Slova creştină 7

Predică la Duminica a V-a după Rusalii

(Vindecarea celor doi demonizaţi din ţinutul Gadarei)
urmare din pagina 1
Puneţi înaintea ochilor minţii voastre o închisoare întunecoasă ce este
dedesubtul pământului, un abis foarte adânc al întunericului celui mai
dinafară, un mormânt plin de noroi sau un foarte înfricoşător cuptor de foc cu
totul întunecat, cu flacăra nestinsă, nemăsurat de lat şi de o adâncime
neînchipuită. Aici, închis înăuntru, îngropat şi arzând, închipuiţi-vă un
nenorocit chinuit pe care-l răneşte, veşnic şi fără încetare puternica mână a
Celui Prea Înalt cu cele trei suliţe, făcându-i trei răni: o căinţă amară, fără folos;
o durere nepus de mare, fără uşurare şi o dorinţă cumplită fără nădejde.
Nenorocitul acela este cu memoria pe pământ, amintindu-şi de viaţa
lui trecută; este cu mintea în iad, gândindu-se la chinul prezent; este cu voinţa
în cer, nemaiavând nici o nădejde de slavă cerească, pe care o va dori
necontenit, dar zadarnic.
Prima suliţă, care răneşte în memorie pe osândit este o vie aducere
aminte a vieţii trecute. Aducerea aminte dă naştere unei căinţe şi mai amare.
Deşi viaţa noastră se vestejeşte la fel de repede ca o floare şi dispare ca un
fulger, în mintea noastră nu dispare la fel de repede. Ceea ce a fost făcut, s-a
făcut în timp; timpul a trecut şi s-a terminat. Cu toate acestea, ceea ce a fost
făcut trece dincolo de timp şi rămâne pentru totdeauna. Toate desfătările din
lume sunt ca nişte prăjituri; cu toate acestea, sunt mâncăruri vătămătoare,
care îndulcesc pentru o clipă gustul, dar produc durere, nefiind mistuite de
stomac. Trec vremelnic şi încântă simţurile, dar rămân veşnic şi chinuiesc
amintirea. „Pentru moment, spunea Marele Vasile, bucură pe cel care se
desfătează de ele; dar, mai târziu, consecinţele sunt mai amare decât fierea.”
Când acea persoană compară viaţa cu timpul petrecut pe pământ, o
vede foarte lungă, un drum de mulţi ani. Cât chin! Se gândeşte că în toţi aceşti
ani ar fi putut de mii de ori să se pocăiască şi în acest timp a vrut necontenit să
fie osândit. Rana pe care o face această suliţă în memoria celui chinuit în iad
este o căinţă amară şi nefolositoare. Numai atunci se căieşte de faptele pe care
le-a făcut, dar atunci nu mai este timp de iertare. Numai atunci îşi plânge
faptele, dar lacrimile lui nu îi spală păcatele, ci aţâţă şi mai mult flăcările. „În
iad, spune Grigore Teologul, nu este pocăinţă. Nu este pentru cei plecaţi în iad
mărturisire şi îndreptare.”
Ce fel de durere simte când trece de la amintirea vieţii lui trecute la
cunoaşterea stării lui prezente?
Aceasta este a doua suliţă, care-i răneşte mintea. Starea păcătoşilor din
iad este precum o viaţă veşnică de chin, după cum starea drepţilor în cer este o
viaţă veşnică de fericire. Dacă iadul ar fi fost numai fără de odihnă, dar să fi
avut sfârşit, sau dacă iadul ar fi fost numai fără de sfârşit, dar să fi avut odihnă,
totuşi, şi aşa ar fi fost de nesuferit. Dar când este şi fără de odihnă şi fără de
sfârşit? Fiind aşa, este şi de nesuferit şi de neînţeles.
În iad, tristeţea este foarte adâncă şi nu e somn ca s-o odihnească.
Rănile sunt de moarte şi nu-i balsam să le tămăduiască. Durerea-i de
nevindecat şi nu-i milă s-o mângâie. Flacăra-i de nesuferit şi nu-i o picătură de
apă s-o răcorească.
Oricât de nenorociţi am fi aici pe pământ, dacă nu se poate altfel, când
murim, ne izbăvim de toate chinurile. Moartea, cel din urmă doctor, ne ridică
odată cu viaţa şi durerile. Starea celor munciţi în iad nu e aşa. Acolo munca e
cumplită şi n-are odihnă, e veşnică, n-are sfârşit, nu se termină niciodată. Deşi
vor trece mii şi milioane de ani, totuşi chinul este tot atât de mare ca şi la
început. Acolo moartea e nemuritoare, iar viaţa e o moarte veşnică. Suliţa
aceasta a doua care răneşte mintea celui chinuit în iad pare că ne dă o idee
desăvârşită despre toată munca din iad. Cu toate acestea, mai este şi a treia
suliţă. Aceasta este poate mult mai rea decât celelalte două. Ea răneşte voinţa
celui chinuit în iad cu deznădejdea fericirii veşnice. Este o dorinţă cumplită,
fără nădejde. Aici văd adâncimea acelui abis: dorinţă fără nădejde şi dorinţă
de Dumnezeu fără nădejde de Dumnezeu. Dorinţa fără nădejde este ca un foc
fără de răcorire. Dorinţa de Dumnezeu este cea mai mare flacără a iadului. Cât
este de mare
aceasta nu
pot să v-o
tâlcuiesc: de
a dori puru-
r e a p e
Dumnezeu şi
de a nu
nădăjdui să-
L vezi vreo-
dat ă . Dac ă
Dumnezeu
nu S-ar arăta
o singură
clipă drepţilor în rai, raiul s-ar preface în iad, iar dacă s-ar arăta celor osândiţi o
singură clipă în iad, iadul s-ar schimba în rai.Dacă cei osândiţi ar avea nădejde
să vadă o singură dată faţa lui Dumnezeu, chinul de zeci de mii de veacuri li s-
ar părea un nimic. Aşa spune Sfântul Vasile cel Mare: „Înstrăinarea şi
depărtarea de Dumnezeu este pentru cel văzut mai cumplită decât chinurile
aşteptate în iad.”
Şi totuşi noi considerăm aceasta un nimic. Credem că este mare
pagubă să pierdem pentru o singură zi bunăvoinţa Stăpânului nostru
pământesc, petrecerea împreună cu prietenii noştri, dar considerăm un nimic
să pierdem pe veci dragostea, harul şi slava lui Dumnezeu.
Muncile iadului încep, după învăţătura Bisericii Ortodoxe, la 40 de
zile după moartea omului, când sufletul păcătos este aruncat în osândă.
Acesta este, însă, un iad provizoriu căci starea celor aruncaţi în iad la 40 de zile
după moarte, se poate schimba cu timpul prin rugăciunile Bisericii şi faptele
de milostenie ale urmaşilor.
Iadul definitiv sau starea de osândă veşnică urmează după judecata
universală ce va fi la sfârşitul lumii, când drepţii vor merge în Împărăţia
cerurilor pentru veşnicie, iar păcătoşii în focul nestins, pentru veşnicie (Matei
25,45-46).
Prin căderea din rai a primilor oameni, neamul omenesc a fost supus
osândei iadului până la venirea Fiului lui Dumnezeu pepământ. Prin moartea
şi Învierea Domnului nostru Iisus Hristos iadul a fost deschis, iar drepţii
Vechiului Testament au fost eliberaţi şi primiţi în rai. De atunci şi până la
sfârşitul veacurilor, toţi creştinii care păzesc poruncile Lui, sunt mântuiţi,
adică pot fi primiţi în odihna raiului, numai cei necredincioşi, lepădaţi de
Dumnezeu, sinucigaşii, sectanţii care s-au rupt de Biserica apostolică sunt
osândiţi după moarte în muncile iadului.
„Aducerea aminte de gheenă, spune Sf. Ioan Gură de Aur, nu lasă să
cadă în gheenă.” E u neputinţă să ne uităm cu un ochi la pământ şi cu altul la
cer. Nu nădăjdui să capeţi cerul gratis, fără să trăieşti o viaţă vrednică de cer.
Netrăind pe pământ pentru cer nu se poate să nimereşti în cer dincolo de
hotarele mormântului. Totul depinde de felul cum ne folosim de cele
prezente. Cerul şi iadul sunt în mâinile voii noastre (Filaret, Arhiepiscopul
Cernigovului). „Trăieşte mereu cu mintea în Împărăţia ceririlor şi vei moşteni
în curând această Împărăţie” (Ava Iperchie).
„Umblă pe pământ, iar vieţuirea să ţi-o ai în ceruri.”
„De o sută de ori e mai bine să ne chinuim toată viaţa în foc, decât să ne
lipsim de veşnica fericire şi să nimerim în veşnica osândă” (Sf. Tihon de
Zadonsch).
Sfântul Macarie cel Mare spune că „lacrimile celor ce se muncesc în iad
vor fi de foc şi cu totul se vor arde trupurile acelea peste care vor pica”, iar Sf.
Ioan Gură de Aur zice că „cei din iad se chinuiesc mai tare atunci când văd
fericirea cea mare a drepţilor”.
Pr. Andrei - Iulian GRIGORE

Slova creştină DE DOROHOI

ISSN 2065 - 4545
Publicaţie lunară, apărută la iniţiativa Protopopiatului
Dorohoi, cu binecuvântarea
Î.P.S. Teofan,
Mitropolit al Moldovei şi Bucovinei
Anul I, nr.8, iulie 2009
Redacţia: str. Al.I.Cuza nr.20
Tel./Fax: 0231-610.269
E-mail: protopopiatuldorohoi@yahoo.com
Senior editor: Pr. Protopop Stelian CIURCIUN
Redacţia: Pr. Mihai - Claudiu FOCA
Grafică şi
tehnoredactare:
Tel.: 0745-962.379; E-mail: ava.claudiu@yahoo.com
tel.: 0747-779.545
Pr. Mihai - Silviu ŢIGĂNESCU 0770-514.088
Tel.: 0744-108.229; E-mail: anisia.mihai@yahoo.com fax: 0332-815.529
Pr. Ionuţ - Ştefan APETREI
Tel.: 0747-260.847, 0724-351.059; E-mail: pr.apetrei@personal.ro
Pr. Ciprian ŞOPTICĂ e-mail: romania.altfel@yahoo.com
Tel.: 0745-521.018; E-mail: parohia_satul_nou@yahoo.com
Tipărit în 1.000 de exemplare la
Corectura: prof. Alina FOCA SC PRINT MULTICOLOR SRL Iaşi