Aplicaţii ale metodelor numerice în electrotehnică - Micu Dan Doru, Cziker Andrei

       
              

Ca o aplicaţie a teoriei ecuaţiilor diferenţiale liniare cu coeficienţi variabili

se vor aminti în continuare pe scurt ecuaţiile şi funcţiile lui Bessel.

x 2 y ' ' ( x) + xy' ( x) + ( x 2 − υ 2 ) y ( x) = 0 (A1)

unde x > 0 iar υ ≥ 0 este o constantă.

Avem 2 situaţii:
- υ ≠ întreg
- υ = întreg
Această ecuaţie apare în rezolvarea unor probleme practice din
electrotehnică ca de exemplu: determinarea potenţialului electrostatic în cazul unor
sisteme cu simetrie cilindrică sau sferică.

Caz 1. υ = întreg
Obţinem după diverse manipulări matematice funcţia lui Bessel de speţa I
şi ordin υ notată J υ (x) şi dată de seria:

∞ υ +2k
(−1) k  x
J υ ( x) = ∑ k =0
⋅ 
k!Γ(υ + k + 1)  2 
,x > 0 (A2)

υ 2k
x ∞ (−1) k  x
J υ ( x) =   ⋅ ∑⋅  , x > 0
 2  k =0 k!Γ(υ + k + 1)  2 
(A3)

unde seria de puteri converge pentru ∀x ∈ R , de unde rezultă că J υ (x) este definită
şi satisface ecuaţia lui Bessel pentru x > 0.

Caz 2. υ ≠ întreg
Obţinem funcţia lui Bessel de speţa I şi ordin - υ :

−υ ∞ 2k
 x (−1) k x
J −υ ( x ) =   ⋅
2
∑ k =0
⋅  ,x > 0
k!Γ(−υ + k + 1)  2 
(A4)

Cele 2 soluţii ale ecuaţiei lui Bessel cu υ ≠ întreg Jυ ( x), J −υ ( x) sunt

liniar independente.
Soluţia generală a ecuaţiei Bessel pentru υ ≠ întreg este:

y ( x) = c1 J υ ( x) + c 2 J −υ ( x) (A5)
Aplicaţii ale metodelor numerice în electrotehnică - Micu Dan Doru, Cziker Andrei

unde c1 , c2 - constante arbitrare.

În cazul υ = întreg, υ = n ≥ 0 există o soluţie particulară a ecuaţiei Bessel care
este funcţia J n (x ) numită funcţia Bessel de speţa I şi ordin n (∈ Z ) :

∞ n+2 k ∞ n+2 k
(−1) k  x (−1) k  x 
J n ( x) = ∑
k =0
 
k!Γ(n + k + 1)  2 
= ∑
k =0
 
k!(n + k )! 2 
(A6)

care este o serie de puteri convergentă pe toată axa reală şi chiar în tot planul
complex.
În cazul particular n = 0 pentru ecuaţia:

xy ' ' ( x ) + y ' ( x) + xy ( x) = 0 (A7)

avem soluţia particulară:

∞ 2k
(−1) k  x
J 0 ( x) = ∑
k =0 ( k! ) 2
 
2
(A8)

În acest caz, υ = n = întreg ≥ 0 , se poate construi pentru ecuaţia lui Bessel o a

doua soluţie, liniar independentă faţă de J n (x) , notată N n (x) şi numită funcţia lui
Neumann sau funcţia lui Bessel de speţă II şi ordin întreg n ≥ 0 .
Soluţia generală a ecuaţiei va fi:

y ( x) = c1 J n ( x) + c1 N n ( x) (A9)
unde J n ( x), N n ( x) liniar independente, căci wronskianul lor este ≠ 0 :

J n ( x) N n ( x)
W= ≠0 (A10)
J 'n ( x) N 'n ( x)

n −1 2 j −n ∞ n+ 2 j
1 (n − j − 1)! x  1 (−1) j  x 
N n ( x) = J n ( x) ln x −
2
∑
j =0 j!
 
 2
−
2
∑j =1
 
j!(n + j )! 2 
[ϕ ( j ) + ϕ (n + j )]

1 1
unde: ϕ (m) = 1 + + ... + , m ∈ N ,ϕ (0) = 0 .
2 m
: Important pentru aplicaţii este relaţia de recurenţă între trei funcţii

     

Bessel de speţa I cu ordine consecutive:

Aplicaţii ale metodelor numerice în electrotehnică - Micu Dan Doru, Cziker Andrei

2υ
Jυ ( x ) = Jυ −1 ( x) + J υ +1 ( x), x > 0
x
1
J 'υ ( x) = (J υ −1 ( x ) − J υ +1 ( x) )
2
1 .
∫
0
xJυ (λx) J υ ( µx)dx = 0

Relaţia de ortogonalitate, cu λ ≠ µ - rădăcini ≥ 0 ale funcţiei Bessel J υ (x ) :

1
1 2
∫ xJ (λn x )dx = Jυ +1 (λn )
2
υ (A11)
0
2

cu λn > 0 rădăcină a funcţiei Bessel J υ ( x ), υ ≥ 0 .

: Uneori în aplicaţii întâlnim şi ecuaţia modificată a lui Bessel:

     

x 2 y" ( x ) + xy ' ( x) − ( x 2 + υ 2 ) y ( x) = 0 (A12)

unde x > 0, υ ≥ 0 - constantă.
Dacă υ ≠ întreg rezultă două soluţii particulare liniar independente:

∞ υ +2 k
1  x
Iυ ( x ) = ∑
k =0
 
k!Γ(υ + k + 1)  2 
(A13)

∞ −υ + 2 k
1  x
I −υ ( x ) = ∑
k =0
 
k!Γ(−υ + k + 1)  2 
(A14)

care sunt funcţiile modificate ale lui Bessel de speţa I şi ordin υ ;−υ .
Soluţia generală este:
y ( x ) = c1 I υ ( x ) + c 2 I −υ ( x) (A15)

unde x > 0; c1 , c 2 -constante arbitrare reale.

Dacă υ = n = întreg ≥ 0 rezultă o soluţie sub forma unei serii de puteri
convergentă pentru ∀x ∈ R care este funcţia modificată a lui Bessel de speţa I şi
ordin întreg n:
∞ n+2 k
1  x
I n ( x) = ∑
n =0
 
k!(n + k )! 2 
(A16)
Aplicaţii ale metodelor numerice în electrotehnică - Micu Dan Doru, Cziker Andrei

       

               

Dacă u = u ( x, y , z ) , (x,y,z – variabile independente) ecuaţia lui Laplace ia

forma:

∂ 2 u ∂ 2u ∂ 2 u
∆u = + + =0 (A17)
∂x 2 ∂y 2 ∂z 2

unde u = u ( x, y , z ) este o funcţie de clasă C 2 în domeniul D (cu derivate parţiale

de ordinul unu şi doi continue în D) care satisface ecuaţia (A17) şi se numeşte
funcţie armonică de trei variabile independente.
În coordonate sferice ∆u = 0

1 ∂ 2 ∂u 1 ∂ ∂u 1 ∂ 2u
∆u = ( r ) + (sin θ ) + =0 (A18)
r 2 ∂r ∂r r 2 sin θ ∂θ ∂θ r 2 sin 2 θ ∂ϕ 2

Legătura între coordonatele carteziene şi cele sferice este, conform figurii A1:

x = r sin θ cos ϕ , y = r sin θ sin ϕ , z = r cosθ

unde: r ≥ 0, θ ∈ [0, π ], ϕ ∈ [0,2π ] .

z
P

θ r

O
y
ϕ
x

Figura A1
Aplicaţii ale metodelor numerice în electrotehnică - Micu Dan Doru, Cziker Andrei

Dacă căutăm o soluţie a ecuaţiei (A18) care să nu depindă de ϕ, adică

u = u (r ,θ ) avem:

1 ∂  2 ∂u  1 ∂  ∂u 
r +  sin θ =0 (A19)
r 2 ∂r  ∂r  r 2 sin θ ∂θ  ∂θ 

Punând u = R(r ) ⋅ T (θ ) , R, T trebuie determinate.

(1 − t 2 ) P' ' (t ) − 2tP ' (t ) + n(n + 1) P(t ) = 0 (A20)

unde cos θ = t , P (cosθ ) = T (θ ), t ∈ (−1,1).

Ecuaţia diferenţială (A20) pe care o satisface funcţia P = P (t ) se numeşte
ecuaţia lui Legendre.
Pentru rezolvarea ecuaţiei Laplace ∆u = 0 se impune deci studierea ecuaţiei lui
Legendre (A20).

            

Polinoamele Legendre sunt de forma:

1 dn
Pn ( x ) =
n n
[( x 2 − 1) n ] (A21)
2 n! dx
1
P0 ( x) = 1; P1 ( x) = x; P2 ( x) = (3x 2 − 1) .
2

Funcţiile y = Pn (x ) satisfac ecuaţia diferenţială Legendre (A20):

(1 − x 2 ) y ' ' ( x) − 2 xy ' ( x) + n(n + 1) y ( x) = 0, n = 0,1,2,... (A22)

1
Funcţia W ( x, h) = se numeşte funcţia generatoare a polinoamelor lui
1 − 2 xh + h 2
Legendre:

∞
| x |≤ 1
W ( x, h ) = ∑h
m =0
n
Pn ( x)
| h |< 1
. (A23)
 Aplicaţii ale metodelor numerice în electrotehnică - Micu Dan Doru, Cziker Andrei

 
 
  
              

1. Relaţia de recurenţă

(n + 1) Pn+1 ( x) = (2n + 1) xPn ( x ) − nPn−1 ( x), n = 1,2,... (A24)

2. Pn (x ) este un polinom de gradul n, având toate rădăcinile reale şi distincte,

cuprinse în intervalul (-1,1)

3. Pn (x ) este ortogonal pe toate polinoamele de grad mai mic decât n

∫
−1
Pn ( x)Qm ( x)dx = 0 (A25)

∀Qm ( x ) polinom de grad mai mic decât n.

4. Polinoamele Legendre satisfac relaţia de ortogonalitate

0 ,m ≠ n
1 
∫
−1
Pn ( x) Pm ( x )dx =  2
 2n + 1 , m = n
(A26)

5. O funcţie continuă f = f (x) poate fi dezvoltată în serie uniform convergentă

după polinomul lui Legendre pe [-1,1]

∞
f ( x) = ∑ c P ( x) ,
n =0
n n (A27)

unde coeficientul cn este:

2n + 1 1
cn =
2 ∫ −1
f ( x ) Pn ( x) dx, n = 0,1,2,... . (A28)
 Aplicaţii ale metodelor numerice în electrotehnică - Micu Dan Doru, Cziker Andrei

              

              

Avem un conductor filiform parcurs de curent. Se stabilesc anumite puncte

numerotate cu …, -3, -2, -1 ,0, 1, 2, 3, … în care se măsoară potenţialele electrice
corespunzătoare …, V-3, V-2, V-1, V0, V1, V2, V3, …
Acest exemplu poate fi transpus şi pe alt exemplu similar cum ar fi reprezentarea
tensiunii sau curentului într-o linie bifilară lungă.
În ambele cazuri se poate alcătui un tabel după cum urmează:

X … x-3 x-2 x-1 x0 x1 x2 x3 …

Y … y-3 y-2 y-1 y0 y1 y2 y3 ….

Să presupunem că punctele xi sunt echidistante, distanţa dintre două puncte

succesive fiind h, numită pas.
În acest caz: xi = x0 + ih , i ∈ Z iar tabelul se poate reprezenta acum astfel:

Z … -2 -1 0 1 2 3 …
X … x-2 x-1 x0 x1 x2 x3 …
Y … y-2 y-1 y0 y1 y2 y3 …

Introducem operatorul de translaţie E definit prin relaţia:

Ef ( xk ) = f ( xk + h) . (A29)

Operatorul poate fi repetat de i ori:

E i f ( xk ) = f ( xk + ih) sau E i yk = yk + ih , i ∈ Z

pentru α ∈ Q : E α f ( xk ) = f ( xk + αh) (A30)

interpolarea se face în puncte care nu sunt date.
  
  

Fiind dat tabelul de valori

Z … -3 -2 -1 0 1 2 3
X…1 2 3 4 5 6 7
Y…4 3 5 4.5 6 4 5.3

Iar E 2 f ( x−1 ) = f ( x1 ) = 6 , E −5 f ( x2 ) = f ( x−3 ) = 4 .

Avem E : Y → Y , Y – şirul ordonat {yi }i∈Z , iar E 0 f ( x ) = f ( x) operatorul identic.
 Aplicaţii ale metodelor numerice în electrotehnică - Micu Dan Doru, Cziker Andrei

          

            
      

Operatorul diferenţă la dreapta, notat cu ∆ (a nu se confunda cu

laplacianul), este definit sub forma:

∆f ( x ) = f ( x + h ) − f ( x ) (A31)

Se mai poate scrie:

∆ ( f ( x)) = Ef ( x ) − E 0 f ( x) , ∆ = E − E 0
∆m = ∆ ⋅ ∆m −1 , m ∈ Z , (∆m f ( x) = ∆(∆m−1 f ( x) ) = ∆m−1 (∆f ( x ) ))

∆2 f ( x) = ∆[∆f ( x )] = ∆[ f ( x + h) − f ( x)] = f ( x + 2h) − f ( x + h) − f ( x + h) + f ( x )

= f ( x + 2h) − 2 f ( x + h) + f ( x )
sau: ∆2 = ( E − E 0 ) 2 = E 2 − 2 E + E 0

caz general: ∆m = ( E − E 0 ) m , m ∈ N (A32)

După dezvoltarea binomului se obţin formulele pentru diferenţe la dreapta

de orice ordin:

∆m = E m − Cm1 E m −1 + Cm2 E m − 2 − ...

m
∆m f ( x) = ∑ (−1) C
k =0
k k
m f ( x + ( m − k )h) , m ≥ 1 (A33)

            
  
               

∇ f(x) = f(x) - f(x-h) → ∇ = E 0 - E −1

∇ n = (E 0 - E −1 ) n = E 0 - C 1n E −1 +C 2n E −2 - C 3n E −3 +… (A34)

Pentru n=2: ∇ 2 = E 0 - 2E −1 +E −2

∇ 2 f(x) = ∇(∇f(x)) = ∇(f(x)-f(x-h)) = f(x)-2f(x-h)+f(x-2h)

1 1
−
−1
∆-∇ = E-2E +E 0
= (E -E 2 2
)2 .
 Aplicaţii ale metodelor numerice în electrotehnică - Micu Dan Doru, Cziker Andrei

           

   


h h
δf(x) = f(x+ )-f(x- )
2 2
1 1
−
δ = E 2 -E 2
(A35)

Pentru diferenţa simetrică de ordin doi avem:

1 1
−
δ = (E -E
2 2 2
) 2 = E-2E 0 +E −1 = ∆-∇ (A36)

Pentru diferenţa simetrică de ordin n avem:

1 1
−
δ n = (E 2 -E 2
)n . (A37)



        

1 h h
µf(x) = [f(x+ ) + f(x- )] (A38)
2 2 2

prescurtat:
1 1
1 −
µ= (E 2 +E 2
)
2

Formule utile: ∆=E - E 0 = (E 0 -E −1 )E = E∇ (A39)

1 1
1 2 − 1
µ2 = (E +E 2 ) 2 = E 0 + δ 2 (A40)
4 4

În cazul în care α∈Q relaţia E i f(x k ) = f(x k +ih) se poate extinde şi la

     

cazul E α f(x) = f(x+αh). Această extindere este un mod de a pune problema

interpolării în puncte care nu sunt date prin tabel. Acest procedeu presupune
introducerea unor ipoteze asupra aplicaţiei f, extinsă pentru valori care nu sunt
conţinute în tabelul iniţial. Formulele de interpolare pot avea aplicaţii practice utile.

Aplicând operatorul E α în punctul x 0 :

E α f(x0) = f(x 0 +αh) (A41)

 Aplicaţii ale metodelor numerice în electrotehnică - Micu Dan Doru, Cziker Andrei

Pentru diferite valori ale lui α se află valoarea lui y în punctul corespunzător
exprimată prin formule cu diferenţe la dreapta, stânga sau simetrice.

         
   
  

                  
   
     

α (α − 1) α (α − 1)(α − 2)
E α = (E 0 +∆) α = E 0 +α∆+ ∆2+ ∆ 3 +… (α>0)
2! 3!

Presupunem că f(x) este dezvoltată în serie Taylor.



            

             
   
     

E −1 = E 0 - ∇

α (α + 1) α (α + 1)(α + 2)
E α = (E 0 -∇) − α = E 0 +α∇+ ∇2+ ∇ 3 +…(α<0)
2! 3!



         
       


1 1 1
α 2 r +1
E =E + Cα δE + Cα δ + Cα +1 δ E + C 0 1 2 2 2 3 3 2 4
α +1 δ +…+ C 4 2r
α + r −1 δ +C 2r 2 r +1
α +r δ E ... 2

         
          

    
        


        

n +1

∏ (x − x )
i =1
i

i≠ j
L j (x) = n +1
, j=1,2,…,n+1
∏ i =1
( x j − xi )
i≠ j
 Aplicaţii ale metodelor numerice în electrotehnică - Micu Dan Doru, Cziker Andrei

  
  

Cu formula de interpolare Lagrange să se găsească polinomul care are ca

rădăcini valorile din tabelul următor:

x 1 2 3 4
y 0 1 4 9

Rezultă parabola:

( x − 2)( x − 3)( x − 4) ( x − 1)( x − 3)( x − 4) ( x − 1)( x − 2)( x − 4)

y= + + +
(1 − 2)(1 − 3)(1 − 4) (2 − 1)(2 − 3)(2 − 4) (3 − 1)(3 − 2)(3 − 4)
( x − 1)( x − 2)( x − 3)
+ = 1 − 2x + x 2
(4 − 1)(4 − 2)(4 − 3)

  
  

Construim un tabel care satisface ecuaţia:

y = 1 + 2 x − x 2 + x3

x y ∆y ∆2 y ∆3 y ∆4 y
0 1
2
1 3 4
6 6
2 9 10 0
16 6
2
3 16 0
5
32 6
5
4 22
7
54
1
5 1
1

Calculăm valoarea lui y pentru x 0 = 0 şi α = 6

α (α − 1) α (α − 1)(α − 2)
E α = E 0 +α∆+ ∆2+ ∆ 3 +…
2! 3!
Aplicaţii ale metodelor numerice în electrotehnică - Micu Dan Doru, Cziker Andrei

6⋅5 6⋅5⋅ 4
E 6 f(0) = 1+6⋅2+ 4+ ⋅6 = 193 = f(6) (se verifică)
2! 3!

Din tabel se vede că polinomul care are ca rădăcini punctele tabelate este de gradul
III (diferenţe de ordin 3 constante).
Pentru h=1, x 0 =0
4α (α − 1) 6α (α − 1)(α − 2)
E α f(0) = 1+2α+ + = 1+2α-α2+α3
2! 3!

Pentru α=-6, x0=5 avem

6⋅5 6⋅5⋅ 4
E −6 f(5) = 111-6⋅54+ ⋅22- ⋅6 = -3 (se verifică prin ecuaţia dată)
2! 3!

Cu formula lui Gauss pentru x 0 =3, α=3

3⋅ 2 4 ⋅3⋅ 2
E 3 f(3) = 25+3⋅32+ (32-16)+ (22-16) = 193
2! 3!

adică regăsim valoarea lui f(6).

          
  
                 

Dacă funcţia f(x) este dată printr-un tabel, a calcula derivata într-un punct
înseamnă a dota funcţia f cu proprietatea de derivabilitate, adică a admite că f(x)
este o funcţie derivabilă de un număr de ori convenabil. Rezultă că prin calculul
derivatei cu date din tabel vom obţine valoarea derivatei în punctul considerat, a
funcţiei reprezentate de polinomul de interpolare determinat de punctele luate în
considerare. Iată deci că revine ideea însemnătăţii pe care o are cunoaşterea
legităţii fenomenului reprezentat prin datele din tabel obţinute de exemplu prin
măsurători experimentale.
Funcţia f(x) este dezvoltată în serie Taylor:

h h2
f(x+h) = f(x)+ f ′( x ) + f ′′( x) +…
1! 2!

d dn
Introducem operatorul liniar D= ; D n = n ; D n = D ⋅ D n −1
dx dx
Aplicaţii ale metodelor numerice în electrotehnică - Micu Dan Doru, Cziker Andrei

hD (hD) 2 (hD ) 3
E = E0 + + + + ... = e hD (A42)
1! 2! 3!
1
⇒D= ⋅ ln E - expresia generală a operatorului de derivare.
h
1
Rezultă formulele: ln( E 0 + ∆) D=
h
1 ∆2 ∆3 ∆4
D = ( ∆ − + − + ...)
h 2 3 4
1 11 5
D2 = 2 (∆2 − ∆3 + ∆4 − ∆5 + ...)
h 12 6
1
D = − ln( E 0 − ∇)
h
1 ∇ 2 ∇3 ∇ 4
D = (∇ + + + + ...)
h 2 3 4
1 11 5
D = 2 (∇ 2 + ∇ 3 + ∇ 4 + ∇ 5 + ...)
h 12 6

           
  
                 


Aplicaţia f(x) dată prin tabel o extindem la o funcţie integrabilă pe

intervalele [ x0 , x0 + nh ]. Introducem operatorul liniar:

x0 + nh
I n f ( x) = ∫ x0
f ( x)dx =F ( x0 + nh) − F ( x0 )

unde F(x) este primitiva lui f(x).

Sau în scriere operaţională:

I n = ( E n − E 0 ) ⋅ D −1 (A43)

f(x) = D⋅F(x)

Relaţia (A43) reprezintă forma generală a formulelor de integrare numerică

1
Din D = ln E rezultă:
h
I n = h( E n − E 0 )(ln E ) −1 (A44)
 Aplicaţii ale metodelor numerice în electrotehnică - Micu Dan Doru, Cziker Andrei

Introducând diferenţa la dreapta obţinem:

( E 0 + ∆) n − E 0
In = (A45)
ln( E 0 + ∆ )

După dezvoltarea în serie:

n n(2n − 3) 2 n(n − 2) 2 3 n(6n 3 − 45n 2 + 110n − 90) 4

I n = nh[ E 0 + ∆+ ∆ + ∆ + ∆ + ...]
2 12 24 720

Din această formulă se deduc direct formulele Newton-Cotes. De exemplu pentru

n=1 se obţine formula trapezului. Pentru n=2 se obţine formula lui Simpson:

2
I4 = h(7 E 0 + 32 E + 12 E 2 + 32 E 3 + 7 E 4 )
45
h
I1 = ( E 0 + E ) - formula trapezului
2
h
I 2 = ( E 0 + 4E + E 2 ) - formula lui Simpson
3
3
I 3 = h ( E 0 + 3E + 3E 2 + E 3 )
8
  
  

∫e
−x
Să se calculeze numeric integrla dx şi să se compare cu rezultatul
0

analitic.

1
Pentru n=2, h=
2
1
1 −
Numeric se obţine: (1 + 4e 2 + e −1 ) = 0.63235
6
1
Analitic se obţine: − e − x 0 = 0.63212
1
Pentru: n=4, h=
4
1 1 3
1 − − −
Numeric se obţine: (7 + 32e 4 + 12e 2 + 32e 4 + 7e −1 ) = 0.63214
90
Eroarea pentru n=4 este mai mică decât pentru n=2.