hal de degradare de neinchipuit, mai ales acum,
sub asaltul banilor si sexului. (aproape ca pe vremea
comunistilor era mai bine. Ispitele erau mai mici) Preoii fac
prea des exces de moralin sau de autoritate, pentru ca
tamaduirea sa poata fi lasat doar in seama lor. Dar nu neg
ca AA ar trebui. Ne-ar trebui insa alt cler....
Nu stiu ce sa va raspund despre schizofrenie. ...Pentru mine
e ceva de foarte greu de inteles. Inteleg paranoia,
isteria...etc - pot sa intru (usor!) in pielea unui paranoic, dar
schizofrenia, nu. Paranoia este cu certitudine posesie: e
suficient sa ta lasi prada (geloziei, sa zicem) si intri in
stapanirea dracului. La fel si isteria. Cred chiar ca e acelasi
drac. (La grecii antici dracii aveau chiar nume dupa
specializari). Insa fractura aceea a schizofrenicului, in
unitatea cea mai intima a omului, nu pot s-o imaginez. Pare
mai degraba un defect de constructie decat o posedare.
(ceea ce poate duce la posesii, fara indoiala).

Diabetul se zice ca e o bola de sistem. Aici chiar ar fi zona

lui Ioan Cr: sigur, genele au ceva de zis.
Dar cum toate astea, spiritul, sufletul si trupul se
interpenetreaza, nu trebuie sa ne miram ca daca se
imbolnaveste unul este atins si celalalt. Intr-adevar o
medicina stiintifica ar trebui sa le trateze pe toate, sa fie
holistica.
Asta ne da o idee de ct e de primitiva tiina, de ct de
puin tie de fapt.
S
u
s
anastasys
Mesaje: 72
Membru din: 17 Aug 2012, 16:50
Confesiune: ortodox
Preocupri: medicina (profesie), carti, pelerinaje

Re: SUFLETUL (ntre dogmatic,

psihologie i biologie)

Mesaj necititde anastasys 25 Oct 2013, 00:24

Daca omul nu ar fi dihotomic (adica duhul este partea superioara, fina a sufletului) ci
ar fi trihotomic, dupa moarte sufletul mantuit se duce in Ceruri cu tot cu duhul sau,
iar cel din iad se duce doar cu sufletul, fara duh? Unde se duce duhul (daca il are) al
celui din iad?

Locul minii
Reguli forum

Regulamentul general al forumului

Scrie rspuns
Primul mesaj necitit 2 mesaje Pagina 1 din 1
Veronika
Mesaje: 135
Membru din: 05 Sep 2010, 23:00
Confesiune: ortodox
Preocupri: biologie, spiritualitate ortodoxa
Localitate: Chiinu

Locul minii

Mesaj necititde Veronika 27 Oct 2012, 21:51

Are oare mintea un loc stabil n organismul nostru?

Unde se afl ea? Sf. prini, zic c mintea trebuie s fie n inim, dar la noi care
suntem departe de aa o vieuire, ce trebuie s credem?
S
u
s
Andreea2012
Mesaje: 106
Membru din: 16 Iul 2012, 18:46
Confesiune: ortodox
Preocupri: Teologie, Lectura
Localitate: Cluj

Re: Locul minii

Mesaj necititde Andreea2012 01 Noi 2012, 19:14

Veronika scrie:Are oare mintea un loc stabil n organismul nostru?

Unde se afl ea? Sf. prini, zic c mintea trebuie s fie n inim, dar la noi care
suntem departe de aa o vieuire, ce trebuie s credem?

Din punct de vedere medical, are un loc stabil. Pentru a ajunge cu mintea in inima
avem nevoie de spovedanie, impartasanie, post si rugaciune.
Mintea se arata in suflet, iar natura in trup. Mintea indumnezeieste sufletul, iar natura
e revarsata in trup. In tot trupul este natura, dar nu in tot sufletul minte. De aceea nu
tot sufletul se mantuieste (Sf. Antonie cel Mare).
Asa cum, sparta, o conducta de apa nu poate sa tina apa in ea, tot astfel un ochi
desfatat in placeri nu poate sa tina mintea curata (Sf. Efrem Sirul).
Precum trupul are ca lume lucrurile, asa si mintea are ca lume ideile. Si precum trupul
se desfraneaza cu trupul femeii, asa si mintea se desfraneaza cu ideea femeii (Sf.
Maxim Marturisitorul).
Inima curata, care vede pe Dumnezeu, nu o pot face virtutile singure fara venirea
Duhului Sfant, asa cum fierarul nu poate curati fierul numai cu uneltele sale fara
ajutorul focului (Sf. Simeon Noul Teolog).
Precum trupul fara suflet este mort, asa si sufletul fara puterea mintii este nelucrator
si nu poate mosteni pe Dumnezeu (Sf. Antonie cel Mare).
Mintea curata este scaun al lui Dumnezeu (Avva Evagrie Ponticul).
Mintea devine oarba prin trei patimi: iubirea de argint, slava desarta si iubirea de
placeri (Sf. Marcu Ascetul).
In lucrurile in care zaboveste mintea, in acelea se si largeste (Sf. Maxim
Marturisitorul).
Locul mintii sanatoase este cunostinta si frica de Dumnezeu (Sf. Maxim Marturisitorul).
Daca mintea nu s-a desfacut din toate ale simturilor, nu se poate sui pe inaltimile
duhovnicesti (Avva Ilie Ecdicul).

Necuratia mintii consta in cunostinta mincinoasa, ignorarea a ceva din cele universale,
in ganduri patimase si in consimtirea la pacat (Sf. Maxim Marturisitorul).
Mintea desavarsita este aceea care s-a imbatat de cunostinta, iar sufletul desavarsit
este acela care s-a tesut cu virtutile (Sf. Talasie Libianul).
Mintea cea curata vede lucrurile drept (Sf. Maxim Marturisitorul).
Mintea iese afara din sine si asa se uneste cu Dumnezeu, devenita mai presus de minte
(Sf. Grigorie Palama).
Sufletul primeste cunostinta celor dumnezeiesti pe masura curatiei mintii (Sf. Talasie
Libianul).
Precum ochiul este atras de frumusetea celor vazute, la fel mintea curata este atrasa
de cunostinta celor nevazute (Sf. Maxim Marturisitorul).
Nu va inceta mintea sa se invarteasca in jurul placerilor, pana ce nu se va indeletnici
cu contemplatia (Sf. Talasie Libianul).
Loc sfant si locas al lui Dumnezeu este si mintea omului, in care demonii prin
gandurile patimase pustiesc sufletul, asezand idolul pacatului (Sf. Maxim
Marturisitorul).
Cand mintea se intineaza, se pateaza impreuna cu ea si lucrarea (Sf. Maxim
Marturisitorul).
Mintea se intineaza si ramane neroditoare atunci cand vorbeste cuvinte lumesti. Cu
cat suntem mai atenti la minte, ne luminam si cu cat suntem mai neatenti, ne
intunecam (Cuviosul Isihie Sinaitul).
Mintea se face straina de cele ale lumii atunci cand isi taie orice atractie fata de cele
simtite (Sf. Talasie Libianul).
"Nimic nu este mai uor dect a nva pe alii i nimic nu este mai greu dect a face ceea
ce nvei pe alii."
Parintele Cleopa Ilie

Puterile sufletului: mintea, iubirea

i voina
Reguli forum

Regulamentul general al forumului

Scrie rspuns
Primul mesaj necitit 21 mesaje

maria_andreea
Mesaje: 1540
Membru din: 23 Apr 2008, 13:33
Confesiune: ortodox
Preocupri: mecanic, finane, teologie, natur
Localitate: Sibiu
Contact:
Contacteaz pe maria_andreea

Puterile sufletului: mintea,

iubirea i voina

Mesaj necititde maria_andreea 02 Iun 2011, 11:16

Urmtorul

Am gsit n cartea despre "nvturile printelui Arsenie Boca" urmtoarea idee pe

care a vrea s o dezvoltm fiecare pt a-i gsi sensuri noi, venind att cu nvturi
patristice (pe care le-am neles sau le-am intuit profunzimea) ct i cu consideraii
(/nelmuriri) proprii, pornind de la nelesul dat de printele Arsenie, venic s-i fie
pomenirea.

Matei 18:
19. Dac doi dintre voi se vor nvoi pe pmnt [Pr. Arsenie Boca: trup, inima] n
privina unui lucru (mntuirea) pe care l vor cere, se va da lor de ctre Tatl Meu,
Care este n Ceruri.
20. C de sunt doi sau trei adunai ntru numele Meu (unirea puterilor sufletului mintea, iubirea, voina - pe pmntul inimii), acolo sunt i Eu n mijlocul lor.
Mntuirea se lucreaz pe ruinele egoismului. (Printele Arsenie Boca)
S
u
s

maria_andreea
Mesaje: 1540
Membru din: 23 Apr 2008, 13:33
Confesiune: ortodox
Preocupri: mecanic, finane, teologie, natur
Localitate: Sibiu
Contact:
Contacteaz pe maria_andreea

Re: Puterile sufletului: mintea,

iubirea i voina

Mesaj necititde maria_andreea 03 Iun 2011, 10:51

Sunt contient c toate nvturile privind acest subiect converg spre acelai punct:
desptimirea pentru mntuire. Eu a vrea s facem aici o antologie a subiectului din
scrierile prinilor i Sfnta Scriptur, dar bineneles pot interveni i cei care au
preri, nelmuriri personale.
Din scrierile Pr. Arsenie Boca
Sub lucrarea Preafericitului nume, puterile sufletului: mintea, iubirea, voina
se ntorc de la iubirea strin, la care le-a ncovoiat vicleanul, iari la
Dumnezeu, spre care erau zidite.
Lucrarea poruncilor, slujba aceasta o are: deteptarea puterilor sdite n noi
la viaa cea dup Hristos. C Dumnezeu se gsete n poruncile Sale i prin
porunci vine la noi i pe noi ne strmut ntru Sine.
mpotrivirea diavolilor
De ndat, ns ce aflm cum suntem i ne trezim cum trebuie s fim, puterile
iadului vor sri s ne cear socoteal pentru nesupunere. Dar, nu vor sri cu
toat urgia rutii, c nu-i las Dumnezeu ci cu vicleuguri i curse, cu
minciuni i cu nfricoare sau cu amgirea nlucirilor i cu alte
nemaipomenite zavistii. Pe de alt parte, se vor folosi de unelte de ale lor,
oamenii amgii de ei, care ne-ar face toate cte i nva dracii, dac ar fi
dup ei. De aceea zice neleptul: "Fiule, dac vrei s te apropii s
slujeti Lui Dumnezeu, gtete-i sufletul tu spre ispite" (Sirah 2, 1).
Rzboiul dintre suflet i diavol e ngduit de Dumnezeu ("Simone, Simone,
iat satana v-a cerut pe voi s v cearn ca pe gru. Iar, eu m-am
rugat pentru tine, s nu scad credina ta" Luca 22, 31-32) pentru c el
este focul care lmurete ce suntem fiecare: lemne, pietre, aram, paie sau
aurul smereniei - dulama Lui Dumnezeu.
Ultima oar modificat 05 Iun 2011, 21:32 de ctre maria_andreea, modificat 1 dat n total.

Mntuirea se lucreaz pe ruinele egoismului. (Printele Arsenie Boca)

S
u
s

maria_andreea
Mesaje: 1540
Membru din: 23 Apr 2008, 13:33
Confesiune: ortodox
Preocupri: mecanic, finane, teologie, natur
Localitate: Sibiu
Contact:
Contacteaz pe maria_andreea

Re: Puterile sufletului: mintea,

iubirea i voina

Mesaj necititde maria_andreea 04 Iun 2011, 21:23

Tot despre focul prin care se lmuresc cretinii - replic a ncercrilor de a-i reda
sufletului puterea cu care a fost creat dintr-u nceput, acelai ieri i azi.
Extras i interpretat dup scrierile printelui Arsenie Boca.
Dup ce cretinismul a fost recunoscut religie de stat (Edictul de la Milan,
313) a nceput s se rspndeasc o nvtur care tgduia dumnezeirea
Mntuitorului (arianismul) n rndurile celor care erau cretini doar cu numele
(am putea spune, azi, cretinii care au primit botezul, dar nu i crucea). Cei
ce s-au lepdat de Hristos nu se mulumeau numai cu lepdarea lor, ci mai
voiau i lepdarea altora, iar dac aceia se mpotriveau vrajba era gata i
ncepea prigoana (n zilele noastre, cretinii cu numele nu i accept -n
diferite forme- pe cei bine-practicani, dac acetia din urm nu sunt ca ei).

Iat focul n care se lmuresc credincioii, iat firul de legtur cu naintaii

lor, mucenicii (precum n primele veacuri, aa i azi).
Ultima oar modificat 05 Iun 2011, 21:31 de ctre maria_andreea, modificat 1 dat n total.

Mntuirea se lucreaz pe ruinele egoismului. (Printele Arsenie Boca)

S
u
s

maria_andreea
Mesaje: 1540
Membru din: 23 Apr 2008, 13:33
Confesiune: ortodox
Preocupri: mecanic, finane, teologie, natur
Localitate: Sibiu
Contact:
Contacteaz pe maria_andreea

Re: Puterile sufletului: mintea,

iubirea i voina

Mesaj necititde maria_andreea 05 Iun 2011, 21:27

Rzbiul din minte i pentru libertatea voinei

Din nvturile printelui Arsenie Boca
Toate patimile sau lucrrile mpotriva firii se ivesc mai nti n minte, n
partea cea mai subire a fpturii noastre nevzute. Aici vine un chip sau un
gnd al lumii acesteia i st ca o momeal. Iar mintea dac e nenvat sau
neprevenit despre lucrtura strin, ca un miel netiutor vede lupul i se

duce la el, creznd c e oaie.

Prima ntlnire ntre minte i diavol e la limita momelii pe care o flutur el n
vzduhul minii. Dac mintea nu bag momeala n seam, vrjmaul struie
cu ea, o arat mai sclipitoare ca s o fac iubit minii. Aceasta e a doua
naintare a rzboiului sau asupreala. Dac la asupreal a izbutit s fure
mintea cu momeala i s o fac s vorbeasc mpreun, avem naintarea la
unire. Mintea ns se trezete c a fost furat de gnd strin i c se afl n
altceva, dect ceea ce-i era dat dup fire; iar cnd i d seama de ea nsi
i de cele n care se afl, avem lupta cea de gnd la o clip hotrtoare. Aici
e lupta i clipele sunt scumpe, i de cele mai multe ori, viaa ntreag a unuia
sau a mulime de ini, atrn de lupta nevzut a ctorva clipe.
nc din Vechiul Testament se cunoatea rzboiul cel de gnd: "Fiic a
Babilonului (satana) dornic de pustiire, ferice de cel ce-i va plti
dup fapte ce nea-i fcut tu nou; ferice de cel ce va lua i va zdrobi
de piatr (Hristos) pruncii ti (gndurile celui ru, momelile sale". Ps.
136,8). Deci dac la ceasul de rzboi, lovim momeala de Numele Lui
Dumnezeu, depnnd rugciunea "Doamne Iisuse Hristoase... " vom vedea
lucru minunat: pentru osta luptndu-se mpratul. Dac mintea nu-i aduce
aminte de "Doamne Iisuse..." i se va ntmpla c ncuviieaz lucrul
vrjmaului. Aceast ncuviinare o d voinei.
Voina ia hotrrea ntotdeauna dup sfatul minii i niciodat nainte, cel
puin n faptele de contiin aa e. De aceea se zice c n orice hotrre
avem libertatea voinei. Darul libertii voinei ni l-a dat Dumnezeu i prin el
avem a spori pn la msuri dumnezeieti. Iat cum toat strdania
dezrobirii puterilor sufleteti din patimile contra firii duce de fapt la
redobndirea libertii de fii ai Lui Dumnezeu. Deci dac mintea se va afla
iubind momeala strin i sfatul viclean, va nclina cumpna liberei alegeri
spre momeala i sfatul strin. Aa se deschide sprtura n cetate i se
npustesc puhoaie de vrjmai care ateptau ascuni afar. i repede
urmeaz pustiire jalnic n cetatea sufletului: mplinirea cu lucrul i repetarea
faptei aceleia pn ajunge deprindere sau obicei. nrdcinarea obiceiului
pctuirii duce ntocmirea sufleteasc i trupeasc a omului pn la
neputina de a se mai mpotrivi sau chiar pn la a nu vrea s se mai
mpotriveasc. Aa se ntmpl c lucrarea mpotriva firii i se face omului "a
doua fire", firea frdelegii. Asta e tot una cu pierderea darului libertii
voinei. Totui omul slbindu-i puterile, i d seama c robete vrjmaului,
cci acum pruncii vaviloneti s-au fcut brbai i-i simte cum i fur puterile.

Iar lui din multa pctuire i s-a stins puterea voinei de a se mpotrivi.
Vrjmaul cnd afl c mintea, mpins de strigarea contiinei, vrea s fac
rscoal mpotriva robiei sale, vine cu asuprire mare dovedindu-i sufletului c
n-are chip de scpare (duhul dezndejdii). Atunci se afl sufletul ntre via i
moarte: cte unii mai scap, alii o duc aa mai mult mori dect vii, alii
neimputnd suferi se sinucid i n sfrit altora de durere li se rtcete
mintea cu totul, dnd n nebunie.
De unde atta pustiire !? De la o clip fr Dumnezeu a minii....
Mntuirea se lucreaz pe ruinele egoismului. (Printele Arsenie Boca)
S
u
s

maria_andreea
Mesaje: 1540
Membru din: 23 Apr 2008, 13:33
Confesiune: ortodox
Preocupri: mecanic, finane, teologie, natur
Localitate: Sibiu
Contact:
Contacteaz pe maria_andreea

Re: Puterile sufletului: mintea,

iubirea i voina

Mesaj necititde maria_andreea 23 Iul 2011, 20:20

Din nvturile Sf. Nicolae Cabasila.

Orice fapt izvorte dintr-o dorin i orice dorin din cunoatere i

cugetare.
Ar fi bine s folosim gndurile i cugetrile la Hristos i la iubirea Lui de
oameni ca hran a sufletului, s le ntiprim adnc n inim ca s pun
strpnire deplin pe ea. Cugetnd la bine i frumos, se aprind n noi dorine
curate.
Mntuirea se lucreaz pe ruinele egoismului. (Printele Arsenie Boca)
S
u
s
celprost
Mesaje: 157
Membru din: 09 Feb 2012, 12:39
Confesiune: ortodox
Preocupri: sinceritatea, simplitatea, bunul simt

Re: Puterile sufletului: mintea,

iubirea i voina

Mesaj necititde celprost 13 Feb 2012, 12:28

maria_andreea scrie:Am gsit n cartea despre "nvturile printelui Arsenie

Boca" urmtoarea idee pe care a vrea s o dezvoltm fiecare pt a-i gsi sensuri
noi, venind att cu nvturi patristice (pe care le-am neles sau le-am intuit
profunzimea) ct i cu consideraii (/nelmuriri) proprii, pornind de la nelesul
dat de printele Arsenie, venic s-i fie pomenirea.

Matei 18:
19. Dac doi dintre voi se vor nvoi pe pmnt [Pr. Arsenie Boca: trup, inima] n
privina unui lucru (mntuirea) pe care l vor cere, se va da lor de ctre Tatl Meu,
Care este n Ceruri.
20. C de sunt doi sau trei adunai ntru numele Meu (unirea puterilor sufletului mintea, iubirea, voina - pe pmntul inimii), acolo sunt i Eu n mijlocul lor.

celprost spune: mintea omului inainte de cadere era unitara. Ratiunea, sentimentele
si vointa conlucrau strans unite si ascultau de glasul constiintei. Dupa cadere mintea
omului s-a rupt in trei bucati ce trag fiecare in alta parte, iar glasul constiintei a fost
astupat de pacate. Ratiunea lucreaza fara de sentimente, sentimentele si ele nu mai
sunt coordonate de ratiune, iar vointa a luat-o razana spargandu-se in puzderie de
dorinte, care mai de care mai fistichii si bizare. Mantuirea presupune si reunificarea
mintii. Dar acest lucru nu e posibil decat sub actiunea puterii harului. De aceea se
spune ca acolo unde mintea e adunata, acolo se afla si Hristos.
Vai vou, crturarilor i fariseilor farnici! C nchidei mpria cerurilor naintea
oamenilor; c voi nu intrai, i nici pe cei ce vor s intre nu-i lsai.
(Matei 23:13)
S
u
s
Marcus89

Re: Puterile sufletului: mintea,

iubirea i voina

Mesaj necititde Marcus89 13 Feb 2012, 14:13

celprost scrie:celprost spune: mintea omului inainte de cadere era unitara.

Ratiunea, sentimentele si vointa conlucrau strans unite si ascultau de glasul

constiintei. Dupa cadere mintea omului s-a rupt in trei bucati ce trag
fiecare in alta parte, iar glasul constiintei a fost astupat de pacate. Ratiunea
lucreaza fara de sentimente, sentimentele si ele nu mai sunt coordonate de
ratiune, iar vointa a luat-o razana spargandu-se in puzderie de dorinte, care mai
de care mai fistichii si bizare. Mantuirea presupune si reunificarea mintii. Dar
acest lucru nu e posibil decat sub actiunea puterii harului. De aceea se spune ca
acolo unde mintea e adunata, acolo se afla si Hristos.

Dac tot lucrau aa "strns unite i ascultau de glasul contiinei" de ce a mai

"czut"?...
S
u
s

celprost
Mesaje: 157
Membru din: 09 Feb 2012, 12:39
Confesiune: ortodox
Preocupri: sinceritatea, simplitatea, bunul simt

Re: Puterile sufletului: mintea,

iubirea i voina

Mesaj necititde celprost 13 Feb 2012, 14:40

Marcus89 scrie:
celprost scrie:celprost spune: mintea omului inainte de cadere era unitara.

Ratiunea, sentimentele si vointa conlucrau strans unite si ascultau de glasul

constiintei. Dupa cadere mintea omului s-a rupt in trei bucati ce trag
fiecare in alta parte, iar glasul constiintei a fost astupat de pacate. Ratiunea
lucreaza fara de sentimente, sentimentele si ele nu mai sunt coordonate de
ratiune, iar vointa a luat-o razana spargandu-se in puzderie de dorinte, care mai
de care mai fistichii si bizare. Mantuirea presupune si reunificarea mintii. Dar
acest lucru nu e posibil decat sub actiunea puterii harului. De aceea se spune ca
acolo unde mintea e adunata, acolo se afla si Hristos.

Dac tot lucrau aa "strns unite i ascultau de glasul contiinei" de ce a mai

"czut"?...

celprost spune: inteligenta intrebarea! Da-i voie celui prost sa se roage ca sa poata
afla raspunsul. Cand il voi afla il scriu, desi banuiesc ca nu o sa te intereseze. Sau
gresesc?
Vai vou, crturarilor i fariseilor farnici! C nchidei mpria cerurilor naintea
oamenilor; c voi nu intrai, i nici pe cei ce vor s intre nu-i lsai.
(Matei 23:13)
S
u
s

Marcus89

Re: Puterile sufletului: mintea,

iubirea i voina

Mesaj necititde Marcus89 13 Feb 2012, 16:14

celprost scrie:celprost spune: inteligenta intrebarea! Da-i voie celui prost sa se

roage ca sa poata afla raspunsul. Cand il voi afla il scriu, desi banuiesc ca nu o sa
te intereseze. Sau gresesc?

ntrebarea nu este inteligent, ci logic... dar te rog, rspunde, nu este ca i cum ai fi

tu primul care mi-ar rspunde la un paradox sau ar ncerca s explice unul.
S
u
s
celprost
Mesaje: 157
Membru din: 09 Feb 2012, 12:39
Confesiune: ortodox
Preocupri: sinceritatea, simplitatea, bunul simt

Re: Puterile sufletului: mintea,

iubirea i voina

Mesaj necititde celprost 13 Feb 2012, 17:00

Marcus89 scrie:
celprost scrie:celprost spune: inteligenta intrebarea! Da-i voie celui prost sa se

roage ca sa poata afla raspunsul. Cand il voi afla il scriu, desi banuiesc ca nu o sa
te intereseze. Sau gresesc?

ntrebarea nu este inteligent, ci logic... dar te rog, rspunde, nu este ca i cum

ai fi tu primul care mi-ar rspunde la un paradox sau ar ncerca s explice unul.

celprost spune: fie tie dupa cum voiesti, fiule: nu e inteligenta, e doar logica. M-am
rugat si raspunsul dupe mintea mea proasta e urmatorul: protoparintii au dorit sa arda
etapele. Ei doreau sa ajunga ca Dumnezeu, dar asa dintr-o data, ca o scamatorie, fara
parcurga toate etapele cresterii duhovnicesti. Ca sa intelegi mai bine, fac o paralela
poate nepotrivita, dar alta nu am. E ca si cum ai dori sa te casatoresti cu Ileana
Cosanzeana, cea cu cosite aurii dar, din nerabdare, arzi cateva etape si cazi in pacat
inainte de a primi binecuvantarea nuntii. Intentiile tale ar fi fost bune dar ai fi cazut
din ascultare. Toate trebuiesc facute la timpul potrivit si cu binecuvantare. Graba
strica treaba!
Vai vou, crturarilor i fariseilor farnici! C nchidei mpria cerurilor naintea
oamenilor; c voi nu intrai, i nici pe cei ce vor s intre nu-i lsai.
(Matei 23:13)
S
u
s
Marcus89

Re: Puterile sufletului: mintea,

iubirea i voina

Mesaj necititde Marcus89 13 Feb 2012, 17:54

celprost scrie:celprost spune: fie tie dupa cum voiesti, fiule: nu e inteligenta, e

doar logica. M-am rugat si raspunsul dupe mintea mea proasta e urmatorul:
protoparintii au dorit sa arda etapele. Ei doreau sa ajunga ca Dumnezeu, dar asa
dintr-o data, ca o scamatorie, fara parcurga toate etapele cresterii duhovnicesti.
Ca sa intelegi mai bine, fac o paralela poate nepotrivita, dar alta nu am. E ca si
cum ai dori sa te casatoresti cu Ileana Cosanzeana, cea cu cosite aurii dar, din
nerabdare, arzi cateva etape si cazi in pacat inainte de a primi binecuvantarea
nuntii. Intentiile tale ar fi fost bune dar ai fi cazut din ascultare. Toate trebuiesc
facute la timpul potrivit si cu binecuvantare. Graba strica treaba!

Altfel spus, voina a acionat n lipsa raiunii (a etapelor ce se impuneau) i

disconsidernd glasul contiinei (care trebuia s echilibreze situaia), dar cu toate
aceste intenia era s asculte, deci "nu se pune". Am neles bine?
PS: nu sunt fiul tu...

S
u
s
celprost
Mesaje: 157
Membru din: 09 Feb 2012, 12:39
Confesiune: ortodox
Preocupri: sinceritatea, simplitatea, bunul simt

Re: Puterile sufletului: mintea,

iubirea i voina

Mesaj necititde celprost 13 Feb 2012, 18:25

Marcus89 scrie:
celprost scrie:celprost spune: fie tie dupa cum voiesti, fiule: nu e inteligenta, e

doar logica. M-am rugat si raspunsul dupe mintea mea proasta e urmatorul:
protoparintii au dorit sa arda etapele. Ei doreau sa ajunga ca Dumnezeu, dar asa
dintr-o data, ca o scamatorie, fara parcurga toate etapele cresterii duhovnicesti.
Ca sa intelegi mai bine, fac o paralela poate nepotrivita, dar alta nu am. E ca si
cum ai dori sa te casatoresti cu Ileana Cosanzeana, cea cu cosite aurii dar, din
nerabdare, arzi cateva etape si cazi in pacat inainte de a primi binecuvantarea
nuntii. Intentiile tale ar fi fost bune dar ai fi cazut din ascultare. Toate trebuiesc
facute la timpul potrivit si cu binecuvantare. Graba strica treaba!

Altfel spus, voina a acionat n lipsa raiunii (a etapelor ce se impuneau) i

disconsidernd glasul contiinei (care trebuia s echilibreze situaia), dar cu
toate aceste intenia era s asculte, deci "nu se pune". Am neles bine?
PS: nu sunt fiul tu...

celprost spune: destul de bine, cu o mica corectie. Intentia era indumnezeirea, care e
buna pentru ca asta e scopul final al omului. Dar "graba" a stricat totul. E adevarat ca
a fost si imboldita. Dar ascultarea trebuia sa fie mai tare decat graba si dorinta.

Vai vou, crturarilor i fariseilor farnici! C nchidei mpria cerurilor naintea

oamenilor; c voi nu intrai, i nici pe cei ce vor s intre nu-i lsai.
(Matei 23:13)
S
u
s

maria_andreea
Mesaje: 1540
Membru din: 23 Apr 2008, 13:33
Confesiune: ortodox
Preocupri: mecanic, finane, teologie, natur
Localitate: Sibiu
Contact:
Contacteaz pe maria_andreea

Re: Puterile sufletului: mintea,

iubirea i voina

Mesaj necititde maria_andreea 14 Feb 2012, 11:23

Ca rezumat la unirea puterilor sufletului am putea pune avertismentul: graba stric

treaba
sau cultivarea rbdrii.
Mntuirea se lucreaz pe ruinele egoismului. (Printele Arsenie Boca)
S
u
s
Marcus89

Re: Puterile sufletului: mintea,

iubirea i voina

Mesaj necititde Marcus89 14 Feb 2012, 14:11

celprost scrie:
Marcus89 scrie:Altfel spus, voina a acionat n lipsa raiunii (a etapelor ce se

impuneau) i disconsidernd glasul contiinei (care trebuia s echilibreze

situaia), dar cu toate aceste intenia era s asculte, deci "nu se pune". Am
neles bine?
PS: nu sunt fiul tu...

celprost spune: destul de bine, cu o mica corectie. Intentia era indumnezeirea,

care e buna pentru ca asta e scopul final al omului. Dar "graba" a stricat totul. E
adevarat ca a fost si imboldita. Dar ascultarea trebuia sa fie mai tare decat graba
si dorinta.

i grab indic lipsa cui? Nu cumva a unui element, i anume raionamentului, sau cel
puin existena unui raionament greit. Oricum priveti situaia, exist o lips de
echilibru. Ca atare, dezechilibrul (ruptura) este anterioar cderii.
Ultima oar modificat 14 Feb 2012, 17:16 de ctre Marcus89, modificat 1 dat n total.
S
u
s
celprost
Mesaje: 157
Membru din: 09 Feb 2012, 12:39
Confesiune: ortodox
Preocupri: sinceritatea, simplitatea, bunul simt

Re: Puterile sufletului: mintea,

iubirea i voina

Mesaj necititde celprost 14 Feb 2012, 14:59

Marcus89 scrie:
celprost scrie:
Marcus89 scrie:Altfel spus, voina a acionat n lipsa raiunii (a etapelor ce se

impuneau) i disconsidernd glasul contiinei (care trebuia s echilibreze

situaia), dar cu toate aceste intenia era s asculte, deci "nu se pune". Am
neles bine?
PS: nu sunt fiul tu...

celprost spune: destul de bine, cu o mica corectie. Intentia era indumnezeirea,

care e buna pentru ca asta e scopul final al omului. Dar "graba" a stricat totul. E
adevarat ca a fost si imboldita. Dar ascultarea trebuia sa fie mai tare decat graba
si dorinta.

i grab indic lipa cui? Nu cumva a unui element, i anume raionamentului, sau
cel puin existena unui raionament greit. Oricum priveti situaia, exist o lips
de echilibru. Ca atare, dezechilibrul (ruptura) este anterioar cderii.

celprost spune: nu, graba, in acest caz, indica stadiul de copilarie in care se gaseau
din p.d.v. duhovnicesc protoparintii. La un om matur indica exact ceea ce ai spus. Dar
aici e vorba de maturitate duhovniceasca, nu de cea fireasca, omeneasca. Adam si Eva
trebuiau sa creasca duhovniceste pana la statura de induhovnicire si chiar de
indumnezeire. Deci telul indumnezeirii era bun, doar ca metoda sau mijlocul ales nu
era cel bun. Sigur, se poate discuta daca Dumnezeu stia rezultatul, de ce a permis
totusi testul? Dar asta e cu totul alt subiect si e fffff subtire.
Vai vou, crturarilor i fariseilor farnici! C nchidei mpria cerurilor naintea
oamenilor; c voi nu intrai, i nici pe cei ce vor s intre nu-i lsai.
(Matei 23:13)

S
u
s
Marcus89

Re: Puterile sufletului: mintea,

iubirea i voina

Mesaj necititde Marcus89 14 Feb 2012, 17:14

celprost scrie:celprost spune: nu, graba, in acest caz, indica stadiul de copilarie

in care se gaseau din p.d.v. duhovnicesc protoparintii. La un om matur indica

exact ceea ce ai spus. Dar aici e vorba de maturitate duhovniceasca, nu de cea
fireasca, omeneasca. Adam si Eva trebuiau sa creasca duhovniceste pana la
statura de induhovnicire si chiar de indumnezeire. Deci telul indumnezeirii era
bun, doar ca metoda sau mijlocul ales nu era cel bun. Sigur, se poate discuta
daca Dumnezeu stia rezultatul, de ce a permis totusi testul? Dar asta e cu totul
alt subiect si e fffff subtire.

Ce bine, vd c ti cum s foloseti un argument gen: "no true scotsman" n favoarea

ta. Te aplaud domnule celprost.
S
u
s

maria_andreea
Mesaje: 1540
Membru din: 23 Apr 2008, 13:33
Confesiune: ortodox
Preocupri: mecanic, finane, teologie, natur
Localitate: Sibiu

Contact:
Contacteaz pe maria_andreea

Re: Puterile sufletului: mintea,

iubirea i voina

Mesaj necititde maria_andreea 17 Mar 2012, 14:01

Am gsit la pr Arsenie Boca acestea:

Cderea firii n ispit e totuna cu o sfrmare, care l-a fcut pe om buci:
1. Mintea i-a fost amgit de mndrie i slav deart, creznd ispititorului,
c va fi ca Dumnezeu, cunoscnd binele i rul;
2. Simirea sau dragostea i s-a ntors spre trup, care s-a aprins de pofta
ptima;
3. Voina sau iuimea s-au ntors n spaim i ruine i vzndu-se gol s-a
ascuns de Dumnezeu.
Mntuirea se lucreaz pe ruinele egoismului. (Printele Arsenie Boca)
S
u
s
OLGA

Re: Puterile sufletului: mintea,

iubirea i voina

Mesaj necititde OLGA 18 Mar 2012, 14:08

Marcus89 scrie:
celprost scrie:celprost spune: mintea omului inainte de cadere era unitara.

Ratiunea, sentimentele si vointa conlucrau strans unite si ascultau de glasul

constiintei. Dupa cadere mintea omului s-a rupt in trei bucati ce trag
fiecare in alta parte, iar glasul constiintei a fost astupat de pacate. Ratiunea
lucreaza fara de sentimente, sentimentele si ele nu mai sunt coordonate de
ratiune, iar vointa a luat-o razana spargandu-se in puzderie de dorinte, care mai
de care mai fistichii si bizare. Mantuirea presupune si reunificarea mintii. Dar
acest lucru nu e posibil decat sub actiunea puterii harului. De aceea se spune ca
acolo unde mintea e adunata, acolo se afla si Hristos.

Dac tot lucrau aa "strns unite i ascultau de glasul contiinei" de ce a mai

"czut"?...

El fiind i nceputul i Sfritul, nseamn c tot ce este ntre nceput i Sfrit este
"cdere". Mintea omului este unitar i la nceput i la sfrit. Dac cineva crede c ea
este mereu unitar, nu nseamn c aa i este? Altfel de ce ar mai fi fericii cei care
nu au vzut, dar au crezut? Doar nu pentru c ar fi crezut altceva dect adevrul.
Poate c mereu e unitar, iar "cderea" este, de fapt, o etap de facere a omului
ndumnezeit.
S
u
s

maria_andreea
Mesaje: 1540
Membru din: 23 Apr 2008, 13:33
Confesiune: ortodox
Preocupri: mecanic, finane, teologie, natur
Localitate: Sibiu
Contact:
Contacteaz pe maria_andreea

Re: Puterile sufletului

Mesaj necititde maria_andreea 25 Iun 2012, 16:38

La Sf. Maxim Mrturisitorul puterile (facultile) sufletului sunt: partea POFTITOARE,

IRASCIBIL i RAIONAL. (Filocalia vol. 2, Ed. IBMO, pagina 106)
Eu tiam de: minte (raiune), iubire i voin. Plus c le asociam cu nvtura Sf. Ioan

de Kronstadt dat semnificaiei punctelor semnului Sf. Cruci: la minte, la piept (inim)
, la umeri (putere, voin).
Acum vreau s v ntreb ce se nelege prin partea irascibil ptr. c ptr. mine ntre
partea irascibil i partea raional nu este nicio diferen.
Off topic: Acum am observat c am nceput acest subiect i la nceput am
monologat
. mi cer iertare pentru nerespectarea regulamentului . Doamne, ajut
s nu-l mai ncalc.
Mntuirea se lucreaz pe ruinele egoismului. (Printele Arsenie Boca)
S
u
s
Caesar

Re: Puterile sufletului: mintea,

iubirea i voina

Mesaj necititde Caesar 25 Iun 2012, 21:30

intrebarea mea e unde intra inima in ecuatia asta?daca gandurile rele ale mintii nu ne
apartin ci vin de "afara" de la diavol atunci pentru ce mai suntem noi judecati pentru
ele?si cine este cel dintai care permite ca acest lucru sa se intample si sa ni se trimita
asemenea ganduri daca nu insusi Dumnezeu?
Off topic: ce-i lipseste lui Arsenie Boca ca sa fie sfant?
Smerenia e cunoasterea mea personala asa precum sunt

Nasterea patimilor
Mareste imaginea.
Patima in gandirea Sfintilor Parinti
Analizand firea omeneasca inainte si dupa caderea ei in pacat, Sfintii Parinti au ajuns
la concluzia ca patimile nu apartin naturii umane de la creatie, ci au fost aparut in
firea umana dupa caderea omului in pacat.

Sfantul Grigorie de Nyssaporneste de la faptul ca omul a fost creat dupachipul lui

Dumnezeu. Dat fiind insa faptul ca Dumnezeu este impasibil, patimile nu puteau face
parte din chipul Sau transmis omului. Pe de alta parte, arata ca Dumnezeu a asezat
in sufletul omului anumite puteri spre a-i servi ca instrumente si unelte in buna
desfasurare a vietii. Pacatul insa a introdus elemente irationale, animalice asupra
carora spiritul a pierdut controlul. Acestea sunt patimile - pathe. Simbolul lor este
redat prin "hainele de piele" cu care a fost imbracat Adam dupa caderea in
pacat (Facerea 2, 21). Hainele de piele, ca natura animalica, vor deveni partea
coruptibila care va transmuta natura omeneasca din starea de nestricaciune in starea
de stricaciune.
Asemenea precizeaza si ceilalti dascali ai Bisericii. Sfantul Maxim Marturisitorul arata
ca "afectele nu au fost create la inceput impreuna cu firea oamenilor, caci altfel ar
intra in definitia firii. Spun, invatand de la marele Grigorie al Nyssei ca ele odraslesc
in fire, dupa ce au patruns in partea ei cea mai putin rationala, din pricina caderii din
starea de desavarsire. Prin ele, in loc de chipul dumnezeiesc si fericit, indata dupa
incalcarea poruncii s-a facut in om stravezie si vadita asemanarea dobitoacelor celor
necuvantatoare. Caci trebuia, dupa ce s-a acoperit demnitatea ratiunii, ca firea
oamenilor sa fie chinuita pe dreptate de trasaturile irationalitatii (dobitociei) la care a
fost atrasa prin voia (adeziunea, hotararea) ei, Dumnezeu randuind prea intelept ca
omul in felul acesta sa vie la cunostinta maretiei sale de fiinta rationala".
La fel arata si Sfantul Macarie Egipteanul ca "In urma neascultarii primului om, a
intrat in noi ceva strain de firea noastra si anume a intrat rautatea patimilor, care
prin multe exercitii si obisnuinte ne-a devenit a doua natura". Sfantul Ioan Scararul,
care sintetizeaza invatatura ascetica a Parintilor, precizeaza ca "raul sau patima nu
se gasesc in mod firesc in natura omului, caci Dumnezeu nu este autorul patimilor.
Exista in inima noastra multe virtuti sadite de El". Din toate acestea rezulta clar ca
patimile sunt realitati pasive si irationale, care au aparut in suflet dupa caderea
omului in pacat. Fiind irationale, acestea nu sunt proprii naturii umane, fiindca natura
este proprie firii. Intrate in firea omului, ca o a doua natura a sa patimile sunt pasive,
dar ele pot fi activate, impulsionate de diferite realitati cu care viata omului intra in
contact.

Patimile, ca functii irationale ale sufletului omenesc se impart in doua: sufletesti si

trupesti. Patimile sufletesti sunt: placerea, teama, dorinta, intristarea, mila, bucuria,
etc.
Patimile trupesti sunt: foamea, setea, oboseala etc. Acestea se intrepatrund si se
conditioneaza reciproc. De exemplu, starea de intristare provocata de un deces sau
de un insucces oarecare, atrage dupa sine si refuzul de a manca.
Definind patimile sau afectele ca "miscari irationale ale sufletului", atrase de ideea de
bine sau de rau, Sfantul Ioan Damaschin arata ca aceasta miscare irationala este
ceruta de natura umana spre conservarea ei. Dar aceste afecte pot fi si daunatoare
firii omenesti. Ideea de bine sau de rau stabileste daca aceasta miscare irationala a
sufletului este favorabila sau defavorabila naturii umane. De pilda, placerea de a
manca poate fi atrasa de ideea de bine, atunci cand urmareste satisfacerea
necesarului firesc.
Este atrasa de ideea rea atunci cand degenereaza in imbuibare si insatietate. Sfantul
Maxim, referindu-se la atractia afectelor de ideea de bine, arata ca "hrana mai simpla
ne produce o placere naturala, chiar daca nu voim, intrucat ne satisface o placere
biologica. La fel bautura, prin faptul ca ne potoleste neplacerea setei; sau somnul,
prin faptul ca reinnoieste puterea cheltuita prin veghe. La fel si toate celelalte
functiuni ale firii noaste, care sunt pe de o parte necesare pentru sustinere, iar pe de
alta parte, folositoare celor ce se straduiesc pentru implinirea virtutii".
Asupra aspectului folositor si necesar al patimilor intrate in natura omului ne
vorbeste si Sfantul Isaac Sirul, aratand ca .tot afectul existent a fost daruit de
Dumnezeu cu folos.
Si afectele trupesti s-au pus in om spre folosul si cresterea lui. La fel si cele sufletesti.
Caci, daca se intampla ca trupul sa se afle in afara de buna sa propasire, lipsindu-i
ceea ce-i apartine si sa urmeze sufletului, el slabeste si se vatama. La fel se intampla
si cu sufletul, care, atunci cand paraseste cele ce sunt ale lui si urmeaza trupului se
vatama si el dupa cuvintele Apostolului: "duhul pofteste impotriva trupului si
trupul impotriva duhului". (Galateni 5, 17)
Pe de alta parte, Sfantul Antonie cel Mare arata ca "sufletele care nu sunt tinute in
frau de ratiune si nu sunt carmuite de minte, ca sa stapaneasca si sa carmuiasca

patimile, adica intristarea si placerea, se pierd ca dobitoacele cele necuvantatoare,

ratiunea fiind tarata de patimi ca vizitiul biciuit de cai". Referindu-se la afecte,
Evagrie din Pont vorbeste de eliberarea de ele, prin practicarea virtutilor. Astfel,
gnoza crestina vindeca intelectul (nous); iubirea este leacul partii irascibile a
sufletului (thymos), iar infranarea vindeca partea poftitoare a sufletului (epithymia).

Sfantul Maxim Marturisitorul merge si mai departe, referindu-se la posibilitatea

convertirii patimilor in virtuti: "afectele devin bune in cei ce se straduiesc si anume
atunci cand, desfacandu-le cu intelepciune de lucrurile trupesti, sunt folosite spre
castigarea bunurilor ceresti. De pilda, pofta o pot preface in miscarea unui dor
spiritual spre cele dumnezeiesti; frica, in grija de a ocoli osanda viitoare de pe urma
pacatului; iar intristarea prin pocainta care aduce indreptarea ce urmeaza pacatului
din timpul de aici... Sa ne folosim de aceste afecte spre inlaturarea rautatii celei de
fata sau a celei ca va sa fie si spre dobandirea si pazirea virtutii".
De aici vedem marele hiatus dintre apatheia stoica si cea crestina. Pentru stoicii,
apatheia insemna eradicarea oricaror afecte, adica mortificarea lor; pentru crestini
convertirea patimilor in virtuti.
Afecte si patimi
Din cele tratate, vedem ca in conceptia Sfintilor Parinti afectele trupesti si sufletesti
reprezinta functii irationale ale sufletului determinate de ideea de bine sau de rau.
Ele sunt in primul rand naturale si de folos vietii, de aceea le numim kata phisin. Dar,
in acelasi timp, ele se pot deregla, devenind insatiabile si exacerbate. Ele se
transforma astfel, din "kata phisin" in "para phisin", adica din conforme firii in
contrare firii. Acestea din urma reprezinta o dereglare a afectului si implicit a firii,
devenind boli sau maladii.
In aceasta situatie ele aduc durerea sau suferinta si devin patimi. Afectele conforme
firii sunt nevinovate, pe cand cele contrare firii sunt vinovate. Dovada este faptul ca
Mantuitorul, luand natura umana afara de pacat, a luat asupra firii Sale si aceste
afecte sufletesti si trupesti sub forma lor nevinovata. Astfel, El s-a maniat, s-a
bucurat, s-a intristat, a simtit foamea, setea, somnul, etc. La noi oamenii, aceleasi
afecte pot deveni vinovate atunci cand, ducand firea la pacat, o inrobesc.

De remarcat este faptul ca, desi afectele conforme firii sunt nevinovate, prin moartea
si invierea Sa, Mantuitorul a eliberat firea omeneasca si de aceste afecte, spre a-i
reda chipul lui Dumnezeu pe care il avea inaintea caderii in pacat.
In concluzie, se cuvine sa precizam ca afectele reprezinta functii irationale naturale si
necesare firii sau naturii umane, adica kata phisin. Dar dupa felul in care sunt
practicate, pot fi convertite (transformate) in virtuti sau pot deveni contrare firii: para
phisin, adica patimi inrobitoare firii si vietii umane.
Prin urmare, afectul este patima conforma firii, pe cand patima propriu-zisa este
afectul devenit contrar firii.
Fiinta patimii
Pentru a determina fiinta patimii, trebuie inca de la inceput sa o deosebim de pacat.
Pacatul se defineste ca fiind "calcarea cu deplina stiinta si cu voie libera prin gand,
cuvant si fapta, a voii lui Dumnezeu". Pacatul este o anume fapta rea savarsita la un
moment dat. E o greseala in fata lui Dumnezeu. O cadere in ispita. Patima insa merge
in adancul sufletului. Ea este o stare a pacatoseniei, o inrobire, o rana dureroasa a
sufletului si un chin, o suferinta a vietii. E un pacat devenit cronic.
Pentru a intelege mai bine deosebirea dintre pacat si patima, vom folosi un exemplu
concret luat din viata cotidiana. Referindu-ne la instinctul alimentar, pacatul ar fi
asemenea unei indigestii, ce creeaza o anume indispozitie datorata alimentatiei prea
abundenta. Patima este lacomia statornicita si insatiabila in viata noastra. Ea este
imbuibarea daunatoare naturii umane.
Prin urmare, patima porneste de la pacat, dar este mai mult decat pacatul. Pacatul
este actualitatea unei fapte rele, impotriva vointei lui Dumnezeu. Patima este o
habitudine,

adica

pacatul

devenit

deprindere.

Pacatul

este

deruta

discernamantului, care orienteaza vointa spre rau, atragand dupa sine inselarea in
actiunile vietii. Patima reprezinta un discernamant fals, o deruta constanta a vointei,
care ii anuleaza libertatea. Daca pacatul nu inseamna pierderea libertatii, patima
este inrobirea spiritului. Este pacatul devenit inrobitor: "Cel ce pacatuieste devine rob
pacatului" (Ioan 8, 34).

Pacatul poate atrage la un moment dat regretul, ca recunoastere a unei greseli ce

dauneaza vietii si de care vrei sa te scapi sau sa nu o mai repeti. Patima insa ca
deprindere, a devenit "quasi altera natura" (aproape a doua natura), incat ea exclude
regretul faptei rele, in favoarea efortului necontenit de a fi satisfacuta. Un om
induhovnicit (Sfantul Teofan Zavoratul) arata ca fiinta patimii consta in "dispozitia
fata de pacat, ca dorinta ferma si constanta de a pacatui intr-un mod oarecare; sau
ca o atractie pentru actiuni vinovate".
Patima este obsesia oarba devenita necesitate. Ea anuleaza libertatea devenirii
axiologice, paralizand puterile sufletului prin coborarea lui intr-o mlastina fara iesiri,
in care tot mai mult se cufunda. Inrobirea sufletului de patimi, face ca omul sa
decada in starea de animalitate sau chiar sub aceasta...
O alta caracteristica a patimii este si aceea ca suferinta spirituala pe care ea o
creeaza trece asupra trupului, aducandu-i boala si moartea. De pilda, imbuibarea la
mancare si bautura ca si desfraul sunt nu numai deprinderi rele, nu sunt
numaimaladii spirituale, ci si generatoare de boli fizice.
Pe langa faptul ca patima creeaza contradictia firii umane in ea insasi, ca deprindere
in rau, ea tulbura in acelasi timp si relatiile sociale. De exemplu, mandria si mania
devenita cronica creeaza tot felul de tensiuni sociale, dusmanii, razbunari, razvratiri,
atitudini violente etc. La fel, desfraul destrama familiile, lasand copii pe drumuri etc.
De aici vedem ca patima reprezinta maladia spirituala prin care firea omeneasca
decade din starea de har. Pierzand comuniunea cu Dumnezeu, omul devine un
instrainat fata de El. Natura umana devine alterata de pacat, razvratindu-se in ea
insasi: "trupul pofteste impotriva duhului, iar duhul impotriva trupului si ele se
impotrivesc unul altuia" (Galateni 5, 17), creand contradictia omului cu el insusi,
cuDumnezeu si cu lumea.
In concluzie, vom preciza ca patima reprezinta un paradox (anormalitate) al firii
(naturii) fizice si spirituale a omului, constand din doua elemente:
1. Insatiabilitatea egocentrica, ce consta in pierderea libertatii ca stapanire de sine
asupra gandului, vointei si simturilor.
2. Decaderea din starea de har, in starea de pacat.

Formarea patimii
Pentru a determina patima ca irationalitate a sufletului omenesc, trebuie sa pornim
de la afectele primare (holothimia), care determina buna si reaua desfasurare a vietii.
Acestea sunt: dorinta, placerea, neplacerea si durerea. Confuzia care se creeaza intre
aceste patru afecte primare ce pun in actiune viata sufleteasca si morala a omului
determina patima.
In mod firesc, omul doreste placerea si evita neplacerea si durerea. Pacatul este
greseala morala care aduce confuzia, in sensul ca omul cautand placerea, ajunge la
un moment dat la neplacere si durere. Fugind de acestea din urma, cauta placerea
salvatoare, pe care insa nu o gaseste sau nu il satisface pe deplin si astfel intra intrun .cerc vicios., ca intr-un labirint din care nu mai poate iesi. Aceasta este patima, ca
suferinta morala, cu repercusiuni asupra vietii biologice, sociale si chiar asupra
destinului omenesc.
Prin urmare, patima vizeaza natura psiho-fizica a omului, precum si relatiile lui
sociale.
Sa vedem in continuare cum se formeaza. Foarte simplu vorbind, pacatul ca rau
moral inseamna o greseala, fiindca dauneaza vietii fizice si sociale. Omul poate
chibzui asupra acestui fapt si poate lua atitudine de indreptare a greselii. O poate
chiar regreta si atunci, in mod normal, nu o mai repeta. Dar pacatul nu este o simpla
greseala care sa creeze repulsia, punand in actiune instinctul de aparare si atac.
Pacatul se strecoara in suflet ca un sarpe sub forma placerii ademenitoare. Omul il
accepta in contul instinctului de conservare a vietii. De pilda, instinctul de nutritie iti
aduce placerea prin mancare si bautura. Daca nu ar fi placerea, nici instinctul nu se
poate implini si astfel viata insasi este pusa in pericol. De aceea, placerea este un
simptom al sanatatii. Dar starea de insatietate la mancare si bautura provoaca
neplaceri fiziologice la inceput. Acestea pot fi inlaturate mai ales prin chibzuinta si
prin infranare. Daca nu sunt inlaturate, insatietatea stimulata de placere creste
mereu si chiar daca ii urmeaza durerea, scapata de sub control, incepe sa devina
deprindere sau obisnuinta a lacomiei ce se sfarseste de multe ori in vomitorium.
Altfel spus, patima este durerea, suferinta la care se ajunge prin insatiabila
impulsionare a placerii. De fapt acesta este paradoxul placerii si al patimii. Fiindca,

desi aduce suferinta , durere, neplacere ea este totusi dorita. Patima devine "altera
natura" (o a doua natura), contrara functionarii ei normale. Astfel, putem spune ca
patima este o fiziopatologie, adica o functie nesanatoasa a naturii umane, o boala a
ei. Deopotriva o boala morala, sufleteasca si fizica.
Pentru a intelege mai bine, vom lua in discutie un studiu de caz. La inceput, fumatul
creeaza prin toxina specifica reactii de aparare a organismului, manifestate prin
cefalee, vome, indispozitii, etc. Continuand insa din anumite motive subiective,
organismul se adapteaza la toxina, iar aceasta otrava, desi ii este daunatoare, este
ceruta totusi de organism. Acesta este paradoxul patimii. Desi este suferinta
aducatoare de boala, este totusi dorita si ceruta. Ea devine necesitate, desi este
nenaturala si nenecesara organismului si vietii. In aceasta situatie spunem ca
fumatorul devine un pasionat de tigara. Patima ii devine o necesitate apasatoare,
dureroasa. El nu mai poate trai fara tigara, chiar daca stie ca aceasta ii dauneaza.
Aceasta necesitate apasatoare spre rau este patima ca suferinta morala. Placerea
care duce la patima este o atractie falsificata si derutata de rau. Toxina este un rau.
Normal trebuie inlaturata. Datorita obisnuintei sau a deprinderii, ea devine insa o
necesitate. Aceasta necesitate morbida deruteaza si placerea spre rau. Datorita
acestei necesitati pe care o impune patima, omul nu mai este liber. Dominat de
patima, va fi inrobit de ea.
Doua definitii privind paradoxul patimii
Pentru a vedea mai bine caracterul paradoxal al patimii, prin care omul ajunge in
contradictie cu sine insusi, consideram elocvente doua definitii ale ei. Una, cu referire
la partea spirituala a firii umane, cealalta, cu privire la latura ei biologica.
Prima formulare apartine lui Maurice Blondel. Dupa el, patima este "aspiratia
sufletului spre infinit, intoarsa intr-o directie in care nu-si poate gasi satisfactia".
Paradoxul este evident. Sufletul omenesc aspira spre absolut, spre atingerea valorilor
maxime, spre infinitatea dragostei lui Dumnezeu. Patima "intoarce" aceasta libertate
fireasca specifica persoanei umane ca devenire, spre iubirea lucrurilor care, in loc sa-i
aduca sufletului satisfactia, il impulsioneaza spre o si mai tulburatoare cautare a lor.
A doua formulare apartine savantului roman, cu adanci convingeri crestine, Nicolae
Paulescu. Dedicand o carte acestei teme, defineste patima ca fiind "cautarea
exclusiva a placerii ce rezulta din satisfacerea unei trebuinte instinctive deviate". E

vorba de pervertirea placerii, care din mijloc devine scop in sine. Dupa cum am
vazut, placerea este o conditie necesara in buna desfasurare a instinctelor vitale.
Cand insa aceeasi placere devine scop in sine, apare patima ca o "dereglare a
instinctelor omenesti".
Cand, in cadrul instinctului de nutritie sau de reproducere placerea devine scop in
sine, apare patima, care va deregla buna desfasurare a instinctului de conservare a
vietii. La fel, in cazul instinctului de proprietate, placerea suprapune pe "a avea" lui
"a fi" si astfel, apare nesatiul acumularii bunurilor materiale. Apoi, in cazul mandriei,
egoismul, ca dereglare a iubirii de sine, va produce o schimbare a tabelei de valori, in
sensul ca demnitatea pe care fiecare si-o apara si o afirma, se transforma in spirit de
dominatie despotica in relatiile sociale.
Psihologia patimii
Origen spunea ca "izvorul si inceputul oricarui pacat este in gand". "Inima
omului este un Paradis pana ce intra in ea un sarpe", spune atat de sugestiv Tomas
Spidlik comentand afirmatia celebrului alexandrin. Dar un gand bun, va deveni
"parintele virtutilor".
Autorii filocalici vorbesc insa numai despre gandurile rele pe care le numesc
"carnale", diabolice sau necurate. Ele vin din afara. Nu pot avea originea in inima,
deoarece, fiind creatia bunatatii lui Dumnezeu, aceasta nu poate fi rea. Aceste
ganduri nu sunt nici adevarate. Ele apartin fanteziei, imaginatiei care te determina la
rau...
Spiritualitatea Rasariteana
Ioan Scararul, care a sintetizat ascetica crestina a parintilor filocalici anteriori lui,
numara

sase

etape

in

desfasurarea

patimii:

prosbole

(atacul),

sindiasmos

(convorbirea), sigkatathesis (aprobarea), aihmalosia (arestarea spre captivitate a

sufletului), pale (lupta sufletului pentru a nu ceda patimii), pathos (patima).
1. Prosbole indica ideea de lansare spre, asupra, impotriva. Mai poate insemna si ,
agresiune (Ex: a conduce un atac impotriva unei fortarete). Prosbole este momeala
unui gand sau a unei imagini aparute in constiinta. Nu poate fi tradus cu "ispita"
(tentatie) spune Vladimir Lossky (Teologia mistica a Bisericii de Rasarit), fiindca indica

prezenta unui gand strain venit din afara si introdus in constiinta noastra prin vointa
vrajmasului. Nu e un pacat, ci o marturisire a libertatii noastre, spune Marcu Ascetul.
"Momeala aruncata de satana - arata el mai departe - este aratarea unui lucru rau in
forma exclusiva a unui gand".

"Atacul este o miscare fara imagini a inimii care e prinsa indata de cei incercati, ca
intr-o Strunga". Sfantul Ioan Scararul spune ca "momeala e cuvant gol (logos psilos),
adica imaginea a ceea ce ni s-a intamplat mai de curand si patrunde in inima". De
aici putem conchide ca prosbbole indica doua lucruri: un gand si o imagine, fara insa
ca aceasta sa anticipeze cadrul in care urmeaza sa se desfasoare pacatul.
2. Sindiasmos, indica ideea de unire (acuplarea la animale) a doua persoane sau
doua lucruri. Mai precis, inseamna "impreuna vorbire", adica convorbire, dialog,
conversatie. Sfantul Ioan Scararul arata ca " insotirea este cugetarea, cu sau fara de
patima, la ceea ce ni s-a aratat (in minte)".
3. Sigkatathesis este un termen preluat din filosofia stoica unde indica ideea de
aprobare, asentiment sau potrivire. Pentru Plutarh este "acordul spiritului cu
perceptiile"
(Moralia 1055b; 1056c). Pentru Zenon si Cicero, este asentimentul dat de minte
propriilor sale perceptii. Ascetii crestini vor imprima cuvantului intelesul de
consimtire, de aprobare a gandului ce duce la pacat. Ioan Scararul arata ca
"consimtamantul este inclinarea sufletului cu placere spre ceea ce i s-a aratat".
Aceasta este faza acceptiunii pacatului in inima sau insusi pacatul inimii, despre care
Mantuitorul a spus, ca .cel ce pofteste femeia a si pacatuit cu ea in inima sa. (Matei 5,
28).
4 Aihmalosia este arestarea ce duce la captivitatea sau asedierea inimii de patima
care o domina.
5. Pale (lupta) este .egalitatea de forte intre cel ce este ispitit si cel care ispiteste,
conform caruia sufletul invinge sau este invins, dupa cum ii este voia, ne arata
SfantulIoan Climax. Din schema Sfantului Ioan Scararul vedem ca in ordinea

psihologica, pale urmeaza lui aihmalosia, desi ar putea fi foarte bine inaintea ei sau
concomitenta cu ea, fiindca pale reprezinta angajarea hotaratoare a vointei, de unde
rezulta acceptarea sau respingerea arestarii spre captivitate si inrobire.
6. Pathos (patima) "este cu adevarat viciul care s-a cuibarit de multa vreme in suflet
si care, prin deprindere, l-a condus la o astfel de obisnuinta cu pacatul, incat de
bunavoie si cu placere ii devine sclav".
Patima in Spiritualitatea Apuseana
Fericitul Augustin si Sfantul Grigorie cel Mare reduc la patru etapele psihologice ale
patimii. Prima este suggestio ca prezentare a placerii prin ispita. Urmeaza delectatio,
adica delectarea cu imaginea sugerata de ispita. Apoi: consensus consimtirea sau
acceptarea faptei ca decizie a vointei. Toate aceste trei etape se concretizeaza prin
actio (faptuirea). In final, actio conduce spre consuetudo, care devine "quasi altera
natura".
Tomas Spidlik prezinta gradele de patrundere a gandului patimas, preluand elemente
si din spiritualitatea rasariteana.
1. Sugestio este prima imagine a fanteziei, primul impuls, prima idee. Este numai
posibilitatea pacatului, desfasurata intr-o forma placuta. Nu este decizie si nici vina,
dar poate ramane pe toata viata.
2. Conversatio este convorbirea sau dialogul si isi are originea in dialogul Evei
cusarpele in paradis. Aceasta convorbire poate fi si sub forma unui soliloquiu,
convorbire cu sine insusi, avand un caracter interior. De pilda, mania din suflet este
un dialog inflacarat al urii si razbunarii. Avarul lacom se va intreba cum sa castige cat
mai multi bani sau ce va face cu banii pe care ii are. Aceste dialoguri interioare nu
sunt pacate, dar consuma energie sufleteasca, tulburand viata. Dar convorbirea
poate fi indreptata si spre placere. In acest caz este delectatio.
3. Lupta este un gand care, intrat in inima, nu se mai lasa usor alungat. Dar omul
este liber si sa nu consimta, sa nu cedeze gandului patimas. Daca va lupta si nu va
ceda pana la sfarsit, sufletul devine biruitor asupra gandului patimas. Dar poate fi si
invins, daca cedeaza vointa.

4. Consensus este consimtirea sau acceptarea teoretica a faptei, dupa ce sufletul a

pierdut batalia. Decizia faptuirii este luata. Se asteapta doar momentul. Acum se
savarseste pacatul in gand.
5. Actio si consuetudo inseamna fapta si patima. Celui care cade prada gandurilor
rele, ii slabeste caracterul, nascandu-se in sufletul lui inclinatia constanta spre rau.
Aceasta este patima care il inrobeste pe om.
Genealogia patimilor
Asemenea virtutilor si patimile se nasc unele din altele, incat chiar pentru ascetii
crestini e greu sa fixeze patima care le-a generat pe celelalte. Lacomia pantecelui a
constituit pacatul primilor oameni in rai. Dar inainte a fost mandria ingerilor, care au
cazut din gratia divina. Cu acest pacat sunt ispititi si primii oameni inainte de a fi
calcat porunca lui Dumnezeu.
"Veti fi ca Dumnezeu", le-a fost sugerata mandria din partea diavolului. Pentru
inteleptul Isus Sirah, "inceputul pacatului este mandria" (10, 13), in timp ce
pentruApostolul Pavel, "iubirea de argint este radacina tuturor relelor" (I Timotei 6,
10). Incepand cu Evagrie, ascetii coreleaza temelia patimilor cu cele trei ispitiri ale
diavolului adresate Mantuitorului in pustie: imbuibarea (lacomia pantecelui), iubirea
de arginti si mandria (Matei 4, 3). Iata cuvintele lui Evagrie: "De aceea si diavolul
aceste trei ganduri i le-a infatisat Mantuitorului: intai indemnandu-l sa faca pietrele
paini. Al doilea, fagaduindu-i toata lumea, daca se va inchina lui. Al treilea ca va fi
acoperit de slava daca va asculta de el. Dar Domnul, dovedindu-se mai presus de
acestea, i-a poruncit diavolului sa mearga inapoia Lui. Prin aceasta ne-a invatat ca nu
este cu putinta sa alungi de la tine pe diavol, daca nu ai dispretuit aceste trei
ganduri".
Sfantul Maxim Marturisitorul, urmand gandirea evagriana socoteste "iubirea de
sine"(philautia) ca radacina a tuturor patimilor. E vorba de "iubirea trupeasca de sine,
caiubire patimasa si nerationala fata de trup". Acesteia i se impotriveste iubirea si
infranarea. Cel ce are iubirea trupeasca de sine, evident ca are toate patimile.
Nimenea, zice Apostolul, nu si-a urat trupul sau, ci il "struneste si il supune robiei",
nedandu-i nimic mai mult decat hrana si imbracaminte, iar din acestea numai atat
cat are trebuinta pentru a trai.

Asa isi iubeste cineva fara patima trupul si-l hraneste ca pe un slujitor a celor
dumnezeiesti si-l incalzeste numai cu cele ce-i implinesc cele de trebuinta. Pe cine
iubeste cineva, pe acela se si grabeste sa-l slujeasca. Daca iubeste, deci, cineva pe
Dumnezeu, acela se si grabeste sa faca cele placute Lui. Iar daca isi iubeste trupul,
se grabeste sa implineasca cele ce-l desfateaza pe acesta. Lui Dumnezeu ii place
iubirea, cumpatarea, contemplatia si rugaciunea, iar trupului, lacomia pantecelui,
necumpatarea si cele ce le sporesc pe acestea. De aceea: "cei ce sunt in trup, nu pot
sa placa lui Dumnezeu". Iar "cei ce sunt ai lui Hristos si-au rastignit trupul impreuna
cu patimile si cu poftele".

In cele din urma, putem spune ca orice pacat este contrar firii si poate degenera in
patima. Oricum, patimile se cauzeaza reciproc, formand o inlantuire distructiva a
vietii morale. S-a remarcat sugestiv faptul ca "imbuibarea si betia pun in miscare
desfranarea. Ambele au nevoie de bani, ceea ce produce avaritia sub forma
cupiditatii. Daca nu-i are, se manie si se intristeaza, vazand ca altii poseda ce-i
lipsesc lui. Daca ii are, se mandreste si isi satisface toate patimile. Cand nu-i are,
fura, minte si chiar ucide".
Terapia patimilor
Cand punem in discutie terapia patimilor, va trebui de la inceput sa avem in atentie
mai multe premise. Intai, cu privire la starea psihosomatica a naturii umane, iar apoi
la aspectul vietii duhovnicesti:
1. Ereditatea si predispozitiile native;
2. Educatia si influenta mediului social;
3. Eventualele stari maladive ale naturii fizice sau sufletesti;
4. Premisa duhovniceasca: terapia patimilor prin virtuti.
a). Purtand in firea noastra .ranile pacatului., prin ereditate primim anumite
predispozitii genetice. Acestea insa nu se impun cu necesitate. Asteapta sa fie
acceptate prin vointa libera si apoi "cultivate" prin deprinderi. De pilda, daca parintii
au fost alcoolici, urmasii pot avea sau pot sa nu aibe predispozitia spre aceasta

patima. Daca o poseda, aceasta se manifesta sub forma "dispozitiei" spre bautura.
Daca nu ar sti ca exista bautura in lume, oamenii nu ar deveni patimasi. Sub imperiul
necesitatii instinctive, puterea vointei libere scade mereu, transformand simpla
dorinta in patima. Mergem si mai in adanc, spunand impreuna cu unul dintre cei mai
mari traitori si duhovnici contemporani: .Toate faptele insului se inseamna in doua
locuri: undeva intr-o contabilitate nevazuta si al doilea, ceva mai vazut, in
grauncioarele de cromatina, in genele cromozomilor, adica in factorul biologic al
ereditatii.
Si-a

distrus

parintele

cu

viciile

lui

milioane

de

celule

nervoase?

Acestea

nemairefacandu-se niciodata, ci totalul celor distruse si sanatatea la care se gasea in

momentul cand isi chema un urmas pe lume, reprezentand situatia lui, se si
insemnase in stocul de cromozomi, cu atatea geneze recesive mai mult, ceea ce n-ar
fi patit daca ar fi avut o purtare mai buna. Viciile tineretii "ostenirea elanului, a
agerimii, a vioiciunii rezistente a sistemului nervos si a celorlalte tesuturi si umori",
acestea toate se inscriu numaidecat in patrimoniul genetic al ereditatii, in vreme si
pe masura ce se adauga. Factorul biologic al ereditatii rezuma starea oricarui
moment, precum si situatia biopsihica a parintilor, fie aparte, fie angajati in procesul
rodirii".

b). La acestea adaugam faptul ca pe langa ereditatea bio-psihica, transmisa prin

structura genetica, avem si deprinderea social-culturala, transmisa prin educatie.
Opera de instructie si educatie, ca integrare sociala, se face mai intai prin
conditionare, pe baza legilor exercitiului si efectului, fara participarea constiintei. Un
savant (Peiper) a demonstrat ca aceasta invatare conditionata incepe inca din
primele 2-3 luni de gestatie. Urmeaza apoi invatarea constienta, pe baza de sugestie
si imitatie. Ea se exercita mai intai in familie, avand ca temei simpatia existenta la
inceput intre mama si copil. Apoi se continua cu "cei sapte ani de acasa". Acum se
creeaza primele obisnuinte sau deprinderi spre bine sau spre rau. Acestea vor avea o
influenta foarte mare asupra comportamentului si a caracterului ce se vor forma
ulterior. Un autor, referindu-se la responsabilitatea mamelor privind educarea
copiilor, atrage judicios atentia in trei secvente ale studiului sau asupra timpului cand
trebuie sa inceapa educatia: 1. "Educatia unui copil incepe inca din momentul optiunii

pentru casatorie"; 2. "Educatia copilului incepe din prima zi a sarcinii" ; 3. "Educatia

unui copil incepe din prima lui zi de viata:.
c). Pe langa modul de formare a patimii din predispozitiile genetice, exista si situatii
fiziopatologice, care duc organismul spre impatimire. Este bine cunoscut rolul
sistemului de activare reticulara din diencefal, precum cunoscute sunt si dereglarile
hormonale cu intregul lor cortegiu de neplaceri psihosomatice. De pilda, inainte de a
"taxa" imbuibarea ca nestavilita dorinta dupa mancare si bautura, se cuvine sa
cercetam mai intai daca aceasta insatietate nu are cumva o cauza organica,
fiziopatologica care pune in miscare dorinta spre patima spirituala?!.
Pe de alta parte, trebuie sa evidentiem faptul ca patimile trupesti, avand o
determinare biologica, sunt mai violente in anii tineretii si ai maturitatii omului. La
batranete, cand arderile in organism devin lente, poftele corporale, care genereaza
patimile, isi sting si ele puterea de actiune. Patimile sufletesti tin insa toata viata. Ele
pot de multe ori sa deruteze chiar si pe oamenii avansati in viata duhovniceasca.
Asa, de pilda, este kenodoxia (slava desarta) care face victime tocmai printre cei
avansati in virtute, prin faptul ca autoapreciindu-se ca virtuosi, "bareaza" drumul spre
desavarsire. Diavolul, neavand functii biologice, este nepatimitor. In acelasi timp, el
este izvorul tuturor patimilor. Diavolul nici nu bea, nici nu mananca, nici nu
desfraneaza, spun parintii pustiei si ai filocaliei, dar nu poate fi smerit si nici nu poate
iubi pe Dumnezeu. De aceea, el permanent ispiteste pe om, trezindu-i in suflet pofta
si imaginea faptei pacatoase, in masura sa activeze patimile trupului, determinand si
vointa spre actiune.
De aici vedem ca smerenia pornita din credinta si ducatoare la dragostea lui
Dumnezeu, constituie premiza duhovniceasca in eliberarea de patimi prin harul divin.
d). Pornind de la realitatea ca odata cu aparitia luminii intunericul dispare, parintii
filocalici propun ca metoda eficienta in terapia patimilor, ajungerea la nepatimire prin
cultivarea virtutilor. Cand binele isi face aparitia, raul dispare asemenea intunericului
cand apar zorii zilei.
Trecand la analiza terapiei patimii, ca maladie spirituala, se cuvine sa pornim de la
realitatea ca patima inseamna o cadere din starea de har. De aceea, terapia ei
pretinde constientizarea mai intai a vinovatiei pe care patima ne-o aduce in fata lui
Dumnezeu, prin desfigurarea chipului Sau din noi. Iar constientizarea, ca punct de

plecare in terapia patimii, consta in recunoasterea starii de pacatosenie, dupa

cuvintele Apostolului: "Daca zicem ca pacat nu avem ne amagim pe noi insine si
adevarul nu este intru noi" (I Ioan 1, 8).
In aceasta situatie, se pune problema unui nou inceput duhovnicesc realizat prin
pocainta ca al doilea botez sau ca reInnoire, ca redobandire a harului baptismal. Iar la
pocainta se ajunge prin reconvertirea la credinta in rascumpararea oferita noua de
Hristos. Reconvertirea este insa un proces teandric si sinergic, in sensul ca initiativa o
are dragostea lui Dumnezeu, care ne ofera odata cu moartea si invierea Fiului Sau,
harul dragostei Sale.
Sfantul Macarie Egipteanul ne arata foarte deslusit ca "singurul care il poate
dezradacina pe om de patimi este Dumnezeu. Dupa cum nu este posibil ca ochiul sa
vada fara lumina, sa vorbeasca cineva fara limba, sa auda fara urechi, sa mearga
fara picioare si sa lucreze fara maini, tot asa nu este posibil sa se mantuiasca cineva
fara Hristos, nici sa intre in imparatia cerurilor. Numai puterea divina poate
dezradacina pacatul si relele care ii urmeaza". Pe de alta parte, dragostea lui
Dumnezeu coopereaza, conlucreaza cu dragostea noastra fata de El.
Iar aceasta dragoste este, asa cum observa Mitropolitul Hierotheos Vlachos "rodul
lucrarii Duhului Sfant", la care adaugam si efortul sau stradania noastra de a ne
impotrivi pacatului, transformand patimile in virtuti. "Datoria omului - invata Sfantul
Macarie Egipteanul - este sa se opuna, sa se lupte cu pacatul". Redobandirea harului
pierdut prin patimi se realizeaza, in esenta prin colaborarea mai multor factori:
1. Cuvantul lui Dumnezeu este "duh si viata" (Ioan 6, 63); "viu si lucrator" (Evrei
4, 12), cu puterea de a ne readuce in excomuniunea dragostei lui Dumnezeu,
concretizata in iertarea lui Hristos.
2. Harul rugaciunii, ca dar al Duhului Sfant, in masura sa aduca in suflet cainta si
puterea de regenerare duhovniceasca.
3. Harul Sfintelor Taine, in special al Spovedaniei si impartasaniei, cu marturisirea
pacatelor la duhovnic, ofera puteri duhovnicesti si noi orientari in virtute.

4. Leacurile mai sus aratate isi dovedesc eficienta numai prin asceza, pornita din
hotararea de a renunta la patimi in favoarea virtutii, ca viata noua in Hristos, stiut
fiind ca " cei ce sunt ai lui Hristos si-au rastignit poftele si patimile impreuna cu El"
(Galateni 5, 24). Aceasta este infranarea continua, care deschide prin harul lui
Dumnezeu drumul spre apatheia, spre nepatimire, spre ajungerea la "starea de
barbat desavarsit, la masura varstei deplinatatii lui Hristos. (Efeseni 4, 13).