Sunt un om viu

Nichita Stanescu
Sunt un om viu.
Nimic din ce-i omenesc nu mi-e strin.
Abia am timp s m mir c exist, dar
m bucur totdeauna c sunt.
Nu m realizez deplin niciodat,
pentru c
am o idee din ce n ce mai bun
despre via.
M cutremur diferena dintre mine
i firul ierbii,
dintre mine i lei,
dintre mine i insulele de lumin
ale stelelor.
Dintre mine i numere,
bunoar ntre mine i 2, ntre mine i 3.
Am i-un defect un pcat:
iau n serios iarba,
iau n serios leii,
micrile aproape perfecte ale cerului.
i-o ran ntmpltoare la mn
m face s vd prin ea,
ca printr-un ochean,
durerile lumii, rzboaiele.
Dintr-o astfel de ntmplare
mi s-a tras marea nelegere
pe care-o am pentru Ulise i
brbatului cu chip ursuz, Dante Alighieri.
Cu greu mi-a putea imagina
un pmnt pustiu, rotindu-se
n jurul soarelui
(Poate i fiindc exist pe lume
astfel de versuri.)
mi olace s rd, dei
rd rar, avnd mereu cte o treab,
ori cltorind cu o plut, la nesfrit,
pe oceanul oval al fantaziei.
E un spectacol de neuitat acela
de-a ti,
de-a descoperi
harta universului n expansiune,
n timp ce-i priveti
o fotografie din copilrie!
E un trup al tu vechi,
pe care l-ai rtcit
i nici mcar un anun, dat
cu litere groase,

nu-i pfer vreo ans

s-l mai regseti.
mi desfac papirusul vieii
plin de hieroglife,
i ceea ce pot comunica
acum, aici,
dup o descifrare anevoioas,
dar nu lipsit de satisfacii,
e un poem nchinat pcii,
ce are, pe scurt, urmtorul cuprins:
Nu vreau,
cnd mi ridic tmpla din perne,
s se lungeasc-n urma mea pe paturi
moartea,
i-n fiece cuvnt nind spre mine,
peti putrezi s-mi arunce, ca-ntr-un ru
oprit.
Nici dup fiecare pas,
n golul dinapoia mea rmas,
nu vreau
s urce moartea-n sus, asemeni
unei coloane de mercur,
boli de infern proptind deasupra-mi
Dar curcubeul negru-al ei, de alge,
de-ar bate-n tinereia mea s-ar sparge.
E o fertilitate nemaipomenit
n pmnt i-n pietre i n schelrii,
magnetic, timpul, clipit cu clipit,
gndurile mi le-nal
ca pe nite trupuri vii.
E o fertilitate nemaipomenit
n pmnt i-n pietre i n schelrii.
Umbra de mi-a ine-o doar o clip pironit,
s-ar i umple de ferigi, de blrii!
Doar chipul tu prelung iubito,
las-l aa cum este, rzimat
ntre dou bti ale inimii mele,
ca ntre Tigru
i Eufrat.