Evreii, o omogenitate?

Dupã cele prezentate mai sus, urmeazã o întrebare fireascã: Oare toti evreii pot
fi încadrati în categoria celor pizmasi,
rãi, cu urã fatã de celelalte etnii? Rãspunsul este categoric: Nu! Aici ne refer
im la acei evrei care stiu foarte bine ce
au fãcut, ce fac si ce mai au de fãcut pânã la îndeplinirea telului lor (Noua Or
dine Mondialã - sionistã). Acestia deci, pot
fi sintetizati într-o denumire: sionistii.
Existã mai multe delimitãri în structura comunitãtii evreiesti, cea mai cunoscut
ã fiind împãrtirea în sepharzi - evrei
spanioli alungati din Spania la sfârsitul sec. XIV - si askenazi - evrei germani
de origine khazarã - existând cu toate
acestea "o admirabilã unitate în diversitate". (V. Neumann, "Tentatia lui homo-e
uropaeus", Editura ªtiintificã, Bucuresti,
1991, pag.111). În contextul actual, principala delimitare care se poate face es
te totusi cea între evreii sionisti si cei
traditionalisti.
Radu Theodoru, în cartea sa "Nazismul sionist", afirmã: "Existã tendinta de a id
entifica nazismul sionist cu evreimea în
general, ceea ce este evident nu numai o aplicare a unei optici reductioniste, l
imitate si limitative, o necunoastere
flagrantã a problemei, dar si o gresealã de apreciere istoricã a fenomenului evr
eiesc contemporan, mult mai nuantatã decât
înglobarea lui sub o singurã formulã sãrãcitoare.
Dupã studiile pe care le-am fãcut, [...] am ajuns la urmãtoarele concluzii, care
se pot ordona într-o schemã
esentializatã:
A. Iudaismul mesianic, directie idealistã, spiritualã, umanistã, practicatã izol
at în marile comunitãti evreiesti, de
rabinii rafinati intelectual si de adepti de aceiasi facturã, constienti de peri
colul pe care sionismul nazist ca politicã
îl atrage asupra evreimii în general si a statului Israel în special, ostili sio
nismului ca doctrinã nationalistã.
B. Sionismul devenit doctrinã politicã dupã 1896 prin Theodor Herzl, fraternizân
d si colaborând cu hitlerismul în
Germania sub obsesia înfiintãrii statului national Israel, asimilând rasismul di
n textele Vechiului Testament, curentul
ortodox exclusivist si monomorf al nazismului izvorât din textele rabinice vechi
, transformând legendele biblice ale
"Pãmântului Fãgãduintei" în teze politice cu caracter nazist, imperialist, pe ca
re scoala, armata, rabinii le ridicã la
temperatura fanatismului colectiv.
Acestei directii i s-a raliat cea mai mare parte din diaspora evreiascã mondialã
, cu centrul de greutate în S.U.A.,
sustinând-o material, propagandistic si ideologic". (R. Theodoru, "Nazismul sion
ist", Editura Alma Tip, 1997, pag.111).
Conform sotilor Camelia si Viorel Rosu, "Miscarea Sionistã este formatã din magn
ati evrei, adevãratii bogãtasi ai
Pãmântului, care controleazã la ora actualã într-un mod diabolic finantele si au
rul lumii", (C. & V. Rosu, "Dezvãluiri cutremurãtoare despre modul în care Franc
masoneria cautã sã distrugã România", Editura Ananta, 1997, pag.5) si, de asemen
i, "Strãmosii Miscãrii Sioniste de azi sunt fariseii care l-au rãstignit pe Iisu
s". (Ibidem, pag.8).
Distingem în acest context douã directii ale Sionismului, care de fapt se întrep
ãtrund: o legitimitate datã de interpretarea textelor sacre si o alta de ordin e
conomic transpusã în practicã prin acapararea finantelor lumii prin intermediul
marilor corporatii si al bãncilor.
Sã descriem acum textele doctrinare talmudice cu care sunt permanent "hrãniti" t
inerii si vârstnicii evrei, ideologie care ne poate da rãspunsul la multe întreb
ãri de genul: ce vor ei? pânã unde vor merge? etc.
A.Soubin în "Le Talmud", la pag.5 citeazã: "Cei ce se amãgesc cã prin ajutorul B
ibliei vor cunoaste religia noastrã sunt într-o desãvârsitã ignorantã... Cãrtile
talmudice sunt acelea dupã care se organizeazã viata religioasã a evreului de l
a prima respiratie pânã la ultimul suspin".
Talmudul este codul complet, civil si religios al Sinagogii, iar nu Vechiul Test
ament. Fatã de Talmud evreii au un respect religios care merge pânã la fanatism.
Talmudul hãrãzeste numai evreilor întreg Pãmântul cu toate bunurile din lume: "D
umnezeu a mãsurat pãmântul si a dat evreilor pe goimi (adicã pe cei care nu sunt
evrei) cu tot ceea ce ei posedã", ("Talmud Babli", Tratatul Baba-Kamuna, f.32,
c.2). Însãsi aceastã denumire de "goimi" sau "goi", pe care o dau evreii celor a
partinând altor natii, aratã dispretul acestora si delimitarea orgolioasã pe car
e o fac.
Talmudul dã evreilor dreptul de a fura de la goimi> "Este permis sã despui un go
i" ("Talmud Babli", Tratatul Baba-Metzia, f.3, c.2) sau "proprietatea unui neevr
eu e ca lucrul pãrãsit, ca un desert, ca nisipul mãrii: adevãratul proprietar le
gitim este primul evreu care pune mâna pe ea". ("Talmud Babli", Tratatul Baba Ba
tra Disert). De asemenea, Talmudul interzice evreului sã dea înapoi goi-ului un
lucru pe care acesta l-a pierdut... "Cel ce dã unui goi obiectul pierdut, nu va
gãsi iertare înaintea lui Dumnezeu", ("Talmud Babli", Traite Souhedrin, f.76, c.
2).
Talmud, rugãciunea de dimineatã: "O, Doamne, dezrãdãcineazã, surpã, dãrâmã si ni
miceste pe toti neevreii", la care se adaugã cuvintele lui Rabbi Salman: "Celui
mai blând dintre serpi scoate-i ochii, pe cel mai bun dintre crestini ucide-l".
Este de necrezut cum un text sacru, religios (care nu a fost revelat în aceastã
formã de cãtre profeti), este folosit de cãtre Miscarea Sionistã în scopul îndoc
trinãrii poporului evreu, în aceastã directie denumirea de "nazism sionist" datã
dreptei religioase evreiesti nefiind cu nimic exageratã.
Nu putini sunt chiar evreii care demascã "lucrãrile" extremistilor sionisti, cum
ar fi universitarul Israel Shahak, care afirmã cã textele actuale talmudice "do
vedesc o ostilitate barbarã si gratuitã privitoare la orice fiintã umanã" (I. Sh
ahak, "Povara a trei milenii de istorie si de religie iudaicã", Editura Fronde,
Alba Iulia - Paris, 1997).
Îndoctrinarea copiilor si a tinerilor evrei prin asa-zise texte sacre otrãveste
cu rasism feroce generatii dupã generatii, cu consecinte tragice în viitor. În e
ditiile bilingve, textele iudaice sunt traduse eronat. Astfel, în "Codul lui Mai
monide" în ebraicã apare (ordinul de a extermina evreii necredinciosi) "Aceasta
este o obligatie de a lua mãsuri active pentru a-i distruge". Textul în ebraicã
apreciazã principalii necredinciosi ce trebuie exterminati: "De asemeni, Iisus d
in Nazareth si discipolii sãi, Sada si Baitos si discipolii lor, sã putrezeascã
numele ticãlosilor". Textul în englezã nu contine un cuvânt din aceastã frazã.
În Israel copiii evrei sunt învãtati de cãtre rabini sã binecuvânteze când trec
pe lângã un cimitir evreiesc si sã blesteme mamele mortilor când trec pe lângã u
n cimitir strãin. (I. Shahak, op.cit., pag.51). Creaturile satanice, dupã "Sheve
t Musar"", carte de moralã cititã si astãzi în mediile ortodoxe, sunt: câinele,
porcul, mãgarul si... crestinul. (R. Theodoru, op.cit., pag.48).
Concluzionând, evolutia istoricã a iudaismului ca religie a dat nastere unei dim
ensiuni mesianice, umaniste si unei dimensiuni exclusiviste, rasiste, xenofobe,
bazatã pe textele rabinice ale iudaismului clasic prelucrate de sionism. Sionism
ul controleazã si dicteazã politica statului Israel, a francmasoneriei de orice
culoare, complexul de organizatii secrete, oculte sau vizibile (Rotary Club, Lio
ns Club), promoveazã noi doctrine sau religii (New Age), aflate toate sub egida
Noii "Ordini" Mondiale.