Sântem înzestraţi cu o putere care rămâne

însă sub controlul nostru pentru a o utiliza

cu folos.
1. Spre a ne supune percepţiilor Sfintelor Scripturi
[1 Ioan 4:2-3; PS. 119: 107]
2. Spre o manifestare a roadei Duhului
[Galateni 5: 22 – 23]
3. Spre a realiza deplina sfinţire în viaţa noastră
[2 Timotei 1: 6-7; 12: 1-2]
1. Întăreşte unitatea bisericii [1 Corinteni 12:13;
Fapte 2: 41 – 47]
2. Încălzeşte spiritual biserica [Fapte 2:47]
3. Face biserica roditoare [Fapte 5:14]
4. Ajută biserica la pregătirea pentru revenirea Domnului
[1 Corinteni 1: 5 – 7]
Botezul cu Duhul Sfânt a avut loc în Ierusalim, Cezarea,
Efes, Damasc. Semnul fiind acelaşi: vorbirea în alte
limbi care nu a fost dată pentru predicarea Evangheliei:

1. În ziua Cinzecimii au primit acest botez şi sfintele

femei care n-au fost trimiste să predice Evanghelia
în alte ţări.
2. Fenomenul s-a repetat în casa lui Corneliu şi la
ucenicii din Efes.
Botezul cu Duhul Sfânt a avut loc în Ierusalim, Cezarea,
Efes, Damasc. Semnul fiind acelaşi: vorbirea în alte
limbi care nu a fost dată pentru predicarea Evangheliei:

3. Limba greacă şi latină erau vorbite în tot imperiul

şi au fost utilizate pentru răspândirea Evangheliei la
alte popoare.
4. La Cinzecime Petru a explicat fenomenul în limba
poporului iudeu. Vorbirea în alte limbi e o vorbire
veritabilă fie că este în grai cunoscut fie că e
necunoscut de asistenţă. Fenomenul din Fapte 2 (limbi
înţelese) a fost folosit de Domnul pentru a atrage
atenţia.
Înţelepciunea Lui Dumnezeu rezultă şi din varietatea
extrem de mare a tuturor lucrurilor [Nu există 2
grăuncioare de nisip la fel]. Nici în domeniul spiritual
nu există două experienţe identice. Aşa se poate
observa şi în vorbirea primită dela Duhul Sfânt.
1. Limbi noi – Marcu 16:17
2. Alte limbi – Fapte 2:4 În toate aceste cazuri
3. În limbi – Fapte 10:46; 10:6 manifestarea este
aceeiaşi
4. Felurite limbi – 1 Corinteni 12:10
5. Limbi necunoscute – 1 Corinteni 14:2
Singura carte în care găsim mai multe referiri la
vorbirea în alte limbi este epistola I către Corinteni
(anul 54 d. Hr.). În Corint acest dar a fost utilizat în
neorânduială.
Importanţa vorbirii în alte limbi constă şi în faptul că
a transformat botezul cu Duhul Sfânt într-o lucrare
precisă şi uşor de recunoscut. Făgăduinţa aceasta, a
vorbirii a fost prevăzută în Vechiul Testament:
Isaia 28: 11; Marcu 16: 17.
Gloso-lalia: Expresie compusă din două cuvinte;

Glossai = limbi; Lalein = vorbire.

Când este vorba de tălmăcirea limbilor, apostolul
Pavel foloseşte Cuvântul corect pentru a traduce
care este: ERMENEIA
Cel care vorbeşte este pe deplin conştient, nu este în
stare de tranşă sau în extaz. Vorbirea se află în
controlul lui personal. Cuvântul grec EKSTASIS nu se
găseşte nicăieri când e vorba de vorbirea în alte limbi
prin Duhul Sfânt. În Fapte putem observa că uimirea
era la ascultători nu la vorbitori.