Slova creştină
SFÂNTA ÎMPĂRTĂŞANIE -
DINCOLO DE TRADIŢIE
În decursul celor zece ani de
pastoraţie, am avut ocazia să
slujesc în mai multe parohii, în
perioada posturilor de peste an,
ca preot paroh, preot suplinitor
sau ca preot invitat.
În toate posturile din cursul
anului, vedem credincioşi care
vin cu toată dragostea să se
spovedească şi să se
împărtăşească, se citeşte pe
chipul lor marea bucurie, de a-L
primi pe Însuşi Mântuitorul
Hristos. Pentru toţi credincioşii
este un moment de mare bucurie
din viaţa lor spirituală.
Primind în fiinţa noastră pe Însuşi
Mântuitorul Hristos, ne unim cu El şi ne
curăţim de păcate, aşa cum arată şi formula
administrării acestei Sfinte Taine: „ Se
împărtăşeşte robul lui Dumnezeu (N) cu
Cinstitul şi Sfântul Trup şi Sânge al Domnului
şi Dumnezeului şi Mântuitorului nostru Iisus
Hristos, spre iertarea păcatelor lui şi spre viaţa
de veci”.
Împărtăşirea cu Trupul şi Sângele
Domnului este însă şi un moment de mare
responsabilitate, este grija pentru păstrarea sau
neîntinarea Sfintei Împărtăşanii, adică de a nu
deveni nevrednici după primirea ei, având în
vedere că ea este „foc care arde”, atât înainte de
primire cât şi după aceea.
În legătură cu această grijă pentru
păstrarea în sfinţenie a Împărtăşaniei, există
obiceiul, devenit în multe părţi şi în multe
biserici regulă observată cu stricteţe, de a nu
mai săruta icoanele din biserică şi mai ales pe
cea de pe iconostas, după terminarea Sfintei
Liturghii, cu prilejul miruitului. Se crede că
sărutând o icoană, ar fi o întinare a Sfintei
Împărtăşanii sau chiar anularea efectelor
împărtăşirii . Unii credincioşi vin la iconostas
şi fie se pleacă doar spre icoană, fie că nu
schiţează nici un gest de cinstire, unii chiar
motivează acest gest spunând preotului că s-au
împărtăşit şi, ca atare, sunt scutiţi să sărute
icoana sau mâna preotului care miruieşte.
Alţii, sărută icoana, sărută mâna preotului care
miruieşte, dar sunt aspru mustraţi de cei mai
„iniţiaţi” pentru că au făcut asemenea gest
care, după părerea lor nu se cădea să fie
împlinit.
Trebuie să spunem că o asemenea
practică nu este corectă şi nici întemeiată.
Sfânta Împărtăşanie nu rămâne pe buzele
noastre cu care sărutăm icoana sau mâna
preotului, ci ea se înghite şi fiecare se şterge pe
PROVOCĂRI MISIONARE 5
buze după primirea Sfintei Împărtăşanii cu Liturghie, un purtător de Hristos. De aceea,
procovăţul, amintind că în Liturghier (carte de mâna lui trebuie sărutată fără nici o teamă de
căpătâi a preotului) este scris că, după ce, greşeală.
credinciosul a primit Sfânta Împătăşanie îşi Aşadar, Sfânta Împărtăşanie nu se
şterge buzele cu sfântul acoperământ, întinează prin acele două acte legate de cult şi
sărutând apoi sfântul potir şi închinându-se, de biserică, ci prin viaţa noastră
se duce mulţumind lui Dumnezeu. După necorespunzătoare.
aceea primeşte de obicei anafură şi un pic de Primirea Sfintei Împărtăşani ne obligă
vin, aşa după cum şi preotul consumă la urmă ca, măcar din ziua aceea, să avem o
puţin vin, apă şi anafură. comportare cuviincioasă , ferindu-ne de
Trebuie să nu uităm că icoanele sunt şi rostirea de vorbe urâte, înjurături, pomenirea
rămân mereu cu aceeaşi valoare de obiecte numelui celui rău, de tulburări, certuri,
sfinţite. După cum se ştie , noi cinstim şi ne scandaluri, scuiparea, împreunarea trupească
închinăm sfintelor icoane nu ca la idoli, adică şi altele.
nu ne închinăm şi nu cinstim lemnul, culoarea Iată , cum trebuie s ă înţelegem
sau orice materie din care este făcută icoana, ci atitudinea pe care trebuie să o avem după
persoanele care sunt zugrăvite pe ele. Fiecare primirea Sfintei Împărtăşanii . În biserică
icoană capătă caracterul şi calitatea de icoanele şi mâna preotului nu întinează sau nu
sfinţenie sau de obiect sfinţit, atât prin chipul anulează efectul împărtăşirii, de aceea le
zugrăvit pe ea, cât mai ales prin stropirea cu putem săruta fără nici o grijă, iar acasă se
apă sfinţită în numele Sfintei Treimi. Fiind impune o atitudine de bună cuviinţă şi respect
sfinţită ea nu-şi pierde niciodată calitatea care, de altfel sunt legate şi de educaţia noastră
aceasta şi de aceea nu poate să diminueze elementară, religioasă.
efectul Sfintei Împărtăşanii. Ea rămâne mereu Toate exagerările şi înţelegerile greşite
obiect sfinţit si sfânt care merită şi trebuie a lucrurilor şi lucrărilor sfinte trebuie excluse
sărutată şi după primirea Sfintei Împărtăşanii, din viaţa noastră.
chiar dacă aceeaşi icoană este sărutată de Pentru a corecta această atitudine şi
credincioşi care nu s-au împărtăşit. Aşa că nu concepţie a creştinilor aduc spre lămurirea
săvârşim nici o impietate dacă sărutăm tuturor, sperând că se va face lumină în viaţa şi
icoanele după ce ne împărtăşim. Ele rămân sufletul evlaviosului nostru creştin ortodox.
mereu cu încărcătura lor harică dobîndită prin
Pr. Ioan-Flaviu RUS
sfinţire şi nu ne pot aduce decât
binecuvântare şi sfinţire.
Cât priveşte sărutarea mâinii
preotului după împărtăşire, de
asemenea, trebuie să spunem că nu
constituie nici o impietate sau un gest
care să afecteze într-un fel sau altul
efectul Sfintei Împărtăşanii. Cu acea
mână preotul ne binecuvintează, viaţa
noastră, momentele importante din
viaţa noastră, de la naştere până la
mormânt şi după aceea, ca şi lucrurile
din jurul nostru de care avem nevoie.
Să nu uităm că deşi este om şi uneori
poate păcătos, slujitorul lui Hristos
rămâne o persoană purtătoare de har,
primit prin Taina Hirotoniei.
Credincioşi se şi adresează adesea
preotului cu formula „Sărut dreapta”
sau „Sărut mâna părinte!”, adică acea
dreaptă care binecuvintează şi
sfinţeşte, prin care lucrează harul
Duhului Sfânt.
Sărutarea mâinii preotului după
terminarea Sfintei Liturghii, la
momentul miruitului este justificată,
pentru faptul c ă şi preotul se
împărtăşeşte la Sfânta Liturghie. Nu
există Liturghie la care el să nu
primeasc ă Trupul şi Sângele lui
Hristos. Aşa că şi preotul este după