Mă las ție, vreme ce treci

De data aceasta îți las ție, blog mic, ceea ce sunt acum. Vreau să mă las în urmă cu aproape tot
ce sunt. Am să iau cu mine imaginile alb-negru pe care le voi așterne cu prima ocazie pe
hârtii, acele imagini care îmi tot traversează gândul și care ard de nerăbdare să se nască din
mâinile și creioanele mele. Am să iau cu mine cuvintele mele dragi care m-au încălzit atâta
timp... Am să iau cu mine tot ceea ce am vrut să fiu și nu am reușit, toate titlurile printre care
și „iubită”, „dragă”, „prietenă”... Am să iau cu mine timpul care a trecut până acum și am să
încerc să-l trăiesc în paralel cel ce va veni. Am să iau cu mine un zâmbet pe care l-am simțit,
un zâmbet care mi-a plăcut mult de la altcineva și care tare aș fi vrut să fie al meu, nu să-l am
ci să-l pot savura. Am să iau cu mine chitara și cântecele mele de suflet. Am să iau cu mine
stelele care mi-au căzut și nu au reușit să-mi împlinească dorința, le mai dau o șansă. Am să
mai iau cu mine și câțiva oameni dragi... câțiva doar! Și cel mai important lucru: am să iau cu
mine tăcerea care mi-a fost un prieten atât de bun în tot acest timp...