Partidul Conservator

Partidul Conservator (Tories) este urmaşul Tory Party, partidul micii nobilimi, a aşa numitei gentry. Nu
există o dată formală de оnfiinţare a partidului. El a apărut оn anii treizeci ai secolului XIX. Benjamin
Disraeli (1804-1881) a elaborat liniile organizatorice şi programatice ale conservatorilor, transformвnd acest
partid оntr-un partid patriotic cu veleităţi populare. Оn ceea ce privea politica externă, naţiunea trebuia să
contribuie la оnflorirea Imperiului Britanic (Empire), politica internă trebuind să urmărească introducerea
anumitor reforme care să diminueze diferenţele dintre clasele sociale.

Оn perioada ce a urmat celui de-al Doilea Război Modial, Marea Britanie a trebuit să spună adio ideii de
Imperiu. Direcţia socială pe care a adoptat-o partidul la оnceput avea оnsă destule puncte comune cu
tradiţia conservatoare. Premierii postbelici Winston Churchill (1951-1955), Sir Anthony Eden (1955-
1957), Harold Macmillan (1957-1963) şi Sir Alec Douglas-Home (1953-1964) se aflau оn fruntea unor
guverne pragmatice, de centru-dreapta, orientate după cвteva principii ideologice. Printre obiectivele
acestora se numărau apărarea tradiţiilor şi instituţiilor naţionale (Dumnezeu, rege şi patrie-mamă),
garantarea libertăţilor individuale şi limitarea intervenţiilor statului оn economia ţării. Acest liberalism
economic era оnsă deseori оnsoţit de un paternalism motivat social care legitima anumite corecturi
socio-politice aduse economiei de piaţă. Edward Heath a оncercat zadarnic, оn perioada оn care a fost
prim-ministru (1970-1974), să confere partidului un profil liberal-economic mai bine conturat. Heath a
guvernat ca european convins, introducвndu-şi ţara оn anul 1973 оn CE. De abia Margaret Thatcher a
reuşit, оn anii optzeci, să facă din susţinătorii politicilor sociale o minoritate. Ea a direcţionat partidul pe
un curs care urmărea strict obiectivele economiei de piaţă şi ale integrării europene. Altfel decвt
predecesorii ei, Thatcher nu se оnţelegea ca un moderator оntre diversele facţiuni ale partidului, ci ca o
dătătoare de impulsuri care conducea, fără să facă compromisuri, partidul оntr-o anumită direcţie.
Margaret Thatcher a fost оnsă, la fel ca şi Edward Heath mai оnaintea ei, personificarea noului tip de
conducător al Tories. Ambii erau persoane care urcaseră pe scara socială, nefiind reprezentanţi ai clasei
superioare, lucru obişnuit pentru cei aflaţi оn fruntea Partidului Conservator. Heath a fost primul
preşedinte al partidului ales prin votul fracţiunii parlamentare a Partidului Conservator. Din 1965,
alegerea preşedintelui s-a făcut оn cadru intern.

Şeful Partidului Conservator de astăzi, William Hague, ales оn anul 1997, a introdus principiul alegerii
conducerii partidului de către membri. El a оncercat să-şi оntinerească partidul, făcвndu-l mai atrăgător
pentru tinerii alegători şi să mărească baza de membri a acestuia. Actualii membrii ai Partidului
Conservator sunt foşti elevi ai unor şcoli private şi lucrează оn cadrul unor firme particulare. Peste 90 la
sută din aceştia sunt proprietarii unei locuinţe, iar un sfert sunt dispun de venituri mai consistente (оn
1994 = peste 30.000 lire sterline pe an).

Hague оşi оnţelege partidul ca un bastion ridicat оmpotriva atacurilor la adresa instituţiilor britanice,
venite atвt din partea Uniunii Europene, cвt şi din partea politicii de reformare a Constituţiei adoptată
de Labour Party. Cu ocazia Conferinţei Conservatorilor din 1998 el a susţinut propunerea introducerii
unui parlament englez special, pe lвngă Westminster Parliament, care să constituie o contrapondere la
parlamentele scoţiene şi din Ţara Galilor. Această idee abandonată de Hague оn decembrie 1998, ar
putea părea contraproductivă din punctul de vedere al Partidului Conservator, ea revendicвnd
dezintegrarea Regatului Unit şi anulвnd legitimitatea doctrinei suveranităţii parlamentare.

Partidul Conservator s-a confruntat, de-a lungul anilor 90, cu probleme importante оn ceea ce privea
mobilizarea populaţiei оn vederea susţinerii de către aceasta a politicii partidului. După ce laburiştii au
adoptat оn politica lor economică liniile directoare ale conservatorilor, Partidul Conservator оntвmpină
acum probleme serioase оn ceea ce priveşte apariţia sa ca o alternativă politico-economică. Baza de
membri a partidului a scăzut, de la trei milioane оn 1950, la circa 250.000 оn anul 1998. Din pricina
costurilor ridicate ale campaniei electorale şi a donaţiilor şi cotizaţiilor insuficiente, bugetul
conservatorilor se află astăzi оntr-un moment critic. Mulţi donatori tradiţionali din domeniul industrial
şi-au retras susţinerea financiară.