Scribd

* Explore
* Community
Transparent
Search Books, Presentations, Business, Academics...
* LoginSpinner_mac_gray
* sever1980
o My Home
o View Public Profile
o My Documents
o My Collections
o Messages
o Settings
o Help
o Log Out
1
First Page
Previous Page
Next Page
/ 264
Zoom Out
Zoom In
Fullscreen
Exit Fullscreen
Select View Mode
View Mode
BookSlideshowScroll
Readcast
Add a Comment
Embed & Share
Reading should be social! Post a message on your social networks to let others k
now what you're reading. Select the sites below and start sharing.
Check_27x27Transparent
Check_27x27TransparentLink account
Check_27x27TransparentLink account
Transparent
Readcast Complete!
Click 'send' to Readcast!
edit preferences
Set your preferences for next time... Choose 'auto' to readcast without being pr
ompted.
sever1980
Link account
Link account
AdvancedCancel
Add a Comment
View commentsSpinner_24x24
Share & Embed
Link / URL:
Embed Size & Settings:
* Width: Auto
* Height: (proportional to specified width)
 * Start on page:
* Preview View:
More share options
Add to Collections
Auto-hide: on
CORNELIU ZELEA CODREANU
Pentru Legionari
n acest volum este scris povestea tineretii mele, de la 19 la 34 ani, cu
simtirile, credinta, gndurile, faptele si greselile ei.
CORNELIU ZELEA CODREANU
6 Decembrie 1935,
Carmen Sylva
LEGIONARI,
Scriu pentru familia noastr legionar. Pentru toti legionarii: din sat, din
fabric si din universitate.
Nu tin seam de nici un fel de regul impus autorilor de crti. N-am timp.
Scriu n fuga condeiului, de pe cmpul de lupt, din mijlocul atacurilor. La
ora aceasta suntem nconjurati din toate prtile. Dusmanii ne izbesc
miseleste si trdarea musc din noi.
De doi ani de zile stm legati cu lanturile infamei cenzuri.
De doi ani de zile numele nostru si acela de legionar nu sunt tolerate n
ziare dect pentru a fi insultate. Curge asupra noastr ploaie de miselii n
aplauzele dusmanilor si n sperantele lor c vom pieri. Dar acesti cavaleri
ai lasittii, ca si stpnii lor, se vor convinge, de altfel, n curnd, c toat
e
atacurile n care si-au acumulat ndejdile de nimicire a miscrii legionare,
toate frmntrile si toate sfortrile disperate, rmn ncercri zadarnice.
Legionarii nu mor. Drepti, nemiscati, nenvinsi si nemuritori, privesc
pururea biruitori la toate zvrcolirile urii neputincioase.
mi este indiferent prerea pe care ar putea s-o aib lumea nelegionar si
nu m intereseaz efectele pe care ele l-ar avea n acea lume.
Eu vreau ca voi, soldati ai unor alte orizonturi romnesti, citind aceste
amintiri s recunoasteti n ele propriul vostru trecut si s v aduceti
aminte de luptele voastre. S retriti suferintele ndurate si loviturile
primite pentru neam. S v umpleti inimile de foc si de hotrre n lupta
grea si dreapt, n care v-ati nclestat si din care avem cu totii porunc de
a iesi: biruitori sau morti. La voi m gndesc cnd scriu. La voi, acei care
veti trebui s muriti, primind cu senintatea strmosilor Thraci, botezul
mortii. Si la voi, acei ce veti trebui s psiti peste morti si mormintele lor,
ducnd n minile voastre steagurile triumftoare ale
Romnilor.
PSIND N VIAT
MARTIE 1919 N PDUREA DOBRINA
n primvara anului 1919, iat-ne adunati ntr-o dup-amiaz n pdurea
Dobrina care st de straj pe nltimile din jurul Husului. Cine? Un grup de
vreo 20 elevi de liceu din cursul superior. A 6-a, a 7-a, a 8-a.
Convocasem pe acesti tineri camarazi, pentru a discuta cu ei o problem
grav, desi viata noastr abia nmugurea. Ce facem dac vin bolsevicii
peste noi? Prerea mea, asupra creia au czut si ceilalti de acord, era
aceasta: dac armata bolsevic va trece Nistrul si apoi Prutul ajungnd s
ncalce si locurile noastre, noi s nu ne supunem, ci s ne retragem cu totii
n pdure narmati. Aici s organizm un centru de actiune si de rezistent
romneasc, si prin lovituri date cu miestrie s zdruncinm inamicul, s
mentinem o stare de spirit de neaplecare, si s ntretinem o scnteie de
ndejde n mijlocul masei romnesti din sate si orase. Am depus cu totii
jurmnt n mijlocul pdurii seculare. Era aceast pdure un colt al acelui
vestit codru al Tigheciului, pe crrile cruia, n decursul istoriei Moldovei,
multi dusmani si gsiser moartea. Am hotrt s ne procurm arme si
munitii, s pstrm un secret desvrsit, s facem recunoasteri si exercitii
de lupt n pdure si s gsim o form care s mascheze intentia noastr.
Forma am gsit-o usor si n scurt timp am pus-o n practic: o societate
cultural-national a elevilor liceului din Husi, creia i-am dat numele:
"Mihail Koglniceanu". Ea a fost aprobat de directiunea liceului. Au
nceput seztori si conferinte n oras. n public tratam obisnuitele subiecte,
dar n pdure fceam exercitii de lupt. Arme pe vremea aceea erau pe
toate drumurile nct n vreo dou sptmni ne adunasem tot ce ne
trebuia.
***
Era n timpul acela o stare de haos n tar, pe care noi desi copii, abia
trecuti de 18 ani, o ntelegeam prea bine. Lumea se afla sub impresia
revolutiei bolsevice care se desfsura n toiul ei la ctiva pasi de noi.
trnimea din instinct se opunea acestui val distrugtor, dar complect
dezorganizat, nu prezenta o posibilitate serioas de rezistent.
Muncitorimea ns aluneca vertiginos spre comunism, ntretinut
sistematic n cultul acestor idei, de presa jidneasc, si n general de toat
jidnimea oraselor. Fiecare jidan, comerciant, intelectual sau bancher-
capitalist, n raza sa de actiune, era un agent al acestor idei revolutionare
anti-romnesti. Romnii intelectuali erau indecisi, aparatul de stat
dezorganizat. Din moment n moment, te puteai astepta, fie la o izbucnire
intern a unor elemente organizate si decise, fie la o nvlire de peste
Nistru. Aceast actiune extern coordonat cu aceea a bandelor iudeo-
comuniste din interior, care, npustindu-se asupra noastr, distrugnd
podurile si aruncnd n aer depozitele de munitii, ar f i hotrt de soarta
noastr ca neam.
n atari mprejurri, frmntati de gnduri si tremurnd de grija vietii si
liberttii trii noastre abia unit, n urma unui greu rzboi, a ncoltit n
mintea noastr de tineri ideea unei actiuni care ne-a adus la jurmntul
din pdurea Dobrinei.
Fcusem cinci ani de liceu militar la Mnstirea Dealului, la umbra capului
lui Mihai Viteazul si sub ochiul cercettor al lui Nicolae Filipescu. Acolo sub
comanda Maiorului si apoi Colonelului Marcel Olteanu, Comandantul scolii,
a Cpitanului Virgil Bdulescu, a Locotenentului Emil Plngeanu si sub
ndrumarea profesorilor, mi-am fcut o sever educatie ostseasc si mi-
am cptat o sntoas ncredere n puterile mele.
De altfel, educatia militar de la Mnstirea m va urmri toat viata.
Ordinea, disciplina si ierarhia turnate la o vrst fraged n sngele meu,
alturi de sentimentul demnittii ostsesti, vor forma un fir rosu de-a
lungul ntregii mele activitti viitoare.
Tot aici am fost nvtat s vorbesc putin, fapt care mai trziu m va duce
la ura contra vorbriei si a spiritului retoric. Aici am nvtat s-mi plac
transeea si s dispretuiesc salonul.
Notiunile de stiint militar cptate acum m vor face s judec mai trziu
totul prin prisma acestei stiinte.
Iar cultul sentimentului demnittii de om si de ostas, n care m-au crescut
ofiterii, mi va crea greutti si m va expune la suferinte, ntr-o lume lipsit
adesea si de onoare si de simtul demnittii.
Vara lui 1916 am petrecut-o acas la Husi.
Tatl meu era concentrat de doi ani si plecat cu regimentul n Carpati.
ntr-o noapte m-a trezit din somn mama mea care, plngnd si nchinndu-
se, mi-a spus: "Scoal, c trag clopotele la toate bisericile". Era 15 August
1916, Sfnta Maria. Am nteles c s-a decretat mobilizarea si c n acel
moment armata romn a trecut muntii.
Cuprins de emotie, mi tremura trupul. Peste trei zile am plecat de acas
dup tatl meu, mpins de dorul de a fi si eu printre lupttorii de pe front.
n sfrsit, dup multe peripetii, am ajuns la acelasi regiment n care era si
tatl meu comandant de companie, Regimentul 25 Infanterie de sub
comanda colonelului V. Piperescu, pe cnd nainta n Ardeal pe valea
Oituzului.
Nenorocul meu a fost mare, deoarece, neavnd dect 17 ani, comandantul
regiment ului a refuzat s m primeasc voluntar. Totusi am luat parte la
naintarea si retragerea din Ardeal, iar la 20 septembrie cnd tatl meu a
czut rnit deasupra Sovatei pe muntele Ceres-Domu, i-am fost de folos,
ajutndu-l n fata inamicului care nainta. Desi rnit, a refuzat s se lase
evacuat conducndu-si compania tot timpul retragerii si apoi n grelele
lupte cari au urmat la Oituz.
ntr-o noapte pe la ora dou, regimentul a primit ordin de naintare. Ofiterii
si inspectau n tcere de mormnt trupele masate pe sosea.
Tatl meu fusese chemat de colonel. Revenind dup putin timp mi spune:
"N-ar fi bine s te ntorci tu acas? Noi o s intrm n lupte si nu e bine s
murim amndoi aici, cci mama rmne acas cu sase copii mici, fr nici
un sprijin. Si Colonelul m-a chemat si mi-a spus c nu vrea s-si ia
rspunderea rmnerii tale pe front".
Simteam c e cu sufletul ndoit: ezita s m lase n miezul noptii singur, n
cmp, pe drumuri necunoscute, la 40 km de linia ferat.
Observnd insistenta lui, am predat carabina si cele dou cartusiere si n
timp ce coloanele regimentului pseau nainte, pierzndu-se n linistea si
ntunericul noptii, eu am rmas singur pe marginea unui sant, lundu-mi
apoi drumul ctre vechea frontier.
Mai trziu, peste un an, la 1 Septembrie, am intrat n Scoala Militar de
Infanterie, de la Botosani, cu acelasi gnd de a putea ajunge pe front. Aici
mi-am completat educatia si cunostintele militare, de la 1 Septembrie
1917 la 17 Iulie 1918, n compania activ a Scolii Militare. Cei patru ofiteri
distinsi: Colonelul Slvescu, Cpitanul Ciurea, Locotenentul Florin
Rdulescu si Maiorul Steflea, mi-au ndrumat pasii pe cile luptelor si al
sacrificiilor pentru tar.
Si acum, dup un an - 1919 - era pace. Iar noi, copiii cei gata de moarte,
eram rspnditi pe la casele noastre.
Tatl meu, profesor de liceu, a fost o viat ntreag lupttor nationalist.
Bunicul meu a fost pdurar, strbunicul tot pdurar. Neamul a fost din
nceputuri, n vremuri de restriste, neamul codrilor si al muntilor. De aceea
educatia ostseasc si sngele din vine imprimau actiunii de la Dobrina -
naiv ca manifestare - o not de seriozitate pe care vrsta noastr fraged
n-ar fi presupus-o.
n acele momente, noi simteam n inimi, sfatul si experienta lor, prezenta
sirurilor de strmosi, care au luptat pentru Moldova pe aceleasi crri
neptrunse de dusmani.
LA UNIVERSITATEA DIN IASI
SEPTEMBRIE 1919
Vara a trecut. n toamn mi-am dat bacalaureatul si grupul nostru s-a
desprtit ndreptndu-se fiecare spre universitti.
De la Dobrina nu ne-au rmas dect amintirile de a ne apra tara n contra
valurilor de vrjmsie care se ridicau ameninttoare si dinluntru si din
afara hotarelor.
***
Plecam din Husi n momentul acestei rspntii pentru fiecare tnr,
nscrierea la universitate, mult asteptata nscriere la universitate! Ca
pregtire aveam bagajul de cunostinte pe care mi-l dduse liceul.
Literatura de senzatie, de pervertire sufleteasc ce astzi ocup un loc
important n procesul de formatie al elevului de liceu - spre nenorocirea lui
- eu n-am gustat-o. Pe lng literatura fireasc a clasicilor romni citisem
toate articolele din "Semntorul" si "Neamul Romnesc" ale lui N. Iorga si
A. C. Cuza. Tatl meu le avea n niste lzi, n podul casei. n ceasurile li b
ere, m suiam acolo si m ocupam cu acest soi de literatur. Esenta
acestor articole cuprindea manifestarea ntr-o form nalt, a celor trei
idealuri de viat ale poporului romn:
1) Unirea tuturor Romnilor.
2) Ridicarea trnimii prin mproprietrire si drepturi politice.
3) Rezolvarea problemei jidnesti.
Dou maxime nsoteau manseta tuturor publicatiilor nationaliste din acea
vreme:
"Romnia Romnilor, numai a Romnilor si a tuturor Romnilor." N.Iorga
"Nationalitatea este puterea creatoare a culturii umane, cultura e puterea
creatoare a nationalittii." A. C. Cuza
Cu mare evlavie m apropiam de Iasiul pe care nu era romn s nu-l
iubeasc, s nu-l nteleag sau mcar s nu doreasc a-l vedea.
Multe orase din Moldova au cte o frm de glorie. Nu putem pronunta
numele: Hotin, Brlad, Vaslui, Tighina, Cetatea Alb, Soroca, fr ca s nu
ne simtim sufletul rscolit.
Deasupra tuturor ns se ridic Suceava si Iasiul.
Suceava cetatea lui Stefan cel Mare, Iasiul orasul lui Cuza Vod.
Orasul unirii de la 1859, care prin nfiintarea Universittii, devine orasul
tineretii si a celor mai curate aspiratii ale ei.
n Iasi au trit: Miron Costin, Bogdan Petriceicu Hasdeu, Mihail Eminescu,
Ion Creang, Vasile Alecsandri, Costache Negri, Iacob Negruzzi, Mihail
Koglniceanu, Simion Brnutiu, Vasile Conta, N. Iorga, Ion Gvnescul. Aici
lumineaz ca un far, la catedra de Economie Politic, marea personalitate
a profesorului Cuza. Universitatea devine o scoal a nationalismului; Iasiul,
orasul marilor avnturi romnesti, al nltimilor, al idealurilor, al
aspiratiunilor noastre nationale. Mare prin durerile de la 1917, cnd aici si-
a gsit refugiul n ceasurile grele mult chinuitul suflet al Regelui Ferdinand,
mare prin destinul de a fi la 1918 orasul unirii tuturor Romnilor; mare prin
trecutul su si mare prin tragedia lui prezent -- cci orasul celor patruzeci
de biserici-- moare uitat n fiecare zi sub nemiloasa cotropire jidneasc.
Iasiul zidit pe sapte dealuri, ca Roma, este si rmne cetatea etern a
romnismului.
Cte amintiri glorioase!
Aici s-au auzit pentru prima dat rsunnd acele armonioase versiuni ale
lui Alecsandri:
"Hai s dm mn cu mn,
Cei cu inima romn"
........................
Aici, ca nicieri n alt parte, studentul simte plutind prin vzduh pe
deasupra Iasului tcut, cu chemri neptrunse si cu ndemnurile lor sfinte,
duhurile marilor naintasi. Studentul iesean, n linistea noptii trzii, aude
alergnd nnebunit de durere pe strzile ntortocheate si strine ale
Iasiului, sufletul lui Mihail Eminescu care cnt ca o nluc:
"Cine-a ndrgit strinii,
Mnca-i-ar inima cinii,
Mnca-i-ar casa pustia
Si neamul nemernicia..."
De acest oras m apropriam, cu adnc evlavie, n toamna lui 1919 atras
de marea lui aureol, dar si miscat pentru c m nscusem aici, cu
douzeci de ani n urm. Si ca orice copil veneam emotionat s revd si s
srut pmntul natal.
***
M-am nscris la Facultatea de Drept.
*
Universitatea iesean, ntrerupt n timpul rzboiului, se redeschisese de
un an. Studentii vechi, ntorsi acum de pe front, pstrau linia traditiei
nationaliste a vietii studentesti dinainte de rzboi. Erau mprtiti n dou
tabere: una sub conducerea lui Lbusc de la Litere si alta sub aceea a lui
Nelu Ionescu, de la Drept. Grupul acestora, redus c a numr, era coplesit
de masa imens a studentilor jidani veniti din Basarabia, toti agenti si
propagatori ai comunismului.
Profesorii Universittii, afar de un grup foarte restrns n frunte cu A. C.
Cuza, Ion Gvnescul si Corneliu Sumuleanu, erau prtasii aceleasi idei de
stnga. Profesorul Paul Bujor, unul din exponentii majorittii, rostise chiar
lapidar n plin senat al Romniei: " Lumina vine de la Rsrit", adic de
peste Nistru.
Aceast atitudine a profesorilor care considerau ca "barbarie" orice idee si
not nationalist, a avut ca efect dezorientarea total a studentilor. Unii
sustineau bolsevismul pe fat, altii - cei mai multi - spuneau: " Orice s-ar
zice, a trecut timpul nationalismului, omenirea merge spre stnga". Grupul
Lbusc a alunecat d e-a binelea n directia aceasta. Grupul Nelu Ionescu,
creia m afiliasem si eu, s-a risipit cu timpul n urma unor alegeri din care
iesisem nfrnti.
naintarea acestor idei antiromnesti, sustinut de o mas compact de
profesori si studenti si ncurajat de toti dusmanii Romniei ntregite, nu
mai gsea n lumea studenteasc nici o rezistent romneasc. Ctiva
care mai ncercam s rmnem pe pozitie eram nvluiti ntr-o atmosfer
de dispret si dusmnie. Colegii de alte preri, cei cu " libertatea de c o
nstiint" si cu principiul tuturor liberttilor, scuipau n urma noastr, cnd
treceam pe strad sau pe slile faculttilor si deveniser agresivi, din ce n
ce mai agresivi. ntruniri peste ntruniri cu mii de studenti, n care se
propaga bolsevismul, se ataca Armata, Justitia, Biserica, Coroana. O
singur societate si mai pstra un caracter romnesc: " Avram Iancu " a
Bucovinenilor si Ardelenilor de sub conducerea studentului Vasile Iasinschi.
Universitatea cu traditie de nationalism de la 1860, devenise un focar de
antiromnism.
SE PREGTEA REVOLUTIA
Dar nu numai n universitate era aceast situatie. Masa muncitoreasc
iesean, cuprins aproape n ntregimea ei de comunism, sttea gata s
izbucneasc n revolutie. n fabrici se lucra foarte putin. Se tineau ceasuri
ntregi comitete, consilii, adunri. Se fcea mai mult politic. Ne gseam n
plin sabotare sistematic, fcut cu plan si cu ordin: "sfrmati, distrugeti
masini, creati starea de mizerie material general care duce la izbucnirea
revolutiei". Si ntr-adevr, cu ct ordinul se executa mai bine, cu att
mizeria se ntindea, foamea se proiecta mai ameninttoare si revolta
crestea n sufletul multimilor.
La fiecare 3-4 zile, pe strzile Iasiului, mari demonstratii comuniste. Cele
10-15.000 de lucrtori, nflmnziti si manevrati de mna criminal de la
Moscova, parcurgeau strzile n cntecul Internationalei, n strigte de:
"Jos Armata!", "Jos Regele!", purtnd placarde pe care se putea citi:
"Triasc revolutia comunist!", "Triasc Rusia Sovietic!".
Dac ar fi nvins acestia? Am fi avut cel putin o Romnie condus de un
regim muncitoresc romnesc? Ar fi devenit muncitorii romni stpnii
trii? Nu! Ar fi devenit de a doua zi robii celei mai murdare tiranii: tirania
talmudic, jidneasc.
Romnia Mare, dup mai putin de o secund de viat, s-ar fi prbusit.
Noi, poporul romn, am fi fost exterminati fr mil, ucisi sau deportati pe
drumurile Siberiei: trani, muncitori, intelectuali, cu totii de-a valma.
Pmntul din Maramures pn la Marea Neagr, rupt din mna romnilor,
ar fi fost colonizat de mase jidnesti. Aici s-ar fi ridicat adevrata Palestin
.
Aveam constiinta clar, c n acele ceasuri juca balanta vietii si a mortii
poporului romn.
Aceeasi constiint o aveau toti jidanii, care mpingeau de la spate pe
muncitorii romni la revolutie. N-aveau nimic comun cu ngrijorarea, care
n acele clipe, tsnea din ochii si din inimile noastre. Erau constienti.
NUMAI INTELECTUALI ROMNI ERAU INCONSTIENtI. Intelectualii care au
nvtat carte si care aveau chemarea de a lumina calea poporului n clipe
grele - cci pentru aceasta erau intelectuali - lipseau de la datoria lor.
Acesti nevrednici n ceasurile ACELEA HOTRTOARE sustineau cu o
inconstient criminal, c "lumina vine de la Rsrit". Coloanelor
revolutionare, care strbteau ameninttoare
strzile tuturor oraselor, cine s li se opun? Studentimea? Nu! Politia?
Siguranta? Acestia, cnd auzeau c se aproprie coloanele, intrau n panic
si dispreau. Nici armata nu le putea sta n cale. C ci nu era vorba de
1.000 de oameni, ci de 15.000, de 20.000, organizati si nflmnziti.
GARDA CONSTIINTEI NATIONALE
ntr-o sear ploioas din toamna lui 1919, n sala de mese a Scolii de Arte
si Meserii, unde eram pedagog, un prieten mi arat o notit dintr-un ziar.
" Garda Constiintei Nationale tine sedint ast sear, Joi, ora 9 n Str.
Alecsandri Nr. 3 ".
Am plecat imediat n goan cu o mare nerbdare de-a cunoaste si a m
nrola n rndurile acestei organizatii ale crei manifeste de lupt
anticomunist le citisem cu cteva luni nainte.
n camera din Str. Alecsandri Nr. 3, amenajat cu bnci de lemn de curnd
fcute, am gsit un singur om de vreo 40 de ani. Sttea la o mas,
posomort si aspru, asteptnd s se adune lumea pentru consftuire. Un
cap mare, niste brate puternice, pumni grei, statur mijlocie. Era
Constantin Pancu, presedintele Grzii Constiintei Nationale.
M-am prezentat, spunndu-i c sunt student si c doresc s fiu primit ca
soldat n Gard. M-a primit. Am asistat la consftuire. Veniser vreo 20 de
persoane: un tipograf culegtor, Voinescu, un student, vreo 4 mecanici de
la R. M. S., vreo doi de la calea ferat, ctiva meseriasi si muncitori,
avocatul Victor Climescu, un preot. S-au discutat cteva chestiuni n
legtur cu dezvolta r ea si avntul luat de miscarea comunist n diverse
fabrici si cartiere si apoi probleme de organizare a Grzii.
Din seara aceea drumul meu se bifurca: jumtate n lupta de la
universitate si jumtate cu Constantin Pancu, n rndurile muncitorimii. Eu
m-am legat sufleteste de acest om si am rmas cu el, sub conducerea lui,
tot timpul pn la desfiintarea organizatiei.
CONSTANTIN PANCU
Constantin Pancu, numele acesta flutura pe acea vreme pe buzele tuturor
Iesenilor din ambele tabere, rostit cu ndejde de Romni si cu groaz de
ceilalti, nu era un intelectual.
Era meserias. Instalator de ap si electricitate. Nu avea mai mult dect
patru clase primare. Avea o minte clar, asezat, pe care si-o mbogtise
singur cu suficiente cunostinte. Douzeci de ani se ocupase cu probleme
muncitoresti. De mai multi ani era presedintele corporatiei metalurgice.
Vorbitor de mna ntia. La tribun, n fata multimii, impunea. Un suflet si
o constiint clar romneasc. si iubea tara, armata, Regele. Un bun
crestin. O musculatur de lupttor de circ si o fort n adevr herculean.
Iesenii l cunosteau nc demult.
nainte de rzboiu venise la Iasi un circ cu atleti. Luptau toate natiile:
Unguri, Turci, Romni, Rusi etc. ntr-una din seri, cnd unul singur btuse
pe toti ceilalti lupttori, din mijlocul multimii spectatorilor se ridic in
cettean, care cere s lupte si el cu nvingtorul. I se admite. Se dezbrac
si lupta ncepe. n dou minute Ungurul a fost trntit la pmnt, nvins.
Romnul care biruise n mijlocul sentimentelor de admiratie de admiratie
ale multimii, era Constantin Pancu.
De aceea cnd a aprut pentru prima dat pe strzile Iasiului chemarea la
lupt a lui Pancu, lumea, care are cultul fortei, a primit-o cu ncredere.
Actiunea lui a durat un an. S-a mrit n msura primejdiei bolsevice si apoi
s-a micsorat n msura scderii ei.
La nceput consftuiri, apoi ntruniri care ajungeau pn la 5-6 si chiar
10000 de oameni. Acestea erau, n perioada critic, sptmnale. Aveau
loc n sala Principele Mircea si uneori chiar n Piata Unirii. Printre cei care
luau cuvntul regulat eram si eu. Atunci am nvtat s vorbesc n fata
multimii. Este incontestabil c Garda Constiintei Nationale a nltat ntr-un
moment critic constiinta national a Romnilor ntr-un punct de important
ca acela al Iasiului si a asezat-o ca o barier n fata valului comunist.
Activitatea aceasta nu s-a mrginit numai la Iasi. Ne-am deplasat si n alte
orase. Apoi foaia "Constiinta", care aprea regulat, ptrunsese cu strigtul
ei de alarm aproape n toate orasele din Moldova si Basarabia.
n domeniul actiunii, ciocnirile ntre cele dou tabere, ciocniri inerente,
sngeroase, erau aproape zilnice.
Din ele noi ieseam cu mai multi rniti. Situatia aceasta de ncordare a
durat pn n primvar. Dup dou mari victorii ale noastre, puterea
ofensiv a adversarilor a fost cu mult redus.
OCUPAREA REGIEI MONOPOLURILOR STATULUI DE CTRE GARDA
CONSTIINTEI NATIONALE
Era pe la 10 sau 11 Februarie 1920. De dou sptmni se vorbea de
greva general n toat tara. Se apropia btlia decisiv. Pe la ora 12, se
zvoneste n oras c la Regie, unde erau circa 1.000 de lucrtori, s-a
declarat greva, a fost arborat drapelul rosu, tablourile Regelui au fost date
jos si sfrmate n picioare, iar n locul lor asezate fotografiile lui Karl Mar
x,
Trotzki si Racowski.
Oamenii nostri au fost btuti, mecanicii de la masini, care erau din Gard,
rniti. La ora 1, suntem la sediu adunati cam o sut. Ce facem ? Pancu
prezideaz discutia. Dou preri. Unii sustineau s trimitem telegrame
guvernului, cernd interventia armatei. Eu eram de prere s mergem toti
cei prezenti la Regie si cu orice risc s dm steagul jos. Se admite punctul
meu de vedere. Am luat steagul nostru si la ora 1 am pornit cu Pancu n
frunte pe Lpusneanu si Pcurari, n mars fortat, cntnd "Desteapt-te
Romne". n apropierea fabricii, n strad, cteva grupuri de comunisti
sunt date peste cap.
Intrm n curtea fabricii. Ptrundem n cldire. M urc cu steagul pn la
acoperis si l nfig sus. De acolo ncep s vorbesc. Apare armata si ocup
fabrica. Noi ne retragem cntnd. Ne rentoarcem la sediu. Ne gndim:
Incursiunea noastr rapid a fost bun. n oras vestea atitudinii pe care am
avut-o se rspndeste ca fulgerul. Totusi greva continu. Armata nu poate
dect s pzeasc steagul, ea nu poate pune fabrica n miscare. Ce
facem ? n mintea noastr ncolteste o idee. S cutm n tot Iasiul mn
de lucru si s deschidem fabrica. n trei zile, 400 de lucrtori noi, adunati
din toate colturile Iasiului, sunt introdusi n fabric. Aceasta ncepe s
functioneze. Greva a esuat. Peste dou sptmni, jumtate din grevisti
cer s fie reprimiti la lucru. Victoria noastr e mare.
Cel dinti pas ctre greva general este respins. Planurile consortiului
iudeo-comunist ncep s fie dejucate. Actiunea aceasta a avut un rsunet
puternic n rndurile romnesti, ridicndu-le moralul.
STEAGUL TRICOLOR DEASUPRA ATELIERELOR DE LA NICOLINA
Cel mai puternic centru comunist l formau Atelierele C.F.R. de la Nicolina.
Aici erau peste 4.000 de lucrtori, aproape toti bolsevizati. Cartierele din
jurul acestor ateliere, Podul Ros, Socola si Nicolina erau cotropite de un
numr considerabil de jidani. De aceea conductorul din Iasi al miscrii
comuniste, Doctorul Ghelerter si aghiotantul su, Gheler, si fixaser aici
punctul de rezistent.
Nu trecuse o lun de la nfrngerea suferit la Regie si ca un semnal de
ncepere a grevei generale si a luptei decisive, apare steagul rosu
fluturnd pe ateliere. Greva este declarat. Miile de lucrtori prsesc
atelierele. Autorittile sunt neputincioase.
Noi convocm pentru a doua zi, prin manifeste, pe toti Romnii la o
ntrunire n sala Principele Mircea. Dup discursuri, iesim deoarece sunt
peste 5.000 de comunisti narmati care ne asteapt si vor fi mari vrsri
de snge.
Noi apucm atunci din Piata Unirii spre gar.
Aici arborm drapele pe depou si pe cldirea grii. Apoi ocupm un tren
care se afla la peron si pornim cu el spre Nicolina. n gara Nicolina cineva
schimb macazul si ptrundem cu tren cu tot n ateliere. Coborm. n
ateliere, nimeni. Pe una din cldiri, steagul rosu. Eu ncep s m catr pe
niste trepte de fier prinse n perete lund n gur un steag tricolor. Cu
oarecare greutate, pentru c era o nltime mare, ajung pn la acoperis.
M ridic deasupra si m trsc pn la vrf. Smulg steagul rosu si n
mijlocul uralelor n adevr de nedescris, c are se prelungesc cteva
minute, ridic si leg steagul tricolor. De acolo am vorbit. Dincolo de ziduri,
comunistii se adun mereu n mas compact si manifesteaz
ameninttor. O muzic infernal. nuntru urale, afar huiduieli si
njurturi. Cobor ncet pn jos. Pancu d ordin de plecare. La poart ns
comunistii masati bareaz iesirea si strig: "S vin Pancu si Codreanu !".
Trecem 30 de metri naintea multimii si pornim spre poart. La mijloc,
Pancu, n dreapta un meserias, Mrgrint si n stnga eu. T oti trei cu
minile n buzunare pe revolvere naintm fr s vorbim nimic. Cei din
poart ne privesc tcuti si nemiscati. Iat-ne la ctiva pasi. M astept la un
tiuit de glont pe la ureche. Psim nainte drepti si hotrti. Totusi un
moment sufletesc neobisnuit. Suntem la doi pasi. Comunistii se dau ntr-o
parte si alta lsndu-ne loc liber. Pe o distant de aproape zece metri,
trecem ntr-o tcere mormntal, prin mijlocul lor. Nu ne uitm nici la
dreapta nici la stnga. Nu se aude nimic, nici mcar rsuflarea omeneasc.
Din urm vin ai nostri. Trec si ei, dar nu se mai pstreaz tcerea. ncep
njurturi, amenintri de ambele prti. Nici o ncierare. Ne ndreptm
compacti pe linia ferat spre gara Iasi. Pe deasupra atelierelor bate vntul
n pnza tricolorului biruitor.
Efectul moral al acestei actiuni este incomparabil. Iasiul huieste. Pe strad
nu se vorbeste dect de Garda Constiintei Nationale. Un curent de
redesteptare romneasc pluteste prin aer. Trenurile duc mai departe, spre
cele patru prti ale trii, renvierea.
Ne dm seama, c bolsevismul va fi nvins, pentru c n fata lui, la
dreapta, la stnga s-a ridicat o barier de constiint care nu-i va mai
permite s se extind.
Toate drumurile de naintare i sunt nchise. De acum va trebui s dea
napoi.
Nu mult dup aceasta a intervenit si actiunea ntreprins de guvernul
Generalului Averescu care a tiat orice perspectiv acestei miscri.
SOCIALISMUL NATIONAL-CRESTIN. SINDICATELE NATIONALE
Garda Constiintei Nationale a fost o organizatie de lupt, de drmare a
adversarului.
De multe ori vorbeam cu Pancu n serile lui 1919, cci necontenit eram
mpreun si aproape regulat la masa sa. Si-i spuneam:
Nu-i de-ajuns s nvingem comunismul. Trebuie s si luptm pentru
dreptatea muncitorilor. Au dreptul la pine si dreptul la onoare. Trebuie s
luptm n contra partidelor oligarhice, crend organizatii muncitoresti
nationale care s-si poat cstiga dreptatea n cadrul statului, nu n contra
statului.
Nu admitem nimnui ca s caute si s ridice pe pmntul romnesc alt
steag dect acela al istoriei noastre nationale. Orict dreptate ar putea
avea clasa muncitoare, nu-i admitem ca s se ridice peste si mpotriva
hotarelor trii. Nu va admite nimeni ca pentru pinea ta s pustiesti si s
dai pe mna unei natii strine de bancheri si cmtari, tot ce a agonisit
truda de dou ori milenar a unui neam de muncitori si de viteji. Dreptatea
ta, n cadrul drepttii neamului. Nu se admite ca pentru dreptatea ta s
sfarmi n bucti dreptatea istoric a natiei creia aparitii.
Dar nici nu vom admite ca la adpostul formulelor tricolore, sa se instaleze
o clas oligarhic si tiranic, pe spatele muncitorilor de toate categoriile si
s-i jupoaie literalmente de piele, fluturnd prin vzduh necontenit: Patrie -
pe care n-o iubesc - Dumnezeu - n care nu cred, - Biseric - n care nu
intr niciodat, - si Armat - pe care o trimit la rzboi cu bratele goale.
Acestea sunt realitti, care nu pot fi embleme pentru escrocherie politic
n mna unor scamatori imorali.
Am nceput apoi organizarea muncitorilor n sindicate nationale si chiar a
unui partid politic: "Socialismul national-crestin" (1. Nu auzisem pe acea
vreme de Adolf Hitler si de National-Socialismul german.). Pancu a scris
atunci:
CREZUL SOCIALISMULUI NATIONAL-CRESTIN
"Cred ntr-unul si nedesprtit Stat Romn de la Nistru la Tisa, cuprinztorul tu
turor Romnilor si numai al Romnilor, iubitor de munc, cinste si n frica lui
Dumnezeu cu durere de tar si neam. Dttorul de drepturi egale, civile si polit
ice la brbati si femei. Protector al familiei, salariind functionarii si
muncitorii pe baza numrului de copii si pe baza muncii depuse,
ntelegnd cantitatea si calitatea, si ntr-unul Stat sprijinitor al armoniei
sociale prin restrngerea numrului de grade; iar pe deasupra salariului
socializnd fabricile, proprietatea tuturor muncitorilor, si pmntul
distribuit tuturor plugarilor.
Repartizarea beneficiilor ntre patron (stat sau particular) si muncitori.
Patronul (particular) pe lng salarierea muncii sale va primi un procent
descrescnd proportional cu mrimea capitalului. Si ntr-unul Stat
asigurtor al muncitorilor prin "fondul riscurilor". ntemeietor de depozite
de hran si mbrcminte pentru muncitori si functionari care organizati n
sindicate nationale vor avea reprezentanti n comitetele administrative de
pe lng diferite institutii industriale, agricole si comerciale.
Si ntr-unul mare si puternic "printe al muncitorilor" si Rege al tranilor,
"Ferdinand I-iu", care pentru fericirea Romniei totul a jertfit si care pentru
mntuirea noastr una cu poporul s-a fcut. Care n fruntea ostilor de la
Mrsti si Mrsesti a biruit, si care din nou cu dragoste si ncredere se
uit ctre ostasii ce-i datoreaz credint, si care vor gsi n cazrmi o
adevrat scoal a natiunii, pe care s o treac n termenul de un an.
ntr-un tricolor nconjurat cu razele Socialismului National-Crestin, simbol
de armonie ntre fratii si surorile Romniei Mari.
ntr-una Sfnt Biseric Crestin cu Preoti trind din Evanghelie si care s
se jertfeasc apostoleste pentru luminarea celor multi.
Mrturisesc alegerea ministrilor de ctre Camer, suprimarea Senatului,
organizarea politiei rurale, impozitul progresiv pe venit, scoli de agricultur
si meserii la sate, "cercusoare" pentru gospodine si adulti, aziluri pentru
invalizi si btrni, case nationale, cercetarea paternittii, aducerea legilor
efectiv la cunostinta tuturor, ncurajarea initiativei particulare n interesul
Neamului si dezvoltarea industriei casnice trnesti.
Astept nvierea constiintei nationale la cel din urm pstor si coborrea
celor luminati n mijlocul celor truditi spre a-i ntri si ajuta n adevrata
frtie, temelia Romniei de mine. Amin!
"Garda Constiintei Nationale"
Ziarul "Constiinta", Luni 9 Februarie 1920.
Ne-am apucat apoi de organizarea sindicatelor nationale.
Iat un proces-verbal de constituire a unui sindicat. l public pentru a
scoate n relief constiinta muncitorimii iesene n acele ceasuri:
"Proces-verbal
Subsemnatii meseriasi, muncitori si functionari ai Fabricii de tutun R.M.S.,
ntruniti asear, Luni 2 Februarie 1920 n localul "Grzii Constiintei
Nationale" Str. V. Alecsandri No. 3, sub presedintia D-lui C. Pancu,
presedinte activ al Grzii, fat cu tendintele criminale ale unor indivizi care
servesc alte interese dect acelea ale Neamului lor si fat cu propaganda
pe care o fac, pentru a lovi si n bunul mers al acestei institutii ti n
existenta noastr a acelor care muncim de o viat ntreag pentru
buctica de pine, care e si singura hran a noastr si a copiilor nostri, noi
muncitori romni cinstiti si legali care ntelegem s mergem sub steagul
trii noastre, si care ntelegem s mergem pe drumul pe care l dicteaz
interesele supreme ale neamului acestuia, pentru bunul mers al acestei
institutii, pentru a face s se nceteze odat propaganda dusmanului
printre rndurile noastre, am hotrt s ne constituim ntr-un sindicat
national profesional, pentru care am ales urmtorul comitet si un delegat
al "Grzii Constiintei Nationale".
Urmeaz 183 de semnturi.
"Constiinta"9 Februarie 1920. Nr.17 si 18.
UN TABLOU FIDEL AL SITUATIEI LA 1919
ncerc s redau momentul de la 1919-20, lund din ziare si manifeste ceea
ce cred a fi semnificativ.
Primul manifest lansat de Constantin Pancu n Iasi n August 1919, lipit pe
toate zidurile Iasiului, ntr-un moment de dezorientare general, este
semnalul de lupt al Iasiului muncitoresc romnesc:
"APEL CTRE MESERIASI, MUNCITORI, SOLDATI SI TRANI ROMNI
Fratilor,
Dup ani de groaznice lupte lumea srbtoreste pacea ntre oameni,
conductorii luminati din toate trile civilizate se silesc s nlture rzboiul
prin ntemeierea unei legi pentru unei vietuiri pasnice n viitor.
Dar iat c din rsrit se aud glasuri de ur care vdesc nzuinta
dusmanilor nostri de a ne sfsia, prin nvrjbire si nentelegerile dintre noi.
Din Rusia, stpnit de ntunericul nvtturilor gresite, pornesc ndemnuri
de lupt la foc si la uciderea fratilor de acelasi snge.
Din Ungaria, care-si plnge mrirea de altdat, se aud aceleasi
ndemnuri. Dusmanii din rsrit s-au unit cu cei din apus ca s tulbure
linistea noastr pentru ca apoi s ne poat cotropi.
Strinii de peste hotare ncearc s mpart paharul cu otrav ntre noi,
prin nstrinatii care triesc la snul trii noastre. Ei au cutezanta s spun
c ndemnurile lor le fac n numele pcii, n numele drepttii si al liberttii,
n numele muncitorilor. Cuvntul lor e minciun, ndemnul lor e venin
omortor, cci:
Ei zic c voiesc pacea, dar ei singuri o nimicesc omornd pe cei mai
vrednici.
Cer libertatea, dar cu amenintri de moarte, silesc lumea s li se supun.
Doresc nfrtirea, dar ei seamn ura, nedreptatea si desfrul n mijlocul
popoarelor.
Mai mult nc: ei zic c voiesc desfiintarea capitalului cstigat prin
sudoarea fruntii.
Ne spun c nu voiesc rzboiul dar ei se rzboiesc.
Cer desfiintarea armatei, dar ei se narmeaz. Ne ndeamn s aruncm
steagul tricolor, dar voiesc s ridice n locul lui steagul rosu al urii. S nu
dati crezare manifestelor si ndemnurilor lor precum n-ati dat crezare
manifestelor dusmane cnd luptati la Oituz, Mrsti si Mrsesti.
Datoria oricrui bun Romn este de a se ngriji ca si pe viitor smnta
nentelegerii, pe care o ncearc s o arunce ntre noi, s nu prind
rdcini.
Desvrsiti lucrul nceput prin munca si cinstea voastr. Dusmanii vostri
sunt: lenea, ura si necinstea care domnesc peste hotare si care ne
amenint si pe noi.
Fiti cu luare aminte! Pstrati-v sufletul curat, nu uitati c mntuirea
noastr este munca, unirea si cinstea.
Frati soldati,
Cu credint n Dumnezeu ati nfrnt puterea vrjmasului. Cu armele
voastre ati tras pentru vesnicie hotarele trii.
Cu sngele vostru ati desvrsit si pecetluit jertfele voastre.
De aceea nu ngduiti ca mini strine si nelegiuite s strice ceea ce voi
ati svrsit. Pstrati mai departe iubirea de tar si credinta ctre Rege. Ati
jurat c veti apra cu ultima pictur de snge hotarele Patriei. Pziti-le n
luare aminte, contra relelor porniri ale vrjmasilor, cci asa au fcut
printii si strbunii nostri.
Frati trani,
Dumnezeul printilor nostri s-a nduiosat de suferintele noastre si ne-a dat
un an mbelsugat cum rar s-a vzut. Fiti recunosctori fat de bunul
Dumnezeu prin munca si credinta voastr. nnoiti-v puterile de munc,
strngeti cu srguint roadele pmntului. Fiti linistiti cci pmntul din
Tisa, Dunre si Marea Neagr, l-ati cstigat n ntregime.
Pstrati-l cu sfintenie, aprati bogtia lui prin munca si iubirea voastr.
Frati romni,
n voi st ndejdea si puterea acestei tri. Voi sunteti si fericirea zilei de
mine. Iar voi s nu v agonisiti blesteme, ci binecuvntri.
Dusmanii ne atac la Nistru si la Tisa. Ei ncearc s tulbure si pacea
nuntru trii.
Mntuirea noastr e munca, cinstea, iubirea de neam si credinta n
Dumnezeu.
Fiti cu luare aminte, chemati la calea adevrat si pe cei care s-au rtcit
si au trecut n rndurile celor fr neam si credint. Strnsi n jurul tronului
si uniti sub umbra steagului tricolor vegheati la linistea trii.
Spuneti strinilor si nstrinatilor care ncearc s ne tulbure, c n jurul
nostru s-a format o gard national care vegheaz si va lupta contra celor
ce voiesc s semene nentelegeri ntre noi.
Romni de pretutindeni, muncitori, meseriasi, soldati si trani, fiti vrednici
de strmosii nostri si de nltimea vremurilor pe care le trim.
(ss) Cercul romn al meseriasilor, Sindicatul tractiunii C.F.R., Sindicatul
profesional C.F.R., Societatea invalizilor de rzboi, Breasla fierarilor etc."
"Constiinta" Anul I. Nr. 1, 30 August 1919.
CONDUCTORII MUNCITORILOR ROMNI
Conductorii muncitorilor romni comunisti, nu erau nici romni si nici
muncitori.
La Iasi: Dr. Ghelerter, jidan; Gheler, jidan; Spiegler, jidan; Schreiber, jidan
etc.
La Bucuresti: Ilie Moscovici, jidan; Pauker, jidan etc.
n jurul lor o serie de muncitori romni rtciti.
n caz de reusit a revolutiei, presedinte de republic, ce ar fi uzurpat locul
mritului Rege Ferdinand, trebuia s fie Ilie Moscovici.
n parlamentul Romniei Mari la 1919, n timp ce toti deputatii si senatorii
tuturor tinuturilor romnesti unite, nfiorati de marele act al Unirii, se
ridicaser n picioare si aplaudau pe Marele Rege ntregitor, acest domn
Ilie Moscovici a refuzat s se ridice, stnd jos ostentativ.
ATITUDINEA PRESEI JIDNESTI
Este necesar de subliniat atitudinea presei jidnesti n acele momente de
mare primejdie pentru neamul romnesc. Ori de cte ori natia romneasc
a fost amenintat n existenta ei, aceast pres a sustinut tezele care
conveneau mai bine dusmanilor nostri. Dup cum, urmrind evenimentele,
usor se poate vedea c aceleasi teze au fost combtute cu nversunare ori
de cte ori ele erau n favoarea unei miscri de renastere romneasc.
ngrijorrile noastre au fost pentru ei zile de bucurie, iar bucuriile noastre
au fost pentru ei zile de doliu.
LIBERTATEA
Libertatea asa de mult contestat azi miscrii nationale, era atunci ridicat
la rangul de dogm, ntruct ea trebuia s serveasc cauza nimicirii
noastre. Iat de pild ce scria "Adevrul" din 28 Decembrie 1919 sub
semntura lui Emil D. Fagure (Honigmann):
"...Acordndu-se dreptul de liber manifestare partidului socialist, nu se
poate sustine c se acord un privilegiu acestui partid. Oricare ar fi
partidul care ar voi s manifesteze, va trebui s se respecte acest drept...".
UR A
n aceeasi foaie putem citi:
"Ura trebuie s fie vesnic cluza contra partidului de ucigasi care a
domnit n cap cu Ion Brtianu".
Ura iudaic mpotriva Romnilor e binecuvntat. E sustinut; se face apel
la ea. Nu e o crim. Nu e o rusine medieval.
Cnd e vorba ns ca Romnii s-si apere drepturile lor nclcate, actiunea
lor este etichetat drept ur si ura devine un semn al barbariei, un
sentiment njositor pe care nimic nu se poate cldi.
ORDINEA LEGAL
( "ADEVRUL" 5 OCT. 1919)
"S-a isprvit! Prin <<naltul>> decret lege, pe timpul perioadei electorale
se instituie un nou regim mult mai aspru ca nainte, al strii de asediu si al
cenzurii, opozitia si tara ntreag este scoas n afar de lege.
Este pur si simplu regimul dictaturii militare n care singur coroana este
atot-puternic. Coroana si partidul liberal, iar ca executor al acestor dou
vointe este guvernul de generali........ astfel decretul lege ne interzice
atacurile contra coroanei. Dac va fi luat ca un atac spunerea adevrului
c coroana si-a asumat greaua sarcin de a conduce singur si cu partidul
liberal tara, acest atac va trebui totusi s-l dm.
Decretul ne interzice atacul contra formei actuale de guvernmnt, dac
prin aceasta se ntelege c nu avem dreptul s protestm cu toat
vehementa contra guvernului actual care este rezultatul vointei
neconstitutionale a dou persoane, noi vom protesta...
Dac alt cale nu este deschis mpotriva acestei stri de lucruri, dac am
sti c incitarea la revolt sau contra ordinii asa zise legale, ar avea un
efect, ceea ce din nenorocire nu este n-am ezita un singur moment s o facem, c
ci contra unui regim dictatorial si de teroare nu exist alt mijloc de lupt.
...Ne socotim n fata unei bande narmate care se pune n afar de legi si
uzeaz de forte brutale...
Cu toate acestea vom flutura acest steag si cznd vom striga totusi: jos
tirania; triasc libertatea".
Iat presa jidneasc de la 1919.
Deci: incitarea la revolt contra Coroanei, contra formei de guvernmnt si
ordinii legale.
INCITAREA LA REVOLT
("ADEVRUL" din 11 OCT. 1919)
"Nebunii! Unde sunt nebunii?"
"Cum am zis, avem prea multi oameni cuminti si nici un nebun. Ori nebuni
ne trebuie. Cei de la 1848 erau nebuni si au dezrdcinat regimul boieresc
de atunci...
Ne trebuie si nou nebuni. Cu oameni cuminti care despic un pr n 14 si
tot nu se hotrsc, nu este nimic de fcut. Ne trebuie cel putin un nebun,
dac nu mai multi nebuni. Ce va face nebunul sta, de unde vreti s stiu
eu?...
.. .Se cere dar un nebun. S vin dar nebunii.
Pn si socialistii s-au cumintit. Ei au realmente un partid n dosul lor si
oameni care n-ar trebui s aib fric de nimeni. Fric vd c n-au. Dar sunt
si cuminti. Ca si altdat, I. Ndejde, se tin grpis de starea legal. Cei de
la putere civili si militari vor s-i scoat. Inutil ncercare. Tactica lor e
starea legal. Chiar cnd sunt mpuscati ca la 13 Decembrie 1918, cnd
sunt snopiti n bti, cnd Frimu este cobort n mormnt de zbirii si,
socialistii protesteaz, ce-i drept, cu mult demnitate, dar nu se abat de la
calea legilor.
n orice caz, ne trebuie nebuni.
S ias nebunii care s nceap actiunea ilegal sau n contra legii,
mpotriva strii de lucruri de astzi.
COROANA
Coroana a constituit n totdeauna pentru Romni un patrimoniu scump. Ea
fiind garantia unittii si a rezistentei noastre n fata oricror primejdii,
jidanii n-au pregetat de a o ataca, de a o insulta si de a o compromite prin
orice mijloace.
Iat, de pild, cum trateaz Dimineata din 16 Noiembrie 1919, pe Regele
Ferdinand:
Din cauza unei greseli
Un animal are nevoie de preocupri mrginite, ns mintea lui ajunge ca
s le satisfac. Rareori, foarte rareori, animalul se nseal. Si astfel, tot
inteligenta lui, orict de mic, l mpiedic de a cdea n greseli grosolane.
Nu tot astfel se ntmpl cu Regele.
Voiesc s vorbesc de regele creatiunii.
Regele creatiunii este mult mai inteligent dect un cne, un cal, un mgar.
E cert. Dar pe cnd nici unul din aceste trei animale n-ar clca pe
marginea unei prpastii, nu s-ar arunca pe valurile apei spre a se neca ori
n-ar ncerca o miscare vtmtoare, regele creatiunii svrseste n fiecare
zi greseli de neiertat.
..
ntelepciunea cere ca Regele s nu se lase prizonier n mna unui singur
om si a unui singur partid.
Cu tot respectul sunt dator s spun Majesttii Sale c a gresit. Situatia att
de neclar este opera Majesttii Sale. Fiindc Majestatea Sa cednd unor
obsesiuni vinovate si interesate, a fugit de solutiunile firesti pe care le
poruncea situatia intern.
Dac nici astzi coroana nu se va hotr s intre pe cile firesti care sunt
desprtite de interesele viitoare, natura si va lua drepturile ei cu nc si
mai mare hotrre.
Regele creatiunii este avizat.
BISERICA CRESTIN
(OPINIA DIN 10 AUGUST 1919)
Nationalistii din Iasi ncep s se agite: sunt ns prea putini si prea
bicisnici, de aceea agitatia lor care altdat revolta, astzi este pur si
simplu ridicol.
Nationalistii au format o Gard a Constiintei Nationale . S-au lansat
manifeste. Se tin ntruniri Au fost chemati si studentii sovini. Au venit si
preoti de rigoare Cnd pretutindeni, din legiuirile cele mai despotice se
sterg deosebirile ntre nationalitti, la noi nationalistii vor s accentueze
aceste deosebiri si mai ales n momentul cnd conferinta pcii vrea s
ne impun n tratat controlul minoritarilor
Cnd pretutindeni Biserica se desparte de stat, rmnnd o afacere
particular a fiecruia, la noi nationalistii fac apel la cler pentru
propaganda religioas organizat si cu caracter de principii
Atunci intervine preotul: cu duhul blndetii, el si mplnt mna n chica
poporului pe care l bate cu fruntea de lespezile Bisericii pn cnd l
ameteste. Poporul n Biseric nvat umilinta si resemnarea. Asa a dat
Dumnezeu.
Minciunile acum nu mai amgesc pe nimeni. n zadar nationalistii si anin
benzi tricolore la mnec, n zadar asmut vulgul intelectual mpotriva
evreilor, n zadar pun preotii n biserici s ne afuriseasc. Nu se mai teme
nimeni astzi de afuriseala Dumnealor.
propovduim dragostea ntre oameni. Si dm cu piciorul n usa templelor
care adpostesc ura si rzbunarea.
Isclit: M. Sevastos
PROCESIUNEA
(OPINIA DIN 26 OCTOMBRIE 1919)
La apelul Grzii Constiintei Nationale, onoratul cler si-a pus la dispozitia
manifestantilor brbile, odjdiile si praporii
Luxul ns de avea la dispozitie un Dumnezeu cu un ntreg stat major ar
trebui pltit. Noi preferm ca n birul nostru s se tocmeasc un profesor,
nu un preot. Dorim deci separatia Bisericii de stat. Cci nu admitem s se
ncurajeze - prin contributia noastr fortat - obscurantismul, renuntarea si
spiritul de resemnare care mentin regimurile politiste
ndrt spre Evul mediu? Spre inchizitie? Suntem exasperati de teroarea n
sacou si n tunic, nu mai putem suporta si teroarea n ras Cu durere
privim manifestatiile de pe strzi cu sfori si cu epolete - si nu vrem s mai
asistm la defilarea mitrelor si a basmalelor rosii
De ajuns.
Boltile Bisericilor apas pe umeri neamul omenesc - metaniile l atrag la
pmnt.
Va fi o procesiune fad. Vor trece pe strzi odjdii de muzeu, sceptre cu
briliante, mitre Vor trece cruci si patrafire.
Vor trece brbi. Oratori cu gesturi crncene si vor desface pieptul artnd
multimii coasta lor nsngerat - vor suge ntre dinti bureti cu otet
Isclit: M. Sevastos
***
Este clar. De aici si pn la atacarea ofiterilor pentru ruperea epoletilor nu
mai este dect un pas. Si tot numai un pas pn la drmarea bisericilor
cu trncoapele sau pn la transformarea lor n grajduri sau localuri de
petrecere sadic pentru jidnasii de la Opinia, Adevrul, Dimineata si
neamul lor.
Am vzut n coloanele acestor ziare, ntr-un ceas de grea cumpn
romneasc, toat ura si vicleana uneltire a unei natii vrjmase, asezat si
tolerat aici din mila si numai din mila Romnilor. Lips de respect pentru
gloria armatei romne si pentru sutele de mii de morti n uniforma ei
sfintit; lips de respect pentru credinta crestin a unui popor ntreg.
Nuera zi s nu se arunce pe fiecare pagin venin n inimile noastre.
Din lectura acelor ziare care mi-au crispat sufletul, am cunoscut
adevratele sentimente ale acestor venetici pe care s le-au dezvluit, fr
nici un fel de retinere, n momente n care ne-au crezut doborti la
pmnt.
ntr-un an de zile am nvtat atta antisemitism ca s-mi ajung pe trei
vieti de om. Cci nu poti s izbesti n credintele sfinte ale unui popor, n
ceea ce inima lui iubeste si respect, fr ca s nu rnesti n adncuri si
fr ca din rana fcut s nu picure snge. Sunt 17 ani de atunci si rana
sngereaz mereu.
***
S-mi fie ngduit nc odat a-mi ndeplini o datorie sacr, amintind aici
de acest erou, atlet al muncitorimii crestine, meseriasul Constantin Pancu,
sub a crui comand am fost si alturi de care am stat pn cnd Bestia
rosie, asa cum i spunea el, a fost nfrnt.
Acestui om - curajului si pieptului lui - se datoreaz salvarea Iasiului de la
nimicire. Sapte ani mai trziu, acest urias slbit de suferint si de srcie,
umbla ca o umbr pe strzile Iasiului, cernd ajutor pentru a merge s se
caute de o boal de inim.
A murit bolnav si srac, uitat si neajutat, n mijlocul unei tri nepstoare
si a unui oras pe care l-a aprat cu pieptul su, n ceasurile cele mai grele.
PRIMUL CONGRES STUDENTESC DUP RZBOI
CLUJ, 4, 5, 6 SEPTEMBRIE 1920
Congresul acesta a avut loc n sala Teatrului National din Cluj, ntr-o
atmosfer de mare entuziasm, datorit unirii neamului romnesc prin forta
armelor si jertfelor lui. Era cea dinti ntlnire a tinerilor intelectuali ai u
nui
popor rzletit n cele patru vnturi de soart si de nenoroc. Dou mii de
ani si de nedreptti si suferinte se ncheiau acum.
Ct entuziasm, cte emotii sfinte, cte lacrimi n-am vrsat cu totii!
Dar pe ct era de mare entuziasmul care ne coplesea inimile prim mretia
lui, pe att era de mare dezorientarea fat de linia viitorului. De aceast
dezorientare a cutat s profite puterea iudaic. Ea a sugerat si pn la
sfrsit a fcut presiuni la minister, prin masonerie si oameni politici, ca la
ordinea de zi a congresului s se pun intrarea studentilor evrei n centrele
studentesti.
Cu alte cuvinte se ncerca transformarea unor centre romnesti n centre
mixte romno-jidnesti.. Primejdia era mare: cu bolsevismul btnd la us
si cu perspectiva de a fi coplesiti ca numr de elemente iudeo-comuniste
n propriile noastre centre. Cel putin n dou dintre ele, Iasi si Cernuti,
situatia era tragic.
Cu toate acestea, conductorii congresului, Lbusc, presedintele Iasiului,
cu ntreg comitetul, Nazarie, presedintele Bucurestiului, cu ntreg comitetul
si cu toate societtile, Puscasu, presedintele Clujului, erau cstigati de
aceste idei. Tinerii studenti sunt foarte influentabili, mai ales cnd le
lipseste o credint. Ei se las amgiti nu att prin avantajele materiale
imediate care li s-ar oferi, ct mai ales prin mgulirile ce li se aduc si prin
perspectivele de mare viitor ce li se ofer.
Tnrul ns va trebui s stie c n orice post va fi, este o santinel n
slujba neamului si c a se lsa cumprat, flatat, ademenit, nseamn o
prsire de post, poate nsemna o dezertare sau chiar o trdare.
Micul nostru grup de la Iasi, invincibil prin hotrrea sa, unit cu grupul
bucovinenilor, s-a luptat cu ndrjire timp de dou zile. Pn la sfrsit a
nvins. Congresul a admis motiunea propus de mine, prin vot nominal,
mpotriva motiunii sustinut de ntreaga conducere studenteasc. Votul
acesta cred c nu l-a dat congresul din convingere, ci mai mult
impresionat de hotrrea si disperarea cu care a fost dus lupta.
Studentimea cernutean, care nu trecea de 60 la numr, s-a purtat
admirabil. Micul nostru grup al iesenilor, nu trecea de 20, de asemenea.
Dac mai adugm nc 20, grupul Ciochin, tot de la Iasi, lupta de 2 zile a
fost de 100 contra 5.000.
Victoria noastr de atunci a fost hotrtoare. Centrele studentesti, dac
punctul nostru de vedere ar fi czut, si-ar fi pierdut caracterul lor
romnesc si, n contact cu jidanii, ar fi apucat pe calea bolsevismului.
Studentimea romn a fost la o mare rspntie.
Iar cel mai trziu, la 1922, n-am mai fi avut o izbucnire a unei miscri
studentesti romnesti, ci poate o izbucnire a revolutiei comuniste.
DESCHIDEREA UNIVERSITTII DIN IASI N TOAMNA ANULUI 1920
La celelalte centre universitare, liniste. Noi eram ns condamnati la
rzboire.
Pentru prima oar n istoria Universittii iesene, senatul universitar anunt
deschiderea cursurilor fr preoti si fr serviciul religios. Pentru a ntelege
cineva durerea noastr, trebuie s stie c aceast solemnitate era,
nentrerupt, de o jumtate de veac, cea mai frumoas srbtoare a
universittii. Veneau: tot senatul universitar, toti profesorii, toti studentii
si
cei nou nscrisi; era prezent elita
intelectual a Iasiul ui. Mitropolitul
Moldovei sau Vicarul oficia slujba n aul,
binecuvntnd nceputul muncii pentru
cultura poporului romn. Dar acum
universitatea noastr se dezbrca, printr-
un gest al senatului universitar, de
podoaba traditiei ei semiseculare.
Mai grav: universitatea Iasiului crestin, cea
mai nalt scoal romneasc, proclama n
ceasurile grele de atunci, lupta contra lui
Dumnezeu, alungarea lui Dumnezeu din
scoal, din institutii, din tar.
Profesorii Universittii din Iasi, afar de cei
4-5 cunoscuti, au primit cu mare
satisfactie hotrrea pgn a senatului,
acest pas nainte, care va scoate stiinta
romneasc din barbarie si din
prejudectile medievale. Studentii comunisti jubilau, jidnimea triumfa,
iar noi, ctiva, ne ntrebam cu durere: oar e ct mai este pn cnd vor fi
drmate bisericile iar preotii n odjdii rstigniti n altare?
Un numr de vreo opt studenti nationalisti, care ne aflam n Iasi, am
umblat zadarnic pe la usile multor profesori, ncercnd s-i convingem a
reveni asupra msurilor luate. Repetatele noastre interventii n-au dus la
nici un rezultat.
Si atunci, n ajun, am hotrt un lucru grav: s ne opunem cu forta la
deschiderea universittii.
Ne-am culcat cu totii n str. Suhupan nr.4, sediul actiunii noastre, pentru a
rmne grupati. La 6 dimineata eu am plecat nainte cu Vladimir Frimu,
urmnd ca ceilalti s vin dup noi. Am nchis si baricadat usa din dos a
universittii, lsndu-l pe Frimu acolo.
Eu am fcut un afis scris cu creionul rosu, pe care l-am lipit pe usa cea
mare de la intrare: Aduc la cunostinta domnilor studenti precum si a
domnilor profesori, c aceast universitate nu se deschide dect n urma
slujbei religioase traditionale.
Restul camarazilor n-a venit dect trziu, prea trziu.
De la ora 8 au nceputs vin studentii. Eu am rezistat singur la us pn
la ora 9 si jumtate, cnd n fata universittii se adunaser peste 300 de
studenti.
n momentul cnd profesorul Mller de la matematici voia s intre cu forta,
i-am spus: Cnd ati intrat profesor la universitate ati jurat pe cruce.
Pentru ce v ridicati cum mpotriva crucii? Sunteti un sperjur, pentru c ati
jurat ntr-un lucru n care nu ati crezut, iar acum v clcati jurmntul.
Atunci studentii, peste 300, n frunte cu Marin, seful comunistilor, cu
Hritcu, cu Ionescu de la Botosani, s-au repezit asupra mea, m-au ridicat pe
sus, au deschis usa de la universitate, m-au introdus n sala pasilor
pierduti, unde m-au purtat ca ntr-un vrtej de la un capt la cellalt al slii
timp de aproape o jumtate deor, dndu-mi cu bastoanele si cu pumnii n
cap. Nici o aprare si nici o ripost nu mai era posibil, deoarece eram
prins la mijloc si mpins din toate prtile primind lovituri de pretutindeni.
n sfrsit am fost lsat.Pe cnd stteam ntr-un colt si m gndeam la
nenorocul nfrngerii mele, au sosit si cei sase. Biruinta adversarilor n-a
durat ns mult pentru c peste putin timp secretarul universittii s-a
cobort de la rectorat si a afisat urmtoarele: Se aduce la cunostinta
tuturora c rectoratula hotrt ca universitatea s rmn nchis pn
Miercuri, cnd se va deschide cu serviciul religios. Era un mare triumf pe
care l-am primit cu o bucurie nespus.
Miercuri dimineata, peste dou zile, n sala arhiplin de lume din ntreg
orasul s-a oficiat serviciul religios. Pe mine m-au felicitat toti. A vorbit
nentrecut de frumos profesorul A. C. Cuza.
De atunci mi s-a nrdcinat credinta care nu m va prsi, c cel care
lupt, chiar singur, pentru Dumnezeu si neamul su, nu va fi nvins
niciodat.
***
n opinia public a Iasiului, aceste lupte, n special cele de la Regie si
Ateliere si acum n urm cea de la Universitate au avut un puternic
rsunet. Adversarii au nceput s-si dea seama c bolsevismul nu poate
nainta fr obstacole serioase, chiar atunci cnd de partea lui sunt
aproape toti profesorii universittii, toat presa, toat jidnimea, marea
majoritate a muncitorilor, iar de cealalt parte numai un minim grup de
tinericare nu opun altceva acestor valuri uriase dect uriasa lor credint
n viitorul trii. Tinerii acestia prezentau rezistenta unor vointe nfipte n
pmnt ca niste stnci peste care lumea usor putea vedea, nu numai c
nu se poate psi fr pericol, dar c nu se poate psi niciodat.
Adversarilor le era team, nu de noi, ci de hotrrea noastr.
Lumea cealalt, Iasiul crestin si romnesc, ne ncuraja si ne urmrea cu
simpatie.
ANUL UNIVERSITAR 1920-1921
nceput n conditiunile artate mai sus, anul acesta a fost un sir
nentrerupt de lupte si ciocniri. Noi, studentii lupttori, ne-am organizat n
jurul cercului studentesc Stefan Vod al crui presedinte eram. De aici
ne-am atacat adversarii, biruindu-i rnd pe rnd.
Dispretuitori fat de cultura romneasc, acestia ne priveau de sus
universitatea si tot ce aveam noi n tara aceasta, cu pretentii de savanti si
ndrumtori, ca niste oameni sositi dintr-o mare tar pe un pctos si
napoiat pmnt romnesc.
Or fi avut ei dreptate n unele privinte, dar n curnd aveau s se izbeasc
n mica noastr tar de un mare bun simt romnesc secular, pe care acolo,
n marea lor mprtie de peste Nistru, s-a dovedit a nu-l fi avut de loc.
La universitate ntrunirile deveniser imposibile. Nici o hotrre nu se mai
putea lua. Marea majoritate a studentilor era format din comunisti si
simpatizanti de-ai lor. Dar nu putea face nici un pas nainte deoarece
grupul nostru, care nu trecea de 40, era totdeauna prezent. El atac si nu
mai permite vnturarea ideilor si practicilor comuniste.
Greva general ncercat n Universitatea iesean, cu ocazia arestrii
studentului comunist Spiegler, esueaz dup o zi, deoarece grupul nostru
ocup cantina si interzice intrarea la mas a grevistilor, bazndu-se pe
principiul: Cine nu munceste, nu mnnc. Toate interventiile rectorului
si ale profesorilorde a ne convinge ca acesti studenti s fie lsati la mas,
rmn zadarnice.
***
Peste putin timp, grupul nostru va cstiga o alt victorie: schimbarea
uniformei.
Studentii comunisti purtau sepci rusesti. Nu pentru c nu aveau altceva, ci
ostentativ, ca s afirme bolsevismul. Cu ocazia unei ncierri la
universitate, aceste sepci au fost luate si arse n Piata Unirii. Apoi, n
fiecare zi, la universitate, pe strzi, prin localuri, ncepe vntoarea. Toate
sepcile sunt arse. Dup o sptmn au disprut com plet si pentru
totdeauna.
***
Grupul nostru trece mai departe. Se ia la lupt cu presa iudeo-comunist.
El ns n-are pres ca s se lupte pe calea scrisului. n urma unor articole
necuviincioase la adresa Regelui, Armatei si Bisericii, grupul nostru scos
din rbdri ptrunde la redactiile si tipografiile ziarului Lumea, condus de
jidanul Hefter, si Opinia si sfarm tiparnitele care mprstiau otrav si
insult.
Provocam dezordini, fr ndoial, dar acele dezordini vor opri marea
dezordine, ireparabila dezordine pe care o pregteau n tara aceasta
simbriasii revolutiei comuniste.
***
Toate acestea ns m vor fixa n obiectivul rzbunrilor.
Presa jidneasc ne atac. Eu voi riposta violent.
ntlnind pe strad redactorii Opiniei, n urma unui schimb de cuvinte,
dup ce le cer socoteal pentru ofensele aduse, ne ncierm. Adversarii
mei sunt btuti bine.
A doua zi ns toate ziarele din Iasi fac front contra mea: Opinia,
Lumea, Miscarea.
ELIMINAT PENTRU TOTDEAUNA DIN UNIVERSITATEA IESEAN
Lucrurile nu se opresc aici. Imediat intervine senatul universitar, se
ntruneste si, fr a m audia, m elimin pentru totdeauna din
Universitatea iesean.
n sfrsit Universitatea si Iasiul vor scpa de tulburtorul ordinii publice,
care timp de doi ani a stricat pacea iudeo-comunistilor si s-a opus la toate
ncercrile acestora de a dezlntui revolutia pentru detronarea regelui,
arderea bisericilor, mpuscarea ofiterilor si masacrarea a sute de mii de
romni.
Oamenii ordinii si legalittii sunt, pentru senatul universitar, comunistii.
Eu, sunt tulburtorul acestei ordini.
CONSILIUL FACULTTII DE DREPT
Dar planul lor se sfarm. Pentru c intervine un fapt ntr-adevr unic, n
manifestrile obisnuite ale vietii noastre universitare. Consiliul Faculttii de
Drept se sesizeaz de eliminarea pronuntat de senat si, avnd n frunte
pe profesorii Cuza, decan, Matei Cantacuzino si Dimitrie Alexandrescu se
opune acestei eliminri.
ncercrile consiliului de a tempera furia senatului universitar dau gres.
Senatul nu renunt la pedeapsa dat.
Atunci Facultatea de Drept si retrage reprezentantul din senat, nu se
supune hotrrii acesteia si se declar independent.
Pe mine facultatea m anunt c m pot prezenta la cursuri, deoarece
consiliul profesoral refuz s recunoasc hotrrea senatului universitar.
A rmas astfel pe mai departe, student al Universittii din Iasi.
n urma acestui fapt, timp de trei ani, consiliul Faculttii de Drept nu si-a
mai trimis reprezentant n senat. Conflictul a durat ani de zile, chiar dup
plecare mea din universitate.
Mai trziu, cnd mi-am luat licenta, rectoratul a refuzat s-mi elibereze
diploma. Nu mi-a eliberat-o nici pn n ziua de azi. Pentru nscrierea n
barou si pentru continuarea cursurilor n strintate m-am servit numai de
certificatul eliberat de facultate.
ANUL UNIVERSITAR 1921-1922
Noul an universitar s-a deschis n conditii normale. Cu serviciu religios. Din
nou universitatea si Iasiul sunt n srbtoare.
n Bucuresti, acest mare eveniment trece aproape neobservat.
Acolo, multimea studentilor, masa studenteasc se pierde n multimea
sutelor de mii de oameni, azgomotului, a luminilor, a intereselor care se
ciocnesc brutal. La Iasi, cnd pleac studentii, e melancolie general, ca la
plecare cocorilor si a psrilor,toamna; cnd vin studentii, vine tineretea,
vine viata. E zi de srbtoare. La Bucuresti studentul se simte singur n
mijloculunei lumi imense care nu-l vede, nu-l apreciaz, nu-l mustr, nu se
intereseaz de el, nu-l iubeste.
Educatia studentului la Iasieste incomparabil, pentru c el se dezvolt ca
si un copil sub iubirea mamei sale, la adpostul dragostei romnilor. Aici
neamul si creste studentii. Eu nsumi datorez acestui Iasi o parte
nsemnat de recunostint pentru tot ce am putut s fac. Am si mtit
totdeauna grija pe care mi-a purtat-o acest suflet al Iasiului, am simtit raza
iubirii lui, i-am simtit mustrarea, ncurajarea, ndemnul, chemarea la lupt.
Pe noi, studentii de la Iasi, ne urmresc acestea si acum si ne vor urmri
pn la sfrsitul vietii, ca amintirea ndemnurilor si dragostei mereu
prezent a mamei.
Din toate generatiile studentesti care s-au perindat prin Iasi, pe cti nu i-a
urmrit toat viata ndemnul, chemarea la lupt a Iasiului! Pe cti nu i-a
urmrit, pn n mormnt, pe cti nu-i urmreste si astzi, mustrarea lui!
***
De la nceputul anului se observ c iudeo-comunismul ddea napoi
dezorientat si cu moralul aproape pierdut. Nici o ncercare de rezistent.
Noul val de studenti, acum nscrisi, auziser cu totii de luptele noastre si
de mult asteptau s vin alturi de noi. Ajunsi aici, au intrat n rnduri.
PRESEDINTE LA SOCIETATEA STUDENTILOR N DREPT
n toamna aceea am fost ales presedinte as Societtii Studentilor n Drept. Sena
tul universitar n-a voit s m valideze sub pretext c sunt eliminat din univers
itate. M-am validat singur.
Societatea Studentilor n Drept, ca si toate celelalte societti pe facultti, a
vea ca scop activitatea stiintific de completare si aprofundare a studiilor n
domeniul respectiv.
Asa bunoar, sub presedintia lui Nelu Ionescu, cu doi ani nainte de mine,
Societatea Studentilor n Drept tinea sedinte aproape sptmnal. Un
student citea o carte de drept sau n legtur cu dreptul, o rezuma n
sedint, o critica si apoi urmau discutii contradictorii.
Eu am pstrat norma general, dar am venit cu ceva nou. Toate aceste
lucrri si referate nu se puteau face dect avnd ca obiect problema
jidneasc n lumina stiintei.
Se citeau lucrri asupra acestei probleme n Romnia si n strintate,
asupra puterii iudaice internationale, asupra istoricului acestei probleme la
noi si aiurea. Studiam mijloacele de lupt ntrebuintate n contra noastr,
spiritul si mentalitatea iudaic si preconizam mijloace de lupt si de
aprare.
Urmau, dup fiecare expunere, discutii, completri si la urm formularea
adevrului stabilit pentru ca fiecare s poat pleca lmurit. Apoi, n
continuare, cutam n aceleasi sedinte, s realizm:
a.identificarea la fiecare pas a acestui spirit si mentalitti iudaice
infiltrate pe nesimtite n felul de a cugeta si a simti al unei nsemnate prti
dintre romni;
b.dezintoxicarea noastr, eliminarea iudaismului introdus n cugetarea
noastr, prin crti de scoal, de literatur, prin profesori, prin conferinte,
prin teatru, prin cinematografie;
c.ntelegerea si demascarea planurilor jidnesti mascate sub attea
forme. Cci avem partide politice, conduse de romni, prin care vorbeste
iudaismul; ziare romnesti, scrise de romni, prin care vorbeste jidanul cu
interesele lui; conferentiari romni, autori romni, gndind, scriind si
vorbind jidneste n limba romn.
Am nceput s ne dm seama, studiind toate acestea, c pentru prima
dat n istorie, poporul romn a venit n contact cu un neam care
ntrebuinteaz ca arme de lupt si distrugere, ca arm national, viclenia
si perfidia.
Romnul n-a cunoscut dect lupta dreapt. n fata noilor mijloace jidnesti,
el s-a gsit dezarmat. Ne-am dat seama c totul se reduce la cunoasterea
inamicilor si c n momentul n care noi, romnii, i vom cunoaste, i vom
nvinge.
***
Sedintele noastre au urmat regulat timp de un an de zile.
Ele atrgeau studenti de la toate faculttile n numr din ce n ce mai
mare, nct centrul studentesc si pierduse aproape fiinta. ntreaga
studentime gravita n jurul activittii Societtii Studentilor n Drept.
Amfiteatrul devenise nencptor pentru multimea de studenti care venise
s ia parte la aceste sedinte.
n numr din ce n ce mai mare participau studentii basarabeni. O
jumtate de an de activitate ne aduce un adevrat miracol: trei sferturi
dintre studentii basarabeni crestini se trezesc, se simt chemati la o viat
nou, se lumineaz la fat.
n scurt timp, ei vor deveni cei mai credinciosi soldati ai luptei noastre,
ajungnd prin credint, devotament, curtenie sufleteasc si spirit de
jertf n fruntea miscrii care ncepuse a se nfiripa. Momentul acesta de nfr
tire ntre noi, n aceeasi lumin si de legmnt de lupt pentru tara crestin
n contra hoardelor iudaice nseltoare, nu-l vom uita niciodat. Cei ce ne rzbo
isem pn ieri, acum ne mbrtisam.
***
ndreptarele de orientare la aceste sedinte erau scrierile geniilor noastre
nationale, Bogdan Petriceicu Hasdeu, Vasile Conta, Mihail Eminescu, Vasile
Alecsandri etc., si mai cu seam, scrierile si prelegerile profesorului Cuza,
scrierile profesorului Paulescu, lectiile de educatie national ale
profesorului Gvnescul.
Toate scrierile profesorului Cuza erau, nu o dat citite, ci de trei-patru ori
citite si studiate. n special cursurile sale de economie-politic ce tratau,
de la nltimea catedrei, n chip strlucit, chestiunea jidneasc, chemnd
pe romni la ntelegerea celei mai grave probleme prezente a lor, ne-au
fost cluz n fiecare moment n sfortrile pentru cunoasterea ei. Cel mai
mare noroc al nostru sideci al romnilor a fost profesorul Cuza, unul dintre
cei mai strluciti cunosctori ai problemei jidnesti din lume, cruia i
datorm puterea noastr de a ne orienta fat de toate manoperele
jidnesti.
Cursurile lui, de o mare nltime academic, erau urmrite de toti studentii
cu o nemaintlnit atentie. Amfiteatrul Faculttii de Drept era totdeauna
nencptor. nc mult vreme de acum ncolo, Universitatea iesean nu
va mai avea un profesor ale crui predici de nationalism s trezeasc un
interesasemntor.
***
n acest timp, viata multora dintre noi ncepe s-si gseasc un rost unic
pe deasupra tuturor intereselor: acela de a lupta pentru neamul nostru
primejduit n existenta sa.
VIZITA LA UNIVERSITATEA DIN CERNUTI
La celelalte universitti, liniste. La Cernuti, nc din primvara anului
1921, au nceput miscri pe tema romnizrii teatrului. O lupt aprig de
cteva zile s-a sfrsit cu victoria studentilor. Acum, n primvara anului
1922, am organizat cu Societatea Studentilor n Drept o vi zit a iesenilor
la Cernuti. Am fost bine primiti de profesori si studenti. Cei peste 100 de
vizitatori, n timpul celor trei zile ct am stat acolo, n-am fcut alta, dect
s mprtsim si colegilor cernuteni credinta cea nou care se nfiripase
n sufletul nostru.
N-a fost greu. Pentru c Cernutii, ca si Iasiul si mai mult nc gemea, cu
strzile lui ntregi, cu comertul lui, cu bisericile lui prginite, cu pmntul
si cu romnii lui, sub cotropirea jidneasc. n scurt, s-a furit ntre noi o
strns legtur sufleteasc, bazat pe dorul si visul comun de a ne vedea
odat neamul trezit la constiinta demnittii, puterii si drepturilor lui de
stpn pe soarta si pe tara sa. Aceast legtur s-a ntrit apoi prin vizita
pe care ne-au ntors-o cernuteniio lun mai trziu. Acum l-am cunoscut
pe Tudose Popescu, acea figur frumoas de tnr lupttor, cu chip de
pandur, care a fost mai trziu unul dintre conductorii miscrii studentesti
si care astzi doarme ntr-un cimitir srac, sub o biat cruce uitat.
REVISTA APRAREA NATIONAL
La 1 Aprilie 1922 apare revista bilunar Aprarea National, sub
conducerea profesorilor Cuza si N. C. Paulescu. Oricine si poate da seama
ce a nsemnat pentru noi, n mijlocul gndurilor si frmntrilor noastre,
aparitia acestei reviste.
n ea gseam tot ce ne trebuia pentru o perfect lmurire si narmare a
noastr. Articolele profesorilor Cuza si Paulescu erau citite cu religiozitate
de tot tineretul si aveau pretutindeni n rndurile studentilor, si la
Bucuresti si la Cluj, un mare rsunet.
La 1 si 15 ale lunii, pentru noi era un triumf. Numerele revistei erau
adevrate transporturi demunitii prin care noi nvingeam argumentrile
presei jidnesti.
Cred nimerit s dau aici cteva articole ale profesorilor Cuza si Paulescu
aprute n acea vreme.
Spiritul divin al adevrului va apra n veci omenirea
n rezumat, Talmudul - legislatia politico-religioas a ovreilor - n loc s
combat, ca Evangheliile, patimile de proprietate si de dominatie, el
mpinge din contr aceste vicii la o culme nemaipomenit, pentru ca s
realizeze visul lui Iuda de a fi, n acelasi timp, si proprietarul ntregului
pmnt si stpnul ntregii omeniri.
Dar, - pe cnd apostolii crestini predicar idealul lor n fata cerului, -
Talmudul se ascunde: iat cele dou apendice ale sale, Cahalul si
Francmasoneria, sunt nc si mai vizibile ca dnsul.
Tus-trei ntrebuinteaz, pentru a rmne n ntuneric, un mijloc scrbos si
blestemat, adic minciuna.
Minciuna este deci baza sistemului jidovesc, cruia i se poate zice:
vorbesti, deci minti.
Dar minciuna are un dusman pe care-l urste de moarte, anume adevrul.
Or, adevrul este trstura distinctiv a Crestinismului. Hristos a zis: Eu
sunt adevrul si de aceea doctrina lui este n execratie naintea lui Israel.
Minciuna, din contr, caracterizeaz ceea ce se numeste Spiritul rului
sau Diavolului. Astfel Iisus, adresndu-se ovreilor, le zise:
Voi din tatl vostru Diavolul sunteti si poftele tatlui vostru voiti s faceti
.
Acela ucigtor de oameni a fost dintru nceput si ntru adevr n-a sttut,
cci nu este adevr ntru dnsul.
Cnd grieste minciuna, dintre ale sale grieste, cci mincinos este si tatl
ei.
Prsind lumea, Hristos a trimis ucenicilor si o arm invincibil, adic
Duhul Su. Spiritul divin al Adevrului, care va apra n veci omenirea, n
contra spiritului diavolesc al minciunii.
naintea acestui Spirit al Adevrului m nchin, strignd din adncul
sufletului: CRED N DUHUL SFNT!
(Prof. Dr. N. C. Paulescu, din Fiziologia Filozofic. Talmudul, Cahalul,
Franc-Masoneria, vol.II, Buc. 1913, pag. 300-301)
Stiinta antisemitismului
nc o mperechere de vorbe, oribil: stiinta antisemitismului. Cum poate fi
antisemitismul, stiint? Se vor ntreba indignati savantii cu rocele,
savantii cu focele, savantii cu ixele, savantii cu sufixele, savantii cu
fixele lor pretinse idei de cultur?
Antisemitismul? Pentru savantii acestia e doar numai o slbticie:
manifestatie oarb de instincte brutale, rmsite ale unor timpuri
preistorice. O rusine n mijlocul civilizatiei noastre, pe care o condamn
deopotriv stiinta si constiinta luminat a omului liber de prejudecti si
patimi.
Aceasta este atmosfera pe care au creat-o, mai cu deosebire jidanii - si
pe care o ntretin jidnitii - n jurul antisemitismului, prostind pe naivi sau
exploatnd naivitatea celor prosti, cu pretentii: de a fi si ei la nltimea
civilizatiei moderne. Si cine nu voieste s fie?
De pild, e un caz interesant al unui jidnit, de origine el nsusi jumtate
jidan, vorbind cu ctiva ani mai nainte, cu aere de strasnic savant despre
antisemitismul nostru, care era si pe vremea aceea ceea ce este acum,
neschimbat.
Si iat ce ne spune acest autor, nomen-odiosum - trdtor atunci al
gndirii nationale, precum a fost mai pe urm, trdtor al actiunii
nationale, n timpul rzboiului - n revista Viata Romneasc, anul II,
nr.11, din Noiembrie 1907 (pag. 186, 204-207).
Vreau s vorbesc despre chestiunea evreiasc cu desvrsire denaturat
de iudofagia vulgar si feroce a antisemitilor nostri, care astfel ne
compromit n fata lumii civilizate
Cu armele ruginite, scoase din arsenalul prigonirilor medievale cu
propaganda de ur, cu ptimasa attare la excese, cu rscolirea n masele
populare a instinctelor bestiale se poate numai compromite o cauz
dreapt, - care nu este numai cauza antisemitismului
A da, ns acestui conflict un aer fals de prigonire a unei rase, de
prigonire religioas, de antisemitism ntr-un cuvnt, poate servi numai
cauza adversarilor, bucurosi s exploateze divagrile ctorva maniaci
scandalagii antisemiti, provoac punerea la ordinea zilei a ntregii
chestiuni prematur
Nici un popor, cu att mai putin al nostru, nu se poate ngrdi pn la
infinit, fr pedeaps, mpotriva ideilor moderne si nici mpotriva actiunii
politice din afar(Puncte. Punctele de la urm sunt ale autorului). Asadar
nu suspensive, ci ameninttoare, prnd a cuprinde o strasnic prevedere
politic, n.r.)
A pune, deci, chestiunea noastr pe terenul antisemitismului, pe al urii de
ras, nseamn a ne duc e la o nfrngere rusinoas si fatal pentru noi
Porniri asiatice demagogie violent, agitatiune nesntoas ncercare
de a specula asupra patimilor ntunecate (Puncte. Punctele de la urm
sunt iar ale autorului, cuprinznd aceeasi amenintare: pentru asemenea
oribile crime, ale antisemitismului nostru, n.r.)
Am reprodus aceast conceptie tipic a tuturor jidnitilor. i se vede la ce
se reduce: clisee (lumea civilizat, ideile moderne), dar mai cu deosebire
injurii (iudofagia vulgar si feroce, arme ruginite, instincte bestiale,
divagrile ctorva maniaci, scandalagii antisemiti, porniri asiatice, patimi
ntunecate).
Asemenea aprecieri, le gsim nu numai la jidnitii vulgari, ci uneori chiar
la unii reprezentanti de altfel distinsi ai culturii, n alte domenii. Astfel, d
e
pild, eminentul jurisconsult, profesor universitar, orator, om politic, fost
ministrual instructiei publice, d. C. Arion, mi-a servit din cauza
antisemitismului meu, n plin adunare a deputatilor, apostrofa - putem
zice celebr, venind de la un brbat ca acesta - numindu-m: omul
cavernelor.
Ct pentru jidani - explicatia pe care o dau ei antisemitismului este nc si
mai caracteristic. Pe lng obisnuitul cliseu, cu slbticie si ur - fireste,
fr motiv, cci nu le convine s discute motivele - antisemitismul este
dup dnsii: o nebunie, o degenerare intelectual, o boal a spiritului. n
modul acesta consider unul dintre intelectualii moderni cei mai distinsi
ai jidanilor, Dr. K. Lippe, de ilustrorigine, ca strnepot al vestitului
comentator al Talmudului, Rasi, din veacul de mijloc - cel cu tob sebegoim
harog, pe cel mai bun dintre goimi, omoar-l.
Med. Dr. K. Lippe, pripsit la noi din Galitia si stabilit la Iasi - unde a fost
nchis, omornd prin avort o crestin - a publicat chiar o scriere special cu
titlul: Simptome ale boalei mintale antisemite (Simptome der
Antisemitischen Geistes Krankheit, Iassy 1887).
Si ca o dovad c argumentele de care se servesc jidanii paraziti,
mpotriva antisemitismului, sunt de o extrem srcie - ca si ale jidnitilor
si pururea aceleasi - iat ce spune, chiar acum n urm, Curierul Israelit,
oficialul organ el Uniunii Evreilor pmnteni, n articolul de fond al
numrului su de Vineri, 15 Septembrie 1922,sub titlul injurios pentru noi,
care scriem la APRAREA NAtIONAL, numindu-ne o band de misei:
Este la antisemiti o stare de degenerare intelectual ajuns la
perversitatea simturilor, un fel de sadism mental, de care cei loviti sunt
mpinsi la minciun si calomnie.
Cum vedeti, este o explicatie foarte simpl dar si extrem de naiv: tot ce
se spune contra jidanilor este minciun si calomnie, datorit unor
degenerri intelectuale specifice.
Definitia antisemitismului - de ctre jidniti si jidani - se rezum, dar, n
aceste dou cuvinte: slbticie si nebunie: se ntelege: ale antisemitilor.
Ct pentru jidani - ca fenomen social - ei nici nu intr n explicatia aceasta.
Ca si cum nu ar fi.
Slbticia si nebunia au fcut ca toate popoarele, n toate timpurile,
egiptenii, persii, grecii, romanii, arabii precum si natiile moderne pn n
ultimul timp, s considere pe jidani ca un pericol national si s ia msuri
mpotriva lor.
Slbticia si nebunia au ntunecat ntelegerea celor mai strluciti
reprezentanti ai culturii tuturor natiilor, ca Cicero, Seneca, Tacit, Mohamed,
Martin Luther, Giordano Bruno, Friederich cel Mare, Voltaire, Napoleon I,
Goethe, Herder, Immanuel Kant, Fichte, Schopenhauer, Cherles Fournier,
Ludwig Feuerbach, Richard Wagner, Bisma rck, Rudolf Virchow, Theodor
Billroth, Eugen Duhring, si altii nenumrati, n toate domeniile, ca s se
pronunte contra jidanilor.
Slbticia si nebunia, n sfrsit, explic antisemitismul celor mai alesi
reprezentanti ai culturii noastre, ca Simeon Brnut, B. P. Hasdeu, Vasile
Alecsandri, Vasile Conta, Mihail Eminescu.
Slbatici si nebuni: toti acestia. Civilizati si cuminti: jidnitii. Iar jidanii
:
inexistenti.
Asemenea aberatii se sfarm de la sine. Cu toate acestea, pentru a
confuziona spiritul maselor, ele se produc necontenit. De aceea tocmai si
pentru c asemenea teorie - vrednic de capul jidanilor si de
imbecilitatea si venalitatea jidnitilor - nu este capabil s nteleag
antisemitismul, ca fenomen social, noi i vom spune teoria
antisemit.
Dup aceast teorie, a noastr, n alctuirea antisemitismului trebuie s
deosebim trei momente: instinctul, constiinta, stiinta.
Instinctul a fcut ca ntotdeauna multimea, care se preocup n primul
rnd de interesele sale materiale imediate, s se mpotriveasc
parazitismului jidanilor, prin miscri populare, adeseori sngeroase, si
generale, precum a fost ntre altele multe, pretutindeni, teribila miscare a
cazacilor, din Ucraina, condus de Bogdan Hmelnischy si n care au pierit
peste 250.000 de jidani n 1649.
Constiinta pericolului jidovesc se trezeste treptat, mai nti n clasele culte,
si apoi se ntinde la tot mai multi, care se unesc cu multimea, sprijinind
revendicrile ei, ele nsele devenind constiente.
Stiinta ncepe cu cercetri partiale, pn cnd ajunge - abia n zilele
noastre - la determinarea obiectului ei, cercetnd iudaismul ca fenomen
social, desprtit de mediul n care caut s se confunde si constatnd c el
este o problem uman, si cea mai mare, a crei solutie trebuie gsit.
Cercetrile partiale, prin rezultatele la care ajung, am putut zice c
formeaz antisemitismul stiintei. Aceasta este baza, care nu se confund
ns, cu stiinta antisemitismului. Ceea ce le deosebeste este obiectul lor
diferit. Si iat definitia - prin determinarea obiectului - a acestei stiinte,
care se vede c este o adevrat stiint cu domeniul ei propriu: Stiinta
antisemitismului are ca obiect iudaismul ca problem social, fiind astfel,
n mod necesar, sinteza tuturor stiintelor care pot contribui l a solutia ei.
Care sunt aceste stiinte, care prin cercetrile lor partiale contribuie la
cunoasterea iudaismului, am vzut. Si iat n ce fel stiinta antisemitismului
se foloseste de rezultatele lor, pentru a ndruma solutia ei.
Istoria: constat c de la nceput jidanii sunt un popor rtcitor printre
celelalte popoare, nomad, fr patrie. Stiinta antisemitismului stabileste c
acest nomadism este contrar existentei popoarelor sedentare agricole si
nu poate fi tolerat.
Antropologia: constat c jidanii sunt un amestec de rase diferite ntre
dnsele, nenrudite, ca semitii, arianii. negrii, mongolii. tiinta
antisemitismului explic sterilitatea natiei jidnesti n domeniul culturii, ca
un efect al acestei corciri si arat c aceast corcitur nu poate ser vi cu
nimic cultura celorlalte natii, pe care numai o falsific, denaturnd
caracterele ei.
Teologia: constat c religia jidneasc este o religie particularist, bazat
pe legmntul special ncheiat de Dumnezeul lor, Iahve, cu jidanii,
considerati ca popor ales, ca popor sfnt (am codes), desprtit de celelalte
popoare.
Stiinta antisemitismului deduce cu rigurozitate c o asemenea conceptie
exclude posibilitatea oricrei conlucrri pasnice si a oricrei asimilri cu
jidanii.
Politica: constat c pretutindeni, n mijlocul celorlalte natii, jidanii au
organizatia lor social deosebit, constituind stat n stat. Stiinta
antisemitismului conchide c jidanii sunt un element anarhic, periculos
existentei tuturor statelor.
Economia politic: constat c jidanii au trit n toate timpurile, chiar n
Palestina, ca popor suprapus celorlalte natii, exploatnd munca lor, fr ca
ei s fie direct productori. Stiinta antisemitismului zice c orice natie are
dreptul s-si apere munca sa productiv de exploatarea jidani lor, care nu
pot fi tolerati a tri ca paraziti, compromitnd existenta popoarelor.
Filosofia: constat c conceptia iudaismului despre viat este un
anacronism contrar propsirii umane. Stiinta antisemitismului impune , ca
o datorie ctre civilizatie, ca aceast monstruozitate cultural s fie
nlturat prin silintele unite ale tuturor natiilor.
Pe constatrile obiective ale diferitelor stiinte speciale - deosebite de
dnsa, stiinta antisemitismului - si bazeaz concluziile ei, care toate duc,
cu necesitate, la aceeasi solutie: eliminare jidanilor din mijlocul celorlalte
popoare, punnd capt existentei lor nefiresti, parazitare, datorate unor
conceptii anacronice, contrar civilizatiei si linistii tuturor natiilor si pe c
are
ele nu o mai pot tolera.
Acea st teorie antisemit difer, cum se vede, de teoria jidneasc si a
jidnitilor, care reduce explicatia antisemitismului la cele dou manifestatii
sufletesti, individuale, si care de ndat ce se manifest n mas, sunt ele
nssi o problem social: slb ticie si ur. Si o explic numai pe aceasta.
Instinctul antisemitismului: poate fi nsotit uneori de slbticie si ur.
Pentru c instinctul e orb - cum se zice - desi e asa de sigur n aprarea
vietii.
Constiinta antisemitismului se adaug, ns, instinctului, ntrind pornirile
lui, orict ar fi de slbatice. Cci pentru a fi civilizat, trebuie mai nt
i
s existi.
Stiinta antisemitismului: vine, n sfrsit, si explic fenomenul, luminnd tot
mai multe constiinta multimii si dnd satisfactie deplin instinctului ei, cu
izbucnirile lui violente, pe care le legitimeaz, dezvluind cauza lor, n
parazitismul jidanilor. Astfel, ea ne d formula solutiei stiintifice, a
problemei iudaismului - pe care nu ne mai rmne dect s-o punem n
functie, pentru a o realiza.
Antisemitismul modern ntruneste dar toate energiile: energia instinctului,
energia constiintei, energia stiintei, a adevrului deplin dovedit, formnd o
formidabil putere social, capabil desigur s rezolve cea mai mare
problem a civilizatiei timpului nostru care este problema jidneasc. Si cu
ce se apr jidanii si jidnitii mpotriva acestei puteri uriase, cutnd s
prelungeasc existenta condamnat a parazitismului lor? Am vzut: clisee,
injurii si mofturi.
Iudeofagia vulgar si feroce a antisemitilor nostri ne compromit n fata
lumii civilizate arme ruginite scoase din arsenalul prigonirilor
medievale Rscolirea n masele populare a instinctelor bestiale porniri
asiatice Nebunie Sadism mental
Acestea sunt toate argumentele - cci altele nu au - pe care le opun
antisemitismului nostru, creznd a-l nltura cu prostii.
Pe cnd n snul tuturor natiilor, revoltate mpotriva parazitismului Iudei
nomade, clocotesc energiile rzbuntoare
A.C. Cuza, Aprarea National, nr.16, 15 Nov. 1922, an I)
NFIINTAREA ASOCIATIEI STUDENTILOR CRESTINI
La 20 Mai 1922, ntr-o adunare restrns am declarat desfiintat Centrul Studente
sc Iasi, care se afla nc n minile unei rmsite de adversari sustinuti de re
ctorat si am nfiintat Asociatia Studentilor Crestini, care
trieste si astzi. Pornisem un grup restrns, nfiintasem un cerc
studentesc, trecusem la Societatea Studentilor n Drept, iar spre sfrsit, se
nstea din truda noastr adevratul Centru Studentesc sub denumirea de
ASOCIATIA STUDENTILOR CRESTINI, ctre care bteau acum toate inimile
studentimii iesene. Alta ns, dect cea de la 1919.
***
De acum m apropiam, cu putin melancolie n suflet, dup trei ani de
lupte si de scumpe legturi clite n focul attor ncercri, de ziua
desprtirii mele de universitate, de viata de student, de camarazii mei de
lupt. Mai aveam o lun pn la examenul de licent si nu m puteam de
prinde cu ideea c va trebui s plec, c noi, seria de la 1919, asa strns
nchegati sufleteste, vom pleca si ne vom rspn di fiecare, cine stie n ce
colt de tar.
De aceea, dup ce am aranjat succesori n locul meu la Drept pe Sava
Mrgineanu, iar la Asociatia Studentilor Crestini pe Ilie Grneat, am fcut
un jurmnt cu 26 de camarazi, care ne simteam mai legati, n scopul de a
lupta pe oriunde vom fi pentru crezul ce ne-a legat pe bncile universittii.
Legmntul acesta l-am isclit cu totii, l-am pus ntr-o sticl si l-am
ngropat n pmnt.
Dup ce mi-am trecut examenele de licent, am fcut un alt legmnt cu
un al doilea grup mai nou n lupt, n numr de 46.
Acestia au fost invitatii mei la Husi, unde timp de patru zile am tinut
sedinte, lmurindu-ne n cele mai mici amnunte asupra activittii noastre
viitoare. Aici, tatl meu a vorbit camarazilor n mai multe rnduri,
ndemnndu-i la lupt.
Dup aceasta ne-am desprtit purtnd fiecare n suflet dorul unor zile mai
bune si mai drepte pentru neamul nostru.
ANGAJAMENT DE ONOARE
Subsemnatii studenti ai Universittii din Iasi, vznd situatia grea n care
se gseste poporul romn, amenintat n existenta sa de ctre un neam
strin, care ne-a acaparat mosia si tinde s pun mna pe conducerea
trii; pentru ca urmasii nostri s nu pribegeasc prin tri strine, alungati
de srcie si mizerie din tara lor si pentru ca neamul nostru s nu
sngereze sub tirania unui neam strin, ne ridicm hotrti mprejurul unui
nou si sfnt ideal, acela al aprrii patriei noastre n contra cotropirii
jidovesti.
n jurul acestui ideal am format Asociatia Studentilor Romni Crestini de la
Universitatea din Iasi.
Cu acest ideal plecm n suflet cei care prsim astzi bncile scolii.
A lupta, pe oriunde vom fi, pentru dreptatea noastr, pentru viata
amenintat a neamului, socotim a fi cea dinti a noastr datorie de
onoare.
De aceea, ntruniti astzi Smbt 27 Mai 1922, ne lum un angajament
comun ca, mprstiindu-ne n toate colturile trii, s ducem cu noi
pretutindeni din focul care ne-a nsufletit n vremurile tineretii si s
aprindem n sufletele necjite fclia adevrului, a dreptului deviat liber a
neamului nostru pe aceste meleaguri.
Vom pstra cea mai strns legtur cu asociati pe care azi o prsim si n
care rmnem ca membrii sprijinitori, ea fiind punctul central care ne va
uni mereu n lupta noastr. Ne vom ntlni peste 8 ani, adic n anul 1930,
1/14 Mai la Universitatea din Iasi. Comitetul asociatiei va avea grij s
anunte pe toti membrii cu dou luni nainte de aceast zi si s pregteasc
primirea lor.
Lsm cuvntul nostru tuturor generatiilor de studenti care vor trece prin
aceast asociatie si care vor ntelege s-si nchine munca lor pe altarul
patriei s se ntruneasc n acelasi an si n aceeasi zi cu noi la
Universitatea din Iasi.
27 Mai 1922
Corneliu Zelea Codreanu - Husi
N. Ndejde, str. Universittii 21 - Iasi
Gr ig. Ghica, str. Carol 23 - Iasi
I..Srbu, Oficiul Attachi, com. Rudi, jud. Soroca
Grigoriev Eusevie, Oficiul Ivanovca-Rus, jud. Cetatea Alb, com. Caragiani
Ilie Grneat, str. Muzelor 40 - Iasi
Alexandru P. Hagiu, Chetresti - Vaslui
Ioan Blnaru, str. Tbcari 35 - Husi
Constantin C. Zotta, Maior Teleman 13 - Husi
A..Ibrileanu, str. Ghica Vod 3 - Galati
M. Berthet, com. Purcari, jud. Cetatea Alb
Iacob I. Filipescu, Tg, Flciu, jud. Flciu
Leonid Bondac, Soroca - str. I. Heliade Rdulescu 5
C. Mdrjac, str. Apostol 71 - Galati
I.. Miclescu, Portului 165 - Galati
Ionel I. Teodorescu, Muzelor - Galati
Lascu Nicolae, Chisinu - str. Sinadino 22
Bobov Mihail, Chisinu, str. Podolskaia 85
Mihail V. Srbul, com, Mscuti, jud, Orhei
Nicolae B. Ionescu - R. Srat, str. Costantin Brncoveanu 59
Pavel Epure - Cetatea Alb, Catedral
Gh. Boca, Blceanca, jud. Suceava - Bucovina
Vasile Nicolau, str. Lascr Catargiu 61 - Husi
Andronic Zaharia, Partestii de Sus p.u. Cacica - Bucovina
Vasile N. Popa, com. Punesti, Putna
Vasile Corniciuc, Putruti, Suceava - Bucovina
Nicolae N. Aurite, Tereblecea, Sirete - Bucovina
Gr. Mihut, Scheia, Suceava - Bucovina
Ciobanu tefan - Suceava,str. Sturza 9, Bucovina
Eugen Crdeiu, com. Blca, jud. Rduti, Bucovina
Eug. N. Manoilesc u, Epureni, Flciu
Vladimir Frimu, com, Clmtui, jud. Cahul
Gh. Zarojeanu - Iasi, str. Muzelor 40
Prelipceanu Tit. Vasile, Horodnicul de Jos, jud. Rduti
Prelipceanu Gr. Vasile, Horodnicul de Jos, jud. Rduti
Constantin Darie, Horodnicul de Sus, jud. Rduti
Pascaru Ioan a tefan. Tereblecea, jud. Siret
Mihail I. Babor, Blceana, Suceava - Bucovina
Sava Mrgineanu, Stroesti, Suceava - Bucovina
tranu Traian, Stroesti, Suceava - Bucovina
Al. Pistuga, com. Trnauca, jud, Dorohoi
Dragomir Lzrescu, Trnauca, jud. Dorohoi
Constantin C. Cmpeanu, Scheia, jud. Suceava - Bucovina
D. Porosnicu, Gurmezoaia, Flciu
N. Gh. Ursu, Mlusteni, Covurlui
C. Ghica, str. Carol 23 - Iasi
LA SFRSITUL STUDIILOR UNIVERSITARE
Rmas acas, mi treceau pe dinaintea ochilor cei trei ani petrecuti n
universitate si m ntrebam: cum am putut noi rzbi peste attea
obstacole, cum am putut nfrnge mentalitatea, vointa a mii de oameni,
cum am nvins senate universitare si cum am muiat cutezanta unei ntregi
prese vrjmase? Am avutnoi bani s pltim mercenari, s ne scoat foi, s
facem deplasri, s ntretinem acest adevrat rzboi? N-am avut nimic.
Cnd m-am aruncat n cea dinti lupt, n-am fcut-o n urma vreunui
ndemn din partea cuiva. Nici n urma vreunei consftuiri, a vreunei
hotrri prealabile cu executarea creia as fi fost eu nsrcinat. Nici mcar
sub impulsul unei mari si ndelungi frmntri interioare sau cugetri
adnci, n care s-mi fi pus aceast problem.
Nimic din toate acestea. N-as putea s definesc cum am intrat n lupt.
Poate ca un om care, mergnd pe strad cu grijile, nevoile si gndurile lui,
surprins de focul care mistuieste o cas, si arunc haina si sare n ajutorul
celor cuprinsi de flcri.
Eu, cu mintea unui tnr de 19-20 de ani, am nteles numai att din toate
cele ce vedeam: c ne pierdem tara, c n-o s mai avem tar; c prin
concursul inconstient al bietilor muncitori romni srciti si exploatati, va
veni peste noi stpnitoare si pustiitoare hoard jidneasc.
Am pornit din porunca inimii,dintr-un instinct de aprare pe care l are cel
din urm vierme trtor, nu din instinctul de conservare personal, ci din
acela de aprare a neamului din care fceam parte.
De aceea, tot timpul, aveam senzatia c n spatele nostru st neamul tot,
cu viii, cu alaiul de morti pentru tar, cu tot viitorul lui. C neamul lupt si
vorbeste prin noi, c multimea vrjmas, orict de mare, n fata acestei
entitti istorice, nu-i dect un pumn de frmituri omenesti pe care le vom
mprstia si le vom nvinge.
Pent ru aceasta au czut cu totii, n frunte cu necugetatele senate
universitare, care creznd c lupt cu noi, o mn de tineri nebuni, luptau
n realitate cu propriul lor neam.
Exist o lege a firii, care aseaz pe fiecare la locul su; rzvrtitii n contr
a
firii, de la Lucifer si pn azi, toti rzvrtitii acestia, de multe ori foarte
inteligenti, dar totdeauna lipsiti de ntelepciune, au czut strfulgerati.
n cadrul acestei legi a firii, acestei ntelepte asezri, oricine poate lupta,
are dreptul, are datoria s lupte pentru mai bine. n afar, n contra, peste
aceast asezare nimeni nu poate activa nepedepsit si nenfrnt.
Globula de snge trebuie s rmn n cadrul si n slujba organismului
omenesc.
O rzvrtire ar fi cnd nu s-ar ridica n contra organismului, ci mai putin:
cnd ar sta n propria ei slujb, cnd nu s-ar satisface dect pe ea nssi,
cnd n-ar avea alt menire si alt ideal n afar de ea, cnd ar deveni
propriul ei Dumnezeu.
Individul n cadrul si n slujba neamului su.
Neamul n cadrulsi n slujba lui Dumnezeu si a legilor Dumnezeirii.
Cine va ntelege aceste lucruri va nvinge, chiar de va fi si singur. Cine nu
va ntelege, va cdea nvins. Sub imperiul acestor gnduri mi terminam
cel de-al treilea an universitar.
***
Din punctul devedere al organizrii ne statornicisem pe ideea de sef si de
disciplin. Democratia era nlturat, nu din calcule si nici din convingerea
nscut pe cale de teorie.
Antidemocratia noi o trisem din primul moment. Eu am condus mereu. O
singur dat n trei ani am fost ales: presedinte la Societatea Studentilor n
Drept. Tot restul timpului nu ma-u ales pe mine sef lupttorii, ci eu mi i-am
ales.
Niciodat n-am avut comitete si n-am pus la vot propuneri. Totdeauna
ns, cnd am simtit nevoia, m-am sftuit cu toti, dar pe a mea
rspundere, am luat singur hotrrea. De aceea, grupul nostru mic era
ntotdeauna o unitate nezdruncinat. Tabere cu preri mprtite, majoritti
si minoritti, ciocnindu-se ntre ele pe chestiuni de actiune sau de teorie,
n-au existat.
Le toti ceilalti era exact contrariu. De aceea au si czut nvinsi.
O mare credint, ca o flacr care ardea necontenit n inimile noastre,
luminndu-ne calea, o mare si neuitat iubire ntre noi, o mare disciplin, o
deciziune n timpul luptei si o cumpnit pregtire a plenului de lupt;
acestea, binecuvntarea Patriei si a lui Dumnezeu, ne-au asigurat
biruintele n cei trei ani.
VARA ANULUI 1922
Vara anului 1922 n-a trecut n liniste. Pe scena teatrelor nationale
romnesti sau comunale din orasele moldovene ncep s se joace n idis
piese jidnesti de ctre trupa Kanapof . Tineretul nostru a considerat
aceasta ca o primejdie, pentru c a vzut un nceput de nstrinare a
acestei institutii menite s fac educatie national si moral poporului
romn. Expropriati n comert, expropriati n industrie, expropriati n
bogtiile solului si subsolului romnesc, expropriati n pres, ne vom vedea
ntr-o bun zi expropriati si de pe scena teatrelor nationale. Teatrul, alturi
si scoal si de biseric, poate nltao natie deczut, la constiinta
drepturilor si misiunii ei istorice. El poate pregti si nlta la lupt
dezrobitoare o natie. De acum ni se va lua si aceast redut. Teatrele
noastre ridicate din truda si banul romnului vor sluji jidnimii pentru
pregt irea si ntrirea fortelor ei n lupta contra noastr. Iar, pe de alt
parte, de pe aceste scene romnesti, ne vor servi ca hran sufleteasc
nou, romnilor, tot ce va contribui la demoralizarea, la decderea si la
nimicirea noastr national si moral.
Era de datoria altora, a guvernului, a oricrei autoritti, a profesorilor, s i
a
atitudine n fata acestui nou atac antiromnesc. Absent total. Numai
tineretul, riscnd lovituri, acoperindu-se de nenumrate insulte si negsind
nicieri nici un sprijin, areactionat asa cum a putut.
Aceast lupt a fost continuat n toate orasele: la Husi, Vaslui, Brlad,
Botosani, Pascani etc., de grupul studentilor ieseni ajutati pretutindeni de
elevii de liceu. Ei ptrundeau n slile pline de jidani, aruncnd peste
artistii satanei cu tot ce le cdea n mn si alungndu-i astfel de pe scena
romneasc.
Poate necivilizat, vor zice unii. Poate, zic si eu. Da ntruct este civilizat c
a
o natie strin s m deposedeze rnd pe rnd de toate bunurile trii
mele? ntruct este civilizat ca aceeasi natie s-mi otrveasc cultura si s
mi-o serveasc apoi pe scen pentru a m ucide?
ntruct au fost civilizate mijloacele ntrebuintate n Rusia de jidnime?
ntruct e civilizat s cspesti milioane de oameni fr judecat? ntruct
e civilizat s dai foc bisericilor sau s le transformi n cabarete?
Eu, n srcia si dup slabele mele puteri, m apr n contra atacului cum
pot. Cu presa, dac am. Cu autorittile, dac mai sunt romnesti. Cu
cuvntul, dac m ascult cineva. Cu forta, dac nu mai am cu ce si dac
toti tac. E las si nedemn acela care din vnzare sau din lasitate nu-si apr
tara. Si nu reactioneaz n nici un fel.
Oricum, era un protest aceast lupt, era singurul protest n mijlocul unei
lase si ngrozitoare tceri. A doua zi se ntorceau camarazii, plini de lovituri
si de rni, cci nu era putin lucru ca un grup de 15 tineri s intre ntr-un
teatru cu 3-4000 de jidani. Si mai ales se ntorceau plini de ocar si de
batjocur din partea romnilor nostri.
De multe ori m ntreb: ce ne-a mentinut pe noi, un grup asa de mic, n
fata attor lovituri, a attor ocri venite de pretutindeni n jurul nostru? N-
am gsit nici un sprijin nicieri. n aceast lupt cu toat lumea, singurul
sprijin l-am gsit n noi. n credin ta noastr c suntem pe marea linie a
istoriei noastre nationale, alturi de toti cei care au luptat, suferit si murit
,
ca martiri, pentru pmntul si neamul nostru.
N GERMANIA
n toamna anului 1922, m-am ntors la Iasi. Acolo am mprtsit
camarazilor un vechi gnd al meu, de a m duce n Germania, pentru a-mi
continua studiile de Economie Politic si n acelasi timp a ncerca s
realizez ct de putin gndul de a duce ideile si credintele noastre peste
hotare. Noi ne ddeam bine seama, din studiile pe c are le fcusem, c
problema jidoveasc are un caracter international si c reactiunea nu
poate fi dect tot pe plan international; c o rezolvare total a acestei
probleme nu se poate obtine dect printr-o actiune a tuturor neamurilor
crestine trezite la c onstiinte primejdiei jidnesti.
Nu aveam ns nici bani, nici haine. Camarazii mi-au procurat haine si au
mprumutat suma de 8.000 lei de la inginerul Grigore Beian, pe care
urmau s-o plteasc lunar, contribuind fiecare dup puteri. Cu aceast
sum am plecat la Berlin, condus la gar de toti acei de care m
desprteam si care rmneau s lupte mai departe acas.
Ajuns la Berlin, mi-au fost de mare ajutor doi prieteni, studenti si ei, Blan
si C. Zotta. M-am nscris la Universitate.
n ziua nscrierii m-ammbrcat n costum national si m-am prezentat la
acea frumoas solemnitate, cnd rectorul dup un strvechi obicei,
strnge mna fiecrui nou nscris. Pe slile Universittii am fost obiectul
curiozittii generale din cauza costumului meu romnesc.
***
Pe cititorul acestor rnduri l-ar interesa cu deosebire dou chestiuni din
Germania de la 1922. O privire asupra situatiei generale si stadiul
miscrilor antisemite.
Rnile lsate de rzboiul care se terminase de curnd si de nfrngere,
sngerau. Mizeria material se ntindea peste Berlin si peste restul trii,
deopotriv. n ultimul timp fusese ocupat si Valea Ruhrului, un nsemnat
centru de bogtie. Asistam la prbusirea vertiginoas si catastrofal a
mrcii. Lips de pine, lips de alimente, lips de luc ru prin cartierele
muncitoresti. Sute de copii acostau lumea pe strad, cernd ajutor.
Cderea mrcii arunc n aceeasi mizerie si aristocratia german. Oameni
care avuseser bani, n cteva zile nu mai aveau nimic. Cei cu pmnturi
si imobile care si le v nduser atrasi de mirajul unui mare pret, numai n
cteva sptmni rmneau sraci. Capitalurile jidnesti din tar si
strintate fceau afaceri colosale. Cu cteva sute de dolari, detintorii de
valut forte deveneau proprietari ai unor imobile uriasede cte 50 de
apartamente.Samsarii misunau pe toate strzile, dnd lovituri formidabile.
Prtasi ai acestei mari mizerii erau si ctiva strini, printre care m
numram si eu: fiindc n-aveam nici un ban. Cei 8.000 de lei ai mei cu
care venisem i terminasem. Atunci a nceput foamea. Dar n mijlocul unei
suferinte generale, viata ta e mai usoar. Fiind o fire care nu m ncovoi n
fata greuttilor, nu m-am supus mizeriei, ci am ncercat s lupt cu ea. Am
studiat toate posibilittile si m-am hotrt s mapuc de comert. mi
trebuia un capital foarte mic, pentru ca s procur produse alimentare din
provincie, pe care apoi s le aduc si s le revnd la Berlin la restaurante.
Acest fapt m-a determinat s m mut n ajunul srbtorilor la Jena, unde
viata era ma i ieftin. M-a impresionat acolo, n mijlocul acestei mizerii n
care se zbtea poporul german, spiritul de disciplin, puterea lui de
munc, simtul datoriei, corectitudinea, puterea de rezistent si credinta n
zile mai bune. Era un popor sntos si vedea m c nu se va lsa dobort la
pmnt si c va nvia cu puteri nebnuite de sub piatra tuturor greuttilor
care-l apsau.
Miscarea antisemit. Existau n Germania mai multe organizatii politice si
doctrinare antisemite, cu multe foi, cu manifeste, cu insigne, toate ns
subrede. Studentimea de la Berlin si cea de le Jena era mprtit n
societti si numra foarte putini antisemiti. Masa studenteasc cunostea
vag problema. De o actiune studenteasc antisemit sau mcar de o
orientare doctrinar similar cele i de la Iasi nu putea fi vorba. Am avut
multe discutii cu studentii de la Berlin, n 1922, care desigur astzi sunt
hitleristi si m mndresc s le fi fost eu profesorul n antisemitism,
ducndu-le acolo din adevrurile nvtate la Iasi.
De Adolf Hitler amauzit pentru prima dat pe la mijlocul lunii octombrie
1922. M dusesem n Nord-Berlin, la un muncitor care fabrica zvastici si
cu care legasem bune relatiuni. Numele su era Strumpf si locuia n
Salzwedeler Strasse 3. Acesta mi-a spus: se aude de o mi scare
antisemit pornit la Mnchen de un tnr pictor de 36 de ani, Hitler. Mi se
pare c acesta este acela pe care l asteptm noi, germanii. Viziunea
acestui muncitor s-a mplinit. Eu am rmas cu admiratie pentru puterea lui
de intuitie datorit creiael a putut desprinde cu antenele sufletului lui din z
eci de oameni si fr s-l cunoasc, cu zece ani nainte, pe acela care va birui
n 1932, unind sub o singur mare comand ntreg poporul german.
***
Tot acolo la Berlin si cam n acelasi timp, am auzit vestea uriasei izbucniri
fasciste: marsul asupra Romei si victoria lui Mussolini. M-am bucurat ca de
victoria trii mele. Exist o legtur de simpatie ntre toti aceia care, n
diferite prti ale pmntului, si servesc neamul, dup cum exist o
legtur de simpatie ntre toti aceia care lucreaz la nimicirea neamurilor.
Mussolini, viteazul care clca balaurul n picioare, era din lumea noastr,
de aceea toate capetele de balaur se npusteau asupra lui jurndu-i
moarte. Pentru noi ceilalti, el va fi un luceafr luminos care ne va da
sperante; ne va fi dovada vie c hdra poate fi nvins. O dovad a
posibilittilor noastre de biruint.
Dar Mussolini nu e antisemit. Degeaba v bucurati, soptea presa
jidoveasc la urechile noastre.
Nu e vorba de ce ne bucu rm noi; e vorba de ce v suprati D-voastr de
victoria lui, dac nu e antisemit. Care e ratiunea atacurilor mondiale ale
presei jidnesti n contra lui?
n Italia sunt atti jidani cti ceangi n Romnia pe Valea Siretului. O
miscare antisemit n Italiaar fi, ca si cum noi romnii, am porni o miscare
contra ceangilor. Dar dac Mussolini ar fi trit n Romnia, n-ar fi putut fi
dect antisemit, pentru c fascism nseamn, n primul rnd, aprarea
natiei tale mpotriva primejdiilor care o pndesc. nse amn desfiintarea
acelor primejdii si deschidere de drum liber ctre viat si mrire pentru
natiunea ta.
n Romnia, fascismul nu putea s nsemne dect nlturarea primejdiilor
care amenint poporul romn, adic nlturarea primejdiei jidnesti si
deschidere de drum liber ctre viata si mrirea la care au dreptul s aspire
romnii.
Iudaismul a ajuns la stpnire n lume prin masonerie si n Rusia prin
comunism. Mussolini a distrus la el acas aceste dou capete iudaice, care
amenintau Italia cu moartea: comunismul si masoneria. Acolo, iudaismul a
fost desfiintat prin ce a avut el. La noi, va trebui desfiintat prin ce are:
jidanii, comunistii si masonii. Aceste gnduri le opuneam noi, tinerii
romni, n general, ncercrilor iudaice de a ne desprti de bucu ria
biruintei lui Mussolini.
MISCAREA STUDENTEASC
10 DECEMBRIE 1922
Eram nc la Jena cnd, ntr-o bun zi, am fost surprins de vestea c
ntreaga studentime romn, de la toate universittile, s-a ridicat la lupt.
Aceast nebnuit de nimeni manifestare colectiv a tineretii romnesti a
fost o izbucnire vulcanic pornit din adncurile natiei. Ea s-a manifestat
mai nti la Cluj, n inima acelui Ardeal care a luat pozitie ori de cte ori
neamul s-a gsit n impas, pentru ca aproape concomitent s irump
violent n toate celelalte centre universitare.
ntr-adevr, la 3-4 decembrie, la Bucuresti, Iasi, Cernuti, sunt mari
manifestatii de strad. ntreaga studentime romn este n picioare, ca
ntr-un ceas de mare rspntie. Pentru a mia oar, rasa aceasta, a
pmntului, amenintat de attea ori n decursul veacurilor, si arunca
tineretul n fata primejdiei pentru a-si salva fiinta. Un mare moment de
electrizare colectiv, fr pregtire prealabil, fr discutii pro si contra,
fr decizii luate n comitete, fr ca cel putin cei din Cluj s se cunoasc
cu cei din Iasi, Cernuti, Bucuresti. Un mare moment de iluminatie
colectiv ca lumina unui fulger n mijlocul unei nopti ntunecoase, n care o
tinerime ntreag si vede linia de viat a ei si a neamului.
Aceast linie trece luminoas de-a lungul ntregii noastre istorii nationale si
continu virtual de-a lungul ntregului nostru viitor romnesc, indicnd
calea de viat si de onoare pe care va trebui s mergem si noi si
strnepotii nostri, dac voim viat si onoare pentru neamul nostru.
Generatiile se pot aseza pe aceast linie, se pot apropia sau ndeprta de
ea. Avnd putinta deci, de a da pentru neam de la maximum de viat si
onoare, pn la maximum de dezonoare si rusine.
Cteodat pe aceast linie se ridic numai indivizi izolati prsiti de
generatiile lor. n momentul acela, ei sunt neamul. Ei vorbesc n numele
lui. Cu ei sunt toate milioanele de morti si de martiri ai trecutului si viata
de mine a neamului.
Aici nu intereseaz majoritatea, fie ea de 99%, cu prerile ei.
Nu prerile majorittii determin aceast linie de viat a neamului. Ele,
majorittile, se pot numai apropia sau ndeprta de ea, dup starea lor de
constiint si virtute sau de inconstient si decdere.
Neamul nostru n-a trit prin milioanele de robi care si-au pus gtul n jugul
strinilor, ci prin Horia, prin Avram Iancu, prin Tudor, prin Iancu Jianu, prin
toti haiducii, car n fata jugului strin nu s-au supus, ci si-au pus flinta n
spate si s-au ridicat pe potecile muntilor, du cnd cu ei onoarea si scnteia
liberttii. Prin ei a vorbit atunci neamul nostru, iar nu prin majorittile"
lase si cuminti". Ei nving sau mor: indiferent. Pentru c atunci cnd mor,
neamul trieste ntreg din moartea lor si se onoreaz din onoarea lor.Ei
strlucesc n istorie ca niste chipuri de aur care, fiind pe nltimi, sunt
btute n amurg de lumina soarelui, n timp ce peste ntinderile cele de jos,
fie ele ct de mari si ct de numeroase, se asterne ntunericul uitrii si al
mortii. Apartine istoriei nationale nu acela care va tri sau va nvinge - cu
sacrificarea liniei vietii neamului - ci acela care, indiferent dac va nvinge
sau nu, se va mentine pe aceast linie.
Ea este predeterminat n ntelepciunea lui Dumnezeu; ea a fost vzut n
ziua de 10 decembrie, de studentii romni. Si n aceasta st valoarea zilei:
o ntreag tinerime romneasc a vzut lumina.
La 10 decembrie, delegati din toate centrele se adun la Bucuresti, si
fixeaz n zece puncte ceea ce au crezut c formeaz esenta miscrii lor si
se declar greva general pentru toate universittile, cerndu-se
realizarea acestor puncte. Nu este 10 decembrie mare prin valoarea
formulrii care s-a fcut atunci, dup ct au putut delegatii formula din
esenta adevrului care frmnta sufle tul ntreg al studentimii romne.
Este mare prin miracolul trezirii acestei tinerimi la lumina pe care a vzut-
o sufletul ei. Este nsemnat ca zi a hotrrii. A hotrrii la actiune, a
declarrii rzboiului sfnt, care va cere acestei tinerimi romne att a trie
de suflet, atta eroism, atta maturitate, attea jertfe cunoscute si
necunoscute, attea morminte! 10 decembrie 1922 cheam tineretul
pmntului acesta la un mare examen.
Nici cei din Bucuresti si nici eu care eram departe si nici altii, care poate
erau copii prin liceu, dar care astzi lncezesc adnc n nchisori sau dorm
sub pmnt, n-am crezut c ziua aceasta ne va purta prin attea primejdii
si ne va aduce attea lovituri si attea rni n lupte pentru aprarea trii
noastre.
La Bucuresti, Cluj, Iasi si Cernuti, izbucniri formidabile ale maselor
studentesti, care, conduse de puterea lor de intuitie, - accentuez: nu de
conductori - se ndreapt spre dusman. Ele vizeaz n primul rnd presa
jidneasc: Adevrul", Dimineata", Mntuirea", Opi nia", Lumea",
focare de infectie moral, de otrvire si zpcire a romnilor.
Se ndreapt pentru a le distruge, dar si pentru a arta poporului romn
primejdia primei linii inamice, fat de care el va trebui s fie n gard.
Manifestatia contra presei nseamn: declararea ei de dusman a
intereselor nationale si prin aceasta atragerea lurii aminte a romnilor de
a nu se lsa indusi n eroare., orbiti sau condusi de presa scris de jidani
sau de romnii jidniti.
Presa aceasta atacideea religioas la romni, slbindu-le astfel rezistenta
moral si rupndu-le contactul cu Dumnezeu.
Presa aceasta mprstie teorii antinationale, slbindu-le credinta n natiune
si rupndu-i de pmntul trii, de dragostea pentru el, pmnt care n
toate timpurile a fost ndemn la lupt si sacrificiu.
Presa aceasta prezint fals interesele noastre romnesti, dezorientnd si
ndreptnd pe romni pe linii opuse intereselor nationale.
Presa aceasta nalt mediocrittile si oamenii capabili de coruptie pentru
ca strinul s-si poat satisface interesele lui si coboar valorile morale
care nu se vor preta a face servicii iudaismului si intereselor acestuia.
Presa aceasta otrveste sufletul neamului, dnd zilnic si sistematic
publicitate crimelor senzationale, legturilor imorale, avorturilor,
aventurilor.
Presa aceasta omoar adevrul si slujeste minciuna cu perseverent
diabolic, ntrebuinteaz calomnia ca arm de distrugere a lupttorilor
romni.
De aceea un romn trebuie s fie atent cnd citeste o foaie jidneasc,
stnd n gard fat de fiecare cuvnt care nu e la ntmplare aruncat si
cutnd a descifra planul iudaic cu care el a fost scris. Asupra acestor
chestiuni voieste miscarea studenteasc s atrag luarea aminte a tuturor
romnilor, atunci cnd ea se ndreapt ctre red actiile jidnesti,
declarndu-le vrjmase ale poporului romn.
Am accentuat c izbucnirile formidabile ale maselor studentesti erau
conduse de puterea lor de intuitie si nu de conductori. Pentru c e usor ca
cineva s ndrepte ctiva indivizi ctre casa cuiva, pentru a-i face
manifestatie ostil. Cnd ns marile multimi se ndreapt cu ostilitate, din
porunca instinctului lor, ctre cineva, acela este condamnat fr apel ca
vrjmas national.
NUMERUS CLAUSUS
n timpul luptelor studentesti trece din gur n gur formula numerus
clausus". Dar nu ca o formul salvatoare, cci masele nu dau formule, ci
indic primejdii.
Numerus clausus" nsemneaz c marea primejdie jidneasc st n
numr, mai cu seam n numr, pe care nu-l mai putem suporta nici n
scoli, nici n comert, nici n industrie, nici n profesiunile libere. Atentie
la
numr", voieste s spun numerus clausus", cci el trece peste puterile
noastre de rezistent national si dac nu lum msuri, murim ca neam.
Atta valoare are aceast formul. Sau, dac voiti, ca msur salvatoare,
are valoarea unei formule de urgent, de prim ngrijire necesar, dar cu
totul insuficient pentru vindecarea boalei. Numerus clausus", n sine,
nsemneaz: limitarea numrului jidanilor n scoli, profesiuni libereetc.
Pn la ce numr limitare? Pn la proportia dintre numrul tuturor
jidanilor fat de acela al romnilor n cuprinsul Romniei. Adic, dac n
Romnia sunt 15 milioane de romni si 3 milioane de jidani, proportia este
de 20%. Dup formula numerus cl ausus" jidanii urmeaz s fie admisi n
scoli, medicin, barou etc., n proportie de20%.
Numerus clausus" nsemneaz limitarea numrului jidanilor pn la
proportia dintre numrul lor si numrul total al romnilor.
Numerus clausus" este numai o formul de repartitie a jidanilor n snul
natiilor, dar nu o formul de rezolvare a problemei.
Aceast formul nu rezolv aproape nimic, cci ea se ocup de
respectarea proportiilor, dar nu atac proportia n sine. Dac jidanii sunt 3
milioane, i las 3 milioane. Mai ales nu se ocup din cauza acestei
proportii si nu arat mijloacele prin care s-ar putea micsora aceast
proportie, adic nu cuprinde n sine mijloacele de rezolvare a problemei
jidnesti.
PROBLEMA JIDNEASC
NUMRUL JIDANILOR
Numrul mare al jidanilor ridic o serie de probleme:
1.Problema pmntului romnesc;
2.Problema oraselor;
3.Problema scolii romnesti si a clasei conductoare;
4.Problema culturii nationale.
Toate acestea sunt tratate impecabil de profesorul A. C. Cuza n scrierile
sale: Poporatia", Nationalitatea n art", Articole", Discursuri
parlamentare", Curs de economie politic". Cele ce sustin mai jos apartin
n esent gndirii profesorului Cuza.
Numrul jidanilor din Romnia nu se cunoaste exact. Pentru c statisticile
ncercate au fost fcute cu cea mai mar lips de interes de ctre
politicienii romni, pentru a-si ascunde opera de trdare national si
pentru c jidanii de pretutindeni fug de adevrul statisticii. Un proverb
spune: Jidanul trieste din minciun si moare n contact cuadevrul". De
altfel, mult vreme, Directorul Statisticii Statului din Ministerul de Finanta
era Leon Colescu = Leon Coler.
Si au dreptate din punctul lor de vedere, pentru c romnii pusi n fata
numrului exact al populatiei jidnesti, si-ar da seama c se afl n fata
unei adevrate primejdii nationale si s-ar ridica pentru a-si apra patria.
Deci, n fata adevrului statisticii, puterea iudaic se stinge, moare. Ea nu
poate tri dect din ascunderea adevrului, din falsificarea lui, din
minciun.
Noi credem c sunt n Romnia ntre 2-2 1/2milioane de jidani. Dar chiar
dac ar fi numai un milion - asa cum sustin ei - poporul romn s-ar gsi n
fata unui pericol de moarte. Pentru c nu intereseaz numai numrul n
sine, cantitatea, ci si calitatea celor care l reprezint si mai ales
intereseaz pozitiile pe care le ocup jidanii n structura functional a unui
stat n viat, sub toate formele, a unei natiuni.
Pmntul nostru a fost pmntul nvlitorilor. El ns n-a cunoscut
niciodat n decursul istoriei ca vreo armat s fi ajuns la formidabilul
numr al jidanilor de azi. Nvlirile treceau peste noi mai departe:
nvlitorii de azi nu mai pleac. Se stabilesc aici, pe pmntul nostru, ntr-
un numr nentlnit pn astzi si se prind ca ria de trupul p mntului si
al natiei.
Cnd ncepe nvlirea jidanilor? n jurul anului 1800 gsimun numr de
abia cteva mii n toat Moldova. La 1821, n Bucuresti, se aflau 120 de
familii.
Aceast trzie asezare pe pmntul nostru de datoreste faptului c jidanii
s-au ocupat totdeauna cu comertul. Ori comertul, pentru a se putea
dezvolta, cere: libertate si sigurant la exercitarea lui.
Pe pmntul romnesc aceste dou conditii lipseau, lipsea libertatea de
exploatare a solului romnesc, deci perspectivele unui comert mai mare, si
lipsea mai cu seam siguranta. Pmntul romnesc a fost cel mai nesigur
pmnt din lume. N-avea tranul romn siguranta casei lui, a vitelor, a
muncii, a recoltei sale de un an. Loc de nvlire si de lupte, teatru de
rzboi de secole nesfr site, iar dup ele de multe ori dominatie strin cu
biruri sngeroase.
Ce s caute jidnimea pe acest pmnt? S se bat cu hunii, cu ttarii, cu
turcii?
Nvlirea jidneasc ncepe abia acum 100 de ani. n urma pcii de la
Adrianopol 1829, se capt libertatea de comert si n acelasi timp ncep s
se arate zrile unei vieti mai linistite.
De acum ncepe nvala care va creste an cu an peste capul nostru, al
romnilor si n special al moldovenilor, sectuindu-ne de averi, nimicindu-
ne moraliceste si amenintndu-ne cu pieirea.
La 1848 comerciantii si industriasii moldoveni ncep s se plng domnului
Mihail Sturza, cernd msuri mpotriva comerciantilor jidani si a
concurentei neloiale practicat de ei.
De atunci nvala creste mereu. Poate nu e bine zis nval, cci aceasta
presupune ideea de violent, de curaj moral si fizic. Infiltratia iudaic este
termenul cel mai potrivit, pentru c cuprinde mai mult ideea de strecurare
pe nesimtite. strecurare las si perfid. Cci nu e putin lucru ca s rpesti
pm ntul si avutiile unui neam, fr ca mcar s-ti justifici prin lupt, prin
nfruntarea riscului, printr-o mare jertf, cucerirea fcut.
Ei au acaparat ncetul cu ncetul comertul mic si industria mic
romneasc, apoi au atacat prin aceleasi manopere frauduloase comertul
si industria mare si astfel au pus stpnire pe orasele din jumtatea de
nord a trii.
Atacul asupra clasei de mijloc romnesti a fost dat cu precizia pe care o
ntlnim numai la unele insecte de prad care, pentru a-si paraliza
adversarul, l mpung cu acul n sira spinrii.
Nu se putea un loc mai bine ales.
Clasa de mijloc atacat cu succes, nsemneaz spargerea n dou a
neamului romnesc.
E singura clas care are un dublu contact: n jos cu cea trneasc pe care
st suprapus, exercitnd asupra ei o putere de autoritate si prin starea
economic mai bun si prin aceea de cultur; n sus, cu ce conductoare,
pe care o sustine pe umerii ei.
Atacul reusit asupra clasei de mijloc, adic nimicirea ei, atrage dup sine,
ca o consecint fatal, fr efort din partea atacatorului:
a.nruirea clasei conductoare (aceast clas conductoare va
termina prin a se prbusi);
b.imposibilitatea refacerii ei;
c.zpcirea si ndobitocirea, nfrngerea si robirea clasei trnesti.
n ultim analiz, atacul iudaic asupra clasei de mijloc romnesti aici tinde:
moartea, pieirea poporului romn nu nsemneaz moartea celui din urm
romn, dup cum si imagineaz unii. Moartea aceasta nsemneaz viat
n sclavie. Reducerea la stare de viat de rob a ctorva milioane detrani
romni, care s munceasc pentru jidnime.
Iat constatrile prof. Nicolae Iorga cu privire la numrul jidanilor si la data
asezrii lor la noi. Profesorul Iorga n Istoria Evreilor n trile noastre",
comunicare fcut la Academia Romn n sedinta de la 13 septembrie
1913, expunnd aceast chestiune, printre altele precizeaz:
La Neamt, ctiva evrei se aseaz unul lng altul pe pmnturile
Mnstirii ntre 1764-1766" (pag. 18).
La Botosani vreun act domnesc ca acel din 1757 nici nu pomeneste pe
evrei ntre ceilalti locuitori ai orasului" (pag. 17).
Cte un evreu apare la Suceava ca orndar pe locul Mitropoliei si altii ca
mici negustori, la Ocna, la Hrlu, la Siretiu, la Galati, la Brlad (era vreme
cnd despre brldenii crestini se putea scrie c se ndeletnicesc cu
negotul mai mult dect cu alt munc) (pag.10), apoi la Roman unde la
1741 nu se stia dect de moldoveni si armeni, la Trgul Frumos unde n
1755 se pomenesc dou crciumi si ornda jidoveasc ce sunt acolo n
trg" (pag. 17-18).
n Bucovina n jurul anexrii de la 1775:
n aceste tinuturi ale Cernutiului si Cmpulungului la care se aduseser
prti ale Hotinului si Sucevei (n toate aceste tinuturi) nu erau dect 206
familii jidovesti naintea stpnirii mprtesti.
La 17 75 ajunseser a fi prin scurgere din Galitia 780-800 familii.
Cel dinti guvernator al trii, generalul Enzenberg, constat c ei se
ndeletnicesc n rndul nti cu crciumritul, cu vin, holerc (rachiu) si
bere
Sunt, spune generalul, neamul cel mai de- a dreptul stricat, dedat
trndviei, se hrneste fr a fi prea mult suprat, dinsudoarea crestinilor
muncitori.
O comisiune care functiona la 1781 arat c:
Aici n tar, evreii obisnuiesc a cumpra tranului dinainte puiul n ou,
mierea n floare si mielul n pntecele mamei la un pret mic si prin aceast
camt, a-i suge cu totul pe locuitori si a-i aduce la srcie, asa nct
tranii mpovrati astfel de datorii si pentru viitor nu afl alt mijloc de
mntuire dect s fug din tar.
Vedem pe divanul ac estei tri (Moldova) apoi pe domni, mai ales pe
Constantin Moruzi aprndu-se cu disperare mpotriva lor.
cum i se ofer lui Enzenberg de cahaluri, n scris, 5.000 de galbeni pe an
pentru a tolera vechea stare de lucruri, se ncearc si coruperea Domnului,
dar acesta respinse BANII mai bine dect s expuie tara pieirii totale" (pag.
20).
Si mai trziu, pe la 1840-48, iat ce constat profesorul Iorga:
Cu zecile se numr aceste asezri de exploatare si depravatie, crcium
lng crcium, cu sticle de rachiu de cartofi si alte otrvuri, n tot
cuprinsul Moldovei, istovind o ras pentru hrnirea viciilor civilizate ale
clasei dominante" (pag. 34).
Si scrie mai departe profesorul Iorga:
Totusi interventiile strine hrnite de elementele evreiesti din tar, nu se
oprir. n 1878 ele puser conditii recunoasterii independentei, cstigate
cu jertfe de snge a trii si grmdir umilinteasupra Romniei
independente, care nu se putea sinucide dnd politiceste jumtate din ea
n puterea evreilor moldoveni Si pr ecum Koglniceanu aprase satele de
alcoolul si camta evreiasc, dl. Maiorescu apr demnitatea Romniei de
insulta primirii strinilor, prin vointa strinilor" (pag. 39).
**
Am dat acestea aici pentru ca s stabilesc dup o mare, recunoscut si
necontestat autoritate stiintific, nceputurile asezrii jidanilor pe
pmntul romnesc.
PROBLEMA PMNTULUI ROMNESC
Nu se poate ca un neam din lume, fie el chiar numai un trib de slbatici, s
nu-si pun cu durere sfsietoare problema pmntului su, n fata unei
nvliri strine. Toate neamurile din lume, de la nceputul istoriei pn
astzi, si-au aprat pmntul patriei. Istoria tuturor popoarelor, ca si
istoria noastr romneasc, e plin de lupte pentru aprarea pmntului.
S fie oare o anomalie, o starebolnvicioas a noastr, a tineretului
romnesc, faptul de a ne ridica s ne aprm pmntul amenintat? Sau
anomalie, a nu ni-l apra atunci cnd ni-l vedem primejduit? Anomalie este
a nu ne apra, adic a nu face ce toate neamurile au fcut si fac. Anoma
lie si stare bolnvicioas este a ne pune n contradictie cu toat lumea si
cu ntreaga noastr istorie.
De ce oare toate neamurile s-au luptat, se lupt si se vor lupta necontenit
pentru aprarea pmntului lor?
Pmntul este baza de existent a natiei. Natiunea st, ca un pom, cu
rdcinile ei nfipte n pmntul trii, de unde si trage hrana si viata. Nu
exist neam care s poat tri fr pmnt, dup cum nu exist pom care
s triasc atrnat n aer. O natie care nu are pmntul su nu poate tri,
dec t dac se aseaz sau pe pmntul unei alte natii, sau pe trupul
acesteia, sugndu-i viata.
Sunt legi fcute de Dumnezeu, care ornduiesc viata popoarelor. Una din
aceste legi este legea teritoriului . Dumnezeu a lsat un teritoriu
determinat fiecrui popor ca s triasc, s creasc, s se dezvolte si s-si
creeze pe el cultura sa proprie.
Problema jidneasc n Romnia ca si aiurea const n nclcare de ctre
jidani a acestei legi naturale a teritoriului. Ei ne-au nclcat teritoriul
nostru. Ei sunt infractorii, si nu eu, popor romn, sunt chemat s suport
consecintele infractiunii lor. Logica elementar ne spune: infractorul
trebuie s suporte consecintele infractiunii svrsite. Va suferi? Nare dect
s sufere. Toti infractorii sufer. Nici o logic dinlume nu-mi va spune s
mor eu pentru infractiunea svrsit de altii.
Deci problema jidneasc nu naste din ur de ras". Ea naste dintr-un
delict svrsit de jidani fat de legile si ordinea natural n care triesc
toate popoarele lumii.
Rezolvarea problemei jidnesti?
Iat-o: rentoarcerea delincventilor n aceast ordine natural universal si
respectarea legalittii naturale.
Dar si legile trii opresc invazia jidneasc. Art. 3 din constitutie spune:
Teritoriul Romniei nu se poate coloniza cu populatie de gint strin".
Ce nsemneaz, dac nu colonizare, faptul instalrii a dou milioane de
jidani pe teritoriul romnesc?
Dar acest teritoriu este proprietatea inalienabil si imprescriptibil a
poporului romn. Si dup cum scria cineva, poporul romn, nu dup 50 de
ani, nu dup 100 de ani, ci chiar si dup mii de ani, ne vom revendica
dreptul asupra acestui pmnt, dup cum ne-am recucerit pmntul
Ardealului, dup 100 de ani de stpnire maghiar.
NOI SI PMNTUL NOSTRU
Toate popoarele din jurul nos tru au venit de undeva si s-au asezat pe
pmntul pe care triesc. Istoria ne d date precise despre venirea
bulgarilor, turcilor, maghiarilor etc. Un singur neam n-a venit de nicieri.
Acela suntem noi. Ne-am nscut din negura vremii pe acest pmnt odat
cu stejarii si cu brazii. De el suntem legati nu numai prin pinea si
existenta care ne-o d muncindu-l din greu, dar si prin toate oasele
strmosilor care dorm n trna lui. Toti printii nostri sunt aici. Toate
amintirile noastre, toat gloria noastrrzboinic, ntreaga noastr istorie
aici, n acest pmnt st ngropat.
Aici e Sarmisegetuza cu trna regelui Decebal, cel nemuritor, pentru c
cine stie s moar ca Decebal, nu moare niciodat.
Aici odihnesc Musatinii si Basarabii, aici la Podul nalt, la Rzboieni, la
Suceava, la Baia, la Hotin., la Soroca, la Tighina, la Cetatea Alb, la Chilia,
dorm romnii czuti n lupte, boieri si trani, multi ca frunza si ca iarba.
La Posada, la Clugreni, pe Olt, pe Jiu, pe Cerna, la Turda, n muntii
nefericitilor si uitatilor moti din Vidra, pn n Huedin si pn la Alba Iulia,
locul de tortur al lui Horia si fratilor lui de arme, sunt numai urme de
lupte si morminte de viteji.
n Carpatii toti, din muntii oltenesti la Dragoslave si la Predeal, de la Oituz
la Vatra Dornei, pe vrfuri si n fund de vi, pretutindeni a curs sngele
romnesc n valuri.
n miezuri de noapte, n ceasurile grele ale neamului, noi auzim glasul
pmntului romnesc, care ne ndeamn la lupte.
ntreb si astept rspuns: pe ce drept voiesc jidanii s ne ia acest pmnt?
Pe ce urm istoric si ntemeiaz pretentiile si mai ales ndrzneala cu
care ne nfrunt pe noi, romnii, aici, acas la noi? Suntem legati de acest
pmnt prin milioane de morminte si prin milioane de fire nevzute pe
care numai sufletul nostru le simte si ru de aceia ce vor ncerca s ne
smulg de pe el.
PROBLEMA ORASELOR
n cadrul acestui pmnt romnesc jidanii ns, nu s-au asezat oriunde, la
ntmplare. Ei s-au plasat n orase, formnd n ele adevrate insule de
populatie jidneasc compact.
La nceput au fost invadate si cucerite orasele si trgurile din nordul
Moldovei: Cernuti, Hotin, Suceava, Dorohoi, Botosani, Soroca, Burdujeni,
Iscani, Briceni, Secureni etc.
n fata lor au disprut negustorul si meseriasul romn. Azi o strad, mine
alta, poimine un cartier, n mai putin de 100 de ani centrele romnesti de
un vechi renume si-au pierdut cu totul caracterul lor romnesc, lund
nftisare de adevrate cetti jidnesti. Repede au czut si celelalte orase
mold ovenesti: Roman, Piatra, Flticeni, Bacu, Vaslui, Brlad, Husi, Tecuci,
Galati si Iasi, a doua capital a Moldovei, dup ce prima si strvechea
noastr Suceav a fost transformat pur si simplu ntr-un murdar cuib
jidnesc, care nconjoar bietele ruine g lorioase ale cettii lui Stefan cel
Mare.
La Iasi, parcurgnd strzi si cartiere ntregi nu mai ntlnesti nici un romn,
nici o cas romneasc, nici un magazin romnesc. Trece lume pe lng
mari biserici n ruin si srcie: biserica Talpalari, fcut de breasla
talpalarilor romni, biserica Curelari, fcut de aceea a curelarilor romni.
Tot se drm. Nu mai este n Iasiul acela mare nici un talpalar romn, nici
un curelar romn. Biserica Sfntul Nicolae cel Srac, a vechii boierimi
moldovenesti s-a dr mat pn la temelie, iar peste mormintele din jurul
ei, bodegile jidnesti arunc si astzi lturile, gunoaiele si murdriile.
Biserica din Piata Mare, unde este cea mai mare aglomeratie de oameni,
nchis din lips de enoriasi. Aglomeratia de oameni o constituieste numai
populatia jidneasc.
Pe strada Lpusneanu geme de durere palatul domnesc al lui Cuza-Vod,
transformat n banc jidneasc. n fosta lui grdin se ridic teatru
jidnesc n stil palestinian. Strinul ne calc n picioare tot ce avem mai
sfnt.
Geme inima n noi de durere. Ne ntrebm, noi copii, sfsiati sufleteste,
cum de s-au gsit romni care s se poarte cu atta vrjmsie fat de
neamul lor? Cum de s-au gsit asa de multi trdtori? Cum de n-au fost
pusi la zid cu totii sau arsi de vii n clipa trdrii lor? Cum de st toat
lumea? Cum de stm noi? Sunt probleme de constiint care ne apas, care
nelinistesc sufletul nostru, care ne tulbur viata. tim c n nici un fel nu ne
vom putea gsi linistea, dect n lupte, n suferint sau n morminte.
Tcerea noastr ne acoper de lasitate si orice minut de ntrziere pare c
ne omoar.
Nu mai vorbim de orasele si trgurile Basarabiei, care stau ca niste plgi
deschise pe trupul istovit si stors al trii.
Nu mai vorbim de Maramures, unde romnii, ajunsi n stare de robie, mor
n fiecare zi. Nu sunt cuvinte care s poat descrie marea tragedie a
Maramuresului.
Dar boala s-a ntins ca un cancer; ea a atins Rmnicul-Srat, a atins
Buzul, a atins Ploiestii si a ptruns n capitala trii.
n 15ani de zile au czut Vcrestii, vechi cartier romnesc, au czut n
ntregime Dudestii, au czut negustorii romni de pe Calea Grivitei. Mor
nlocuiti de jidani vestitii comercianti din Obor, a czut Calea Victoriei. Ea
nu mai este astzi dect o adevra t cale a nfrngerii" romnesti; cci
3/4 din propriettile de pe Calea Victoriei sunt proprietti jidnesti. De 10
ani au ptruns n Oltenia si au intrat n Craiova lui Mihai Viteazul, au intrat
n Rmnicu Vlcea, au intrat n Severin, sub protectia pol iticienilor romni,
care, bine pltiti, pretind c nu exist problem jidneasc. Acestor
politicieni, a cror trdare fat de neam este asa de ngrozitoare, dac
sunt vii, neamul va trebui s le scoat ochii; dac sunt morti, va trebui s-i
scoat din mor minte si s le dea foc ciolanelor, n pietele publice. Pe copiii
si nepotii lor, neamul va trebui s-i urmreasc n averi, confiscndu-le si
s-i stigmatizeze cu epitetul de copii de trdtori".
Pierderea oraselor noastre romnesti are consecinte nimicitoare pentru
noi, cci orasele sunt centrele economiceale unei natiuni. n ele se
acumuleaz toat bogtia natiei. nct cine este stpn pe orase, acela
este stpn pe mijloacele de subzistent, pe bogtia natiunii.
S ne fie nou, romnilor, oare indiferent cine sunt stpnii bogtiei
nationale? Noi sau jidanii? Nici unui neam din lume nu-i poate fi indiferent
acest lucru. Pentru c o poporatie se nmulteste si se dezvolt n limita
mijloacelor de subzistent de care dispune. Cu ct aceste mijloace sunt m
ai putine, cu att mai putine vor fi posibilittile de crestere si de dezvoltare
ale populatiei respective si invers (aceste adevruri asupra legii poporatiei
au fost cercetate de toti economistii si formulate inegalabil de profesorul
Cuza).
Trecerea bogtiilor din minile romnilor n minile jidanilor nu nsemneaz
numai aservirea economic a romnilor si nu numai aservirea politic, -
pentru c cine nu are libertate economic nu are libertate politic - ci
nsemneaz mult mai mult: o primejdie national care macin nssi
puterea noastr ca numr. n msura n care ne dispar mijloacele de
subzistent, n aceeasi msur, noi, romnii, ne vom stinge de pe
pmntul nostru, lsnd locurile noastre n minile populatiei jidnesti, al
crei numr creste pe zi ce merge si din cauza nvlirii din afar si din
aceea a acaparrii mijloacelor noastre de subzistent, a bogtiilor noastre.
Orasele sunt, n al doilea rnd, centrele culturale ale unei natiuni (Vezi A.
C. Cuza, Aprarea National", no.3, 1 Mai 1922). Aici n orase sunt plasate
scolile, bibliotecile, teatrele, slile de conferinte, toate la ndemna
orsenilor. O familie jidneasc si poate usor ntretine toti cei 5-6 copii la
carte. O familie a unui tran romn, din cine stie ce fundtur de sat,
departe de oras, rar si poate ntretine un singur copil la scoli pn la
sfrsit. Si n acest caz este complet sleit de puteri si avere, nct
pericliteaz existenta celorlalti 4 sau 5 copii rmasi acas. Deci cine
stpneste orasele, stpneste posibilittil e de a se adpa la cultur.
Dar nu numai att, n orase si n scoli, o natie si mplineste misiunea ei
cultural n lume. Cum este posibil ca romnii s-si poat mplini misiunea
lor cultural prin glasuri, prin condeie, prin inimi, prin minti jidnesti?
n sfrsit, orasele sunt centrele politice ale unei natii. Din orase se conduc
natiile. Cine stpneste orasele, are direct sau indirect conducerea politic
a trii.
Ce mai rmne din tar - n afar de orase? O gloat de cteva milioane
de trani, fr mijloace de existent omeneasc, supti si srciti; fr
cultur, otrviti de butur si condusi de jidanii mbogtiti, deveniti
stpnii oraselor romnesti, sau de romnii (prefecti, primari, politai,
jandarmi, ministri) care numai de form conduc, pentruc nu sunt altceva
dect executorii umili ai planurilor jidnesti. Pe acestia, puterea economic
iudaic i sustine, i linguseste, le face cadouri, i coopteaz n consilii de
administratie, i plteste cu luna (lui Iuda i s-a pltit o singur dat; aici s
e
plteste lunar), le excit poftele de bani ndemnndu-i spre lux si viciu, iar
cnd nu se supun directivelor si vederilor jidnesti, sunt dati pur si simplu
afar, chiar dac sunt ministri, li se taie subventiile si pltile, li se dau pe
fat hotiile siafacerile necorecte fcute cu ei mpreun, pentru a-i
compromite. Iat ce a mai rmas din aceast patrie romneasc n
momentul n care ne-am pierdut orasele; o clas
conductoare, fr onoare, un popor de trani, fr libertate si toti copiii
de romni, fr tar si fr viitor.
PROBLEMA SCOLII ROMNESTI
Cine stpneste orasele, stpneste scolile si cine stpneste scolile,
mine stpneste tara. Iat cteva statistici din anul 1920:
SITUATIA LA UNIVERSITATEA DIN
CERNUTI
Facultatea de Filosofie: Semestrul de var
Romni
174
Evrei
574
La Drept n acelas oras: Semestrul de var
Dup religie:
Ortodocsi
(Romni si
Ruteni)
237
Catolici
98
Luterani
26
Alte
religii
31
Mozaici
506
(Din "Situatia demografic a Romniei" de
Em. Vasiliu-Cluj, pag. 84)
IN BASARABIA
Invtmntul primar rural:
Beti:72.889 Romni,1974 streini crestini,1281
Evrei
Fete:
27.555.................1302...............................2147........
Invtmntul primar urban:
Beti:6.385 Romni,2435 streini crestini,1351
Evrei
Fete:
5.501.................2435...............................2492........
Scoli secundare si profesionale:
1535ortodocsi, 6302m ozaici
Scoli secundare mixte:
690ortodocsi, 1341m ozaici
(Op. cit. pag. 84-85)
IN VECHIUL REGAT
Liceul din Bacu
Romni
363
Evrei
198
Liceul din Botosani
229
127
.... de fete Botosani
155
173
Liceul din Dorohoi
177
167
Liceul din Flticeni
152
100
Liceul National, Iasi
292
201
Gimn. Alexandru cel Bun din
Iasi
93
215
Gimn. Stefan cel Mare, Iasi
94
120
Liceul din Roman
256
157
Liceul din Piatra- Neamt
347
179
SCOLI PARTICULARE
Bucuresti
Romni
441
Evrei
781
Iasi
37
108
Galati
190
199
SITUATIA LA UNIVERSITATEA DIN IASI
Facultatea de Medicin
Romni546
Evrei831
........................Farmacie
Romni97
Evrei299
........................Litere
Romni351
Evrei100
........................Stiinte
Romni722
Evrei321
........................Drept
Romni1743
Evrei370
(Op. cit. pag. 87-88)
Scoala romneasc, distrus n modul acesta prin numrul mare al
jidanilor, naste dou probleme grave:
I.- Problema pturii conductoare romnesti, pentru c scoala creaz pe conduct
orii de mine a neamului, nu numai pe conductorii politici, ci si pe toti condu
ctorii din toate domeniile de activitate.
II.- Problema culturii nationale, pentru c scoala este laboratorul
n care se pregteste cultura unui popor.
Pentru a sublinia tragedia acestei scoli romnesti coplesit de jidani,
gsesc c e deosebit de important s citez mai jos dureroasele constatri
fcute de unul dintre cei mai strluciti pedagogi ai natiei noastre, prof. Ion
Gvnescul de la Universitatea din Iasi:
Nu vrem s mai vedem spectacolul ce-l ofer Liceul National din Iasi,
unde majoritatea zdrobitoare a elevilor o alctuieste elementul evreiesc.
Putinii elevi romni se simt strini: n pauzele dintre ore stau retrasi,
stingheriti si jenati prin colturi. Sunt minoritatea tolerat.
Majoritarii triesc aparte, vorbesc ntre ei de preocuprile lor, de jocurile
lor, de societtile lor, Macaby, Hacoah, Macoah etc., de seztorile si
conferintele lor, de sporturile lor, de planurile lor de lucru si petrecere. Si
cnd vor s se fereasc de indiscretia romnilor, minoritarii-majoritari
soptesc ntre ei ori o dau de-a dr eptul prin idis
Bietii profesori romni, n fata unor astfel de suflete de elevi! Te gndesti
involuntar la gina care a clocit ou de rat. Uite-o cum st ciocnind,
speriat pe marginea lacului, cum si cheam cu disperare bobocii, puii ei
de alt spet, care au srit n ap si alunec zburdnd s treac pe trmul
cellalt, unde ea nu-i poate urmri.
Ce scoal de nationalism s faci cu astfel de auditori? Poti s vorbesti,
dac simti n tine flacra patriotismului, de aspiratiile si idealul romnesc?
Poti mcar s deschizi gura? ti se nclesteaz flcile, ti ngheat cuvintele
pe buze.
Marele Koglniceanu, n fata unor astfel de bnci cu scolari strini ar fi
putut pronunta el celebrul discurs de introducere n istoria Romnilor pe
care l-a rostit tocmai pe acele locuri unde azi liceul National" romnesc a
devenit un liceul National" evreiesc?
I-ar fi pierit inspiratia care-si trage puterea din simpatia ochilor sclipitori
de
nselegere si credint."
Ion Gvnescul, Imperativul momentului
istoric", pag. 67
Si mai departe:
Unde s-a vzut vreodat n Anglia, n Franta, n Italia, vreo scoal de orice
grad, ca s ne mrginim la o singur latur a vietii nationale, n care
numrul preponderental scolarilor s apartin altui neam dect neamului
ce alctuieste populatia de bastin a trii si care a ntemeiat Statul
National respectiv?
Se poate nchipui bunoar, c la o Facultate de Drept a vreunei
Universitti din Anglia s fie 547 evrei si 234 de englezi, proportia dintre
evrei si romni de la Facultatea de Drept din Cernuti, n anul 1920?
Sau la o Facultate de Filosofie din Italia, s fie 574 evrei si 174 italieni,
proportia dintre evrei si romni la aceeasi Universitate din Cernuti?
Sunt aceste raporturi normale? Nu sunt monstruozitti de biologie etnic,
inadmisibile, inconceptibile? Nu sunt un semn de inconstient criminal
pentru ptura conductoare responsabil a neamului romnesc?"
Ion Gvnescul, op. cit.
PROBELMA PTURII CONDUCTOARE ROMNESTI
Dar cine sunt elevii si studentii de astzi? Elevii si studentii de azi sunt
profesorii de mine, medicii de mine, inginerii de mine, magistratii de
mine, avocatii de mine, prefectii de mine, deputatii de mine, ministrii
de mine, cu un cuvnt, conductorii de mine ai neamului n toate
domeniile de activitate.
Dac elevii de astzi sunt 50%, 60%, 70% jidani, mine n mod logic vom
avea 50%, 60%, 70% conductori jidani ai acestui neam romnesc.
Se mai poate pune problema dac un neam are dreptul s-si limiteze
numrul strinilor la universittile sale?
Iat ce rspunde acestei ntrebri, n Buletinul Universittii din Harvard,
citat de profesorul Cuza n Numerus clausus", pag.11, Morris Gray, fost
student al acestei universitti (promotia 1906), studiind problema
jidneasc de acolo.
Morris Gray ncepe prin a formula problema n principiu, ntrebndu-se:
Mai nti, care este functia unei universitti? Care sunt datoriile ei?
Dac datoria ei este o datorie ctre individ, admiterea trebuie s fie bazat
n mod franc si manifest, pe principiul democratic : orice candidat trebuie
s fie admis cu conditia s-si treac examenele de intrare si de a plti
primul termen al redeventelor scolare. Si aceasta fr anchet serioas
asupra personalittii candidatului, nici asupra posibilittilor latente de
progres, deeminent, de folos pentru el nsusi sau pentru ceilalti.
Dac ns, datoria Universittii e datorie ctre o natie, atitudinea ei n ce
priveste admiterea studentilor trebuie s fie bazat n chip firesc pe un
principiu deosebit.
Dup prerea mea, datoria unei universitti este de a forma oameni n
diferite domenii ale gndirii, n asa fel, nct o parte din ei cel putin, s
poat deveni sefi n domeniile lor respective si s fac servicii natiunii."
Va s zic, iat un principiu bine stabilit, adaug profesorul Cuza.
Datoria universittilor este ctre natia lor, pentru care trebuie s
pregteasc conductori n toate domeniile si care nu pot fi dect
nationali.
Cci doar nu se va admite ca o natie s-si formeze conductori strini n
universittile sale."
Din cele expuse mai sus se poate desprinde grava problem a clasei
conductoare romnesti de mine.
Rmne un adevr stabilit: Romnia trebuie s fie condus de romni.
Este cineva care sustine c Romnia trebuie condus de jidani?
Dac nu, atunci trebuie s admit c studentimea romn are dreptate si
c toate campaniile, toate injuriile, toate infamiile, toate attrile, toate
uneltirile, toate nedrepttile care se arunc si se vor arunca asupra acestui
tineret romnesc, si gsesc justificarean rzbo iul pe care jidnimea l
duce pentru exterminare romnilor si a celor mai buni lupttori ai lor.
PROBLEMA CULTURII NATIONALE
Un neam, punndu-si aceast problem, cea mai grav dintre toate, este
ca si cu un pom si-ar pune problema fructelor sale.
Cnd s -ar vedea, c din cauza coplesirii omizilor, el nu-si mai poate
mplini rostul su pe lume, nu mai poate rodi, atunci si-ar pune cea mai
trist problem, mai mare dect problema nssi a vietii, pentru c,
vzndu-si desfiintat scopul vietii, ar fi mai dureros pentru el dect dac i
s-ar desfiinta viata nssi. Cele mai mari dureri sunt ale sfortrilor inutile,
fiindc sunt durerile care rezult din constiinta ngrozitoare a inutilittii
vietii.
***
E ngrozitor! Noi, poporul romn, s nu mai putem da roadele noastre? S
nu avem o cultur romneasc, a noastr, a neamului, a sngelui nostru,
care s strluceasc n lume alturi de roadele altor neamuri? S fim noi
condamnati astzi de a ne prezenta n fata lumii ntregi cu produse de
esent jidneasc?
Astzi, n ultimul moment, cnd lumea asteapt ca poporul romn s
apar cu rodul sngelui si geniului su national, noi s ne prezentm cu o
infectie de caricatur cultural iudaic?
Cu inima strns de durere, privim aceast problem si nu va fi romn,
care vzndu-si periclitat o ntreag istorie, s nu pun mna pe armele
sale, pentru a se apra.
Extrag dinImperativul mome ntului is toric", al profesorului
Gvnescul, aceste nemuritoare rnduri:
Grija de cpetenie a neamului romnesc tot asa de hotrtoare pentru
fiinta lui ca si conservarea fizic este afirmarea lui n sfera vietii ideale a
omenirii. Crearea unei culturi cu caracter propriu romnesc. Nu se poate
ca o cultur romneasc s creasc dintr-o scoal, organizatie politic sau
economic de caracter strin. O institutie ca functiune a vietii nationale
poart caracter romnesc atunci cnd factorul uman ce-i d fiint este
romnesc."
n fata situatiei nenorocite, n fata numrului invadatorilor care ne
coplesesc, profesorul Gvnescul se ntreab plin de ngrijorare, punnd
problema scolii si a culturii nationale:
Unde s se refugieze sufletele romnesti? Unde s scape de penibila
impresie obsedant a strii de exil n propria lor patrie? Afar de biseric,
unde intr s se reculeag n tihn, sub ocrotirea crucii mntuitoare,
singurul lor azil rmne scoala. Scoala este cuibul ideal n care geniul
national si adun progenitura, ca s o hrneasc, s o creasc, s o nvete
a zbura, s-i arate drumul nltimilor, pe care numai el le cunoaste, ca s
ajung acolo unde numai lui i este dat s ajung. Scoala este locul de
refugiu unde se acordeaz, se pregtesc strunele si organele sufletesti ale
neamului, ca s intoneze o nou simfonie, nemaiauzit n lume, prima
simfonie a darurilor lui naturale, prescrise fiintei lui si numai fiintei lui.
Scoala este sanctuarul unde se svrseste marea tain a vietii unui popor,
unde sufletul etnic si distileaz, n picturi de lumin, esenta lui
nemuritoare, ca s fie turnat n forma ideal predestinat lui si numai lui,
de gndul creator al lumilor Nu pot instrumentele melodice ale altor
suflete etnice ca s participe armonic la simfonia culturii noastre. Ele nu
cunosc din felul constructiei lor, si nu stiu s sune dect nota neamului lor.
Ce simfonie romneasc vei scoate din ele? Nu poate esenta geniului
national al altor suflete etnice s cristalizeze n alt form, dect cea
hotrtoare lor de zmislirea popoarelor. S scoateti chip de neam
romnesc de esenta national ebraic, maghiar, german?"
Ion Gvnescul, Imperativul momentului
istoric", pag. 64-68
Dar nu numai c nu vor putea s creeze cultur romneasc, ci jidanii vor
falsifica-o si pe aceea pe care o avem, pentru a ne-o servi otrvit.
Scoala romneasc fiind masacrat n modul acesta, noi suntem pusi n
situatia de a renunta la misiunea noastr de neam, de a renunta la crearea
unui culturi romnesti si de pieri otrviti.
RENTOARCEREA N TAR
Acestea toate, noi, studentii ieseni, spre deosebire de colegii nostri de la
celelalte universitti, le cunosteam nainte de nceperea miscrii
studentesti, de la catedra profesorului Cuza, din scrierile prof. Paulescu si
Gvnescul, din studiile si cercetrile fcute de noi la Societatea
Studentilor n Drept si din ceea ce vzusem cu proprii nostri ochi si
simtiserm n sufletul nostru.
Era o problem de mare constiint care nu se punea. Fiecare zi ne aducea
cte o dovad n plus: vedeam perfidia presei jidnesti, vedeam reaua ei
credint n toate mprejurrile, vedeam attrile ei n tot ce era
antiromnesc, vedeam opera de lingusire si de ridicare a oamenilor
politici, a functionarilor, a autorittilor, a scriitorilor, a preotilor crestin
i
care se pretau a face jocul intereselor jidnesti; vedeam batjocura de care
se nvredniceau toti cei ce aveau o atitudine r omneasc, corect, demn
sau care ndrzneau s demaste primejdia jidneasc; vedeam necuviinta
cu care eram tratati, noi, n propria noastr cas, ca si cum ei ar fi fost aici
stpni de mii de ani; vedeam cu indignare crescnd amestecul ndrznet
al ac estor musafiri nepoftiti n cele mai intime probleme de viat
romneasc: religie, cultur, art, politic, cutnd ei a trasa liniile pe care
s se miste destinul neamului nostru.
Pe mine, cu mintea mea de tnr, aproape copil, mult vreme m-au chinuit
aceste gnduri, n cutarea unor solutii.
Elementele care mau impresionat mai mult, care m-au determinat apoi la
lupt si care m-au mngiat si ntrit n ceasuri de suferint au fost:
1.Constiinta primejdiei de moarte n care se afl neamul nostru si
viitorul lui.
2.Dragostea pentru pmnt si mila pentru orice loc glorios si
sfnt, batjocorit si pngrit astzi de jidani.
3.Mila de oasele celor care au murit pentru tar.
4.Sentimentul de revolt fat de ofensele, de batjocura si de
clcarea n picioare de ctre strinul dusman, a demnittii noastre de
oameni si de romni.
De aceea, cnd n decembrie 1922 am auzit vestea cea mare, vulcanica
izbucnire a miscrii studentesti, m-am hotrt s m ntorc n tar, pentru
ca s lupt si eu alturi de camarazii mei.
Peste putin timp trenul m ducea spre cas. De la Cracovia am dat o
telegram studentilor din Cernuti, care m-au asteptat la gar. Aici am
stat dou zile. Universitatea era nchis. Studentii care o strjuiau preau
niste soldati n slujba trii lor, cu sufletul lu minat de Dumnezeu, Nici un
pic de interes personal nu adumbrea frumoasa si sfnta lor actiune. Cauza
pentru care se nfrtiser si luptau ntru singur suflet era cu mult deasupra
lor, cu mult deasupra nesfrsitelor lor lipsuri si nevoi.
Fruntasii lupttori de la Cernuti erau: Tudose Popescu, fiul btrnului
preot din Mircesti, Dmbovita, student n al treilea an la Teologie, apoi
Dnileanu, Pavelescu, Crsteanu etc.
M-am informat asupra planului lor de lupt. Era grev general pn la
victorie, adic pn la rezolvarea de ctre guvern a punctelor din
motiunea de la 10 decembrie n frunte cu numerus clausus".
Nu mi s-a prut bun.
n capul meu a ncoltit planul urmtor:
a. Miscarea studenteasc trebuie s se extind asupra ntregului popor romn. Mi
scarea
studenteasc mrginit n cadrul Universittii s se transforme n miscare natio
nal a romnilor,
pentru c, pe de o parte, problema jidneasc nu este o problem numai a Univers
ittii, ci a natiei
romnesti, si, pe de alt parte, Universitatea singur nu o poate rezolva.
b. Aceast miscare national trebuie ncadrat ntr-o organizatie sub o singur
comand.
c. Scopul acestei organizatii trebuie s fie lupta pentru aducerea la guvernare
a miscrii
nationale, care va rezolva si numerus clausus" si toate celelalte probleme, deo
arece nici un guvern al
partidelor politice din afara acestei miscri nu va rezolva problema national.
d. n vederea acestora, studentimea s pregteasc o mare adunare national a ro
mnilor
din toate straturile sociale, care s nsemneze si nceputul noii organizatii.
e. Pentru executarea adunrii, fiecare universitate s fac attea steaguri cte
judete are
provincia respectiv. Pnza acestor steaguri s fie dus si predat de ctre o d
elegatie de studenti,
unui cunoscut nationalist pe care delegatia l va socoti ca cel mai apt pentru a
cest lucru. Acesta si va
aduna n jurul lui un grup de fruntasi din oras si ntreg judetul si la primirea
telegramei, care urma s
anunte cu o sptmn nainte data si locul adunrii, s porneasc cu pnza stea
guluisi cu toti
oamenii si spre locul indicat.
f. Pentru ca adunarea s nu fie mpiedicat de guvern, toate pregtirile se vor
face n tcere,
pstrndu-se discretia asupra datei.
ntr-o sal a cminului, am expus acest plan n fata unui numr de 50 de
lupttori.
Ei l-au gsit bun. Atunci s-au strns bani de la toti, s-a cumprat pnza
necesar si pe loc, n acea sal, studentele au fcut steaguri pentru
judetele Bucovinei.
LA IASI
La Iasi m-am ntlnit cu toti fostii mei camarazi.
Le-am expus si lor planul. S-au fcut si aici steagurile, n prima zi, de ctre
studente, pentru toate orasele din Moldova si Basarabia.
Pe profesorul Cuza nu l-am gsit. Era plecat la Bucuresti cu profesorul
Sumuleanu si cu tatl meu, n vederea unei adunri n capital.
LA BUCURESTI
A doua zi am plecat la Bucuresti. Aici m-am prezentat profesorului Cuza,
prof. Sumuleanu si tatlui meu, care de peste un sfert de veac luptau
mpreun n contra primejdiei jidnesti, fiind coplesiti de batjocuri, de
lovituri si chiar de rni, si care astzi triau marea satisfactie de a vedea
tot tineretul cult al trii, n numr de peste 30.000, nltnd steaguri de
lupt pentru credinta pe care ei o viat ntreag o slujiser.
La Bucuresti ns, gndurile mele n-au fost primite cu acelasi entuziasm.
nti, pentru c am gsit oarece rezistent la profesorul Cuza. Expunndu-i
planul, dup care urma s crem o miscare national si s-l proclamm sef
al acestei miscri, n adunarea ce urma s se tin, profesorul Cuza a gsit
c planul nu era bun, deoarece, spunea el:
Noi n-avem nevoie de organizare, miscarea noastr se bazeaz pe un
formidabil curent de mase.
Eu am insistat, comparnd o miscare de mase cu un put de petrol, care,
nefiind captat ntr-un sistem organizat, chiar dac izbucneste, nu e de nici
un folos, deoarece petrolul se va mprstia n toate prtile. Am plecat ns
fr rezultat. A doua zi, profesorul Sumuleanu si cu tatl meu l-au convins.
Dar m izbeam de o greutate la care nu m asteptam. Era pe la nceputul
lunii februarie. Masa mare a studentilor s gsea n plin vigoare
sufleteasc. Desi i se nchisese toate cantinele, desi i se nchisese portile
tuturor cminelor, studentimea rmnnd pe drumuri fr mas si cas n
miezul iernii, totusi se afla n plin avnt sub protectia admirabil a
romnilor din capital, care, de a doua zi, si-au deschis larg portile caselor,
gzduind si dnd mas la peste 8.000 de studenti lupttori. Era n aceasta
o aprobare, un ndemn la lupt, o solidarizare, o mngiere pentru cei ce
primeau rni.
Eu ns, nu aveam nici o legtur cu aceast mas. Nu cunosteam pe
nimeni. Prin studentul Fnic Anastasescu, care era administratorul
revistei Aprarea National", am nceput a cunoaste pe cte cineva.
Conductorii miscrii studentesti din Bucuresti, aveam impres ia c nu
erau suficient de orientati, pentru c, desi elemente de elit, cu distinse
calitti intelectuale, fapt verificat prin locurile pe care le-au ocupat mai
trziu n societate, s-au gsit pe neasteptate n fruntea unei miscri, la
care nu se gndiser pn atunci. De altfel, fiind multi, fiecare avea cte
o prere deosebit. Printre elementele valoroase de la conducere figurau
n prima linie: Cretu, Dnulescu, Simionescu, Rpeanu, Roventa si altii.
Masa era rzboinic, o parte din conductori ns, cr edeau c-i mai
cuminte s potoleasc spiritele.
Pe de alt parte si lipsa lor de pregtire n aceast directie, si contactul
nepotrivit cu oamenii politici i fcuser s ncerce ntr-o oarecare msur,
cel putin pe unii dintre ei, transpunerea miscrii pe plan material, lucru
neadmisibil, dup prerea mea. Cci aceasta ar fi fost ca si cum cineva ar
spune:
1. Luptm pentru a cuceri tara din minile jidanilor;
2. Luptm pentru ca s ni se dea o pine alb la mas;
3. Luptm pentru dou feluri de mncare;
4.Luptm pentru un pat bun;
5. Lucrm pentru aparate de laboratorii, pentru instrumente de disectii
etc.;
6. Luptm pentru cmine;
pentru ca la urm s se spun, cu voce tare, de ctre autoritti:
Cererile studentilor au fost satisfcute, guvernul a recunoscut starea de
plns a studentimii si marea ei mizerie etc. Din cele sase puncte cerute de
studenti, cinci au fost admise si anume: aparate pentru disectii, aparate
pentru laboratorii, cte dou pini albe pe fiecare zi, cte dou feluri de
mncare, treicmine studentesti cu paturi bune etc.
Iar despre punctul nti: salvarea trii din minile jidnimii, s nu se spun
numic, motivndu-se, c au fost admise de guvern cinci puncte din sase.
De la nceputul miscrii studentesti, ntreaga pres jidneasc a cutat s
transpun miscarea pe acest pan material.
Obiectivul miscrii s fie o pine".
Pentru ca adevratul obiectiv - jidanul- s scape neobservat. De altfel, cine
va reciti foile, va putea observa c si politicienii romni puneau problema
la fel: - trebuie s li se dea studentilor cmine, hran etc.
Dup cum am mai spus, o parte din conducerea de la Bucuresti, nclina pe
aceast pant, pe care dac ar fi apucat studentimea, s-ar fi abtut de la
adevrata ei misiune.
Prerea mea a fost totdeauna contrar acestui punct de vedere. Contrar
oricrui amestec de ordin material n doleantele formulate de studentime.
Pentru c, ziceam eu, si zic si astzi, nu nevoile, nu lipsurile i mpinseser
la marea miscare pe studenti, ci dimpotriv, prsirea grijii oricror nevoi
si oricror lipsuri, oricror interese, oricror suferinte personale sau chiar
familiale, uitarea acestora de ctre studentii romni si integrarea lor cu
toat fiinta n grijile, nevoile si aspiratiunile neamului lor. Aceasta si numai
aceasta le ddea lumina sfnt din ochi.
Miscarea studenteasc n-a fost o miscare de revendicri materiale. Ea se
ridica dincolo de nevoile unei generatii, mpletindu-se cu liniile mari ale
neamului.
Pe de alt parte, aici, la Bucuresti, predomina ideea: miscarea
studenteasc trebuie s se mentin n cadrul universittii, s rmn o
miscare academic, s nu se transforme ntr-o miscare cu caracter politic.
Aceast opiniune ns era complet gresit, cci coincidea cu interesele
jidanilor si ale partidelor, care ave au tot interesul s localizeze chestiunea
numai la universitate, si acolo, printr-un mijloc oarecare, s-o sting.
Prerea noastr era c noi nu facem miscare pentru miscare, ci miscare
pentru victorie. Or fortele studentesti nu sunt suficiente pentru victorie. Ne
trebuie fortele studentilor, unite cu ale celorlalti romni.
Conductorii bucuresteni mai erau mpotriva proclamrii profesorului Cuza
ca presedinte al unei eventuale organizatii. Ei sustineau c nu e profesorul
Cuza bun pentru asemenea actiune. Eu sustineam c trebuie s-l ajutm,
asa cum este.
n sfrsit, cei de la Bucuresti aveau o foarte mare rezerv fat de mine. M
durea, cci eu veneam cu tot ce poate avea un om mai curat si mai sfnt
n inima lui, cu dorinta vie de a conlucra pe calea dea mai bun pentru
tar. Poate c necunoscndu-m, erau ndrepttiti s fie rezervati.
Pentru aceste motive, la Bucuresti, am ntmpinat rezistent. De aceea,
am nceput s lucrez n afara comitetului si nu am fcut dect trei-patru
steaguri.
LA CLUJ
La Cluj am plecat cu Alexandru Ghica, unul dintre cei trei copii ai doamnei
Constanta Ghica din Iasi, strnepoti de domnitor si care, n tot timpul
miscrii studentesti, s-au purtat impecabil.
La presedintia centrului studentesc era Alexa, un element cumptat si
bun. M-a ntmpinat cu aceleasi argumentri si n privinta orientrii
studentimii si cu privire la proclamare profesorului Cuza ca presedinte al
noii miscri. Masa studenteasc era drz si plin de avnt. Atunci am
cunoscut pe Mota: un tnr ager si detalent. Avea aceleasi preri ca Alexa.
Am ncercat s-l conving pe el, dar fr rezultat. mi era tare greu. Nu
cunosteam pe nimeni. Totusi, am gsit ctiva studenti: Corneliu
Georgescu, student n Farmacie, Isac Mocanu de la Litere, Crsmaru de la
Medici n, Iustin Iliesu etc. Am fcut un steag si n cas la cpitanul
Siancu, care din primul moment s-a alturat cu dragoste actiunii noastre;
am jurat cu totii pe acest steag.
ADUNAREA DE LA IASI DIN 4 MARTIE 1923
NFIINTAREA LIGII APRRII NATIONALE CRESTINE
Rentors de la Iasi, aveam n fat dou drumuri pe care trebuia s activez
paralel:
I.Pregtirea adunrii pentru care se fcuser steagurile n toate
universittile.
II.Continuarea miscrii studentesti, mentinerea grevei generale.
La primul punct, cea mai ma re dificultate nu era nici lipsa de oameni, nici
lipsa de organizare, nici msurile guvernului. Cea mai mare dificultate o
aveam de data aceasta, nu n dezaprobarea acestui plan, ci n lipsa de
entuziasm pentru el a profesorului Cuza.
Profesorul Cuza nu er a suficient convins de necesitatea organizrii, iar pe
de alt parte nu credea n posibilitatea reusitei adunrii care urma s aib
loc.
La punctul II aveam dificultti serioase n conducerea centrelor studentesti
din Bucuresti si Cluj, care dificultti mpiedicau existenta unui punct de
vedere unitar, ca plan de lupt n jurul cruia s se poat realiza o unitate
perfect a acestei lumi noi, ridicat cu toate puterile ei ca s nfrunte si
vrjmasul si toate pcatele noastre trecute.
Nici conductorii si nici masa acestor centre:
a.nu cunosteau problema jidneasc si mai ales nu cunosteau pe
jidani. Nu cunosteau puterea iudaic, modul ei de a gndi si de actiona.
Pornisem la rzboi si nu ne cunosteam adversarul;
b.credeau c guvernul de atunci, liberal sau eventual un altul,
care ar veni dup el si cruia noi i-am promite sprijinul nostru ne-ar
satisface doleantele cerute.
facem cruce si psim nuntru. Condusi sus la directie, nu se dau
mandatele de arestare. Ne dm seama c suntem arestati pentrucomplot
contra sigurantei statului, cu pedeapsa prevzut: munc silnic.
Am fost introdusi ntr-o alt curte, n mijlocul creia stpneste o biseric
nalt. De jur-mprejur sunt ziduri si pe lng ele celule si ncperi. Am fost
bgat ntr-o celul din fund, lat de 1m. si lung de 2 m. si nchis pe
dinafar cu lacte. nuntru este numai un pat de scnduri, lng us, o
mic ferestruic cu gratii de fier. M ntreb unde or fi ceilalti. M culc apoi
cu capul pe scnduri si adorm. Dup vreo dou ore m t rezesc tremurnd.
Era frig n celul si nu intra nici o raz de soare. Privesc buimcit n jurul
meu si nu-mi vine s cred unde sunt. M uit bine si vd mizeria de lng
mine. mi zic: n grea situatie am ajuns. Un val de durere mi se coboar n
inim. Darm mngi singur:
E pentru neamul nostru.
Apoi ncep s fac miscri de gimnastic cu bratele, pentru a m nclzi.
Pe la ora 11, aud pasi. Un gardian mi deschide usa. M uit la el. Poate s-l
fi cunoscut vreodat n viat. E un om strin si ursuz. Se uit la mine cu
ochi ri. mi d o pine neagr si o strachin cu bors. l ntreb:
Domnule gardian, nu cumva ai s-mi dai o tigar?
N-am!
M nchide din nou cu lactul si pleac. Eu rup din pinea neagr si sorb
cteva linguri din strachina de bors. Le asez apoi jos pe cimentul din celul
si ncep s-mi adun gndurile. Nu puteam s m lmuresc cum de ne-a
prin politia. A spus vreunul dintre noi din greseal cuiva? Ne-a trdat
cineva? Cum de au gsit revolverele?
Iar aud pasi. M uit pe ferestruic. Un preot si mai multi domni se apropie
de usa mea si ncep s-mi spun:
Bine Domnilor, se poate Dvs. tineri culti s faceti una ca aceasta?
Dac se poate ca acest popor romn s piar invadat de jidnime si
coplesit de vnzarea, desfrul si batjocura conductorilor lui, se poate si
ceea ce am fcut noi.
Dar aveti attea ci legale!
Am btut noi toate cile legale pn cnd am ajuns aici. Si dac ni se
deschidea vreuna, poate nu ajungeam nici noi n aceste celule.
Si acum e bine? Va trebui s suferiti pentru ceea ce ati fcut!
Poate din suferinta noastr va iesi ceva mai bun pentru neamul acesta.
Au plecat.
Pe la ora 4 a venit un gardian si mi-a adus o ptur roas de vremi si un
sac mare plin cu paie n loc de saltea. Mi le-am asezat ct am putut mai
bine. Am mai mncat putin pine si m-am culcat. M gndeam la discutia
cu preotul si-mi spuneam: din petrecerile si din traiul tihnit al fiilor lui, un
neam nu a cstigat niciodat nimic. Din suferint totdeauna a iesit ceva
mai bun pentru el. Izbutisem s gsesc un rost al suferintei noastre si n
acelasi timp un suport moral pentru aceste ceasuri triste.
M-am sculat atunci, m-a pus n genunchi si m-am rugat:
Doamne! Ne lum asupra noastr toate pcatele neamului acestuia.
Primeste-ne suferinta de acum. F ca din aceast suferint s rodeasc o
zi mai bun pentru el. M-am gndit apoi la mama mea si la cei de acas,
care poate vor fi auzit de soarta mea si se gndesc la mine. M-am rugat
pentru ei si m-am culcat.
Desi m-am culcat mbrcat si m-am nvelit cu ptura, mi-a fost frig si am
dormit ru din cauza saltelei de paie. M-am trezit la ora opt cnd mi
deschidea un gardian usa, ntrebndu-m dac nu vreau s ies cteva
minute afar. Am iesit si am nceput s fac gimnastic pentru a m nclzi.
Rndul meu de celule era mairidicat si vedeam toat curtea. La un
moment dat vd pe cineva mbrcat n costum national plimbndu-se
printre hoti. Era tatl meu. Dar nu-mi venea s cred. Ce s caute el aici? L-
or fi arestat si pe el? Fac cteva semne si m vede. Gardianul m opreste:
Domnule, nu ai voie s faci nici un semn!
E tatl meu, i rspund eu.
Poate s fie, dar nu ai voie s faci semne.
M uit la el si i spun:
Camarade, las-ne n plata lui Dumnezeu cu suferinta pe care ne-a dat-
o El; nu mai pune si tu deasupra.
Si am intrat n celul.
Dup mas m-au scos din nou. M-au luat ntre baionete si m-au condus
afar din nchisoare. Acolo, n drum, erau asezati toti n flanc cte unul, la
cte 10 metri distant, fiecare ntre dou baionete. n cap era tatl meu,
ntre doi soldati cu baioneta la arm. Mai veniser ctiva noi: Traian Breazu
de la Cluj, Leonida Bandac de la Iasi, Dnulescu. N-aveam voie s ne
ntoarcem capul sau s ne facem semne unul altuia. O secund doar am
putut s prind cu privirea fetele slbite ale bietilor mei camarazi de
suferint.
Ceea ce mi rodea inima, era situatia nedreapt n care era pus tatl meu.
Nu era vinovat cu nimic. Lupttor de o viat pentru neamul acesta,
profesor de liceu, maior, fost comandant de batalion pe linia I-a a frontului
tot timpul rzboiului, de mai multe ori parlamentar si nu dintre cei obscuri,
era purtat acum ntre baionete pe strzile capitalei.
Am plecat astfel ncolonati spre tribunal. Romnii se uitau la noi
nepstori. Cnd am ajuns ns n cartierul jidnesc, jidanii au iesit cu totii
la usi si la geamuri. Unii de aruncau priviri batjocoritoare si rdeau; altii
fceau comentarii n gura mare, altii scuipau.
Noi am plecat capul n pmnt si am mers asa tot timpul cu inima
ncrcat de durere.
Tribunalul ne-a confirmat mandatele.Am fost aprati de D-l avocat Paul
Iliescu care s-a oferit cel dinti s pledeze pentru noi.
Am fost trimisi napoi la n aceeasi formatie si pe acelasi drum. Pe la
chioscuri vedeam anunturile ziarului Dimineata" si a celorlalte foi jidnesti
scrise cu liter mare: Complotul studentesc", Arestarea complotistilor".
Si iarsi am ajuns n celula mea. Timp de dou sptmni am stat acolo n
frig, fr ca s mai stiu nimic de ceilalti si fr ca s mai am vreo veste de
afar.
***
Dup dou sptmni, lungi ca dou veacuri, am fost scosi din celul si
am fost pusi n camere cu sobe, cte trei n fiecare. Ni s-a ngduit s ne
facem de mncare n comun si s lum masa mpreun.
Cnd ne-am revzut a fost o adevrat srbtoare.
Eu am fost pus n aceeasi camer cu Dragos si Dnulescu. ntre timp se
predase si Grneat, presedintele Asociatiei Studentilor Cristini din Iasi,
asa nct numrul nostru crescuse la 13. Tatl meu, fr nici o vin, Mota,
Grneat, Tudose Popescu, Corneliu Georgescu, Radu Mironovici, Leo nida
Bandac, Vernichescu, Traian Breazu si eu, acuzati de complot; Dragos si
Dnulescu retinuti pentru c fuseserm n cas la ei. n afar de acestia
mai era si Vladimir Frimu, pe care l-am gsit aici, arestat cu prilejul
manifestatiei de la casa ministru lui de interne. Am obtinut un primus si cu
alimente pe care ncepuser a ni le trimite rudele si cunoscutii de afar ne
fceam singuri mncare. Masa care se ddea detinutilor era n adevr
ceva nspimnttor, iar mizeria n care triau era de nedescris.
Tatl meu obtinuse de la Directie permisiunea ca n fiecare dimineat, la
ora 7, s ne ducem la biserica din curtea nchisorii, pentru a ne nchina. Ne
asezam cu totii n genunchi n fata altarului si spuneam Tatl nostru", iar
Tudose Popescu cnta PreaSfnt Nsctoare de Dumnezeu".
Acolo gseam mngiere pentru viata noastr trist din nchisoare si
ndejde oentr uziua de mine.
Ne fcusem apoi fiecare program de munc. Mota se ocupa de proces,
Dnulescu si pregtea examenele de la Medicin. Eu lucram la un plan de
organizare a tineretului n vederea luptei nationale: organizarea centrelor
studentesti, a flcilor de la sate si elevilor de liceu. La el am lucrat pn
la Crciun si l pusesem la punct pn n cele mai mici amnunte, urmnd
ca atunci cnd vom iesi din nchisoare, s-l punem n practic; dac nu, s
gsim pe cineva din afar pentru a ncepe organizarea. Aceasta trebuia s
se fac n cadrul Ligii". Liga" s fie organizatia politic, iar alctuirea
noastr, organizatie de educatie si de lupt a tineretului.
n ziua de 8 noiembrie, Sfintii Arhangheli Mihail si Gavril, discutam ce
nume s dm acestei organizatii tineresti. Eu am spus Arhanghelul
Mihail".
Tatl meu spune:
Este n biseric o icoan a Sfntului Mihail, pe usa din stnga altarului.
S mergem s-o vedem!
M-am dus cu Mota, Grneat, Corneliu Georgescu, Radu Mironovici si
Tudo se.
Ne uitm si n adevr rmnem uimiti. Icoana ni s-a artat de o frumusete
neasemuit. Eu niciodat nu fusesem atras de frumusetea vreunei icoane.
Acum ns m simteam legat de aceasta cu tot sufletul si mi fcea
impresia c Sfntul Arhanghel e viu. De aici am nceput s iubesc icoane.
De cte ori gseam biserica deschis intram si ne nchinam la icoane. Ni
se umplea sufletul de liniste si de bucurie.
ncepe chinul drumurilor la Tribunal. Pe jos, ntre baionete, prin noroi, cu
ghetele rupte si uzi la picioare.
Niste samsari jidani, care furaser statul cu cteva sute de milioane, erau
dusi cu masinile, iar noi pe jos. De multe ori deplasrile erau fcute
degeaba, numai ca s fim chinuiti. Pe mine, judectorul de instructie m-a
chemat de 25 ori, pentru a m interoga numai de dou ori. Din declaratiile
noastre de la nceput, n-am schimbat nimic.
***
Un gnd ne frmnta necontenit: cine ne-a trdat? Stam nopti, cutam s
dezlegm aceast enigm. Ajunseserm s ne bnuim unii pe altii.
ntr-o dimineat m-am dus n biseric si m-am rugat la icoan, s ne
descopere pe acel care ne-a trdat. n seara aceleiasi zile, asezndu-ne cu
totii la mas, m-am adresat camarazilor:
Sunt nevoit s v aduc o veste trist. Trdtorul a fost descoperit. El se
afl n mijlocul nostru si st la mas cu noi.
Toti se uitau unul la cellalt. Eu cu Mota urmream figurile fiecruia,
cutnd s surprindem vreun gest care ar fi putut s ne dea o ct de slab
indicatie. Am dus mna la buzunarul de la piept si am spus:
Acum s v art si actele.
n acest moment, Vernichescu s-a ridicat drept n picioare, a stat o clip
nelmurit, apoi a dat cheia de la lada cu alimente lui Bandac si a zis:
Eu plec.
Nou ni s-a prut curioas plecare lui Vernichescu, dar ne-am continuat
discutiile pe tema actelor pe care refuzam s le art, deoarece nu le
aveam.
Cnd am plecat de la mas, l-am gsit pe Vernichescu sigur. Ni s-a
adresat:
Codreanu m bnuieste pe mine.
I-am spus c eu nu bnuiesc pe nimeni si ne-am mpcat.
***
Trecuser sptmni peste sptmni si viata noastr se scurgea cu greu
n nchisoare. Pe peretele din dreptul patului nsemnam fiecare zi care
trecea prin cte o liniut fcut cu creionul. Viata din nchisoare e grea,
istovitoare pentru omul care s-a nscut liber si care a trit mndru. E
ngrozitor s te simti nlntuit, ntre ziduri nalte si dusmnoase, departe
de ai ti, despre care nu mai stii nimic. Si nici mcar ntre aceste zi duri nu
esti liber; trei sferturi din timp stai sub lact, n celul sau n camer. n
fiecare sear, zgomotul sinistru al zvoarelor care se nchid la usa ta, te
arunc ntr-o atmosfer de tristete. Afar, dusmanii acestui neam stau
liberi, se bucur de o noare, de toate bunttile, iar noi, pe deasupra
mizeriilor morale de multe ori ne culcm flmnzi si tremurm toat
noaptea de frig pe paturile de scnduri si pe paie.
Dar iat, ne vin si zile de bucurie. Dup dou luni de nchisoare ne vine
vestea c a sosit ordinul ca tatl meu si Dnulescu s fie eliberati. O mare
bucurie pentru noi. Le ajutm s-si fac pachetele si n scurt timp sunt
dusi din mijlocul nostru. i privim cum pleac, urmrindu-i cu ochii pn ce
ies pe prima poart. Am rugat pe tatl meu s-i spun mamei si celor de
acas s nu aib nici o grij.
Orice eliberare este un prilej de mare bucurie pentru cei ce rmn. Toti se
bucur. Probabil c prin eliberarea unuia, fiecare se ntreste n speranta
propriei sale eliberri. Dup putin timp au plecat: Dragos, Bandac, Breazu
si Vernichescu, fiind si ei ca si tatl meu si Dnulescu scosi din proces. Am
rmas numai sase, dati n judecat pentru complot contra sigurantei
statului".
Dragos, dup cteva zile, ne-a trimis vestea c Vernichescu este acela
care ne-a denuntat. El a copiat si declaratiile acestuia care se aflau la
dosar. Am primit aceast veste cu sufletul plin de amrciune. Neamul
nostru mereu a avut parte de trdtori.
AFAR
La toate Universittile studentii au reintrat la cursuri. Se pare c ne gsim n
fata unui moment de dezorientare. De dou luni ei triesc sub teroarea presei j
idnesti. Aceasta exagereaz necontenit gravitatea ncercrii
noastre rzbuntoare si consecintele dezastruoase" pentru tar. Ea
strig, c ne-am pierdutorice ncredere n fata lumii civilizate"; c suntem
un stat balcanic. Nencetat se ntreab: ce va spune Berlinul, ce va spune
Viena, ce va spune Parisul. Si astfel, transformati n aprtorii intereselor
permanente ale statului", jidanii ndeamn n f iecare zi pe conductori la
msuri radicale n contra miscrii nationale care trebuie reprimat cu
ultima violent".
Cu un an n urm, pe cnd Max Goldstein punea bomba la Senat si politia
aresta pe jidanii comunisti, aceeasi pres striga:
Un stat nu sepoate mentine prin violent mpotriva vointei populare.
Unde este Constitutia? Unde sunt legile? Unde sunt liberttile garantate de
Constitutie? Ce va zice strintatea n fata unui stat care ia asemenea
msuri restrictive? Nu se poate mentine un stat pri n arestri, nchisori,
baionete, teroare. Pentru c la violenta statului multimea sau indivizii
izolati vor rspunde cu violent La fort, cu forta. La teroare, cu teroarea.
Si nu vor fi vinovati ei, ci vinovat va fi statul care i-a provocat."
Iar acum cuo nerusinare pe care numai cei legati la ochi nu o vd, tot
aceast pres scrie:
Nu-i de ajuns c au fost arestati acesti teroristi. Ei trebuiesc condamnati
n asa fel nct s se dea un exemplu. Si nici att nu-i de ajuns: trebuie
arestati toti acei care vntur asemenea ideiantisemite, care aduc atta
ru trii noastre. Aceast buruian antisemit trebuie smuls din rdcini.
Si trebuie procedat fr crutare si fr mil."
Acestui puhoi de vrjmsie, presa national i opune o drz rezistent. n
afar de ziarul Univ ers ul", care a avut totdeauna o atitudine corect
fat de manifestatiunile constiintei nationale, miscarea nationalist avea
atunci urmtoarele foi:Cuvntul Studentesc", foaie ngrijit de
studentimea bucurestean, care intrase abia acum sub conducerea
neobositilor nostri camarazi de afar: Simionescu, Rpeanu, Fnic
Anastasescu, Dnulescu si altii, ale cror nume mi scap; Dacia Nou" ,
organ al studentilor din Cluj, cu Suiaga, Mocanu, poetul Iustin Iliesu,
autorulImnului Studentesc" etc.; Cuvntul Iasiului" , organ al
studentimii iesene; Desteapt-te romne" , organ al studentimii din
Cernuti, mutat de curnd la Cmpulung sub conducerea Drului Ctlin si
Danieleanu; Aprarea National" , organ al L.A.N.C. Bucuresti, cu
articolele sfinte ale profesorului Paulescu, din care desprindem
urmtoarele rnduri: S-a aplicat constrngerea prin frig, foame si
teroare, ntrebuintate cu succes de jidanii bolsevici. Cine a putut s-si
nchipuie vreodat c va veni o vreme cnd copiii nostri, floarea natiei
romnesti, vor fi siliti s srbtoreasc nchisi n beciurile unei temnite,
sau alungati n viscol fr adpost si fr hran, srbtoarea unirii tuturor
romnilor. E probabil c nu v-ati dat seama c v rzboiti mpotriva ntregii
natii romnesti."Unirea" , organ al L.A.N.C., Iasi, sub conducerea
profesorului Cuza, cu articole de logic nemuritoare;Nat ionalistul" ,
organ popular al Ligii-Iasi;Libertatea" , foaie popular din Orstie, a
printelui Mota, care arat gestul nostru n adevrata lumin, despicnd
primul, fr nici o ezitare, valul de tcere care ne nconjura n cele dinti
momente.
***
Studentimea ntelege jertfa noastr. De aceea, miscarea studenteasc se
va strnge tot mai mult n jurul acestor ziduri ale nchisorii Vcresti" ,
unde fiecare centru studentesc si are pe ai si. Tranii ncep s ne poarte
de grij. Ei ne trimit bani si fac slujbe prin biserici pentru noi, ndeosebi n
muntii Bucovinei si n Ardeal, unde strbteaLibertatea".
Iat un mic exemplu:
OBOLUL MOTILOR
PENTRU STUDENTII DE LA VCRESTI
(Cuvntul Studentesc", nr. 7, anul II din 4 martie 1924)
.Printre darurile de bani pe care le-au primit studentii nchisi la Vcresti
de la tranii multor sate din cuprinsul trii se gseste unul mai strlucitor
si mai de pret dect toate. E darul trimis de motii din Muntii Apuseni. Cte
2, cte 3, cte 5 lei si-au scormonit si ei dintr-un colt de serpar ori de
nfram si i-au ndreptat la vale, pe potecile btute de Iancu, i-au trimis
mpreun cu sufletul lor, ht acolo, departe, la Vcrestii de peste munte,
unde au auzit ei c stau ntemnitati fiii lor, care au vrut s-i scape de nevoi
si de nedreptate, de srcie si obid. Din cel mai srac colt de tar, despre
care cntecul spune cu atta amar si jale:
Muntii nostri aur poart,
Noi cersim din poart-n poart
Li s-a trimis studentilor de la Vcresti cel mai scump dar: o mn de
bnuti si o frntur de suflet de cersetor flmnd si gol fr' adpost, suflet
care ascunde sub o zdreant comoara cea mai de pret: sntatea, izvorul
nesecat de trie, din care porneste la vreme de cumpn Mntuirea
Neamului! Motii se gndesc la studenti! Sufletul lor ncepe a ntelege, a
misca, a-si furi un nou ideal. E semnul cel mai bun si mai mult gritor!
Ascultati si cteva din numele lor:
Din Risca, de lng Baia de Cris, au trimis: Nicolae Oprea, 2 lei; Nicolae
Florea, 3 lei; N. Hrgus, Aron Grecu, Tigan Adam, A. Hentiu, N. Bulg, Ion
Asileu, Al. Vlad, N. Borza, N. Leucian, Antonie Florea, A. Leucian, toti cte
5 le; N. Chiscut, A. Riscut, Ion Ancu, Saliu Faur, cte 10 lei; N. Florea,
preot si N. Rusu, cte 15 lei; N. Baia, notar si Dutu Riscut, cte 20 lei.
Total, 210 lei."
Tranii vor ntelege n curnd, se vor lega de noi cu sufletul lor tare si
ndelung rbdtor, n asteptarea unui ceas de dreptate.
GNDURI DE VIAT NOU
Vin si srbtorile Crciunului. Noi rmasi acolo singuri, ne gndeam la cei
de acas si n noptile lungi, n care nu puteam dormi, ne frmntau mereu
gndurile. Oare cnd vor nvinge ai nostri? Cnd vom iesi de aici? Dac
vom fi condamnati la 10-15 ani, vom putea rezista pn la sfrsit, sau
suferinta si grijile ne vor mcina sntatea zi cu zi si vom muri n
nchisoare?
Pluteam n necunoscut. Starea aceasta de incertitudine ne consuma. Am fi
dorit s se fixeze odat termenul procesului pentru a sti ce e cu noi si ce
soart ne asteapt. Suferinta si soarta comun care ne astepta ne legau
unul de altul din ce n ce mai mult, iar discutiile asupra nenumratelor
probleme, pe care nu le puneam ne duceau la aceeasi concluzie, ne
formau ncetul cu ncetul acelasi mod de a gndi. Cele mai mici chestiuni
interesnd miscarea national ne frmntau ore si zile ntregi. Acolo ne-am
nvtat a gndi adnc si a urmri o problem pn n cele mai mici
amnunte. Am reluat cercetare a problemei jidnesti, a cauzelor ei, a
posibilittilor de rezolvare. Am stabilit planuri de organizare si actiune.
Dup un timp, terminaserm cu discutiile. Ajunseserm la legi, la
adevruri indiscutabile, la axiome.
Priveam la dibuirile celor ce ncerca u s se ocupe cu problema national,
dnd nastere fie unei foi, fie vreunei parodii de organizatie, la concluziile
false la care ajungeau pe linia doctrinar, la incertitudinile n materie de
organizare, la lipsa de conceptie n materie de actiune.
Ne ddeam seama acum si mai mult, n urma unei cugetri mai adnci, c:
1.Problema jidneasc nu este o utopie, ci o grav problem de viat si
de moarte pentru poporul romn; conductorii trii, grupati n partide
politice, devin din ce n ce mai mult o jucrie n mna puterii iudaice;
2.Politicianismul acesta , prin conceptia lui de viat, prin morala lui, prin
sistemul democratic din care si trage fiinta, constituie un adevrat
blestem czut peste capul trii;
3.Poporul romn nu va putea rezolva problema jidneasc mai nainte de
a-si fi rezolvat problema politicianismului su.
Prima tint de atins a poporului romn, n drumul su de nruire a puterii
iudaice care-l apas si sugrum, va trebui s fie nruirea acestui
politicianism. O tar si are si jidanii si conductorii pe care i merit. Dup
cum tntarii nu se pot aseza si nu pot tri dect n mlastin, tot asa si
acestia nu pot tri dect nfipti pe mlastina pcatelor noastre romnesti.
Deci, pentru a birui, va trebui s ne strpim nti propriile noastre pcate.
Problema este mai adnc chiar dect ne-a artat-o profesorul Cuza.
Misiunea acestei lupte este ncredintat tineretului romnesc, care, dac
vrea s rspund acestei misiuni istorice, dac vrea s mai triasc, dac
vrea s mai aib tar, trebuie s sepregteasc si s-si adune toate
puterile pentru a duce lupta si a birui. Ne-am hotrt ca atunci cnd vom
iesi de aici, dac ne va ajuta Dumnezeu s nu ne mai desprtim, s
rmnem uniti si s ne nchinm viata acestui scop.
Dar pn s ne ocupm de defectele neamului, am nceput s ne ocupm
de propriile noastre pcate. tineam sedinte de ore ntregi si fiecare spunea
celuilalt defectele pe care le-a observat. Si cutam s facem sfortri
pentru a ni le ndrepta. Era o problem delicat, deoarece asa e fcut
omul: nu-si ascult cu inim usoar critica propriilor defecte. Fiecare crede
sau vrea s se arate c e perfect. Dar noi spunem: nti s ne cunoastem
si s ne ndreptm pcatele noastre si pe urm vom vedea dac avem
dreptul sau nu de a ne ocupa si de ale altora.
Asa ne-au trecut srbtorile si dup srbtori si iarna. A venit primvara.
Despre soarta noastr viitoare, nc nu stiam nimic. Att doar, c afar se
determinase un mare curent popular pentru noi si pentru cauza noastr,
cu toate ncercrile disperate ale presei jidnesti de a-i pune stavil. Acest
curent crestea mereu printre studenti, orseni si trani, deopotriv de
puternic n Ardeal, n Basarabia, n Bucovina si n Vechiul Regat. Acum, de
pretutindeni primeam scrisori de ncurajare si de ndemn.
***
Primvara ne aduce n sfrsit o mare bucurie. Fixarea procesului pentru 29
martie, la Curtea cu Jurati de Ilfov. ncepem s ne pregtim. Dar ce
pregtire s facem? Noi am declarat totul. Am spus tot ce aveam de spus.
Se nscriu avocati care ne viziteaz. Ne atrag atentia c situatia noastr e
grea, din cauza declaratiilor fcute si c ar fi bine s renuntm la ele si la
atitudinea noastr de pn acum. C ar fi mai prudent a ne pune pe tema
negrii. Noi refuzm categoric si rugm, dac pot s ne apere n cadrul
declaratiilor fcute de noi, pe care nu ntelegem s le schimbm ntru
nimic, oricare ar fi rezultatul procesului.
***
Dac printr-o ntmplare ne achit, cum de desprtim de icoana noastr la
care ne-am rugat n fiecare dimineat?
Am cutat printre toti arestatii si am gsit un pictor. Am vorbit cu el si n
timp de trei sptmni ne-a fcut o icoan mare de peste 2 m lungime,
copiat exact dup aceea din biseric, una mic pe care s-o port cu mine
si alta mijlocie pe care s-o dau mamei m ele. Mota si face si el una pe care
s-o dea printilor.
Apoi ne facem socoteala c fat de declaratiile noastre, cel putin cinci ani,
e mai mult ca sigur c vom primi. Si atunci ne rugm n fata icoanei:
Doamne! Noi tot i socotim pierduti acesti cinci ani. Dac vom scpa, ne
legm ca acest timp s-l ntrebuintm n lupt.
Si am hotrt ca n caz de vom fi achitati s ne mutm la Iasi cu totii.
Acolo s ne facem centrul nostru de actiune. De acolo s ncepem, dup
planurile care erau gata, organizarea ntregului tineret al trii cu elevii si
elevele cursului superior de liceu si chiar cu cei din cursul inferior, cu
scolile normale, cu scolile de meserii, cu seminarele, cu scolile comerciale
si cu flcii de la tar. n sfrsit urma reorganizarea centrelor studentesti.
Toti acestia trebuiau s creasc n spiritul credintei care ne nsufletea pe
noi, pentru ca pn la majorat, s apar pe cmpul politic, unde se va
decide soarta luptei noastre, serii dup serii, ca niste valuri de asalt care
vin din urm sinu se mai sfrsesc.
IZOLAREA POLITICIANISMULUI
Politicianismul infecteaz viata noastr national. Organizarea acestui
tineret, n afar de necesitatea autoeducrii, mai este necesar si spre a-l
feri si izola de politicianism si de infectia lui. Coborrea infectiei spre
tineretul romn nseamn nimicirea noastr si victoria deplin a lui Israel.
Mai mult! Aceast organizare a tineretului va rezolva nssi problema
politicianismului care nemaiprimind elemente tinere, va fi condamnat la
moarte prin inanitie , prin lips de alimentare. Lozinca ntregii generatii
trebuie s fie: nici un tnr nu va mai intra pe poarta vreunui partid politic.
Acela ce se va duce, este un trdtor al generatiei sale si al neamului.
Pentru c el, prin prezenta lui, prin numele lui, prin banul lui, prin munca
lui contribuie la nltarea puterii politicianiste. Trdtor este acel tnr,
dup cum trdtor este acela care pleac de pe frontul fratilor si si trece
pe pozitia inamicului. Desi poate nu va trage cu propria sa arm, dar c hiar
dac va aduce numai ap pentru a rcori pe cei ce trag, el este prtas la
uciderea acelora care cad din rndurile camarazilor si si deci trdtor al
cauzei.
Teoria care ne ndeamn s intrm toti n partide, pentru a le face mai
bune, dac zicem c sunt rele, e fals si perfid. Dup cum de le nceputul
lumii curge, zi si noapte, necontenit, prin mii de ruri, prin fluvii numai ap
om de o mare autoritate moral, n fata cruia se descopereau si
dusmanii, pe d-nii Georgic Niculescu, colonel Blezu care prin fetita lui,
Fluturas, mi trimitea de mncare, Vasilache, Stefan si Nicusor Graur,
familiile Olteanu, Ciudin, Montanu, Son, Maior Cristopol, Caras, Gurit,
Stefniu, Nicolau, Tudoroncescu etc. Toti acestia si altii m-au ngrijit mai
mult dect printeste. Totusi sntatea nu-mi era dintre cele mai bune. M
dureau rinichii, pieptul si genunchii.
Procesul a fost fixat pentru ziua de 14 martie 1925.
n vederea lui, toate centrele universitare si chiar n celelalte orase, au
nceput s se tipreasc mii de manifeste. La Cluj, Cpitanul Beleut a
tiprit si rspndit n tar zeci de mii de manifeste. Casa lui, deschis zi si
noapte lupttorilor nationalisti, se transformase ntr-un adevrat cartier
general. La Orstie, la printele Mota, se tipriser zeci de mii de brosuri
cu poezii populare si sute de mii de manifeste. Tot aici, camarazii mi-au
tiprit niste scrisori pe care eu le fcusem n nchisoarea Vcresti. Ele au
aprut n brosur sub titlul: Scrisori studentesti din nchisoare"
Guvernul a tiprit manifeste contrarii si brosuri, rspndindu-le din
abundent. Ele ns n-au avut nici un efect, deoarece valul miscrii
nationale se ridica impuntor si irezistibil.Cu dou zile nainte de data
procesului, ncep s soseasc sute de oameni din toat tara si studenti de
la toate universittile. Numai de la Iasi au venit peste trei sute, ocupnd
un tren ntreg.
Pe mine m-au luat autorittile cu o trsur si m-au dus la Teatrul National, und
e urma s se judece procesul. Din ordin ns, acesta s-a amnat, dup ce juratii
fuseser trasi la sorti. Am fost condus din nou la nchisoare. Afar ns, amn
area nejustificat a procesului a produs o indignare general, care s-a transfor
mat ntr-o enorm manifestatie de strad. Ea a durat toat dup amiaza pn noap
tea trziu.
ncercrile armatei de a potoli spiritele au fost zadarnice. Manifestatia a
fost ndreptat mpotriva jidanilor si a guvernului. Jidanii si-au dat atunci
seama c toate presiunile lor n acest proces se ntorc si se vor ntoarce
mpotriva lor. Aceast manifestatie a fost de o important covrsitoare
pentru soarta procesului. Ea a scos jidnimea din lupt. Aceasta, dndu-si
seama c o condamnare ar putea aveaurmri dezastruoase pentru ea,
dac nu s-a retras ntru totul, n orice caz, a exercitat o presiune mai slab
asupra autorittilor.
ntre timp, mi-au venit sugestii de a face cerere de punere n libertate si
asigurri c voi fi eliberat. Am refuzat.
Au venit srbtorile Pastilor. Eu am srbtorit nvierea singur, n celula
mea si cnd clopotele au nceput s sune la toate bisericile, m-am asezat
n genunchi si m-am rugat, pentru mine si pentru logodnica mea, pentru
mama mea si pentru cei de acas, pentru sufletele celor morti si pentru
cei ce lupt afar ca Dumnezeu s-i binecuvnteze, s le dea trie si s-i
poarte biruitori pe deasupra vrjmasilor.
LA TURNU SEVERIN
ntr-o noapte, pe la ora dou, m-am trezit pe cnd cineva umbla s
deschid lactul. Veniser autorittile s m ia, cci pe neasteptate,
procesul meu se mutase, prin interventia guvernului, la Turnu Severin, n
cealalt extrem a Romniei. Mi-am strns n grab putinele lucruripe care
le aveam si apoi, nconjurat de o gard, am fost pus ntr-o trsur si dus la
marginea orasului Focsani, lng o linie de cale ferat. Dup putin timp, n
fata noastr s-a oprit un tren si am fost urcat n vagonul dub.
Astfel am prsit acest oras care la un moment dat si-a ridicat vijelios
fruntea n fata presiunilor uriase ce se fceau si ai crui oameni si-au rupt
toate legturile fie cu partidele, fie chiar cu familiile, pentru a aprea ntr-
o
superb si nezdruncinat unanimitate de simtire.
Pe drum m gndeam: oare ce lume va fi la Turnu Severin? Nu fusesem
niciodat n acest oras. Nu cunosteam pe nimeni.
Prin gri auzeam lume vorbind, rznd, scobornd sau urcnd, dar nu
puteam vedea nimic, cci vagonul meu nu avea geamuri. Doi centimetri
de perete m desprteau de tot restul lumii, de libertate. Poate printre cei
ce se plimbau prin aceste gri vor fi si multi cunoscuti sau prieteni de ai
mei. Dar ei nu stiu c eu sunt aici.
Fiecare merge undeva. Numai eu nu stiu unde. Toti umbl usor si sprinten,
dar eu duc n suflet, mai grea dect un pietroi de moar, povara grijilor
acestui imens necunoscut care mi st n fat. Voi fi condamnat pe viat?
Pe mai putin? Voi mai iesi dintre zidurile urte si negre ale nchisorii sau
soarta mi va fi s moraici? mi dau seama bine c procesul nu mai e o
problem de dreptate; este o problem de fort; care dintre aceste dou
forte va fi mai tare, aceea va avea dreptate. Va fi mai tare curentul nostru
sau presiunea iudeo-guvernamental? Dar nu se poate. Cineva avea
dreptate, acela va fi mai tare si va putea deci cstiga si dreptatea sa prin
fort.
Si cu ct trenul mergea, simteam dureri n suflet. Sufletul pare c-mi era
legat de fiecare piatr din Moldova si cu ct m deprtam de ea, simteam
c se rupea ceva din el.
Am mers asa toat ziua singur, nchis ntr-un vagon ntreg. Spre sear am
ajuns ntr-o statie, mi se pare, Balota. Un ofiter de jandarmi a intrat
nuntru nsotit de agenti si m-a invitat s m dau jos. M-au dus apoi n
dosul grii, ma-u urcat ntr-o masin si au pornit cu mine. Mi s-au prut
oameni foarte de treab. ncercau s prind o discutie cu mine, s
glumeasc, dar, dus de alte gnduri si nevoi, nu-mi venea s vorbesc. Le
rspundeam cu bunvoint, dar scurt.
Am intrat n Turnu Severin. Am trecut pe cteva strzi si am simtit o
adevrat bucurie pentru suflet si desftare pentru ochi, vznd oamenii
cum se plimb pe strad.
Ne-am oprit la poarta nchisorii. Nu stiu pentru a cta oar s-au deschis iar
portile cu lacte, ca s se nchid din nou dup mine.
Directorul si functionarii m-au primit ca pe un oaspete ales si mi-au dat o
camer bun, care nu mai era ca pn acum cu ciment pe jos, ci cu podea
de scnduri. Si aici, arestatii, ca si n celelalte nchisori, s-au apropiat de
mine cu dragoste; iar eu i-am ajutat mai trziu, n nesfrsita lor mizerie
material si moral.
A doua zi, am iesit n curte. Era un lor de unde se vede n strad. Pe la ora
12, am vzut masati n fata nchisorii peste 200 de copii mici, ntre 6 si 7
ani care, cnd m-au vzut trecnd, au nceput s fac semne cu mnutele
lor, unii cu batiste iar altii cu sepci. Erau copii din scolile primare, care
auziser c am ajuns la Turnu Severin si c m aflam n nchisoare. Acesti
copii vor fi de acum, n fiecare zi, nelipsitidin fata nchisorii. M vor astept
a
s trec ca s-si ridice micutele lor mini, pentru a-si manifesta simpatie
fat de mine.
Am fost dus la Tribunal, unde presedintele Varlam, un om de o mare
buntate, s-a purtat foarte frumos cu mine. Mai putin frumos, procurorul
Constantinescu, despre care lumea spunea c si-ar fi luat mpreun
cuprefectul Marius Vorvoreanu angajamentul condamnrii. Eu ns nu
credeam. La nceput au fost mai severi. n dosul acestei severitti vedeam
si ceva rutate. Dar au fost, ncet ul cu ncetul, nmuiati de valul de opinie
public, de entuziasmul care se ridica de la copiii si pn la btrnii
orasului. Acum toti simteau romneste si vedeau n lupta noastr o lupt
sfnt pentru viitorul trii acesteia. Cunosteau nenorocirile mele si vedeau
n gestul meu un gest de rzvrtire a sentimentului de demnitate
omeneasc, gest pe care orice om liber l-ar fi fcut.
Oamenii din tara lui Iancu Jianu si a Domnului Tudor, ale cror pistoale
rsunar pentru neam si pentru demnitate, n contra umilirii seculare , au
nteles usor ceea ce fusese la Iasi.
Nici o argumentare nu i-a mai putut clinti din loc. n zadar strigau
procurorii si prefectii. n nchisoare am fost nconjurat de dragostea si grija
tuturor familiilor din oras, chiar si ale acelora care aveau un rol oficial, cum
era acea a primarului Corneliu Rdulescu, pentru care am rmas cu mult
admiratie; dar mai ales nconjurat , ca nicieri n alt parte, de dragostea
copiilor si de ntelegerea lor pentru suferintele mele. Ei fcuser prima m
anifestatie pentru mine la Turnu Severin. mi amintesc cu duiosie cum
copiii mici din mahala, care abia umblau n picioare, vznd pe cei mai
mrisori c se adunau regulat, n numr mare, n fata nchisorii si ddeau
din mini, au nceput si ei s vin nfiecare zi. La or fix, i vedeam cum
ncep s se adune din toate prtile, ca la un program pe care l aveau de
executat. Toti erau tcuti si cuminti. Nu se jucau, nu cntau. Se uitau
numai, asteptnd s m vad trecnd prin dreptul unei deschizturi, pen
tru a-mi face semne din mini si pe urm plecau acas. ntelegeau ei c e
ceva trist n aceast nchisoare si bunul lor simt le spunea c nu e loc
pentru rs aici. ntr-o zi, au nceput s-i alunge jandarmii. A doua zi nu i-am
mai vzut. Se puseser santinele care i-au oprit de a mai veni.
PROCESUL
Procesul a fost fixat la 20 mai.
Presedintele Tribunalului a primit 19.300 nscrieri de aprtori din toat
tara. Cu dou zile nainte, au nceput s soseasc trenuri ntregi cu
studenti. Iesenii au venit si aici n numr de trei sute. De asemenea, n
numr mare, au venit si bucurestenii, clujenii si cernutenii. Printre sositi
era si o delegatie a Focsanilor, n frunte cu fostul prim-jurat de la 14
martie, Mihail Caras care acum se nscrisese ca aprtor n num ele
juratilor focsneni. Sosiser si martorii acuzrii: politistii din Iasi.
Dezbaterile procesului s-au deschis n sala Teatrului National, presedinte
fiind Dl. Consilier Varlam. Pe banca acuzrii, alturi de mine, erau: Mota,
Tudose Popescu, Grneat, Co rneliu Georgescu, Radu Mironovici. Pe banca
aprrii: prof. Cuza, prof. Gvnescul, Paul Iliescu, prof. Sumuleanu, Em.
Vasiliu-Cluj, Nicusor Graur, ntreg baroul din Turnu Severin etc.
Sala era arhiplin, iar afar, n jurul teatrului, asteptau peste 10.000 de
oameni.
S-au tras la sorti juratii. Au iesit urmtorii: N. Palea, G. N. Grigorescu, J.
Caluda, I. Preoteasa, G. N. Grecescu, D. I. Bora, V. B. Jujescu, C. Vrgatu, C.
Surdulescu, Adolf Petayn, P. I. Zaharia, G. N. Boiangiu, I. Munteanu si G. N.
Ispas. Au depus jurmntul si s-au asezat grav pe locurile lor. S-a citit actul
de acuzare. Au urmat integoratoriile. Am povestit lucrurile asa cum s-au
ntmplat. Ceilalti cinci au rspuns si ei la interogatoriul ce li s-a fcut,
spunnd adevrul: c nu au fostamestecati n nici un fel n faptele care se
judec.
Martori ai acuzrii erau: un jidan si politistii de la Iasi. n sedint au negat
totul. Nu era nimic adevrat. Toate btile, toateschingiuirile erau pur
inventie. Negau chiar si certificatele medicale eliberate de prof. Bogdan,
medicul legist.
Atitudinea aceasta, dup ce juraser pe cruce c vor spune adevrul si
numai adevrul, a provocat indignarea ntregii sli.
Pe unul din martori, comisarul Vasiliu Spanchiu, pe care-l vedeam
transformat acum n cea mai blnd fiint, nu vzuse si nu fcuse nimic,
ridicndu-m, cu voia presedintelui, l-am ntrebat tare si plin de indignare:
Nu esti d-ta acela care m-a lovit cu pumnul peste fat n grdin la d-na
Ghica?
Nu sunt.
Nu esti d-ta acela care bgai pe studenti cu capul n cldarea du ap,
atunci cnd, spnzurati cu picioarele n sus, erau btuti la tlpi?
Nici nu am fost pe acolo; eram n oras pe atunci.
Pe fata lui, prin gesturile lui, din atitudinea lui ntreag, se vedea c minte,
c jur pe cruce si minte. Multimea din sal clocotea de indignare.
Deodat, ca o expresie a acestei indignri colective, un domn sare din
mijlocul multimii, l apuc pe comisar n brate si-l scoate pe sus afar din
sal.
Era dl Tilic Ioanid. l auzim mbrncind pe comisar pe scrile din dos:
Canalie, s pleci de aici c nu-ti garantm viata.!
Apoi adresndu-se tuturor comisarilor din Iasi:
Ati schingiuit n mod barbar, cu minile voastre pe acesti copii. Dac ati fi
fcut asa ceva la Turnu Severin, ati fi fost mcelriti pe strad de lume. Preze
nta voastr aici murdreste acest oras; plecati cu primul tren, altfel va fi ru
de voi. Acest gest a fost de altfel bine venit, cci lumea era cu sufletele nc
rcate. El a produs o usurare n ntreaga sal.
Clii erau umiliti si umblau salutnd pn la pmnt si cersind cte o
mic atentie de la cel mai umil purttor de fund tricolor.
Parc noi nu suntem buni romni! Dar ce s facem? Am avut ordin.
Nu! Canalii! N-ati avut suflet de printe si de romn. N-ati avut onoare
de oameni. N-ati avut respect pentru lege. Ati avut ordin? Nu! Ati avut
suflete de trdtori.
Asa le spunea lumea pe strzi.
**
Urmeaz apoi timp de vreo dou zile audierea martorilor aprrii, printre
care btrnul profesor Ion Gvnescul de la Universitatea din Iasi, le nsusi
bruscat de prefectul Manciu cu ocazia congresului profesorilor universitari,
la crui presedinte era; ofiterii, fosti comandanti si profesori ai mei la
Liceul Militar si Scoala de Infanterie. Vin pe rnd copiii schingiuiti si print
ii
lor s refac n fata judectorilor, aproape plngnd, scenele de durere si
umilire la care au fost prtasi.
Partea civil a fot reprezentat de Dl. Costa-Foru, seful unei loji masonice
din capital.
**
Aprtorii au vorbit n ordinea urmtoare: D-nii Paul Iliescu, Tache Policrat,
Valer Roman, Valer Pop, Sandu Bacaloglu, Em. Vasiliu-Cluj, Cacanu, Donca
Manea, Mitulescu, Virgil Neta, Neagu Negrilesti, Henrietta Gavrilescu, prof.
Dr. Sumuleanu, prof. Ion Gvnescul, prof. A. C. Cuza. Urmeaz o serie de
declaratii scurte, fcute de D-nii: Mihail Caras, Colonel Vasilescu Lascr,
btrnul preot Dumitrescu din Bucuresti, Colonel Ctuneanu, studentul Ion
Sava n numele studentilor din Iasi, Dr. Istrate n numele studentilor din
Cluj, studentul I. Rob pentru stude ntii din Cernuti, Dragos n numele
studentimii din capital, studentul Camenit pentru Turnu Severin, Ion
Blnaru pentru studentii flcieni, Comandor Manolescu, Alexandru
Ventonic pentru negustorii crestini din Iasi, Costic Ungureanu, Petru
Vasiliu, Grec ea, Cpitan invalid Peteu-Ploiesti, M. Negru-Chisinu.
Ultimul cuvnt l-am avut eu. Eu am spus:
Domnilor jurati, noi am luptat si tot ce am fcut, am fcut numai din
credint si dragoste pentru tar. Ne lum angajamentul de a lupta pn la
capt. Acesta este ultimul meu cuvnt.
Era n dup amiaza zilei a sasea a procesului, 26 mai 1925.
**
Am fost introdusi toti sase ntr-o camer. Asteptam rezultatul. Cu mai
putin emotie, dar totusi cu emotie. Peste cteva minute, auzim n sala
cea mare tunete de aplauze, strigte, urale. N-am avut vreme s judecm
mai mult, pentru c usile s-au deschis si multimea ne-a luat, ducndu-ne
n sala de sedinte. Lumea, cnd am aprut purtati pe umeri, s-a ridicat n
picioare, strignd si fluturnd batistele.
Presedintele Varlam era cuprins si el n valul de entuziasm cruia nu i-a
putut rezista. Juratii erau fiecare la locurile lor, n piept purtnd toti cte
o
fund tricolor cu zvastic.
Mi s-a citit verdictul de achitare, dup care am fost luat pe sus si dus
afar, unde se aflau peste zece mii de oameni. Cu totii am format un
cortegiu si nea-u dus pe brate, pe strzi, n timp ce lumea de pe trotuare
arunca flori. Am fost condus n balconul d-lui Tilic Ioanid, de unde, n
cteva cuvinte, am multumit tuturor romnilor din Tur nu Severin, pentru
mare lor dragoste pe care mi-au artat-o cu prilejul acestui proces.
SPRE IASI
Dup ce am multumit prin cteva vizite fcute severinenilor pentru modul
cum s-au purtat cu mine, am plecat a doua zi spre Iasi cu un tren special.
n gar erau mii de oameni cu flori, care veniser s ne petreac si s ne
mpodobeasc vagoanele. Trenul special nu era pentru mine: el era al celor
peste 300 de ieseni care veniser la proces, la care se mai adugaser
vagoanele focsnenilor, brldenilor si vasluienilor. Am plecat. n urm, a
rmas multimea fluturnd din batiste si manifestndu-si dragostea si
dorinta ei de lupt, prin urale care fceau s clocoteasc vzduhul. Stnd
la geam, m uitam napoi spre multimea aceea mare de oameni, din care
nu cunoscusem mai nainte pe nimeni si care acum se desprteau de noi
cu lacrimi n ochi, ca si cum ne-am fi cunoscut de zeci de ani. n gnd mi-
am fcut o rugciune, multumind lui Dumnezeu pentru biruinta pe care
ne-o dduse.
Abia acum, trecnd din vagon n vagon , am putut s-mi revd camarazii
de la Iasi, vorbind cu fiecare n parte si bucurndu-ne toti c Dumnezeu
ne-a fcut biruitori si ne-a scpat din aceast primejdie, din caretoti
dusmanii nostri credeau c nu voi mai putea scpa.
ntr-un compartiment erau prof. Cuza si prof. Sumuleanu cu d-na. Mergeau
satisfcuti, nconjurati de dragostea noastr.
Toate compartimentele erau, care mai de care, mai frumos mpodobite cu
flori si cu verdeat. Mai ales c la statia urmtoare Turnului Severin, un
nou val de flori ni-l aduseser, fr s ne fi asteptat, tranii cu preotii lor,
cu nvttorii si cu copii de scoal, cu totii mbrcati n costume nationale.
n toate grile, lume mult astepta sosirea trenului. Nu era o primire din
acelea oficiale si reci. Nu-i aduseser pe oameni nici datoria, nici teama,
nici interesul. Pe la marginea multimii am vzut btrni care plngeau.
Oare de ce? Ei nu cunosteau pe nimeni din cei care eram n tren. Pare c
cineva necunoscut i mpingea, soptindu-le tainic:
Veniti la gar, pentru c din toate trenurile care trec, este unul care
merge astzi pe linia destinului romnesc. Toate merg
pentru interesul celor din trenuri, acesta merge pe linia neamului, pentru
neam.
Multimile au cteodat contact cu sufletul neamului. Un minut de viziune.
Multimile vd neamul, cu mortii, cu tot trecutul lui. i simt toate clipele de
mrire, ca si acelea ale nfrngerii. Simt cum clocoteste viitorul. Contactul
acesta cu neamul ntreg e plin de nfrigurare, de cutremur. Atunci
multimile plng.
Aceasta va fi fiind mistica national, pe care unii o critic, pentru c nu
stiu ce este si pe care altii nu o pot defini, pentru c nu o pot tri. Dac
mistica crestin cu finalul ei, extazul, este contactul omului cu Dumnezeu,
printr-un salt din natura uman n natura divin" (Crainic), mistica
national nu este altceva dect contactul omuluisau al multimilor cu
sufletul neamului lor, printr-u salt pe care acestea l fac, din lumea
preocuprilor personale, n lumea etern a neamului. Nu cu mintea, cci
aceasta o face orice istorie, ci trind, cu sufletul lor.
Cnd trenul, mpodobit cu drapele si verdeat, a intrat n Craiova, peronul gri
i era plin de peste zece mii de oameni, care ne-au ridicat pe sus si ne- au dus
n dosul grii, unde cineva ne-a urat bun venit si biruint. A vorbit prof. Cuza
si am vorbit si eu cteva cuvinte. La fel am fost primiti n toate
grile mari si mici, dar cu deosebire la Piatra Olt, Slatina si Pitesti. n cele
 mai multe din aceste localitti, asezate de-a lungul liniei ferate, nu erau org
anizatii nationaliste, nu fcuse nimeni manifeste ca s-i cheme pe oameni la gar
si totusi peroanele erau pline cu mii de oameni.
La Bucuresti am sosit pe la orele opt seara. Am fost luat n brate de pe
peron si scos n dosul grii. Acolo pe ntreg ptratul acela era o mare de
capetece se prelungea de pe Calea Grivitei pn dincolo de Scoala
Politehnic. Cred c erau peste 50.000 de oameni, cuprinsi de un
entuziasm cruia nu-i putea sta nimic n cale. A vorbit prof. Cuza. Am
vorbit si eu. De altfel n toat tara era un curent nationalist asa de puternic
nct ar fi putut conduce L.A.N.C. la guvernarea trii.
Treceau nefolosite, n acele zile, cele mai mari momente tactice politice
ale acestei miscri, cu care ea nu se va mai ntlni niciodat.
Profesorul Cuza n-a stiut s valorifice un mare moment tactic cu care
att de rar se ntlnesc miscrile politice.
Pentru orice observator obiectiv, cunosctor al luptelor politice, soarta
L.A.N.C. a fost pecetluit din acel moment.
***
Am plecat. Toat noaptea ne-au iesit oameni nainte prin gri. La Focsani
erau n gar peste o mie. Era ora trei noaptea. Ei asteptau aici de cu sear,
de la ora patru. Voiau s ne oprim mcar o zi la ei. Dar am plecat nainte.
n tren s-a suit o delegatie cu Hristache Solomon, Aristotel Gheorghiu,
Georgic Niculescu si altii. Mi-au spus:
Dac nu am avut bucuria s avem procesul la noi, trebuie s faci nunta.
la 14 iunie dimineata, trebuie s sosesti la Focsani. Vei gsi totul aranjat.
Delegatia s-a dat jos la Mrsesti, dup ce am promis c la 14 iunie voi fi
la Focsani.
Dimineata, peste msur de obosit, am ajuns la Iasi. Studentimea si lumea
din oras erau la gar. Nea-u luat pe sus si ne-au dus prin oras pn la
Universitate. Acolo erau cordoane de jandarmi. Multimea a rupt cordoanele
si a ptruns nuntru, ducndu-ne pe sus n aul. Aici a vorbit prof. Cuza.
Dup aceea lumea s-a mprstiat n ordine. Ne-am dus fiecare pe la casele
noastre. Eu am revzut cu drag csuta din strada Florilor, de care m
desprtisem cu opt luni n urm. A doua zi, am plecat la Husi, unde mama
m astepta, plngnd, n pragul casei.
Cteva zile n urm, am fcut cununia civil la Primria din acest oras.
IUNIE 1925 - IUNIE 1927
NUNTA
La 13 Iunie, am plecat la Focsani cu mama mea, tatl meu, fratii, surorile,
mireasa si socrii. Ajunsi acolo, am fost gzduiti de Generalul Macridescu.
Acolo a venit, seara, comitetul de organizare al nuntii si ne-a spus c totul
este aranjat si c din celelalte orase sosiser peste 30.000 oameni, care
fuseser ncartiruiti cu totii si c vor mai sosi n timpul noptii. C toat
lumea din Focsani primeste cu plcere s gzduiasc pe oaspeti.
A doua zi dimineata, mi s-a adus un cal - asa era programul - si dup ce
am trecut clare pe la casa miresei, am pornit n capul unei coloane afar
din oras, la Crng. Pe marginile soselei, de o parte si de alta lume, prin
copaci erau copii, iar pe sosea veneau n urma mea nasii, n trsuri ornate,
n frunte cu profesorul Cuza si Generalul Macridescu, Hristache Solomon,
Col.Blezu, Col. Cambureanu, Tudoroncescu, Georgic Niculescu, Maior
Bgulesscu si altii. Venea apoi carul miresei cu sase boi, mpodobit cu flori.
Apoi alte care ale nuntasilor. n total 2.300 care, trsuri si automobiler,
toate ncrcate cu flori si lume mbrcat n costume nationale. Eu
ajunsesem la 7 km. de oras, n Crng si coada coloanei nc nu iesise din
Focsani.
n Crng s-a oficiat nunta pe o estrad de scnduri pregtit anume. Erau
de fat ntre 80-l00.000 de oameni. Dup oficierea slujbei religioase au
nceput hora, jocurile si petrecerea. Apoi a urmat masa ntins pe iarb
verde. Fiecare si adusese de mncare, iar focsnenii avuseser grij si
pentru lumea venit din alte prti. Toat aceast desfsurare de costume
nationale, de care romnesti, de viat si de entuziasm, a fost filmat.
Peste cteva sptmni s-a reprezentat la Bucuresti. Dar numai de dou
ori, cci Ministerul de Interne, a confiscat si filmul si copia lui si le-a dat
foc.
Spre sear, nunta s-a terminat ntr-o nfrtire si nsufletire general. Eu am
plecat n aceeasi noapte cu sotia si ctiva camarazi la Bile Herculane,
unde am rmas dou sptmni la o veche familie de cunoscuti, St.
Martalog.
Mota s-a dus la Iasi, unde a nceput sparea temeliei Cminului Cultural
Crestin, pe locul donat de ing. Grigore Bejan.
BOTEZUL DE LA CIORSTI
La 10 August, am botezat la Ciorsti, lng Focsani, 100 de copii care se
nscur n vremea aceea n judetul Putna si mprejurimi.
Botezul trebuia s aib loc n Focsani. Guvernul ns, pentru a-l
mpiedica, a decretat starea de asediu n acest oras. Ne-am retras atunci
la Ciorsti si prin foarte multe greutti, am reusit pn la sfrsit s
botezm sub baionete, copiii.
DUPA UN AN RENCEPE MUNCA
M-am rentors apoi la Iasi, ca s lucrez alturi de ceilalti camarazi, la
ridicarea cminului. Ne urmream vechiul plan al cldirii, precum si cel al
organizrii tineretului, planuri ntrerupte de soart aproape un an de zile.
Au nceput s ne vin donatii. Familia Moruzzi din Dorohoi a donat
100.000 lei, Generalul Cantacuzino a donat 3 vagoane de ciment, Romnii
din America, prin foaia "Libertatea", au donat peste 400.000 lei. tranii din
cele mai ndeprtate sate ale Ardealului, Bucovinei, Basarabiei, contribuiau
din putinul lor pentru "Casa de l a Iasi".
Toate donatiile veneau din cauza simpatiei mari de care se bucura acum
miscarea n toate straturile sociale. Mai cu seam, strniser un adevrat
entuziasm fotografiile care artau cum studentii si studentele si
construiau singuri casa. Era ceva cu totul nou, nentlnit nc nici la noi
nici n strintate. Crease, faptul acesta, atta simpatie n Iasi, nct
functionarii cnd ieseau de la birou, veneau acolo, si aruncau hainele si
puneau mna pe lopat, pe trncop sau pe targa cu beton. La ace ast
munc s-au ntlnit studentii de la Cluj, din Basarabia, din Bucovina si din
Bucuresti. Frtii de cruce se fcuser acum n multe orase sub conducerea
lui Mota, asa c din toate prtile veneau tinerii elevi si lucrau, plecnd apoi
educati si organizati. Doi ani de lupt studenteasc, de frmntri si
suferinte comune ale ntregului tineret al trii, realizeaz o mare minune:
restabilirea blocului unitar sufletesc al neamului amenintat de
incapacitatea de solidarizare si contopire a btrnilor n marea comunitate
national.
Acum tineretul adunat din toate prtile, consolida si sfintea aceast
unitate sufleteasc, prin sfortrile lui comune, n scoala muncii pentru
tar.
PRIMEJDII CARE PNDESC O MISCARE POLITIC
Curentul din tar era formidabil. Nu cred s fi fost de multe ori pe
pmntul romnesc un curent popular mai unanim ca acesta. Dar Liga nu
mergea bine. Lips de organizare, lips de plan de actiune. La acestea se
mai adugase n urma marelui curent, pericolul amestecului n cadrul
miscrii, aunor elemente compromittoare si primejdioase. O miscare
niciodat nu moare din cauza dusmanilor dinafar. Ea moare din cauza
dusmanilor dinluntru. Ca orice organism omenesc. Nu moare omul dect
unul la un milion din cauza exterioare (clcat de tren, demasin, mpuscat,
necat). Omul moare din cauza toxinelor interne. Moare intoxicat.
Ori, n urma proceselor de la Vcresti, Focsani, si Severin, a venit n
miscare oricine a vrut. Unii au venit s fac escrocherii: ncasri de
abonamente, vnzri de brosuri, mprumuturi etc., care oriunde aprea,
compromiteau miscarea, altii veniser s-si creeze situatii politice si
ncepuser s se lupte ntre ei s se prasc, s se submineze unul pe
altul pentru sefie, locuri de deputati etc. Altii erau de bun credin t, ns
nu aveau educatia disciplinei, nentelegnd s se supun sefilor si
directivelor date, ci ntelegnd s discute la infinit orice dispozitie si s
lucreze fiecaredup capul lui. Altii, de asemenea de bun credint, dar
incapabili de a se ncadra. Sunt elemente foarte bune, care au structura
sufleteasc alctuit, nct nu se pot ncadra, iar dac se
ncadreazdistrug totul. O parte sunt intriganti din nastere. Oriunde intr,
prin sistemul de a vorbi despre altul la ureche, stric ntreaga armonie a
organizatiei si o desfiinteaz.
O alt categorie o constituie acei care au cte o idee fix: cred sincer c
au gsit cheia tuturor solutiilor, cutnd s te conving de valoarea lor.
Altii sufr de boala ziaristicei. Voiesc cu orice pret s fie directori de ziare
sau cel putin s-si vad numele isclit la sfrsitul unui articol. Altii au o
purtare n societate de asa natur, nct oriunde apar, compromit ntreaga
lupt si macin ncrederea de care se bucur organizatia. n sfrsit, altii
sunt pltitianume ca s bage intrigi, s spioneze si s compromit orice
ncercare nobil a miscrii.
Ct grij, ct atentie, prin urmare trebuie s aib un sef de miscare fat
de elementele ce vor s vin sub conducerea lui. Ct educatie trebuie s
le fac si ct neobosit supraveghere trebuie s exercite asupra lor. Fr
acestea, miscarea se compromite iremediabil. Ori profesorul Cuza era cu
totul strin de aceste lucruri: "n Lig intr cine vrea si rmne cine
poate", va aduce un adevrat dezastru.
Intr-o org anizatie nu intr "cine vrea", ci intr cine trebuie si rmne cine
e, si atta vreme ct e om corect, muncitor, disciplinat, credincios.
N-au trecut cteva luni si biata Lig devenise un cazan de intrigi, un
adevrat iad. Credinta mea de atunci pe care mi-o pstrez si astzi este:
Dac ntr-o organizatie apar aceste nceputuri de cangren, ele trebuiesc
imediat localizate si apoi extirpate cu cea mai mare energie. Dac nu se
pot localiza si se ntind ca un cancer n ntregul organism al miscrii, cauza
este pierdut. Viitorul si misiunea organizatiei sunt compromise. Ea va
muri sau si va tr zilele ntre viat si moarte, fr ca s poat realiza
ceva.
ncercrile noastre pe lng profesorul Cuza, de a-l determina s ndrepte
situatia, au dat gres, deoarece pe de o parte el era cu totul strin de
aceste principii elementare n conducerea unei miscri, iar pe de alt parte
intrigilor de izolaser si pe noi si ncepuser s paralizeze si puterea
noastr de interventie. Noi, grupul de la Vcresti, vznd acestea si
vznd si asalturile disperate, valurile de intrig care se izbeau n noi, si
ntre noi si prof. Cuza, ne-am dus acas la el, jurndu-i din nou credint si
rugndu-l s aib ncredere n noi, cci vom face ce este cu putint pentru
a ndrepta mi scarea.
ncercarea a rmas zadarnic, deoarece el observa c noi vedeam lucrurile
cu totul altfel, si ca organizare si ca actiune si chiar ca fundament
doctrinar al miscrii. Noi plecam de la ideea de om ca valoare moral, iar
nu ca valoare numeric, electoral, democratic.
El credea ns, c noi sustinem acestea pentru c suntem victimele unor
intrigi.
CRITICA CONDUCTORULUI
Cine este vinovat de aceast stare de lucruri?
Cauza acestor stri de nenorocire este conductorul.
O asemenea miscare avea nevoie de un mare conductor, iar nu de un
mare doctrinar, peste capul cruia s treac valul miscrii, el trebuie s
domine miscarea si s-o stpneasc.
Nu oricine poat s ndeplineasc aceast functiune. Trebuie un om de
meserie, un om cu calitti nnscute, cunosctor al legilor de organizare,
de dezvoltare si de lupt ale unei miscri populare. Nu e suficient s fii
profesor universitar, pentru a putea lua comanda unei astfel de miscri.
Aici avem nevoie de barcagii sau de comandanti de vapor, care s ne
conduc pe valuri, care s cunoasc legile si s fie deprinsi cu secretul
acestei conduceri, care s cunoasc locurile primejdioase cu stnci, care n
sfrsit, s fie stpni pe bratele lor. Nu e suficient ca cineva s
demonstreze c Ardealul este al Romnilor, pentru ca s ia si comanda
trupelor spre a merge s dezrobeasc Ardealul. Dup cum nu e suficient
ca cineva s demonstreze teoretic existenta primejdiei jidnesti, pentru ca
s poat lua comanda unei miscri politice populare de rezolvare a acestei
probleme. Ne gsim pe dou planuri de activitate cu totul deosebite,
planuri care cer persoanelor aptitudini si nsusiri cu totul deosebite.
Primul plan ni-l putem nchipui la 1.000 m. nltime. Lumea teoriei. Cmpul
abstract al legilor. Acolo omul cu anumite nsusiri se ocup cu cercetarea
adevrului si formularea lui teoretic. Pleac de jos, de la realitti
concrete, de pe pmnt si urc n sus pn la legi. Acolo, n acest plan,
este locul lui de creatie.
Cellalt plan se afl pe pmnt. Aici omul cu anumite nsusiri se ocup cu arta
impunerii adevrului prin jocul fortelor. El se nalt n sus pentru a se pune d
e acord cu legile, dar locul lui de creatie este aici jos, pe cmpul de lupt,
n cmpul strategic si tactic.
Cei dinti contureaz obiective, creeaz idealuri, cei de ai doilea le ating,
le mplinesc.
Din cauza principiului natural al diviziunii muncii, sunt extrem de rare
exceptiile care ar putea ntruni la un loc, ntr-un singur om, nsusirile celor
dou feluri de ndeletniciri. Profesorul Cuza se afl pe planul nti. Aici el
strluceste ca soarele. Opera profesorului Cuza este aceasta:
a) Cercetarea si formularea adevrului legii nationalittii.
b) Descoperirea si identificarea perfect a inamicului nationalittii: jidanul.
c) Pos tularea solutiilor problemei jidnesti. Att! Dar e colosal. Pentru c,
desi toat stiintae cu el, toti oamenii de stiint sunt contra lui. l lovesc di
n
toate prtilor si ncearc s-i rstoarne adevrurile. El rezist.
Acest prim plan nu cere ntrebuintare de oameni, de forte omenesti.
Dimpotriv, omul planului nti fuge de oameni. Planul al doilea cere n
primul rnd : oameni. Dar, simpli oameni? Nu! Ci oameni transformati n
forte omenesti.
Aceasta nsemneaz:
1.Organizare(cu toate legile ei).
2 .Educatie tehnic si eroic pentru mrirea puterii, adic pentru
transformarea omului n putere omeneasc.
3. Conducerea acestor forte, organizate si educate, pe cmpul strategic si
tactic n lupt cu alte forte omenesti sau cu natura.
Dac doctrinarului i se cere s stpneasc stiinta cercetrii si formulrii
adevrului, conductorului unei miscri i se cere s stpneasc stiinta si
arta organizrii, stiinta si arta educatiei stiinta si arta conducerii.
Profesorul Cuza, strlucitor si nenvins n planul nti, cobort n planul al
doilea, devine necunosctor, nendemnatic, naiv ca un copil, incapabil de
organizare, incapabil de educatie tehnic si eroic, incapabil de a conduce
forte.
Pe planul al doilea nvingtorul din planul nti, nu va putea repurta absolut n
ici o victorie. El va fi un nvins sau n cel mai bun caz se va multumi cu micil
e succese pe care i le vor procura cei din jur.
Care sunt liniile spirituale ale unui conductor de miscare politic ? Dup
prerea mea sunt urmtoarele :
I. O putere luntric de atractie. n lume nu exist oameni liberi
(independenti). Dup cum n sistemul solar, fiecare stea se afl ntr-o
orbit n cadrul creia se misc n jurul unei puteri de atractie mai mari, tot
asa si oamenii, cu deosebire n domeniul actiunii politice, graviteaz n
jurul unor puteri de atractie. La fel si n lumea cugetrii. Rmn bine
nteles n afar, acei ce nu vor nici s se miste nici s cugete.
Un sef trebuie s aib o asemenea putere de atractie. Unii au pentru zece
oameni, numai pentru atti putnd fi sefi ; altii pentru un sat ntreg, altii
De la un timp, au nceput s vin peste noi grijile materiale. Banii mei se
cam apropiau de sfrsit. Din tar nu mai speram s mai vin, iar ct
primea Mota nu putea s ne ajung pentru toti trei, cu toat economia
sever pe care o fceam. Am stat mult vreme si ne-amgndit n ce mod
am pu tea s ne cstigm un ban, fr a ne periclita frecventarea regulat
a cursurilor. Dndu-ne seama c n Franta sunt apreciate si bine pltite
custurile de mn, ne-am hotrt s nvtm de la sotia mea a lucra
custuri nationale romnesti, pe care apoi s ncercm a le vinde. n
cteva sptmni meseria a fost nvtat. n timpul liber lucram la
custuri, pe care apoi le expuneam n vitrina unui magazin. Se vindeau si
cu putinul ce cstigam, adugam la ce primea Mota si ne ntretineam o
viat foarte modest.
ALEGERI GENERALE IN TAR
n preajma Pastilor, ziarele din tar, pe care le primeam regulat si
scrisorile, mi-au adus vestea cderii liberalilor si venirii la guvern a
Generalului Averescu. Noile alegeri generale urmau s aib loc pe la
jumtatea lunii Mai. Liga intra pentru prima dat ntr-o mare lupt. Mi-am
zis:
Trebuie s plec n tar, s iau parte la lupt si apoi s m rentorc la
studii.
Am scris profesorului Cuza, rugndu-l s-mi trimit bani de drum.
Neprimind nici un rspuns, am scris la Focsani D-lui Hristache Solomon;
care mi-a trimis zece mii de lei, din cari, o parte, am lsat sotiei mele, iar
cu alta am plecat spre tar. Am ajuns la Bucuresti pe la nceputul lui Mai si
n plin lupt electoral. M-am prezentat profesorului Cuza, care nu s-a
bucurat prea tare de prezenta mea, spunndu-mi c nu era nevoie s
deplasez, cci miscarea poate merge bine si fr mine. M-a durut putin,
dar nu m-am suprat. ntr-o organizatie nu ncape suprarea la o
observatie a sefului. Ea poate fi dreapt, ea poate fi nedreapt, dar
suprarea nu ncape; acesta e principiul care trebuie s cluzeasc pe un
om ntr-o organizatie. Am plecat n judetul Dorohoi ca s dau concurs
profesorului Sumuleanu. De acolo am trecut si n alte judete. La
Cmpulung, la Iasi, la Brila etc. ntre timp, n urma unei scrisori a
profesorului Paulescu si a interventiei Generalului Macridescu, m-am
hotrt s candidez la Focsani. Iat-m deci n cea mai dezgusttoare si
mai nedorit situatie: mergnd s cersesc voturi pentru mine. Unde! n
mijlocul multimii, care, tocmai n momentul n care ar fi trebuit s fie
stpnit de cele mai sfinte sentimente, fiind vorba de tar si de viitorul
ei, e buimcit de butura oferit din belsug de ctre agentii electorali si
stpnit depatimile dezlntuite de duhul ru al politicienilor. Se coboar,
n aceste momente, peste viata linistit si curat a satelor, valurile pline
de infectie ale politicianismului. n tara ntreag se ntinde iadul. Din acest
iad iese conducerea pentru un an, doi, trei sau patru, a unei tri. Din ce
noian de pcate scoate democratia, "sfnta"democratie, conducerea unei
tri.
Am ajuns la Focsani. Acolo era nc stare de asediu din timpul botezului de la C
iorsti. Pentru ca s poti pleca n propagand electoral ti trebuia bilet de l
iber petrecere, eliberat de comandantul garnizoanei. M-am prezentat si l-am lua
t. Pe la ora 10 dimineata, nsotit de Domnul Hristache Solomon si altii, am plec
at n dou automobile. Dar la 500 m. de marginea orasului am gsit dru mul oprit
de dou crute puse de-a curmezisul soselei. Lng ele ctiva jandarmi. Am opri
t. Jandarmii s-au apropiat si ne-au spus c nu avem voie s trecem. Eu le-am sco
s ordinul generalului si li l-a artat. Ei l- au citit si apoi ne-au spus:
Totusi nu aveti voie.
Am dat ordin celor ce m nsoteau s dea crutele la o parte. Dup o mic buscul
ad, drumul s-a eliberat. Masinile au pornit ncet nainte. Jandarmii, retrasi c
tiva metri de sosea, s-au asezat n trgtori si au nceput s trag focuri. Eu
am spus:
Mergeti nainte, cci trag n vnt.
Un glonte a izbit n aripa masinii. Un altul lng noi. Ne-am continuat
drumul. Dou gloante ns ne-au oprit n loc. Unul a spart rezervorul de
benzin si altul un cauciuc. De mers nainte, cu neputint. Am cobort din
masin si ne-am ntors napoi pe jos. Ne-am dus la Generalul care ne
dduse biletul de liber circulatie. I-am povestit cele ntmplate, de fat
fiind si Generalul Macridescu. Ne-a rspuns:
Sunteti liberi s mergeti. Eu nu am dat ordin s v opreasc. Poate,
autorittile administrative.
Am plecat la Prefectur cu Generalul Macridescu. Prefect era Nitulescu, un
om ursuz si brutal. Foarte linistiti, am intrat n cabinetul lui. Generalul
Macridescu a povestit cele ntmplate. Prefectul ns, chiar din primele
momente, ne-a tratat n mod necivilizat. A nceput s ne tin de la nltime
un discurs interminabil:
Domnilor, interesele superioare ale Statului, cer...
Sunt legi; noi suntem n cadrul legilor. Avem dreptul, ncearc s explice
Generalul Macridescu. Dar prefectul continu:
Tara cere n aceste momente grele...
Din nou ncearc Generalul Macridescu s explice. Prefectul autoritar:
Vointa trii este...
Ascult, Domnule Prefect, vd c D-ta nu vrei s ntelegi de vorb bun,
i spun eu enervat. Plec mine dimineat n propagand si dac jandarmii
vor trage din nou n mine, vin aici n cabinet si trag eu si n D-ta.
Fr s mai astept vreun rspuns, ntorc spatele si plec, lsndu-i pe
ceilalti acolo. Dup cteva ore, sunt invitat la Consiliul de Rzboi. M duc.
Un Comisar regal mi ia interogatoriul. Declar n scris exact ce a fost. Sunt
arestat. Spun:
Bine, Domnilor, celui care trage n mine nu-i faceti nimic, iar pe mine,
care numai spun c trag, m arestati!
Iat-m din nou, ntr-o camer de nchisoare, n cazarma unui regiment.
Dup 3 zile, sunt chemat la general. Un ofiter m conduce n cabinet:
Domnule Codreanu, D-ta trebuie s prsesti orasul Focsani.
Domnule General, sunt candidat aici. Si ceea ce mi cereti Dvs. e contra
legii. Desigur, c nu m voi opune msurii, cci nu pot, dar v rog s-mi
dati ordinul Dv. n scris.
Nu pot da n scris.
-Atunci voi pleca la Bucuresti, pentru ca s m plng mpotriva Dvs.
Generalul m elibereaz, cerndu-mi cuvntul de onoare c voi pleca cu
primul tren.
Cu primul tren am si plecat la Bucuresti. A doua zi, m-am prezentat
Ministrului de Interne, dl. Octavian Goga, care m-a primit bine. I-am
povestit cele ce am ptit si am cerut s mi se fac dreptate. Mi-a spus c
va trimite un inspector administrativ s cerceteze cazul, dar s vin a doua
zi.
Am venit a doua zi. M-a amnat pe a treia. Zilele treceau si mai rmsese
putine pn la alegeri. n sfrsit, a patra zi am plecat. Iar am luat bilet de
la general si iar am pornit cu masinile. Nu mai erau dect dou zile pn la
alegeri. Am ajuns n primul sat. Erau ctiva oameni adunati, cum stau de
obicei n preajma alegerilor, ns speriati de teroarea care se exercita. Vin
jandarmii:
Aveti voie s vorbiti cu oamenii, dar numai un minut. Asa am primit
ordin!
Vorbim un minut si plecm mai departe. La fel n toate satele, cte un
minut. Vai de dreptatea si legalitatea din tara aceasta! mi dai drept de
vot, m chemi la vot, dac nu vin, m condamni la amend, iar dac vin,
m snopesti n bti. Politicienii romni, indiferent dac sunt liberali,
averescani sau national-trnisti, nu sunt dect o ceat de tirani, care la
adpostul: "legalittii", "liberttii", "drepturilor omului", calc fr rusine
si
fr team, n picioarele l or, o tar, cu toate legile, cu toate liberttile si
cu toate drepturile ei. Oare pe viitor ce cale ne va rmne de apucat?
**
n ziua de alegeri, delegatii nostri au fost btuti, umpluti de snge si opriti
de a ajunge la slile de votare: sate ntregi nu s-au putut prezenta.
Rezultatul: Am czut. Desi n oras btusem toate partidele.
Nu-i nimic, mi-am zis. O reusit mi-ar fi stricat planurile de a-mi continua
studiile.
Peste dou zile am aflat cu mare bucurie rezultatul pe ntreaga tar. Liga
avusese 120.000 voturi si intrase n Parlament cu 10 deputati: profesor
Cuza, la Iasi; profesor Gvnescul, la Iasi; profesor Sumuleanu, la Dorohoi;
tatl meu, la Rduti; Paul Iliescu, la Cmpulung; profesor Crlan, la
Suceava; Dr. HaralambVasiliu, la Botosani; Valer Pop, laSatu Mare; ing.Misu
Florescu, la Piatra-Neamt; Iuniu Leca, la Bacu.
Se alesese n adevr, un buchet de oameni de elit care fceau cinste
miscrii nationale si ctre care lumea se uita cu o netrmuit dragoste si
cu vii ndejdi. Cele 120.000 voturi reprezentau tot ce era mai bun si mai
curat n poporul romn. Alegtorii strbtuser prin toate amenintrile,
prin toate ademenirile, peste toate obstacolele pn la sectiile de votare.
Dar multi au fost acei care n-au put ut strbate. Mai multi dect cei care
au strbtut. Cel putin nc 120.000 de voturi au fost, fie oprite, fie furate
din urne.
Am plecat napoi n Franta, multumit de rezultat, dar urmrit mereu de o
ntrebare:
Cum se va putea nvinge, dac toate guvernele vor face alegeri la fel,
ntrebuintnd coruptia, furtul si forta statului n contra vointei populare?
N MUNTII ALPI
Ajuns n Franta, nu m-am mai putut prezenta la examene, n sesiunea de
Iunie. O problem grea mi se punea acum n fat. Mota trebuia s plece n
tar. Din toamn urma s-si fac serviciul militar. Cum voi putea tri acolo,
cci din custuri iesea insuficient pentru a putea tri un singur om, necum
dou suflete...Am ncercat s gsesc ceva de lucru n oras: orice. Imposibil.
M-am gndit c poate la tar, prin mprejurimile orasului, voi gsi ceva.
Am plecat mpreun cu Mota s caut de lucru n mai multe prti; dar ne-
am ntors seara fr rezultat.
Intr-o zi am plecat cu tramvaiul, ne-am cobort la vreo 10 km de Grenoble, la "U
riages le s Bains". (Acolo tramvaiele nu circul numai n oras, ci pn la 20 km
. n toate directiile, fiind din abundent energie electric, captat din cderi
le de ap de pe munti.)
Ne-am ndreptat apoi pe niste crrui, n sus spre munte. Dup vreo
jumtate de or, am ajuns la Saint Martin, o comun destul de mare, cu un
drum bine pavat prin mijlocul ei, cu case ngrijite, fcute din piatr, cu
cteva prvlii sui cu o biseric, nalt frumoas. Am trecut mai departe.
Dup o alt or de mers, urcnd mereu pe o cl dur care ne topea, am
ajuns ntr-un mic ctun, "Pinet d'Uriage".
Era la o nltime de cca. 800-900 m. n sus se deschidea o admirabil
perspectiv a Alpilor, acoperiti de zpad. nceputurile zpezii preau a fi
la ctiva kilometri de noi. n stnga se deschidea o vale minunat n spre
Chateau de Vizile, iar n dreapta, alta, spre
Grenoble. Pe firul vii serpuia soseaua betonat,
lucitoare ca apa unui pru btut de soare. Oamenii
erau pe cmp la lucru. Ne miram cum acolo, pe o
coast de munte la ctiva ki lometri de zpezi, care
nu se topesc niciodat, creste grul nalt pn la
umrul omului, ovz si orz, precum si tot felul de
legume. Probabil, din cauza climei mai dulci si a
pmntului care nu-i stncos. Nu era nici de calitate
prea bun, era chiar srac ; dar oamenii l ngrsau
mereu cu gunoi sau cu ngrsminte chimice.
Vedeam lumea pe ogoare, dar ne loveam de aceeasi
problem ca si n celelalte sate: cum s intrm n
vorb cu oamenii si cum s le spunem c am vrea
s gsim ceva de munc. Trecem pe lng ei si nu
ndrznim s le vorbim. Mai sus, sunt nc vreo 5-6
case. Mergem acolo. Ajungem la ultima cas.
Dincolo nu mai era nimic. Era ultima locuint
omeneasc spre masivul Beldona, afar de cabanele
pentru turisti. n apropiere cosea un btrn. Trebui e
s vorbim cu el. Ii dm bun ziua si intrm n vorb. Ne vede c suntem
strini si ne ntreab ce suntem. i spunem c suntem romni, c ne place
mult aici si c am vrea s cutm o camer si s stm cteva luni la aer.
Mosneagul e sftos. Si probabil, g ndindu-se c a gsit pe cineva de la
care ar putea s afle multe lucruri, ne cheam la o mas asezat afar,
aduce o sticl de vin negru astringent, si trei pahare ca s ne cinsteasc si
apoi ncepe s ne ntrebe, urmrind cu mare curiozitate rspunsurile
noastre:
Va s zic, sunteti romni.
Da, romni, romni din Romnia.
E departe de aici, Romnia?
Vreo 3.000 de kilometri.
Sunt si pe la D-vs. trani asa ca pe la noi?
Sunt multi, pere Truk - cci asa l chema.
Creste si pe acolo fn? Dar boi sunt? Vaci? Cai? n fine, i rspundem la
toate, si ne mprietenim repede.
Nu-i spunem ns nimic din ceea ce ne durea pe noi, cci mosneagul a
vzut c noi suntem niste oameni nvtati "domni" si si-ar fi pierdut toate
iluziile, aflnd c noi cutm de lucru la el. l intrebm numai, dac nu stie
vreo camer de nchiriat la cineva. Ne-a dat o adres sigur, si ne-a
repetat s spunem c ne-a trimis el, "pere Truk".
Desprtindu-ne i multumim si-i promitem c o se venim s-i ajutm la
coas. Cteva case mai la vale, gsim adresa dat de el. Chenevas Paul,
pensionar. Un alt btrn de vreo 70 ani, mbrcat bine, fost plutonier si
acum pensionar, (se mndreste c e singurul pensionar din tot satul). Era
proprietar a dou case, una lng alta, n care locuia numai el singur, cci
nu mai avea pe nimeni. Toti ai lui muriser. Ne nchiriaz toat casa cea
mic, compus, jos, dintr-o camer si o cmrut, iar, sus, la etaj, din alt
camer. (Acolo toate casele au cte un etaj). n camera de jos, o plit
degtit. n cea de sus, un pat cu un asternut simplu. Are un aspect de
pustiu. Se vede c de mult vreme nu mai intrase nimeni n ea. Ne
mpcm cu patru sute franci pn la Crciun. (Pe sase luni). La oras
plteam 150 franci pe lun. Am pltit pe trei luninainte, urmnd ca peste
cteva zile s ne aducem bagajele si s ne mutm n noua locuint. Ne-am
rentors bucurosi la Grenoble. M gndeam, c avnd frecventa pentru
amndoi anii de doctorat, mi voi prepara examenele aici si m voi cobor
numai pentru cas m prezint la ele.
Peste cteva zile urcam pe aceleasi crri cu bagajele n spate, eu, sotia mea s
i Mota, spre noua noastr locuint. n sfrsit, iat-ne instalati. Mota si-a lua
t rmas bun de la noi si a plecat spre tar. Noi am rmas cu ultimii bani: vreo
ctiva franci. Grea situatie! Ce o s mncm?
A doua zi dimineata, ngndurat, plec la pere Truk. Ii ajut pn seara la
coas si la ncrcatul fnului. La amiaz m-a invitat la mas si am mncat
la el. Seara de asemenea. Dac as fi putut s-i duc ceva si sotiei mele, ar fi
fost perfect, dar m-am ntors fr nimic. Dimineata urmtoare, m duc din
nou. Mosneagul mai avea nc un om la lucru. Mic de statur, cu prul
roscat, nengrijit, cu niste ochi sclipitori, care-i alergau n orbite, n lumin
a
crora nu puteam prinde o raz de buntate. Prea a fi un om rutcios.
Se numea Corbela. Probabil, n limba literar si oficial, Corbelle. Dar
tranii din regiune vorbesc toti "patois", adic un dialect trnesc care se
deosebeste mult de limba oficial, at t prin pronuntia ct si prin structura
cuvintelor. Diferenta este asa de mare nct un Francez de la oras nu poate
ntelege pe un Francez de la sat care vorbeste n "patois".
Acestia din urm cunosc ns si limba oficial.
La prnz am fost toti trei chemati la mas de o gospodin, femeia
mosneagului, o btrn, ca btrnele de pe la noi. Acolo tranii nu
mnnc la 12 ceap cu mmlig ca la noi. Masa lor obisnuit cuprinde
nti o mncare de legume, apoi o mncare cu carne, iar la urm brnz.
Si totdeau na un pahar cu vin. Eu m-am apropiat, le-am multumit, dar le-
am spus c nu mnnc. Ei au crezut c m jenez si au insistat. Atunci le-
am spus c e Vineri si c postesc. Nu mnnc pn seara. Era un vechi
obicei, pe care de trei ani, din timpul primei nchi sori de la Vcresti, l
tinusem regulat.
Corbela, cnd a auzit c postesc, m-a ntrebat rstit:
Dar de ce postesti?
Pentru c, eu cred n Dumnezeu.
De unde sti c exist Dumnezeu? L-ai vzut D-ta pe Iisus Hristos?
continu mai departe Corbela.
Nu L-am vzut, dar asa sunt eu: nu te cred pe D-ta care-mi spui c nu
exist, ci cred sirurile de martiri, care atunci cnd erau rstigniti pe cruce
si li se bteau piroanele n mini, spuneau: "Puteti s ne omorti, dar L-am
vzut".
A! Preotii! Sarlatanii! Eui strivesc sub clci, apsnd si rotind clciul
n
pmnt, ca si cum ar strivi un gndac.
Vzndu-l asa pornit, am rupt discutia. Seara am plecat acas, de ast
dat cu un cos de cartofi si cu o bucat de slnin pe care mi le-a dat
btrnul. Smbt am lucrat la fel. Duminic m-am dus la biseric. Era
lume adunat din tot satul. ntr-o stran, n apropierea altarului, solemn ca
un sfnt, sttea un om care prea c seamn cu Corbela. M uit mai
bine. Urmrea cu mare atentie pe preot. La u n moment dat se apropie de
preot si foarte smerit i ajut. El e, Corbela! Dascl, ajutorul preotului si
clopotar la biseric. Mai trziu, cnd m-am mprietenit cu oamenii, le-am
povestit ntmplarea mea cu Corbela, fcnd cu totii mare haz.
Sunt si pe la noi nebuni de acestia, mi spuneau ei. S-au nvtat de la cei
mari care sunt contra Bisericii. Dar noi, tranii francezi, credem n
Dumnezeu, asa cum apucat de la printii nostri.
Preotul, un om de o vast cultur, doctor n Filozofie si Teologie, tria ntr-o
mare mizerie, fr leaf de la statul ateu, care prigonea pe preoti ca pe
niste dusmani. Ei triesc numai din ajutorul putinilor oameni ai satului.
***
Sptmna urmtoare am lucrat la un alt om, la scos cartofii. De aici am
cptat o cantitate mai mare de cartofi, baza noastr de existent pentru
mai mult vreme. Apoi am trecut la altul, la legatul snopilor de gru. Pe
urm la treierat. Acolo, n toate satele, obstea satului are masini de
treierat. Ea trece din cas n cas,treiernd la fiecare. Recolta este bogat
si frumoas ca aurul. Nu este tran care s nu fie abonat la cte o revist
sptmnal agricol, plin de sfaturi bune pentru agricultur, grdinrit,
cresterea vitelor si ngrijirea lor, stuprie etc. Ei citesc aceste reviste cu
mult atentie, din scoart n scoart, cutnd, ntr-o mare ntrecere, ca
fiecare s aplice ct mai bine acele sfaturi si s foloseasc ct mai mult
din ele. Grajdurile lor sunt tot asa de ngrijite ca si casele. Vitele sunt bine
pzitesi de frig si de foame. teslate n fiecare zi. De aceea ele sunt
frumoase, muncesc mult si produc mult. n grajdurile lor am gsit adesea
scris de trani pe cte o bucat de carton: "Iubiti animalele, prietenii nostri
de munc!"
Dup vreo lun, satul s-a nvtat cu mine. Eram cunoscut sub numele de
"Le roumain"(Romnul). Auziser c sunt student la doctorat si seara
stteam de vorb cu ei. i interesau problemele de filosofie, chestiuni
politice, situatia international, iar din Economia Politic, cu deosebire,
problema preturilor, legea cererii si ofertei si altele, care stabilesc pretul;
cauzele scderii sau urcrii preturilor si timpul potrivit pentru vinderea
produselor lor. tranii ntre 25-40 ani, se orientau foarte bine n toate
aceste chestiuni si puteai discuta cu ei probleme orict de nalte. Le
ntelegeau.
***
De la un timp am nceput s-mi prepar examenele. Mota si dduse
examenele n Iunie, nainte de plecare, cu mare succes.
Ziua munceam, iar seara si noaptea ct puteam sta, citeam. Pentru anul I
aveam 4 obiecte: Economia Politic, Istoria Doctrinelor Economice,
Legislatia Industrial si Legislatia Financiar. Dup dou luni ns au
nceput s-mi slbeasc puterile. Alimentatia nu era suficient. n ultimele
zile mncam numai cartofi fierti. La dou trei zile, cte un kg. de lapte, iar
carne, odat pe sptmn. Uneori brnz. Att puteam eu cstiga cu
munca mea. Mai ru dect mine, era ns sotia mea care se anemiase
mult. n Octombrie m-am prezentat la examen. Am czut, desi la obiectul
principal, Economia Politic, luasem cea mai mare not si la celelalte
obiecte note de trecere, la Legislatia Financiar obtinnd numai nou,
limita pentru doctorat fiind zece. Pentru moment am rmas dezorientat.
Nu fusesem un element strlucit la carte niciodat, dar nu czusem
niciodat pn acum la vreun examen, fiind cotat printre elementele
bunisoare.
n greaua situatie material n care m aflam, era o lovitur. Greutatea
sttea n aceea c nu m mai puteam prezenta dect peste trei luni si din
nou la toate materiile. M-am ncptnat si m-am hotrt s reiau munca
de la capt. Lucrul la tar se terminase. Czuse zpad. Numai la tiatul
lemnelor n pdure puteam s m mai duc. n schimbul ajutorului pe care-l
ddeam, am cptat si eu un car cu lemne.
Au nceput ns s-mi vin ajutoare din tar. De acas si de la printele
Mota, dintr-un mprumut pe care-l fcuse n numele meu, la o banc.
Am petrecut iarna si srbtorile Crciunului, n mijlocul tranilor si cu
deosebire n mijlocul familiei Belmain-David. n sesiunea de Februarie m-
am prezentat din nou si mi-am luat examenele anului nti de doctorat.
Imediat m-am apucat de prepararea celui de al doilea an: Drept
Administrativ, Filosofia Dreptului, Istoria Dreptului Francez si Dreptul
International Public. n primvar mi-am luat si eu o grdin, pe care am
nceput s-o lucrez pe cont propriu.
Dar n luna Mai 1927, primesc o scrisoare desperat de la Mota si apoi
altele de le Focsani si de la studenti, prin care eram chemat de urgent n
tar, deoarece Liga se rupsese n dou. De la Mota si Hristache Solomon
primesc si bani de drum. Pn la examene ns, mai aveam o lun de zile.
M prezint Decanului Faculttii si spunndu-i, c trebuie s plec de urgent
n tar, i cer s-mi ngduie a m prezenta mai nainte pentru a-mi da
examenele. Cererea mi-a fost aprobat. La 16 Mai, am dat examenele si
le-am luat. La 18 Mai, am pornit spre tar, lundu-mi rmas bun de la
locuitorii din Pinet, n mijlocul crora trisem aproape un an de zile. Unii
dintre ei, cei mai btrni, cnd am plecat, plngeau. Altii m-au condus
pn la gara din Grenoble.
Venisem n Franta cu ngrijorarea c voi ntlni un popor imoral, putred si
deczut, asa cum se flutura de mult vreme prin lume. M-am convins c
poporul francez, tranul si orseanul, este un popor de o moralitate
sever. Imoralittile apartin strinilor stricati, bogatilor tuturor neamurilor,
atrasi de Paris si de alte orase mari. Clasa conductoare, dup prerea
mea, ns, este iremediabil compromis, gndind, trind si actionnd sub
influenta si numai sub influenta iudeo-masoneriei si a bancherilor ei.
Iudeo-masoneria si-a fcut din Paris sediu pentru ntreaga lume. (Londra
cu
ritul scotian este numai o filial). Aceast clas conductoar e este rupt
de ntreaga istorie a Frantei si de natiunea francez. De aceea plecnd din
Franta, fceam o mare deosebire ntre poporul francez si ntre statul
masonic francez. Am rmas nu numai cu dragoste pentru poporul francez,
dar si cu credinta, care nu mi se va cltina niciodat, n nvierea si biruinta
acestui neam n contra hidrei care s-a asezat peste el, ntunecndu-i
gndirea, sugndu-i vlaga, si compromitndu-i si onoarea si viitorul.
LA BUCURESTI
LIGA APRRII NATIONAL-CRESTIN S-A RUPT N DOU
Am sosit n Bucuresti. Era un dezastru. "Liga Aprrii Nationale Crestine"
se rupsese n dou. Sperantele natiei acesteia se prbuseau. Un neam
care-si ncordase puterile sleite, ntr-un greu moment al istoriei sale, n
lupt cu cea mai mare primejdie care i-a amenintat vreodat viata, cdea
acum la pmnt cu toate sperantele lui nimicite. Acest naufragiu n inimile
viteze ale miilor de lupttori, vzndu-si cu totii, ntr-o clip, nruite
jertfele fcute n trecut si toate sperantele, inspira un sentiment de durere
chiar si acelora care sttuser departe de miscare. O mai mare durere
colectiv nu mi se ntmplase s vd pn atunci. Toate valurile acelea de
entuziasm de la Severin la Focsani, de la Cmpulung la Cluj, se
transformaser n valuri de dur ere si dezndejde.
M-am dus la Parlament si m-am prezentat profesorului Cuza. Spre marea
mea surprindere, am gsit pe un singur om vesel n mijlocul durerii generale. Ac
esta era prof. Cuza. Redau textual si cu cea mai mare constiinciozitate convorbi
rea avut.
Bine ai venit, Cornelie drag, apropiindu-se de mine si ntinzndu-mi
mna. Tu esti un biat bun. S-ti cauti ca si pn acum de treab si va fi
foarte bine.
Domnule Profesor, sunt amrt pn n adncul inimii mele de
nenorocirea care s-a abtut asupra noastr.
Dar nu s-a ntmplat nici o nenorocire. Liga este mai puternic dect
oricnd. Iat, am venit de la Brila ieri. Acolo a fost ceva, nemaipomenit.
M-a primit poporul cu muzici, cu tobe, cu urale nesfrsite. Ai s vezi ce e n
tar. Tu nu sti ce e. Toat tara e cu noi. nc vreo cteva vorbe si am
plecat. M ntrebam apoi nucit...
Un sef, vzndu-si trupa lui sfsiat de dureri, rupt n dou si cuprins de
dezndejde, s se afle n cea mai perfect voie bun si veselie? S nu- si dea s
eama de dezastrul care fierbe sub el? Sau si d seama., si atunci cum este cu p
utint s-i par bine?
CE SE NTMPLASE
Cei 10 parlamentari ai Ligii au lsat de dorit, dup prerea mea, n toat
activitatea parlamentar si extraparlamentar din timpul anului ce
trecuse. Erau elemente slabe? Hotrt, nu. Erau de rea credint? Hotrt,
nu. Erau de absolut bun credint, dar cu mici insuficiente, fie de
pregtire n materie de cunoastere a problemei jidnesti, cei mai recenti;
fie mai greoi n deplasrisi actiune, cei mai btrni. Dar acestea sunt
inerente oricror oameni adunati ntr-o organizatie si trebuiesc modelate si
complinite de conducere si corectate cu mult dragoste. Atunci, care au
fost cauzele adevrate ale acestei situatii?
Dup prerea mea:
1. Lipsa de coordonare a actiunii parlamentare si extraparlamentare.
2. Lipsa de unitate sufleteasc, absolut necesar unei asemenea
organizatii, nconjurat din toate prtile de ochi inamici care ncearc s
profite de orice nentelegere intern.
Aceste dou ns, au la baz o alt cauz si anume:
Lipsurile conductorului, greselile lui. Un conductor trebuie s fac
necontenit scoal, n sensul vederilor lui, cu toti lupttorii din jur, pentru
ca s asigure unitatea de gndire a blocului respectiv. S elaboreze un
plan de lupt. S dea directive n materie de actiune. S fie un permanent
slujitor al unittii miscrii, ncercnd cu dragostea lui, cu chemrile lui, cu
observatiile, cu pedepsele, s netezeasc nentelegerile si nepotrivirile
inerente o ricrei organizatii. S fie un nencetat ndemn ctre toti la
ndeplinirea datoriei lor. S procedeze cu dreptate, respectnd normele de
conducere pe care si le-a impus si n baza crora si-a adunat oamenii.
Din toate acestea, profesorul Cuza n-a fcut nimic. N-a fcut scoal cu
oamenii si nici mcar consftuiri.
S facem o consftuire, D-le Cuza, i spuneau unii din ei, ca s stim si noi
ce atitudine s lum si cum s ne prezentm n Parlament.
N-avem nevoie de nici o consftuire, pentru c noi nu suntem partid
politic.
N -a dat niciodat nici o directiv nimnui. Veti gsi volume de valoare,
zeci de brosuri scrise de prof. Cuza, veti gsi sute de articole, dar desfid pe
oricine s-ar ncumeta s-mi aduc zece circulri sau ordine de organizare
sau de actiune date celei mai zbuciumate organizatii politice, de la 4
martie 1923, data nfiintrii ei, si pn la 20 mai 1927, momentul
desfiintrii ei. Nu veti gsi, nu zece, nici cinci, nici trei. Profesorul Cuza a
ndemnat, dar el n-a fost un animator.Profesorul Cuza a pedepsit, dar
atunci cnd a pedepsit, a provocat un adevrat dezastru, fiindc a
procedat fr ntelepciune.
Intre timp, din cauza situatiei nftisate mai sus, se ntelege c o parte
dintre parlamentari, vznd si simtind c lucrurile nu merg cum trebuie, si
manifestau nemultumirile lor. Ei vedeau c, ncetul cu ncetul, miscarea
merge spre ruin, mai ales, c pe lng lipsa unor directive, mai
interveneau, din timp n timp, si unele iesiri ale prof. Cuza la tribuna
Parlamentului, carea veau n adevr un efect uluitor si descurajator pentru
miscarea ntreag. Asa bunoar, cnd imediat dup deschiderea
Parlamentului, unul din deputatii Ligii protesta mpotriva strii de asediu si
a samavolniciilor ne mai pomenite, ntmplate la Focsani, prof. Cuza s-a
ridicat si a spus c bine a fcut guvernul c a instituit starea de asediu si
c el ar fi fcut la fel, spiritele fiind agitate din cauza jidanilor. Altdat
vorbind la mesaj, spunea, combtnd pe trnisti (care de altfel erau n
opozitie): c Partidul poporului ar putea deveni un factor de guvernmnt
prin sistemul rotativei cu Partidul liberal, dac Generalul Averescu si-ar
nsusi doctrina "Ligi Aprrii Nationale Crestine".
Aceste lucruri aruncate de la tribun, tocmai n momentul n care mii
oameni loviti, schingiuiti si nedrepttiti, asteptau cu nfrigurare, ca o slab
mngiere pentru suferintele lor, mcar un cuvnt de nfierare a
guvernului ale crui victime erau, mprstiau o atmosfer de descurajare
pretutindeni.
n cele ce urmeaz, redau dup Monitorul Oficial, un pasaj din discursul
amintit:
"Rmn dar actualmente n slujba Statului dou partide mature, partide
de ordine, ale ordinii actuale, partide de guvernmnt, care se
complecteaz si care asigur jocul normal al mecanismului constitutional:
Partidul Poporului si Partidul Liberal. Ele sunt asezate pe baze solide,
rezemndu-se pe interese de productie, desi diferite, totusi ambele
generale, reale si permanente care le asigur dinuirea si eficacitatea
actiunii lor. Noua oper de organizare constitutional si politic a trii este
opera la care au lucrat mpreun aceste partide, fiecare n msura
rspunderii si rolului pe care l-au avut: de guvern si opozitie. Partidul
Poporului va continua opera nceput creia i va aduce to ate ameliorrile
pe care practica sincer si de bun credint le va nvedera ca necesare
pentru consolidare mai departe a Satului si unificare desvrsit a trii...
Partidul Liberal este exponentul intereselor burgheziei romnesti, al
intereselor financiare, comerciale si industriale legitime si indispensabile,
bunului mers al trii. Partidul Poporului chemat s desvrseasc
organizatia economic a Statului, aseznd-o pe temelii reale, preocupat de
nevoile tuturor n cadrul intereselor superioare ale trii, se sprijin n
special pe interesele generale, reale si permanente ale productiunii
agricole, factor precumpnitor al vietii noastre economice. Partidul
Poporului care are rdcinile cele mai adnci si cele mai ntinse pe tot
cuprinsul trii, n cadrul armoniei sociale... vrea s dea plugarilor
stpnitori de pmnt rolul ce li se cuvine n economia Statului potrivit
muncii si numrul lor.
(Monitorul Oficial, 30 iulie 1926, pag. 395)
Aceast atitudine din partea unui conductor de miscare national, este
incalificabil. A face apologia partidelor pe care miscarea national le
denunt ca pe o nenorocire abtut deasupra Romniei si n contra crora
lupt cu sacrificii dureroase, pentru a crea o nou soart acestei tri, alta
dect cea hrzit de polit icienii partidelor, este tot una cu a-ti condamna
la moarte propria miscare.
A ridica n slav sistemul rotativei reprezentat prin Partidul liberal si
averescan, denuntate de tine nsuti, timp de o viat ntreag, ca dusmane
ale neamului, nseamn a nltura orice perspectiv de biruint a miscrii
nationale pe care o conduci dovedind totodat, prin acest fapt, c tu nsuti
nu crezi n ea. Ce ar zice lumea de un comandant de trupe eroice, care se
lupt, fac jertfe supreme, cred n biruinta lor, triesc si sunt gata s moar
cu gndul la ea, comandant care, ntr-un discurs n timpul luptei si n fata
miilor de rniti czuti, le-ar vorbi ridicnd n slav trupele inamice si
prevestind victoria acestora. Ce s-ar ntmpla cu biata trup, care n loc de
a auzi un cuvnt de nltare a ndejdilor ei n biruint, ar auzi pe nsusi
comandantul ei vorbind despre frumoasele perspective de victorie ale
trupelor inamice? Ce s-ar ntmpla? Trupa aceea s-ar mprstia
demoralizat.
Asa s-a ntmplat. Multi lupttori pe frontul miscrii nationale s-au
mprstiat dezndjduiti. Datorit acestei atitudini ciudate, deputatii Ligii
au nceput s-si manifeste nemultumirea. Ei au gresit, dup prerea mea.
Nu aveau dreptul s-si manifeste aceste nemultumiri dect numai fat de
presedinte si n cadrul restrns al conducerii. Ei ns au depsit acest
cadru. n conditiile acestea. fiecare vorb aruncat nsemneaz o
nenorocire n plus peste aceea provocat de nsusi presedintele miscrii.
ncetul cu ncetul, greselile unora si ale altora au dus la rcirea relatiilor
dintre ei. Pn cnd, ntr-o zi, deputatul Paul Iliescu, fr un motiv
binecuvntat si fr o judecat prealabil, deci fr respectarea normelor
si legilor organizatiei, este eliminat din "Liga Aprrii Nationale
Crestine".Nu numai att, dar fr ca presedintele s spun mcar vreunuia
din parlamentari ceva, ci pur si simplu, anuntnd de la tribun, c a
eliminat pe Paul Iliescu din L.A.N.C. si cernd n acelasi timp ca s fie dat
afar din Parlament, iar locul de la Cmpul ung s fie declarat vacant.
Aceasta a czut ca un trsnet pe capul bietilor deputati ai Ligii. Peste dou
zile, prof. Sumuleanu, care ntre timp venise de la Iasi, a fcut o
comunicare Camerei, isclit si de ceilalti deputati: Ion Zelea-Codreanu,
Valer Pop, Dr. Haralamb Vasiliu, Prof. Crlan, prin care afirmau c
declaratia prof. Cuza, n orice caz, e prematur, deoarece statutele prevd
c excluderile se pronunt de comitet. n cazul de fat comitetul habar nu
avea de aceast chestiune. El nu cunostea ni ci o vin acestui om, dar nu
cerea s fie eliminat. Comitetul cerea ca omul s fie nti judecat, ca s se
poat apra. Cereau, prin urmare, s se respecte statutul; s se respecte
legea pe care au jurat toti. n acelasi timp s-au fcut interventii n acest
sens la profesorul Cuza.
Rezultatul acestor interventii:
Toti semnatarii sunt eliminati din "Liga Aprrii Nationale Crestine", n
frunte cu prof. universitar Sumuleanu si cu tatl meu, unii dintre acestia
avnd merite de munc si de jertf la formarea acestei ligi mai mari dect
nsusi prof. Cuza. Prof. Sumuleanu era nsusi vicepresedintele Ligii. Si
acestia dati afar tot fr nici o judecat; fr a li se spune ceva, fr a fi
fost ntrebati.
Dup prerea mea, procedarea prof. Cuza, n calitate de presedinte al
organizatiei, cruia i incumba datoria de a avea cea mai mare grij pentru
viata organizatiei, si cea mai mare atentie la orice msur n stare s-i
pericliteze existenta, a fost fundamental gresit. n fond nedreapt si cu
totul ne le loculei, mai ales avnd n vedere persoanele n joc. Era nsusi
comitetul de conducere al Ligii. Erau creatorii acestei organizatii. Msura
era nejudecat, fiindc profesorul Cuza n-a prevzut consecintele care
decurgeau din ea, pentru miscare. Imediat dup ac east eliminare se
scoate "Aprarea National" prin care se afirm, c acesti oameni n frunte
cu prof. Sumuleanu si Ion Zelea-Codreanu s-au vndut jidanilor,
rspndindu-se n toat masa Romnilor aceast insinuare.
Prof. Sumuleanu, prieten nedesprtit de un sfert de veac, om de o
corectitudine exemplar, a fost oribil si incalificabil atacat n "Aprarea
National" de sub directia si ndrumarea D-lui Cuza. Umbla pe strad
coplesit de durere, sub acuzatia de trdare. Atunci prof. Sumuleanu a scos,
drept rspuns, o brosur intitulat "Miselia unor prieteni". De data aceasta,
prof. Cuza, dup prerea mea, nu numai c a fost nedrept, a fost mai mult
dect nedrept. Eliminatii, la rndul lor, au gresit, scotnd manifeste cu
atacuri deopotriv de nedrepte, dar greseala acestora, era consecinta
greselii profesorului Cuza.
Toate acestea se petreceau n durerea sfsietoare a tuturor lupttorilor si
n marea satisfactie si btaie de joc a jidnimii. Eu am sosit n acest
moment. n Parlament se judeca chestiunea d ac deputatii dati afar din
Lig si pierd mandatele de parlamentari.
M ntreb si acum: Oare profesorul Cuza, cnd a luat aceste msuri a fost
victima unor sugestii sau a unor intrigi, sau asa a judecat singur, c e
bine?
Peste cteva zile, intervenindsi ceilalti din afar, nmrmuriti de msurile
profesorului Cuza si cernd s se mpace lucrurile, prin revenirea asupra
eliminrilor fcute si prin respectarea dispozitiilor statutare, ne pomenim
cu o a treia msur prin care sunt considerati eliminati si acestia. Printre ei
erau: Generalul Macridescu, prof. Traian Brileanu, Hristache Solomon,
prof. Ctuneanu etc.
Prin lume se mprstia sistematic zvonul, c toti cei eliminati s-au vndut
jidanilor. Printre agentii activi n mprstierea acestor zvonuri: Colonelul
Neculcea si Liviu Sadoveanu, unul mna dreapt si altul cea stng a
profesorului Cuza.
Eliminatii s-au constituit atunci n "Liga Aprrii Nationale Crestine-
Statutare", voind s spun prin aceast denumire, c ei se pstreaz n
cadrul statutului. n acest timp profesorul Cuza convoac la Iasi, n sala
Bejan, o mare adunare national, la care iau parte vreo mie de oameni si
care ratific eliminrile pe baza c s-au vndut jidanilor.
M opresc aici si nu trec la observatii asupra celor ce se scriau, fie de o
tabr, fie de alta, considernd, att ct am consemnat, ca fiind suficient
pentru ntelegerea situatiei miscrii n acea vreme. Att doar as vrea s
adaug: c timpul (au trecut nou ani) a dovedit c prof. Cuza a gresit;
pentru c, nici p rof. Sumuleanu, asa de crunt lovit n onoarea lui, nu s-a
vndut jidanilor, nici tatl meu care a primit lovituri aproape mortale din
partea puterii iudaice (de care prof. Cuza nu s-a nvrednicit), nici Generalul
Macridescu, nici prof. Gvnescul, nici pro f. Traian Brileanu, nici prof.
Ctuneanu, nici Dr. Vasiliu, nici prof. Crlan, nici preotul Mota etc.
Ani dup aceea, dup ce dezastrul s-a ntins ca un pustiu peste Lig, a
venit prof. Cuza la vechiul su prieten, prof. Sumuleanu, pe care l lovise
asa de crud, si i-a spus:
Drag Sumulene, n-am nimic cu tine. Hai s ne mpcm!
Profesorul Sumuleanu ns, s-a ntors si plecnd i-a zis:
E prea trziu.
Nu pentru c prof. Sumuleanu n-a vrut s ierte o lovitur crud, pe care o
primise, ci pentru c jos, era cenusa unei miscri si a unor sperante
romnesti.
CUM AM PROCEDAT N FATA ACESTEI SITUATII
Am sosit din Franta, n mijlocul acestui dezastru care se abtuse peste
miscarea national, cu intentia de a se salva ceea ce se mai putea salva.
Am convocat la Iasi, n cea mai mare grab, grupul "Vcresti", si o parte
din conductorii tineretului universitar din cele patru centre.
Intentia mea a fost s localizez dezbinarea produs, realiznd un bloc al
tineretului. S fac imposibil coborrea n spre tineret a atmosferei de
vrjmsie care mcina rndurile btrnilor. Dup cum era si natural, acest
bloc voiam s-l bazez, n primul rnd, pe constiinta, c dezunirea si ura
dintre noi nsemneaz moarte pentru miscarea national. Odat, acest
bloc nfptuit, voiam ca s ne ndreptm spre liniile care ardeau ale
btrnilor si prin interventii, fcnd cele mai hotrte presiuni pentru
reabilitarea unittii, s putem salva situatia.
Planul meu ns a czut. Tineretul era deja cuprins de flcrile mistuitoare ale
nvrjbirii, nct la Iasi propunerea mea, cu toate legturile care existau nt
re mine si acest tineret, n-a gsit nici un rsunet n inimi. Si aceasta cu att
mai mult cu ct la conducerea studentimii din Iasi, care ar fi putut da n aces
te ceasuri se mnalul unei directii salvatoare, se ridicase o serie de elemente s
labe, cu porniri sufletesti spre ru.
Din tot tineretul n-a rmas n picioare n jurul acestei propuneri, dect
vechiul grup de la Vcresti. Si pe lng el ctiva tineri studenti ieseni, n
numr de 10-12, printre care din cei mai vechi: Ion Blnaru, Ion Bordeianu,
Victor Silaghi, iar din cei mai noi, un grup de Ardeleni n frunte cu Ion
Banea, Emil Eremeiu, Misu Crisan. Din tot tineretul, att rmsese n jurul
nostru.
Mi-am continuat planul. Am plecat la Bucuresti cu ntregul grup ca s m
prezint celor dou fractiuni. Ne-am prezentat nti "Statutarilor", cerndu-
le s fac orice sacrificii pentru a putea restabili unitatea miscrii. Dup
cteva ore, ei au consimtit la reunire, fiind gata a face sacrificii, dar cernd
ca pe viitor s se respecte statutul. Dup aceasta ne-am prezentat
profesorului Cuza. El ns, n urma rugmintilor si argumentrilor noastre,
a refuzat. Discutia avut cu acest prilej e bine s n-o mai redau.
Am plecat. n sufletele noastre se coborse pustiul. Tot ce se ridicase,
toat strlucirea de ieri a acestei miscri nu venise ca un dar al norocului.
Totul crescuse din lupt purtat, pas cu pas, si metru cu metru.
ngrmdisem hotrri grele peste hotrri, nfrunta sem primejdii peste
primejdii, riscuri peste riscuri, dureri fizice si morale, care de care mai
sfredelitoare, sntate din sntatea noastr, snge din sngele nostru,
lupt si jertf cu fiecare zi.
Acum totul se prefcea n scrum.
LEGIUNEA ARHANGHELUL MIHAIL
n fata situatiei de mai sus, m-am hotrt s nu merg nici cu o tabr,
nici cu cealalt. Nici s m resemnez, ci s ncep organizarea tineretului pe
rspunderea mea, dup sufletul si capul meu si s continui lupta iar nu s
capitulez.
n mijlocu l acestor frmntri si ceasuri de rscruce ne-am adus aminte
de icoana care ne-a ocrotit n nchisoarea Vcresti.
Ne-am hotrt s strngem rndurile si s continum lupta sub protectia Sfintei
Icoane. n acest scop, ea a fost adus la cminul nostru din Iasi, din altarul b
isericii Sfntul Spiridon, unde o lsasem cu trei ani n urm.
La aceste gnduri, grupul "Vcresti" s-a alturat imediat. Peste cteva
zile am convocat la Iasi pentru Vineri 24 iunie 1927, ora zece seara, n
camera mea din str. Florilor No.20, pe Vcresteni si pe putinii studenti
care mai rmseser legati de noi. Intr-o condic, cu cteva minute
nainte, scrisesem urmtorul ordin de zi, numerotat cu No.1:
"Astzi, Vineri 24 iunie 1927 (Sf. Ioan Boteztorul), ora zece seara,
se nfiinteaz: "LEGIUNEA ARHANGHELULUI MIHAIL", sub
conducerea mea. S vin n aceste rnduri cel ce crede nelimitat.
S rmn n afar cel ce are ndoieli.
"Fixez ca sef al grzii de la Icoan pe Radu Mironovici."
Aceast prim sedint a durat un minut, adic att ct am citit ordinul de mai s
us, dup care
cei prezenti s-au retras, rmnnd ca s cugete dac se simt destul de hotrti
si tari sufleteste,
pentru a psi ntr-o asemenea organizatie, unde nu era nici un program, singurul
program fiind
viata mea delupte de pn atunci si a camarazilor mei de nchisoare. Chiar si pe
ntru cei din
grupul "Vcresti" am lsat timp de gndire si de cercetare a constiintei lor, p
entru a vedea
dac nu au vreo ndoial sau rezerv deoarece psind aici vor trebui toat viata
lor s mearg
nainte fr nici o sovire.
Intima noastr stare sufleteasc din care s-a nscut Legiunea a fost aceasta: nu
ne interesa
dac vom birui, dac vom cdea nfrnti sau dac vom muri. Scopul nostru era alt
ul: de a
merge nainte, uniti. Mergnd mpreun, uniti, cu Dumnezeu nainte si cu dreptat
ea neamului
romnesc, orice soart ne-ar fi druit, nfrngerea sau moartea, ea va fi binec
uvntat si va
da roade pentru neamul nostru. Sunt nfrngeri si sunt morti care trezesc un nea
m la viat,
dup c um sunt si biruinte dintre acelea care-l adorm, spunea profesorul Iorga,
odat.
***
n aceeasi noapte si n aceeasi condic, am redactat o scrisoare ctre
profesorul Cuza si alta ctre Profesorul Sumuleanu. A doua zi la 10
dimineata, ne-am adunat toti "Vcrestenii", si am plecat la profesorul
Cuza, acas, n str. Corescu No. 3.
Dup attia ani de lupte si grele ncercri, mergeam acum s ne lum
rmas bun de la profesorul Cuza si s-i cerem s ne dezlege de
jurmintele pe care le-am depus.
Profesorul Cuza ne-a primit n aceeasi camer n care m botezase pe
mine cu 28 ani n urm. Aici el, stnd n picioare de o parte a biroului, iar
noi de cealalt parte, i-am citit urmtoarea scrisoare:
"Domnule Profesor,
Am venit acum pentru cea din urm dat la Dvs. ca s ne lum rmas
bun si s v rugm s ne dezlegati de toate jurmintele depuse.
Pe calea care mergeti acum, noi nu v mai putem urma, deoarece nu mai credem nt
r-nsa. A merge fr credint nu putem, deoarece, nou, credinta ne-a dat tot av
ntul n lupt.
Rugndu-v s ne dezlegati de jurminte, noi rmnem s luptm
singuri, dup cum ne va conduce mintea si inima noastr".
Profesorul Cuza ne-a vorbit apoi n felul urmtor:
Dragii mei, v dezleg de jurmintele pe care le-ati depus si v
sftuiesc, ca mergnd n viat, de acum nainte singuri, s nu cumva s
faceti greseli. Pentru c, mai ales n politic, greselile se pltesc scump.
Iat, aveti n fat greselile pe care le-a fcut n politic Petre Carp si care
i-
au fost fatale.
Eu , din partea mea, v doresc tot binele n viat. Dup aceasta ne-a ntins
mna si am plecat.
*
Asa am crezut noi c este corect s procedm si c aceasta este calea
de onoare pe care ne obliga s mergem numele nostru de lupttori.
De acolo amtrecut la profesorul Sumuleanu, n str. Sulescu si i-am citit
si lui o alt scrisoare, cam n aceeasi termeni, prin care anuntam pe
"Statutari", c nu-i putem nici pe ei urma si ntelegem s ne croim de
acuma: calea noastr.
***
Plecnd si de la el, am simtit n inimi singurtatea pe lume. Acum eram
singuri ca ntr-un pustiu si va trebui s ne tiem, prin propriile noastre
puteri, drum n viat.
Ne-am strns si mai mult n jurul icoanei. Si cu ct greuttile ne vor
asalta si loviturile lumii vor curge mai grele peste noi, cu att vom sta mai
mult sub scutul Sfntului Arhanghel Mihail si la umbra sabiei lui. El nu mai
era pentru noi o fotografie pe o icoan, ci l simteam viu. Acolo la icoan,
fceam de gard cu schimbul, zi si noapte,cu candela aprins.
MATERIA
Cnd ne-am adunat de la cmin cu totii, noi cinci si nc vreo zece studenti
din anul I si II si cnd am voit s scriem cteva scrisori, vestind hotrrea
noastr d-lui Hristache Solomon si altora, abia atunci ne-am dat seama ct
suntem de sraci, pentru c toti la un loc nu aveam bani nici mcar ct ne
trebuiau pentru plicuri si mrci. Pn atunci ne duceam, de cte ori aveam
nevoie, la btrni si ceream. De acum nainte nu mai avem de unde cere.
S pornesti la o organizatiepolitic fr nici un ban. Era si o greutate si o
cutezant. n acest secol, n care materia este atotstpnitoare, n care
nimeni nu porneste la ceva ct de mic fr s se ntrebe mai nti "cti
bani are", Dumnezeu a vrut s arate, c, n lupta si biruin ta legionar,
materia n-a jucat nici un rol.
Prin gestul nostru cuteztor, ne desolidarizm de o mentalitate
atotstpnitoare peste veac si peste lume. Ucidem n noi o lume, pentru a
nlta o alta pn la cer. Domnia absolut a materiei era rsturnat, pentru
a fi nlocuit cu domnia spiritului, a valorilor morale.
Nu negam si nu vom nega existenta, rostul, si necesitatea materiei n
lume, dar negam si vom nega de-a pururi dreptul stpnirii ei absolute.
Izbeam, asa dar, ntr-o mentalitate n care vitelul de aur era socotit ca
centru si nteles al vietii. Ne-am dat seama c pe calea aceasta, a
raporturilor rsturnate, dintre spirit si materie, am fi sectuit n noi orice
curaj, orice putere, orice credint si orice ndejde. Singura fort moral n
nceputu rile noastre nu am gsit-o dect numai n credinta nestrmutat,
c plasndu-ne n armonia originar a vietii - subordonarea materiei
spiritului - vom putea nfrnge adversittile si vom putea birui n contra
puterile satanice, coalizate n scopul de a ne nimici.
RATIUNEA
O alt caracteristic a nceputului nostru, n afar de lipsa de bani, a fost
lipsa de program. Noi nu am avut nici un program. Si acest fapt va naste
desigur un mare semn de ntrebare. Organizatie politic fr nici un
program izvort din ratiune, din capul unui om sau al mai multora? Dar nu
ne-am legat mpreun cei ce cugetam la fel, ci acei ce simteam la fel. Nu
cei ce aveam acelasi fel de a gndi, ci acei ce aveam aceeasi constructie
sufleteasc. Era un semnal c statuia unei alte zeite - Ratiunea - va fi
sfrmat. Pe aceea pe care o ridicase lumea n contra lui Dumnezeu, noi,
fr a o arunca si dispretui, vom pune-o acolo unde e locul ei, n slujba lui
Dumnezeu si a rosturilor vietii. Dac nu aveam, asa dar, nici bani, nici
programe, aveam n schimb pe Dumnezeu n suflete si el ne insufla
puterea nebiruit a credintei.
N CONTRA MISELIEI
Aparitia noastr a fost salutat cu un uragan de ur si de ironii. Cele
dou tabere ale Ligii au rupt raporturile cu noi. Studentii de la Iasi ne-au
prsit toti, iar atacurile "Cuzistilor", date pn acum mpotriva
"Statutarilor", se vor ndrepta de acum si se vor nfige ca niste sgeti n
inimile noastre. Nu ne vor durea rnile sgetilor, ci vom rmne ngroziti
de ceea ce vom descoperi n oameni. n scurt, vom fi rspltiti si onorati
pentru tot ce fcusem noi pn acum, cu cele mai grele ofense si vom
primi peste obraz lovitur dup lovitur. Nu vom simti numai ura, dar vom
vedea n toat goliciunea lor, lipsa de caracter si incorectitudinea
sufleteasc. n curnd vom deveni "exploatatori ai ideii nationale", n
interesul persoanelor noastre. Nu credeam c acei ce se bteau acum un
an cu pumnii n piept, cernd rsplat pentru pretinsele lor suferinte, vor
avea acum si acest curaj de a ne arunca n fas ofensa de mai sus. n
curnd se va afla c ne-am... "vndut jidanilor" si chiar se vor scrie articole
pline de insulte si vor fi trani care vor crede si oameni care ne vor
ntoarce spatele. Pe nedrept. Insulte, pe care n-au ndrznit nic iodat s ni
le adreseze dusmanii, din team, ni le aruncau acum prietenii, fr team
si fr s le fie rusine.
Dac este adevrat c noi, care am trecut pe unde am trecut si ale cror
trupuri au suferit ce au suferit, am fi n stare de asemenea infamie, de a
ne vinde n grup la inamic, atunci nu rmne dect s se pun dinamit
acestui neam si s fie aruncat n aer. Nu merit s mai triasc un neam
care a nscut si a crescut la snul su asemenea copii.
Dar dac nu-i adevrat, cei ce le inventeaz si le colporteaz sunt niste
misei, care seac ncrederea natiei n propriul ei viitor si destin. Pentru
acestia nici o pedeaps din partea trii nu este prea mare.
Ce ncredere s mai aib neamul acesta n biruinta si viitorul lui, dac n toiu
l luptei grele pe care o duce aude c noi, copiii, pe care el ne-a ridicat n br
atele lui, punndu-si n noi ndejdile cele mai sfinte, l-am vndut.
Las acele zile numai n amintirea acelor ce le-au trit. Lor, camarazilor
mei de atunci, martori ai acelor ceasuri, le-am spus:
S n-aveti team de acesti pigmei, cci cine are asemenea suflet, nu
poate niciodat birui. Pe acestia i veti vedea odat cznd n genunchi la
picioarele voastre. S nu-i iertati. Pentru c nu vor face-o din constiinta
pcatului svrsit, ci dintr-o miselie. Iar acum de s-ar cobor peste noi iadul
cu toate duhurile lui necurate, neclintiti pe pozitie, l vom nvinge.
Pn la acea dat vzusem fiara din om. Acum am vzut miselul din om.
Pziti-v pe voi si copiii de azi si de mine ai neamului romnesc si ai
oricrui neam din lume, de aceast racil ngrozitoare: miselia.
Toat inteligenta, toat nvttura, toate talentele, toat educatia nu ne
vor servi la nimic, dac vom fi misei.
nvtati pe copii vostri s nu ntrebuinteze miselia nici n contra
prietenului si nici n contra celui mai mare dusman al lor. Cci nu vor
nvinge, ci vor fi mai mult dect nvinsi, vor fi striviti. Nici n contra
miselului si a armelor lui miselesti s nu ntrebuinteze miselia, pentru c
de vor nvinge, nu va fi d ect un schimb de persoane. Miselia va rmne
neschimbat. Miselia nvinsului va fi nlocuit cu miselia nvingtorului. n
esent, aceeasi miselie va stpni peste lume. ntunericul miseliei din
lume nu poate fi alungat prin alt ntuneric, ci numai prin l umina pe care o
aduce sufletul viteazului, plin de caracter si onoare.
***
Si totusi, prin acest baraj de ur si de miselie, au venit la noi, din prima
zi, ca la un liman dttor de ndejde: Hristache Solomon, omul acela de
mare cuvnt si de mare onoare, inginerul Clime, inginerul Blnaru,
avocatul Mille Lefter, Andrei C. Ionescu, Alexandru Ventonic, Dumitru Ifrim,
Costchescu, Ion Butnaru, ierodiaconul Isihie Antohie etc. Toti distinsi si
vechi lupttori n Lig, mi fceau acum impresia unor naufragiati, al cror
vapor se scufundase n largul mrii, iar ei soseau obositi si turburati pe
mica noastr insul, unde vor gsi si liniste sufleteasc si ncredere n ziua
de mine.
Generalul Macridescu ne-a spus:
Desi btrn, voi merge cu voi si v voi ajuta, cu o singur conditie: s
nu mai ntindeti mna acestor oameni, lipsiti de onoare, pentru c aceasta
m-ar degusta peste msur si mi-as pierde toate iluziile.
Prof. Ion Gvnescul a nceput s se intereseze de noi si de ceea ce
fceam.
NCEPUTURI DE VIAT LEGIONAR
Patru linii brzdeaz mica noastr viat initial:
1. Credinta n Dumnezeu. Toti credeam n Dumnezeu. Nu era nici un ateu
printre noi. Cu ct eram mai ncercuiti si mai singuri, cu att preocuprile
noastre se ridicau mai mult spre Dumnezeu si spre contactul cu mortii
nostri si ai neamului. Aceasta ne ddea o trie invincibil si o senintate
luminoas n fata tuturor loviturilor.
2. ncrederea n misiunea noastr. Nimnuia nu i se putea servi nici cel
mai mic argument despre posibilitatea victoriei. Eram asa de putini, asa de
tineri, asa de sraci, asa de urti si de urmriti de toat lumea, nct toate
argumentele scoase din starea de fapt pledau contra unor perspective de
biruint. Totusi mergeam nainte, datorit numai ncrederii n rosturile
noastre, o ncredere nelimitat n steaua noastr si a neamului.
3. Dragostea dintre noi. Unii ne cunosteam mai dinainte, avnd mari
legturi sufletesti, altii ns erau copii, studenti n primul sau al doilea an,
pe care nu-i cunoscusem niciodat. Din cele dinti zile s-a stabilit ntre noi
toti o legtur de dragoste ca si cum am fi fost din aceeasi familie si ne-
am fi cunoscut de mici copii.
Era nevoie de un echilibru interior pentru a putea rezista. Dragostea
dinuntru trebuia s fie de aceeasi intensitate si fort, cu presiunea
noianului de ur din afar. Viata noastr n acest cuib nu era o viat
oficial si rece, cu distant ntre sef si soldat, cu teatru, cu declaratii
retorice si ifose de sefie. Cuibul nostru era cal d. Raporturile dintre noi
erau absolut familiare. Cineva nu intra aici ca ntr-o cazarm rece, ci ca n
casa lui, ca n familia lui. Aici nu venea numai pentru a primi ordine. Aici
gsea o raz de dragoste, un ceas de liniste sufleteasc, un cuvnt de
ncurajare, o mngiere, un ajutor la nenorocire sau la nevoie. Din partea
legionarului nu se cerea att disciplin, n sens de cazarm, ct bun
cuviint, devotament si zel la lucru.
4. Cntecul. Probabil, nepornind pe drumul ratiunii, cu alctuire de
programe, discutii contradictorii, argumentri filosofice, conferinte, singura
posibilitate de manifestare a strii noastre luntrice, era cntecul. Cntam
acele cntece n care simtmintele noastre si gseau multumire.
"Pe o stnc neagr", cntecul lui Stefan cel Mare, a crui melodie, se
spune, c s-a pstrat din timpul lui, din generatie n generatie. Se spune
c n sunetul acestei melodii intra Stefan triumftor n cetatea sa de la
Suceava, acum 500 de ani. Cnd l cntam, simteam trind acele vremuri
demrire si de glorie romneasc, ne afundam n cinci sute de ani de
istorie si triam cteva clipe acolo n contact cu vechii soldati si arcasi ai
lui Stefan si nsusi cu el.
"Ca un glob de aur", cntecul lui Mihai Viteazu. Cntecul lui Avram Iancu;
"S sune iarsi goarna", cntecul Scolii Militare de Infanterie de la 1917.
"Sculati soldati", compus de Justin Iliesu si de Istrati, pe care noi l-am
proclamat Imn al Legiunii etc.
*
Pentru a putea s cnti, ti trebuie o anumit stare sufleteasc. O armonie n s
ufletul tu. Cel ce merge s fure pe cineva, acela nu poate cnta. Nici cel ce m
erge s fac o nedreptate. Nici cel al crui suflet e ros de patimi si de vrjm
sie fat de camaradul su. Si nici acela al crui suflet e sterp de credint.
De aceea, voi, legionari de azi sau de mine, de cte ori veti avea nevoie
de a v orienta n spiritul legionar, s v rentoarceti la aceste patru linii d
e
nceput, care stau la baza vietii noastre. Iar cntecul v va fi un ndreptar.
De nu veti putea cnt a, s stiti c este o boal care v roade n adncul
fiintei voastre sufletesti sau c vremea v-a turnat pcate peste sufletul
curat; iar dac nu le veti putea vindeca, s v dati de o parte si s lsati
locul vostru, celor ce vor putea cnta.
Ducndu-neviata pe liniile de mai sus, chiar din primele zile am nceput s
actionm. Am fixat sefi, care primeau si ddeau ordine.
N-am pornit prin cine stie ce mari actiuni. n msura n care ni se puneau
problemele n fat, noi le rezolvam.
Cea dinti actiune a fost aranjarea camerei din cmin, n care era icoana
Sfntului Arhanghel Mihail. Ne-am vruit-o singuri, am splat pe jos.
Legionarele au nceput s coas perdelute. Apoi, legionarii au scris mai
multe maxime strnse de mine. Acestea erau luate, fie din Sfnta
Scriptur, fie din alte scrieri. Cu ele am mpodobit peretii.
Iat o parte din ele:
"Dumnezeu care ne poart cu carul lui de biruint".
"Cel ce va birui... Eu voi fi Dumnezeul lui".
"Cel ce n-are sabie s-si vnd haina si s-si cumpere".
"Luptati cu vitejie pentru credint".
"Feriti-v de poftele crnii, care omoar sufletul"
"Fiti treji".
"Nu alunga eroul din tine".
"Frati la bine... si la ru".
"Cine stie s moar, nu va fi rob niciodat".
"Astept nvierea Patriei mele si nimicirea cetelor de vnztori"
etc.
n timp de o sptmn, sediul nostru era aranjat. O a doua msur a
fost de alt natur: atitudinea noastr fat de atacurile din afar. Nu
rspundeam. Era ceva greu pentru toti. Ni se sfsia fiinta noastr moral.
Era ns timpul eroismului rbdrii.
O alt msur: nimeni nu va cuta s conving pe cineva pentru a-l
determina s se fac legionar. Obisnuita tragere de mnec si pescuire de
membri, nu mi-au plcut niciodat. Sistemul este si a rmas contrar, pn
n ziua de astzi, spiritului legionar. Noi ne vom fixa punctul de vedere si
att. Cine va voi, va veni. Si va intra, dac va fi primit.
Dar cine venea? Veneau oameni de aceeasi esent sufleteasc cu noi.
Multi? Foarte putini. La Iasi, dup un an eram cu doi sau trei, mai multi
dect n prima zi. Din tar ns, erau mai multi si se nscriau n msura n
care se afla de existenta noastr. Toti acei care veneau la noi aveau dou
linii distincte care le puteai vedea clar:
1. O mare corectitudine sufleteasc.
2. Lipsa de interes per sonal. La noi nu se putea cstiga nimic. Nici o
perspectiv surztoare nu se deschidea. Aici toti, nu aveau dect de dat:
suflet, avere, viat, capacitate de dragoste si ncredere.
Chiar dac se strecura vreun incorect sau vreun interesat, nu putea
rmne printre noi. Nu-si gsea mediul prielnic aici. Iesea automat. Peste o
lun, un an, doi sau trei, retrgndu-se, dezertnd sau trdnd.
PROGRAMUL NOSTRU
Cuibul acesta de tineri era primul nceput de viat legionar. Era prima
piatr din temelie. Trebuia pus pe pmnt sntos. De aceea nu am spus:
S mergem s cucerim Romnia! Plecati prin sate si strigati:
S-a fcut o nou organizatie politic, nscrieti-v cu totii ntr-nsa.
N-am fcut un nou program politic, pe lng celelalte zece existente n
Romnia, toate "perfecte" n constiinta autorilor si partizanilor lor, si nu am
trimis pe legionari cu el s-l fluture prin sate, chemnd oamenii s se
alture acestuia pentru a salva tara.
Si din acest punct de vedere ne vom deosebi fundamental de toate
celelalte organizatii politice, plus cuzismul. Toti cred c tara moare din
lips de programe bune. Si de aceea si alctuiesc cte un program perfect
nchegat si pleac cu el s adune oameni. De aceea toat lumea ntreab:
Ce program ai?
Tara aceasta piere din lips de oameni, nu din lips de programe.
Aceasta este prerea noastr. C deci, nu programe trebuie s crem, ci
oameni, oameni noi. Pentru c asa cum sunt astzi, oamenii crescuti de
politicianism si infectati de influenta iudaic, vor com promite cele mai
strlucite programe.
Acest fel de om, care trieste astzi n politica romneasc l-am mai
ntlnit n istorie. Sub domnia lui au murit natiuni si s-au drmat state.
Cel mai mare ru pe care ni l-au fcut jidanii si politicianismul, cea mai
mare primejdie national la care ne-au expus acestia, nu st nici n
acapararea bogtiilor solului si subsolului romnesc, nici chiar n tragica
desfiintare a clasei de mijloc romnesti, nici n numrul mare al lor n scoli,
profesiuni libere etc., sinici chiar n influenta pe care o exercit asupra
vietii noastre politice, desi fiecare n parte sunt primejdii de moarte pentru
neam. Cea mai mare primejdie national st n aceea de a ne fi diformat,
de a ne fi desfigurat structura noastr rasial daco- roman, dnd nastere
acestui tip de om, crend aceast cztur, aceast strpitur moral:
politicianul care nu mai are nimic cu nobletea rasei noastre; care ne
dezonoreaz si ne omoar.
Dac acest tip de om va continua s mai conduc aceast tar, neamul romnesc va
nchide ochii pentru totdeauna si Romnia se va prbusi, cu toate strlucitele
programe cu care "smecheria" degeneratului va sti s ung ochii multimilor nenor
ocite. Dintre toate relele pe care ni le-a adus invazia jidneasc, acesta este
cel mai ngrozitor!
***
Toate popoarele cu care am venit n contact si ne-am luptat noi, Romnii,
de la nvlirea barbarilor si pn astzi, ne-au atacat pe linie material,
fizic si politic, lsndu-ne intact fiinta moral din care, mai devreme
Corneliu Zelea Codreanu - Pentru Legionari
despre legionari
Reads:
3,518
Uploaded:
12/25/2008
Category:
Uncategorized.
Rated:
(3 Ratings)
Report this document?
Please tell us reason(s) for reporting this document
Spam or junk
Porn adult content
Hateful or offensive
If you are the copyright owner of this document and want to report it, please fo
llow these directions to submit a copyright infringement notice.
Cancel
Sergiu Puiu
scorilos
Share & Embed
Link / URL:
Embed Size & Settings:
* Width: Auto
* Height: (proportional to specified width)
* Start on page:
* Preview View:
More share options
Related
1.
80 p.
Razvan Codrescu - Occidentali conv...
Reads: 59
136 p.
Mircea Berinde - Paravanul Venetia...
Reads: 49
136 p.
Mircea Berinde - Paravanul Venetia...
Reads: 92
2.
136 p.
mircea berinde - paravanul venetia...
Reads: 100
136 p.
Mircea Berinde - Paravanul Venetia...
Reads: 89
231 p.
Cristian Troncota - Mihail Moruzov...
Reads: 55
3.
231 p.
Cristian Troncota - Mihail Moruzov...
Reads: 39
231 p.
 Cristian Troncota - Mihail Moruzov...
Reads: 140
231 p.
Cristian Troncota - Mihail Moruzov...
Reads: 87
4.
397 p.
Mosse Dayan Istoria Vietii Mele
Reads: 78
397 p.
Mose Dayan - Istoria Vietii Mele
Reads: 38
397 p.
mose dayan - istoria vietii mele
Reads: 91
5.
312 p.
Nicolae Banescu - Istoria Imperiul...
Reads: 212
312 p.
Nicolae Banescu - Istoria Imperiul...
Reads: 227
312 p.
6039510 Nicolae Banescu Istoria Im...
Reads: 151
6.
397 p.
Mose Dayan - Istoria Vietii Mele
Reads: 213
4 p.
bass-guitar-amps-acousitc
Reads: 0
3 p.
Sex Personals Mississippi Free.
Reads: 0
7.
108 p.
 Pot Pourri of Gifts 1890 - Stevens...
Reads: 0
3 p.
Meridia Versus Phentermine. Meridi...
Reads: 0
3 p.
Acomplia Type 1 Diabetes. Acomplia...
Reads: 0
8.
3 p.
Phentermine Facts. Phentermine And...
Reads: 0
3 p.
Buy Xanax Overnight Delivery.
Reads: 0
143 p.
Eightfold Path for the Householder
Reads: 0
9.
4 p.
state005
Reads: 0
More from this user
1.
26 p.
tehnici de negociere
From: scorilos
Reads: 62
95 p.
Aristotel-despresuflet
From: scorilos
Reads: 29
2 p.
Profei Despre Romania Profeiile...
From: scorilos
Reads: 14
2.
136 p.
istoria interzisa
From: scorilos
Reads: 46
136 p.
Holocaustul Miscarea Legionara ...
From: scorilos
Reads: 25
100 p.
Combat Ere A Stresului La Locul...
From: scorilos
Reads: 21
3.
149 p.
NOU PRINI DIN AMBER
From: scorilos
Reads: 52
42 p.
Cartea Lui Enoch
From: scorilos
Reads: 41
396 p.
Fenomene Psihosociale de Masa
From: scorilos
Reads: 61
4.
15 p.
psihologia familiei si psihoise...
From: scorilos
Reads: 56
56 p.
Psihoterapie
From: scorilos
Reads: 82
316 p.
 Arhitectura de Aparare Din Mold...
From: scorilos
Reads: 40
5.
195 p.

From: scorilos
Reads: 43
202 p.
AIKIDOCalea-Armoniei
From: scorilos
Reads: 178
119 p.
BOGDAN FICEAC Tehnici de Manipu...
From: scorilos
Reads: 201
6.
241 p.
Sabia Fascista sa calit in Rusia
From: scorilos
Reads: 161
50 p.
cartea celor cinci inele (in rusa)
From: scorilos
Reads: 268
264 p.
Corneliu Zelea Codreanu - Pentr...
From: scorilos
Reads: 3,509
7.
153 p.
Anderson, Poul - Operatiunea Haos
From: scorilos
Reads: 238
364 p.
 120
From: scorilos
Reads: 328
sever1980
Add a Comment
Spinner_trans_gray
Print this document
High Quality
Open the downloaded document, and select print from the file menu (PDF reader re
quired).
Browser Printing
Coming soon!
Print this document
High Quality
Open the downloaded document, and select print from the file menu (PDF reader re
quired).
Browser Printing
Coming soon!
Your download will begin shortly...
But first, we need a bit more information. Import more of your profile informati
on from Facebook to help use find more content that you'll be interested in and
build your social network on and off Scribd.
No, thanks
Your download will begin shortly...
But first, we need a bit more information. Import more of your profile informati
on from Facebook to help use find more content that you'll be interested in and
build your social network on and off Scribd.
No, thanks
Add this document to your Collections
Transparent
Name:
Description:
Collection Type:
public locked: only you can add to this collection, but others can view it
public moderated: others can add to this collection, but you approve or reject a
dditions
private: only you can add to this collection, and only you will be able to view
it
Cancel
Finished? Back to Document
Add this document to your Collections
Transparent
Name:
Description:
Collection Type:
public locked: only you can add to this collection, but others can view it
public moderated: others can add to this collection, but you approve or reject a
dditions
private: only you can add to this collection, and only you will be able to view
it
Cancel
Finished? Back to Document
Transparent
Search Books, Presentations, Business, Academics...
Scribd
* About
* Press
* Jobs
* Contact
* Blog
* Scribd Store
Legal
* Terms - General
* Terms - API
* Terms - Privacy
* Copyright
Help & Tools
* Getting Started
* Community Guidelines
* Support & FAQ
* Web Stuff
Partners
* Partners / Publishers
* Branded Reader
* Developers / API
Subscribe to Us
* On Scribd
* On Twitter
* On Facebook
Enter your email address:
or Spinner_mac_white
What's New
* We have updated our Terms of Service
* Branded Reader
* Multi-file Uploader
scribd. scribd. scribd. scribd. scribd. scribd. scribd. scribd. scribd. scribd.
scribd. scribd. scribd.