Enurezisul nocturn primar (urinatul in

pat)
Generalitati

Enurezisul nocturn reprezinta urinarea incontrolabila ce apare in timpul somnului copilului.

Udarea accidentala a hainelor sau asternuturilor este comuna in cazul copiilor mai mici de 4 ani si
este, de obicei, o etapa normala in dezvoltarea controlului asupra vezicii urinare. Copiii invata
cum sa-si controleze vezica intr-un ritm diferit, dar cei mai multi sunt capabili sa nu mai scape pe
ei in timpul noptii pe la varsta de 5 sau 6 ani. In general, enurezisul nocturn e definit ca urinarea
involuntara nocturna de 1-2 ori pe saptamana pe o perioada de cel putin 3 luni, la un copil de 5
ani sau mai mare. Enurezisul nocturn primar este urinatul involuntar nocturn ce apare la un copil
mai mare de 5-6 ani, care nu a fost niciodata capabil sa ramana o perioada mai lunga de timp
fara aceste probleme. Spre deosebire de acesta, enurezisul nocturn secundar apare la copiii care
au fost anterior in stare sa se abtina sa mai scape urina in timpul somnului, pentru o perioada de
cel putin 6 luni.

Urinatul involuntar in cursul zilei

Urinatul involuntar in cursul zilei apare, in general, din motive diferite decat cel din cursul noptii,
desi ele se pot asocia. De asemenea, modalitatile de tratament difera de obicei. Prezentarea de
fata se concentreaza asupra enurezisului nocturn ce nu se insoteste si de cel diurn.

Cauze

Aproape toti copiii ce urineaza noaptea in pat nu fac asta in mod intentionat. Cel mai probabil,
cativa factori sunt implicati cand un copil mai mare de 5 sau 6 ani continua sa ude patul.
Cauze posibile ale enurezisului nocturn primar includ:
- intarzierea in crestere si dezvoltare: copiii cu un sistem nervos mai putin matur pot sa nu fie in
stare sa simta faptul ca vezica urinara este plina
- capacitatea mica vezicala: unii copii ce au o vezica mai mica decat normal pot fi predispusi sa
urineze involuntar noaptea in pat
- prea putin hormon antidiuretic (ADH): nivelurile de hormon antidiuretic, o substanta secretata de
catre creier, ce semnalizeaza rinichilor sa excrete mai putina apa, cresc in mod normal in timpul
noptii; unii copii cu enurezis nocturn pot sa nu aiba niveluri crescute de hormon antidiuretic, in
timpul noptii
- somnul profund: multi parinti au remarcat faptul ca acel copil ce uda patul este unul ce doarme
profund (acesti copii in mod normal, ar trebui sa se scape pe ei din ce in ce mai putin frecvent pe
masura ce tiparul lor de somn se matureaza)
- factori psihologici si sociali: enurezisul nocturn nu pare sa apara ca o consecinta directa a
problemelor emotionale; de fapt, urinatul in pat poate fi cauza unor probleme emotionale pentru
copil. Totusi, copiii ce traiesc in medii familiale cu probleme sau in case de copii, pot fi mai
predispusi sa dezvolte enurezis nocturn.
Unii dintre factorii expusi mai sus pot fi mosteniti. Un copil are risc crescut sa dezvolte enurezis
nocturn daca unul sau ambii parinti au avut si ei cand erau copii enurezis nocturn.
Cele mai multe cazuri de enurezis nocturn nu se datoreaza unor alte probleme medicale. Totusi,
enurezisul nocturn secundar, care este urinatul in pat nocturn ce apare dupa o perioada in care
copilul a fost in stare sa se controleze, este mult mai probabil sa fie legat de o alta conditie
medicala.
Exemple de cauze medicale pot fi: o infectie a rinichiului, a vezicii urinare (infectie a tractului
urinar) sau defecte din nastere ale tractului urinar. Stresul emotional ce rezulta de exemplu ca
urmare a nasterii unui frate sau a unei surioare, poate fi de asemenea un factor ce declanseaza
urinatul involuntar nocturn secundar.

Mecanism fiziopatogenic

Enurezisul nocturn este obisnuit la copiii mici. Copiii cresc si se dezvolta in ritmuri diferite si
controlul asupra vezicii urinare este atins la varste diferite. In mod obisnuit, controlul asupra
vezicii se obtine mai intai pentru perioada din timpul zilei si apoi pentru perioada noptii.
Copiii pot sa faca in pat de mai multe ori in decursul unei nopti si pot sa nu se trezeasca dupa ce
urineaza.
Enurezisul nocturn primar - adica urinatul noaptea in pat care continua dincolo de varsta la care
cei mai multi copii au castigat controlul vezical - se va opri de obicei cu timpul, fara nici un
tratament.
Aproximativ 85% dintre copiii care fac in pat, se vor opri de la a mai face asta la varsta de 5 sau 6
ani si cam 15% din cei care nu reusesc sa se controleze pana la aceasta varsta se vor opri in
fiecare din anii ce vor urma.
Cei mai multi copii cu enurezis nocturn primar se vor opri pana ating varsta de 10-12 ani.
Uneori, urinatul nocturn este legat de stresul emotional. Acesta se va opri in momentul in care
stresul este depasit de catre copil sau inlaturat. Urinatul nocturn la copiii mari, indeosebi fete,
este mai probabil sa apara in conditii de stres emotional si poate fi mai greu de tratat.
Oricum ar fi, urinatul nocturn poate fi extrem de suparator. Este mai frecvent o cauza de stres
emotional decat o consecinta a acestuia, indeosebi la copii mai mari de 6 ani. Explicarea copilului
ca obtinerea unui control complet asupra vezicii urinare este o parte normala a cresterii si
dezvoltarii sale si ca aceasta se va intampla in timp, poate fi de folos in cresterea increderii
copilului. Pentru unii dintre acesti copii si parinti, urinatul in pat nu este o chestiune semnificativa
si este privita mai degraba ca o neplacere minora.
In orice caz, raspunsurile emotionale ale copilului la aceasta problema pot influenta relatia
parinte-copil. Daca parintele (parintii) sau copilul gasesc dificultati in a se descurca cu aceasta
problema, atunci este bine de cautat mijloace de tratament.
Daca problema in discutie este cauzata de o alta stare patologica (boala), tratarea acesteia poate
duce la oprirea enurezisului.
Tratamentul de obicei nu opreste complet enurezisul, dar scade frecventa cu care acesta apare.
Desi se poate intampla ca la oprirea tratamentului, enurezisul sa revina la fel ca inaintea
acestuia, repetarea aceluiasi tratament sau combinarea mai multor mijloace terapeutice poate
avea rezultate mai durabile.
Unii dintre copiii ce au enurezis nocturn pot avea si episoade accidentale de urinat pe ei in cursul
zilei. Cand scapatul urinii apare atat in cursul zilei, cat si al noptii, sunt explorate, de obicei, mai
intai cauzele potentiale ale urinatului involuntar in cursul zilei.

Factori de risc

Un copil poate mosteni tendinta de a dezvolta enurezis:

- daca ambii parinti au udat si ei la randul lor patul cand erau mici, sansa pentru un copil sa ude
patul este de circa 77%
- daca doar unul din cei doi parinti a avut enurezis nocturn, sansa pentru copil sa ude patul ar fi
de 43%
- pe de alta parte, aproximativ 15% dintre copii prezinta enurezis nocturn fara ca vreun parinte
de-al lor sa fi avut aceasta problema.

Copiii care se dezvolta intr-un ritm mai lent decat altii in timpul primilor 3 ani de viata, au o
tendinta crescuta la a dezvolta enurezis. Baieteii, in general, se dezvolta mai incet, astfel incat
sunt mai predispusi sa ude patul decat fetitele.
Investigatii

Orice copil cu varsta intre 6 si 7 ani ce continua sa urineze in pat este mai bine de a fi evaluat de
un medic. Evaluarea ar trebui sa includa si o examinare a urinii.
Un istoric al afectiunilor avute si un examen fizic sunt de asemenea parte din evaluarea medicala
a urinatului in pat. In cazul in care copilul urmeaza sa fie evaluat de un medic pentru aceasta
problema, este bine ca, cu 1-2 saptamani inainte, sa fie inceput un jurnal in care sa se noteze
cand apare urinatul in pat si cat de multa urina este emisa la fiecare din aceste episoade.
In cazul in care urinatul in pat ar putea fi cauzat de alte probleme, mai multe teste ar putea fi
necesare. Acestea includ:
- un examen de urina si o urocultura care sa determine daca este sau nu prezenta o infectie
urinara
- testare psihologica, daca este suspectata prezenta stresului emotional.
Daca un copil are scapare de urina atat in cursul noptii, cat si al zilei, alte teste pot fi necesare.

Consultul medical de specialitate

Trebuie solicitat sfatul unui medic in cazul in care:

- copilul are semne de infectie a vezicii urinare sau rinichilor, cum ar fi dureri in portiunea mijlocie
a spatelui, dureri abdominale sau febra. Semnele unei infectii a vezicii urinare sau rinichilor mai
includ:
- urina tulbure sau rosiatica sau urme de sange pe chilot
- urinatul mult mai des decat in mod obisnuit
- plansul sau disconfortul relatat in timpul urinatului.
- copilul, care este in varsta de 4 ani sau mai mult, scapa atat urina cat si materiile fecale; el ar
putea avea materii fecale impactate si blocand intestinele, cauza acestei situatii putand fi
constipatia veche preexistenta
- copilul se scapa pe el mai des decat o facea, desi primeste tratament la domiciliu pentru
enurezis
- fetita care are mai mult de 5 ani sau baietelul ce are mai mult de 6 ani, n-a avut niciodata mai
mult de 3 luni consecutive control asupra functiei sfincteriene, desi a facut tratament la domiciliu
si asta ii cauzeaza probleme la scoala sau in relatiile cu familia sau prietenii de varsta lui/ei
- copilul care a avut o perioada de control de mai mult de trei luni asupra functiei sfincteriene
vezicale, a inceput din nou sa ude patul si asta s-a intamplat mai mult decat de cateva ori
- in cazul in care copilul se scapa pe el, dar nu are si alte semne sau simptome de boala si au
fost incercate metode de tratament la domiciliu, fara ameliorare, un medic avizat in aceste
probleme (pediatru) putandu-i recomanda alte modalitati de tratament.

Medici specialisti recomandati

Urmatorii specialisti pot evalua si trata urinatul in pat:

- medicul de familie
- medicul pediatru
- medicul rezident in pediatrie.

Urmatorii specialisti poate fi necesar a fi consultati in cazul in care copilul prezinta probleme
medicale sau emotionale:
- medicul urolog
- psihologul
- medicul psihiatru.

Expectativa vigilenta
O conduita de expectativa cu supravegherea copilului trebuie adoptata atunci cand scapatul urinii
nu afecteaza performantele scolare ale copilului sau relatiile sale cu familia si prietenii. Cei mai
multi copii castiga controlul sfincterian chiar si fara tratament. Tratamentul la domiciliu este,
poate, tot ceea ce este suficient a fi facut pentru ca acest copil sa invete controlul sfincterian.
Aceasta conduita de expectativa nu este potrivita atunci cand copilul a avut control sfincterian
pentru o perioada de timp.
Este bine de cautat posibile cauze de stres care ar putea determina scapatul involuntar al urinii.
Acesta poate inceta odata cu descoperirea si inlaturarea sau depasirea acestor stresuri. Daca nu
se intampla asta, trebuie consultat un medic specialist.

Profilaxie

Invatarea obiceiului de a folosi toaleta face parte din procesul natural care apare atunci cand
copiii sunt suficient de mari pentru a controla muschii vezicii urinare si cand stiu ca urmeaza sa
ude patul. Este normal pentru copiii mici sa ude accidental patul in timp ce invata sa isi controleze
vezica urinara.
Se recomanda ca parintii care isi invata copiii sa foloseasca toaleta sa aiba multa rabdare. Unii
copii invata mai lent sa isi controleze vezica urinara. Trebuie mentinuta o atitudine pozitiva si de
incurajare si trebuie invatat mai multe lucruri despre dezvoltarea normala a controlului asupra
vezicii urinare.
Enurezisul nocturn poate fi prevenit sau ameliorat prin reducerea cantitatilor de lichide consumate
in timpul serii. Trebuie evitate bauturile care contin cafeina, cum ar fi cola sau ceaiul negru. De
asemenea, trebuie reamintit copilului inainte de culcare, sa se trezeasca si sa mearga la toaleta
in timpul noptii, daca are nevoie.

Tratament

Nu este in mod obisnuit nevoie de tratament pentru copiii in varsta de pana la 7 ani. Cei mai multi
copii suferind de aceasta dereglare, dezvolta cu timpul controlul vezical, fara sa urmeze vreun
tratament.
Enurezisul nocturn la copiii in varsta de peste 7-8 ani, merita sa fie tratat daca apare cel putin de
2 ori pe saptamana, pentru cel putin 3 luni si ii afecteaza copilului performantele scolare sau
relatiile de joaca. Tratamentul include educarea parintilor si a copilului despre ceea ce inseamna
o urinare normala si cum functioneaza sistemul urinar. Metodele de tratament pot implica
aducerea de laude si incurajarea copilului, folosirea de alarme ce se declanseaza cand se uda,
terapie comportamentala sau medicamente. De cele mai multe ori, se prefera folosirea
concomitenta a mai multor metode, dintre cele descrise.
Enurezisul nocturn ce apare dupa o perioada in care copilul a avut controlul vezical pe perioada
noptii (enurezis nocturn secundar) poate avea legatura cu o conditie medicala tratabila.

Ce trebuie sa faca un parinte

Trebuie sa i se explice copilului ca depasirea acestei probleme este un lucru firesc, ce se

intampla odata cu cresterea. Pedepsirea copilului sau invinovatirea acestuia nu sunt niciodata
mijloace potrivite - aduceti-va aminte ca acest copil nu se scapa pe el intentionat, iar intentia de a
face asta nu este prezenta nici macar in subconstient.

Cei mai multi copii capata controlul sfincterian vezical cu timpul, fara nici un tratament. Urinatul in
pat care continua dincolo de varsta la care cei mai multi copii au controlul sfincterian vezical
nocturn - tipic la varsta de 5 sau 6 ani - de asemenea va inceta in mod obisnuit cu timpul fara nici
un tratament. Daca nu, tratamentul la domiciliu este poate suficient pentru a ajuta un copil sa
invete controlul asupra vezicii urinare.
Tratamentul la domiciliu poate include:
- monitorizarea volumului de lichide ingerate si a ritmului ingerarii lor. Un copil ar trebui sa bea
cea mai mare parte din lichide in cursul diminetii si dupa-amiezii
- restrictionarea ingestiei de cafeina, indeosebi in cursul serii/ noptii
- copilul trebuie dus sa urineze la toaleta inainte de culcare
- copilul trebuie invatat ca noaptea sa se scoale si sa mearga la toaleta daca simte nevoia sa
urineze
- copilul trebuie incurajat sa participe la rezolvarea problemei, daca are mai mult de 4 ani
- copilului trebuie sa-i fie oferiti chilotei gen pampers, daca nu are nimic impotriva purtarii
acestora, in timpul noptii; nu trebuie fortat sa-i poarte daca nu doreste
- copilul trebuie laudat si recompensat dupa noptile in care nu a urinat in pat.
Daca acest tratament la domiciliu nu este eficient sau daca parintele si copilul au nevoie de
asistenta sau daca urinatul in pat este cauzat de o alta conditie medicala, tratamentul
medicamentos poate fi necesar. Scopul acestuia este de a scadea frecventa cu care copilul se
scapa pe el si de a-l face sa utilizeze mai des toaleta in cursul noptii, daca acesta simte nevoia
de a urina. In cele din urma, urinatul in pat va inceta, dar acest lucru poate sa nu se intample
imediat dupa inceperea tratamentului.
Tratamentul este considerat un succes in cazul in care copilul nu se mai scapa pe el timp de 14
nopti la rand in cursul primelor 16 saptamani de tratament.
Tratamentul este considerat un adevarat succes in cazul in care copilul nu se mai scapa pe el
timp de cel putin 2 ani dupa tratament.
Copiii care au o crestere a frecventei cu care urineaza in pat dupa tratament se considera ca au o
recadere. Aceasta este definita ca mai mult de 2 nopti in care copilul se scapa pe el intr-un
interval de 2 saptamani. Cel mai probabil este ca recaderea sa se produca in decursul primelor 6
luni dupa tratament. Daca un copil are o recadere dupa un tratament initial eficient, de obicei se
repeta acelasi tratament.

Tratamentul medical al enurezisului nocturn include:

- educarea parintilor si copiilor despre ce este normal si ce este de asteptat pe masura ce copiii
cresc si despre cum functioneaza sistemul urinar
- terapia motivationala: aceasta metoda implica incurajarea parintilor si consolidarea simturilor
copiilor in ceea ce priveste urinatul nocturn
- terapia cu ajutorul dispozitivelor de alarma: aceste dispozitive depisteaza umezirea lenjeriei
copiilor din timpul somnului si declanseaza o alarma care trezeste copilul si ii aminteste ca
trebuie sa urineze la toaleta
- medicamente, ca imipramin si desmopresin: aceste medicamente, care cresc cantitatea de
urina pe care vezica urinara o poate sustine sau scad cantitatea de urina pe care rinichii o
secreta, pot fi de ajutor in tratarea enurezisului nocturn primar.
Alegerea tratamentului se bazeaza in principal pe:
- varsta: unele tratamente sunt mai eficiente la anumite grupe de varsta
- atitudinea copilului si parintilor acestuia inaintea debutului enurezisului: daca obtinerea
controlului vezicii urinare este privita ca un proces normal, copilului ii va fi mult mai usor sa nu
mai ude patul in timpul noptii
- locuinta: la copilul care imparte camera cu alti copii, anumite tehnici care trezesc copilul, cum ar
fi dispozitivele de alarma, pot sa nu fie practice.
Tratamentul enurezisului nocturn primar poate fi de ajutor daca aceasta suferinta afecteaza
mandria copilului, performantele lui scolare sau relatiile lui cu colegii de joaca.

Tratamentul "enurezisului" diurn - Udarea accidentala diurna a patului poate fi o parte normala a
dezvoltarii copilului sau poate indica o boala. In cazul in care copilul prezinta vreun simptom sau
boala, se recomanda evaluarea de catre un medic specialist.

De retinut!
Studiile arata ca tratamentul cu dispozitive de alarma este cel mai eficient tratament singular al
enurezisului nocturn.
Medicamentele folosite in tratarea enurezisului nocturn sunt folosite, de obicei, in combinatie cu
alte metode de tratament. Nu sunt la fel de eficiente ca si alte tratamente in ajutorul copiilor de a-
si capata complet controlul asupra vezicii urinare, astfel ca medicamentele ar trebui folosite doar
dupa ce au fost folosite alte metode de tratament. Medicamentele pot fi de ajutor intr-o masura
mai mare in urmatoarele situatii:
- in ajutorul copiilor mai mari, pentru a controla enurezisul nocturn pe o perioada scurta de timp,
cum ar fi intr-o excursie care presupune dormitul pe timp de noapte altundeva decat acasa
- in tratarea enurezisului nocturn determinat sau in legatura cu un eveniment stresant, cum ar fi
divorul parintilor sau aparitia unui nou membru de familie (sora, frate).
Adesea, un copil care raspunde cu succes la tratament, va incepe sa ude din nou patul dupa ce
tratamentul a fost intrerupt. Cu toate acestea, cei mai multi copii pot fi din nou tratati cu succes
prin tratamentul care a avut efecte anterior, in special daca programul se bazeaza pe modificari
comportamentale, cum ar fi dispozitivele de alarma.

Tratament ambulator (la domiciliu)

Cei mai multi copii capata control asupra vezicii urinare dupa o anumita perioada de timp, fara
nici un tratament. Se recomanda sa i se permita copilului sa depaseasca aceasta problema de
unul singur, fara nici un tratament. Cu toate acestea, tratamentul la domiciliu poate fi de ajutor in
rarirea episoadelor de enurezis nocturn.
Parintii pot ajuta copilul prin urmatoarele:
- monitorizarea consumului de lichide al copilului: ca o regula de baza, copiii trebuie incurajati sa
consume 40% din cantitatea totala zilnica de lichide in timpul diminetii, 40% in timpul dupa
amiezii si doar 20% in timpul serii; trebuie discutat cu medicul pediatru despre cantitatea zilnica
de lichide necesara copilului.
- restrictia consumului de cafeina: cafeina este un diuretic, ceea ce inseamna ca promoveaza
excretia de urina; alimentele, cum ar fi ciocolata sau bauturile cum ar fi cola sau ceaiul, care
contin cafeina, trebuie consumate doar in timpul diminetii sau dupa amiezei
- trimiterea copilului la toaleta inainte de culcare
- reamintirea, inainte de culcare, sa foloseasca toaleta in timpul noptii, daca are nevoie; poate fi
de ajutor lasarea unei lumini aprinse sau a unei olite langa pat
- copilul trebuie lasat sa isi rezolve singur aceasta problema daca este mai mare de 4 ani
- recompensarea copiilor daca nu uda patul in timpul noptii; se recomanda implicarea copiilor in
stabilirea unui sistem de recompensare (de exemplu, se poate folosi un calendar in care sa se
puna stelute sau altceva in dreptul zilelor in care nu a udat patul in timpul noptii)
- copiii trebuie incurajati sa isi asume responsabilitatea schimbarii hainelor si lenjeriei dupa un
episod de enurezis nocturn; trebuie folosite lenjerii de pat usor de schimbat si de catre copii
- se recomanda adaugarea unei cani de otet in apa in care se spala lenjeria, pentru a elimina
mirosul de urina din haine si lenjerie
- cand copilul uda patul in timpul noptii, parintii nu trebuie sa se invinovateasca; copiii nu trebuie
pedepsiti, invinovatiti sau stanjeniti; copiii nu aleg constient sa ude patul; trebuie intelesi,
incurajati, iubiti si oferit suport
- parintii trebuie sa fie atenti cand schimba lenjeria udata: nu trebuie sa fie suparati de mirosul
urinii
- copiii nu trebuie treziti de mai multe ori in timpul noptii pentru a merge la toaleta, doar daca
acestea sunt parte a tratamentului sistematic cu care copiii au fost de acord
- copiii nu trebuie facuti sa se simta rusinati: acest lucru nu face altceva decat sa inrautateasca
situatia
- in cazul in care copilul este stresat din punct de vedere emotional, se recomanda consultarea
medicului specialist, iar consilierea poate fi de ajutor.
Invatarea unor exercitii si tehnici de control a vezicii urinare poate fi de ajutor in reducerea
numarului de episoade de enurezis nocturn.
Cea mai buna solutie este, cel mai frecvent, o combinatie de tratamente. Sugestiile in ceea ce
priveste optiunile de tratament raportate la varsta copilului includ:
- de la 5-8 ani: copiii trebuie ajutati sa inteleaga ca udarea patului este o parte normala din
dezvoltarea lor; incurajarea si laudarea lor poate fi singurul lucru necesar in ajutorul copilului sa
se trezeasca inainte de a uda patul; copiii din aceasta grupa de varsta trebuie laudati pentru
noptile in care nu au udat patul si trebuie sa li se atribuie un rol activ in spalarea de dupa aceste
episoade
- de la 8-11 ani: daca copilul uda in continuare patul, dispozitivele de alarma pot fi o optiune
eficienta de tratament; pot fi folosite in combinatie cu administrarea ocazionala a medicamentelor,
cum ar fi desmopresina, care pot fi folositoare cu ocazia unor evenimente sociale, cum ar fi
excursiile sau dormitul in alta parte decat acasa
- 12 ani si peste: deoarece pot fi efecte emotionale semnificative daca enurezisul nocturn persista
si la aceasta varsta, tratamentul poate fi unul mai agresiv; se recomanda administrarea continua
de medicamente daca dispozitivele de alarma s-au dovedit ineficiente. Dupa ce copilul nu mai are
nici un episod de enurezis nocturn timp de 2 luni, medicamentele trebuie retrase treptat, in timp
ce sunt folosite in continuare dispozitivele de alarma.

Optiuni de medicamente

Medicamentele, care fie cresc cantitata de urina pe care o poate sustine vezica urinara
(capacitatea vezicala), fie scad cantitatea de urina secretata de rinichi, sunt folosite in tratamentul
enurezisului nocturn.
Medicamentele sunt folosite, de obicei, pentru controlul temporar al enurezisului nocturn si nu ca
un tratament care opreste complet aceasta "afectiune".
Medicamentele sunt eficiente in controlul enurezisului accidental pentru perioade scurte de timp,
cum ar fi excursiile sau dormitul in alta parte decat acasa.
Uneori, medicamentele sunt folosite concomitent cu alte forme de tratament sau in cazul copiilor
care nu sunt capabili sa controleze enurezisul nocturn prin alte tratamente. Medicamentele sunt
de ajutor in incurajarea si motivarea copilului care are probleme cu alte tratamente, prin lasarea
copilului sa simta cum este cand ramane uscat pe timpul noptii.
Optiuni de medicamente:
- Imipramin
- Desmopresin.
In putine cazuri, cand se crede ca o vezica urinara cu capacitate mica sau o vezica urinara
hiperactiva sunt cauzele enurezisului nocturn, Oxibutinin poate fi folosit in tratarea enurezisului
nocturn, in special cand copilul are si episoade accidentale de udare a patului in timpul zilei.

De retinut!

Medicamentele nu sunt folosite in tratarea enurezisului nocturn la copiii mai mici de 8 ani, doar
daca se stie ca medicamentul este sigur pentru acesti copii.
Cei mai multi copii incep sa ude din nou patul dupa ce tratamentul a fost intrerupt.

Tratament chirurgical

Nu exista nici un fel de tratament chirurgical al enurezisului nocturn.

Un copil educat sa isi faca nevoile la toaleta, care uda accidental patul sau hainele in timpul zilei
(enurezis diurn) poate avea un defect congenital care necesita interventie chirurgicala.

Alte tratamente

Alte forme de tratament pot fi folosite singure sau in combinatie pentru tratarea enurezisului
nocturn. Aceste forme de tratament sunt, de obicei, incercate inainte de alte tratamente medicale,
cum ar fi medicamentele.
Aceste forme de tratament implica urmarea unor pasi, incluzand:
- educarea parintilor si copiilor despre ce este normal si ce este de asteptat pe masura ce copiii
cresc si despre cum functioneaza sistemul urinar
- incurajarea copilului ca va trece peste aceasta problema de-a lungul timpului
- educarea copilului sa nu mai ude patul (prin modificari comportamentale) sau ajutarea eliminarii
cauzei enurezisului nocturn (de exemplu, sedinte de hipnoza pentru confirmarea stresului ca fiind
cauza enurezisului nocturn)
- dispozitivele de alarma pot fi de ajutor in educarea copilului in ceea ce priveste trezirea si
folosirea toaletei; alarma trezeste copilul in momentul in care acesta incepe sa ude lenjeria (sunt
folosite adesea in combinatie cu alte tratamente sau medicamente)
- terapia motivationala: incurajarea si laudarea copiilor pot fi eficiente in tratarea enurezisului
nocturn atunci cand sunt folosite in combinatie cu alte tratamente, cum ar fi dispozitivele de
alarma
- psihoterapia poate fi de ajutor pentru copiii cu enurezis secundar sau cu enurezis nocturn
primar, cauzat de stres emotional; psihoterapia implica discutiile cu un consilier specialist, acesta
putand ajuta copilul sa identifice si sa amelioreze stresul emotional care poate fi cauza
enurezisului nocturn (scopul este de a reduce si a preveni stresul)
- hipnoza, desi considerata experimentala in momentul de fata, a ajutat unii copii care sufereau
de enurezis nocturn si poate fi eficienta, in special in cazurile in care stresul este cauza.

Mai multe metode de terapie comportamentala au fost folosite in educarea copiilor sa

dobandeasca control asupra vezicii urinare:
- educarea trezirii de catre copilul insusi: implica practicarea trezirii copilului pentru a merge la
toaleta; este folosita, cel mai adesea, la copiii mai mari de 6 ani
- educarea "patului uscat": consta in urmarea unui orar strict de trezire a copilului in timpul noptii,
pana cand acesta invata sa se trezeasca singur atunci cand are nevoie la toaleta; acest program
trebuie urmat cel putin 7 nopti
- exercitiile de intarire a muschilor vezicii urinare: sunt facute pentru a creste cantitatea de urina
pe care o poate sustine vezica urinara (capacitatea vezicala) si pentru a invata copilul sa sustina
urina pentru perioade mai lungi de timp.

De retinut!

Terapia motivationala necesita o perioada mai lunga de timp fata de alte tratamente ale
enurezisului nocturn. Este mult mai eficienta la copiii mari (mai mari de 6 ani) care sunt dornici sa
opreasca episoadele de enurezis nocturn.
Dispozitivele de alarma sunt considerate cel mai eficient tratament pentru enurezisul nocturn si
este adesea prima optiune a medicilor specialisti. Sunt folosite cel mai adesea dupa varsta de 7
ani.
Inaintea inceperii terapiei prin hipnoza, copilul necesita sa fie evaluat pentru probleme emotionale
care necesita alte tratamente. Psihoterapia alaturi de hipnoza pot ajuta copilul sa treaca peste
evenimentele stresante.
Chiar daca tratamentul pare a fi eficient, enurezisul nocturn poate reaparea dupa ce tratamentul
este intrerupt. Cei mai multi dintre cei care prezinta recaderi dupa intreruperea tratamentului, se
vindeca cu succes cu acelasi tratament ca si initial, in special daca acesta consta in terapie
motivationala si dispozitivul de alarma.