Fibrele textile

Chimie

Fibrele textile

- naturale:

vegetale

animale

- chimice:

artificiale (din polimeri naturali)

sintetice (din polimeri sintetici)

Ø Recunoaşterea ţesăturilor
Cea mai simplă metodă de recunoaştere a fibrelor textile este proba de ardere şi anume se
supune la flacără un fir sau cîteva fire atît din bătătura, cât şi din urzeală, din materialul care
ne interesează. Rezultatul va fi diferit după natura fibrei.

Datorită comportării diferite a fibrelor de origine animală şi vegetală fa& 818f51i #355;ă de
reactivi, fibrele pot fi identificate şi prin metode chimice. Astfel, dacă se încălzeşte o soluţie
de hidroxid de sodiu (soda caustică) 10% în care se introduc eşantioanele de ţesături, se poate
observa că fibrele animale se dizolvă uşor (dispar) în timp ce fibrele vegetale nu sint
atacate.

Bumbacul, inul, cînepa, iula, ramia (fibre naturale, de origine vegetală) ard repede, cu flacără,
degajînd un miros de hîrtie arsă şi se transformă într-o cenuşă albă, inconsistentă. Aceste fibre
au rezistenţa scăzuta la acţiunea acizilor, în special a acizilor anorganici (clorhidric, sulfuric
etc.). Soluţiile diluate ale acestora însă (2-4 g/l) nu atacă fibra la rece. După tratamentele
făcute în mediu acid ţesătura trebuie clătită foarte bine.

Lina, părul de capră, mohairul, părul de cămilă (fibre naturale, de origine animală) ard lent,
locul arderii scînteioză şi fibra arsă lasă un scrum rigid (sub forma unui fir negru,
întortocheat) dar sfă-rîmicios. Mirosul este neplăcut, da corn ars. Una, în comparaţie cu
bumbacul, inul, cînepa, iuta şi ramia, nu rezistă la acţiunea substanţelor alcaline. Amoniacul
ars acţiune mai redusă, prezentînd avantajul ca fiind volatil se îndepărtează prin uscare. De
asemenea, nu rezistă ia acţiunea acidului sulfuric concentrat.
Mătasea naturala (fibră naturala, de origine animala) se recunoaşte uşor după aspect, are luciu
şi un foşnet caracteristic. Arde ca şi lina cu miros de corn ars, locul aprins se umflă, formînd o
mică gămălie. Această fibră se dizolvă, chiar la rece, în soluţii concentrate de acizi anorganici
(clorhi-dric, sulfuric etc.). Acizii organici (acetic, formic) in concentraţii reduse (1%) nu atacă
fibra nici chiar la fierbere. Mătasea naturală nu rezistă la acţiunea substanţelor alcaline
concentrate. Soluţiile foarte diluate de sodă calcinată şi cele de amoniac nu-i produc degradări
însemnate la cald (95°C).

Mătasea viscoză, mătasea cupro-amoniacală (bem-berg), mătasea acetat şi lîna artificială sînt
fibre artificiale. Mătasea de viscoză şi mătasea cupro-amoniacală ard ca şi fibrele naturale de
origine vegetală cu flacără şi miros de hîrtie arsă, lâsind o cenuşă albă. In comparaţie cu
bumbacul, arderea este mai vie şi mai rapidă. Aceste ţesături sînt mult mai sensibile la
acţiunea acizilor decît bumbacul. Se recomandă să se spele cu detergenţi, fără adaos de
substanţe alcaline (sodă calcinată etc.), pentru a se evita degradarea lor.

Mătasea acetat are luciu plăcut asemănător cu al mătăsii naturale. Arde cu miros înţepător,
lăsînd un rest mineral consistent. Se dizolvă în acetonă. Nu rezistă în acizi concentraţi şi în al-
calii.

Lina artificială prezintă însuşiri asemănătoare linii naturale. La ardere emană acelaşi miros
caracteristic de corn ars, iar firul ars prezintă o gămălie sfărîmicioasă. La fabricarea ţesăturilor
textile industriale se foloseşte în amestec cu lina naturală.

Fibrele poliamidice, poliesterice, poliuretanice elastomere, poliacrilonitrilice, polipropilenice,

din policlorură de vinii şi din alcool polivinilic sînt fibre sintetice. Poliamidele (relon, nailon
etc.) se folosesc in tricotaje, la fabricarea ciorapilor, a lenjeriei de corp, a îmbrăcâminţii
exterioare, de asemenea, pentru ţesături tehnice, frînghii, furnituri pentru încălţăminte etc.
Aceste fibre au rezistenţă foarte bună la substanţele alcaline, chiar în soluţii mai concentrate şi
la cald. Sînt sensibile însă la acizi, rezistînd numai în soluţii diluate de acizi şi la rece. Nu
rezistă la acţiunea substanţelor oxidante ca apa oxigenată sau hipoclorit de sodiu. Ard cu
flacără şi se topesc formînd la capătul fibrei o gămălie, care se întăreşte la rece. Se dizolva în
fenol şi în acid formic concentrat.

Fibrele poliesterice, cunoscute la noi in ţară sub denumirea comercială de terom, se folosesc
în tricotaje, la fabricarea perdelelor, a tricotajelor pentru lenjeria de corp, la diferite ţesături,
cravate. Se folosesc şi în amestec cu lîna şi cu bumbacul pentru ţesături care prezintă o bună
revenire din sifonare. Rezistă la acţiunea soluţiilor diluate de acizi, dar sînt mai puţin stabile la
alcalii. De asemenea, au o bună stabilitate faţă de substanţele oxidante (apa oxigenată etc.). Se
dizolvă în fenoli. Ard, se topesc şi formează o gămălie care se întăreşte la rece.

Fibrele poliacrilonitrilice, fabricate la noi în ţară sub denumirile comerciale de melană, PAN,
(PNA), orlon, acrilan, se folosesc în tricotaje, ca înlocuitori ai lînii sau în amestec cu fibre
celulozice, în tricoturi şi ţesături. Posedă o bună stabilitate la acizi şi la acţiunea substanţelor
oxidante. Faţă de substanţele alcaline sînt mai puţin rezistente decît poliamidele. Ard ca şi
celelalte fibre sintetice.

Fibrele polipropilenice se folosesc în industria textilă în tricotaje şi la fabricarea covoarelor şi,

de asemenea, în industria electrotehnică. Prezintă o foarte bună rezistenţă la acţiunea
substanţelor chimice (acizi, alcalii, solvenţi organici etc.) şi la putrezire.

Fibrele din policlorură de vinii sînt hidrofobe (nu au afinitate pentru apă), ceea ce le face
improprii pentru industria textilă, unde se folosesc numai în cazuri speciale la tricotaje pentru
produse anti-reumatice. Aceste fibre nu ard, nu putrezesc, sînt rezistente la acţiunea acizilor,
alcaliilor, substanţelor oxidante, solvenţilor organici. Sînt atacate însă de amoniac şi sînt
solubile în eteri şi esteri.

Fibrele din alcool polivinilic sînt şifonabile, se folosesc de obicei pentru înlocuirea
bumbacului. Sînt mai stabile la acizi decît fibrele celulozice, prezintă o rezistenţă slabă la
substanţele alcaline şi nu sînt atacate de substanţele oxidante.