Studiul 13 18-24 septembrie

„În aceasta este cuprinsă Legea...”

Pentru studiul din această săptămână, citeşte Romani 14 – 16.

Sabat după-amiază
Text de memorizat: „Dar pentru ce judeci tu pe fratele tău? Sau pentru
ce dispreţuieşti tu pe fratele tău? Căci toţi ne vom înfăţişa înaintea
scaunului de judecată al lui Hristos.” (Romani 14,10)
Cineva s-a dus la un rabin renumit din Antichitate şi i-a cerut să-i ex-
plice întreaga semnificaţie a Torei, în timp ce stă într-un picior. Rabinul
i-a răspuns stând într-un picior: „Să nu-i faci altuia ce ţie ţi se pare a fi
dureros. Aceasta este întreaga Toră. Restul este comentariu”.
Indiferent dacă suntem sau nu de acord cu declaraţia rabinului, el
prezintă o idee. Unele aspecte ale credinţei noastre sunt fundamentale,
iar altele sunt doar „comentariu”. Studiul din săptămâna aceasta tratează
câteva dintre acele „comentarii”. Lucrul acesta înseamnă că tot ce a fost
înainte s-a concentrat foarte mult asupra principiilor fundamentale ale
mântuirii. Care este rolul Legii – fie al întregului sistem al Vechiului Tes-
tament, fie doar al Celor Zece Porunci – în domeniul mântuirii? Pavel a
trebuit să definească în mod clar care sunt temeiurile pe care Dumnezeu
acceptă pe cineva. Probabil că totul ar putea fi rezumat prin întrebarea
temnicerului păgân: „Ce trebuie să fac, ca să fiu mântuit?” (Fapte 16,30).
Pavel începe acum să facă unele „comentarii”. Deşi a fost foarte ca-
tegoric cu privire la unele idei, Pavel adoptă o atitudine mult mai liberă
cu privire la alte lucruri, deoarece acestea sunt neesenţiale, sunt „comen-
tarii”. În acelaşi timp, deşi subiectele ar fi putut să nu fie importante în ele
însele, atitudinea pe care creştinii o aveau unii faţă de alţii, cu privire la
aceste subiecte, era importantă.
Studiul 13

159
 Duminică, 19 septembrie Fratele slab
În Romani 14,1-3, este vorba despre consumarea cărnii animalelor
care ar fi putut fi jertfite idolilor. Conciliul de la Ierusalim (Fapte 15) a
reglementat că şi creştinii convertiţi dintre neamuri trebuiau să se abţină
de la folosirea unor asemenea alimente. Totuşi, nu se ştia întotdeauna
dacă acea carne vândută pe piaţa publică provenea sau nu de la animale
jertfite idolilor (vezi 1 Corinteni 10,25). Unor creştini nu le păsa deloc, dar
alţii, dacă aveau cea mai mică îndoială, alegeau să mănânce doar vegetale.
Subiectul nu are nicio legătură cu vegetarianismul sau cu stilul de viaţă
sănătos. De asemenea, Pavel nu sugerează în pasajul acesta că deosebirea
dintre curat şi necurat a fost anulată. Nu acesta este subiectul în discuţie.
Dacă expresia: „unul crede că poate să mănânce de toate” (Romani 14,2)
ar fi interpretată ca însemnând că acum poate fi consumat orice animal,
curat sau necurat, ar fi aplicată greşit. O comparaţie cu alte pasaje din
Noul Testament ar fi împotriva unei astfel de aplicaţii.
„A primi” pe cel slab în credinţă a însemnat a-i acorda calitatea deplină
de membru şi un statut social deplin. El nu trebuia să fie judecat, ci să i se
dea dreptul de a avea propria părere.
1. Prin urmare, ce principiu ar trebui să învăţăm din Romani 14,1-3?
______________________________________________________________
______________________________________________________________
De asemenea, este important să înţelegem că Pavel nu vorbeşte, în
versetul 3, în mod negativ, despre „cel slab în credinţă”. Nici nu sfătuieşte
cum să ajungă puternic. Din punctul de vedere al lui Dumnezeu, creştinul
exagerat de scrupulos (considerat exagerat de scrupulos, se pare, nu de
Dumnezeu, ci de semenii lui creştini) este acceptat. „Dumnezeu l-a primit”.
2. Cum dezvoltă Romani 14,4 ceea ce tocmai am studiat?
______________________________________________________________

Deşi trebuie să ţinem minte principiile înţelese în studiul de astăzi, oare

nu sunt ocazii şi locuri în care trebuie să intervenim şi să judecăm, dacă nu
inima unui om, cel puţin faptele lui? Trebuie să facem un pas înapoi şi să nu
spunem nimic în nicio situaţie? Isaia 56,10 îi descrie pe păzitori ca pe „nişte
câini muţi, care nu pot să latre”. Cum putem să ştim când să vorbim şi când să
Studiul 13

păstrăm tăcerea? Cum putem să trasăm linia corectă de separare aici?

160
 Comentarii pentru instructori

Obiectivele instructorului
La nivelul cunoştinţelor: Membrii grupei să înţeleagă că este impor-
tant ca fiecare om să fie lăsat să urmeze voia lui Dumnezeu cât mai
bine, după cum ştie el şi, în acelaşi timp, să fie conştienţi că faptele
lor îi influenţează pe cei din jur.
La nivelul sentimentelor: Să preţuiască unitatea în Hristos ca pe un prin-
cipiu care se referă atât la independenţa, cât şi la interdependenţa
noastră.
La nivelul practic: Să facă orice este necesar pentru a contribui la pa-
cea şi zidirea trupului lui Hristos.

SCHIŢA STUDIULUI
I. Cunoştinţe: Unitate în diversitate
A. Deşi fiecare poate să înţeleagă în felul său cerinţele lui Dumnezeu,
trebuie să ne acceptăm şi să ne încurajăm unii pe alţii în a urma
conştiinţa personală şi în a fi dispuşi să învăţăm unii de la alţii.
B. Care sunt unele neînţelegeri care apar când membrii bisericii îşi
urmează fiecare propria conştiinţă în ascultarea de Dumnezeu?
C. Cum pot aceste neînţelegeri să conducă la dezbinare şi cum pot ele
să conducă la creştere?

II. Sentimente: Preţuire pentru cel de alături

A. Deşi este important să ne urmăm îndemnurile conştiinţei, trebuie
să fim conştienţi că lucrurile pe care le facem îi influenţează pe
ceilalţi.
B. Cum trebuie să ne purtăm cu membrii care îşi exprimă îngrijorarea
cu privire la stilul nostru de viaţă, la faptele sau la deosebirile dintre
noi în domeniul lucrurilor spirituale?

III. Practic: Zidirea trupului lui Hristos

A. Care sunt câteva dintre căile prin care favorizăm un spirit de uni-
tate între credincioşii care sunt diferiţi în multe privinţe?

Rezumat: Deşi pot exista deosebiri între noi, în felul în care ne înţe-
legem datoria faţă de Dumnezeu, dacă vom cultiva acceptarea, respectul
şi dispoziţia de a învăţa unii de la alţii, vom ajunge să fim mai apropiaţi.
Studiul 13

161
 Luni, 20 septembrie Cu ce măsură măsuraţi
3. Ce motiv ne prezintă Pavel în Romani 14,10 pentru a fi atenţi la felul în
care îi judecăm pe alţii?
______________________________________________________________
Uneori, avem tendinţa de a-i judeca pe alţii cu asprime şi chiar pentru
lucruri pe care le facem şi noi. Totuşi, cât de adesea, lucrurile pe care le
facem noi nu ni se par aşa de rele ca atunci când le fac alţii. Noi am putea
să ne amăgim singuri, în ipocrizia noastră, dar nu şi pe Dumnezeu care
ne-a avertizat: „Nu judecaţi, ca să nu fiţi judecaţi. Căci cu ce judecată
judecaţi, veţi fi judecaţi; şi cu ce măsură măsuraţi, vi se va măsura. De ce
vezi tu paiul din ochiul fratelui tău şi nu te uiţi cu băgare de seamă la bârna
din ochiul tău? Sau cum poţi zice fratelui tău: ‘Lasă-mă să scot paiul din
ochiul tău’, şi, când colo, tu ai o bârnă într-al tău?’” (Matei 7,1-4).
4. Ce semnificaţie are declaraţia din Vechiul Testament, pe care Pavel o
citează aici? Romani 14,11
Citatul din Isaia 45,23 susţine ideea că toţi trebuie să se înfăţişeze la
judecată. „Orice genunchi” şi „orice limbă” înseamnă că fiecare este che-
mat individual. Fiecare va trebui să dea socoteală pentru viaţa şi faptele
sale (vers.12). Nimeni nu poate să dea socoteală pentru altul. În sensul
acesta important, noi nu suntem păzitorii fraţilor noştri.
5. Cum înţelegi ce spune Pavel în Romani 14,14?
______________________________________________________________
Subiectul continuă să fie carnea animalelor jertfite idolilor, nu deose-
birea dintre alimentele considerate curate şi cele necurate. Pavel spune
că, în sine, nu este nimic greşit a mânca alimente care ar fi putut fi jertfite
idolilor. În cele din urmă, ce este un idol? Nu este nimic (vezi 1 Corinteni
8,4). Prin urmare, cui îi pasă dacă un păgân a jertfit animalul unei statui,
unei broaşte sau unui taur?
Nimeni nu ar trebui să fie determinat să-şi calce pe conştiinţă, chiar
dacă acea conştiinţă este exagerat de sensibilă. Se pare că fraţii „puternici”
în credinţă nu înţelegeau faptul acesta. Ei dispreţuiau conştiinciozitatea
fraţilor „slabi” şi puneau nişte pietre de poticnire în calea lor.
Ai putea, în zelul tău pentru Domnul, să fii în pericolul de care ne avertizează
Pavel aici? De ce trebuie să fii atent să nu încerci să fii conştiinţă pentru alţii,
Studiul 13

oricât de bune ar fi intenţiile tale?

162
 Comentarii pentru instructori

PAŞII ÎNVĂŢĂRII
1. MOTIVEAZĂ!
Ideea centrală pentru creştere spirituală: Credincioşii pot să fie de
acord cu privire la principiile Scripturii, dar pot să nu fie de acord cu
metodele de aplicare a acestor principii. În astfel de situaţii, amabilitatea
şi înţelegerea trebuie să fie mai presus de judecată şi condamnare.
Din cauză că Roma a fost un creuzet cultural, nu este surprinzător că
diferitele medii culturale din care veneau credincioşii au făcut să existe
înţelegeri diferite cu privire la trăirea vieţii creştine. Deşi creştinii iudei şi
cei dintre neamuri erau la fel de dedicaţi lui Isus, ca Mântuitor, moştenirea
lor culturală a dus la o anumită tensiune când cele două grupe au încercat
să pună în practică învăţătura. Conciliul de la Ierusalim (Fapte 15) a fost o
încercare de a rezolva neînţelegerile dintre cele două grupe, dar Epistola
către romani a fost scrisă la câţiva ani după conciliu, ceea ce dovedeşte că
acele deosebiri au fost greu de rezolvat.
Dacă biserica timpurie, cea mai aproape în timp de prima venire a lui
Hristos, a avut aceste dificultăţi, ar trebui să fim surprinşi că bisericile din
zilele noastre se luptă pentru armonie? Există în biserica ta grupări etnice
diferite? Cum a armonizat biserica ta diferenţele? A produs varietatea
aceasta o dezbinare?
Vârsta este încă un factor care dezbină adesea bisericile. Sociologii
chiar vorbesc despre cultura tineretului, ca şi când ar fi o entitate separată,
incluzând valori unice, modele sociale şi un limbaj aparte. Există în biserica
ta o relaţie armonioasă între diferitele grupe de vârstă? Există conflicte cu
privire la preferinţele muzicale, păzirea Sabatului şi metodele de evanghe-
lizare? Când creştinii nu sunt de acord, cum sunt rezolvate neînţelegerile
– biserica se divizează şi grupele se despart, au loc schimburi de cuvinte
caustice, au loc discuţii critice? Probabil că biserica ta este caracterizată
de înţelegere, de deschidere, ascultare plină de simpatie şi flexibilitate.
Bisericile care au o astfel de experienţă sunt cu adevărat binecuvântate!
După ce a stabilit o temelie teologică, Pavel s-a ocupat de neînţelegerile
culturale cu privire la anumite practici, neînţelegeri care au ameninţat să
fărâmiţeze biserica.
Activitate: Dacă vi se pare potrivit, faceţi următoarea experienţă. (La fel
de bine, puteţi doar să o redaţi în cuvinte.) Puneţi într-un vas mare de sticlă
transparentă pietre mari, până ce vasul se umple. Întrebaţi: Este vasul plin?
Studiul 13

Răspunsul aşteptat este: „Da”. Apoi, aduceţi nişte nisip şi turnaţi-l în vas.

163
 Marţi, 21 septembrie Nu da prilej de cădere

6. Citeşte Romani 14,15-23 (vezi şi 1 Corinteni 8,12.13). Rezumă esenţa

cuvintelor lui Pavel. Ce principiu putem să învăţăm din pasajul acesta,
pe care să-l aplicăm în toate domeniile vieţii noastre?
______________________________________________________________
______________________________________________________________
______________________________________________________________
În versetele 17-20, Pavel pune diferite aspecte ale creştinismului într-o
perspectivă corespunzătoare. Deşi alimentaţia este importantă, creştinii
nu ar trebui să se certe cu privire la alegerea unora de a mânca vegetale, în
loc de a mânca alimente cu carne care ar fi putut să fi fost jertfită idolilor.
În schimb, ei ar trebui să se concentreze asupra neprihănirii, păcii şi bucu-
riei în Duhul Sfânt. Cum am putea să aplicăm ideea aceasta la subiectele
despre alimentaţie din biserica noastră de astăzi? Oricât de mare bine-
cuvântare ar putea să fie pentru noi mesajul despre sănătate şi îndeosebi
învăţătura despre alimentaţie, nu toţi înţeleg subiectul acesta în acelaşi fel,
iar noi trebuie să respectăm deosebirile de opinie.
7. În versetul 22, Pavel adaugă un îndemn foarte interesant. Ce avertizare
este aici? Cum echilibrează aceasta restul celor spuse de el în context?
______________________________________________________________
______________________________________________________________
Ai auzit vreodată pe cineva spunând: „Nu este treaba nimănui ce
mănânc eu, cu ce mă îmbrac sau care sunt distracţiile mele”? Oare este
adevărat? Nimeni nu trăieşte într-un vid. Faptele noastre, cuvintele şi chiar
alimentaţia noastră pot să-i influenţeze pe alţii fie spre bine, fie spre rău.
Nu este greu să înţelegem cum. Cineva care te respectă şi te vede făcând
ceva „greşit” va putea fi influenţat de exemplu tău să facă acelaşi lucru.
Noi ne amăgim singuri, crezând că nu este aşa. În calitate de creştini, noi
avem o responsabilitate unii faţă de alţii, iar dacă exemplul nostru poate
să ducă pe cineva în rătăcire, suntem vinovaţi.
Ce fel de exemplu dai tu? Te-ai simţi bine ca alţii, îndeosebi tinerii sau noii
credincioşi, să urmeze exemplul tău în toate domeniile? Ce îţi spune răspunsul
Studiul 13

despre tine însuţi?

164
 Comentarii pentru instructori

Întrebaţi dacă vasul este plin acum. Este de aşteptat un răspuns afirmativ,
deşi unii ar putea să ezite, deoarece înainte s-a dovedit că au greşit. Apoi,
aduceţi o sticlă cu apă şi puneţi în vas, atât cât mai încape.
De discutat: Cum ilustrează vizibil această experienţă importanţa fap-
tului de a avea o minte deschisă şi creativă în abordarea lucrării lui Dum-
nezeu? De ce trebuie să fie întotdeauna „spaţiu disponibil” pentru idei şi
metode noi, alături de concepţiile mai vechi?

2. APROFUNDEAZĂ!
Teoreticienii propun adesea sisteme de gândire grandioase, care se
dezintegrează în eşecuri şi mai mari, când sunt verificate de condiţiile din
lumea reală. Poate teologia lui Pavel să suporte „cuptorul” conflictelor
din lumea reală? Acest teren de luptă este minat şi aşteaptă să explodeze!
Cum ar trebui să favorizeze conducătorii bisericii vindecarea şi împăcarea,
când izbucnesc neînţelegeri printre credincioşi?
Comentariu biblic
I. Fratele slab
(Reciteşte împreună cu grupa Romani 14,1-4.)
În fiecare zi sunt luate o mulţime de hotărâri legate de stilul de viaţă.
Creştinii cred că nicio hotărâre nu este lipsită de importanţă, deoarece
întreaga lor existenţă aparţine lui Hristos. De asemenea, creştinii trăiesc
în societate şi, prin urmare, nu pot sta izolaţi.
Ce se întâmplă când între credincioşi apar standarde diferite şi neînţelegeri
cu privire la practicile creştine? Din nefericire, prea adesea apare la suprafaţă
o opţiune inacceptabilă – înjosirea celor care sunt mai conştiincioşi. Între con-
temporanii lui Pavel existau neînţelegeri şi conflicte cu privire la carnea ani-
malelor jertfite idolilor şi respectarea sabatelor ceremoniale. Adventiştii de
ziua a şaptea dezbat subiecte asemănătoare – regimuri alimentare, căsătorii
interrasiale sau preferinţe muzicale. Poruncile şi îndrumările divine sunt
uneori interpretate diferit, dar adesea dezbaterea se învârte în jurul unor
subiecte care nu sunt tratate specific în Scriptură. Cazurile acestea nu sunt
lipsite de importanţă, iar credincioşii extrag din Scriptură principiile care
trebuie să le călăuzească hotărârile pe care le iau cu privire la noile tehnolo-
gii, la situaţii nou apărute şi la deosebiri culturale ivite recent.
Totdeauna este nevoie de o anumită precauţie pentru a evita ex-
tremele. Prima extremă este aceea de a ne imagina că Scriptura se referă
Studiul 13

în mod distinct la fiecare situaţie culturală. A doua este aceea de a crede

165
 Miercuri, 22 septembrie Păzirea zilelor

8. Cum trebuie să înţelegem ce spune Pavel în Romani 14,4-10? Spune el

ceva despre porunca a patra? Dacă nu, de ce?
______________________________________________________________
______________________________________________________________
Despre ce fel de zile vorbeşte Pavel aici? A fost în biserica timpurie
vreo controversă cu privire la respectarea anumitor zile? Se pare că da.
Există o aluzie cu privire la o astfel de controversă în Galateni 4,9.10,
unde Pavel îi mustră pe creştinii galateni pentru respectarea unor „zile,
luni, vremi şi ani”. Aşa cum am observat în studiul 2, unii din biserică îi
convingeau pe creştinii galateni să fie circumcişi şi să ţină alte reguli din
legea lui Moise. Pavel s-a temut că ideile acestea ar putea să afecteze şi bi-
serica din Roma. Probabil că în Roma erau creştini, îndeosebi iudei, care
erau greu de convins că nu mai era nevoie să respecte sărbătorile iudaice.
Pavel spune aici: Faceţi aşa cum doriţi cu privire la subiectul acesta, ideea
importantă este să nu-i judecaţi pe aceia care îl înţeleg altfel decât voi. Se
pare că unii creştini, spre a fi în siguranţă, au hotărât să respecte una sau
mai multe dintre sărbătorile iudaice. Sfatul lui Pavel este: Lăsaţi-i să le
respecte, dacă sunt convinşi că trebuie.
Nu este niciun temei pentru a introduce Sabatul săptămânal în Ro-
mani 14,5, aşa cum susţin unii. Îşi poate imagina cineva că Pavel adoptă
o atitudine atât de permisivă cu privire la porunca a patra? Aşa cum am
văzut în întregul trimestru, Pavel a pus un accent deosebit pe ascultarea
de Lege, aşa că este sigur că nu avea de gând să pună porunca Sabatului
în aceeaşi categorie cu subiectele discutate de cei ce erau aşa de agitaţi cu
privire la consumul alimentelor jertfite idolilor. Oricât de des ar fi folosite
textele acestea ca un exemplu, pentru a arăta că Sabatul zilei a şaptea nu
mai este obligatoriu, ele nu spun aşa ceva. Folosirea lor în acest fel este
un exemplu clar cu privire la avertizarea dată de Petru în legătură cu felul
în care tratau unii scrierile lui Pavel: „Ca şi în toate epistolele lui, când
vorbeşte despre lucrurile acestea. În ele sunt unele lucruri grele de înţeles,
pe care cei neştiutori şi nestatornici le răstălmăcesc ca şi pe celelalte Scrip-
turi, spre pierzarea lor” (2 Petru 3,16).
Care a fost experienţa ta cu Sabatul? A fost ea binecuvântarea care a fost
rânduită să fie? Ce schimbări poţi să faci pentru a te bucura mai mult de ceea
Studiul 13

ce îţi oferă Dumnezeu prin Sabat?

166
 Comentarii pentru instructori

cu naivitate că Scriptura nu are nimic de spus cu privire la acele situaţii.

Un studiu cu rugăciune al principiilor biblice, sub călăuzirea divină, a eli-
berat biserica de dezintegrare pe parcursul istoriei creştine. Oare creştinii
meticuloşi trebuie să fie înjosiţi de fraţii lor, pentru că nu sunt în stare să
accepte anumite lucruri? „Nu”, spune Pavel. Nici cei meticuloşi („slabi”)
nu trebuie să-i condamne pe cei ce înţeleg lucrurile diferit.
Creştinii nu au libertatea de a face compromisuri cu privire la lucru-
rile definite cu claritate şi tratate direct în Scriptură. De asemenea, creştinii
trebuie să recunoască faptul că majoritatea deciziilor de zi cu zi nu se
încadrează în această categorie. Credincioşii trebuie să ceară de la Dumne-
zeu, cu umilinţă şi spirit de rugăciune, înţelepciunea de a face deosebirea.
Toate culturile sunt contaminate de păcat. Credincioşii nu sunt
constrânşi să accepte materialismul occidental sau practicile voodoo din
insulele îndepărtate, pe motiv că acelea sunt trăsături culturale. Apărarea
anumitor practici doar pe baza culturii nu este potrivită. Dumnezeu
aşteaptă să avem un standard mai înalt. Totuşi condamnarea unor practici
doar pe baza culturii este la fel de nepotrivită.
De discutat: Cum trebuie să se poarte creştinii conştiincioşi cu fraţii
lor care pun credinţa în practică altfel decât ei? Ce se întâmplă de obicei
când credincioşii îi condamnă pe cei care gândesc altfel? Cum stabilesc
credincioşii care este temelia de neschimbat a Evangheliei şi care sunt
lucrurile ce ţin de preferinţele particulare? Cum ar trebui să reacţioneze
credincioşii când membrii aroganţi îi înjosesc?
II. Cu ce măsură măsuraţi
(Reciteşte împreună cu grupa Romani 14,10.)
Romani 14,10 ar putea fi descris ca fiind atuul lui Pavel. Pentru cititorul
neconvins, principiul acesta este concluzia finală: judecă-i pe alţii cu asprime,
şi Cerul te va judeca în acelaşi fel (vezi Matei 7,1-4). Dimpotrivă, cei care
abordează cu umilinţă deosebirile de opinie în domeniile discutabile, care
exercită o atitudine miloasă, pot să aştepte milă în ziua judecăţii lor.
De discutat: Care este legătura dintre Romani 14,10-12 şi Matei
6,14.15? Pot creştinii să fie fermi şi să nu accepte niciun compromis şi, în
acelaşi timp, să nu fie critici şi să nu-i judece pe alţii?
III. Nu da prilej de cădere
Noi suntem răspunzători pentru influenţa noastră asupra altora. Cum
poate un creştin să „se strecoare” neţinând seama de această responsabili-
Studiul 13

tate, când influenţa sa ar putea să afecteze destinul veşnic al altui om?

167
 Joi, 23 septembrie O binecuvântare potrivită pentru fiecare
9. Ce adevăr creştin important se află în Romani 15,1-3? Ce înseamnă a fi
urmaş al lui Isus? Ce alte versete prezintă aceeaşi idee? Cum poţi să aplici
tu însuţi principiul acesta?
10. Când s-a apropiat de încheierea epistolei, ce urări deosebite a făcut
Pavel? Romani 15,5.6.13.33
„Dumnezeul răbdării” înseamnă „Dumnezeul care îi ajută pe copiii Săi
să rabde (să sufere) şi să rămână statornici”. Cuvântul „răbdare”, hopo-
mone, înseamnă „tărie de caracter”, „a îndura cu statornicie”. Cuvântul
„mângâiere” ar putea fi tradus cu „încurajare”. „Dumnezeul încurajării”
este un Dumnezeu care încurajează. „Dumnezeul nădejdii” este un Dum-
nezeu care i-a dat nădejde omenirii. În mod asemănător, „Dumnezeul
păcii” este un Dumnezeu care dă pace şi în care putem să avem pace.
Ce binecuvântare potrivită se află într-o epistolă a cărei temă
dominantă este neprihănirea prin credinţă – încurajare, nădejde, pace!
Cât de dureros are lumea noastră nevoie de acestea!
11. După numeroase salutări personale, cum îşi încheie Pavel epistola?
Romani 16,25-27
Pavel îşi încheie epistola aducându-I laude şi slavă lui Dumnezeu. El
este Acela în care creştinii romani şi toţi creştinii pot să-şi pună încrederea
în siguranţă pentru a li se confirma starea de fii şi fiice răscumpărate ale
lui Dumnezeu, de oameni îndreptăţiţi prin credinţă şi conduşi acum de
Duhul lui Dumnezeu.
Pavel este emoţionat de faptul că este propovăduitorul unor veşti aşa de
pline de slavă. El numeşte veştile acestea „Evanghelia mea”. El se referă
la Evanghelia pe care o proclamă. Totuşi, lucrurile predicate de el au fost
confirmate de predicile lui Isus şi de soliile profeţilor. Ele au fost păstrate
în taină, nu pentru că Dumnezeu nu a vrut ca oamenii să le ştie, ci pentru
că oamenii au refuzat lumina din cer, împiedicându-L pe Dumnezeu să le
dea o lumină mai mare. Mai mult, erau unele aspecte ale planului, pe care
oamenii nu aveau să fie în stare să le înţeleagă, decât când Mesia avea să
vină în trup omenesc. Mesia a demonstrat nu numai cum este Dumnezeu,
ci şi ce poate să ajungă omul, bazându-se pe puterea divină. Viaţa unui
astfel de om va deveni o viaţă de „ascultare a credinţei”, adică o ascultare
care izvorăşte din credinţa în Domnul, care îi îndreptăţeşte pe cei păcătoşi
Studiul 13

prin neprihănirea dată tuturor celor ce o cer.

168
 Comentarii pentru instructori

Ce ar trebui să fie mai important – mântuirea acelui om sau libertatea

mea creştină? Principiul responsabilităţii personale nu ne interzice să-i
ajutăm pe credincioşii meticuloşi, vorbind conştiinţei lor despre libertăţile
creştine, dar ne avertizează să nu ignorăm cu aroganţă sentimentele lor.
Discutaţi situaţia următoare. Ionatan a auzit că restaurantul „La Fre-
derick” prepară salata cea mai bună din oraş. Deşi nu a consumat niciodată
băuturi alcoolice, el ştie că acest restaurant are în tot oraşul reputaţia de a
fi „locul de întâlnire al beţivilor”. De aceea, el cinează la un alt restaurant,
„La Dominick”. A mânca la „Frederick” este un păcat? Nu. A mânca la
„Dominick” este mai înţelept?
De discutat: Le oferă principiul acesta un „avantaj” necuvenit mem-
brilor mai „conservatori”? Dacă avem o „conştiinţă mai conservatoare”,
cum putem evita să-i facem pe alţii să se simtă stânjeniţi?

3. APLICĂ!
Juanita s-a alăturat bisericii cu trei ani în urmă. Ea a ajuns foarte activă
în câştigarea de suflete şi, recent, a adus-o la biserică pe vecina ei Petra,
trei săptămâni la rând. Juanita i-a spus Petrei că în al patrulea Sabat din
fiecare lună are loc o masă de părtăşie, dar nu s-a gândit niciodată că Petra
va aduce ceva. Petra s-a simţit atât de bine primită în această nouă familie
a bisericii, încât a dorit să contribuie cu ceva la masă, aşa că a pregătit
reţeta specială a familiei ei. Au fost necesare câteva ore de pregătire, dar
ea a pregătit acel fel de mâncare cu bucurie şi recunoştinţă. Când sora cea
mai în vârstă din biserică a văzut preparatele din pui şi găluştele făcute cu
ou, aproape că a explodat. (Era o regulă nescrisă că mâncărurile trebuiau
să fie strict vegetariene.) Ea a luat-o pe Juanita afară din sala de mese
pentru o confruntare faţă către faţă.
Cum ar trebui să fie tratată situaţia aceasta, conform cu Romani 14 şi 15?
Întrebare pentru meditaţie: Ce rol ar trebui să aibă sistemul nostru
de învăţământ în dezvoltarea discernământului, a toleranţei şi a milei?

4. ILUSTREAZĂ!
Pasiunea lui Pavel pentru o biserică unită în răspândirea evangheliei
libertăţii în Hristos trebuie să fie repetată şi în generaţia noastră. Dialogul
cu privire la aspectele practice este necesar, dar conflictele nu sunt necesare.
Activitate: Prezintă câteva paragrafe, versuri sau o cântare despre păr-
tăşie, toleranţă şi sacrificiul de sine creştin. Faceţi un plan pentru a pune
Studiul 13

în practică aceste lucruri în perioada următoare.

169
 Vineri, 24 septembrie Studiu suplimentar

Pentru studiu suplimentar: Divina vindecare, cap. „Ajutându-i pe cei

ispitiţi”; Mărturii, vol. 5, ediţia 1998, p. 509, 510, 643-645.

„Mi-a fost arătat pericolul ca aceia care sunt copii ai lui Dumnezeu să
privească la fratele şi sora White şi să creadă că trebuie să vină la ei cu pove-
rile lor pentru a căuta sfat. N-ar trebui să fie aşa. Ei sunt invitaţi de milosti-
vul şi iubitorul lor Mântuitor să vină la El, când sunt trudiţi şi împovăraţi şi
El le va da odihnă… Mulţi vin la noi cu întrebarea: Să fac aceasta? Să mă
angajez în acea întreprindere? Sau, cu privire la îmbrăcăminte, s-o port
pe asta sau pe aceea? Eu le răspund: Voi mărturisiţi că sunteţi ucenicii lui
Hristos. Studiaţi Biblia. Citiţi cu atenţie şi cu rugăciune despre viaţa scum-
pului nostru Mântuitor, când a locuit printre oameni, pe pământ. Imitaţi
viaţa Lui şi nu vă veţi abate de la calea îngustă. Noi refuzăm cu desăvârşire
să fim conştiinţă pentru voi. Dacă vă spunem exact ce să faceţi, veţi privi
la noi spre a vă călăuzi, în loc să vă duceţi direct la Isus pentru voi înşivă”.
– Ellen G. White, Mărturii, vol. 2, p. 118, 119
„Nu trebuie să punem asupra altora răspunderea cu privire la datoria
noastră, aşteptând să ni se spună ce să facem. Când este vorba de sfat, nu
ne putem încrede în oameni. Domnul ne va învăţa care ne este datoria
tot atât de binevoitor cum îi va învăţa şi pe alţii… Cei care se hotărăsc să
nu facă niciun lucru, de niciun fel, care nu I-ar plăcea lui Dumnezeu vor
cunoaşte, după ce au înfăţişat cazul lor înaintea Lui, care este calea pe
care trebuie să meargă”. – Ellen G. White, Hristos, Lumina lumii, p. 668
„Întotdeauna au fost în biserică dintre aceia care sunt mereu înclinaţi
către independenţă. Se pare că ei nu pot înţelege că independenţa spiri-
tului face ca instrumentul omenesc să aibă prea multă încredere în sine
şi mai degrabă să se încreadă în propria judecată decât să dea respect
sfatului şi să preţuiască mai mult judecata fraţilor săi”. – Ellen G. White,
Faptele apostolilor, p. 163, 164

Întrebări pentru discuţie

Cum putem noi, în calitate de creştini, să găsim o poziţie echilibrată în:
a) A fi credincioşi faţă de ce credem, fără a-i judeca pe alţii?
b) A fi credincioşi faţă de propria conştiinţă, dar a nu căuta să fim
conştiinţă pentru alţii, deşi în acelaşi timp căutăm să-i ajutăm pe cei pe
care îi considerăm a fi greşiţi? Când trebuie să vorbim şi când trebuie
Studiul 13

să păstrăm tăcerea? Când suntem vinovaţi pentru că păstrăm tăcerea?

170
 VEŞTI MISIONARE 25 septembrie
Reuniţi în Hristos
Juma era doar un băieţel, când războiul l-a despărţit de familie. Mama
şi surorile lui plecaseră la bunici, iar tatăl lui rămăsese în Juba, Sudan. În
timpul războiului, oraşul a fost cucerit de armată, iar familia lui Juma nu a
putut să se întoarcă acasă. Juma a crescut fără să îşi cunoască tatăl.
În cele din urmă, pacea a venit şi în Sudanul de Sud. Se fac eforturi
pentru reconstruirea oraşului, dar şi pentru refacere spirituală. Recent,
pastori, evanghelişti şi lucrători biblici din Sudan, Uniunea Orientul Mij-
lociu şi Diviziunea Trans-Europa au organizat adunări de evanghelizare
în Juba.
Camionul care îi transporta pe evanghelişti, pastori şi evangheliştii laici a
ajuns cu greu la un loc de oprire, într-o zonă plină de gunoaie din apropierea
oraşului Juba, care urma să fie locul pentru unul dintre eforturile evanghe-
listice. Evangheliştii au trebuit să cureţe locul înainte de a ridica un cort pen-
tru adunări. După aceea, i-au vizitat pe oameni şi i-au invitat la adunări.
Oamenii au venit. Ei au fost însetaţi nu numai după apa fizică, dar şi
după Apa Vieţii, pe care evangheliştii veniseră să le-o aducă.
Evangheliştii au înfruntat căldura, praful şi muştele, în timp ce le-au
împărtăşit dragostea lui Dumnezeu oamenilor din Juba. Când au început
adunările şi cântecul a umplut văzduhul, oamenii au venit. Au ascultat
mesajele despre sănătate, povestirile pentru copii şi au învăţat despre dra-
gostea lui Dumnezeu.
Diavolul a încercat să împiedice adunările. Când pastorii au început să
vorbească, a început să sufle un vânt puternic, iar membrii bisericii au ţinut
stâlpii cortului pentru a nu fi luat de vânt. Vântul s-a oprit şi a început ploaia,
deşi era sezonul secetos. Într-un alt loc, cortul a fost aproape gol când trebuia
să înceapă adunarea. Totuşi, o ploaie neaşteptată i-a trimis pe oameni în cort
spre a se adăposti şi astfel cortul s-a umplut de ascultători în seara aceea.
Până acum, 45 de persoane au fost botezate în Juba, inclusiv tatăl
lui Juma. Mulţi alţii se pregătesc să se alăture familiei lui Dumnezeu
în regiunea aceasta, care fusese izolată de Evanghelie şi de lumea din
afară. Rugaţi-vă pentru oamenii din Sudanul de Sud, care caută să îşi
reîntregească familiile şi învaţă să Îl iubească pe Mântuitorul lor. Lăudat
să fie Dumnezeu pentru darurile misionare care au făcut posibilă lucrarea
de evanghelizare din Juba.
Kristina şi Darrel Muelhauser sunt misionari în Sudanul de Sud.

183