Design Pentru Reviste

Designpentru
Reviste
Un îndrumator
)
pentru comunicare
vizuala eficienta
)
)
Magazine Training Institute

Designpentru
Reviste
Scris de
Gary Gnidovic şi Greg Breeding
Publicat de
Magazine Training Institute
Editare: Sharon Mumper

Design: Gary Gnidovic
Traducător: Gelu Leontiuc
Tehnoredactare: Angelika Eiwen
Mai, 2002
© Magazine Training Institute
Pentru acordarea permisiunii de traducere

şi adaptare a manualului în vederea vânzării:
MAGAZINE TRAINING INSTITUTE

Postfach 33 • 2502 Baden-Leesdorf • Austria
Tel: (43) 2236-540760 • FAX: (43) 2236-540764
E-mail: SharonMumper@compuserve.com
Website: www.magazinetraining.com
Design pentru Reviste
Cupr ins
Unitatea 1 Introducere în designul publicaţiilor ...................................................... 4
Unitatea 2 Elemente de design ................................................................................ 8
Unitatea 3 Tipurile de caractere ............................................................................. 13
Unitatea 4 Cuprinsul şi rubricile permanente ........................................................ 18
Unitatea 5 Coperta revistei .................................................................................... 20
Unitatea 6 Cuvinte şi imagini ................................................................................ 22
Unitatea 7 Criteriile unui design bun .................................................................... 26
Unitatea 8 Design cu un buget modest .................................................................. 29
Unitatea 9 Directorii artistici şi redactorii .............................................................. 31
Unitatea 10 Fotografia ............................................................................................. 34
Unitatea 11 Procesul de refacere a designului ........................................................... 43
Unitatea 12 Organizarea studioului de design .......................................................... 45
Appendix Glosar de termeni ................................................................................. i
Machetarea paginii: alcătuirea unui document ..................................... vi
Temă de design .................................................................................... vii
O demonstraţie de design .................................................................... viii
Despre autori ....................................................................................... ix
Despre Editor ....................................................................................... x

UNITATEA 1
Introducere în designul publicaţiilor
n această unitate vom face o trecere în revistă a cursului, abordând în termeni generali
Î
scopul designului publicaţiei şi rolul designerului în acest proces. Vom discuta pe scurt
despre mijloacele folosite de designer pentru a-şi îndeplini sarcina, pentru a-i pregăti pe
studenţi pentru o explorare mai profundă a acestor mijloace în timpul seminarului. Şi, cel
mai important, vom discuta despre temelia spirituală a ceea ce facem.
Scopul designului revistei

În cei mai simpli termeni, o revistă este un mijloc vizual de comunicare a ideilor. Abordarea
vizuală (designul) şi cuvintele lucrează împreună pentru a îmbunătăţi procesul de comunicare.
Lucrurile însă nu au stat întotdeauna aşa. În primele zile ale revistelor şi ziarelor, cuvântul
tipărit era atotstăpânitor. Timpurile şi tehnologia s-au schimbat cu repeziciune şi au făcut
posibil ca fotografiile, ilustraţiile şi aranjamentul în pagină să devină elemente vitale ale
procesului de comunicare.
Concret, designerul unei publicaţii caută:

• să atragă cititorul: aceasta se întâmplă în primul rând prin coperta care este atractivă şi
interesantă. Procesul continuă prin paginile publicaţiei care atrag cititorul prin combinaţia
unui text bun cu o utilizare inteligentă a caracterului, structurii paginii şi a imaginilor.
• să conducă privirea: acest lucru se realizează prin utilizarea elementelor vizuale şi prin
pagini care au o arhitectură care ajută ochiul cititorului să ştie unde trebuie să îndrepte
privirea. Utilizarea mărimii caracterelor, a spaţierii, a letrinelor, a culorii şi a elementelor
contrastante, sunt mijloacele utilizate pentru a influenţa drumul urmat de privire.
Designerul încearcă să evite senzaţia de dezordine şi de confuzie, direcţionând cu atenţie
privirea cititorului.
• să îmbogăţească mesajul şi să expună înţelesul: prin design cele mai importante idei din
text sunt accentuate şi scoase în evidenţă, prin folosirea rezumatelor (callout), a legendelor
şi prin prezentarea fotografiilor şi a graficii.
• să devină un prieten de nădejde al cititorului: o revistă poate să creeze o legătură specială cu
cititorul. Formatul ei este mai puţin permanent şi mai puţin formal decât cel al unei cărţi.
Nu este la fel de sobru sau orientat spre ştiri ca şi al unui ziar. Este uşor de purtat. Poate
oferi informaţie, destindere, provocare, şi mângâiere.
O combinaţie de familiar şi surpriză:

• Familiaritatea oferă cititorului o uşurinţă în orientare – elemente care rămân aceleaşi de la
număr la număr – ca nişte semne de orientare care îi arată cititorului cum să se descurce
prin revistă. Cititorii vor şti la ce să se aştepte şi vor recunoaşte locurile familiare, cum ar fi
rubricile permanente şi sistemul de aranjare a titlurilor şi subtitlurilor în pagină. Dar prea
multă uniformitate poate să aibă şi un efect negativ, totul devenind mult prea previzibil.
• Surpriza, pe de altă parte, dă siguranţa că cititorul nu se va plictisi. Fiecare număr trebuie să
ofere ceva neprevăzut pentru a ţine cititorul interesat şi pentru a stârni în cititor dorinţa de
a vedea ce-i va oferi revista în continuare.
Design pentru reviste I N T R O D U C E R E 5
Rolul designerului unei publicaţii

Redactorul şef este de regulă persoana care stabileşte viziunea unei publicaţii şi o conduce.
Atunci când există o deosebire de opinii cu privire la o anumită direcţie pe care conţinutul
editorial sau designul unei reviste trebuie să o ia, redactorul şef are ultimul cuvânt. Dar, cele mai
bune publicaţii sunt acelea în care compartimentul editorial şi cel de design se privesc şi se
tratează ca şi parteneri egali în procesul de comunicare.
Designerul este un:

• Comunicator. Designul nu joacă doar un rol de sprijin, ci înseamnă 50% din procesul de
comunicare. În acest sens, designerul, exact ca şi scriitorul sau redactorul este un jurnalist.
• Editor vizual. Un designer decide încontinu ce elemente să păstreze, ce elemente să scoată
afară sau să combine pentru a comunica mesajul cât mai bine.
• Catalizator. Designerul este o verigă importantă de legătură între mesaj şi cititor. Ideea este
de a-i atrage pe cititori, de a-i face să citească articolul şi de a-i ajuta să înţeleagă şi să-şi
aducă aminte de conţinut.
Deci, este important să te vezi nu numai ca un creator de publicaţie care este plăcută de privit,
ci ca unul care comunică în mod eficient un mesaj. Dacă vom comunica bine, atunci aspectul se
va îngriji singur de sine.
Mijloacele pe care le folosim

Toate elementele designului – caracterul, ilustraţiile, hârtia, cerneala, fotografia, culoarea,
aranjamentul paginii – sunt mijloace prin care se comunică idei, şi de aceea toate implică un
proces de decizie. Toate comunică ceva, deci este important să ne gândim ce spun ele de fapt
cititorului.
Elemente ale designului:

• Caracterul: cu serifă sau fără? Este serios, amuzant, elegant, neutru? Tineresc sau clasic? Ce
efect are folosirea în contrast a diferitelor tipuri de caractere?
• Hârtia: cretată sau lucioasă sau cu rugozitate mai mare ca hârtia de ziar? Îţi spune:
„păstrează-mă!“ sau „când eşti gata mă poţi arunca!“?
• Culoarea: toate culorile poartă un mesaj emoţional şi de aceea influenţează modul în care
ne simţim.
• Aranjamentul în pagină: ordonat sau dinamic? Consecvent sau mereu schimbător? Ce
spune structura şi modul de abordare despre publicaţie?
• Fotografia şi ilustraţia: stilul folosit comunică mult despre cine sunt cei cărora te adresezi.
Conservator sau progresist? Tânăr sau bătrân?
Să aveţi mereu în minte combinaţia tuturor acestor elemente şi cum lucrează împreună.
Modele şi formate
Standard
• De regulă format A4
• Cele mai multe publicaţii folosesc acest model
• Comunică imediat ce este
• Se potriveşte cu mărimile standard ale reclamelor
Digest
• De regulă de format A5
• Mic şi uşor de purtat
• Degajă un sentiment de prietenie şi intimitate
Tabloid
• De regulă are dimensiunile de 30 x 24 cm.
• Tipărit de regulă pe hârtie care este un pic mai bună decât hârtia de ziar dar nu la fel de
bună ca şi hârtia standard a majorităţii revistelor.
• De regulă este tipărită în una sau două culori, pentru că policromia (tiparul în patru
culori) este de slabă calitate pe acest tip de hârtie.
• Degajă un sentiment de vitalitate şi de actualitate
Newsletter (buletin informativ)

• Dimensiunea aproximativ A4, deşi poate varia.
• Costurile de producţie şi expediere sunt mici (fiindcă are mai puţine pagini)
• De cele mai multe ori nu sunt necesare cheltuieli de legare
• Este o soluţie practică pentru publicaţiile mici
Responsabilităţile designerului
Învaţă arta şi meseria de designer
• Citeşte despre design şi tipografie, studiază-le. Foloseşte resursele pe care le ai la îndemână:
bibliotecile, internetul, seminariile.
• Fii atent la ceea ce se face în domeniul designului – în special în cel al designului
publicaţiilor. Mergi la librării şi uită-te des la standurile cu reviste.
• Fă din învăţare şi creştere un proces continuu.
Fii atent la contextul în care apare revista la care lucrezi

• Urmăreşte cu atenţie cultura în care trăieşti şi tendinţele ei. Revista este un mediu care
comunică în interiorul unui anumit cadru cultural.
• Cunoaşte-ţi publicul cititor. Scriitorii articolelor pentru reviste, redactorii şi designerii
trebuie să înţeleagă publicul cititor pe care îl slujesc. Trebuie mereu să ne tragem cu un pas
în spate şi să vedem cu ochii cititorului ceea ce producem.
Priveşte la revista la care lucrezi cu o percepţie mereu înnoită

Să presupunem că ai realizat un material nou. Întreabă-te:
• Comunică exact ceea ce trebuie să comunice?
• Acest material poartă în el tonul emoţional potrivit?
• Va atrage cititorul în aşa fel încât să lectureze articolul?
Caută să aflii reacţii la ceea ce ai făcut

• Întâlneşte-te regulat cu personalul revistei pentru a evalua designul.
• O idee bună este şi să te întâlneşti ocazional cu cititori care nu sunt familiarizaţi cu
procesul de design. Acest lucru te va ajuta să vezi designul executat de tine cu alţi ochi.
Roagă-te neîncetat
• Caută călăuzirea şi creativitatea din partea lui Dumnezeu.
• Întâlneşte-te regulat cu personalul revistei ca să vă rugaţi pentru lucrarea făcută prin

publicaţia voastră.
Bazele spirituale ale lucrării pe care o facem

Primul verset din Biblie ne vorbeşte despre creativitatea lui Dumnezeu. Cosmologii spun că în
faţa a ceea ce aparent este haos, există o ordine extraordinar de precisă şi că universul este
„reglat“ cu precizie. Deci haideţi să ne „cuplăm“ la creativitatea care vine de la un Dumnezeu
personal care ne iubeşte şi doreşte să ne dea darurile Sale.
Dumnezeu – designerul original

Dacă pur şi simplu te uiţi la frumuseţea şi diversitatea creaţiei lui Dumnezeu, de la adâncurile
mării până la nemărginirea spaţiului cosmic, poţi vedea că frumosul este ceva important pentru
Dumnezeu. Deseori se pare că Dumnezeu a creat frumosul pur şi simplu de dragul frumosului.
Şi izvodirea de către El a frumosului nu s-a încheiat cu a şasea zi a creaţiei. Planurile Lui foarte
precise de construcţie a Cortului Întâlnirii cuprindeau crearea unor tapiserii pline de culoare, a
unor sfeşnice ornamentate şi a unor haine preoţeşti împodobite cu pietre scumpe.
A crea şi a face design este ceva bun, adevărat şi este o parte a ceea ce înseamnă să fii făcut după
chipul şi asemănarea lui Dumnezeu, Cel care a făcut toate lucrurile (Ioan 1:1,3). Fiecare om are
acest impuls creator într-o anumită măsură, dar există unii oameni cărora Dumnezeu le-a dat
acest talent deosebit de a face design artistic (Exodul 31:3).
Lucrează la nivelul excelenţei

Orice muncă este importantă şi trebuie făcută la nivelul excelenţei, ca şi cum ai face-o pentru
Domnul. „Orice faceţi, să faceţi din toată inima, ca pentru Domnul, nu ca pentru oameni.“
(Coloseni 3:23)
Martin Luther a spus acelaşi lucru în următorul mod: „Pantofarul îl slăveşte pe Dumnezeu prin
fiecare pereche de pantofi făcută bine şi cinstit.“
Eric Liddel, un atlet renumit la vremea sa, a cărui viaţă a fost prezentată în filmul „Chariots of
Fire“, gândea la fel. Explicându-i surorii sale de ce înainte de a pleca în China ca misionar
trebuia să participe la o competiţie, el spunea: „Cred că Dumnezeu m-a făcut pentru un scop:
pentru China. Dar tot El m-a făcut să pot alerga repede şi când o fac, simt plăcerea Lui. A
renunţa acuma înseamnă să Îl nesocotesc pe El. Nu fac doar pentru că mă simt bine. Dacă voi
câştiga această competiţie o fac pentru a-I da Lui onoare.“
Lucrează având sentimentul că ai de îndeplinit o misiune

„Veghează, şi întăreşte ce rămâne“ (Apocalipsa 3:2). Multe din această lume au fost distruse, dar
sunt încă multe care rămân. Noi trebuie să lucrăm la nivelul excelenţei ca să ne îndeplinim cât
mai bine sarcina ce ne-a fost încredinţată, făcând ce şi cât putem mai bine cu mijloacele care
ne-au fost puse la dispoziţie.
Noi avem un rol deosebit într-o perioadă istorică importantă a omenirii. Deşi sunt multe
dificultăţi, este un privilegiu enorm să putem comunica prin materiale tipărite Evanghelia, ştiri
despre biserică, învăţături pentru trăirea unei vieţi creştine şi articole care vor da oamenilor
îndemnuri şi îi vor ajuta să persevereze în viaţa de credinţă. Avem privilegiul deosebit de a fi
printre acei puţini a căror lucrare îi va atinge pe mulţi. Aceasta implică o mare responsabilitate.
Munca şi creaţia noastră trebuie să reflecte ceea ce încercăm să comunicăm: excelenţă,

frumuseţe, entuziasm şi creativitate. Şi nu uitaţi umorul!
UNITATEA 2
Elemente de design
T
ipul de caractere şi aranjarea acestora în pagină, culoarea şi imaginile sunt mijloacele
principale pe care le ai la îndemână pentru designul revistei. Acestea sunt uneltele pe
care le vei folosi pentru designul plachetei numelui, al copertelor, al rubricilor
permanente şi al articolelor de fond. În acest proces trebuie luat în considerare ritmul
şi „curgerea“ revistei şi să realizezi o grilă care te va ajuta să organizezi textul şi
imaginile şi să stabileşti care va fi aspectul publicaţiei.
Tipul de caractere şi aranjarea lor în pagină

Deşi multe reviste folosesc o gamă nelimitată de tipuri de caractere, în general este nevoie doar
de câteva. Restrângerea gamei de tipuri de caractere folosite într-o revistă dau acesteia o
personalitate distinctă şi accentuează identitatea revistei, ajutând în acelaşi timp la orientarea
cititorului în revistă.
Mai mult, un număr limitat de fonturi folosite vor ajuta revista să supravieţuiască schimbărilor
survenite în tendinţele designului. Şi, pe lângă aceasta, creativitatea designerului va fi obligată să
găsească soluţii de utilizare a tipurilor de caractere într-un mod nou şi interesant. Prin utilizarea
inteligentă a tipurilor de caractere se poate face foarte mult pentru îmbunătăţirea aspectului
unei reviste.
Consideraţii privitoare la alegerea fonturilor

• Alege fonturile care foarte probabil că vor supravieţui schimbărilor survenite în tendinţele
designului. Versiuni noi ale fonturilor clasice sunt întotdeauna o alegere bună.
• Alege o familie de fonturi care are caracteristici multiple: condensat şi extins, bold şi
subţire, clasic şi contemporan.
• Caută familii de fonturi care sunt în contrast dar care oferă efectul vizual urmărit.
• Pentru corpul textului alege un font curat, uşor de citit şi care nu are prea multe detalii
tipografice care să distragă atenţia făcându-l astfel greu de citit.
Culoarea
La fel ca şi în cazul tipului de caractere, limitarea în gama de culori folosită într-o revistă,
întăreşte identitatea acesteia şi integritatea vizuală. O largă varietate de culori este interesantă la
prima vedere, dar oboseşte ochiul repede şi poate submina semnificaţia produsului editorial.
O paletă de culori poate ajuta la determinarea „temperaturii vizuale“ a revistei. Deşi nu dorim
restrângerea culorilor la doar câteva nuanţe, va fi de folos să identificăm câteva principii care ne
vor călăuzi în luarea deciziilor privitoare la alegerea culorilor. De exemplu, un ziar axat pe ştiri
poate să aibă un aspect îndrăzneţ şi dramatic, în timp ce o revistă pentru femei poate să aibă un
aspect fin şi pastelat. O paletă de culori este o gamă de culori care sugerează şi impune deciziile
legate de utilizarea culorilor într-o revistă.
Consideraţii privitoare la alegerea paletei de culori

• Alege o culoare „semnal“ dominantă şi foloseşte-o din loc în loc („cu economie“).
• Alege câteva culori discrete pentru fundaluri, măşti sau elemente mici de design.
Design pentru reviste E L E M E N T E D E D E S I G N 9
• Pentru determinarea paletei de culori folosită la designul unui articol bazează-te pe

imaginile folosite la acel articol, fie că este vorba de ilustraţii sau fotografii.
• Ia în considerare succesiunea articolelor atunci când alegi culorile. Cum se raportează
culorile folosite la cele de pe paginile următoare?
• Foloseşte culoarea cu zgârcenie în textul de pe pagină. Rezervă culoarea pentru impact.
• Evită culorile care concurează sau intră în conflict cu imaginile de pe o desfăşurare
(spread). Culoarea dominantă trebuie să provină din imaginile folosite, deşi în cazuri
speciale se pot face excepţii.
Imaginile
Imaginile trebuie să stârnească emoţii – râs, îngrijorare, mânie, bucurie, tristeţe – dar niciodată
apatie. Imaginile dau cititorului prima ocazie de a răspunde la mesajul revistei. Revistele trebuie
să atragă cititorul, iar imaginile pe care le prezentăm în revistă sunt primul pas esenţial în
prezentarea conţinutului unui articol.
Imaginile influenţează. Cum ai vrea să răspundă cititorii? Intenţionezi să obţii un răspuns

specific, concret sau ceva mai ambiguu? Ce fel de imagini vor ilustra cel mai bine articolul:
imaginile de gen foto-jurnalism sau ilustraţii?
Consideraţii privitoare la alegerea imaginilor

• Stabileşte modul de abordare vizuală. Ce va fi dominant? Fotografia? Ilustraţia?
• stabileşte cum vor fi folosite imaginile. Vor fi mai puţine în rubricile permanente şi
dominante în articolele de fond? Când vei folosi imagini care se vor întinde pe o pagină
întreagă sau pe o desfăşurare de două pagini (spread)?
• Premeditează echilibrul subiectelor – personaje adevărate şi personaje simbolice, locuri şi
evenimente, idei şi relatări.
• Fă-ţi o listă de artişti şi fotografi care corespund modului vostru de abordare a problemelor
(chiar dacă nu vei lucra niciodată cu ei) şi foloseşte-o ca un îndrumător util pentru a da o
notă distinctă şi în acelaşi timp adecvată revistei voastre.
• Sacrifică alte articole din buget pentru a putea procura imagini bune. Ele sunt atât de
importante încât merită acest sacrificiu!
Placheta numelui şi coperta

Designul plachetei numelui şi al copertei poate fi ceva descurajant. Dar este una dintre deciziile
cele mai importante şi cu efecte de durată, pe care un designer le ia. Sarcina principală este de a
crea un design care va identifica instantaneu revista şi organizaţia care o publică, oferind în
acelaşi timp ocazia de a anunţa că a apărut ceva nou.
Ca şi în cele mai multe aspecte ale designului, puţin înseamnă mult. Creează un sistem plachetă
de nume – copertă care este simplu şi adaptabil şi care să îţi poată oferi fundamentul necesar
pentru a crea cele mai interesante coperte. Scopul acestei faze este de a crea acest fundament
care să îţi permită să rămâi consecvent şi în acelaşi timp să poţi prezenta imagini şi text care să îl
surprindă pe cititor şi să îl facă să citească revista.
Consideraţii privitoare la designul plachetei numelui şi al copertei

• Analizează mai multe variante ale sistemului plachetă de nume – copertă. Nu te grăbi
atunci când alegi o soluţie.
• Prelucrează ideile până obţii câteva soluţii posibile. Încearcă aceste soluţii cu o varietate
mai largă de imagini şi de texte care vor apărea pe copertă pentru a testa flexibilitatea
sistemului plachetă de nume – copertă.
• Organizează grupuri de opinie neoficiale pentru a testa ideile. Fii gata să faci modificări.
• Pune pe primul plan uşurinţa în citire şi lizibilitatea. Testează sistemul plachetă de nume –
copertă cu diverse fundaluri şi texturi.
• Stabileşte sistemul de text de pe copertă. Va fi un singur rând de text, sau mai multe
rânduri care vor prezenta diverse articole? Ce sistem grafic va fi folosit pentru a face
distincţia între ele?
• Stabileşte parametrii de design ai plachetei numelui. Culoarea se va schimba în funcţie de
imaginea folosită sau se va folosi întotdeauna culoarea „semnal“? Vor fi folosite umbre mai
accentuate sau mai discrete pentru a îmbunătăţi lizibilitatea? Imaginile vor putea să
acopere parţial placheta numelui?
• Designul copertei trebuie să incorporeze în el filozofia abordării vizuale şi obiectivele
editoriale ale revistei.
Ritmul şi succesiunea
Ordinea rubricilor permanente şi a articolelor de fond este una dintre cele mai familiare
legături care se dezvoltă între un cititor şi o publicaţie. Stabilirea unui ritm şi a unei ierarhii îl va
ajuta pe cititorul nou să se orienteze în revistă iar cititorilor vechi ai revistei le va crea o senzaţie
plăcută de familiaritate.
Unora le place să se gândească la succesiunea materialelor dintr-o revistă ca la o masă bună.

Începe cu un aperitiv gustos. După primele pagini, absolut necesare, cum ar fi cuprinsul, sau
rubrica de corespondenţă cu cititorii, se pun aproape de început câteva articole cu un conţinut
editorial uşor, optimist, luminos. Apoi urmează felul principal: articolul principal şi articolele de
fond. Articolul principal şi articolele de fond sunt cele care formează „fântâna“ publicaţiei şi
sunt „carnea şi cartofii“ revistei. După acestea urmează desertul: ultimele pagini ale revistei cu
rubricile permanente. Acestea pot să fie predominant vizuale sau pot să conţină materiale
oarecum în afara „curentului principal“ al conţinutului editorial, pentru a oferi cititorului ceva
unic şi special.
Consideraţii cu privire la ritmul şi succesiunea materialelor dintr-o revistă

• Stabileşte principiile de organizare a ritmului. Rubricile permanente în faţă şi articolele de
fond în spate? Să existe sau nu o „fântână“ editorială?
• Gândeşte-te ce rubrici trebuie să stea împreună şi ce rubrici trebuie separate?
• Stabileşte spaţiul şi numărul de cuvinte alocate fiecărei rubrici şi fiecărei categorii de
articole de fond. Ce impact vor avea unele asupra celorlalte?
• Privind cu ochii cititorului, care este modalitatea care va oferi maximum de satisfacţie din
parcurgerea revistei?
Designul rubricilor permanente

De regulă rubricile permanente dau personalitatea vizuală a unei reviste şi deseori cititorii citesc
prima dată rubrica lor favorită. Rubricile permanente dau cititorului un sentiment de
familiaritate – acea parte a revistei pe care abia aşteaptă să o citească. Aceste rubrici pot fi de
asemenea şi locul în care are loc interacţiunea cu cititorii. În consecinţă felul în care aceste
pagini sunt grupate, aranjate şi prezentate este foarte important în procesul de refacere a
designului.
Consideraţii cu privire la designul rubricilor permanente

• Organizează rubricile în funcţie de categoria editorială căreia îi aparţin. Rubricile vor avea
un aspect asemănător? Toate rubricile permanente vor avea un design unic? Ce alte
categorii vor uni sau vor separa rubricile în layout-uri distinctive?
• Foloseşte grilele pentru a crea pagini şablon (templates) pentru fiecare categorie şi rubrică
permanentă.
• Creează un sistem de design pentru fiecare rubrică, stabilind ce tip de caractere, ce culori şi
ce imagini vei folosi.
• Identifică şi alege câteva elemente editoriale unice – titluri, plachete, legende, rezumate
(callout), citate, diagrame, subtitluri, acreditările artiştilor.
Designul articolelor de fond

Surpriză. Impact. Influenţă. Pasiune. Designul articolelor de fond este locul în care începe
„distracţia“ şi nu numai pentru designer ci şi pentru cititor. Deşi cititorul se poate îndrepta întâi
spre rubricile permanente care îi sunt familiare, el trebuie să fie surprins şi atras de ceea ce
găseşte în „fântâna“ editorială.
Prin crearea în revistă a unui spaţiu în care vor apărea imagini de calitate şi o utilizare creativă a
tipurilor de caractere, editorul arată faptul că articolele sunt importante şi demne de luat în
considerare. Artistul poate să îmbine cu îndemânare imaginile şi tipurile de caractere pentru a
sublinia identitatea revistei şi a găsi mijloace mereu noi de a-l atrage pe cititor în partea
respectivă a revistei.
Consideraţii cu privire la designul articolelor de fond

• Organizează articolele în categorii. Care sunt articolele de fond, care sunt articolele
primare, care sunt articolele secundare?
• Ce elemente de design vor face distincţia dintre aceste categorii? Care elemente de design
vor reprezenta elementul lor comun, elementul care le va lega?
• Creează desfăşurări (spread) prototip pentru stilurile şi categoriile de articole.
• Creează un prototip pentru „fântâna“ articolelor, care să cuprindă o succesiune tip de
articole.
Grila
Fundamentul designului revistelor, grila este acel schelet invizibil al paginii tipărite. Ea oferă
parametrii de bază pentru organizarea textului şi a imaginilor şi ajută la stabilirea aspectului
vizual al revistei. O grilă stabileşte lăţimea şi numărul coloanelor şi indică cum vor fi folosite
imaginile. Grila stabileşte locul anumitor elemente, în special al rubricilor permanente. Titlurile
stabile, colontitlurile, etc., nu trebuie să difere (decât în cazul în care aşa a fost prevăzut
designul).
Scopul principal al grilei este acela de a da continuitate designului şi a oferi acestuia un sistem
de referinţă. Înţelegerea grilelor este de o importanţă vitală, dar la fel de important este să ştii
când să o foloseşti şi când să renunţi la folosirea ei. Fără o grilă, o revistă îşi pierde identitatea şi
va arăta „zgomotoasă“ şi nestructurată. Pe de altă parte, artistul care se bazează prea mult pe
grilă va impune designului limitări care nu sunt necesare şi va înăbuşi elementul surpriză.
Motivele pentru care este necesară folosirea unei grile

• Ordinea: Grila impune o notă de disciplină şi ordine nu numai pentru fiecare pagină dar şi
pentru publicaţie în ansamblul ei. Această senzaţie de ordine nu trebuie să fie neapărat ceva
conştientizat. Cititorul de regulă nu sesizează această structură care stă la baza
aranjamentului paginilor. Grila va induce un sentiment de confort şi ordine şi va oferi
contextul necesar pentru surpriză şi interes.
• Continuitatea: o grilă dă şi un sens de continuitate în cuprinsul revistei. Ea îl obligă
oarecum pe designer să analizeze designul în raport cu întreaga structură a publicaţiei.
• Eficienţă: Şabloanele simplifică procesul de elaborare a grilelor. Dacă ai la îndemână diverse
şabloane pentru anumite elemente editoriale, procesul de design va decurge mai lin, şi
timpul folosit la început pentru crearea acestor şabloane utile, bune şi flexibile, va fi
răscumpărat pe parcurs.
Consideraţii cu privire la crearea unei grile

• Ia în considerare subdivizarea grilelor de două şi trei coloane în grile de şase şi doisprezece
coloane pentru o flexibilitate mai mare.
• Stabileşte marginile cu atenţie. În mod tradiţional, se lasă mai mult spaţiu pentru marginea
de jos şi pentru marginea exterioară, dar sunt posibile mai multe variaţiuni.
• Dacă din design face parte şi un sistem de chenare, atunci grila trebuie să încadreze acest
sistem în limitele ei.
• Evită să adaugi elemente de design unei grile, cu excepţia (posibilă) a unor chenare simple,
pentru a permite o flexibilitate mai mare în interiorul paginilor.
• Ţine seama de anumite specificaţii unice ale spaţiilor de reclamă care ar putea să afecteze
grila de bază.
• Grila nu este un absolut; ea poate fi modificată, dacă există un motiv întemeiat pentru
aceasta.
UNITATEA 3
Tipurile de caractere
A
cesta este acel domeniu al designului revistelor în care, chiar şi cu resurse limitate,
avem o ocazie uriaşă de a îmbunătăţi aspectul vizual al publicaţiei noastre. Ceea ce va
aduce succesul designului în materie de tipuri de caractere utilizate nu este numărul
de fonturi avute la dispoziţie ci modul în care foloseşti fonturile pe care le ai. O
publicaţie care arată bine poate fi creată cu doar câteva familii de fonturi, dacă sunt
bine alese.
Principii generale pentru o utilizare bună a tipurilor de caractere

Lizibilitatea
Prioritatea numărul unu este ca textul să fie uşor de citit. Există multe modalităţi prin care
lizibilitatea unui text poate fi îmbunătăţită. Multe dintre acestea au de a face cu ajustarea fină a
unor elemente ale specificaţiilor caracterelor, cum ar fi spaţierea pe orizontală, spaţierea pe
verticală, mărimea caracterului şi lungimea liniilor şi modul în care toate acestea se potrivesc
între ele.
Ierarhia
Un lucru important este să conduci privirea cititorului prin pagină într-un mod logic. Pune-ţi
întrebarea: „Ce doresc să vadă cititorul mai întâi? Dar după aceea? Şi după aceea?“
Gândeşte-te la o pagină ca având trei nivele principale de informaţie: elementele care atrag
atenţia; elementele care dau explicaţii; textul.
Contrastul
Ierarhia este determinată în mare măsură de contrastul între tipurile de caractere folosite.
Pentru a genera în design o dinamică vizuală, foloseşte contrastul vizual între elementele
tipurilor de caractere. Acest lucru se poate realiza prin:
• Mărime: privirea se va îndrepta întotdeauna întâi către elementele mai mari.

• Grosimea: privirea se va îndrepta spre elementele de imagine mai groase, mai întunecate.
• Culoarea: privirea se va îndrepta întâi spre culoarea secundară (a doua culoare).
• Accentul: italic faţă de roman (normal).
• Forma caracterului: cu serif faţă de fără serif.
De asemenea, zonele întinse de text creează pe pagină o anumită textură care poate fi pusă în
contrast cu alte zone de text care creează o altă textură prin folosirea unui alt font. De exemplu,
deseori este cel mai bine să foloseşti fonturi care contrastează pentru corpul principal de text al
articolului şi pentru paragrafele laterale (articole secundare) din cadrul aceluiaşi articol.
Consecvenţa
Odată ce s-a stabilit o formulă a tipurilor de caractere folosite într-o publicaţie, este important
să nu se devieze de la esenţa acestei formule. Unele elemente se pot schimba, dar altele trebuie să
rămână tot timpul aceleaşi. Aceasta va contribui la crearea acelui amestec de familiar şi surpriză,
menţinând în acelaşi timp aspectul profesional al publicaţiei.
Să fie adecvat publicului cititor şi conţinutului

Pune-ţi întrebarea dacă fonturile alese se potrivesc cu natura publicaţiei şi cu publicul ei cititor.
Design pentru reviste T I P U R I L E D E C A R A C T E R E 14
De exemplu, o revistă care publică în principal ştiri despre diverse evenimente probabil că nu va
trebui să folosească un font care transmite senzaţia unui caracter puternic sau a unei
personalităţi bine conturate, deoarece de regulă se presupune că reportajele se fac într-o manieră
destul de obiectivă. De aceea ar fi mai potrivit să se aleagă un font mai neutru.
Pe de altă parte, o revistă care este destinată tineretului de pe „creasta valului“ va alege pentru
textul de afişare un font care va sugera preocuparea faţă de tendinţele culturii generaţiei
respective şi va purta în el ceva mai multă „atitudine“.
Sensibilitatea la spaţierea caracterelor

Unul dintre cele mai importante, dar deseori trecut cu vederea, aspecte al unei utilizări bune şi
cu aspect profesional, a tipurilor de caractere este atenţia sporită acordată spaţierii, în special a
caracterelor folosite la titluri şi la textele de afişare. Ideea acestui aspect este de a ajusta cu fineţe
spaţiile dintre caractere pentru a da impresia că spaţiile dintre toate caracterele sunt egale.
Aceasta nu se realizează pur şi simplu măsurând cu exactitate distanţa dintre litere, ci are de a
face cu impresia vizuală creată de acel spaţiu.
Câteva principii utile:

• Literele rotunde pot fi spaţiate mai „strâns“ (spaţiile dintre ele pot fi mai mici)
• Literele formate din linii drepte trebuie spaţiate mai lejer (spaţiile dintre ele pot să fie mai
mari).
• Fii atent la spaţiile negative pe care le creează alăturarea diferitelor litere.
Selectarea unui font pentru corpul textului

Selectarea unui font pentru corpul textului este una din deciziile cele mai importante. Iar când
este vorba de refacerea unui design, atunci aceasta trebuie să fie una din primele hotărâri care
trebuie luate.
Consideraţii cu privire la alegerea unui font pentru corpul textului

• Neutralitate: un font folosit pentru text trebuie să fie de regulă destul de neutru şi să nu
atragă atenţia asupra lui însuşi. Aceasta va permite designerului să folosească un al doilea
font (un font secundar), cu mai multă personalitate, pentru accent.
• Lizibilitatea (uşurinţa în citire): Aceasta este cheia. Bodoni este un font frumos pentru
limbile care folosesc alfabetul latin, dar atunci când este folosit pentru porţiuni mari de
text, nu va cauza oboseală cititorului? Garamond, pe de altă parte, este un font clasic,
frumos, destul de uşor de citit. Pune-ţi întrebarea: „Trebuie să te străduieşti ca să poţi citi,
sau privirea parcurge textul fără efort?“
• Hârtia şi tiparul: Ai grijă de felul în care hârtia şi tiparul afectează aspectul fontului ales. De
exemplu, hârtia de ziar va face ca cerneala să se „întindă“ şi astfel să adauge la grosimea
(„greutatea“) tipului de caracter ales.
• Textura: ia în considerare culoarea sau textura unui font şi impresia pe care o degajă atunci
când este folosit pe o pagină întreagă sau pe o desfăşurare (spread).
• Adecvat sau nu: gândeşte-te la ce înseamnă „adecvat“ pentru revista la care lucrezi. Este
masculină sau feminină, clasică sau modernă, sobră sau degajată, puternică sau delicată?
(Câteva sugestii privitoare la familii de fonturi pentru alfabetul latin: Garamond, Dante, Weiss,
Goudy, Minion, Caslon, Bembo, Berkeley.)
Testează fontul ales pentru corpul textului

Testează mai multe mostre folosind diferite combinaţii de spaţiere a literelor şi cuvintelor, a
lungimii liniilor, etc. Testează diferite spaţieri pe verticală în incremente de 0,5 puncte pentru
un text format din mai multe paragrafe. Nu te baza pe cum arată aceste teste pe monitor sau pe
o imprimantă de slabă calitate. Fă testele pe dispozitivul de ieşire (imprimantă, imagesetter) cel
mai bun de care dispui.
Utilizarea tuturor tipurile de caractere necesită o atenţie specială şi ajustări fine. Fiecare tip de
caractere are caracteristicile sale particulare care trebuie luate în considerare atunci când se fac
ajustările finale.
Aranjarea textului
Alegerea fontului folosit pentru corpul textului nu este singura alegere importantă. Designerul
trebuie să hotărască cum să aranjeze textul în pagină. Iată câteva principii de luat în considerare
atunci când se gândeşte aranjarea textului în pagină:
Lungimea liniei
Gândeşte-te de câte ori ochiul trebuie să sară de la o linie la alta. Acesta este unul din aspectele
importante ale lizibilităţii (uşurinţei în citire). Mai mare nu înseamnă întotdeauna neapărat mai
bine. Uneori mărirea caracterului în ideea de a-l face mai uşor de citit are exact efectul contrar,
fiindcă ochiul trebuie să parcurgă drumul „dus-întors“ de prea multe ori. În mod normal 35-40
de caractere pe linie reprezintă optimul. O astfel de linie este destul de lungă pentru ca ochiul să
nu sară de la sfârşitul rândului la începutul rândului următor prea des şi suficient de scurtă
pentru a menţine ritmul citirii.
Alinierea numai la stânga şi alinierea completă

Textul aliniat numai la stânga (marginea din dreapta neregulată) este mai puţin „oficial“ decât
textul aliniat complet. Spaţierea pe orizontală este mult mai consecventă deoarece caracterele nu
sunt nici apropiate, nici distanţate pentru a crea astfel linii de lungime egală. Totuşi, acest tip de
aliniere creează un anume spaţiu negativ în jurul marginilor, lucru care trebuie luat în
considerare. Ajustează acest spaţiu în aşa fel încât să nu apară „umflături“ sau „găuri“. Alinierea
numai la stânga creează de asemenea dificultăţi la aşezarea automată a textului pe conturul
imaginilor.
Textul aliniat complet pare un pic mai „oficial“ şi are un aspect mai ordonat. Actualmente,
majoritatea revistelor folosesc pentru corpul textului alinierea completă. Aceasta oferă un
contrast frumos atunci când textul se aşează automat pe conturul neregulat al unor imagini.
Dar, pe de altă parte pot să apară probleme la liniile mai scurte de 10 picas (4,2 cm), deoarece
spaţierea pe orizontală devine foarte neregulată. În acest caz trebuie urmărite cu atenţie (şi
eliminate) „râurile“ şi „găurile“ din text ca şi liniile în care spaţierea este neregulată (linii cu
structură necompactă).
Despărţirea în silabe şi saltul de linie

Păstrează numărul de despărţiri în silabe la minimum – dacă este posibil nu mai mult de două,
succesive. Desigur, numărul de despărţiri în silabe trebuie echilibrat cu posibilitatea apariţiei
liniilor cu structură necompactă.
Utilizarea cu fineţe a saltului de linie combinat cu o condensare discretă a fontului (până la

97%) atunci când este necesar, va evita apariţia linilor cu structură necompactă.
Consecvenţa
Odată ce te-ai hotărât cu privire la un tip de caractere şi la caracteristicile de aranjare a textului,
foloseşte-le cu consecvenţă în publicaţia la care lucrezi. Nu ceda tentaţiei de a schimba mărimea
caracterului sau spaţierea pe verticală pentru a umple spaţiul afectat unui articol atunci când
acesta este prea scurt. În acest caz schimbă designul sau măreşte imaginea folosită. Sau, dacă
textul nu este foarte scurt sau cu mult mai lung, cere editorului să mai adauge ceva sau să mai
scoată din text, după caz. Evită liniile cu structură necompactă.
Paragrafele de început şi alte texte speciale

Poate că vei dori să schimbi puţin tipul de caracter folosit pentru text în paragraful de început.
Fă aceste paragrafe de început mai mari, sau măreşte spaţierea pe verticală (distanţa dintre
rânduri) şi, de ce nu, foloseşte o letrină pentru a atrage cititorul în articol. Apoi, după ce l-ai
„agăţat“ pe cititor, revino la specificaţiile normale pentru corpul textului.
Pentru textul căruia i se aplică acest „tratament special“, ajustează distanţa dintre linii (spaţierea
pe verticală) folosind un principiu simplu: liniile mai lungi necesită o spaţiere mai mare pe
verticală, iar liniile mai scurte necesită o spaţiere pe verticală mai mică. Privirea are nevoie de un
anumit spaţiu pentru a sări înapoi la începutul următoarei linii de text. Cu cât mai lungă este
linia cu atât este mai mare spaţiul de care are nevoie privirea pentru a nu sări la începutul unei
alte linii decât cea imediat următoare.
Alegerea altor fonturi

Titluri
Rolul titlurilor este de a-l face pe cititor să se oprească şi de a-l îndemna să „intre“ în articol. De
aceea ele trebuie să:
• Fie lizibile (uşor de citit): fontul folosit este greu de citit? Aici trebuie acordată atenţie şi
spaţierii, care dacă este prea strânsă sau prea lejeră poate afecta lizibilitatea.
• Folosească un tip caracter potrivit: cât de bine reflectă tipul de caracter tonul şi conţinutul
articolului? Cât de bine se potriveşte cu imaginile de pe pagina respectivă? Gândeşte-te la
diversele aspecte ale personalităţii tipului respectiv de caracter. Este un tip de caracter cu
particularităţi predominant masculine, feminine, îndrăzneţe, puternice, delicate, clasice,
neutre, sobre, capricioase? Atunci când foloseşti o varietate de tipuri de caractere într-o
publicaţie trebuie să potriveşti tipul de caractere cu mesajul.
• Aibă o spaţiere a caracterelor corect determinată: pe lângă problema lizibilităţii, nivelul de
excelenţă în ceea ce priveşte utilizarea tipurilor de caractere se realizează printr-o spaţiere
atentă a titlurilor şi a textului scris cu caractere mari pe o pagină. La caracterele mari de
regulă este importantă spaţierea selectivă (kerning) pentru a obţine o spaţiere consecvent
egală din punct de vedere optic.
• Atragă atenţia: reaminteşte-ţi importanţa contrastului pentru stabilirea ierarhiei.
Liniile secundare
Chiar şi cele mai mici elemente pot fi folosite pentru a conduce privirea şi a face designul cât
mai complet. Fiecare element trebuie folosit cu un scop.
Plachetele
Acestea trebuie citite împreună cu titlul şi oferă o explicaţie clară a titlului. Aceasta permite ca
titlul să fie ales cu inteligenţă, subtil şi intrigant. Rolul plachetelor este de a atrage cititorii şi
mai tare spre textul articolului.
Legendele
O legendă trebuie să explice o fotografie, dar nu să descrie ceea ce este evident. Ea trebuie să
contrasteze în mod adecvat cu textul pentru ca cititorul să nu o considere din greşeală o parte a
textului. Pentru a evita această situaţie foloseşte caractere bold sau italice. Legendele pot
contribui la accentuarea personalităţii revistei din punct de vedere al utilizării tipurilor de
caractere dacă sunt folosite cu consecvenţă. Este bine să foloseşti acelaşi stil de legende în toată
revista.
Subtitlurile
Subtitlurile trebuie să fie într-un contrast adecvat cu textul. Ele au rolul unui „cârlig“ pentru a
„agăţa“ atenţia cititorului, a-l face să-şi pună întrebări şi a-l face să citească mai departe
articolul. Subtitlurile de asemenea mai oferă şi un mic spaţiu de odihnă pentru ochi, pentru ca
cititorul să nu fie descurajat în tentativa sa de a continua citirea textului.
Rezumatele (callout)
Acestea funcţionează ca şi nişte ilustraţii verbale din text. Ele îl intrigă pe cititor şi îl fac să se
adâncească în citirea textului. Trebuie să fie scurte; altfel s-ar putea să nu fie citite. Trebuie să
contrasteze în mod potrivit cu corpul textului. Pot să fie în interiorul textului sau la margine.
UNITATEA 4
Cuprinsul şi rubricile permanente
R
ubricile permanente sunt acele secţiuni ale unei publicaţii care apar cu regularitate şi
conţin relatări, informaţii, sau conţinut editorial care tratează teme dintr-un anumit
domeniu sau subiecte care au ceva comun. Rubricilor permanente li se dau nume
care reflectă cumva conţinutul lor. Designul acestor nume, numite titluri de rubrici
permanente, este asemănător şi prin aceasta degajă un aer de unitate al întregii
publicaţii.
Paginile de cuprins
Paginile de cuprins oferă cititorului o privire de ansamblu asupra numărului respectiv al
revistei. Ele trebuie să informeze şi să trezească interesul cititorului, generând în acesta dorinţa
de a citi conţinutul revistei. Înainte de a începe designul unei pagini de cuprins, trebuie să ne
gândim la anumite întrebări legate de nevoile publicaţiei.
• Ce informaţii trebuie scoase în evidenţă? În cele mai multe publicaţii, titlul articolului este
cel mai important element. Deci el va fi cel mai mare sau scris cu cele mai groase caractere.
Totuşi, în unele cazuri, numele autorului este la fel de important ca şi titlul articolului.
• Ce elemente (titluri, imagini, numere de pagină) trebuie accentuate pentru a realiza
aceasta? Există nenumărate moduri de a afişa aceste elemente. Ceea ce însă este potrivit
pentru o altă publicaţie s-ar putea să nu fie potrivit cu publicaţia voastră.
• Este nevoie de scurte descrieri ale articolelor? Este nevoie să explicăm mai în detaliu ce
conţine articolul pentru a da lămuriri suplimentare cititorului? Această întrebare se leagă
deseori de stilul în care s-au dat titluri articolelor. Titlurile mai scurte sau cele metaforice
au nevoie de mai multe explicaţii.
• Vei folosi şi imagini pe pagina de cuprins? Uneori este bine să foloseşti pe pagina de
cuprins o parte din imaginile folosite în paginile articolelor respective, pentru a-l
determina mai mult pe cititor să înceapă citirea revistei. Imaginile pot să îmbogăţească
titlul şi să ofere explicaţii suplimentare acestuia. Impactul vizual creat astfel, de regulă nu va
costa nimic, din moment ce imaginile respective oricum sunt deja achiziţionate.
Claritatea şi uşurinţa în folosire sunt cheile unui design reuşit al paginilor de cuprins.
Rubricile permanente
Rubricile permanente nu trebuie să domine articolele de fond. Impactul lor grafic trebuie să fie
puţin mai discret şi oarecum în umbra celui generat de articolele de fond. Astfel, publicaţia, ca
un întreg, va beneficia de o ierarhie. Trebuie să ne asigurăm că rubricile permanente sunt
distincte din punct de vedere vizual faţă de „fântâna“ publicaţiei.
Rubricile permanente sunt liantul care ţine împreună diversele elemente ale publicaţiei. Ele
furnizează consecvenţă publicaţiei, astfel, cititorul orientându-se uşor în publicaţie şi având un
sentiment de familiaritate.
Scopul
• Rubricile permanente definesc personalitatea unei reviste mai mult decât orice alt element.
Design pentru reviste R U B R I C I L E P E R M A N E N T E 19
Deseori, atunci când se reface designul unei reviste, rubricile permanente sunt primul lucru
de care ne vom ocupa, iar după aceea restul revistei se „clădeşte“ în jurul lor.
• Rubricile permanente dau revistei o consecvenţă atât din punct de vedere editorial cât şi
din punct de vedere al designului. Deoarece designul acestor pagini se schimbă foarte puţin
de la un număr la altul, rubricile permanente vor oferi familiaritate şi continuitate vizuală.
Ele sunt uşor de găsit şi de recunoscut.
• Rubricile permanente acţionează şi ca nişte indicatoare rutiere. Titlurile lor arată limpede
drumul de urmat şi dau informaţiile necesare pentru ca cititorul să ştie unde este la un
moment dat în revistă şi ce urmează să găsească mai departe în aceasta. Deseori cititorii îşi
formează o listă de preferinţe şi au tendinţa ca atunci când primesc un exemplar al revistei
să citească întâi rubricile lor favorite.
Avantaje
• Consecvenţa grafică ne ajută să economisim timp. Deoarece la rubricile permanente nu
este necesar să facem un design nou la fiecare număr al revistei, aceasta ne va permite să
dedicăm mai mult timp şi energie creatoare pentru articolele de fond, unde un design nou
şi creativ la fiecare număr este chiar necesar.
• Consecvenţa editorială va ajuta la procesul de planificare şi la cel de producţie al revistei,
deoarece astfel editorii ştiu cât text trebuie să pregătească. Ei pot avea astfel la dispoziţie
informaţii legate de numărul de cuvinte sau de linii necesare în rubricile permanente.
Stabilirea unei grile editoriale de ansamblu ne va da siguranţa că în fiecare număr vor fi
tratate subiecte variate. Aceasta va contribui la menţinerea unei publicaţii bine
proporţionate.
UNITATEA 5
Coperta revistei
C
operta are trei scopuri principale. Ea dă „tonul“ revistei; dă cititorului o idee despre
ce va găsi în interior şi creează o identitate proprie a revistei. Deseori eficienţa unei
coperte va fi factorul determinant pentru ca cineva care nu cunoaşte revista să o
deschidă. Importanţa unei coperte atractive nu va putea fi niciodată subliniată
îndeajuns.
Elementele unei coperte

Formatul (forma şi mărimea)
Aceste caracteristici stabilesc o continuitate şi pentru cele mai multe reviste, acestea rămân
neschimbate de la număr la număr. În general există un format standard pentru cele mai multe
reviste. Dar nu trebuie să îţi fie teamă ca să foloseşti şi alte formate, cum ar fi formatul „digest“,
formatul tabloid sau chiar un format de tip newsletter (buletin informativ).
Placheta numelui
Aceasta este numele revistei, scris cu caractere care se bucură de un tratament grafic distinct. Pe
scurt, placheta numelui spune cine eşti şi despre ce anume vorbeşte revista ta. Sigla poate şi ea să
fie personalizată, dar nu trebuie să atragă atenţia atât de mult încât să devină obositor să o vezi
în fiecare număr al revistei. Un design eficient al plachetei numelui trebuie să reflecte prin
anumite modalităţi înţelesul numelui.
Imaginea de pe copertă
Acesta este primul lucru care este remarcat la o revistă şi de aceea este cel mai important
element al unei publicaţii. Rezervă cea mai mare parte din timpul destinat lucrului la copertă
pentru achiziţionarea, compunerea şi finisarea acestei imagini. Dacă imaginea de pe copertă
reprezintă o persoană, atunci aproape întotdeauna este bine ca privirea acesteia să fie îndreptată
spre cititor. Legătura cu cititorul este esenţială. O imagine care se întinde pe toată pagina
adaugă o notă de dinamism, deoarece ea implică o continuare a paginii respective. O imagine
încadrată într-un chenar este oarecum limitată şi conservatoare, dar, uneori, potrivită. Imaginea
reprezentată pe copertă poate să fie o persoană, un loc, un lucru sau un concept.
Textul de pe copertă
Textul de pe copertă atrage atenţia şi-l face pe cititor să îşi pună întrebări. Din punct de vedere
la importanţei este al doilea element al revistei.
• Poate să fie utilă inserarea câtorva din subiectele articolelor din revistă pentru a prezenta
cititorului câteva din articolele care l-ar putea interesa.
• Textul trebuie să fie clar şi uşor de înţeles.
• Textul trebuie să fie concis. E puţin probabil ca textele lungi de pe copertă să fie citite.
• Trebuie să fie intrigant; să îndemne la citirea conţinutului.
• Uneori este bine să foloseşti întrebări, puse astfel încât cititorul să caute răspunsurile în
interiorul revistei.
• Dimensiunea caracterelor folosite trebuie să fie destul de mare pentru ca textul să poată fi
citit cu uşurinţă de la o distanţă de 3 metri.
Design pentru reviste C O P E R T A 21
Cinci caracteristici esenţiale ale unei coperte bune

Relevanţă/înţeles
Câteva întrebări pe care trebuie să ţi le pui când evaluezi o copertă:
• Cât de importante sunt pentru cititorul revistei subiectul sau subiectele prezentate pe copertă?
Informaţia pe care coperta promite cititorului că o va găsi în revistă va influenţa viaţa lui?
• Textul de pe copertă dă cititorului înţelesuri noi cu privire la subiectele tratate?
• Este destul de incitantă pentru ca cititorul să dea revista şi altcuiva?
Claritate
Încearcă să te dai un pas în spate şi să priveşti coperta cu ochii cuiva care nu a mai văzut-o înainte.
Întreabă-te:
• Imaginea şi textul de pe copertă cooperează pentru a prezenta eficient conţinutul revistei?
• Textul explicativ suplimentar este suficient de clar?
• Există o armonie între imaginea şi textul de pe copertă? Altfel spus, au acelaşi înţeles
împreună?
Răspunsul emoţional
Subiectul sau imaginea stabilesc o legătură emoţională cu cititorul? Există din partea acestuia o
reacţie de simpatie sau bucurie, curiozitate sau preocupare?
Coperta transmite un sentiment neutru sau induce o anumită atitudine sau emoţie? Acestea pot fi
în acelaşi timp şi subtile şi puternice. Atitudinea poate fi indusă cel mai uşor atunci când se
prezintă o figură, dar chiar şi o fotografie cu natură moartă poate da un ton emoţional.
Continuitatea identităţii
Coperta are acelaşi ton ca şi interiorul revistei? Realizarea unei continuităţi din acest punct de
vedere este un puzzle complex deoarece implică o combinaţie a tuturor elementelor. Personalul
revistei trebuie să-şi pună întrebarea: „Coperta aceasta este «de-a noastră» sau nu?“ Acest lucru
poate fi evaluat cel mai uşor punând mai multe coperte diferite una lângă alta. Începeţi să
alcătuieşti o listă cu elemente care să îţi spună cu exactitate ce anume defineşte identitatea revistei
voastre şi care să funcţioneze ca un sistem de referinţă.
Simplitate
Această caracteristică are legătură cu claritatea, dar aici vorbim specific despre prezentarea grafică.
• Asigură-te că în fotografie nu există informaţii care nu sunt necesare şi care nu fac decât să
creeze dezordine în copertă.
• Foloseşte o paletă de culori simplă. Prea multe culori vor genera o confuzie vizuală.
• Numărul de fonturi folosite trebuie redus la minimum.
• Organizează şi compune coperta în aşa fel încât ochiul să nu sară prea mult din loc în loc.
• Asigură-te că există un punct focal principal.
UNITATEA 6
Cuvinte şi imagini
n istoria publicisticii – mai ales în cea a revistelor – cuvintele au fost elementul dominant.
Î
În trecut, singurul scop al imaginilor era pur şi simplu de a ilustra textul. Deşi publicaţiile
în care cuvintele au rolul dominant încă mai pot fi găsite, revistele ale căror imagini
prezintă numai persoane sau evenimente sunt din ce în ce mai rare.
În timpul ultimului secol balanţa puterii s-a înclinat. În cele mai multe reviste, cuvintele
şi imaginile au acum o importanţă egală, deşi funcţiile lor continuă să rămână distincte.
Cuvintele pot chiar să aibă un rol de sprijin, adăugând înţelesuri unei relatări vizuale mai
ample. În acest caz, textul este un vehicul puternic care poate fie să schimbe fie să interpreteze
sensul unei imagini. Sau, imaginile pot să fie mijloace semnificative pentru explicarea unui text,
relatând întâmplarea într-un mod exact, cu mijloace vizuale.
Sensul (înţelesul explicit) şi conotaţia

Atunci când se pune problema unei combinaţii de cuvinte şi imagini, gândeşte-te la mesajul
care este trimis cititorului. Ca şi designeri, noi avem responsabilitatea de a traduce vizual
conţinutul editorial într-un mod cât mai adecvat.
Filozofia semioticii tratează problema semnificaţiilor imaginilor, situaţiilor şi lucrurilor.
Revistele sunt medii de comunicare semiotice, de aceea fiecare detaliu al designului imaginilor şi
textului are un înţeles particular şi poate fi manipulat pentru a genera un răspuns specific.
Doi termeni ne vor ajuta să explicăm această idee. Înţelesul direct al unui text sau al unei
imagini este cunoscut sub numele de sens, în timp ce al doilea nivel al înţelesului, deseori mai
subtil şi cu siguranţă mai ambiguu, este cunoscut ca şi conotaţie. Cuvintele îl conduc pe cititor
către o interpretare şi leagă imaginile de un anumit înţeles. În comunicarea contemporană este
folosită fiecare dintre combinaţiile posibile de relaţii între sens şi conotaţie:
• Cuvintele pot să sugereze înţelesul unei imagini, cum este cazul unui titlu care dă înţeles
unei imagini mai ambigue.
• Imaginile pot să sugereze înţelesul cuvintelor, cum este cazul unei ilustraţii care dă înţeles
unui titlu care constă dintr-o întrebare.
• Cuvintele pot să sugereze înţelesul altor cuvinte, cum este cazul unei plachete explicative
care dă înţeles unui titlu nu foarte exact.
• Imaginile pot să sugereze înţelesul altor imagini, cum este cazul unei imagini legate de
cultura unui grup de oameni care dă înţeles unei imagini care reprezintă un eveniment care
a avut loc în acel grup.
Elementele textului revistelor

Titlurile, plachetele, legendele şi corpul textului se raportează fiecare într-un mod diferit la o
imagine.
Titlurile
Scopul principal al titlului este să atragă atenţia către articol sau (dacă este pe copertă) să atragă
atenţia spre interiorul revistei. Pentru a-l atrage pe cititor, un titlu şi o imagine pot să comunice
Design pentru reviste C U V I N T E Ş I I M A G I N I 23
acelaşi lucru. Pe de altă parte, titlul şi imaginea pot comunica lucruri diferite, iar tensiunea astfel
creată poate să aibă ca rezultat o comunicare mai atractivă şi mai profundă.
Plachetele
Scopul primordial al plachetelor este de a fi o punte de legătură între titlu şi imagine,
clarificând cam la ce se poate aştepta cititorul de la articolul respectiv. Placheta poate să şi
rezume pentru cititor poziţia şi punctul de vedere al articolului respectiv.
Legendele
Deseori citite cu cel mai mare interes într-o revistă, legendele în general sunt situate sub
imagini şi furnizează informaţii care descriu, etichetează sau identifică imaginile. În timp ce
majoritatea ilustraţiilor nu au nevoie de o legendă, multe fotografii au nevoie de ele pentru a
reda cititorului contextul şi informaţia legată de acestea.
Corpul textului
Purtând mesajul principal, corpul textului trebuie să fie prezentat cât se poate de clar şi curat.
Imaginile trebuie să pătrundă în spaţiul rezervat acestuia numai atunci când acest lucru este
adecvat, adică fie pentru a detalia relatarea sau pentru a crea un interes vizual, dar ele nu trebuie
să împiedice cursul urmărit de privirea cititorului.
Cele două probleme

Astăzi, când designerii pun laolaltă cuvintele şi imaginile pentru a crea mesaje verbale şi vizuale,
există două probleme care trebuie rezolvate. Prima problemă priveşte conţinutul – intenţia
mesajului. Provocarea lansată de această problemă este de a pune laolaltă cuvintele şi imaginile
astfel încât acestea să se sprijine şi să se explice reciproc pentru a comunica limpede şi
consecvent. A doua problemă priveşte forma – ordonarea spaţiului grafic. Provocarea lansată de
această problemă este de a pune cuvintele şi imaginile laolaltă într-o compoziţie coerentă şi bine
structurată.
Conţinutul: transformarea mesajului

De regulă designerii fac o distincţie clară între cuvânt şi imagine. Aceasta permite cititorului să
abordeze fiecare element separat. Totuşi designerii combină deseori cuvintele şi imaginile în
moduri noi şi surprinzătoare, lucru care măreşte puterea lor de a comunica. Fiind imposibil să
te gândeşti la conţinut fără să te gândeşti la formă, există multe tehnici care pot fi folosite
pentru a amplifica puterea mesajului.
• Integrează caracterele în imagine. Combinând cuvintele şi imaginile într-un aranjament
multi-strat are loc o relaţie cauză-efect. Cele două elemente cooperează mult mai strâns şi
cititorul le percepe ca pe un mesaj unitar. Acest lucru este valabil în special la coperte, unde
cele mai multe imagini se întind pe toată coperta iar caracterele textului sunt percepute ca
fiind parte a unui întreg, oferind astfel o ocazie uriaşă pentru integrarea lor şi pentru
reacţia lor reciprocă.
• Creează sau găseşte fundaluri pentru caractere. Oarecum diferită de integrarea textului
într-o imagine, această tehnică foloseşte imaginile ca şi fundaluri pentru a furniza un
context mesajului.
• Combină formele caracterelor pentru a crea imagini. Formele caracterelor pot fi combinate
în diverse moduri creative pentru a induce un mesaj. Fără a uita că lizibilitatea (uşurinţa
citirii) este pe primul plan, utilizarea creativă a formelor caracterelor poate fi un mod
atractiv de a-l implica pe cititor.
• Utilizarea layerelor (straturilor) în programe cum ar fi Photoshop face posibilă integrarea

complexă a caracterelor şi a imaginilor, dând acestei compoziţii un înţeles mai bogat decât
suma înţelesurilor fiecărui element al compoziţiei în parte.
• Stilul caracterelor folosite poate fi îmbogăţit de către o imagine. Pentru consolidarea
tonului şi personalităţii mesajului, caracterele de pe o desfăşurare (spread) pot fi aranjate
astfel încât să imite oarecum imaginea corespondentă. Chiar şi un mod subtil de tratare şi
aranjare a caracterelor poate să-l facă pe cititor să abordeze articolul din perspectiva unui
om oarecum informat despre subiect.
• Substituirea formei literelor cu imagini. Imaginile inserate în conturul caracterelor îl pot
ajuta pe cititor să abordeze articolul dintr-o perspectivă nouă, aşteptându-se la ceva nou şi
pătrunzător.
• Foloseşte spaţiul pentru a induce un înţeles. Felul în care caracterele sunt dispuse pe o
pagină poate ajuta la consolidarea titlului şi imaginilor, făcând astfel întreg ansamblul
coerent şi atrăgător.
Forma: lucrul cu spaţiul grafic

Felul în care interacţionăm cu mediul în care ne aflăm şi felul în care oamenii văd, joacă un rol
vital în înţelegerea şi manipularea elementelor vizuale şi a elementelor literelor de pe o
desfăşurare (spread) a unei reviste.
Orizontal şi vertical: fiecare spaţiu grafic are o axă orizontală şi una verticală. Combinarea
cuvintelor şi imaginilor pentru o comunicare coerentă se face de-a lungul acestor axe. Centrul
geometric, adică locul de intersecţie a acestor axe se determină prin măsurători. Centrul optic,
care este punctul care pare pentru ochiul uman a fi centrul, este un pic deasupra centrului
geometric. Oamenii au o tendinţă foarte puternică spre orientarea pe verticală şi pe orizontală,
tendinţă înnăscută în natura noastră şi consolidată prin experienţă. Designul revistelor poate
utiliza aceste axe (cea orizontală şi cea verticală) pentru a organiza informaţia, pentru a crea o
ierarhie vizuală şi a ajuta la conducerea privirii cititorilor în pagină.
Cum vedem: Privirea omului se focalizează pe o zonă relativ mică, şi în afara acestei zone
detaliile nu mai sunt atât de distincte şi pe măsura îndepărtării de zona de focalizare înspre
periferie, acuitatea vederii se micşorează. Totuşi, ochii se mută încontinuu, scanând suprafaţa
paginii pentru a găsi informaţii şi „calea“ de urmat, dând astfel un plus de energie şi mişcare
experienţei vizuale. Un design bine făcut într-o revistă sporeşte această senzaţie, făcându-l astfel
pe cititor să fie implicat în conţinutul revistei şi să guste cu plăcere conţinutul acesteia.
Compoziţia: imaginea de ansamblu

Efectul de ansamblu al unei pagini de revistă este determinat de câteva elemente fundamentale
ale compoziţiei. Iată mai jos câteva principii care ne pot ajuta să dăm un sens unei compoziţii,
astfel încât fiecare desfăşurare (spread) a unei reviste să servească unui scop.
• Simetria şi asimetria: principiul fundamental de organizare pentru rezolvarea problemei
echilibrului şi ordinii.
• Relaţiile între module: utilizarea grilei geometrice pentru a stabili organizarea elementelor.
• Câmpuri (zone) de tensiune: utilizarea mişcării în ambele sensuri, pe diagonală, pentru a
crea o dinamică spaţială.
• Repetiţia şi ritmul: retragerea şi reapariţia intenţionată a elementelor dintr-o compoziţie.
• Continuitatea vizuală: un sistem stabilit, care sugerează că o compoziţie individuală este

parte a unui întreg.
Relaţiile vizuale
Crearea relaţiilor vizuale este un element fundamental pentru un design coerent. Cititorii
răspund la compoziţiile făcute de noi pe baza relaţiilor care există între diversele elemente ale
compoziţiei. Înţelegerea acestor principii ajută la crearea unei ierarhii vizuale şi a unor soluţii
grafice inedite.
• Alinierea: utilizarea marginilor formelor pentru alinierea elementelor pentru a crea relaţii.
• Continuarea: utilizarea formelor pentru conducerea privirii în pagină.
• Proximitatea: utilizarea spaţiilor dintre elemente pentru stabilirea relaţiilor.
• Corespondenţa: utilizarea proprietăţilor vizuale –culoare, textură, etc. – pentru dezvoltarea
relaţiilor.
• Încheierea: aranjarea elementelor pentru a crea o „încheiere“ vizuală, metodă prin care se
stabilesc relaţii.
Rezonanţa grafică
Ce este rezonanţa grafică? Graficienii aduc designul unei reviste „la rezonanţă“ atunci când
tipurile de caractere şi imaginile folosite — laolaltă cu forma, culoarea, textura – formează
relaţii care trec dincolo de valoarea elementelor individuale, amplificând astfel puterea
informaţiei, având ca urmare realizarea unei comunicări reale.
UNITATEA 7
Criteriile unui design bun
ntotdeauna este bine să evaluezi eficienţa designului realizat de tine. Trage-te un pas înapoi
Î
şi încearcă să priveşti la ceea ce ai făcut cu obiectivitate şi din perspectiva cititorului. Dacă
acest lucru poate fi făcut înainte de a trimite revista la tipar, poate vei mai avea timp să
faci unele ajustări. Pe de altă parte, nu rata niciodată posibilitatea de a evalua publicaţia la
care ai lucrat după ce ea a fost tipărită. Trecând prin procesul de evaluare a acestor criterii
vei avea întotdeauna ceva de învăţat şi, poate, de îmbunătăţit la următorul număr. Iată aceste
criterii:
Lizibilitatea (uşurinţa în citire)

Aceasta necesită o sensibilitate la tipurile de caractere folosite. Întrebări pe care e bine să ţi le
pui privitoare la acest aspect:
• Fontul folosit pentru text este neutru şi suficient de lizibil pentru ca cititorul să poată să
parcurgă porţiuni mari de text fără să obosească?
• Caracterul textului este destul de mare pentru a fi citit cu uşurinţă sau este prea mare şi
astfel privirea va fi forţată să sară de prea multe ori de la un rând la următorul?
• Marginile sunt suficient de mari pentru a oferi „spaţiu de respiraţie“ pe pagină?
• Spaţierea pe verticală (leading) este suficient de mare pentru liniile mai lungi de text
pentru ca privirea să poată găsi următoarea linie de text cu uşurinţă?
• Există un contrast adecvat între caractere şi fundal?
• Nu cumva fundalul este prea complex (prea multe tonuri întunecate şi luminoase) pentru
ca textul să poată fi citit cu uşurinţă?
• Nu cumva există porţiuni prea mari de text fără o „pauză vizuală“ sau un loc de odihnă
pentru privire?
Dinamica vizuală
Această noţiune este legată de contrastul de pe pagină. Una din problemele comune multor
publicaţii este faptul că pe paginile lor este prea multă uniformitate (zone întinse de gri). Gri =
Plictiseală (Asta dorim să comunicăm?) Utilizarea adecvată a elementelor contrastante poate
aduce în pagină energie şi interes.
Contrastul cu caracterele
Examinează diferitele elemente ale tipurilor de caractere folosite în designul realizat:
• Titlul este suficient de mare pentru a ieşi în evidenţă? Sau, din punct de vedere editorial: îţi
atrage atenţia?
• Subtitlurile sunt suficient de accentuate pentru a se distinge de text, astfel încât să le poţi
vedea cu uşurinţă atunci când privirea îţi trece peste pagină?
• Letrinele sunt suficient de mari sau suficient de groase pentru a avea impact asupra privirii
şi a conduce privirea prin text? Sunt ele amplasate strategic?
Design pentru reviste C R I T E R I I 27
Contrastul altor elemente grafice
• Puneţi alături fotografii mari şi mici. Atunci când designerii cu mai puţină experienţă
lucrează cu mai multe fotografi la ilustrarea unui articol, ei au tendinţa de a trata aceste
fotografii egal din punct de vedere al mărimii spaţiului rezervat lor. Trebuie însă să ne
gândim că „mare“ nu este „mare“ decât atunci când este comparat cu ceva mai mic. Atunci
când elemente mai mici sunt puse alături de altele mai mari apare o dinamică vizuală în
pagină. În acest fel chiar şi fotografiile mai mici sunt mai bine observate şi poţi folosi cu
eficienţă maximă cele mai bune fotografii pe care le ai la dispoziţie.
• „Joacă-te“ cu ideile pe care le ai cu privire la noţiunile de mare şi mic. Un rezultat
interesant se poate obţine mărind o imagine care reprezintă ceva ce este mic (cum ar fi o
monedă, o mână sau un zâmbet) sau micşorând o imagine care reprezintă ceva care este
mare (o maşină, un copac sau un elefant).
Ierarhia
Desfăşurarea unei reviste dă o senzaţie de ordine pe măsură ce privirea înaintează prin ea? Unde
se va îndrepta privirea mai întâi? Dar după aceea? Fiecare pagină are nevoie de: 1) un element
care să capteze atenţia; 2) un element care să explice; 3) text.
Foloseşte elementele grafice pentru a conduce privirea. Senzaţia de ordine degajată de o pagină
îl ajută pe cititor să se simtă „ca acasă“ în revistă.
Abordează problema ierarhiei nu doar prin perspectiva unei singure desfăşurări ci gândind
revista ca un întreg. Publicaţia trebuie să aibă un ritm al ei propriu.
Interacţiunea cuvintelor şi imaginilor

În revistele contemporane cuvintele şi imaginile lucrează împreună. Poţi crea o relaţie sinergică
în care rezultanta efectelor celor două elemente va fi mai mare decât suma rezultantelor
elementelor luate în parte. Cu alte cuvinte, doi plus doi face cinci.
Gândeşte-te la exemplul căruţei cu cai:
• unul din cai poate să tragă o căruţă încărcată cu 4,091 de kilograme
• al doilea cal poate să tragă o căruţă încărcată cu 3,128 de kilograme
• amândoi caii laolaltă trag o căruţă încărcată cu 13,636 de kilograme
Pentru o potrivire bună a cuvintelor cu imaginile, iată mai jos câteva principii:
• Atunci când fotografiezi o persoană sau un eveniment: este bine să dai un titlu fotografiei
după ce primeşti fotografiile prelucrate. De regulă fotograful gândeşte în locul în care
fotografiază. El va vedea ce situaţii, locuri şi condiţii de iluminare vor putea transmite un
mesaj. Este important ca fotograful să fie informat despre subiectul care se doreşte a fi
ilustrat. Deseori titlul poate fi hotărâtor pentru o fotografie.
• Când angajezi un artist pentru o ilustraţie: este bine înainte de a da tema să stabileşti un
titlu. Treaba artistului este să transforme acest titlu în ilustraţie (dacă este un artist bun).
Tonul emoţional
• Nu fi neutru! Arată că ai o atitudine - că ai ceva de spus! Studiile au arătat că simpla
înclinare a capului poate să influenţeze masiv vânzările.
Design pentru reviste C R I T E R I I 28
• Ai grijă la contradicţii. De exemplu într-un articol despre bucuria mântuirii, designul

paginii trebuie să reflecte acea bucurie şi nu să fie de o sobrietate extremă.
• Starea degajată poate fi una de bucurie, de seriozitate, de tristeţe, misterioasă, satirică, de
încredere, de urgenţă. În general este mai bine să te axezi mai mult pe o stare de bună
dispoziţie şi fericire. Revista, prin natura ei, este un prieten al cititorului. Ea trebuie să-l facă
pe cititor să se simtă bine, să fie fericit că este în preajma revistei – nu să îl facă să fie posac
şi într-o stare de depresie. La urma urmei, mesajul creştin este un mesaj al bucuriei fiindcă
ştim care va fi destinul veşnic al creştinului.
• Un fotograf bun învaţă să scoată în evidenţă emoţiile şi sentimentele subiectului – de
regulă aceasta se întâmplă în momentul în care subiectul uită de prezenţa aparatului de
fotografiat. Atunci când angajezi un fotograf pentru o lucrare stai cu el de vorbă. Discută
cu el şi caută să îi faci de cunoscut starea pe care vrei să o transmiţi cititorilor.
• Creează o senzaţie de ritm. Tonul emoţional se poate insinua în paginile revistei de la
începutul până la sfârşitul ei. Stabileşte cu bună ştiinţă curgerea acestui ton prin paginile
revistei.
UNITATEA 8
Design cu un buget modest
D
esignul revistelor nu este artă decorativă. Funcţia sa a fost întotdeauna de a lua
cuvintele şi ideile şi a le combina cu imaginile pentru a reflecta, a extinde şi a
consolida un punct de vedere. Scopul urmărit a fost exercitarea unei influenţe. Acesta
este motivul pentru care este posibil să reuşeşti chiar şi cu un buget modest alocat
compartimentului artistic – design. Pasiunea pentru mesajul transmis şi dedicarea
pentru lucrul făcut la parametrii excelenţei pot avea un impact mai mare decât cernelurile
metalizate şi imaginile de calitate extraordinară. Deşi trăim într-o lume predominant vizuală,
cuvintele încă sunt un vehicul puternic care pot să aducă schimbare. În postura de director
artistic cu un buget modest la dispoziţie, te confrunţi cu provocarea de a prezenta aceste cuvinte
în toată integritatea lor şi cu toată puterea lor de influenţă.
Problema şi câteva soluţii de design

Problema este că dacă bugetul acordat compartimentului editorial este modest, rezultatul vor fi
sacrificii făcute în bugetele a două compartimente cheie: producţia şi design – artistic. Când este
vorba de producţie, aceasta înseamnă lucrul cu mai puţin de patru culori. Şi, în plus designerii
deseori se confruntă cu provocarea de a produce reviste pe hârtie care nu este de calitatea cea
mai bună, nici nu este lucioasă şi nici cretată. În ceea ce priveşte imaginile, achiziţionarea de
lucrări de artă sau de fotografii originale dintr-un buget modest este o sarcină dificilă.
Atunci când cureaua bugetului este strânsă, impunând limitări atât la producţie cât şi la
elementele artistice care pot fi folosite, singura soluţie viabilă este un design bun. În astfel de
situaţii, un design care ţine seama de conţinut şi este adecvat mesajului devine scopul central al
designerului. Pentru a face paginile mai dinamice se vor folosi în astfel de cazuri principiile de
bază ale designului: contrastul, scalarea, ritmul şi textura. Tipurile de caractere folosite devin
elementul cheie în stabilirea unei identităţi a revistei şi mijlocul de bază pentru crearea unui
design novator.
Câteva soluţii posibile de design în astfel de cazuri:
• Accentuaţi caracterele folosite. Un font elegant, afişat cu caractere mari poate să arate
frumos. Explorează şi dezvoltă soluţii adecvate şi novatoare.
• Utilizează fundalurile. Foloseşte un scanner sau un aparat foto digital pentru a reproduce
imagini obişnuite, care pot fi folosite drept fundaluri sau texturi.
• Foloseşte măştile. Dacă unei culori pantone i se aplică o mască, atunci aceasta apare ca o
culoare nouă. Atenţie: prea multe măşti fac ca designul să arate murdar şi înghesuit.
• Foloseşte contrastul şi scalarea. Foloseşte principiile fundamentale ale designului şi
experimentează utilizarea spaţiului alb şi a elementelor grafice.
Câteva soluţii simple

Producţia
Începe fiecare proiect consultându-te cu tipografii, pentru a primi idei noi de reducere a
costurilor. Revistele pot beneficia de pe urma utilizării mai eficiente a fluxului tehnologic al
unei tipografii sau a noilor echipamente şi procese. Câteva căi de a reduce costurile de
producţie:
Design pentru reviste B U G E T M O D E S T 30
• Când lucrezi numai cu una sau două culori foloseşte măştile şi texturile.
• Negrul este o culoare puternică şi conotaţia ei este de integritate şi esenţă. Nu ezita să
foloseşti negrul la titluri şi elemente de design, într-un mod cât mai vivace, pentru a crea
efecte puternice.
• Dacă trebuie să foloseşti hârtie care nu este cretată, ia în considerare posibilitatea folosirii
unei hârtii colorate sau texturate.
• Profită de avantajele recomandărilor tipografiei legate de semnătură (aranjarea paginilor pe
coala tipografică) sau de configuraţia tipografică ideală pentru lucrare.
Ilustraţiile şi fotografiile
Preţul lucrărilor originale de artă şi al fotografiilor a crescut, dar există în acelaşi timp câteva
resurse excelente de colecţii publice pentru astfel de lucrări sau fotografii. În trecut lucrările
provenite din aceste surse erau considerate inferioare, dar acum aceasta s-a transformat într-o
industrie importantă, în special pe internet şi tot mai mulţi ilustratori şi fotografi buni participă
la ea.
De fapt una din cele mai bune resurse pentru fotografii şi ilustraţii sunt chiar fotografii sau
artiştii care îşi pun la dispoziţie lucrările pe propriile pagini de web. Ia legătura cu un astfel de
artist sau fotograf cunoscut şi verifică posibilitatea de a procura imagini de la ei. Stabileşte şi
întreţine relaţii cu ei pentru crearea unui mediu de schimb reciproc de servicii şi idei.
De asemenea, artiştii şi fotografii se oferă deseori să lucreze la preţuri mai mici dacă li se dă
libertate creativă sau sunt îndemnaţi să încerce lucruri noi. O relaţie de colaborare plăcută poate
ajuta la compensarea unui buget modest.
Cele mai uzuale sunt, totuşi, agenţiile on-line de lucrări artistice şi fotografii, al căror număr şi
ofertă a crescut spectaculos. Fiind on-line, ele sunt accesibile de aproape oriunde din lume iar
faptul că lucrările oferite de aceste agenţii sunt în format digital elimină costurile aferente
scanării originalelor.
Câteva resurse de lucrări de artă şi fotografii mai ieftine:
• agenţiile on-line de fotografii de actualităţi
• agenţiile on-line de fotografii şi lucrări de artă
• paginile web personale ale artiştilor şi fotografilor
• CD-uri cu lucrări de artă şi fotografii pentru a căror utilizare nu se plătesc drepturi de
autor
• cărţi cu lucrări de artă şi fotografii pentru a căror utilizare nu se plătesc drepturi de autor
• un aparat de fotografiat digital, nu foarte scump
• un scanner de birou pentru fundaluri şi texturi.
UNITATEA 9
Directorii artistici şi redactorii
B
enjamin Franklin a avut o sarcină uşoară. Atunci când a început să editeze General
Magazine, el era redactor, editor şi, într-un anume sens, director artistic. El nu avea
controverse cu nimeni legate de integritatea artistică vis-a-vis de scopul editorial. Nu
avea discuţii legate de puritatea artei vis-a-vis de aspectele comerciale. Sigur, asta se
întâmpla în 1740 şi până la naşterea funcţiei de director artistic mai aveau să treacă
două sute de ani.
Spre sfârşitul anilor ’30 din secolul trecut, Alexey Brodovitch a devenit prototipul a ceea ce este
un director artistic modern, în funcţiile pe care le îndeplinea la Harper’s Bazaar. Iniţial rolul său
era pur şi simplu de a îndeplini dorinţele redactorului-şef. Dar totodată el a început să dezvolte
aspectul revistei, dându-i o personalitate proprie. A început să angajeze fotografi şi ilustratori şi
a devenit responsabil pentru alegerea imaginilor din fiecare număr. În cele din urmă, a creat un
mediu în care puterea de expresie a fotografiei şi-a făcut loc în designul revistelor.
Astăzi, deşi rolul directorului artistic este bine stabilit, există încă o tensiune între imagini şi text,
între artă şi comercial, între vizual şi editorial. Şi, deşi la poli opuşi, redactorul-şef şi directorul
artistic sunt încărcaţi în egală măsură cu responsabilitatea producerii unei reviste de calitate.
Directorul artistic
Parteneriatul dintre redactorul-şef şi directorul artistic a devenit una dintre cele mai delicate şi
solicitante relaţii profesionale. Deşi este un fapt unanim acceptat că autoritatea finală o are
redactorul-şef, care este responsabil pentru întreg produsul editorial, revistele cele mai bune au
apărut ca rezultat al unui respect reciproc între directorul artistic şi redactorul-şef.
Un director artistic responsabil se va preocupa îndeaproape de obiectivele editoriale ale revistei
la care lucrează. Nu este suficient doar să citească articolele. Directorul artistic trebuie să
înţeleagă pe deplin de ce există acea revistă şi ce speră ea să realizeze pentru cititorii ei. Ce speră
redactorul-şef că se va întâmpla ca rezultat al publicării revistei respective? Directorul artistic
trebuie să cunoască pasiunile şi aspiraţiile redactorului-şef al revistei.
Mai mult, directorul artistic trebuie să-l convingă pe redactorul-şef că scopurile lui sunt mai
ample decât simpla recunoaştere a meritelor sale de artist de calibru. Redactorul-şef trebuie să
afle că directorul artistic este parte a aceleiaşi echipe cu el şi că are aceleaşi obiective.
Poate cea mai semnificativă contribuţie pe care un director artistic o poate avea este să fie gata
să îşi suflece mânecile şi să se alăture şedinţelor redactorilor ca să pună umărul la planificarea
numerelor, să sugereze idei de articole şi să îi încurajeze pe scriitori. Directorul artistic trebuie să
comunice faptul că el vrea să se alăture echipei redacţionale pentru găsirea soluţiilor.
Câteva sfaturi pentru directorul artistic

• Preia un rol de conducător. Investeşte în produsul editorial.
• Rezolvă probleme, nu proiecte. Redactorii-şefi nu caută proiecte de şcoli artistice ci soluţii
reale la probleme de comunicare complexe.
• Cunoaşte-ţi meseria. Să devii un expert în modul în care cititorii percep o revistă şi să
citeşti articole despre felul în care sunt ei influenţaţi de culoare, tipul de caracter ales şi de
imagini. Studiază mereu felul în care revistele influenţează cultura.
Design pentru reviste D I R E C T O R I I A R T I S T I C I 32
• Prezintă idei şi soluţii. Crearea unui design remarcabil este primul pas; să explici de ce este
remarcabil este al doilea pas.
• Alege-ţi cu grijă bătăliile pe care le porţi. Scopul nu este să învingi ci să ai succes.
• Să îţi înţelegi rolul tău. Mesajul editorial este primordial. Partea artistică trebuie să extindă
şi să consolideze mesajul editorial.
• Laudă un articol bine scris. Laudă un titlu care a fost ales cu măiestrie, un articol care a fost
editat bine.
• Soluţiile provin din restricţii. Consideră „parapetele“ editoriale ca pe nişte ocazii de a crea
un design novator cu soluţii neaşteptate.
Redactorul-şef
Redactorii şefi au oportunitatea de a transforma nişte designeri nesiguri pe ei în nişte oameni
care comunică în modalităţi novatoare. Datorită naturii subiective şi intuitive a muncii lor,
directorii artistici depun deseori un efort pentru a-şi articula ideile. Un redactor-şef care
încurajează şi crede în directorul artistic îl poate ajuta pe directorul artistic să devină un
adevărat furnizor de idei şi soluţii.
Mediul de lucru pe care îl creează un redactor-şef poate că este cea mai importantă contribuţie
pe care o aduce el la o revistă. Dacă fiecare membru al colectivului ştie că ideea cea mai bună va
avea câştig de cauză, atunci lupta pentru putere în cadrul acelui colectiv devine irelevantă. Ideile
trebuie să fie pe primul plan, ierarhiile pe al doilea. Responsabilitatea care îi revine redactorului-
şef este aceea de a transforma luptele potenţiale pentru putere într-un forum deschis unei
dezbateri oneste.
Terenul comun al redactorilor-şefi şi directorilor artistici trebuie să fie excelenţa. Redactorii-şefi
îi pot ajuta pe directorii artistici să înţeleagă că ţelurile lor sunt comune, investind timp pentru
a-i ajuta să înţeleagă care sunt obiectivele şi sistemul de valori al revistei. La modul ideal,
redactorul-şef şi directorul artistic vor avea un respect reciproc pentru talentele unice ale
fiecăruia dintre ei. Orice coboară sub nivelul unui respect sincer va face ca relaţia dintre cei doi
să eşueze şi revista să sufere. Curajul de a face schimbări în personal este de asemenea
responsabilitatea redactorului-şef.
Câteva sfaturi pentru redactorul-şef

• Ascultă-l pe directorul artistic. S-ar putea ca el să simtă „pulsul“ revistei ca nimeni altcineva
din personalul redacţiei. El atinge, literal vorbind, fiecare pagină a revistei.
• Respectă rolul imaginilor. Lumea noastră devine predominant vizuală. Lucrează
îndeaproape cu directorul artistic pentru ca să extinzi în domeniul vizual mesajul editorial.
• Evită mentalitatea de solist. Nu permite directorului artistic să lucreze singur. Discută
revista cu el. Adu-l la şedinţele colectivului de redacţie.
• Cere-i idei. Provoacă-l pe directorul artistic să scrie titluri şi să vină cu idei de articole. Dă-i
libertatea să spună ce gândeşte.
• Fii atent la „alchimia“ mediului de lucru. Talentul joacă un rol important, dar o relaţie de
muncă excelentă merită toate investiţiile făcute în ea.
• Protejează-ţi directorul artistic. Designul făcut de comitete distruge şi pasiunea şi ideile.
Design pentru reviste D I R E C T O R I I A R T I S T I C I 33
• Fii adeptul tensiunii grafice. „Lupta“ dintre cuvinte şi spaţiile albe vor aduce o „recoltă“
bogată de cititori. En-garde!
Lucraţi împreună
În cartea sa „Cele patru iubiri“, C.S. Lewis, descrie un aspect al prieteniei care este foarte
similar relaţiei dintre redactorul-şef şi directorul artistic. Deşi fundamental diferiţi, doi oameni
pot deveni apropiaţi atunci când sunt confruntaţi cu atingerea unui obiectiv comun sau având
un interes comun. Atunci când stau faţă în faţă toate deosebirile dintre unul şi celălalt sunt
evidente şi pot să provoace neînţelegeri, dar atunci când sunt preocupaţi de un obiectiv comun,
cei doi prieteni stau umăr la umăr, lucrând împreună pentru ceva ce este mai mare şi mai
important decât ei înşişi. Acesta este ţelul!
U N I T A T E A 10
Fotografia
F
otografia este una dintre cele mai importante forme de artă ale secolului XX.
Instantaneele fotografice înregistrează şi interpretează realitatea şi ne permit să
domolim puţin scurgerea timpului şi să reflectăm asupra semnificaţiei unei clipe într-o
lume tot mai grăbită. Fotografiile şi-au arătat puterea de a influenţa istoria. Ele au
ajutat la câştigarea alegerilor, au inspirat naţiuni întregi, au schimbat guverne, au
ridicat întrebări privitoare la implicarea în anumite războaie şi au motivat eforturile de
ajutorare a victimelor dezastrelor.
Combinaţia de cuvinte şi imagini de pe paginile unei reviste poate să fie foarte puternică.
Împreună, ele pot să arunce lumini noi asupra unui subiect, pot să consolideze înţelegerea
noastră şi ne pot ajuta să ne readucem aminte. În această unitate, vom arunca o privire asupra
naturii fotografiei şi vom analiza ce anume face ca o fotografie să fie bună. Vom discuta şi
despre câteva dintre cele mai importante aspecte tehnice ale acestui mediu de comunicare.
Uneltele fotografului
Aparatul de fotografiat
Este important să ai un aparat de fotografiat care îţi permite să reglezi diafragma, timpul de
expunere şi distanţa (focalizarea). Şi aparatele cu reglaje automate sunt utile, dar chiar şi la astfel
de aparate, tot este bine să existe posibilitatea reglajului manual. Nu te lenevi folosind un aparat
de fotografiat care „gândeşte“ prea mult în locul tău. Nu înceta niciodată să fii preocupat de
lumină, compoziţie, timp de expunere, profunzime şi toate celelalte elemente care sunt vitale
pentru a obţine o fotografie bună. Chiar şi în era aparatelor de fotografiat automate, încă sunt
valabile principiile consacrate.
Fotografiază întotdeauna la rezoluţia maximă permisă de aparatul de fotografiat şi, dacă
aparatul îţi permite acest lucru, salvează fişierele fără nici o compresie.
Blitz-urile incorporate în aparatul de fotografiat sunt bune pentru egalizarea luminii în cazul în
care există umbre prea pronunţate sau lumină naturală prea strălucitoare. Însă pentru fotografii
de interior în care este necesară folosirea blitz-ului, este bine să foloseşti blitz-uri suplimentare,
mai mari, care să îţi permită reglaje, pentru ca, de exemplu, să le poţi îndrepta în altă direcţie
pentru a „îndulci“ lumina.
Aparatele de fotografiat de 35 mm
Există două tipuri principale de aparate de fotografiat de 35 mm: cele cu vizare prin obiectiv
(SLR - single lens reflex sau monoobiectiv reflex) şi cele la care vizarea nu se face prin obiectiv.
Caracteristicile aparatelor de fotografiat la care vizarea nu se face prin obiectiv:
• Sunt mici şi silenţioase
• Primele aparate de fotografiat mici au fost de acest tip (Leica)
• De regulă dispun de un telemetru incorporat bazat pe fracturarea imaginii
• Aproximează cel mai bine modul în care ochiul uman vede imaginea
• Imaginea poate fi văzută în timpul expunerii
• Nu este aşa de bun pentru fotografii făcute de foarte aproape (eroarea de paralaxă)
• Cele mai multe aparate de fotografiat mici, automate, sunt de acest tip.
Design pentru reviste F O T O G R A F I A 35
Caracteristicile aparatelor de fotografiat cu vizare prin obiectiv:

• Fotograful vede subiectul (imaginea) direct prin lentilele aparatului
• Aceste aparate folosesc un sistem complex de oglinzi şi prisme, de aceea sunt mai grele şi
mai mari.
• În timpul expunerii blochează vederea imaginii
• Dau fotografului posibilitatea de a verifica cu acurateţe profunzimea
• Sunt mai bune pentru fotografia la distanţă, pentru zoom şi fotografii făcute de foarte
aproape deoarece fotograful vede exact ceea ce „vede“ şi înregistrează aparatul de fotografiat.
Aparatele de fotografiat digitale

Fotojurnalismul (în special cel de actualităţi) este primul domeniu în care fotografia digitală are
un impact major. Aceasta din cauza vitezei şi uşurinţei de a face ca imaginile să ajungă rapid la
publicaţii, chiar dacă termenele sunt foarte „strânse“ (nu mai este necesară developarea filmului
şi scanarea fotografiilor). Pe lângă aceasta, ziarele şi unele reviste nu solicită o rezoluţie foarte
înaltă pentru reproduceri de calitate.
Totuşi, unele aparate de fotografiat digitale încep să aibă performanţe care se dovedesc a fi
adecvate şi pentru a obţine fotografii de calitate pentru publicarea în reviste - chiar până acolo
încât permit reproducerea pe o pagină întreagă sau chiar pe o desfăşurare (spread). În
momentul de faţă (momentul scrierii acestui manual – n. tr.) două opţiuni de luat în
considerare sunt Canon G2 şi Nikon Coolpix 5000. Amândouă sunt aparate de fotografiat
superbe, cu preţuri în jur de 1000$.
Un ajutor suplimentar pentru utilizatorii de aparate de fotografiat digitale este un software
numit Genuine Fractals. Acest program permite mărirea semnificativă a unei imagini fără o
pierdere evidentă a calităţii. Deşi acest software este destinat utilizării fie pentru fotografii
scanate fie pentru aparate de fotografiat digitale, este util în special în domeniul fotografiei
digitale, din cauza limitărilor impuse dimensiunilor fişierelor în cazul acestui tip de fotografie.
Deci, dacă maximul permis de aparatul tău de fotografiat digital este un fişier de 10 MB şi
trebuie să măreşti o astfel de fotografie, atunci acest program se va dovedi un ajutor preţios.
Caracteristicile unui aparat de fotografiat digital:
• Pentru a obţine rezultate bune, este nevoie de aparate care încă sunt scumpe.
• Cele mai multe dintre cele existente actualmente sunt bune pentru fotografii cel mult de
dimensiunile unei cărţi poştale (10 x 15) sau chiar mai puţin. Aceste limitări însă se
schimbă foarte rapid în bine.
• Trebuie întotdeauna să fotografiezi la cea mai înaltă rezoluţie permisă de aparatul de care
dispui, dacă doreşti să foloseşti fotografia la un format mai mare.
• Expunerea potrivită este foarte importantă. Un aparat de fotografiat digital tinde să
elimine zonele iluminate puternic dacă fotografia este supraexpusă.
Caracteristicile care trebuie urmărite la un aparat de fotografiat digital:
• Rezoluţie înaltă. Caută aparate de cel puţin 4 megapixeli, care vor genera un fişier
(necompresat) de aproximativ 10 MB.
• Blitz incorporat cu posibilitatea adăugării de unităţi suplimentare de blitz pentru a
suplimenta iluminarea subiectului.
• O plajă bună de zoom, în echivalentul gamei de 28-80 mm, pentru format de 35 mm.
• Un aparat care îţi permite să alegi diafragma (expunerea), pentru a putea controla
profunzimea fotografiilor făcute.
Obiectivele
Obiectivul (sistemul de lentile) controlează trei lucruri:
1. Focalizarea (reglarea distanţei): lentilele se mişcă înainte şi înapoi faţă de planul filmului.
2. Diafragma (expunerea): diafragma controlează cantitatea de lumină care ajunge la film.
3. Profunzimea: distanţa dintre planul cel mai apropiat şi planul cel mai îndepărtat, care apar cu
o claritate bună în imagine. Un fotograf serios se va preocupa întotdeauna de controlul
profunzimii. Profunzimea este influenţată de:
• diafragmă
• distanţa faţă de subiect
• distanţa focală a obiectivului (lentilelor)
Unele aparate de fotografiat (monoobiectiv reflex, single lens reflex, cu vizare prin obiectiv) au
posibilitatea de a vizualiza profunzimea. Această caracteristică este foarte utilă. Gama de
obiective disponibile este uriaşă: superangular / normal / teleobiectiv / macro, etc. Limitează-te
la o gamă restrânsă! (Un obiectiv de 28 mm şi unul de 90 mm, sau un teleobiectiv cu acţiunea
în acest domeniu – 28 - 90 mm – este suficient!) La alegerea obiectivelor trebuie să ţii seama şi
de claritate şi de deschiderea maximă a diafragmei.
Filmul
Atunci când se fotografiază pe film alb-negru, cel mai bine este să faci tu însuţi procesarea filmului
deoarece în acest mod se pot face ajustări de fineţe asupra expunerii şi developării, punând astfel
în valoare acele tonalităţi ale luminii pe care ai intenţionat să le surprinzi când ai făcut fotografia.
Există mai multe tipuri de film:
Alb-negru, de viteză mică şi medie (ISO 50 – 100)
• Granulaţie foarte fină
• Nu foarte versatil
• Dezavantajele utilizării sale tind să fie mai mari decât beneficiile aduse de folosirea sa
Alb-negru, de viteză mare (ISO 400)

• Granulaţie fină
• Foarte versatil, deci poate fi folosit în condiţii de lumină cât mai diverse
• Un film bun, poate fi folosit pentru o multitudine de scopuri
• Kodak Tri-X, Ilford HP5
Alb-negru, de viteză foarte mare (ISO 3200)

• Granulaţie mai mare
• Bun pentru crearea efectelor de granularitate şi atmosferice.
• Bun pentru fotografii în condiţii de lumină slabă, fără blitz.
• Kodak T Max 3200
Negativ-color
• Versatilitate bună
• Mai tolerant la subexpuneri

• Pentru a obţine o scanare bună este necesară obţinerea unor fotografii bune din negative
Diapozitiv color
• Flexibilitate foarte mică.
• Poţi vedea şi aprecia imaginile de pe peliculă privind (după developare) direct pe filmul
pus pe un ecran mat luminat.
• Deoarece faţă de fotografiile obţinute pe baza negativelor procesul de obţinere a
diapozitivelor are o fază mai puţin, calitatea reproducerilor este în multe cazuri mai bună.
• Pentru a folosi în publicaţii imagini obţinute de pe diapozitive aveţi nevoie de un scaner
care dispune de un adaptor pentru scanarea diapozitivelor.
Diferenţa dintre modul în care vede ochiul şi modul în care

„vede“ aparatul de fotografiat
Există diferenţe între modul în care vede ochiul şi modul în care „vede“ aparatul de fotografiat.
Vederea umană este aţintită asupra unui element şi este precisă (vedem şi privim în acelaşi timp
un lucru). Obiectivul aparatului de fotografiat are o „vedere“ mult mai amplă şi poate înregistra
mult mai multe elemente în acelaşi timp.
Fotografia şi spaţiul
Pe o fotografie (film şi hârtie) spaţiul fizic din lumea reală este înregistrat în două dimensiuni.
Ca rezultat al acestui lucru aparatul de fotografiat elimină contextul spaţial. Când fotograful
selectează şi izolează anumite elemente ale scenei din faţa lui, această selecţie şi izolare creează
relaţii puternice între elemente, relaţii care nu au existat neapărat înainte de a face fotografia.
Relaţiile dintre elementele dintr-o fotografie:
• Pot fi foarte simple sau foarte complexe
• Se pot trata fie la nivelul conştient fie în subconştient.
• Determină dacă o fotografie este bună sau nu. (Ceea ce face o fotografie să fie bună sau nu
sunt relaţiile dintre elementele ei – nu fiecare componentă în parte).
Această capacitate de a combina elementele vizuale şi a le atribui astfel înţelesuri este parte a ceea
ce înseamnă să fii fiinţă omenească — să fii făcut după chipul şi asemănarea lui Dumnezeu.
O fotografie are margini; lumea nu are

Care este relaţia dintre obiectele dintr-o fotografie şi cadrul fotografiei (marginile ei)? (De
exemplu la un portret, ce implicaţii creează faptul că o parte din subiect este în afara cadrului
fotografiei, sau că subiectul este perfect centrat faţă de margini sau că subiectul umple cadrul în
întregime?)
Cadrul:
• Poate fi ca o fereastră către altă lume.
• Poate da energie spaţiului, sau poate crea tensiune.
• Poate să cuprindă şi să izoleze.
• Poate să sugereze că se întâmplă ceva ce nu putem vedea fiindcă este în afara cadrului.
Fotografia şi timpul
Într-o fotografie, o lume în permanentă mişcare şi schimbare este transformată într-o imagine
statică, bidimensională, plană. O frântură infimă de timp este izolată şi înregistrată.
Semnificaţia capturării unei frânturi de timp:

• În fotografiile documentare acest aspect este semnificativ din punct de vedere istoric.
• În alte imagini, cum ar fi portretele sau naturile moarte, acest aspect este mai puţin
semnificativ.
• Izolarea unei frânturi de timp poate crea de asemenea noi relaţii între elemente. Ce efect
are aceasta asupra modului în care interpretăm fotografia? Ne va permite să examinăm şi să
evaluăm lumea mai limpede?
Fotografiile alb-negru sunt o alterare a lumii reale din punct

de vedere al tonalităţii
Reducerea lumii la alb şi negru este o abstractizare. Fotografia alb-negru poate să influenţeze şi
tonalitatea emoţională a imaginii. Ea poate să scoată în evidenţă cu mai multă claritate
intenţiile fotografului, deoarece există mai puţine elemente care să distragă atenţia. Ea simplifică
şi devine astfel mai directă.
Cum vedem „fotografic“?

Acest lucru nu poate fi învăţat într-un curs. Trebuie să înveţi privind şi analizând fotografii
bune. Apoi, să exersezi făcând fotografii, luând decizii conştiente cu privire la felul în care
fotografiezi subiectul ales. Apoi, evaluează-ţi rezultatele şi continuă să faci fotografii.
„Editarea“ vizuală
Întrebări pe care trebuie să ţi le pui:
• Cât din scenă trebuie să arăt?
• Există elemente care distrag atenţia şi care trebuie eliminate? Sau poate acele elemente ar
avea mai mult înţeles sau vor adăuga sensuri noi fotografiei dacă mă trag câţiva paşi în
spate pentru a cuprinde mai mult din contextul fotografiei?
Câteva consideraţii privind editarea vizuală:
• Cei mai mulţi fotografi amatori includ prea multe elemente în fotografiile lor. Aceasta nu
înseamnă că nu pot exista şi fotografii complicate, ci înseamnă că toate elementele
fotografiei trebuie să conlucreze în procesul de comunicare.
• Fiecare element trebuie să aibă un înţeles şi să aibă o relaţie cu celelalte elemente din
fotografie.
• Luaţi în considerare focalizarea şi profunzimea ca mijloace de editare. Focalizarea ajută la
conturarea intenţiilor fotografului şi creează o ierarhie a acestor intenţii.
• În fotografie trebuie să existe şi claritate şi echilibru dar şi stimulare, mister, intrigă. (Un
fotograf bun nu răspunde neapărat tuturor întrebărilor pe care şi le-ar putea pune privitorul.)
Încadrarea şi compoziţia
Alege cu atenţie plasarea marginilor fotografiei (cadrul). O compoziţie bună (geometria) este
importantă fiindcă este cel mai puternic mod de a vedea un subiect.
Câteva consideraţii:
• Ce sugerează marginile (cadrul) imaginii despre subiect?
• Fii atent la spaţiul pozitiv şi la spaţiul negativ.
• Un design bun în fotografie înseamnă o organizare a elementelor, care permite privitorului

să înţeleagă tot ceea ce a vrut să comunice fotograful.
• Şi în fotografie se aplică principiile universale de design. (De exemplu: cum parcurge
privirea o fotografie?)
• Amplasarea subiectului într-un cadru poate crea stabilitate, sau tensiune şi o senzaţie de
mişcare.
• Plasarea liniei orizontului va accentua fie cerul fie pământul. Gândeşte „în treimi“.
Sensibilitatea la calitatea luminii

Cuvântul „fotografie“ provine dintr-un cuvânt grecesc care înseamnă „scriere cu lumină.“
Calitatea luminii de a crea imagini este unul dintre lucrurile cele mai importante din fotografie.
Caracteristicile luminii în fotografie:
• Ea creează tonalităţi care influenţează răspunsul emoţional la o fotografie.
• Fiecare subiect este direct influenţat de calitatea luminii. Felul în care interpretezi subiectul
este dependent de lumină. Întreabă-te: „Ce sugerează această lumină despre subiect?“
Cultivă o preocupare constantă asupra luminii şi a modului în care filmul o capturează şi o
interpretează. În fotografia alb-negru, lumina este şi mai importantă, deoarece imaginea se
reduce la nuanţe de gri. Fotografia alb-negru este o abstractizare a lumii reale, abstractizare ce
constă în nuanţe de umbre şi lumini.
Sentimentele degajate de lumină:
• Lumină directă de la soare – bine conturat
• Lumină difuză, ceţoasă – moale, romantic
• Lumină direcţională - accentuează o formă
Exemple de lumină: soare, umbră, soare difuz, ceţoasă, contrast puternic, umbra ca şi obiect,
infraroşu şi strălucire, halo, bec electric, lumină care scoate în evidenţă texturile, reflexii.
Perspective (puncte de vedere)

• Perspectiva ajută la crearea unei iluzii de profunzime în fotografie. În fotografiile de peisaje,
creează o relaţie între fundal şi prim-plan dacă doreşti ca cel ce priveşte fotografia să
„simtă“ această profunzime.
• La unele subiecte explorează posibilităţile de utilizare a unor puncte de vedere aflate la un
nivel superior sau inferior. Această tehnică poate uneori salva o imagine sau un subiect
plictisitor sau neinteresant.
• Alege obiectivul potrivit (sau distanţa focală la un teleobiectiv). Un obiectiv superangular
va extinde spaţiul, în timp ce un obiectiv lung va tinde să comprime spaţiul.
„Prinde“ momentul decisiv

„Pentru mine, fotografia este simultaneitatea recunoaşterii într-o fracţiune de secundă, a
semnificaţiei unui eveniment cu organizarea exactă a formelor care dau acelui eveniment
expresia cea mai adecvată.“
— Henri Cartier Bresson
Bresson s-a considerat un fotojurnalist, dar rareori a fost preocupat de ceea ce ar fi putut fi
considerat drept o ştire sau un eveniment fotojurnalistic. El a studiat pictura cu un pictor cubist şi
influenţa acestuia se poate vedea în lucrările sale, care au un simţ foarte accentuat al geometriei.
El a spus că aparatul de fotografiat este ca un caiet de schiţe şi fotografia este o schiţă făcută cu
intuiţie. Pentru aceasta este nevoie de un ochi bine pregătit, fiindcă evenimentele se întâmplă
prea repede ca să te mai poţi gândi la ele. El credea că exista un moment foarte precis în care
toate elementele şi expresiile se aliniau după o geometrie plină de sens dând astfel claritatea
maximă evenimentului.
Imortalizarea acelui moment este o problemă de sensibilitate şi reacţie la ceea ce se întâmplă –
incluzând aici şi expresiile mereu schimbătoare de pe faţa cuiva atunci când se fac portrete
fotografice.
Un corolar
„Fotografia bună necesită o combinaţie de ochi bine pregătit şi minte plină de imaginaţie.“
— Bernice Abbott
Mergi la bibliotecă şi analizează lucrările marilor fotografi – Henri Cartier Bresson, Edward
Weston, Sebastiao Selgado, Michael Kenna, etc. Caută să înţelegi ce anume a făcut ca fotografiile
lor să aibă succes.
Observă faptul că echipamentul este aspectul cel mai puţin important pentru obţinerea de
fotografii cu adevărat bune.
„Actul fotografierii este o interacţiune complexă, spontană şi care se desfăşoară încontinuu între
observare, înţelegere, imaginaţie şi intenţie.
— Steven Shore
„Cea mai dificilă sarcină a fotografului nu este învăţarea tehnicilor sau manevrelor, ci a învăţa
să vadă fotografic.“
— Edward Weston
Arta fotografierii oamenilor

O examinare a trei portrete apărute pe coperta revistei Time:
Billy Graham
• Punctul de lumină care se află sub ochii săi sugerează că lumina încă este acolo dar slăbeşte.
• Lumina moale, prietenoasă degajă o senzaţie de căldură.
• Fotografia arată respect şi simpatie pentru o figură publică importantă.
Michael Jordan
• Este o lumină cu totul diferită.
• Lumina este mai dură, contrastul puternic. Senzaţia degajată este una aproape metalică, de
platină.
• Sugerează o statuie sau o icoană – o instituţie.
• Fotografia degajă demnitate, dar şi o senzaţie de inabordabilitate. Acest lucru este reflectat şi
de legendă: „Va mai fi vreodată unul ca el?“
Bill Clinton
• Lumina este şi aici dură, dar cu un efect diferit.
• Culoarea a fost păstrată negru simplu; mai mult de dragul efectului.
• Fotografia nu degajă măreţie.
• Contrastul între întuneric şi lumină sugerează adevărul şi falsitatea.
• Capul este uşor întors într-o parte.
• Nasul este scos în evidenţă de umbră. (Poate o aluzie la povestea lui Pinochio?)
O privire asupra unor portrete şi ce anume le-a făcut fotografii de excepţie:
Anne Frank
• Fotografia a fost făcută la un aparat automat pe când avea vârsta de 10 ani (1939), (Anne a
murit la vârsta de 15 ani.)
• În 1947 acest portret a apărut pe coperta jurnalului ei din care s-au vândut milioane de
exemplare.
• Fotografia arată o privire blândă, plină de încredere şi inocenţă.
• A fost denumită cel mai important document al războiului – simbol şi metaforă pentru
întrebarea „De ce?“
Winston Churchill
• Fotografia a fost făcută în 1946 de către Yousof Karsh.
• Este o expresie de buldog – acel spirit de „nu mă dau înfrânt“.
• Karsh avea la dispoziţie numai câteva minute şi, pentru a surprinde acea expresie pe faţa lui
Churchill, i-a smuls acestuia din mână trabucul.
Mahatma Gandhi
• Fotografia a fost făcută în 1946 de către Margaret Bourke White.
• Roata care se învârte era simbolul independenţei Indiei şi al încrederii în forţele proprii.
• Gandhi a învăţat-o pe fotografă elementele fundamentale ale rotirii înainte de a poza
pentru ea.
Albert Einstein
• Fotografia a fost făcută imediat după ce el a fost întrebat despre bombele atomice care au
fot create cu ajutorul teoriilor sale.
Portretul ambiental
Acesta este portretul care include medii familiare subiectului, cum ar fi casa sau locul de muncă.
Acest gen de portret tinde să adauge informaţie care interacţionează cu subiectul şi îl ajută pe
cel ce priveşte fotografia să o interpreteze.
Câteva sfaturi pentru fotografierea portretelor

• Pentru a surprinde personalitatea subiectului în perioada limitată de timp avută la
dispoziţie, fotograful trebuie să afle cât de multe lucruri poate despre subiect.
• Trebuie să ai pregătite unele idei, dar fii gata să le schimbi. Condiţiile de lucru rareori sunt
cele la care te aştepţi sau cele pe care le doreşti.
• Rezervă-ţi un timp scurt în care să fii singur pentru a evalua situaţia. (Lumina, starea,
gradul de confort, mediul, etc.)
• Încearcă să treci dincolo de simpla înregistrare a figurii subiectului – încearcă să surprinzi
sensuri.
• Unii oameni sunt foarte intimidaţi de aparatul de fotografiat. Vorbeşte cu ei despre
subiecte care îi interesează şi despre care pot discuta cu tine. Aceasta îi va face să se simtă
mai în largul lor.
• Subiectul nu trebuie să privească la aparatul de fotografiat.
• Temele despre care vei vorbi vor influenţa starea subiectului şi implicit fotografia.
Gândeşte-te la acest aspect în conjuncţie cu efectul dorit.
• Către oamenii timizi va trebui întâi să întinzi un pod. Fă-i să simtă că eşti de partea lor.
Vorbeşte despre lucruri care îi interesează şi îi preocupă. Studiază. Fii pregătit.
• Ţine minte că este sarcina ta să îi faci să se simtă în largul lor şi nu sarcina lor să pozeze
pentru tine.
• Gândeşte-te la punctul de vedere.
• Pentru încheieri, concentrează-te asupra ochilor.
• O poziţie inconfortabilă se va vedea imediat în fotografie. Cere-i subiectului să pozeze cum
vrea el, să adopte poziţia care o doreşte. Singura instrucţiune care trebuie să i-o dai este
„Simte-te în largul tău!“
• Pentru a scăpa de privirile fixe, cere-i subiectului să închidă şi să deschidă ochii şi să spună
ceva care va da feţei sale o expresie destinsă – cum ar fi de exemplu în limba engleză „bread
and butter“.
• Cere-i subiectului să se concentreze asupra unui obiect care se află la aproximativ doi metri
în dreapta sau stânga ta şi cere-i să vorbească acelui obiect.
• În această misiune, fii oportunist! Fii sensibil şi atent la orice posibilitate care se deschide.
U N I T A T E A 11
Procesul de refacere a designului
R
efacerea designului înseamnă mai mult decât simpla alegere a unor fonturi noi sau
schimbarea unor şabloane. Ea este o ocazie de a revitaliza mesajul revistei şi de a căuta
noi modalităţi de a echilibra cerinţele adeseori concurente ale identităţii şi
diversităţii. Identitatea este importantă fiindcă dorim să reflectăm scopurile revistei şi
ale editorului ei într-un mod integru din punct de vedere vizual. Dar la fel de importantă
este şi diversitatea, fiindcă ceea ce atrage cititorii la revistă la apariţia fiecărui număr nou este surpriza
şi stârnirea interesului lor. Nu este atât o problemă de echilibru cât una de potrivire de caracter.
Mesajul revistei – „vocea“ ei “ – este ceea ce determină ce este adecvat sau nu. „Vocea“ revistei este
elementul critic în deciziile legate de felul în care conţinutul editorial este „ambalat“ şi prezentat.
Scopurile refacerii designului

• Pentru reîmprospătarea aspectului revistei. Pe măsură ce conţinutul editorial creşte şi se
dezvoltă, designul revistei trebuie să „ţină pasul“. Altfel revista va părea „obosită“ şi veche, şi va
ajunge chiar să fie un mijloc de comunicare prea „obosit“ pentru conţinutul editorial pentru
care a fost iniţial creată.
• Pentru a răspunde schimbărilor în conţinutul editorial sau în subiectele pe care se
concentrează revista. Scopul refacerii designului este în primul rând de a reflecta mai bine
schimbările conţinutului editorial. Când domeniul asupra căruia se concentrează revista se
schimbă sau când se adaugă sau se scot anumite elemente din revistă, designul trebuie să
răspundă acestor schimbări. Importantă este nu numai refacerea doar a designului
elementelor care se schimbă ci o analiză şi regândire a întregului sistem de design.
• Pentru a răspunde schimbărilor de structură demografică ale publicului cititor sau tendinţelor
acestuia. În decursul timpului chiar şi revistele unor organizaţii se confruntă cu schimbări în
publicul lor cititor. Schimbările în structura demografică pot să fie cauzate de fenomene cum
ar fi îmbătrânirea cititorilor sau o schimbare în publicul ţintă al organizaţiei respective.
Indiferent care este cauza, designul trebuie să se adapteze acestor schimbări pentru a se putea
adresa în modul cel mai optim publicului cititor.
• Pentru a reprezenta mai bine organizaţia care publică revista sau valorile pe care le
promovează aceasta. Este important să se facă o analiză frecventă a modului în care revista
reflectă valorile organizaţiei care o publică, în special atunci când aceste valori se schimbă.
Refacerea designului unei reviste poate ajuta la o reflectare mai bună a elementelor distinctive
ale organizaţiei care publică revista respectivă.
Planul de refacere a designului

Atunci când planificăm o refacere a designului, este util să răspundem la o serie de întrebări care
ne vor ajuta să identificăm tonul pe care dorim să îl aibă revista şi personalitatea ei.
Tonul şi personalitatea revistei

• Cine este publicul cititor? Stabileşte caracteristicile demografice ale oamenilor cărora vreţi să
vă adresaţi. Ce venit au? Bărbaţi – femei? Oameni cu calificare – muncitori necalificaţi? Din
mediul urban sau din mediul rural? Grupa de vârstă? Ce altceva mai citesc?
• Cine anume sunt competitorii voştri? Sau, ce alte reviste pot să fie considerate similare cu a
voastră?
Design pentru reviste R E F A C E R E A D E S I G N U L U I 44
• Ce poziţie doriţi să ocupaţi pe piaţă? Sau, cum doriţi să vă perceapă cititorii?

• Cum primesc cititorii revista? Plătesc pentru abonamente, fac o donaţie în schimbul
primirii revistei sau o primesc gratuit pe bază de cerere? Cum influenţează aceşti factori
deciziile legate de conţinutul editorial?
• Care este scopul publicaţiei? Dacă nu aveţi unul, cere-i redactorului-şef să scrie o declaraţie
de scop pentru publicaţia voastră. Ţine minte că trebuie să identifici „vocea“ revistei.
• Care sunt valorile şi elementele distinctive ale organizaţiei care publică revista?
• Ce personalitate, ton şi stil vor reflecta cel mai bine aceste valori? Care sunt cuvintele (trei
până la şase cuvinte) care descriu cel mai bine revista voastră şi reflectă cel mai bine
„vocea“ revistei?
Obiectivele editoriale şi ale designului

Gândeşte-te la detaliile fiecărei părţi a publicaţiei luând în considerare obiectivele organizaţiei şi
scopul revistei:
• Ce trebuie schimbat? Ce trebuie să rămână la fel? Organizează sesiuni de brainstorming
pentru a colecta idei care pot revigora revista. Care ar fi câteva metode noi de a te adresa
publicului cititor?
• Care sunt elementele editoriale ale revistei? Identifică rubricile, rubricile permanente şi
articolele de fond.
• Ce rol joacă fiecare? Împreună cu redactorul-şef scrie o declaraţie de scop pentru fiecare
element, inclusiv pentru copertă şi pentru tabela de cuprins.
• Care va fi „ritmul“ şi ierarhia vizuală a revistei?
• Care este ordinea ce mai bună de prezentare a fiecărui element editorial? Cât de multe
pagini necesită fiecare? Aceşti parametri se schimbă? Şi dacă se schimbă – după ce principii
se schimbă?
Strategia de refacere a designului

• Formatul sau parametri de producţie ai revistei se vor schimba? Strategia editorială nouă
necesită mai multe pagini? Formatul va fi mai mare sau mai mic? Este nevoie de mai multe
culori?
• Cum se va traduce vizual conţinutul editorial? Cum se vor traduce vizual tonul şi
personalitatea revistei? Va fi o revistă cu un ton vesel şi sărbătoresc sau va fi un ton
meditativ şi care îndeamnă la gândire?
• Care este filozofia de utilizare a tipurilor de caractere? O gamă limitată sau una deschisă?
Stil contemporan sau clasic?
• Care este filozofia de utilizare a culorii? Paletă limitată sau deschisă? Îndrăzneaţă sau
subtilă? Care culori reflectă cel mai bine tonul pe care doriţi să îl aibă revista?
• Ce fel de imagini prezintă cel mai bine din punct de vedere vizual ceea ce relatează revista?
Imaginile vor fi conceptuale sau documentare? Ce va predomina: ilustraţiile,
fotojurnalismul sau o combinaţie a acestora?
• Există câteva principii de organizare inovatoare care să vă ajute la revitalizarea revistei?
Există modalităţi noi, unice, de organizare a revistei? Pot fi unele dintre rubrici grupate în
funcţie de tonul sau conţinutul lor? Ce elemente de surpriză pot fi create pentru cititor?
U N I T A T E A 12
Organizarea studioului de design
M
unca unui designer înseamnă mai mult decât folosirea fonturilor, a imaginilor şi a
culorii pentru a produce o revistă atractivă. Din procesul de producţie al revistelor
care au un aspect atractiv şi comunică eficient mesajul lor fac parte zeci de detalii
de care un designer trebuie să se ocupe. În această unitate, vei afla câteva tehnici
practice pentru organizarea informaţiilor de bază necesare la fiecare număr al
revistei la care lucrezi. Un studio de design bine organizat, îi dă designerului libertatea de a-şi
exprima creativitatea mai bine deoarece el nu-şi va irosi timpul şi energia încercând să dea de
urma diverselor detalii şi încercând să găsească materiale sau informaţii rătăcite.
Formulare utile în organizare

Mai jos prezentăm câteva formulare folosite de revista Campus Life, utile pentru organizarea
mulţimii de detalii care apar atunci când se face designul unui număr de revistă. Formularele
sunt păstrate într-un loc central unde se află toate informaţiile esenţiale care privesc un anumit
număr al revistei. Nu înseamnă neapărat că fiecare revistă va trebui să folosească exact acelaşi
format. Totuşi fiecare revistă trebuie să aibă un sistem de formulare pentru a da cursivitate
procesului de design şi pentru a organiza informaţia. Doug Johnson, director artistic la Chris-
tianity Today International ne-a oferit aceste informaţii şi exemplele de formulare prezentate la
sfârşitul acestei unităţi.
Lista articolelor din numărul de revistă (vezi exemplul de la pagina 48)
Acest formular conţine lista articolelor care apar într-un număr şi comentarii făcute de
redactorul şef asupra acestor articole.
Schiţa machetei (vezi exemplul de la pagina 49)
Schiţa machetei conţine layout-ul ideal (machetarea ideală) pentru paginile revistei, cu toate
variabilele cunoscute, inclusiv numerotarea paginilor, distribuţia culorilor, ideile pentru
desfăşurările (spreads) centrale şi paginile de reclamă.
Macheta finală (vezi exemplul de la pagina 51)
Macheta finală cuprinde deja toate elementele revistei, prelucrate şi aşezate la locul lor, aşa cum
vor apărea la tipar.
Necesarul de imagini (vezi exemplul de la pagina 53)
Acest formular este utilizat pentru evidenţa stadiului fiecărui articol dintr-un număr. El conţine
informaţii cum ar fi:
• Articolele, rubricile şi rubricile permanente dintr-un anumit număr
• Titlurile articolelor şi rubricilor permanente şi cuprinsul
• Ce imagini sunt necesare pentru a ilustra sau a face o introducere la un articol
• Confirmarea faptului că imaginea a fost comandată
• Dacă imaginea a fost primită sau nu
• Numele ilustratorului sau fotografului pentru completarea liniei de credit
Scrisoare de comandă şi termene de predare pentru imagini (vezi exemplul de la pagina 54)
Această scrisoare conţine informaţiile necesare pentru fotograful sau artistul căruia i s-a
încredinţat o lucrare. Informaţiile conţin:
Design pentru reviste S T U D I O U L D E D E S I G N 46
• Data încredinţării lucrării (data lansării comenzii) şi informaţiile de contact ale artistului:
numele, adresa, numărul de telefon, numărul de fax, adresa de e-mail
• Numele designerului care a făcut comanda pentru lucrarea respectivă
• Numărul de revistă pentru care a fost făcută comanda
• Titlul articolului
• Solicitarea pentru imagine, incluzând detaliile comenzii:
• Prezentarea pe scurt a conceptului care stă la baza fotografiei. Informaţiile vor include
tipurile de fotomodele necesare pentru fotografie: vârsta, numărul, sexul, constituţia
fizică, contextul (de exemplu: elev, student, mamă, muncitor, etc.); locul în care se face
fotografia (de exemplu: studio, în aer liber, într-un parc, într-o biserică, etc.); formatul
fotografiei (vertical, orizontal, pătrat, 35mm., 60 mm., format mare); detalii importante
cum ar fi: color, alb-negru, în mişcare, să se vadă feţele, lumină caldă, lumină puternică,
tehnica folosită.
• Termenul la care filmul trebuie să ajungă la designer
• Suma convenită pentru plata lucrării
• Informaţiile de contact pentru designerul care a comandat lucrarea: nume, adresă, număr
de telefon, număr de fax, adresa de e-mail
• Drepturi şi condiţii: detaliază limitele de utilizare a lucrării şi clarifică detaliile şi
protejează înţelegerea convenită între revistă şi artist.
Convenţia cu fotomodelul (vezi exemplul de la pagina 55)
Acest document clarifică şi protejează înţelegerea dintre fotomodel, fotograf şi revistă.
Solicitarea de scanare (vezi exemplul de la pagina 56)
Acest formular precizează cum trebuie scanate imaginile (tonuri de gri; 4 culori; tiff, EPS) şi
ţine evidenţa numelor fişierelor ce conţin scanările, mărimea şi dacă scanarea a fost executată şi
aprobată.
Corecţiile la imagini (vezi exemplul de la pagina 57)

Designerii folosesc acest formular pentru a face o listă cu imaginile la care trebuie făcute diverse
ajustări înainte de tipar. Pe el designerii scriu instrucţiuni privitoare la fotografiile care trebuie
reproduse bi-tonal (în „duotone“), la cele care trebuie retuşate sau la cele la care trebuie
schimbate dimensiunile.
Factura
Acest document poate fi folosit de fotograf sau ilustrator pentru a trimite beneficiarului nota de
plată pentru serviciile prestate pentru revistă. Informaţiile care trebuie incluse în factură
cuprind: data la care a fost trimisă imaginea comandată, ce anume reprezintă suma de plată,
suma totală (care include şi cheltuielile făcute pentru executarea lucrării) şi unde anume trebuie
efectuată plata.
Bugetul pentru imagini (vezi exemplul de la pagina 58)
Acest formular este folosit pentru a ţine evidenţa imaginilor comandate, şi conţine titlul
articolului pentru care a fost comandată imaginea, cine a executat lucrarea, care a fost preţul
convenit iniţial pentru lucrare şi suma solicitată (facturată) în final.
Lista de verificare finală a fişierelor (vezi exemplul de la pagina 59)

Aceasta este o listă cu detaliile finale care trebuie verificate înainte de a trimite numărul de
revistă la tipar.
Organizarea fişierelor — câteva idei simple de organizare

Organizarea directoarelor (folderelor)
Pentru a avea o organizare simplă a fişierelor, creează câte un director (folder) pentru fiecare
număr al revistei, de exemplu Mai/Iunie 2002. Apoi, în cadrul fiecărui director (folder) creează
subdirectoare pentru păstrarea layout-urilor, fonturilor, imaginilor de rezoluţie mare şi
imaginilor de rezoluţie mică. Fişierele trebuie păstrate după un sistem de organizare cât mai
simplu pentru a evita pierderea unor fişiere sau folosirea unor fişiere vechi.
Evită „boala versiunilor“

Creează un subdirector auxiliar, numit „Ultima versiune“, pentru a elimina confuziile cu privire
la care este cel mai recent layout. Este de asemenea utilă dezvoltarea unui sistem simplu de
denumire a fişierelor, care să incorporeze în nume numărul revistei şi data.
Crearea volumelor
Unele aplicaţii, cum ar fi QuarkXPress, permit utilizatorului să combine mai multe documente
individuale într-o singură colecţie, uşor de manevrat.
Lista articolelor din numărul de revistă
Luna apariţiei numărului Campus Life

Articolul Imaginile necesare
Schiţa machetei
Schiţa machetei
(continuare)
Macheta finală
Macheta finală
(continuare)
Necesarul de imagini
Luna apariţiei numărului:

Primită Comandată Articolul Imaginea necesară Ilustrator/Fotograf
Coperta
@ Campus Life
Un sfat bun
Dragostea, sexul şi viaţa adevărată
Viaţa mea de student
O lume ciudată: va fi ciudat Scott Angle
O lume ciudată: calendarul Scott Angle
O lume ciudată: refrenul lui Farley David Farley
Secvenţe de film Alain Massicotte
Încă un lucru
Cărămizile credinţei
Muzică
Pista rapidă
Spune-mi despre...
Servire rapidă
Noutăţi
Din nou muzică
Spiritul şcolii
Concurs
De vorbă cu ascultătorii
Umor
Profil:
La persoana a I-a:
De interes general:
Numărul:
Ficţuine:
Valori/nevoi:
Concepte spirituale:
Articol:
Numărul următor
Sondaj
Scrisoare de comandă şi termene de predare pentru imagini
Campus Life magazine

CONDIŢIILE ACORDULUI DATA : 21 Februarie 2001
Doug Johnson
Cu excepţia cazurilor în care se stabileşte
Director artistic
altfel în urma negocierilor, Christianity CĂTRE: Kent Elmers Photography revista Campus Life
Today International cumpără numai P.O. Box 13802 C h r i s t i a n i t y To d a y
drepturile de utilizare pentru prima dată. Saint Luis Obispo Int’l.
465 Gundersen Drive
Totuşi politica revistei noastre cere ca California 93406
Carol Stream, IL 60188
lucrarea dumneavoastră să nu fie 805.550.0125
publicată în altă revistă de pe piaţa Fax: 805.461.9206 Te l : 6 3 0 . 2 6 0 . 6 2 0 0
x316
noastră mai devreme de 3 luni de la data
Fax: 630.260.0114
apariţiei numărului revistei de la tipar. COMANDĂ L ANSATĂ DE: Doug Johnson
Vă vom returna toate originalele în
termen de 30 de zile de la publicare. NUMĂRUL : Mai/Iunie 2001
Suma plătită, cu excepţia cazurilor special Bună, Kent! Îmi pare bine că poţi lucra la acest nou set de fotografii pentru revista Campus Life. Iată mai jos
negociate includ toate cheltuielile. Pentru detaliile discuţiei pe care am purtat-o:
efectuarea operaţiunilor de plată, vă
rugăm să specificaţi în factură numele TITLUL : „Întâlnirile“
revistei, data apariţiei numărului, şi o
scurtă descriere a proiectului. Dacă Conceptul fotografiei 1: Fotografia trebuie să surprindă o scenă cu un grup de adolescenţi care urmăresc un
această lucrare este prima pe care o film într-un cinematograf. Modele: 4 adolescenţi (băieţi) îmbrăcaţi în haine de stradă plus cele trei fete de 16
executaţi pentru revista noastră vă rugăm ani din fotografia precedentă. Dintre cei patru băieţi de 17 ani cel puţin unul trebuie să provină dintr-o
să specificaţi şi codul numeric personal. minoritate (negru, hispanic, asiatic). Locul: într-o sală de cinematograf, cu lumină scăzută, rânduri de scaune.
Formatul: orizontal. Detalii: băieţii s-au alăturat fetelor la cinematograf. Nu trebuie să arate ca şi cum băieţii
Christianity Today International va plăti ar face curte fetelor. Pot să stea în acelaşi rând, dar despărţiţi eventual de un loc. Unul dintre băieţi întinde
un onorariu suplimentar pentru fetelor o cutie cu popcorn. Băieţii trebuie să aibă o poziţie relaxată, deci unii dintre ei pot să-şi ţină picioarele
ilustraţiile şi fotografiile în format pe scaunele din faţă, sau pot fi întorşi unul către altul pentru interacţiune înainte de începerea filmului. Pot să
electronic când acestea vor fi folosite în aibă cu toţii cutii cu popcorn şi băuturi răcoritoare. Color
alt context decât layoutul original.
În cazul anulării acestei comenzi, Fotografiază această „relatare vizuală“ în stilul tău creativ şi din punctul tău de vedere. Fă imaginea cât mai
proprietatea asupra drepturilor de autor şi interesantă, prezentând în acelaşi timp relatarea cu claritate. Ai grijă să avem şi convenţiile cu fotomodelele.
asupra lucrării originale va rămâne în Sună-mă dacă ai nelămuriri. Mulţumesc încă odată.
posesia artistului. Un onorariu de anulare
pentru lucrarea executată va fi plătit de
Christianity Today International, pe baza
preţului stabilit în contract şi a Doug
cheltuielilor deja efectuate.
DESCRIERE : Imagini pentru un articol (o utilizare)

Din cauza limitărilor impuse de mărimea TERMENUL DE P R E D A R E : Marţi, 6 Martie, 2001
scannerului, lucrarea nu trebuie să
depăşească dimensiunile de 23 x 73 cm. ONORARIUL : $000, plus onorariul fotomodelelor de $00 pentru fiecare, plus cheltuielile.
Toate facturile vor fi onorate în termen

de 30 de zile.
Dacă Christianity Today International

nu va primi un răspuns scris în termen
de cinci zile lucrătoare, se va considera că
artistul este de acord cu condiţiile
prezentate mai sus.
Convenţie cu fotomodelul
Campus Life CONVENŢIE CU FOTOMODELUL

magazine
Subsemnatul (a), fotomodel, acord fotografului ______________ permisiunea mea deplină de a publica, folosi,
refolosi şi proteja prin dreptul de autor orice portrete fotografice sau fotografii ale mele, fără nici o restricţie.
Termenul „fotografie“ se referă şi la orice modificări creative făcute fotografiei originale.
Fotografia poate fi utilizată în oricare mijloc media pentru ilustrare, reclamă, scopuri promoţionale, artistice sau
comerciale. Această permisiune se extinde şi la moştenitorii, reprezentanţii legali şi de afaceri desemnaţi de
fotograf, fără restricţie de timp.
Renunţ la orice drept de a inspecta sau aproba utilizarea fotografiilor în care apar eu sau a oricărui material care
foloseşte aceste fotografii. Fotografiile pot fi utilizate într-un context care nu reprezintă punctele mele personale
de vedere, valorile sau credinţele personale sau experienţa personală asupra unui anumit subiect.
Sunt de acord să nu aduc nici o acuzaţie fotografului _______________ , moştenitorilor săi, reprezentanţilor
legali sau de afaceri, cu privire la orice responsabilitate ce ar putea să apară ca urmare a utilizării fotografiilor,
incluzând aici acuzaţiile privitoare la calomnie şi violare a intimităţii.
Garantez faptul că sunt major şi am dreptul de a semna contracte în nume propriu. Fotograful _____________ ,
s-a oferit să lămurească orice nelămuriri pe care le pot avea şi să clarifice orice implicaţii cu privire la această
înţelegere. Am citit această autorizaţie înainte de aplicarea ei în practică. Această autorizaţie are efect asupra mea, a
moştenitorilor mei şi reprezentanţilor mei legali, drept pentru care semnez.
Data:
Fotomodel:
Telefon:
Adresa:
Semnătura fotomodelului:
Martor:
Părinte/Tutore:
465 Gundersen Dr ive, Carol Stream, Illinois 60188 - 630.260.6200

Solicitarea de scanare
Solicitare de scanare
CampusLife N U M Ă R U L :
Rezoluţie Ieşit Intrat Ieşit Intrat
Sursa Scara 4/C Gri Tiff EPS înaltă Numele fişierului Observaţii Mărimea la la la la
10
11
12
13
14
15
16
17
18
19
20
21
22
23
24
25
26
27
Corecţiile la imagini
Luna apariţiei numărului: Campus Life

Articolul: Corecţii necesare la imagini (ajustarea culorilor, mărimea, RGB/CMYK, dpi/ppi, .tif/.eps):
Bugetul pentru imagini
Luna apariţiei numărului

Campus Life
Suma propusă Fotograf/Ilustrator - Acreditarea Suma facturată
Coperta
Un sfat bun
Dragostea, sexul şi viaţa reală
Viaţa mea de student
Cărămizile credinţei/devoţionale
Încă un lucru
Scott Angle O lume ciudată: va fi ciudat
Scott Angle O lume ciudată: calendarul
Alain Massicotte Secvenţe de film
@Campus
Clasici creştini
Lista de verificare finală a fişierelor
Campus Life
Lista de verificare finală a fişierelor
NUMĂRUL
NUMELE FIŞIERULUI
FOLDER (DIRECTOR)
CONFIRMAREA ACREDITĂRII
CORECŢII LA TEXT
ACTUALIZARE FONTURI
PLASAREA IMAGINILOR
MODIFICAREA/ACTUALIZAREA IMAGINILOR
UMBRA LA TITLU
UMBRE
L AY O U T U L PA G I N I L O R / R E C L A M E L O R
COLONTITLU
C O M P O Z I Ţ I A V E RT I C A L Ă
COLOR - FINAL
Glosar de termeni
TERMENI GENERALI
a doua culoare (culoare secundară): când se partea de sus sau de jos (dar nu neapărat numai
foloseşte numai negru şi încă o altă culoare în în aceste poziţii) a paginii.
tipar, aceasta se referă la cealaltă culoare şi nu la
conotaţie: ideea sugerată de sau asociată cu, un
negru.
cuvânt, o expresie, etc., pe lângă înţelesul explicit
ajustare (crop): a elimina porţiuni ale unei al acestora, adică sensul.
imagini.
contrast: diferenţa relativă dintre elementele de
aparat foto digital: un aparat fotografic care pe o pagină sau de pe o desfăşurare (spread). Se
foloseşte pixeli în locul filmului clasic. poate referi la tonalitate, culoare, textură sau
mărime.
arhitectură: structura unei pagini.
corpul textului: textul efectiv al articolelor,
articol de fond: un articol de revistă care are ca rapoartelor, notelor informative sau altor
scop să implice, să înveţe sau să amuze cititorul. O comunicări. A se deosebi de titluri, legendă şi
revistă are în mod normal mai multe articole de subtitluri.
fond pe lângă rubricile permanente, ştiri şi alte
texte mai scurte. culoare secundară (a doua culoare): când se
foloseşte numai negru şi încă o altă culoare în
asimetrie: un mod de a organiza textul şi tipar, aceasta se referă la cealaltă culoare şi nu la
elementele grafice pe o pagină, creind un negru.
dezechilibru între partea superioară şi cea
inferioară sau între partea dreaptă şi cea stângă. departament: vezi „rubrică permanentă“.
bi-tonal (duotone): utilizarea a două culori diafragmă: deschiderea dintr-un sistem de lentile
pentru a tipări o fotografie. Fotografia este iniţial prin care trece lumina. De regulă se exprimă ca o
separată în domenii tonale. O culoare este folosită fracţiune a distanţei focale, adică f/stop.
pentru reproducerea umbrelor şi a zonelor
director artistic: persoana care are
luminoase iar a doua culoare este utilizată pentru a
responsabilitatea exprimării vizuale a publicaţiei.
reproduce tonurile intermediare.
Lucrează împreună cu editorul pentru a se
bleed: un element grafic sau un bloc de culoare asigura că întreg conţinutul editorial este
care se extinde până la marginea de tăiere („trim“) prezentat corespunzător, dar şi în modalităţi
a paginii. novatoare şi captivante.
bullet: vezi „punct de listă“. duotone: vezi „bi-tonal“.
caroiaj (grilă, grid): cadrul sau structura de bază a element grafic: se referă la utilizarea elementelor
unui document. Caroiajele apar pe ecran ca o serie (caractere, linii, spaţii, culori, etc.) pentru a ajuta
de linii care nu vor fi tipărite şi care definesc poziţia designul să îşi îndeplinească scopul.
coloanelor sau a casetelor de text, a casetelor pentru expunere: cantitatea de lumină care este lăsată să
imagini sau grafică, marginile de tăiere, etc. acţioneze asupra unui material fotosensibil;
compoziţie: aranjamentul vizual al tuturor produsul dintre intensitatea luminii (controlată
elementelor dintr-o fotografie. de deschiderea diafragmei) şi durata (controlată
de viteza perdelei sau de timpul de deschidere a
colontitlu (folio): numărul paginii şi orice alt diafragmei) luminii care impresionează filmul sau
material cu rol de identificare (cum ar fi titlul hârtia. Termenul mai este folosit şi pentru
publicaţiei şi luna apariţiei), care este plasat în acţiunea efectivă de executare a fotografiei.
Design pentru reviste G L O S A R D E T E R M E N I ii
fântâna: se referă la acea parte a revistei care linie de titlu: caractere mari într-o reclamă,
conţine articolele de fond. broşură, revistă, etc., care atrage atenţia cititorului
către design, făcându-l să citească în continuare.
fişiere pdf: un format de fişier tot mai popular,
care conţine toate elementele necesare pentru linie secundară (byline): linie de text care
imprimare într-un singur fişier, inclusiv fonturile identifică autorul sau fotograful. Adesea include şi
şi imaginile. acreditările lor.
focalizarea: reglarea scalei de distanţă la un linii cu structură necompactă: linii de text cu

aparat foto astfel încât imaginea să fie clară în prea mult spaţiu între litere şi cuvinte.
planul focal.
lizibilitate: măsură a uşurinţei cu care cititorii
format: prezentarea de ansamblu sau stilul unei înţeleg pasajele lungi de text.
publicaţii, incluzând aici mărimea, forma,
margini: zonele în care nu se tipăreşte şi care
calitatea hârtiei, tipurile de caractere folosite şi
înconjoară textul sau imaginea.
modul de legare.
mască (screen, ecran): 1) o reţea uniformă de linii
grilă (caroiaj, grid): cadrul sau structura de bază
perpendiculare care împart o imagine într-un
a unui document. Caroiajele apar pe ecran ca o
ansamblu de puncte, care simulează gradaţii de gri
serie de linii care nu vor fi tipărite şi care definesc
- convertirea unei autotipii cu tonuri continui
poziţia coloanelor sau a casetelor de text, a
într-o serie de puncte ce pot fi reproduse ca o
casetelor pentru imagini sau grafică, marginile de
autotipie. Calitatea măştii care este influenţată de
tăiere, etc.
rezoluţia imprimantei şi de calitatea hârtiei pe care
gutter: spaţiu orizontal între coloane. De va fi tipărit documentul, este măsurată în linii/inci.
asemenea spaţiul dintre marginea din dreapta a 2) un fundal gri sau într-o anumită nuanţă de
paginii din stânga şi marginea din stânga a culoare. Măştile sunt utilizate adesea în spatele
paginii din dreapta. elementelor de text scurte, aşa cum sunt tabela de
cuprins a publicaţiei şi caseta reacţională.
ierarhie: importanţa relativă a obiectelor dintr-o
pagină. o singură culoare: o culoare, aşa cum este o
culoare pantone faţă de procesul de tipărire în
imagine: o ilustraţie sau o fotografie.
patru culori.
încadrare: poziţionarea unei fotografii în
PageMaker: software pentru tehnoredactare.
anumite limite.
pagini master: în QuarkXPress sau în orice alt
layer (strat): elemente ale unei tehnici folosite de
program de tehnoredactare, paginile master au un
programe (cum ar fi Adobe Photoshop) care dă
rol similar cu al şabloanelor (template).
posibilitatea izolării componentelor individuale
Utilizatorul poate crea pagini master pentru
ale imaginiii, separându-le unele de altele, dar
elemente folosite frecvent, cum ar fi colontitlurile
permiţând modificarea lor după dorinţă. (Ele pot
(folio), coloanele de text, şi chenarele. Pentru
fi imaginate ca foi separate de celuloid.)
rubrici permanente sau articole de fond pot fi
layout: aranjarea textului şi a graficii pe o pagină create pagini master mai complexe. În acest mod
sau pe o desfăşurare (pe un spread). utilizatorul le poate „trage“ (drag and drop) în
documente fără să fi nevoie să refacă elementele
legendă (caption): text care identifică o care se repetă.
fotografie, o ilustraţie sau un grafic, de regulă
mărimea caracterului folosit pentru legendă este paleta de culoare: selecţia de culori sau tonalităţi
mai mică decât cea a caracterului folosit pentru care vor fi folosite exclusiv sau cu regularitate în
corpul textului. revistă.
Design pentru reviste G L O S A R D E T E R M E N I iii
paletă deschisă: un sistem de design care permite rezumat (callout): o propoziţie sau o frază
o flexibilitate maximă în design. scurtă, plină de semnificaţii, adesea tipărită cu
caractere de alt tip şi cu o dimensiune mai mare,
paletă limitată: restricţii auto-impuse cu privire
care rezumă materialele prezentate în coloanele
la alegerea elementelor de design, cum ar fi
alăturate de text. Rezumatele subliniază ideile
tipurile de caracter sau culorile.
importante şi oferă posibilitatea cititorilor care
paragraf lateral (articol secundar): un articol doar răsfoiesc publicaţia, să devină suficient de
scurt care are legătură cu articolul principal şi este interesaţi pentru a începe să citească articolul
plasat lângă acesta. adiacent.
parametrii de design: limite auto-impuse roman: nume aplicat deseori alfabetului latin
designului pentru a asigura integritatea stilului şi aşa cum este el folosit în engleză şi în
a personalităţii revistei, cum ar fi o gamă limitată majoritatea celorlalte limbi europene. Termenul
de tipuri de caractere sau culori. mai este utilizat şi pentru a identifica un tip de
caractere regulat care nu este nici aldin nici
plachetă (deck): text plasat între titlu şi textul pe italic.
care acesta îl prezintă, care este elaborat pe baza
importanţei titlului şi atrage interesul cititorului; rubrică permanentă: o parte (scurtă) a unui ziar
un subtitlu care apare imediat sub sau lângă titlu. sau a unei reviste care tratează în mod specific
un anumit domeniu, sau tratează în termeni
placheta numelui: accente grafice şi tipografice generali un subiect sau un aspect al unui
speciale utilizate pentru a crea un aspect unitar al domeniu mai larg. În mod normal o rubrică este
titlului publicaţiilor. Placheta numelui include scrisă în fiecare număr de acelaşi autor.
adesea un fundal, riglete orizontale, un subtitlu şi
o linie explicativă care prezintă scopul publicaţiei. semiotică: în general se referă la un domeniu al
filozofiei care tratează semnele şi simbolurile.
portret ambiental: fotografia unei persoane care Pentru designer, este important să înţeleagă cum
include şi o parte din mediul sau ambientul în răspunde cititorul la imaginile pe care le
care se află acea persoană. prezentăm şi cum construim diferite înţelesuri
profunzime: distanţa dintre planul cel mai (intenţionat sau nu) cu modul nostru de
apropiat şi planul cel mai îndepărtat care apar cu abordare al designului.
o claritate acceptabilă într-o imagine. salt de linie (line break): Comandă care
punct focal: acea zonă dintr-o compoziţie sau un permite divizarea titlurilor în puncte logice fără
design către care atenţia este atrasă în primul rând. adăugare de spaţii corespunzătoare paragrafelor
independente. Salturile de linie ajută de asemnea
punct de listă (bullet): simboluri utilizate în liste la evitarea liniilor extrem de lungi urmate de
în locul asteriscurilor sau liniuţelor; un caracter linii foarte scurte.
folosit pentru a indica faptul că un paragraf face
parte dintr-o listă de elemente. sens: înţelesul explicit al unui cuvânt sau al unei
imagini (acel înţeles care pentru cuvinte poate fi
QuarkXPress: software pentru tehnoredactare. găsit în dicţionar).
râuri: elemente vizuale care distrag atenţia într- siglă (logo, logotip, emblemă): numele unei
un aranjament pe pagină, produse de obicei de firme, asociaţii sau publicaţii, tipărit într-un
spaţiile din liniile de text consecutive care se mod distinct, acompaniat adesea de accente
aliniază unele cu altele. Sunt regăsite adeseori în grafice sau simboluri.
coloanele înguste care conţin text aliniat complet.
simetrie: termen de design utilizat pentru a
redesign: recrearea unui sistem de design pentru descrie pagini individuale sau grupuri de două
o publicaţie, de regulă în corelaţie cu o schimbare pagini caracterizate printr-un echilibru între
editorială. paginile din stânga şi cele din dreapta.
Design pentru reviste G L O S A R D E T E R M E N I iv
spaţierea literelor: inserarea de spaţii între titluri stabile: un titlu care este folosit în fiecare
literele unui cuvânt pentru a îmbunătăţi aspectul număr al publicaţiei pentru o rubrică
unei linii de text. permanentă.
spaţiere selectivă a caracterelor (kerning): tonalitatea emoţională: sentimentul pe care o

mărirea sau micşorarea spaţiilor dintre anumite pagină sau o imagine îl induce privitorului.
perechi de litere. Anumite combinaţii de litere,
valori CMYK: CMYK se referă la cele patru
majuscule şi litere mici arată neplăcut atunci
culori de cerneală folosite în procesul tipografic.
când sunt plasate una lângă alta, în special atunci
C = cyan, M = magenta, Y = galben (yellow), K =
când sunt utilizate la dimensiuni mari sau în
negru (black). Valorile CMYK se referă la
titluri.
combinaţia de procente din fiecare dintre aceste
spaţiu alb: zonele albe (pe care nu este scris culori. De exemplu roşu „curat“ înseamnă 100%
nimic şi nu există nici o ilustraţie sau element de magenta şi 100% galben.
design) ale paginii. Un design de calitate va lua în
vizual: ilustraţie sau fotografie utilizată ca o parte
considerare folosirea deliberată a spaţiilor albe.
a designului paginii.
spaţiu de respiraţie: se referă la spaţiile albe de
„vocea“ unei publicaţii: se referă la viziunea
pe o pagină.
editorială de ansamblu şi la scopul publicaţiei. Ce
spaţiu negativ: spaţiul gol creat pe o pagină prin trăsături distinctive are această publicaţie? Care
amplasarea textului şi a imaginilor. Atenţia este punctul ei de vedere? Cui se adresează? Vocea
acordată acestui element este unul din elementele unei publicaţii sugerează un anume rafinament al
importante, dar deseori trecute cu vederea, ale comunicării atunci când se adresează unui grup
designului. predeterminat de oameni care au puncte de
vedere specifice.
stoc de hârtie: hârtia pe care o tipografie o
cumpără în cantităţi mai mari şi o depozitează. zgomot: aspect dezordonat, învălmăşit, înghesuit.
subtitlu: tehnică tipografică utilizată pentru a

diviza articolele lungi în segmente mai mici şi TERMENI TIPOGRAFICI
mai uşor asimilabile; un nivel secundar de text de aliniere completă (justified): text caracterizat
afişare, de regulă situat între titlu şi text. prin linii de lungime egală, pe care un program
şablon: fişier care poate fi doar citit, care conţine de calculator îl obţine prin modificarea spaţierii
informaţiile de formatare necesare pentru crearea literelor şi a cuvintelor din cadrul fiecărei linii. În
unui document final (vezi şi „pagini master“). cazul alinierii complete ultimele litere ale fiecărei
linii sunt aliniate cu ultimele litere ale liniilor
text de afişare: se referă la titluri sau la alte dinaintea şi de după aceasta.
fragmente de text care au scopul de a atrage
cititorul în conţinutul articolului. bold: o versiune a unui tip de caracter care are
lăţimea mai mare decât lăţimea normală a acelui
text: (vezi „corpul textului“). tip de caracter.
text: corpul textului unei pagini sau al unei cărţi, caractere: litere sau cifre individuale.
spre deosebire de titlu.
centrat: un aranjament tipografic în care
titlu de rubrică: un titlu care apare în mod caracterele apar în centrul unui spaţiu bine
regulat pe paginile care conţin rubricile definit.
permanente dintr-o publicaţie.
coborâş (descender): partea din literă care
titlu: vezi „linie de titlu“ coboară sub linia de bază a rândului.
Design pentru reviste G L O S A R D E T E R M E N I v
condensat: o versiune mai îngustă decât cea serif: termen tipografic ce se referă la trăsătura în
obişnuită a unui tip de caracter. formă de pană sau de lacrimă de la sfârşitul
literelor. Serifa îmbunătăţeşte lizibilitatea,
familie de tipuri de caractere: toate variaţiunile
ghidând ochii cititorilor de la o literă la
unui anumit tip de caracter. O familie de tipuri
următoarea. Serifa contribuie, de asemenea, la
de caractere de regulă constă în: roman (normal),
forma unică a literelor.
italic şi bold. Familiile mai mari de tipuri de
caractere pot să includă şi variantele condensat, spaţiere selectivă a caracterelor (kerning):
expandat, contur, ca şi o varietate de diverse mărirea sau micşorarea spaţiilor dintre anumite
lăţimi ale caracterelor. perechi de litere. Anumite combinaţii de litere,
majuscule şi litere mici arată neplăcut atunci când
fără serif (sans serif ): tip de caractere fără serif
sunt plasate una lângă cealaltă, în special atunci
(vezi „serif“).
când sunt utilizate la dimensiuni mari, sau în
font: un design al unui anumit tip de caracter. El titluri.
include toate caracterele, inclusiv cele numerice şi
spaţierea liniilor (leading): în tipografie acest
semnele de punctuaţie.
termen înseamnă spaţierea verticală a liniilor.
înălţimea medie (x-height): înălţimea medie a Spaţierea verticală a liniilor este la fel de
unei litere mici, de obicei litera x. importantă ca şi dimensiunea caracterelor în
determinarea aspectului general şi a lizibilităţii
italic (înclinat): aspect al caracterelor care au fost elementelor de text sau a coloanelor de text.
redesenate înclinate (spre deosebire de caracterele
oblice care au fost deformate prin înclinare). suiş (ascender): acea parte din literă care se
Stilul italic poate fi utilizat în loc de subliniere extinde peste înălţimea medie (de exemplu la „b“
(dar niciodată împreună cu aceasta) pentru a sau „d“).
pune în evidenţă cuvinte sau titluri în cadrul
tip de caracter pentru text: caractere de regulă
textului de pe o pagină.
între 6 şi 14 puncte, folosite pentru compunerea
letrină (drop cap): o majusculă mare care se textelor.
extinde în jos de-a lungul mai multor rânduri în
tip de caracter: un anume design de caracter,
interiorul textului (restul textului o înconjoară).
cum ar fi Garamond, Helvetica sau Times New
letrină (initial cap): literă supradimensionată Roman.
utilizată adesea pentru a prezenta primul paragraf
Nota traducătorului: la traducerea acestui glosar
al unui articol, dar câteodată şi pentru a diviza
s-au folosit în proporţie mare definiţiile date în
coloanele lungi de text. Letrinele pot fi înălţate
lucrările.
(raised) sau coborâte (drop). Vezi „letrină (drop
cap)“. QuarkXPress pentru to(n)ţi, Editura Teora,
Bucureşti, 1995
linia de bază (baseline): linia invizibilă pe care se
sprijină caracterele. Tehnoredactare computerizată & design pentru
to(n)ţi, Editura Teora, Bucureşti, 1996
mărimea caracterului (point size): mărimea
caracterului, exprimată în puncte, măsurată de la
vârful suişului (ascender) până la partea inferioară
a coborâşului (descender).
ruptură: mai multe linii de text de lungimi

inegale, care nu sunt aliniate fie la stânga fie la
dreapta.
Design pentru reviste M A C H E T A R E A P A G I N I I vi
Machetarea paginii: alcătuirea unui document

În 1985, PageMaker era prezentat unui public care îl aştepta de mult. Împreună cu apariţia
computerelor Macintosh, primul program pentru machetarea paginilor au declanşat revoluţia
tehnoredactării computerizate. Astăzi, după şaptesprezece ani, cu greu îşi mai poate cineva
aminti cum să faci designul unei reviste fără computer. De la faza de concepţie şi până la cea de
producţie, computerele ocupă un loc central în procesul de design.
Cu toate acestea, mulţi designeri găsesc că această unealtă nouă este copleşitoare şi greu de
folosit. Cu cât ne stă la dispoziţie mai multă tehnologie, cu atât mai mult simţim povara de a o
stăpâni. Pentru mulţi designeri, înţelegerea conceptului de spaţiu alb este mai uşoară decât
înţelegerea conceptului de pagină şablon (master page).
Paginile şablon (Master Page)

În programe cum este Quark Xpress, paginile master sunt foarte utile pentru că ajută la
construirea unei structuri de bază pentru paginile revistei. Spre deosebire de şabloane (tem-
plates) care conţin mai multe detalii de design, paginile şablon (master pages) conţin mai mult
informaţii legate de formatul de bază a paginilor, cum ar fi lăţimea coloanelor, ajutând astfel la
organizarea designului. Unul din elementele cheie în utilizarea paginilor şablon (master pages)
este să ştii ce să incluzi într-o astfel de pagină şi să ştii ce să laşi afară.
Numerotarea paginilor
Prin intermediul unui simplu cod introdus în pagina master, programele de tehnoredactare pot
să numeroteze automat fiecare pagină dintr-un document, începând de la orice pagină a
documentului dorim. Pe pagina master se pot actualiza şi data apariţiei numărului, acţiune care
va avea efect asupra întregului document.
Şabloanele (templates)
Există o infinitate de moduri şi căi de utilizare şabloanelor (templates), dar cea mai simplă este
de a folosi documentul de bază ca şi şablon (template). Procedura este simplă: alcătuieşte
machetarea de bază a revistei (layoutul) folosind paginile şablon (master pages). După aceasta
lucrează la designul numărului respectiv de revistă, şi apoi pentru următorul număr creează un
document nou, folosind comanda save as. Avantajul acestei abordări este că în următorul număr
sigur vor fi prezente ultimele modificări aduse designului revistei.
Foile de stil (style sheets)

Atunci când se ajunge la formatarea textului, foile de stil (style sheets) te pot ajuta să economiseşti
o cantitate imensă de timp şi energie. Acele porţiuni de text la care caracteristicile sunt stabilite şi
clare, cum ar fi acreditările artiştilor, liniile secundare, subtitlurile şi plachetele la articolele de fond,
pot fi formatate prin apăsarea unei singure taste funcţionale (F1, F2, ...). Stabilind un anumit
format pentru aceste elemente, editarea şi formatarea lor globală va fi mult mai uşoară în viitor.
Paleta de culori
Odată ce revistei i s-a stabilit o paletă de culori de bază, şablonul (template-ul) revistei poate să
cuprindă cu uşurinţă oricâte culori e nevoie pentru utilizarea pe fiecare pagină şi în fiecare număr
al revistei. La început trebuie însă stabilite valorile CMYK pentru fiecare culoare în parte.
Design pentru reviste T E M Ă D E D E S I G N vii
Temă de design
Vă veţi împărţi în grupuri de trei până la patru, pentru a lucra împreună la o temă care vă solicită
conceperea unui design pentru o revistă nouă. Selectaţi UNA din următoarele trei reviste la care
veţi lucra în cadrul temei:
Revista: Prezent! (revistă non-denominaţională)
Publicul cititor: Adolescenţi creştini şi necreştini, vârsta: 14-20 de ani.
Scopul revistei: Evanghelistic – să trezească interesul şi al adolescenţilor creştini dar în special al
celor necreştini faţă de Evanghelie, prin prezentarea unor personalităţi creştine a căror viaţă poate
fi un exemplu de urmat şi prin prezentarea dintr-o perspectivă creştină a unor subiecte de interes
pentru adolescenţi.
Revista: Marta (revistă non-denominaţională)
Publicul cititor: Femei creştine, în general cu vârsta cuprinsă între 24 şi 50 de ani.
Scopul: încurajarea femeilor şi echiparea lor pentru a răspunde printr-un mod de viaţă creştin
provocărilor de a fi o soţie şi o mamă bună şi o reprezentantă a lui Cristos în comunitatea în care
trăiesc.
Revista: Logos (revistă non-denominaţională)
Publicul cititor: Bărbaţi şi femei creştine, cu vârsta cuprinsă între 25 şi 60 de ani, care doresc o
umblare spirituală mai profundă.
Scopul: Să îi echipeze pe bărbaţi şi pe femei pentru a sluji ca martori în comunităţile în care
trăiesc şi în naţiunea lor şi a-i ajuta să se maturizeze în viaţa de credinţă, oferindu-le învăţături
practice, bazate pe Sfânta Scriptură.
Îndrumări
1. Deoarece aceste reviste nu vor fi produse efectiv, nu trebuie să vă gândiţi la limitările impuse
de costurile de producţie ale designului pe care îl realizaţi. Deci puteţi face ceea ce doriţi.
2. Nu veţi avea acces la computere, colecţii de imagini sau ilustraţii, deci va trebui să vă folosiţi
imaginaţia şi să pregătiţi schiţe de mână pentru realizarea temei. Totuşi, dacă doriţi puteţi
decupa text, fotografii şi ilustraţii din revistele existente pentru a le folosi, rearanjate, în
propriul design.
3. Pregătiţi-vă, ca şi grup, să spuneţi de ce aţi ales un anume format, stil de design, paletă de
culori, etc. şi de ce aţi făcut designul paginilor aşa cum l-aţi făcut.
Tema
1. Stabiliţi formatul revistei: mărimea paginii, numărul de pagini.
2. Stabiliţi stilul de design (abordarea) pe care îl veţi folosi.
3. Stabiliţi paleta de culori, tipul de hârtie folosit şi fonturile ce vor fi folosite.
4. Executaţi designul pentru un articol de fond. (Va trebui să alegeţi un subiect pentru acel
articol şi să stabiliţi dacă veţi folosi fotografii sau ilustraţii.)
5. Executaţi designul unei rubrici permanente. (Va trebui să alegeţi un subiect pentru rubrica
respectivă. Puteţi de asemenea să faceţi o listă cu rubricile permanente posibile pentru
revistă şi să decideţi care este cea mai bună modalitate de tratare a tuturor acestor rubrici
din punct de vedere al designului.)
6. Executaţi designul pentru cuprins.
7. Executaţi designul pentru copertă.
Design pentru reviste O D E M O N S T R A Ţ I E D E D E S I G N viii
O demonstraţie de design
Instructorul va prezenta în faţa clasei designul unei desfăşurări (spread), descriind procesul de
gândire care a avut loc pentru producerea acelui design, explicând deciziile luate. Puteţi folosi
această pagină pentru a lua notiţe în cursul acestei demonstraţii.
1. Revista în care a apărut desfăşurarea (spread-ul) respectivă: scop, public cititor, abordarea de
design.
2. Prezentarea articolului pentru care trebuia făcut designul: subiect, stil de scriere, tonul emoţional.
3. Cum trebuia să se încadreze din punct de vedere vizual articolul respectiv cu restul numărului
de revistă. Consideraţii de ritm; echilibru.
4. Limitări: buget, disponibilitatea elementelor artistice, numărul de pagini disponibile pentru

articol, termene.
5. Cum au fost alese elementele vizuale. Alte elemente vizuale care au fost luate în considerare şi
respinse. Relaţia elementelor vizuale cu titlul. Dacă decizia asupra titlului a precedat sau a urmat
selectării elementelor vizuale.
6. Cum s-a luat decizia cu privire la prezentarea elementelor vizuale pe pagină: mărime, formă, etc.
7. De ce s-a ales fontul folosit pentru titlu? Care au fost consideraţiile care au stat la baza alegerii
acestui font?
8. Cum s-au luat deciziile privitoare la caracteristicile titlurilor, subtitlurilor, rezumatelor, plachetelor.
Design pentru reviste A U T O R I ix
Despre autori
irector artistic la Christianity Today International,
D Gary Gnidovic face designul şi conduce

departamentul artistic pentru revista Christianity
Today şi coordonează aceste compartimente pentru
revistele Books and Culture şi Today’s Christian Woman.
El a lucrat în domeniul designului revistelor cu Christianity
Today International de 13 ani, ocupând poziţiile de director
artistic la Christianity Today, Books and Culture, Today’s
Christian Woman şi Marriage Partnership. Înainte Gary a
lucrat într-un birou de design specializat în comunicare de
corporaţie, din Chicago şi în domeniul designului cărţilor, la
editura Tyndale House Publishers. Este pasionat de
GARY GNIDOVIC fotografie şi recent a terminat lucrul la o carte documentară
despre primele situri creştine din Irlanda. Creaţiile de
design ale lui Gary au fost premiate de Evangelical Press
Association, şi revistele Print, HOW şi Communication
Arts. El deţine o gradaţie universitară (BA) în fotografie, de
la Southern Illinois University şi un masterat în arte
frumoase de la School of Art Institute of Chicago. Gary a
predat cursuri de design şi/sau fotografie pentru Magazine
Training Institute în România, Ucraina şi Rusia. Împreună
cu soţia sa Kathy, au doi copii.
irector de creaţie la Journey Communications,
D Greeg Breeding şi-a pus amprenta pe un număr de

lucrări care au străbătut toată lumea publicisticii
evanghelice. Lucrările sale acoperă o gamă largă de
produse de design, adresându-se unui public cititor foarte
divers. Printre ultimii beneficiari ai săi au fost Armata
Salvării, Institutul Biblic Moody, Campus Crusade for
Christ, Family Life Ministry, World Vision, Evangelical
Free Church, American Bible Society şi World Relief.
Recunoscut ca unul dintre cei mai străluciţi directori de
design în domeniu, Greg a fost în mod consecvent premiat
de către Print’s Regional Design Annual, Folio’s Ozzie
GREG BREEDING Awards, Society of Publication Designers, Florida Maga-
zine Association şi Evangelical Press Association. El deţine
o gradaţie universitară (Bachelor of fine arts) de la Vir-
ginia Commonwealth University, unde a studiat sub
îndrumarea unora dintre cei mai buni profesori americani
în domeniul designului şi utilizării caracterelor. El a predat
la un curs al Magazine Training Institute în Ucraina, în
2001. Greg şi soţia sa Lyndee, au trei copii.
Design pentru reviste E D I T O R x
Despre Editor
M
agazine Training Institute încurajează, sprijină şi oferă resurse revistelor creştine care
doresc să zidească Biserica şi să-L vestească pe Cristos în societate. Scopul MTI este de a
forma personalul care publică reviste şi conducători care pot ajuta revistele creştine în
activitatea regională sau internaţională de publicare.
MTI este un program multilateral care coordonează şi răspândeşte o varietate de resurse şi
sisteme de pregătire profesională în domeniul publicisticii. MTI este activă în Europa de Est
începând din 1989, în ţările din fosta Uniune Sovietică începând din 1996 şi în Asia începând
din anul 2000, oferind consultanţă şi organizând mai mult de 25 de conferinţe cuprinzând
toate aspectele publicării.
În ultimul deceniu au predat la conferinţele organizate de MTI în Rusia, Ucraina, Belarus,
România, Polonia, Ungaria, Bulgaria, Albania, Croaţia, Hong Kong şi Austria profesionişti
experimentaţi din S.U.A., America Latină, Asia, Europa de Vest şi de Est. Sute de membri din
personalul a peste 200 de reviste creştine au fost pregătite la una sau mai multe conferinţe.
Programele MTI includ:
Seminarii specializate de pregătire

Seminariile se ocupă în profunzime de subiecte specifice, cum ar fi grafica, strategiile de afaceri,
tehnoredactarea, editarea, scrierea articolelor şi fotografiile. Ocazional MTI organizează
conferinţe pentru reviste care se adresează aceluiaşi grup de cititori sau au scopuri similare.
Programa în domeniul publicisticii

Deoarece redactorii cu experienţă mai mică nu au de obicei capacitatea de a-şi pregăti
profesional personalul, MTI a produs manuale de pregătire şi casete care pot fi folosite de
redactorii revistelor pentru a-şi pregăti personalul sau pentru a organiza seminarii sau ateliere
de pregătire locale, naţionale sau regionale.
Pagina web
Pagina web oferă informaţii despre revistele din Europa de Est şi despre posibilităţile de
pregătire profesională. O mare parte a paginii web conţine exemple de resurse publicistice
referitoare la tiraj, reclame, editare, grafică, sondaje şi management. Adresa este
www.magazinetraining.com.
Consultanţă individuală
Consultanţa individuală cu reviste locale sau din alte ţări este acordată de profesionişti cu
experienţă din întreaga lume, de obicei la seminariile MTI. Consultanţa MTI este acordată de
asemenea la sediul MTI.
Formează redactori care să devină instructori

Sunt identificaţi profesionişti cu potenţialul de a forma alţi profesionişti. Aceştia sunt pregătiţi
la „locul de muncă“ la conferinţe şi sunt trimişi în ţările lor şi în alte ţări. Toţi instructorii
lucrează în domeniu şi slujesc voluntar.
Mai multe informaţii găsiţi la adresa: www.magazinetraining.com

Design Pentru Reviste

Încărcat de

Informații document

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Design Pentru Reviste

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Designpentru

Magazine Training Institute

Editare: Sharon Mumper

© Magazine Training Institute

Pentru acordarea permisiunii de traducere

MAGAZINE TRAINING INSTITUTE

Unitatea 1 Introducere în designul publicaţiilor ...................................................... 4

Unitatea 2 Elemente de design ................................................................................ 8

Unitatea 3 Tipurile de caractere ............................................................................. 13

Unitatea 4 Cuprinsul şi rubricile permanente ........................................................ 18

Unitatea 5 Coperta revistei .................................................................................... 20

Unitatea 6 Cuvinte şi imagini ................................................................................ 22

Unitatea 7 Criteriile unui design bun .................................................................... 26

Unitatea 8 Design cu un buget modest .................................................................. 29

Unitatea 9 Directorii artistici şi redactorii .............................................................. 31

Unitatea 10 Fotografia ............................................................................................. 34

Unitatea 11 Procesul de refacere a designului ........................................................... 43

Unitatea 12 Organizarea studioului de design .......................................................... 45

Appendix Glosar de termeni ................................................................................. i

Machetarea paginii: alcătuirea unui document ..................................... vi

Temă de design .................................................................................... vii

O demonstraţie de design .................................................................... viii

Despre autori ....................................................................................... ix

Despre Editor ....................................................................................... x

Scopul designului revistei

Concret, designerul unei publicaţii caută:

O combinaţie de familiar şi surpriză:

Rolul designerului unei publicaţii

Designerul este un:

Mijloacele pe care le folosim

Elemente ale designului:

Newsletter (buletin informativ)

Fii atent la contextul în care apare revista la care lucrezi

Priveşte la revista la care lucrezi cu o percepţie mereu înnoită

Caută să aflii reacţii la ceea ce ai făcut

• Întâlneşte-te regulat cu personalul revistei ca să vă rugaţi pentru lucrarea făcută prin

Bazele spirituale ale lucrării pe care o facem

Dumnezeu – designerul original

Lucrează la nivelul excelenţei

Lucrează având sentimentul că ai de îndeplinit o misiune

Munca şi creaţia noastră trebuie să reflecte ceea ce încercăm să comunicăm: excelenţă,

Tipul de caractere şi aranjarea lor în pagină

Consideraţii privitoare la alegerea fonturilor

Consideraţii privitoare la alegerea paletei de culori

• Pentru determinarea paletei de culori folosită la designul unui articol bazează-te pe

Imaginile influenţează. Cum ai vrea să răspundă cititorii? Intenţionezi să obţii un răspuns

Consideraţii privitoare la alegerea imaginilor

Placheta numelui şi coperta

Consideraţii privitoare la designul plachetei numelui şi al copertei

Unora le place să se gândească la succesiunea materialelor dintr-o revistă ca la o masă bună.

Consideraţii cu privire la ritmul şi succesiunea materialelor dintr-o revistă

Designul rubricilor permanente

Consideraţii cu privire la designul rubricilor permanente

Designul articolelor de fond

Consideraţii cu privire la designul articolelor de fond

Motivele pentru care este necesară folosirea unei grile

Consideraţii cu privire la crearea unei grile

Principii generale pentru o utilizare bună a tipurilor de caractere

• Mărime: privirea se va îndrepta întotdeauna întâi către elementele mai mari.

Să fie adecvat publicului cititor şi conţinutului

Sensibilitatea la spaţierea caracterelor

Câteva principii utile:

Selectarea unui font pentru corpul textului

Consideraţii cu privire la alegerea unui font pentru corpul textului