Domnitorul e dispreuitor fa de soia sa cand o ntreab ce a

determinat-o s i lase fusele ntr-o zi oarecare i o las pe aceasta s se

umileasc profund:Ruxanda czu la picioarele lui. Respectul, ncrederea i
admiraia pe care ea i le poart soului reies din apelativele :bunul meu domn!,
viteazul meu so, mria-ta esti prea puternic i din declaraii Dumnezeu tie
ct te iubesc!, la care Lpuneanul rmne complet insensibil, rostind cu
arogan muiere nesocotit! i fiind pregtit s pun mna pe jungherul de la
bru. De asemenea, n scena n care leacul de fric i provoac lesinul
domniei, domnitorul este sarcastic:Femeia tot femeie, zise Lpuneanul
zmbind; n loc s se bucure, ea se sparie.
Scena final a nuvelei d posibilitatea personajului feminin s se afirme:
retras n cetatea Hotinului s-l ngrijeasc pe Lpuneanul, rpus de o boal
teribil, constat c soul ei s-a hotrt s se clugreasc dac Dumnezeu l va
salva; dar domnitorul se dovedete la fel de cinic i uit repede promisiunea
facut, ameninnd cu moartea pe cei care l-au clugrit. Doamna Ruxanda,
oprit din drumul ei la ieirea din ncperea unde se afla soul bolnav de ctre
cei doi boieri fugari, Spancioc i Stroici, este ndemnat s-i otrveasc soul
fiindu-i sugerat faptul c viaa fiului ei, proclamat deja domn, e n primejdie.
Aceasta nu are fora necesar pentru a comite un asemenea pcat capital i cere
sprijin moral de la mitropolitul Teofan, care i spune c aa crud i cumplit cum
e omul acesta ar putea face mult ru i de acum nainte. n cele din urm,
doamna Ruxanda i duce apa otrvit domnitorului, care moare n chinuri
groaznice.
Prin urmare, autorul a evideniat prin cele dou personaje un cuplu
romantic: dac domnitorul e dur, tiranic, crud, ipocrit, impulsiv i vindicativ,
doamna Ruxanda este o fire angelic, suav, delicat, sensibil, sincer,
evlavioas i supus. Astfel, cele doua personaje sunt prezentate n antitez i
formeaz un cuplu devenit celebru n literatur.