Antisemitism

Orice curent sau idee naþionalistã se loveºte de o tendinþã tot mai acutã astãzi
, globalizarea, care tinde spre anularea
oricãror particularitãþi locale, naþionale, în ciuda celor afirmate de mentorii
"noii ordini", care susþin cã este vorba
doar de un schimb reciproc avantajos.
Istoria ne aratã însã cã nu este deloc reciproc avantajoasã aceastã "nouã ordine
". Sã ne gândim în primul rând la
promotorii acestei ordini, considerând cã nu sunt sioniºtii (deºi am greºi), ci
sunt, spre exemplu, americanii. Ar accepta
ei o colaborare cu statele mici sau ar fi mai degrabã o integrare forþatã în ord
inea pe care ei ne-o propun ºi impun? Oare
nu avem exemplele rãzboaielor din Coreea, Vietnam, Iugoslavia, Golful Persic? Ce
a fost, dacã nu impunerea abuzivã a
interesului financiar ºi politic în numele pãcii, al bunãstãrii ºi al înþelegeri
i? Aceste fapte, prin ele însele, sunt
strigãtoare la cer, nemaifiind necesar nici un comentariu. Noi de ce trebuie sã
înghiþim ideile lor demagogice?
Cine ar vrea sã distrugã ideea de naþionalism, ideea de tradiþie? Un om cu conºt
iinþa de neam treazã? Un om care simte
cã aparþine unui suflet comun, îmbogãþit de jertfele înaintaºilor? Este greu de
crezut, deºi în mijlocul educaþiei care i se
oferã astãzi neofitului în ale politicii, mintea este atât de confuzã încât nu m
ai ºtie ce este bun ºi rãu pentru el, pentru
alþii. Snobismul îi face astãzi pe oameni sã accepte o idee pentru "cã aºa e la
americani", fãrã sã o treacã prin filtrul
raþiunii.
Ne punem în acest context întrebarea dacã evreul sionist are conºtiinþa apartene
nþei la poporul în mijlocul cãruia
trãieºte (american, francez, român)? Este gata sã facã un cât de mic sacrificiu
pentru naþia care l-a hrãnit? Rãspunsul ni-l
putem da ºi singuri.
Fiind lipsiþi de suflet, s-au robit banului ºi, fiind animaþi de convingerea cã
deþin controlul asupra aurului, cred cã
îºi pot permite orice la acest nivel (material). Ei aveau astfel tot interesul s
ã creeze o societate robitã banului, care
este în mâna lor. Acest lucru nu este prea greu de realizat, marea majoritate a
mijloacelor de comunicare fiind în mâna
evreilor sioniºti, amintind aici doar marile televiziuni occidentale: NBC, fonda
t în 1926 de evreul David Sarhoff; CBS,
care are ca preºedinte pe evreul Wiliam Paley; ABC, preºedinte fiind evreul Leon
ard Goldenson.
Cele mai mari companii de film sunt fondate ºi controlate de cãtre evrei. Ce spi
rit creºtin ar fi putut denatura în
asemenea hal arta cinematograficã, încât sã poþi viziona numai filme violente, c
u crime ºi homosexuali etc.?
Marile trusturi de presã sunt controlate sau conduse de evrei. 97% din editorii
evrei sioniºti propagã prin aceste
mijloace, care se vor "de informare", adulterul, avortul, homosexualitatea.
Puþini ºtiu cã cele douã partide ale "democraþiei" americane: (50% din bugetul P
. Democrat ºi 25% din bugetul
P. Republican) sunt finanþate de cãtre evrei. ªi cine plãteºte dã tonul, nu?
Patria sionismului este peste tot, în orice regiune, în orice stat în care îºi p
ot face jocul. Sionistul este un om
universal, fapt ce n-ar deranja pe nimeni dacã nu s-ar interveni în politica ºi
interesele altor (celorlalte) popoare.
Conform Zohar-ului evreii sunt sortiþi sã conducã lumea, afirmându-se cã atunci
când Israel va scutura dominaþia neevreilor
Dumnezeu se va coborî. Ar putea fi un motiv întemeiat sã lupte pentru dominaþie,
nu?
Lumea s-ar fi aºteptat ca dupã înfiinþarea statului Israel sã nu mai existe nici
o problemã evreiascã. Aceastã problemã
s-a acutizat însã în umbra mitului evreilor, prezentaþi ca prigoniþi ai soartei,
ai rãzboiului (produs ºi finanþat tot de
ei) ca niºte martiri care nu meritã sã mai fie blamaþi.
Nu este un secret faptul cã la ora actualã evreii deþin controlul asupra finanþe
lor (prin bãnci), asupra mijloacelor de
informare (în mare parte), deci asupra opiniei publice. Cum vi-l închipuiþi pe a
cest evreu, care deþine un asemenea control
ºi o asemenea putere, cã suportã ideea ca fiii sãi sã fie educaþi în ºcoli creºt
ine, în spirit creºtin (cãci trãiesc în
cadrul unui stat creºtin)? Când deþii puterea este normal sã doreºti sã-þi impui
legea!
Luând cunoºtinþã cu textul Protocoalelor, cu atrocitãþile pe care le-au sãvârºit
ºi le mai sãvârºesc împotriva arabilor
în Palestina, credeþi cã au de gând sã se poarte altfel cu alte popoare (care pe
ntru ei nu sunt decât niºte goimi)?
A existat o formaþie de muzicã rock în anii '60 care promova ºi încuraja dezmãþu
l, consumul de droguri, libertinajul
destructiv, producând la acea vreme stupoare ºi consternare celor cu o cât de mi
cã dozã de bun simþ. Dupã un astfel de
concert care îndemna la incest ºi crimã (vezi "The Doors" cu piesa "The End"), n
imeni nu mai dorea sã încheie contracte cu
ei. S-a gãsit totuºi un sponsor, o casã de discuri care aparþinea magnatului sio
nist Rotschild. Probabil ºtiþi cã ºeful
acestei formaþii, Jim Morrison, fanul ºi modelul de nonconformism a milioane de
tineri a murit de o supradozã de
stupefiante. Oare Rotschild de dragul binelui a finanþat aceastã formaþie? Exemp
le de acest gen, în care se promoveazã ºi se
finanþeazã non-arta, "estetica" urâtului, a maleficului, în numele noului, a lib
eralismului, se gãsesc în toate domeniile
artei, mai bine zis a ceea ce a mai rãmas din artã.
În schimb domnii sioniºti pozeazã tot timpul în victime, apostrofându-i în fel º
i chip pe cei care îndrãznesc sã li se
opunã, nu de dragul opoziþiei, ci din dorinþa de a pãstra intactã moralitatea, n
aþiunea, legitatea transmisã de veacuri.
Lecturând "Memoriile" lui Alexandru ªafran, fost ºef Rabin al comunitãþii evreie
ºti din România în perioada celui de-al
doilea rãzboi mondial, nu este greu de dedus sentimentul pe care-l poartã români
lor, analizând judecata pripitã a
evenimentelor, insultele pe care cu dãrnicie le oferã acestora. Referindu-se la
senatorii români, el nu ezita sã-i numeascã
"fiare sãlbatice" neuitând nici un moment sã aminteascã cititorului prin câte pe
ricole a trecut în mijlocul acestora. Nu
ezitã sã-l numeascã dictator fascist pe marele român Ion Antonescu, nu ezitã sã
facã greºeli de interpretare. Depãnându-ºi
amintirile referitor la o perioadã, e drept, destul de tulbure, el nu atribuie n
ici o vinã evreilor, ei fiind acei
nãpãstuiþi care au fost nevoiþi sã vinã în România ºi pe care românul nemilos i-
a prigonit de-a lungul istoriei.
Evreul Leon Volovici, într-o lucrare privind problema evreiascã în România anilo
r '30, insultã fãrã remuºcãri oamenii de
culturã ai vremii care, în "obsesia lor maniacã", considerã evreii o problemã. A
stfel, N.C.Paulescu, ilustru fiziolog român,
descoperitor al insulinei, este categorisit drept "un caz interesant de antisemi
tism visceral obsesiv" care "atinge forme
delirante". (Leon Volovici, "Ideologia naþionalistã ºi <problema evreiascã> în R
omânia anilor '30", Editura Humanitas,
Bucureºti, 1995, pag.49). Domnul Volovici a uitat sã aminteascã faptul cã acestu
i "caz visceral" i-a fost refuzat premiul
Nobel tocmai pentru faptul cã s-a legat de cei care "n-au nici o vinã": evreii!
Atunci, toþi cei care pun în discuþie problema evreiascã sunt obsedaþi ºi maniac
i, problema constituind-o faptul cã
lista cuprinde nume de rãsunet: M. Eminescu, V. Alecsandri, Vasile Conta, B. P.
Haºdeu, N. Iorga, A. C. Cuza, M. Eliade,
E. Cioran, C. Noica, O. Goga, etc. Cam mulþi viscerali!!!
Am urmãrit probabil, majoritatea dintre noi, emisiunile de la ProTV de ziua naþi
onalã a României, 1 Decembrie 1997.
S-a remarcat cu tristeþe cã nu s-a fãcut nici mãcar o aluzie cu privire la acest
eveniment, prezentându-ni-se în schimb
"importante" concursuri ºi jocuri care nu puteau fi întrerupte. Sã ne amintim ºi
de emisiunile de Crãciun difuzate la aceea
ºi televiziune. Nu s-a amintit nimic cu privire la semnificaþia realã a acestei
sãrbãtori: naºterea Domnului Iisus Cristos.
Asistãm la o laicizare treptatã a acestei sãrbãtori creºtine (ºi nu numai), vorb
indu-se doar despre Moº Crãciun ºi despre
cadourile pe care le vom primi. Cum rãmâne cu îmbogãþirea sufletului, aspect "ui
tat" sau evitat? Sã fie oare cauza originea
etnicã (iudaicã) a domnului Tatulici? Sã mai amintim ºi de Florin Cãlinescu?
Pe 6 decembrie 1997, de Sfântul Nicolae, în Piaþa Universitãþii a avut loc un ma
re festival. Bineînþeles, nu s-a pomenit
nimic despre semnificaþia sãrbãtorii creºtine, având loc acelaºi fenomen de laic
izare. Este mult mai greu sã-i spui omului:
"de mâine sã nu mai vorbeºti despre Iisus", dar, substituind motivul real al sãr
bãtorii cu un altul plãcut, care corespunde
planurilor de dezcreºtinare, este mult mai simplu ºi nici nu se observã.
Toate acestea se petrec sub privirile noastre îngãduitoare, iar dacã vreun om bi
ne intenþionat se opune, i se pune fãrã
drept de apel eticheta: "antisemit". Aºa s-a nãscut acest termen, care desemneaz
ã bravul apãrãtor al fiinþei sale naþionale
ºi morale în ochii contemporanilor, trecând adesea ca fiind conservator, învechi
t, un om care nu vrea sã fie în pas cu lumea
. Dar pânã la urmã cine este "anti-"? Nu cumva sionistul care vrea sã schimbe or
dinea existentã, consideratã a fi învechitã?
Aºa-zisul antisemit, în contextul realitãþilor, ne apare ca fiind de fapt un "pr
o", un apãrãtor ºi nu un distrugãtor. El
n-o sã meargã niciodatã în Israel sã facã acolo ordine sau sã intervinã în polit
icã. Nu va merge nici în alt stat, rãmânând
doar în "scumpa" lui þarã. Cum poate fi el atunci antisemit?
ªi nu trebuie sã uitãm cã semiþii sunt ºi arabii. Are acest patriot numit antise
mit vreo rãfuialã cu arabii? Nu! În
schimb, dupã cele ce se petrec în Israel, chiar evreii sunt antiarabi, deci anti
semiþi! Vedeþi, domnilor, unde se ajunge dacã
ne jucãm cu termenii?