COLEGIUL ECONOMIC P.S.

AURELIAN SLATINA
FILIERA TEHNOLOGICA PROFIL SERVICII
SPECIALIZAREA : TEHNICIAN IN ACTIVITATI
ECONOMICE
PROIECT DE CERTIFICARE A COMPETENTELOR
PROFESIONALE
NIVELUL: 3 DE CALIFICARE

TEMA

PROFESOR INDRUMATOR,
PROF. STANESCU ORTANSA
ABSOLVENT,
RADA IULIANA
-2011-

CUPRINS

ARGUMENT
CAPITOLUL I - PRINCIPIILE ESENTIALE PRIVIND IMPUNEREA
CAPITOLUL II- IMPOZITELE SURSELE DE CONSTITUIRE A FONDURILOR
BANESTI
CAPITOLUL III - DOCUMENTE UTILIZATE IN CALCULAREA SI RETINEREA
IMPOZITELOR DIRECTE
BIBLIOGRAFIE

Impozitele sunt cea mai importanta resursa

financiara a statului si cea mai veche, in ordinea aparitiei veniturilor publice . Pe
plan social rolul impozitelor se concretizeaza in faptul ca, prin intermediul lor,
statul redistribuie o parte importanta din produsul intern brut intre clase si grupuri
sociale intre persoanele fizice si cele juridice . In acest mod are loc o anumita
rectificare a discrepantelor dintre nivelurile veniturilor .
Contributia cetatenilor la suportarea cheltuielilor publice reprezinta o obligatie
constitutionala. Consacrand aceasta obligatiei, constitutia a prevazut si limitele sale, care
reprezinta garantii constitutionale ale dreptului de propietate, ale averii cetatenilor in
general, orice contributie la cheltuielile publice constituind o sarcina ce afecteaza exercitiul
acestui . Limitele respective sunt urmatoarele :
- contributia cetatenilor la cheltuielile publice poate consta numai din plata impozitelor si
taxelor, iar acestea se pot stabili, potrivit art.138, doar prin lege sau in ce priveste
impozitele si taxele locale si judetene, in conditiile legii orice prestatii fiind interzise, in
afara celor stabilite prin lege, in situatii exceptionale
- sistemul legal de impuneri trebuie sa asigure ajustarea justa a sarcinilor fiscale, adica sa
aiba la baza principiul echitatii, al egalitatii de sanse cu excluderea oricarui privilegiu sau
discriminare .
Rolul financiar al impozitelor se exprim n faptul c ele reprezint principalul
mijloc de formare a veniturilor statului, reprezentnd n mod frecvent peste 90% din
totalul acestora. Rolul economic al impozitelor se concretizeaz n faptul c, prin tipologia
i dimensiunea lor, ca i prin nlesnirile i nspririle fiscale, statul poate ncuraja sau nu
activitatea economic .

De asemenea rolul impozitelor de stat se manifesta pe plan financiar, economic si

social, cel mai important fiind rolul impozitelor care se manifesta pe plan fi-nancar,
deoarece acesta constituie mijlocul principal de procurare a resur-selor financiare necesare
pentru acoperirea cheltuielilor publice. Pe plan social, rolul impozitelor se concretizeaza in
faptul ca prin intermediul lor, stat-ul procedeaza la redistrubuirea unei parti importante din
produsul intern brut intre grupuri sociale si indivizi, intre persoanele fizice si cele juridice.
In decursul timpului, impozitele directe au evoluat o data cu dezvoltarea economiei,
ele stabilindu-se pe diferite obiecte materiale, genuri de activitati, pe venituri sau pe averi.
Fiind individualizate, impozitele directe constituie cea mai veche forma de
impunere. Desi s-au practicat si in ornduirile precapitaliste, o diversificare si extindere
mai mari au cunoscut abia in capitalism.

Deoarece impozitele directe sunt nominative,

reglementate in functie de marirea venitului sau a averii si au termene de plata stabilite si

cunoscute in anticipatie, ele sunt preferabile fata de impozitele indirecte.
Impozitele directe prezinta urmatoarele avantaje:
o

constituie venituri sigure pentru stat, cunoscute din timp si pe care se poate
baza la anumite intervale de timp;

indeplinesc obiective de justitiei fiscala, deoarece sunt exonerate veniturile

necesare minimului de existenta;

se calculeaza si se percep relativ usor.

Impozitele directe prezinta si urmatoarele dezavantaje:

o

nu sunt agreabile platitorilor;

se apreciaza ca nu sunt productive, deoarece conducerile statelor nu ar avea

interes sa devina nepopulare, prin cresterea acestor impozite;

pot genera abuzuri in ce priveste asezarea si incasarea impozitelor.

CAPITOLUL I

PRINCIPIILE ESENTIALE PRIVIND IMPUNEREA

Impunerea fiscal este o form de constituire a unei pri din veniturile statului,
caracterizat prin prelevarea conform legii a unei pri din veniturile sau averea
persoanelor fizice sau juridice n vederea acoperirii cheltuielilor publice.
Persoanele fizice sau juridice n cauz sunt, n principal, ceteni romni sau ageni
economici cu domiciliul n Romnia, dar pot fi i ceteni strini sau ageni economici
strini care desfoar activitate n Romnia, n msura n care ei dobndesc venituri sau
posed averi n ara noastr. Toi cei de la care se percep impozite sunt numii generic
contribuabili. Pentru contribuabilii strini exist o reglementare special, reprezentnd
acordul ntre Romnia i ara de origine a respectivului contribuabil privind evitarea
dublei impuneri juridice internaionale.
Ca rezultat al impunerii fiscale se formeaz veniturile fiscale ale statului, n
principal sub forma impozitelor i taxelor.
Impunerea fiscal are urmtoarele caracteristici:
a) este obligatorie, n sensul c este efect al legii, lege care precizeaz la cine se
refer, n legtur cu ce se stabilete etc. Introducerea unei legi referitoare la impunere se
poate face numai de organul legislativ naional (parlamentul) sau de consiliile locale n
limitele stabilite de parlament.
b) are titlu definitiv

i nerambursabil, ceea ce nseamn

c, dac plata

impozitului/taxei a fost fcut conform legii, contribuabilul nu o poate reclama sau

redobndi n nici un fel.

c) este fr contraprestaie, ceea ce nseamn c n schimbul plii impozitului/taxei nu se

poate pretinde un serviciu imediat, direct i echivalent. n legtur cu aceasta, nu
poate fi ns exclus pretenia pe care un contribuabil o poate avea, n mod cu totul
ndreptit, fa de stat, de a beneficia i el (contribuabilul) de efectele pe care le are
sau ar trebui s le aib pentru cetean ndeplinirea de ctre stat a funciilor sale .
Veniturile fiscale, i mai cu seam impozitele, ndeplinesc n societate un rol
complex, financiar, economic i social.
Rolul financiar al impozitelor se exprim n faptul c ele reprezint principalul
mijloc de formare a veniturilor statului, reprezentnd n mod frecvent peste 90% din
totalul acestora. Rolul economic al impozitelor se concretizeaz n faptul c, prin
tipologia i dimensiunea lor, ca i prin nlesnirile i nspririle fiscale, statul poate
ncuraja sau nu activitatea economic .
Rolul social al impozitelor se concretizeaz n posibilitatea, pe care o dobndete
statul, de a redistribui produsul social.
Impozitele i taxele reprezint n general forme/instrumente de prelevare din
veniturile/valoarea nou creat/averea persoanelor juridice i fizice (demumii contribuabili)
la dispoziia statului n vederea constituirii fondurilor publice generale neceseare acoperirii
nevoilor sociale ale societii statului. Acest transfer de la contribuabil la stat se face: n
mod obligatoriu, cu titlu nerambursabil i far o contraprestaie direct i imediat din
partea statului.
Sarcina-obligaia juridic a achitrii impozitelor i taxelor revine tuturor contribuabililor
care realizeaz un venit i este n conformitate cu principiile:
A. Principii generale
1 - principiul legalitii prelevrii fiscale
2 - principiul anualitii percepere anual, obligatorie

- principiul soluionrii pe cale administrativ a obligaiilor fiscale: M.F.P.

A.N.A.F. A.E.J. (ora) / A.E. (comun)

4 - principiul justiiei egalitate n faa impozitului
5 - principiul certitudinii eliminarea arbitrariului/subiectivismului n fixarea
impozitelor i taxelor
B. Principii sectoriale
1 - principii de practic financiar:
- etici fiscale
- randamentului/eficienei
- stabilitii eliminrii fluctuaiilor
- elasticitii fiscale
2 - principii de practic economic:
- modelarea consumului unor produse/servicii (TVA lux, tutun etc.)
- stimularea unor activiti prin subvenii/reducere TVA
- combaterea inflaiei (micorarea importurilor)
3 - principii administrative
- claritatea/certitudinea/comoditate
4 - principii social-politice
- prin instrumentele fiscale statul influeneaz anumite obiuni ale
cetenilor
- educaia consumului (tutunul, medicamentele indigene)
- principiul legalitii: nici un impozit, tax, fr existena unui act normativ central sau
local;
- principiul justeei impunerii, al echilitii fiscale - conform cruia contribuia fiecrui
contribuabil la bugetul central i/sau local se face n funcie de venitul i/sau averea
deinut;
- principiul certitudinii impunerii: suma datorat trebuie s fie cert, iar termenul i locul
de plat cunoscute exact;

- principiul comoditii fiscale: statul trebuie s asigure cele mai bune comoditi pentru
contribuabil n vederea plii obligaiilor sale, accentund nevoia folosirii celor mai
accesibile intrumente de plat;
- principiul eficienei/randamentului fiscalitii - solicit minimizarea costurilor pentru
aparatul fiscal public, inclusiv pentru contribuabil;
- principiul colaborrii ntre organele fiscale i contribuabil n vederea eliminrii
conflictelor de natur fiscal.
Raportul juridic obligaional fiscal concret este format din urmtoarele componente
i prezint trsturi specifice, proprii fa de celelalte rapoarte juridice aparinnd altor
ramuri/discipline de drept:
1.

subiectele: statul prin organele fiscale i contribuabilul persoan fizic

i/sau juridic pentru fiecare impozit i tax stabilite prin diferitele acte normative
aparinnd dreptului fiscal.
2.

coninutul: titlul de crean fiscal apainnd statului care percepe-primete prin

organele sale fiscale, impzitele i taxele, n contul bugetului central sau local, al fondurilor
speciale, de la persoanele fizice i/sau juridice, confrom legii. Titlul de crean fiscal ca
act de dispoziie administrativ constat i individualizeaz obligaia fiscal, are for de
titlu excentoriu care poate fi atacat pe cale administrativ (sau judiciar) conform legii.
3.

aciunea, atitudinea subiectelor raportului juridic de drept fiscal const de regul n

plata obligatorie de ctre contribuabil n favoarea statului.

Alte modaliti de stingere a obligaiei fiscale care pot fi folosite: compensarea,
prin deducerea sumelor pltite n plus la buget n perioada anterioare, anularea (urmarea
unor decizii ale organelor publice) sau prescripia (prin scurgerea unei perioade de timp de
la naterea) inregistrarea obligaiei fiscale.

CAPITOLUL II
IMPOZITELE DIRECTE SURSELE DE CONSTITUIRE A FONDURILOR
BANESTI
Scurt istoric privind aparitia si evolutia impozitelor si taxelor

Impozitele sunt cea mai importanta resursa financiara a statului si cea mai veche, in
ordinea aparitiei veniturilor publice .
In acceptiune generala, impozitele reprezinta o prelevare la dispozitia statului a unei
parti din veniturile sau averea persoanelor fizice sau juridice, in vederea acoperirii
cheltuielilor publice . Aceasta prelevare se face in mod obligatoriu cu titlu nerambursabil si
fara contraprestatie din partea statului . Autoritate abslitata cu instituirea de impozite este
statul, dreptul acestuia de a introduce impozite exercitandu-se, de cele mai multe ori, prin
intermediul organelor centrale, Parlamentul, iar uneori si prin organele administratiei
centrale de stat locale .
Parlamentul se pronunta in legatura cu introducerea impozitelor de inportanta
generala, iar organele de stat locale pot introduce anumite impozite in favoarea unitatilor
administrativ locale .
Oricare ar fi institutia care percepe impozitul, aceasta se face in virtutea autorizarii
legii . Legea care introduce ipozitul este data de Parlament, dar este aplicata de Guvern si
de Administratia Financiara .
Impozitele sunt plati care se fac catre stat cu titlu definitiv si nerambursabil .
Caracterul definitiv al impozitului evidentiaza lipsa obligatiei de restituire direct catre
platitor a sumei percepute . In schimbul acestora, platitorii nu pot solicita statului un
contraserviciu de valoare egala sau apropiata .

Pentru toate societatile, impozitele constituie o necesitate, ele fiind principalul

alimentator cu venituri banesti a bugetului, dar si importante instrumente de politica
financiara, economica si sociala .
Initial, unicul rol al impozitelor a fost de natura pur financiara . Din punct de vedere
al rolului pe plan financiar, acestea constutuie principalul mijloc de procurare a resurselor
financiare necesare pentru acoperirea cheltuielilor publice .
Fiecarui moment de dezvoltare al societatii ii carespunde unui anumit nivel al
impozitelor, nivel care se schimba pe masura acestei dezvoltari .Specific evolutiei
impozitelor in perioada postbelica este tendinta cresterii lor in marime absoluta si relativa.
Sporirea volumului impozitelor s-a realizat prin cresterea numarului platilor, cresterea
volumului materiei impozabile, precum si prin majorarea cotelor de impunere . Astfel, in
tarile dezvoltate, impozitele si taxele procura intre opt si noua zecimi din totalul resurselor
financiare ale statului . In tarile in curs de dezvoltare, procurarea impozitelor si taxelor
cunoaste diferente mai mari in totalul resurselor financiare, variind intre cinci si noua
zecimi .
In perioada moderna, impozitele au dobandit un rol, fiind folosite ca instrument de
interventie al statului in viata economica au devenit o metoda de conducere prin care se
regleza mecanismele pietei . In functie de intentia legiuitorului, impozitele se pot manifesta
ca instrument de stimulare sau franare a unor activitati de crestere ori reducere a productiei
sau consumului unui anumit produs . Ele servesc ca metode interventioniste cu caracter
conjunctural sau structural, pentru corectarea evolutiei, pentru stabilizarea si echilibrarea
cresterii economice .
In cazurile cand se urmareste o activitate a vietii economice, prin intermediul
impozitelor, se actioneaza prin diminuarea marimii acestora, iar atunci cand se urmareste
cresterii se procedeaza la suprataxare, prin majorarea nivelului impozitelor si multiplicare
numarului lor.

Intereseaza in mod deosebit, folosirea impozitelor ca instrument de incurajare, de

stimulare a activitatii . In ultimul timp s-au impus unele modalitati specifice cum sunt :
reducerea prosperitatii impozitelor, care are ca urmare sporire profiturilor ce raman la
dispozitia aagentilor economici ;
practicarea de bonificatii fiscale ;
practicarea amortizarilor acclerate a mijloacelor fixe, care lasa agentilor economici o
parte mai mare din profit .
Toate acestea sunt fie scutiri de impozite, fie reduceri sau anumite inlesniri cu carecter
fiscal . Pe plan social rolul impozitelor se concretizeaza in faptul ca, prin intermediul lor,
statul redistribuie o parte importanta din produsul intern brut intre clase si grupuri sociale
intre persoanele fizice si cele juridice . In acest mod are loc o anumita rectificare a
discrepantelor dintre nivelurile veniturilor . Modalitatile de interventie sunt numeroase :
practicarea unui nivel minim de venit neimpozabil ;
acordarea de inlesniri fiscale categoriilor defavorizate ;
reducerea impozitelor pentru anumite bunuri de prima necesitate ;
majorarea impozitelor pentru acele bunuri ale caror consum trebuie tinut sub control
(alcool, tutun, bunuri de lux) .
In cazul consumului, daca se doreste stimularea cereriii se actioneaza prin reduceri de
impozite si prin micsorarea numarului impozitelor, iar daca se doreste diminuarea cererii
se procedeaza la o majorare a impozitului pe bunurile sauserviciile respective si la o
multiplicare a numarului de impozite . Folosirea impozitelor in plan social urmareste
asigurarea bunastarii, securitatii si justitiei social .

Prin lege se stabilesc anumite limite ale impozitelor, al caror nivel difera de la o tara
la alta, si de la o perioada la alta . Astfel, dupa cel de-al doilea razboi mondial se considera
ca aceasta limita reprezinta 25% din PNB . In a doua jumatate a anilor 80 aceasta pondere
reprezenta, in majoritatea tarilor dezvoltate din Europa, intre 35% si 45% .
Un nivel prea ridicat al impozitelor aduce neajunsuri, slabeste initiativa si multiplica
fenomenele de evaziune si frauda fiscala, genereaza inflatia . De aceea, se considera un
nivel rational al impozitelor dincolo de care s-ar inregistra descresteri in randamentul
acestora . Limita impozitelor este influentata atat de factori externi sistemului de impozite,
cat si de factori interni acestuia .
Din categoria factorilor externi sitemului de impozite care influenteaza limita
impozitelor se pot mentiona :
`

nivelul produsului intern brut pe locuitor ;

nivelul mediu al impozitului si 88888
prioritatile stabilite de stat in ceea ce priveste destinatia resurselor financiare concentrate

la dispozitia sa.
In cadrul factorilor proprii sistemului de impozite, careinfluenteaza limita impozitelor,
locul cel mai important il ocupa progresivitatea cotelor de impunere . In tarile in care
impozitele au o pondere mai ridicata in produsul intern brut, intalnim si cote de impunere
cu o progresivitate mai accentuata .

Continutul si rolul impozitelor

Impozitele reprezinta o forma de prelevare a unei parti din veniturile si/sau averea
persoanelor fizice si juridice la dispozitia statului in vederea acoperirii cheltuielilor

publice. Aceasta prelevare se face in mod obligatoriu, cu titlu nerambursabil si fara

contraprestatie directa din partea statului.
Caracterul obligatoriu al impozitelor trebuie inteles in sensul ca plata acestora catre
stat este o sarcina impusa tuturor persoanelor fizice si/sau juridice care realizeaza venit
dintr-o anumita sursa sau poseda un anumit gen de avere pentru care, conform legii,
datoreaza impozit. Sarcina achitarii impozitului pe venit revine tuturor persoanelor fizice
si/sau juridice care realizeaza venit dintr-o anumita sursa prevazuta de lege.
Rolul impozitelor de stat se manifesta pe plan financiar, economic si social, cel mai
important fiind rolul impozitelor care se manifesta pe plan fi-nancar, deoarece acesta
constituie mijlocul principal de procurare a resur-selor financiare necesare pentru
acoperirea cheltuielilor publice. Pe plan social, rolul impozitelor se concretizeaza in faptul
ca prin intermediul lor, stat-ul procedeaza la redistrubuirea unei parti importante din
produsul intern brut intre grupuri sociale si indivizi, intre persoanele fizice si cele juridice.
Caracterizarea generala a impozitelor directe
Impozitele directe reprezinta forma cea mai veche de impunere. Ele s-au practicat si in
oranduirile precapitaliste, insa, o extindere si o diversi-ficare mai mare au cunoscut abia in
capitalism. Impozitele directe au caracteristic faptul ca se stabilesc nominal in sarcina unor
persoane fizice sau juridice, in functie de veniturile sau averea acestora, pe baza cotelor de
impozit prevazute in lege. Ele se incaseaza direct de la subiectul impozitului la anumite
termene dinainte stabilite.
Impozitele directe pot fi grupate in impozite reale si impozite personale.
Impozitele reale
Impozitele reale se stabilesc in legatura cu anumite obiecte materiale (pamantul, cladirile,
fabricile, magazinele, etc.), facandu-se adstractie de situatia personala a subiectului

impozitului. Ele mai sunt cunoscute si sub denumirea de impozite obiective sau pe produs,
deoarece se asaza asupra produsului brut al obiectivului impozabil, fara a se face nici o
legatura cu situatia subiectului impozitului.
Impozitele personale
Impozitele personale se intalnesc sub forma impozitelor pe venit si pe avere, in stransa
legatura cu situatia personala a subiectului impozitului, motiv pentru care sunt cunoscute si
sub denumirea de impozite subiective.
Impozitele pe venit
Impozitele pe venit sunt forma de baza a impozitelor personale si au putut fi introduse
atunci cand s-a inregistrat o suficienta diferentiere a ve-niturilor realizate de diferite
categorii sociale. Subiectele impozitului pe venit sunt persoanele fizice si cele juridice
(societatile de capital) care realizeaza venituri din diferite surse.
Impozitele pe profitul persoanelor juridice
La plata acestui impozit sunt supuse persoanele fizice care au domi-ciliul sau
rezidenta intr-un anumit stat, precum si cele nerezidente, care re-alizeaza venituri din surse
aflate pe teritoriul acelui stat, cu unele exceptii prevazute de lege. De la plata impozitului
pe venit se acorda unele scutiri, astfel in mod frecvent sunt scutiti de plata impozitului pe
venit suveranii si familiile regale, diplomatii straini acreditati in tara respectiva (cu conditia
reciprocitatii), uneori militarii, institutiile publice si persoanele fizice care realizeaza
venituri sub nivelul minimului neimpozabil.
Impozitul pe veniturile persoanelor fizice se stabileste, de regula, anual, pe baza
declaratiei de impunere intocmite de subiectul impozitului. Dupa stabilirea impozitului
datorat statului, acesta se inregistreaza in debitul contribuabilului in registrul de rol.
Incasarea impozitului stabilit asupra veniturilor din salarii, dobanzi, rente, etc. se

realizeaza, de cele mai multe ori, prin stopaj la sursa, iar impozitul asupra celorlalte
venituri se incaseaza direct de la contribuabili.
Impozitul pe profitul persoanelor juridice
Pentru stabilirea impozitului pe profitul realizat de persoanele juridice (societatile de
capital), in unele tari se foloseste acelasi sistem de impunere ca in cazul persoanelor fizice,
iar in altele se practica un sistem distinct. Modul in care se realizeaza impunerea profitului
realizat de persoanele juridice este determinat de organizarea acestora, ca societati de
persoane sau ca societati de capital.

In cazul societatilor de persoane, impunerea

veniturilor acestora se face frecvent pe baza sistemului aplicat veniturilor persoanelor

fizice, deoarece este dificil sa se faca distinctie intre averea fiecareia din persoanele
asociate si patrimoniul societatii respective.
Impozitele pe avere
Institurea acestor impozite a fost facuta din cauza ca diferite persoane fizice si juridice
au drept de proprietate asupra unor bunuri mobile sau imobile. In practica fiscala din
diferite tari, impozitele pe avere se intalnesc sub urmatoarele forme:

impozite asupra averii propriu-zise;

impozite pe circulatia averii;

impozite pe sporul de avere sau pe cresterea valorii averii.

Impozitele asupra averii propriu-zise pot fi intalnite atat ca impozite stabilite

asupra averii, dar platite din venitul obtinut de pe urma averii respective, cat si ca impozite
instituite pe substanta averii. Impozitele asupra averii propriu-zise care se intalnesc mai
frecvent sunt: impozitele pe proprietatile imobiliare; impozitele asupra activului net.

Impozitele pe proprietatile imobiliare se intalnesc cel mai adesea sub forma

impozitelor asupra terenurilor si cladirilor. Aceste impozite au ca baza de impunere fie
valoarea de inlocuire sau valoarea declarata de proprietar, fie veniturile capitalizate privind
bunurile respective. Cotele de impunere sunt in general scazute si sunt diferentiate atat in
functie de categoria de folosinta a terenului, cat si de amplasamentul acestuia.
Impozitele asupra activului net au ca obiect intreaga avere mobila si imobila pe
care o detine un contribuabil. La plata acestui impozit in unele tari sunt supuse atat
persoanele fizice cat si cele juridice, iar in altele fie numai persoanele fizice, fie numai
societatile de capital.
Impozitele pe circulatia averii se instituie in legatura cu trecerea dreptului e
proprietate asupra unor bunuri mobile si imobile de la o persoana la alta. In aceasta
categorie de impozite, se afla: impozitele pe succesiuni; impozitele pe donatii; impozitele
pe actele de vanzare-cumparare a unor bunuri imobile; impozitele pe hartiile de valoare
(actiuni, obligatiuni, etc.); impozitele pe circulatia capitalurilor si a efectelor comerciale.
Impozitele pe succesiuni au ca obiect al impunerii averea primita drept mostenire de
o persoana fizica si vizeaza numai circulatia bunurilor intre persoanele fizice. Impozitul
poate fi stabilit fie global pentru toata averea lasata mostenire, fie separat pentru partea de
avere ce revine fiecarui mostenitor. Calcularea impozitului se face pe baza unor cote
progresive, iar nivelul acestora este diferentiat atat in functie de valoarea averii care face
obiectul succesiunii, cat si in functie de gradul de rudenie existent intre persoana decedata
(decujus) si mostenitorii acesteia (impozitul este mult mai mare cu cat succesorul este ruda
mai indepartata cu persoana decedata).
Impozitele pe donatii au fost introduse pentru a preveni ocolirea platii impozitului pe
succesiuni, in cazul in care are loc efectuarea de donatii de avere in timpul vietii. Impozitul
cade in sarcina persoanei care primeste donatia (donatar) si se calculeaza pe baza unor cote

progresive. Nivelul progresivitatii este influentat de valoarea averii donate si de gradul de

rudenie dintre donator si donatar.
Impozitele pe actele de vanzare-cumparare a unor bunuri imobile cad in sarcina
cumparatorilor. In unele tari pentru calcularea impozitului se utilizeaza cote proportionale,
iar in altele cote progresive.
Impozitele pe sporul de avere sau pe cresterea valorii averii au ca obiect sporul de
valoare pe care l-au inregstrat unele bunuri in cursul unei perioade de tmp. Ca impozite de
acest gen putem mentiona:

impozitul pe surplusul de valoare imobiliara;

impozitul pe sporul de avere realizat in timp de razboi..

Impozitul pe surplusul de valoare imobiliara a fost introdus pentru impunerea

sporului de valoare inregistrat de anumite bunuri imobiliare in intervalul de timp de la

cumparare si pana la vanzare, fara ca proprietarul sa fi efectuat o cheltuiala in acest scop.

CAPITOLUL III
DOCUMENTE UTILIZATE IN CALCULAREA SI RETINEREA IMPOZITELOR
DIRECTE

Plata impozitului pe profit se efectueaza trimestrial pna la data de 25

inclusiv primei luni din trimestrul urmator, cu exceptia Bancii Nationale a Romniei si a
societatilor bancare care efectueaza plati lunar, pna la data de 25 inclusiv a lunii
urmatoare celei pentru care se calculeaza impozitul.
Contribuabilii sunt obligati sa depuna Declaratia pentru impozitul pe profit
pna la termenul de plata al impozitului inclusiv, urmnd ca dupa definitivarea
impozitului pe profit pe baza datelor din bilantul contabil anual sa depuna declaratia pe
impunere pentru anul fiscal expirat pna la termenul prevazut pentru depunerea
bilantului contabil.
Raspunderea pentru calculul impozitelor declarate ct si pentru depunerea n
termen a declaratiei de impunere revine fiecarui contribuabil n parte.
Plata impozitului pe profit se face n lei. Pentru neplata la termen a impozitului,
contribuabilii datoreaza majorari de ntrziere calculate pentru perioada cuprinsa ntre
termenul de plata si data achitarii efective a obligatiei fiscale. Cota majorarilor de
ntrziere se stabileste prin hotarre a Guvernului, la propunerea Ministerului Finantelor,
corelata cu rata medie a dobnzii practice pe piata interbancara, la care se pot adauga cel
mult 20 de puncte procentuale.
Constatarea, controlul, urmarirea si ncasarea impozitelor, precum si majorarilor de
ntrziere aferente, se efectueaza de organele fiscale din subordinea directiilor generale
ale finantelor publice si controlul financiar de stat judetene si a municipiului Bucuresti.

BIBLIOGRAFIE

1. Legea nr. 35/1993, O.G. nr. 6/1998.

2. Autori Mariana Vuta , Iulian Brasoveanu , Finante Manual pentru clasa a XII-a
Editura All-2000
3. Autori G.Uglean, M. Dinescu, C. Ghimpau Codreanu,

Finante si fiscalitate -

manual pentru clasele a XI-a si a XII-a, Editura: Akademos Art

4. C. TULAI Teorie si practica financiara 2005
5. A. INCEU Finante publice 2009
6. A. SMITH tratat O cercetare asupra natiunilor si cauzei avutiei natiunilor 2006
7.Extrase din Legea 571/2003 privind Codul Fiscal din 22.12.2010