CANON DE POCĂINŢĂ

către Domnul nostru,

Iisus Hristos

Zicînd Preotul: Binecuvîntat este Dumnezeul nostru..., noi zicem: Sfinte Dumnezeule... Preasfîntă
Treime... Tatăl nostru... (pagina) Doamne, miluieşte. (de 12 ori) Slavă... Şi acum... Veniţi să ne
închinăm… Psalmul 142: Doamne, auzi rugăciunea mea... (vezi la pagina…) Şi îndată:
Dumnezeu este Domnul şi S-a arătat nouă, bine este cuvîntat Cel ce vine întru numele Domnului.
(de 3 ori)

Deci, Psalmul 50: Miluieşte-mă, Dumnezeule, după mare mila Ta… (la pagina…) Şi începem:

Cîntarea întîi, Glas 6

Irmos: Ajutor şi acoperitor S-a făcut mie spre mîntuire; Acesta este Dumnezeul meu, şi-L voi slăvi
pe El, Dumnezeul părintelui meu, şi-L voi înălţa pe El, căci cu slavă S-a proslăvit.

Stih: Miluieşte-mă, Dumnezeule, miluieşte-mă.

Acum mă apropii eu, păcătosul şi împovăratul, către Tine, Stăpînul şi Dumnezeul meu; şi nu
îndrăznesc a mă uita la Cer, numai mă rog şi grăiesc: Dă-mi, Doamne, mai înainte să plîng
lucrurile mele cu amar.
Stih: Miluieşte-mă, Dumnezeule, miluieşte-mă.
O, amar mie, păcătosul! - că sînt ticălos mai mult decît toţi oamenii, pocăinţă nu este întru mine.
Ci dă-mi mie, Doamne, lacrimi, ca să plîng faptele mele cu amar.

Slavă...
Nebune şi ticăloase omule, pentru ce-ţi pierzi vremea în lene? Gîndeşte-te la viaţa ta şi te
întoarce către Dumnezeu, ca să-ţi plîngi faptele tale cu amar.

Şi acum... Al Născătoarei:
Maica lui Dumnezeu Preacurată, caută spre mine, păcătosul, şi mă izbăveşte de laţul
vrăjmaşului, îndreptîndu-mă pe calea pocăinţei, ca să plîng faptele mele cu amar.

Cîntarea a 3-a
Irmos: Întăreşte, Doamne, pe piatra poruncilor Tale inima mea cea clătinată, că Însuţi eşti Sfînt şi
Domn.
Stih: Miluieşte-mă, Dumnezeule, miluieşte-mă.
Cînd se vor pune scaunele la Judecata cea înfricoşată, atunci lucrurile tuturor oamenilor se vor
vădi; amar păcătoşilor va fi atunci, trimiţîndu-se în munci. Deci, aceea ştiind, suflete al meu,
pocăieşte-te de lucrurile tale cele rele.
Stih: Miluieşte-mă, Dumnezeule, miluieşte-mă.
Drepţii se vor bucura, iar păcătoşii vor plînge, ci atunci nimeni nu ne va putea ajuta nouă, că
lucrurile noastre ne vor osîndi pe noi. Drept aceea, nu gîndi, ci mai înainte de sfîrşit pocăieşte-te
de lucrurile tale cele rele.
Slavă...
O, vai de mine! - cel mult păcătos, care m-am spurcat cu lucrurile şi cu gîndurile, neavînd
picătură de lacrimi, de la învîrtoşarea inimii; ci caută acum la pămînt, suflete al meu, şi te
pocăieşte de lucrurile cele rele.
Şi acum... Al Născătoarei:
Iată, Doamnă, Fiul tău ne învaţă spre bine, iar eu, păcătosul, pururea fug de cele bune; ci tu, ca o
milostivă, miluieşte-mă, ca să mă pocăiesc de faptele mele cele rele.

Cîntarea a 4-a
Irmos: Auzit-a Proorocul de venirea Ta, Doamne, că va să Te naşti din Fecioară şi oamenilor să
Te arăţi, şi a grăit: Auzit-am glasul Tău şi m-am temut, slavă puterii Tale, Doamne.
Stih: Miluieşte-mă, Dumnezeule, miluieşte-mă.
Desfătată este aici calea şi plăcută a te îndulci; ci amară va fi ziua cea de apoi, cînd se va
despărţi sufletul de trup. Deci pocăieşte-te de acestea, suflete al meu, pentru Împărăţia lui
Dumnezeu.
Stih: Miluieşte-mă, Dumnezeule, miluieşte-mă.
Pentru ce faci strîmbătate săracului? De ce opreşti plata slugilor? Pe fratele tău nu-l iubeşti,
curvia şi amărăciunea iubeşti. Deci lasă acelea, suflete al meu, şi te pocăieşte pentru Împărăţia
lui Dumnezeu.
Slavă...
O, nebune omule! - pînă cînd te vei afunda şi ca o albină vei aduna bogăţia ta, care degrabă va
pieri ca praful şi ca cenuşa? Ci caută mai vîrtos Împărăţia lui Dumnezeu.

Şi acum... Al Născătoarei:
Doamnă de Dumnezeu Născătoare, miluieşte-mă pe mine, păcătosul, şi mă întăreşte spre fapte
bune, şi mă păzeşte, ca să nu mă răpească nepregătit moartea cea urîtă; ci mă povăţuieşte,
Fecioară, la Împărăţia lui Dumnezeu.

Cîntarea a 5-a
Irmos: De noapte mînecînd, Iubitorule de oameni, luminează-mă, rogu-mă, şi mă îndreptează şi
pe mine la poruncile Tale, şi mă învaţă, Mîntuitorule, să fac voia Ta.
Stih: Miluieşte-mă, Dumnezeule, miluieşte-mă.
Adu-ţi aminte, ticăloase omule, că de păcate eşti robit: cu minciuna, cu clevetirea, cu vrajba, cu
neputinţa, ca de o fiară cumplită. Suflete al meu, păcătoase, au doară aceea ai voit?
Stih: Miluieşte-mă, Dumnezeule, miluieşte-mă.
Cutremură-mi-se mădularele şi cu totul sînt vinovat, privind cu ochii, auzind cu urechile, şi cu totul
dîndu-mă pe mine gheenei. Suflete al meu, păcătoase, au doară aceea ai voit?

Slavă...
Pe curvarul şi pe tîlharul care s-au pocăit, i-ai primit, Mîntuitorule; iar eu cu lenea păcatului m-am
îngreunat şi de cel viclean sînt robit. Suflete al meu, păcătoase, au doară aceea ai voit?

Şi acum... Al Născătoarei:
Ajutătoare minunată şi grabnică tuturor oamenilor, Maica lui Dumnezeu, ajută mie, nevrednicului,
că sufletul meu cel păcătos aceasta a voit.

Cîntarea a 6-a
Irmos: Strigat-am cu toată inima mea către înduratul Dumnezeu, şi m-a auzit din iadul cel mai de
dedesubt, şi a scos din stricăciune viaţa mea.
Stih: Miluieşte-mă, Dumnezeule, miluieşte-mă.
Pe pămînt viaţă curvească am vieţuit şi sufletul la întuneric l-am dat; ci acum, milostive Stăpîne,
izbăveşte-mă de toată robia vrăjmaşului şi mă înţelepţeşte, ca să fac voia Ta.
Stih: Miluieşte-mă, Dumnezeule, miluieşte-mă.
Cine face unele ca acestea, precum eu? Cum zace porcul în tină, aşa şi eu păcatului slujesc; ci
Tu, Doamne Dumnezeule, scoate-mă din trîndăvirea aceasta şi-mi dă inimă ca să fac voia Ta.

Slavă...
Scoală-te, ticăloase omule, aleargă către Dumnezeu, plîngînd păcatele tale, şi cazi, lăcrimînd şi
suspinînd; iar Acela, ca un îndurat, îţi va da ţie mai înainte ca să faci voia Lui.

Şi acum... Al Născătoarei:
Născătoare de Dumnezeu, Fecioară Preacurată, păzeşte-ne pe noi de răutăţile celui văzut şi
celui nevăzut vrăjmaş; şi primeşte rugăciunile noastre, şi le du pe dînsele Fiului tău, şi-mi dă
minte ca să fac voia ta.
 Condac, Glas 6:
Suflete al meu, pentru ce te îmbogăţeşti în păcate? Pentru ce faci voia diavolului, întru ce-ţi pui
nădejdea? Părăseşte-te de acela şi te întoarce către Dumnezeu strigînd: Miluieşte-mă, îndurate
Doamne, pe mine, păcătosul.

Icos:
Gîndeşte, suflete al meu, la ceasul cel amar al morţii şi la Judecata cea înfricoşată a Făcătorului
Dumnezeu, că îngerii cei întunecaţi te vor lua pe tine, suflete, şi te vor duce în focul de veci; iar
tu, mai înainte de moarte, te pocăieşte, strigînd: Miluieşte-mă, Doamne, pe mine, păcătosul.

Cîntarea a 7-a
Irmos: Greşit-am, făcut-am fărădelege, nu ne-am îndreptat înaintea Ta, nici am păzit, nici am
făcut precum ne-ai poruncit nouă. Ci nu ne da pe noi pînă în sfîrşit, Dumnezeul Părinţilor.
Stih: Miluieşte-mă, Dumnezeule, miluieşte-mă.
Nu nădăjdui, suflete al meu, întru bogăţia cea trecătoare sau întru adunarea cea nedreaptă, că
toate acestea nu ştii cui le vei lăsa. Ci strigă: Miluieşte-mă, Hristoase Dumnezeule, pe mine,
păcătosul.
Stih: Miluieşte-mă, Dumnezeule, miluieşte-mă.
Nu nădăjdui, suflete al meu, întru sănătatea trupească cea trecătoare, nici întru frumuseţea cea
degrabă trecătoare, că vezi cum cei puternici şi cei tineri mor.
Ci strigă: Miluieşte-mă, Hristoase Dumnezeule, pe mine, nevrednicul.

Slavă...
Adu-ţi aminte, suflete al meu, de viaţa de veci, de Împărăţia Cerului gătită Sfinţilor, şi de
întunericul cel osebit, şi de mînia lui Dumnezeu care este asupra celor răi, şi strigă: Miluieşte-mă,
Hristoase Dumnezeule, pe mine, nevrednicul.

Şi acum... Al Născătoarei:
Cazi, suflete al meu, la Maica lui Dumnezeu, şi te roagă aceleia, că este grabnic ajutătoare celor
ce se căiesc, ca să roage pe Hristos, Dumnezeul nostru, şi mă va milui, pe mine, nevrednicul.

Cîntarea a 8-a
Imos: Pe Care-L slăvesc oştile cereşti şi de Care se cutremură Heruvimii şi Serafimii, toată
suflarea şi zidirea, lăudaţi-L, bine-L cuvîntaţi şi-L prea înălţaţi întru toţi vecii.
Stih: Miluieşte-mă, Dumnezeule, miluieşte-mă.
Cum nu voi plînge, cînd îmi aduc aminte de moarte? Că am văzut pe fratele meu în groapă
zăcînd, fără de slavă şi fără de chip. Dar ce aştept? Şi întru cine nădăjduiesc? Numai ce-mi dă
mie, Doamne, mai înainte de sfîrşit să mă pocăiesc.
Stih: Miluieşte-mă, Dumnezeule, miluieşte-mă.
Cu ochiul Tău cel milostiv caută spre mine cînd voi sta înaintea Ta şi mă voi judeca, Unule lesne-
iertătorule.
Binecuvîntăm pe Tatăl, pe Fiul şi pe Sfîntul Duh, Domnul.

Cred că vei veni să judeci viii şi morţii şi toţi vor sta întru a lor rînduială: bătrînii şi tinerii, stăpînii şi
slugile, domnii şi judecătorii, bogaţii şi săracii, fecioarele şi preoţii. Oare cum mă voi afla eu
atunci? Drept aceea strig Ţie: Dă-mi, Doamne, mai înainte de sfîrşit să mă pocăiesc.

Şi acum... Al Născătoarei:
Preacurată Născătoare de Dumnezeu, primeşte rugăciunea mea cea nevrednică, şi mă păzeşte
de moartea cea urîtă, şi-mi dăruieşte mai înainte de sfîrşit să mă pocăiesc.
 Cîntarea a 9-a
Irmos: Naşterea zămislirii celei fără de sămînţă este netălmăcită, rodul Maicii celei fără de bărbat
este nestricat, că naşterea lui Dumnezeu înnoieşte firile. Pentru aceasta pe tine, toate neamurile,
ca pe o Maică a lui Dumnezeu, cu ortodoxie te mărim.
Stih: Miluieşte-mă, Dumnezeule, miluieşte-mă.
Acum scap la voi, Îngerilor, Arhanghelilor şi toate Puterile, care staţi înaintea Scaunului lui
Dumnezeu: Rugaţi-vă către Făcătorul vostru, să se izbăvească sufletul meu de munca de veci.
Stih: Miluieşte-mă, Dumnezeule, miluieşte-mă.
Acum plîng către voi, Sfinţilor, Patriarhilor, Împăraţilor şi Proorocilor, Apostolilor şi Arhiereilor, şi
toţi aleşii lui Hristos: Ajutaţi-mi mie la Judecată, ca să se mîntuiască sufletul meu de întunericul
vrăjmaşului.
Slavă...
Acum ridic mîinile mele către voi, Sfinţilor Mucenici, Postnicilor, Preacuvioşilor şi toţi Sfinţii care
vă rugaţi către Dumnezeu pentru toată lumea, ca să se mîntuiască sufletul meu în ceasul morţii.

Şi acum... Al Născătoarei:
Maica lui Dumnezeu, ajută-mi mie, celui ce cu totul întru tine nădăjduiesc, şi roagă pe Fiul tău să
mă pună pe mine, nevrednicul, de-a dreapta Sa, cînd va şedea să judece viii şi morţii.
Apoi: Cuvine-se cu adevărat... Nădejdea mea este Tatăl...

Şi Otpustul.