REZUMAT LUCRARE

Capitolul I

1.1. MOTIVATIA ALEGERII TEMEI................................................ 5

1.2.PROBLEME GENERALE ALE ORGANIZĂRII ACTIVITĂŢII
CU CONŢINUT MATEMATIC.......................................................... 9

Capitolul II – Mulţimea numerelor naturale. Operaţii pe

mulţimea numerelor naturale

2.1. Noţiunea de număr natural.......................................................... 14

2.2. Şirul numerelor naturale ............................................................. 15
2.3. Proprietăţile relaţiei de echivalenţă a numerelor naturale .......... 17
2.4. Relaţia de inegalitate, relaţia de ordine ...................................... 17
2.5. Procesul numărării, număr cardinal, număr ordinal, axioma
numărării, consecinţe ........................................................................ 19
2.6. Operaţii pe mulţimea numerelor naturale ................................... 22

Capitolul III – Aptitudinea matematică la şcolari

3.1.Învăţarea şcolară ........................................................................ 25

3.1.1. Conceptul de învăţare ............................................................ 25
3.1.2. Orientări în teoriile învăţării ................................................. 26
3.1.3. Învăţarea şcolară. Condiţiile interne ale învăţării ................. 31
3.1.4. Motivaţia învăţării ................................................................. 34
3.1.5. Condiţii externe ale învăţării ................................................. 36
3.2. Aptitudinea matematică .............................................................. 37
 3.2.1. Definirea aptitudinii matematice ........................................... 38
3.2.2. Raportul aptitudine matematică – personalitate .................... 41
3.2.3. Raportul aptitudine matematică şi inteligenţă ....................... 43
3.2.4. Aptitudinea matematică şi creativitatea ................................ 44
3.3. Stimularea şi dezvoltarea aptitudinilor matematice ................... 47
3.3.1. Rolul facorilor ereditari şi ambientali în formarea şi
dezvoltarea aptitudinilor matematice la şcolari .............................. 48
3.3.2. Aptitudinea matematică şi învăţarea ..................................... 51
3.3.3. Aptitudinea matematică în raport cu particularităţile de vârstă
ale elevilor ....................................................................................... 55
3.4. Caracteristici generale ale structurii aptitudinilor matematice la
şcolari ................................................................................................ 59
3.4.1. Caracterul sintetic ( de totalitate ) al structurii ...................... 59
3.4.2. Caracterul dinamic, evolutiv şi problema dezvoltării
aptitudinilor matematice la şcolari .................................................. 61

Capitolul IV – Metode de predare ale adunării la clasele II – III

4.1. Probleme specifice predării - învăţării adunării numerelor până

la 10 ....................................................................................................63
4.2. Probleme specifice predării – învăţării adunării numerelor
naturale cuprinse între 0 şi 20 ........................................................... 72
4.3. Aspecte specifice consolidării şi aplicării adunării numerelor
naturale de la 0 la 20 ......................................................................... 81
4.4. Probleme specifice predării – învăţării adunării numerelor
naturale până la 100, fără şi cu trecere peste ordin ........................... 85
 4.4.1. Elemente pregătitoare ........................................................... 85
4.4.2. Adunarea numerelor mai mici decât 100 fără trecere peste
ordin ................................................................................................ 88
4.4.3. Adunarea numerelor mai mici decât 100 cu trecere peste
ordin ................................................................................................ 91
4.5. Probleme specifice predării – învăţării adunării numerelor
naturale mai mari decât 100 fără şi cu trecere peste ordin ................ 94
4.6. Probleme specifice predării – învăţării adunării numerelor mai
mari decât 1 000 ............................................................................... 96
4.7. Metode didactice noi de predare – învăţare .............................. 97

Capitolul V

Instruirea pe calculator..................................................................... 103

Concluzii ......................................................................................... 110

Anexe metodice ............................................................................... 112
Bibliografie ...................................................................................... 128
 PROBLEME GENERALE ALE ORGANIZĂRII
ACTIVITĂŢII CU CONŢINUT MATEMATIC

Ministerul Educaţiei, Cercetării şi Tineretului a propus ca anul şcolar

1998-1999 să reprezinte momentul de debut al aplicării Curriculum-ului
Naţional ale cărui componente principale sunt planul de învăţământ şi
programele şcolare. Practic, sunt implicate toate dimensiunile şi componentele
sistemului de invăţământ, în perspectiva unei calităti înalte a acţiunilor educative
desfăşurate în şcoală, astfel încât reforma învăţământului să se transforme într-o
reală stare de fapt.
Planul de învăţământ devine un plan – cadru cuprinzând un trunchi comun
( disciplinele obligatorii şi numărul de ore pentru toţii elevii din şcolo de acelaşi
fel încât să fie respectat principiul egalităţii sanselor ) şi o componentă la decizia
şcolii, reprezentând alegerile pe care şcoala le face pentru definirea programului
şcolar al elevilor săi. Astfel, şcolile pot dispune de scheme orare proprii care
diferă în funcţie de partea de program aflată la decizia şcolii.
Planul – cadru cuprinde şapte arii curriculare, regăsibile pe întreg
parcursul şcolarităţii, după cum urmează: Limbă şi comunicare, Matematică şi
ştiinţe ale naturii, Om şi societate, Arte, Sport, Tehnologii, Consiliere şi
orientare.
Trunchiul comun al obiectului matematică cuprinde trei ore săptămânal cu
posibilităţi de extindere de o oră.
Stabilirea unor repere metodologice în predarea – învăţarea matematicii
presupune o anticipare corectă a direcţiilor de evoluţie a învăţământului
matematic din ciclul primar. Aceste repere ar putea fi:
 Conştientizarea obiectivelor formative şi creşterea ponderii
formativului în întreaga activitate didactică;
  Apropierea matematicii şcolare de matematica – ştiinţă;
 Învăţarea structurala modulară a conţinuturilor, ce ar permite
exploatări în concerne numerice succesive şi reducerea timpului
destinat formării unor deprinderi de calcul;
 Accentuarea caracterului interdisciplinar al cunoştinţelor şi
priceperilor matematice;
 Dobândirea unor strategii de rezolvare a problemelor, în extensia
activităţilor post – rezolvare şi a compunerii de probleme.
Metodica predării matematicii acordă un loc prioritar parametrilor
metodologici ai acţiunilor educaţionale, în speţă complexului de metode, tehnici
şi procedee didactice, precum şi utilizării mijloacelor de învăţământ.
Esenţa modernizării învăţământului matematic constă în depistarea
conţinuturilor, căilor şi mijloacelor care să asigure mărirea „productivităţii” lui,
sporirea eficienţei sale formative. Se urmăreşte astfel formarea spiritului
matematic al elevilor, punerea lor în situaţia de a gândi matematic încă din clasa
I şi pe tot parcursul şcolarităţii, completarea şi adâncirea acestui mod de a gândi.
Modernizarea predării matematicii la clasele primare presupune însă şi
„îmbunătăţirea metodelor de predare care să-i conducă pe elevi la o activitatre
creatoare, de descoperire a structurilor matematice în acţiunile lor cu
obiectele”.1
Specifice predării învăţării matematice la clasele I – IV sunt strategia
inductivă şi strategia analogică. În strategia inductivă se întreprind experimente
asupra situaţiei date, efectuând acţiuni reale cu obiecte sau concepte. Pe baza
observaţiilor făcute în cadrul acestor concretizări, elevii sunt conduşi progresiv
la conceptualizări. Strategia analogică are ca temei o caracteristică a gândirii
matematice, şi anume, relevanţa ei logic – analogică. Se pot întâlni analogii între
noţiuni, între idei, între teoreme, între domenii. Punctul de plecare îl constituie

1
Nicolae Oprescu – „Metode moderne de învăţământ sau metode ale învăţământului modern”, Revista de
Pedagogie, pagina 267
faptul că analogia reprezintă forma princilpală sub care se manifestă procesele
de abstractizare.
Conţinutul ştiinţific al conceptelor matematice nu exclude, ci, dimpotrivă,
presupune utilizarea unor metode şi procedee bazate pe intuiţie, dat fiind faptul
că şcolarul mic are o gândire care se plasează la nivelul operaţiilor concrete.
Învăţătorul are menirea să asigure un echilibru între metodele de tip intuitiv –
observativ, cele acţionale problematizatoare, pentru a nu ajunge la abuz de
intuiţie, dar nici la învăţământ formal, fără suport modelator şi în care multe
noţiuni matematice rămân fără o suficientă acoperire intuitivă.
Epoca pe care o trăim, uriaşa explozie de informaşie ştiinţifică din toate
domeniile reclamă cu necesitate utilizarea matematicii sub toate aspectele ei.
Largile posibilităţi de aplicare a acestei ştiinţe reclamă, la rândul lor, formarea
unor cadre corespunzătoare : nu numai matematicieni, ci tineri cu o „formaţie”
matematică capabili să gândească matematic indiferent dacă mai târziu vor
deveni matematicieni sau artişti.