1 Tesaloniceni – Recapitulare

La începutul studierii epistolei am identificat cele două teme majore: păstorirea unei
biserici tinere și așteptarea venirii Domnului și ne întrebam care din cele două teme este centrală
și care se subordonează celeilalte. Acum suntem la sfârșitul studiului și încercăm să răspundem
la întrebare. Dacă folosim criteriul proporțieie de text, atunci tema păstoririi unei biserici tinere
pare a fi cea centrală. Este interesant faptul că 2 Tesaloniceni, în virtutea aceluiași criteriu, tema
revenirii Domnului este cea centrală. Deci, Duhul Sfânt asociază cele două teme în cele două
epistole și pare să folosească următoarea strategie:

 În prima epistolă oferă mai multă atenție temei păstoririi unei Biserici tinere
 Iar în a doua epistolă se concentrează pe tema revenirii Domnului.

În mod evident sunt două planuri. Nu putem să reducem cele două epistole doar la una din
cele două teme. Atunci când ne gândim la specificitatea celor două epistole în Noul Testament în
mintea noastră se aprind simultan cele două teme. Într-adevăr, nicăieri în Noul Testament nu mai
găsim atâtea amănunte despre nevoile și păstorirea unei Biserici tinere. În același timp în nici o
altă epistolă nou testamentară tema revenirii Domnului nu este atât de des repetată și atât de mult
dezvoltată. Fiecare epistolă a Noului Testament conține adevăruri specifice despre anumite
domenii esențiale pentru Biserica lui Hristos. Iată o posibilă imagine de ansamblu a Noului
Testament care include prezentarea temelor specifice epsitolelor nou testamentare. Noul
Testament ne descoperă taina ascunsă de veacuri în Dumnezeu. Această taină Îl are în vedere pe
Hristos și Biserica Sa! Noul Testament nu ni-L descoperă doar pe Hristos Isus, ci pe El și
Biserica Sa. În Noul Tesatemnt nu găsim revelată doar identitatea și gloria Fiului dar și
splendoarea, bătăliile și strategiile Domnului pentru Biserica lui Hristos!

1. Isus Hristos, temelia Bisericii (Evangheliile)

a) Matei (Isus Împăratul împlinitorul profețiilor mesianice)
b) Marcu (Isus slujitorul)
c) Luca (Isus Mântuitorul tuturor Neamurilor)
d) Ioan (Isus Cuvântul, Fiul lui Dumnezeu)
Evangheliile oglindesc diferite aspecte ale identității, lucrării și gloriei lui Isus
Hristos, Fiul lui Dumnezeu. Acest Isus este temelia Bisericii. El este și model
suprem, căci scopul Bisericii este să ajungă asemenea lui Isus Hristos, spre slava
lui Dumnezeu.

2. Isus Hristos vestit de Biserica Sa tuturor Neamurilor (Fapte)

 Cartea Fapte ne descoperă misiunea fundamentală a Bisericii și anume aceea de a-
L vesti pe Isus Hristos tuturor Neamurilor. Este cartea din Noul Testament care se
concentrează pe dimensiunea misionară, pe proclamarea și apărarea mesajului
Evangheliei în diferite culturi, pe diferitele obstacole și provocări ale misiunii. Ea
nu insistă însă foarte mult pe procesul creșterii și păstoririi Bisericii, care este o
parte esențială a mărturiei creștine către lume. Dar despre acesta aflăm în
epistolele Noului Testament.

1
3. Taina creșterii Bisericii lui Isus Hristos (epistolele)
a) Temelia Bisericii: Evanghelia lui Isus Hristos
 Evanghelia Bisericii (Romani)
 Evanghelia Bisericii între cele două legăminte (Evrei)
Cele două epistolei ne descoperă Evanghelia Bisericii. Epistola către Romani ne
descoperă în modul cel mai sistematic principalele doctrine ale Evangheliei.
Epistola către Evrei ne revelează Evanghelia la confluența între cele două
legăminte. Ambele epistole sunt recunoscute ca aducând o conribuție majoră în ce
privește prezentarea doctrinei creștine.
b) Biserica și atacurile proorocilor mincinoși/ Temelia nu poate fi schimbată
 Epistolele 2 Petru, 1,2 Ioan și Iuda ne descoperă atacurile proroocilor
mincinoși asupra Evangheliei Bisericii. Evanghelia în schimb nu poate fi
schimbată sau negociată în nici un aspect al ei. Fie că este vorba de
identitatea lui Isus Hristos, fie că este vorba de chemarea la sfințire a
Bisericii, Evanghelia trebuie să rămână intactă pentru a putea opera
mântuirea. Aceste epistole ne descriu strategiile celui rău prin proorocii
mincinoși care au ca și țintă schimbarea temeliei. Principalele atacuri au în
vedere fie identitatea Mântuitorului, fie trăirea în sfințire a credinciosului.
Epistolele ne descoperă și resursele/strategiile de contraaacare a atacurilor
proorocilor mincinoși.
c) Temelia Bisericii nu poate fi completată deloc
 Imuabilitatea Evangheliei Bisericii (Galateni)
 Biserica și centralitatea lui Hristos (Coloseni)
Atât în epistola către Galateni cât și în epistola către Coloseni miza este adăugarea
unor elemente străine la Evanghelia lui Hristos. Cu alte cuvinte, bătălia nu este cu
privire la renunțarea la anumite elemente din Evanghelie sau atacarea unora din
ele, ci pur și simplu ideea de adăugare: Hristos și încă ceva! Acest ceva poate fi
propus fie de lumea iudaică (tăierea împrejur în cazul galatenilor), fie de lumea
păgână (închinare la îngeri etc. - în cazul colosenilor cap.2 ne sugerează atât
existența unei influențe iudaice cât și a uneia păgâne). În Galateni probelama în
discuție este suficiența lui Hristos în ce privește îndreptățirea, iar în Coloseni
suficiența lui Hristos mai mult în ce privește cunoașterea și creșterea spirituală. În
ambele situații replica paulină este tranșantă: Hristos singur este suficient! El este
suficient atât pentru îndreptățirea noastră cât și pentru creșterea noastră spirituală.
Cine adaugă un singur element la temelie, fie el cât de mic, cade din har și se
desparte de Hristos, pierde premiul alergării cerești! Temelia nu doar că nu poate
fi schimbată deloc dar nu poate fi completată deloc! Doar Hristos!
d) Strategia de creștere a Bisericii: unitatea în diversitate (Efeseni)
Cartea Efeseni ne prezintă scopul și strategia de creștere a Bisericii. Scopul este să
devenim asemenea Fiului Său, un Templu care să reflecte pentru eternitate gloria
lui Dumnezeu spre mântuirea lumii, uimirea îngerilor și rușinarea domniilor și
stăpânirilor. Esența strategiei este reprezentată de creșterea împreună, prin relații,
prin unitate și diversitate, prin ceea ce dă fiecare mădular, prin echiparea prin
Biserică a sfinților. Scopul creșterii este relațional, iar mijlocul tot relațional.
2
 Devenim asemenea Fiului Său prin relațiile din Biserică și pentru a avea relații
cristice în Biserică, menită să fie un singur Templu viu. Dumnezeu a ascuns în
Biserică resursele de care avem nevoie pentru creșterea spirituală. Iar scopul
creșterii este să fim și mai alipiți de Biserica Sa! Prin Biserică, pentru Biserică! Prin
dragoste, pentru dragoste! Aceasta este strategia de creștere spirituală, dar Biserica
locală poate fi găsită în diferite ipostaze: în biruință, sau în moarte spirituală, în
încercare sau în vremuri de pace etc. Celelalte epositole ne descoperă cum se aplică
strategia unică de creștere și păstorire a Bisercii în diferitele ipostaze din lupta
spirituală.
e) Biserica și procesul sfințirii (Iacov)
Sfințirea este un element cheie în procesul creșterii și aici sunt date bătălii spirituale
cumplite. Sfințirea face posibilă creșterea, iar lipsa de sfințire blochează creșterea.
Adesea frământările Bisericii sunt legate de strategii, de statictici, de forme etc., dar
este neglijată bătălia fundamentală și cea mai grea, lupta de zi cu zi a Bisericii:
sfințirea! De aceeea, probabil Duhul Sfânt a inclus în Noul Testament o epistolă
care să fie dedicată acestei teme: epistola către Iacov. Deși mântuirea este doar prin
Hristos, prin har, sfințirea este partea integrantă a procesului și este un imperativ
pentru toți credincioșii, ea include toate domeniile vieții și fără ea nimeni nu va
vedea pe Domnul.
f) Păstorirea unei Biserici tinere (1 Tesaloniceni)
Cum aplici strategia de creștere unei Biserici tinere? Cum păstorești o asemenea
Biserică? Cunoaște ea nevoi și atacuri specifice? Sunt anumite lucruri esențiale pe
care trebuie să le înțelegem cu privire la dinamica păstoririi unei Biserici tinere?
Răspunsul este DA! și 1 Tesaloniceni ne-a fost dăruită tocmai ca să înțelegem
această dinamică. O biserică tânără are anumite vulnerabilități, nevoi și bătălii
spirituale specifice și ea necesită un anumit tip de slujire. Vrei să îl descoperi?
Studiază 1 Tesaloniceni.
g) Păstorirea unei Biserici bolnave, lumești (1 Corinteni)
O altă provocare este păstorirea unei Biserici pe moarte, lumească, plină de boli
spirituale. Nu este în Noul Testament o Biserică cu mai multe probleme decât cea
din Corint (afirmare de sine, dezbinări, curvie, relații de familii disfuncționale,
idolatrie, cina Domnului luată în mod nevrednic, pervertirea darurilor spirituale,
punerea la îndoială a doctrinei învierii) . Cum se resuscitează o astfel de Biserică,
cum se tratează bolile și în ce ordine, care sunt adevăratele rădăcini, cum se aplică
strategia de creștere în această situație? Vrei să afli? Studiază 1 Corinteni!
h) Păstorirea unei Biserici în suferință (1 Petru, Filipeni)
 1 Petru (Biserica în suferință)
 Filipeni (Bucuria creștină în mijlocul încercărilor)
Cum păstorești o Biserică aflată în suferință și încercată de deznădejde și
amărăciune? Care sunt bătăliile specifice în cuptorul durerii și ce soluții oferă
Evanghelia lui Isus Hristos pentru acestea? Ce perspectivă oferă Evanghelia
suferinței? Vrei să afli? Studiază 1 Petru! Și vei descoperi că bucuria în încercare
este o resursă cheie. Vrei să afli mai mult și despre acest subiect? Studiază și
Filipeni, o epistolă dedicată bucuriei creștine.
3
 i) Sfaturi către păstorii Bisericii (2 Corinteni, 1,2 Timotei, Tit)
 2 Corinteni – apărarea păstorului către o Biserică cel îl contestă, modelul
lăsat de Pavel
 1,2 Timotei, Tit – sfaturi practice către păstori
În strategia de creștere a Bisericii relația dintre comunitate și păstorii ei este
fundamentală. Care sunt responsabilitățile unui păstor? Cum ar arăta un
păstor/lucrător model? Care sunt temerile și provocările sale? Care sunt
resursele pe care le poate accesa pentru a sluji cu toată inima Biserica
Domnului? Cum poate Biserica să conlucreze cu păstorii pentru ca strategia de
creștere să poată fi aplicată cu succes maxim? Vrei să știi? Studiază 2 Corinteni
pentru a afla modelul lăsat de Pavel, și apoi 1,2 Timitei și Tit pentru a analiza
sfaturile date de Pavel unor păstori mai tineri decât el. În 2 Corinteni Pavel se
apără față de acuzele aduse de corinteni. Prin apărarea sa însă el creionează de
fapt modelul lucrătorului creștin. Acets model este Pavel. Despre el aflăm din
toate epistolele sale și din cartea Fapte de asemenea, dar în mod cert cel mai
multe aflăm despre modelul său impecabil de slujire din 2 Corinteni. El este
modelul pentru lucrătorii, slujitorii și păstorii Bisericii de-a lungul veacurilor.
În completarea acestei epistole vin cele scrise către Timotei și Tit, niște păstori
mai tineri ca Pavel care primesc sfaturi de aur de la marele lucrător.
j) Biserica și soluționarea duhovnicească a conflictelor (3 Ioan, Filimon)
Soluționarea conflictelor face parte din fișa postului a păstorilor sufletești a Bisericii și
pare a fi o o sarcină foarte importantă, de vreme ce Duhul Sfânt include în Noul
Tesatement două mici epistole care abordează această tematică. Conflictele pot fi o
continuare a celor existente înainte de convertire (Filimon) sau să apară după convertire
și chiar între lideri (3 Ioan). Miza este imensă căci în joc este unitatea Bisericii. Care
sunt principiile călăuzitoare pentru soluționarea duhovnicească a conflcitelor dintre
frați? 3 Ioan și Filimon par să ni le reveleze.
k) Biserica și așteptarea revenirii Domnului (2 Tesaloniceni)
Așteparaea revenirii Domnului este o resursă fundamentală pentru creșterea
Bisericii. Dar această resursă va fi mereu atacată de cel rău. Cum poate fi protejată
această resursă și de ce este ea așa de importantă? 2 Tesaloniceni ne introduce în
această tematică, pentru ca ea apoi să fie dezvoltată în cartea Apocalipsa.

4. Biserica și așteptarea revenirii lui Isus Hristos! (Apocalipsa)

 Tema introdusă de 1,2 Tesaloniceni este așa de importantă încât Duhul Sfânt
dedică ultima carte a Scripturii acestei teme. Fiecare din cele 7 secțiuni ale
cărții se încheie cu imaginea revenirii Domnului. O Biserică vie rostește cu
dor zilnic: Vino, Doamne Isuse! Dacă acest strigăt dispare, Biserica va fi ușor
defocalizată de la adevăratele bătălii sau va obosi în lupta spirituală, Deci,
vino, Doamne Isuse!

Rândurile de mai sus ne deschid o fereastră cu privire la coerența și logica Noului

Testament. În mod cert este doar o schiță ce poate (și va fi îmbunătățită), dar ne ajută să ne
orientăm în studierea Noului Tesatament. Putem să contemplăm înțelepciunea din spatele acestei
4
cărți și să ne închinăm în fața Autorului care a avut grijă să ne dăruiască tot ce avem nevoie
pentru creșterea noastră în asemănare cu Fiul Său. Atunci când ne confruntăm cu o
problemă/provocare din viața noastră sau din viața fraților noștri, este așa de bine să știi către ce
carte/pasaj din Noul Testament să te îndrepți. Noul Testament ne oferă harta creșterii și
războiului spiritual. Este o hartă minunată și completă. Provocările credinței pot fi soluționate
dacă sunt încadrate corect pe această hartă. Trebuie să amintim și rădăcinile vechi-testamentare.
Noul Testament este vârful lănciei, dar lancea este Vechiul testament. Pentru a înțelege corect și
profund adevărurile revelate pe harta Noul Testament trebuie să așezăm această hartă pe harta
Vechiului Testament. Corelarea celor două hărți este esențială.
În această prezentare a imaginii de ansamblu a Noului Testament am intitulat epistola 1
Tesaloniceni: Păstorind o Biserică tânără. Într-adevăr cred că acesta este principalul element
specific al epistolei. Tema revenirii Domnului este și ea o temă centrală dar devine principală de-
abia în a doua epistolă. De ce asociază Duhul Sfânt cele două teme? Probabil una slujește
deopotrivă celeilalte. Faptul că o Biserică tânără a rămas tare în mijlocul încercărilor nu face
decât să strălucească și mai mult importanța resursei așteptării Domnului. Faptul că biserica din
Tesalonic a acceptat neadevăruri evidente pentru majoritatea dintre noi despre revenirea
Domnului, evidențiază vulnerabilitatea reală a unei Biserici tinere.
Care sunt principalele adevăruri pe care le descoperim în 1 Tesaloniceni despre procesul
păstoririi unei Biserici tinere sau a unor frați tari în credință?

a) O Biserică tânără poate rămâne tare în mijlocul încercărilor

Dragostea dintâi are o putere deosebită care îl poate ajuta pe cel tânăr în credință să
treacă cu bucurie prin mari încercări. Resursele cerului și harului sunt disponibile și
ele se revarsă cu putere dacă găsesc pe pământ o dragoste și credință de copil.
Dragostea dintâi însă se poate pierde, de aceea ea trebuie păzită și dezvoltată.
b) O Biserică tânără folosește cu precădere anumite resurse spirituale
Experiența propriei convertiri, experiența puterii lui Dumnezeu în încercare, relația cu
părintele spiritual și așteptarea revenirii Domnului sunt resurse fundamentale pentru
cei întorși de curând la Domnul. Și sunt resurse extraordinare! Dar aceste resurse sunt
atacate de cel rău, care dorește să aducă uitarea și să pervertească/răstălmăcească
amintirile sfinte. Aducerea aminte este antitodul folosit de Pavel pentru a preveni
acest atac. Pavel consolidează mai întâi aceste resurse înainte de a le dărui resurse
noi.
c) O resursă cheie: relația dintre Biserica tânără și părintele ei spiritual
Pavel insistă foarte mult pe amintirea propriului exemplu și a dragostei sale față de ei.
O armă folosită de cel rău este denigrarea părintelui spiritual sau mesagerului
evangheliei mântuitoare. Dacă pruncul spiritual își pierde încrederea în părinte,
implicit își va pierde încredrrea și în mesajul acestuia. Apoi, dacă pruncul spiritual
crede că părintele spiritual l-a uitat, va înclina să creadă că Însuși Domnul nu îl mai
iubește așa de mult. Pruncul spiritual are o nevoie specială de atenție și dragoste din
partea celor ce l-au moșit. Mintea sa va fi atacată de tot felul de scenarii care să pună
la îndoială dragostea părinților spirituali față de el. Acest lucru va aduce multă
descurajare și îndoială. Pruncul spiritual tinde să asocieze Evanghelia cu mesagerul și
dragostea lui Dumnezeu cu dragostea părintelui în credință. Pavel este un model de
5
 părinte spiritual, care iubește ca o mamă, sfătuiește ca un tată, încurajează ca un frate.
El are o atenție deosebită față de tesaloniceni și își asumă fără rezerve rolul de
părinte.
d) O resursă cheie: modelul părintelui spiritual
Copilul mai întâi privește și apoi ascultă. Ceea ce vede în părinte contează mai mult
decât ceea ce părintele îl învață. Copilul va copia și imita înainte comportamentul
părinților înainte să înțeleagă sfaturile și învățăturile lor. La fel este și domeniul
spiritual. Viața părintelui va trasa primele repere spirituale pentru copil. De aceea
părinții au o responsabilitate imensă în a trasa cărări drepte și apoi în a da o învățătură
sănătoasă.
e) Un prag important: detașarea Evangheliei de mesager
Mesajul este strâns legat de mesager. Și mai ales pentru cei tineri în credință. Cu toate
acestea Pavel a urmărit ca credița lor să fie ancorată în Cuvântul lui Dumnezeu și nu
în el însuși. El a urmărit ca ei să primească Evanghelia nu ca pe cuvântul oamenilor ci
ca pe cuvântul Domnului vestit prin oameni.
f) O Biserică tânără este vulnerabilă, mai ales în domeniul atacurilor teologice
În ciuda statorniciei lor în mijlocul necazurilor și a prospețimii date de dragostea
dintâi, Pavel îi consideră vulnerabili în războiul spiritual. Ceva mai lipsește credinței
lor. Vulnereabilitatea lor este cauzată de cunoștința puțină. Ei sunt vulnerabili din
punct de vedere teologic. Ei nu cunosc încă intensitatea războiului spiritual, a
legităților sale, ei nu stăpânesc încă doctrinele creștine și pot fi ușor purtați de orice
vânt de învățătură. Pavel nu se îmbată cu apă rece. El știe că sunt vulnerabili și că nu
sunt scutiți de atacurile celui rău.
g) Există anumite învățături creștine de bază
Pavel vrea să completeze credinţa lor prin anumite învățături. Deci există anumite
învățături de bază care îl ajută pe cel tânăr în credință să depășească vulnerabilitatea
sa teologică. Care sunt aceste învățături de bază? Dacă ai avea 10 ore la dispoziție ce
a-i învăța pe un tânăr credincios pentru a-l echipa cât mai bine pentru lupta spirituală?
Cred că fiecare Biserică locală trebuie să se frământe cu aceste întrebări și să găsească
o modalitate să îi învețe CÂT mai repede pe cei proaspăt întorși la Domnul
adevărurile de bază ale credinței creștine.
h) Resursele pentru creșterea credinței sunt ascunse în Biserică, în alți frați
Pavel nu se așteaptă ca Domnul să le vorbească prin vise sau îngeri pentru a suplini ce
lipsea credinței lor. Pavel știa strategia lui Dumnezeu de creștere a Bisericii. El știa că
resursele lui Dumnezeu pentru creșterea celui credincios sunt ascunse în Biserică.
Lupta sa era ca el însuși să ajungă la ei pentru a le pune bazele învățăturii creștine. El
știa că resursa creșterii tesalonicenilor este așezată de Dumnezeu în el însuși, și că cel
rău se luptă din răsputeri ca această resursă să nu ajungă la ei.
i) Accesarea resurselor ascunse în frați este mereu asediată de războiul spiritual
Resursele creșterii celor tineri în credință sunt ascunse în alți frați. Dar intersectarea
cu acești frați nu este tot timpul ușoară. Există un război spiritual real. Vrăjmașul se
luptă din răsputeri ca resursele pregătite de Domnul prin frați să nu ajungă la cei în
nevoie. De aceea este nevoie de perseverență în rugăciune pentru ca resursele să
ajungă unde este nevoie.
6
 j) Imperativul creșterii în dragoste frățească
Cu cât creștem mai mult în dragoste frățească cu atât resursele Domnului ascunse în
frați ajung mai repede și mai din belşug la noi. De aceea creșterea în dragoste față de
Biserica locală și universală este un element cheie pentru depășirea perioadei de
vulnerabilitate a celui tânăr în credință.
k) Imperativul creșterii spirituale
Protecția spirituală nu este asigurată de un anumit statut sau de o anumită poziție
spirituală. Protecția este garantată dacă te afli în creștere spirituală. Atât cel tânăr cât
și cel matur în credință trebuie să crească mereu în sfințire, cunoștință și dragoste. Cel
tânăr trebuie să cunoască această legitate și să nu neglijeze creșterea atunci când va
considera că a ajuns suficient de matur sau puternic.
l) Bătălia pentru sfințire
Sfințirea este principala bătălie de zi cu zi a credinciosului. Aici se dau cele mai
intense bătălii atât pentru cel matur cât mai ales pentru cel tânăr. Sfințirea și creșterea
în maturitate ocupă un loc central și cea mai mare cantitate de text în epistolele
pauline, inclusiv în 1 Tesaloniceni.
m) Așteptarea revenirii Domnului
Așteptarea revenirii Domnului este o resursă esențială pentru orice credincios. Ea
trebuie dăruită credinciosului din prima zi a credinței sale. Nu în al doilea sau treilea
an de credință. Credinciosul trebuie să învețe să trăiască de la început în așteptarea
revenirii Domnului și să își ancoreze credința în viitorul glorios al înnoirii tuturor
lucrurilor.

Din cele relatate mai sus am putea intitula 1 Tesaloniceni astfel: Păstorește oițele mele!
Păstorirea unei Biserici tinere este un proces complex. O Biserică tânără este caracterizată printr-
un paradoxal amestec de putere și vulnerabilitate, de curaj și slăbiciune, de credință și
credulitate, de sinceritate și naivitate.

Tema revenirii Domnului străbate întreaga carte. Iată principalele elemente care
creionează în 1 Tesaloniceni revenirea Domnului:

a) Așteptare
Din cap. 1 înțelegem că viața de creștin este o viaţa de așteptare. Noi ne-am întors la
Dumnezeu ca să slujim lui Dumnezeu și să Îl așteptăm pe Hristos să revină. Este interesant că
scopul întoarcerii noastre la Dumnezeu este să așteptăm pe Domnul. Sună ciudat: ne-am întors la
Domnul CA SĂ așteptăm pe Domnul. Nu este vorba de o așteptare pasivă, ci de una activă care
presupune veghere, acțiune și chiar grăbirea zilei Domnului. Așteptarea este o prouncă, o resursă
și un mod de viață. Ea oglindește dragostea față de Domnul. A-L iubi pe Domnul înseamnă a
dori întâlnirea cu El și momentul odihnei finale a lui Dumnezeu când va avea loc judecata și
îndepărtarea pentru totdeauna a răului din univers. Un creştin care nu așteaptă pe Domnul Îl
iubește puțin pe Domnul, iar în încercări se va vedea cel mai bine acest lucru. Așteptarea
revenirii Fiului este o resursă teribilă care a dat putere unor prunci în credință să treacă cu
BUCURIE prin mari încercări.
7
b) Mânia viitoare și izbăvirea
Revenirea Fiului este un moment al mâniei, al judecății. El va izbăvi din fața acestei
mânii pe cei care-L așteaptă cu drag. Deci, va fi un moment al mâniei și al izbăvirii.
El va pierde pe cei care sunt pe căile pierzării dar va izbăvi din faţa revărsării divine
pe cei care sunt pe calea mântuirii.

c) Răsplătire
Finalul cap. 3 ne creionează ziua venirii Domnului ca un moment al răsplătirii celor
credincioși. Fiecare își va primi răsplata de la Domnul. Cununa se regăsește în cei pe
care i-am slujit pe acest pământ. Ea va fi proporțională cu dedicarea și eficiența
noastră în slujirea trupului lui Hristos. Pentru Pavel lucrurile erau clare: cununa sa de
slavă erau tesalonicenii. De aceea atâta luptă, rugăciune, preocupare, grijă, slujire
pentru credința tesalonicenilor. Chipul lui Hristos în el se putea zidi doar în măsura în
care lucra pentru chipul lui hristos din alții. Și e logic, căci Hristos înseamnă agape,
dăruire. Cum poate dăruirea să fie zidită în noi decât dăruind? Cum poate Hristos fi
zidit în noi decât iubind? Pavel vede răsplătirea la venirea Domnului. El nu mai vede
după revenirea Domnului o paranteză de timp (mia de ani etc) înainte de răsplătire. El
răsplătirea o vede atunci, în momentul revenirii Domnului.

d) Creșterea în dragoste
În cap. 3 Pavel îi îndeamnă pe tesaloniceni să crească în dragoste pentru ca inima lor
să se întărească și să fie fără prihană înaintea lui Dumnezeu la venirea Lui. Pavel știe
că înainte de venirea Domnului vor fi multe necazuri, încercări, teste. Este nevoie de
o permanentă creștere în dragoste și accesarea resurselor ascunse în Hristos pentru ca
inima să se întărească și să rămână în picioare în ziua venirii Lui. Drumul până la
venirea Lui este în mijlocul războiului spiritual. Este nevoie de veghere și creștere
permanentă pentru a lua testele și a rămâne în picioare.

e) Împreună cu toți sfinții Săi

Hristos nu va veni singur. El va veni cu toți sfinții Săi. Armatele cerului Îl vor urma
(vezi Apoc.19). Acestea vor fi formate cel mai probabil din cei răscumpărați de pe
pământ și din mulțimile de îngeri. Hristos a plecat singur de pe pământ, dar nu se va
reîntoarce singur. Tot rodul său adunat din toată istoria Îl va urma. Această imagine a
revenirii Domnului accentuiază dimensiunea comunitară a Împărăției. Nu există loc
de individualism. Deși relația cu Domnul este suficientă, nici măcar în ceruri nu se va
putea pune problema astfel: eu și Domnul. Nu, ci vom fi NOI și Domnul.
Tesalonicenii aveau nevoie de această imagine pentru a înțelege și mai bine de ce
dragostea frățească și alipirea de trupul lui Hristos este cheia biruinței.

f) Răpirea
Credincioșii care vor rămânea până la sfârșit nu vor gusta moartea. Ei vor fi răpiți la
ceruri pentru ca să întâmpine pe Domnul în văzduh. Preschimbarea trupului se va face
instantaneu, fără a se mai trece prin moarte. Va fi biruința supremă asupra morții.
8
 Trupul nu va muri și va învia, ci va fi preschimbat deodată în slavă. Va fi sublim. Va
fi un final glorios al biruinței scris de mâna marelui regizor. Într-adevăr, de ce a ales
Dumnezeu ca rămășița credincioșilor de la sfârșitul istoriei să fie răpită la cer?
Răspunsul se regăsește cred în oglindirea slavei lui Dumnezeu. Ultimul vrăjmaș care
va fi supus va fi moartea. Și oare ce biruință mai frumoasă asupra morții ar fi decât
însăși sfidarea ei? Deși moartea este o trecere dincolo, în sine este o dramă, o
tragedie, o consecință a păcatului, o manifestare a răului intrat în creație. Isus Însuși a
plâns la mormâmântul lui Lazăr în fața realității morții și a degradării trupului.
Dumnezeu va învinge ultimul dușman într-un mod glorios prin ceea ce noi numim
răpire. Iată cum descrie Pavel această biruință: Când trupul acesta supus putrezirii, se
va îmbrăca în neputrezire, și trupul acesta muritor se îmbrăca în nemurire, atunci se
va împlini cuvântul care este scris: Moartea a fost înghițită de biruință. Unde îți este
biruința moarte? Unde îți este boldul moarte? (1 Cor.15:55-55). Dumnezeu știe cum
să scrie un final și ferice de cei care îl vor prinde în viață. Hristos a biruit la cruce.
Dar până va veni el urâciunea adusă de păcat va continua să se manifeste prin
moartea fizică chiar și în viețile celor credincioși.

g) Învierea celor credincioși

Învierea celor credincioși are loc în ziua revenirii Domnului. Atunci își vor primi
răsplata și trupurile de slavă. Pentru Pavel este o singură înviere a celor credincioși și
ea coincide cu momnetul revenirii Domnului. Iarăși ideea că doar unii vor învia și va
fi o mie de ani pe acest pământ și vor învia apoi și ceilalți nu se potrivește nicicum.
Prima înviere, a tuturor celor credincioși descrisă în Apoc.20 are loc în ziua revenirii
lui Hristos.

h) Noi cei vii

Această simplă expresie ne învață câteva lucruri foarte importante. Pavel spera că atât
el cât și tesalonicenii vor prinde în viață momentul revenirii Domnului. Deci, Pavel
știa că perioda lui anticirst va fi scurtă, și nu va fi un regim de 40 de ani ca și
comunismul (căci Pavel avea vreo 50 de ani când scria această epistolă). Pavel mai
știa că dacă rămâi în veghere poți birui testele din perioada lui Anticrist și poți să își
păstrezi credința. Apoi, el știa că nu toți credincioșii vor fi martirizați în perioada lui
anticrist. Mulți vor rămâne în viață, căci perioada va fi scurtă. Apoi, Pavel ne învață
normalitatea speranței. El nu a prins venirea, dar nu este considerat un fraier pentru că
a sperat. Domnul ne arată prin Pavel ce așteaptă de la toți credincioșii. Nu doar să ne
dorim să trecem dincolo (prin moarte) ci să prindem în această viață ziua revenirii
Sale. Pavel nu spune: noi, dacă vom rămâne în viață, sau cei care vor rămâne., ci noi,
cei vii, care vom fi rămas... Cel mai măreț vis al oricărui credincios nu trebuie să fie
doar întâlnirea cu Domnul în slavă, ci prinderea din această viață a momentului
întâlnirii cu El în glorie. Aceasta a sperat Pavel, cel lăsat de Domnul să fie o pildă
pentru toți credincioșii. Cei în viață ar trebuie să vorbim ca Pavel despre venirea
Domnului: noi cei vii, care vom fi rămas...

9
i) Prin surprindere pentru cei necredincioși
Când vor zice: pace și liniște!...Venirea Domnului va fi o surpriză TOTALĂ pentru
cei necredincioși, și va fi una neplăcută. Această stare a lucrurilor nu exculde
prezența unei perioade zbuciumate și plină de semne înainte de a doua venire a
Domnului. Pacea și liniștea este explicată de împietrirea inimii celor necredincioși dar
și de un ultim moment de triumf pământesc a lui anticrist asupra Bisericii.
j) Pentru cei credincioși nu va fi ca un hoț
Pentru cei credincioși venirea Domnului va fi o surpriză dar nu totală, și bineînțeles
nu una neplăcută. Ziua și ceasul nu îl știe nimeni, nici îngerii din ceruri iar Fiului
omului va veni în ceasul în care cei credincioși nu se gândesc că ar putea veni chiar
atunci. Dar cu toate acestea, deoarece perioada lui anticrist precede revenirea
Domnului, cei ce vor fi în veghere vor ști că au intrat pe ultima sută de metri a
istoriei.
k) Vegherea și siguranța mântuirii
Pavel nu se sperie nici de perioada lui anticrist, nici de încercările vieții. El oferă
certitudinea mântuirii și protecției atât a celui care a murit în Hristos cât și a celui care
trăiește și este în veghere. Mântuirea este prin har și este certă. Pentru cei ce trăiesc în
veghere nu trebuie să fie motive de teamă sau îndoială.

10