Războiul pentru întregirea naţională

În 1878 ca urmare a tratatelor de pace de la San Stefano şi Berlin.

România a obţinut recunoaşterea internaţională a independenţtei, de aceea în
1881 România s-a proclamat regat. Principele Carol devenind rege. În 1883
regele Carol semnează în secret un tratat de alianţă cu puterile centrale din
care mai făceau parte Germania, Austroungaria şi Italia. În yona balcanilor au
avut loc 1912-1913 două răyboaie balcanice. Au luptat împotriva Turciei
obţinându-se independenţa Bulgariei şi a Muntenegrului. În cel de al II-lea
răyboi Balcanic, Serbia împreună cu Grecia şi Turcia au luptat împotriva
Bulgariei ce ocupase un teritoriu mult mai mare încălcând pretenşile teritoriale
legitime ale celorlalte state.
Înfrângerea Bulgariei a survenit în urma intervenţiei României la
Sud de Dunăre. Tratatul de pace se va încheia la Bucureşti iar România obţine
cadrilateral; cele două judeţe din sudul Dobrogei. Bulgaria fiind aliat
tradiţional al Austro-Ungariei, participarea României la războiul Balcanic a
dus la o distanţare a României de puterile centrale, distanţare ce s+a accentuat
pe fundul nedreptăţii suferite de România din Transilvania, Banat, Crişana,
Maramureş şi Bucovina. În aceste condiţii România se va îndepărta de puterile
centrale şi se va apropia de celălalt bloc politico-militar numit Antanda şi
format din Anglia, Franţa şi Rusia. La 28 iunie 1914 arhiducele Frantz-
Ferdinand, prinţul moştenitor al imperiului Austro-ungar. A fost asasinat la
Sarajevo de către un patriot Sârb.
Germania a declarat război Rusiei iar Anglia şi Franţa au declarat
război Germaniei si Austro-Ungariei astfel începe primul război mondial. În
august 1914 la Sinaia are loc un consiliu de coroană prin care România şi-a
declarat neutralitatea. O lună mai târziu regele Carol I s-a stins din viaţă,
tronul fiind ocupat de nepotul său Ferdinand I Întregitorul.
Neutralitatea a durat doi ani timp în care fiecare dintre cele două
tabere a încercat să atragă România de partea sa. Germania se baza pe rudenia
dintre împăratul german şi regele României şi promitea întreaga Basarabie ce
urma să revină României Antanda prin pacea Franţei promitea Bucovina şi
întreaga Transilvanie până la Tisa. În 1916 în urma măcelului de la Verdun
Franţa a acordat României un ultimatum cerându-i sa intre în război.
În octombrie 1916 Germania a străpuns defileul Jiuşui după multe
nereuşite. În luptă a murit generalul Ion Dragalina. Armata română începe
retragerea de pe Dunăre şi dă două bătălii importante la podul Jiu şi Stouneşti
la trecerea Oltului.
România intră într-un simplu proces de resurcitare şi organizare din
patru armate rămân două. Şeful marelui stat major este Constatin Prezan,
totodată aliaţii trimit în România o comisie comandată de generalul Berthlo,
comisie ce
A început instruirea soldaţilor României şi a adus în ţară tehnică modernă de
luptă.
În 28 noiembrie 1918 se incheie primu război mondial cu o zi
înainte România declarase din nou război Germaniei.

Partidele politice in România interbelică

Sistemul partidelor politice din România interbelică a suferit

modificări importante: a dispărut partidul conservator ca urmare a votului
universal, au apărut însă noi partide cum au fost partidul naţional şi partidul
ţărănesc extrem de puternice, au apărut şi partide extremiste. Au existat şi
partide ale minorităţilor etnice: cele mai importante partide politice din
perioada interbelică:
-PNL a fost cel mai puternic partid din perioada interbelică şi cel
mai vechi. Liderul său a fost I.C.Brătianu, un alt lider important a fost
I.G.Duca, tot din familia Brătianu făcea parte şi marele istoric liberal Dimitrie
Brătianu. Liberalii au avut şi cele mai numeroase guverne în perioada
interbelică.
-PNŢ fondat în 1926 prin unirea partidului naţional din
Transilvania cu partidul ţărănesc condus de Ion Mihalache, liderii acestui
partid au fost Iuliu Maniu, Al Vaida Voievod şi Ion Mihalache.
-Liga Poporului a fost fondat în 1918 şi conds de mareşalul Al.
Averescu
-PSD fondat în 1926 a fost condus de Constantin Titel Petrescu.
Au existat şi partide extremiste:
-PCR fondat în 1921 era un partid extremă stângă, prin ruperea
unei aripi radiacale din partidul Socialist Democrat Român, în 1924 este scos
în afara legii pentru activităţile sale ce vizau destrămarea Statului Naţional
Unitar Român. Pâmă âîn 1944 a activat în ilegalitate. Până în 1946 toţi
secretarii generali ai acestui partid au fost de altă etnie decât cea română.
-Legiunea Arhanghelilor Mihai şi Gavril înfinţat de către Corneliu
Zelea Codreanu în 1927 era un partid extremă dreapta ce reuşise să absoarbă
LANC. Aveau o ideologie şi o doctrină naţionalist Extremistă. În 1930 şi-au
schimbat numele în ,, Garda de Fier ’’, au încercat să se impună prin forţă
asasinândul pe primul ministru I.G.Duca fiind scos în afara legii în 1933.
Asasinatul politic devine modul de manifestare a acestui partid extremist în
anii următori legionari fiind responsabili pentru asasinarea primului ministru
Arman Călinescu a renumitului Virgil Madjaro, a renumitului istoric Nicolae
Iorga şi a altor demnitari ai statului.

Marea Unire
 Prima provincie care s-a unit în 1918 cu patria mamă România a
fost Basarabia profitând de conjuctura internaţională respectiv revoluţia
bolşevică din Rusia şi destrămarea imperiului Austro-Ungar, Provincile
Românesti ce fuseseră stăpânite aceste state s-au unit cu România astfel încă
din Oct 1917 la Chişinău în Basarabia congresul oştenilor Moldoveni a hotărât
înfinţarea unui organ reprezentativ numit Sfatul Ţării. Acesta a hotărât
organizarea şi proclamarea în decembrie 1917 a Republicii Democratice
Moldoveneşti. La 9 aprilie 1918 Sfatul Ţării a hotărât unirea Basarabiei cu
patria mamă România.
Cea de a doua provincie ce s-a unit cu România a fost Bucovina.
Aceasta făcuse parte din imperiul Austro-Ungar având statutul de Mare Ducat
Imperial. Sub conducerea lui Iancu Flondor a fost organizat în octombrie 1918
Consiliul Naţional Român, acesta a convocat Congresul General al Bucovinei
care la 28 noiembrie 1918 a hotarat unirea Bucovinei cu patria mamă
România. Ultima provincie ce s-a unit cu România a fost Transilvania. Aici
Partidul Naţional Român a adoptat la Oradea o declaraţie de autodeterminare
ce a fost prezentată în parlamentul de la Budapesta de către Al. Vaida
Voievod.
În toamna anului 1918 s-a format Consiliul Naţional Român
Central format din şase membri ai PNR şi şase membri PSD. Acest consiliu a
hotărât delegarea unor reprezentanţi pentru data de 1 decembrie 1918 la Alba
Iulia la o mare adunare naţională. În această zi 1228 delegaţi ai românilor din
Transilvania, Banat şi Maramureş au votat într-o majoritate covârşitoae, unirea
acestor teritorii înlocuite de dânşiicu patria Mamă România. Din partea Văii
Jiului a participat ca delegat la marea adunare naţională Ovidiu Stanca avovat,
fiu al preotului Avram Stanca. Cateva zile mai tarziu o delegatie a marii
Adunari Nationale , alcatuita din Episcopul ortodox Emil Cristea , Episcopul
greco-catolic Hossu , Vasile Holdis si Alexandru Voievod.
Astfel sa realizat unirea politica a tuturor romanilor formanduse Statul
National Unitar Roman.
Crearea României mari hotărâtă în mod absolut democratic a creat premisele
dezvoltării generala a statului Român şi a naţiunii Române.

Obţinerea independenţei României

După unirea principatelor şi crearea statului român modern era

necesară obţinerea independenţei pentru o dezvoltare liberă. Această
independenţă trebuia câştigată fie pe cale diplomatică fie pe cale militară. În
1875 mai multe revolte anti-otomane ale bulgarilor, sârbilor,muntenegrilor şi
macedonienilor au oferit României şansa de care aveau nevoie. Rusia se
implică de partea popoarelor slave dar avea nevoie de un pasaj de trecere până
in penisnsula Balcanică. La 4 aprilie 1877 se semneayă convenţia româno-rusă
care prevedea:
-România permitea armatei ţariste trecerea pe teritoriul naţional
spre Balcani
-Rusia se obliga să recunoască Status-quo României, dreptrile
politice ale acestui stat.
Armata rusă a traversat la scurt timp după aceasta teritoiul
României şi a trecut Dunărea pe la Zimnicea şi începând războiul contra
turcilor. Turcia raspunzând cererii de rătboi a rusiei, s-a semnat o Convenţie
ruso-română, la Bucureşti în 4 aprilie 1877, care permitea trecerii armatei
ruse prin ţară, spre Balcani, cu condiţia respectării drepturilor politice şi a
integrării teritoriale a României. Aplicarea acesteia a declanşat represalii
otomane, culminând cu bombadarea oraşelor româneşti de la Dunăre.
Bombardarea, ca răspuns, a Vidinului de către artileria română din Calafat a
creat o stare de război nedeclarat între România şi Turcia.
În aceste condiţii, la 9-21 mai 1877 Camera Deputaţilor, după ce
ministrul de externe Mihail Kogălniceanu a declaart că independenţa este un
lucru existent de fapt, a votat o moţiune, consacrând oficial ,,independenţa
absolută a României’’ şi starea de război cu Turcia. O moţiune asemănătoare a
votat atunci şi senatul. A doua zi, pe 10 mai, cu ocayia aniersării urcării lui pe
tron, principele Carol a proclamat independenţa, aceasta fiind sărbătorită tot la
10 mai şi în anii următori.

Unirea principatelor Moldova cu Ţara Românească

Tinerii revoluţionari paşoptişti aflaţi în exil în Pariss şi alte capitale

Europene au dus o propagandă susţinută în favoarea unirii Moldovei cu Ţara
Românească. Între 1853-1856 are loc războiul Crimeei în care Rusia s-a
confruntat cu Turcia. Marile puteri Europene: Anglia, Framţa şi Sardinia ce
aveau numeoase interese economice legate de Turcia au declarat războiul
rusiei ce a fost înfrântă în cele din urmă. Tratatul de pace s-a desfăşurat la
Paris şi printre numeroasele prevederi existau şi unele referitoare la ţările
române, astfel Moldova obţinea cele 3 judeţe din sudul Basarabiei, Delta
Dunării şi Gurile Dunării si insula Şerpilor. Portul Sulina căpăta statutul de
Porto-franco. Tot la Paris s-a discutat de unirea principatelor iar marile puteri
Europene s-au împărţit în Adversare sau susţinătoare ale principatelor.
Ţările favorabile unirii principatelor sunt Franţa, Sardinia, Rusia,
Prusia. Iar contra unirii sunt Turcia, Austria, Anglia. Tot la Paris s-a hotărât ca
principatele române să rămână sub suzeranitate otomană de garanţia Rusiei
era schimbată cu garanţia marilor puteri Europene. Pentru a se edifica asupra
dorinţei poporului de unire a Moldovei cu Ţara Românească. Marile puteri
Europene au hotărât organizarea la Iaşi şi Bucureşti a unor adunari Ad-Hoc.
La Iaşi camaicanul Vogoride a încercat să fraudeze alegerile dar a fost
descoperit. În cele din urmă atât Moldova cât şi Oltenia s-au pronunţat pentru
unire iar în 1858 a fost dată convenţia de la Paris ce avea rolul unei constituţii
şi prevedea o unire de formă, Moldova şi Ţara Românească urmau să se
numească ,,Principatele Unite ale Moldovei şi Ţării Româneşti’’, urmau să
aibă doi domni, două capitale şi două adunări legiuitoare. În aceste condiţii
clasa politică din principate sesizând gravele lacune ale acestei convenţii şi
susţinând interesul naţional al românilor ales la 5 ianuarie 1859 în Moldova şi
24 ianuarie 1859 în Ţara Românească ca domn pe A.I.Cuza.
Astfel primul pas pentru formarea statului unitar român s-a
desfăşurat în chip victorios pentru întreaga naţiune.