Demagogul Marian Lupu va intra în Parlament si va fi următorul

Preşedinte al RM

Omul şi faptele

Legătura puternică dintre Marian Lupu şi PCRM nu poate fi pusă la îndoială. Omul este
din 2001 cu ei. Tot ce a avut Lupu mai bun a fost pus în serviciul comuniştilor. Şi a fost
răsplătit pe măsură. Viceministru în 2001, ministru în 2003, preşedinte al Parlamentului
în 2005, locul 2 pe lista PCRM la alegerile din 5 aprilie. Şi nu a fost propus preşedinte al
Republicii Moldova acum, doar pentru că risca să fie respins, ... de două ori.

Reamintim că Lupu
• a votat de două ori pentru Zinaida Greceanîi, în rând cu ceilalţi comunişti la
alegerea preşedintelui RM
• şi NU a plecat din PCRM decât după două luni de la alegeri şi violenţele
postelectorale
• a reprezentat Partidul Comunist la negocierile cu Opoziţia după 7 aprilie
• A acuzat ( în stilul său, voalat) România de organizare de lovitură de stat în
Republica Moldova urmând fidel linia de partid trasată de Voronin.

Lustruirea imaginii

Pe fundalul dinozaurilor din PCRM, Marian Lupu are o imagine de politician tânăr,
cultivat, cu potenţial, proeuropean, reformist şi chiar de disident.
De tânăr e tânăr, de cultivat – ascultaţi-l cum vorbeşte, cu un pic de accent bucureştean,
cu neologisme..., potenţial e puţin spus despre un fost ministru al economiei şi Preşedinte
al Parlamentului. Proeuropean - e nemulţumit că Moldova are un statut similar cu
Armenia în cadrul Parteneriatului Estic. Potrivit lui, Moldova e mult mai pregătită decât
Armenia pentru a intra în UE. Dar în ceea ce priveşte disidenţa lucrurile sunt mai
dificile... Cine pune un disident în fruntea Parlamentului şi îi dă locul doi pe lista
candidaţilor la parlamentare ? E absurd şi totuşi, Marian Lupu a fost perceput drept
disident. Persoana care la Europa Liberă a declarat că se identifică în proporţie de 90 la
sută cu partidul comunist din Moldova, care acum un an a devenit membru PCRM, omul
care a reprezentat la vârf PCRM, numărul doi pe lista PCRM este considerat un disident
în acest partid. Aşadar Lupu a intrat în PCRM pentru că PCRM ducea lipsă de
disidenţi...?! Da, PCRM avea nevoie de un „poliţist bun”, de un fals disident. Iar Marian
Lupu a fost candidatura perfectă.
Imaginea de disident şi-a creat-o prin contrast cu ceilalţi lideri comunişti. Tinereţea,
dezinvoltura, calităţile retorice, pospaiul de cultura l-au ajutat enorm. Postul de spicher al
Parlamentului l-a ferit de asumarea unor poziţii directe. A vorbit permanent voalat,
printre rânduri, creând impresia de politician moderat. S-a ferit de expresii tari, în schimb
a subliniat şi răssubliniat ce a avut de spus cu multă convingere şi patos. A exprimat
puncte de vedere alternative, ambigui şi mai moderate decât a tovarăşilor de partid.
Marian Lupu şi cei ca el sunt o gură de oxigen şi imagine pentru PCRM.
 Câte ceva despre PCRM

Îmi aduc aminte cum încă din 2001 analiştii politici îî cântau prohodul PCRM-ului. Că

stă să crape, că există disensiuni majore, că Voronin a scăpat hăţurile... Într-un cuvânt,

aşteptam cu sufletul la gură „iminenta” dizolvare a Partidului Comuniştilor. Totuşi, în opt

ani de zile niciun comunist nu a plecat din partid, nimeni nu a pus la îndoială ordinea

ierarhică şi deciziile politice ale liderilor. În prezent nu cred că există în Moldova un

partid mai unitar, mai monolitic, mai puternic decât partidul aflat la guvernare, care

conduce cu o mână hotărâtă Republica Moldova. Şi tocmai când Partidul are nevoie mai

mult ca oricând de solidaritate şi supunere, Marian Lupu... defectează. Să nu uităm ce a

păţit Mocanu pentru că s-a pus cu Vladimir Voronin. Ce interes avea membrul CC,

Marian Lupu sa plece din Partid?

Omul providenţial

Frica de comunişti este foarte mare. De forţa lor, de marca „Partidul Comuniştilor” se
tem toate partidele care concurează sincer cu PCRM. Orice slăbiciune a comuniştilor,
orice deraiere, disensiune, dizidenţă, ... trădare este aşteptată cu emoţie, mai ales în pragul
viitoarei campanii electorale. În acest context, totuşi, partidele de centru-dreapta şi-au
exprimat reţinerea faţă de mişcarea lui Lupu. partidele de centru stânga, care nu au reuşit
depăşirea pragului electoral îi propun Lupului şefia unui pol socialist care le-ar duce în
Parlament. În timp ce disperarea lor e uşor de înţeles, graba lor e extrem de dubioasă. În
viziunea lor, socialistul Lupu, personalitate publică cu autoritate a înţeles că e ceva
putred în CC. A părăsit PCRM-ul, nu se retrage din viaţa politică şi e obligat să intre în
Parlament, pentru a nu fi aruncat
În cazul unor politicieni colaborarea cu comuniştii a însemnat sfârşitul încrederii din
partea electoratului şi sfârşitul carieriii sale politice. De ce atunci pentru Lupu care s-a
declarat comunist în proporţie de 90%, viitorul politic sună bine? Pentru că Marian Lupu
este confundat cu un nou născut, cu un virgin politic. De ce se şterge toată activitatea lui
Lupu în PCRM?

Deoarece colaborarea cu comuniştii este....., plecarea din partid

Totuşi, de ce în timp ce Iurie Roşca s-a discreditat total prin colaborarea cu comuniştii,
Marian Lupu care şi-a început cariera politică

sau Marea manipulare

Înclin să cred că partidele de stânga nu sunt chiar atât de neavizate

A recunoscut că poliţia a procedat brutal pe 7 aprilie

A acuzat Romania de implicare

Câte ceva despre PCRM

Lupul îşi schimbă părul...

Situaţie care urmează să-şi găsească dezlegarea în urma apropiatelor alegeri anticipate.

De altfel, în viziunea mea, formatul dialogului urma să includă şi opoziţia

extraparlamentară Cumva faci o egalitate intre opozitia de orice fel, guralivi fara forţa
putere

Scop sa turmenteze

valorile democratice atât de des evocate au fost substituite prin lozinca „cine nu e cu noi e
împotriva noastră” banc usa la tractor se deschide intr+o parte

S-au adus multe învinuiri reciproce, dar nu au fost aduse probe. Adica argumentele
opozitiei nu valoreaza nimic si vrea sa se arate forţa moderată, zalataia seredinca

Tocmai el nu spune a si be

Consider inadmisibil, că nu s-a mers dincolo de declaraţii privind necesitatea dialogului

politic, ignorând Rezoluţia Parlamentului European şi recomandările Adunării
parlamentare a Consiliului Europe