Sunteți pe pagina 1din 8

Noþiuni generale

NOÞIUNI GENERALE.

Obiectul ºi importanþa topografiei în domeniul tehnic.


Nevoia de cunoaºtere, caracteristicã esenþialã a omenirii, dar mai ales necesitatea ca suma cunoºtinþelor
acumulate în timp sã fie transmisã generaþiilor viitoare s-a fãcut simþitã ºi în domeniul mãsurãtorilor terestre
atât prin gãsirea modalitãþilor de reprezentare a unor zone prin care oamenii au cãlãtorit cât ºi a celor în care îºi
desfãºurau activitatea în mod curent. Sunt cunoscute necesitãþile omenirii pentru satisfacerea cerinþelor militare,
economice, de navigaþie, religioase, etc.
Evoluþia în timp a mãsurãtorilor terestre a fost condiþionatã de dezvoltarea ºtiinþelor exacte -
matematica ºi fizica. Instrumentul teoretic al mãsurãtorilor terestre este furnizat de matematicã prin principiile ºi
metodele de prelucrare a mãsurãtorilor, instrumentele necesare observaþiilor sunt construite pe baza cunoºtinþelor
de mecanicã, opticã ºi electronicã, astronomia permite obþinerea datelor primare necesare prelucrãrii reþelelor de
sprijin pe suprafeþe mari ºi stabilirea formei ºi dimensiunilor Pãmântului, pentru ca la sfârºit sã obþinem
imaginea micºoratã a zonei de interes prin intermediul cunoºtinþelor de cartografie.
Respectarea cerinþelor privitoare la fidelitatea reprezentãrii pe hartã a formelor naturale existente în teren
nu se poate face fãrã legãtura cu geografia, geologia ºi geomorfologia. Cunoaºterea geografiei permite o tratare
corespunzãtoare a elementelor naturale ale terenului cum ar fi relieful, vegetaþia, natura solurilor, hidrografia, în
timp ce apelând la geologie ºi geomorfologie se ajunge la formele reliefului ºi legile de modificare a lor.
Domeniul mãsurãtorilor terestre se poate împãrþi în urmãtoarele ramuri principale:
• geodezia - care se ocupã cu studiul, mãsurarea ºi determinarea formei ºi dimensiunilor globului pãmântesc sau
a unor porþiuni întinse ale acestuia. Pentru a se realiza acest lucru, pe suprafaþa terestrã se determinã
coordonatele spaþiale ale unor puncte care prin unirea din aproape în aproape determinã vârfurile unor
triunghiuri. Odatã determinate coordonatele geografice sau rectangulare ale acestor puncte, acestea devin
puncte de sprijin pentru toate celelalte mãsurãtori terestre. Totalitatea acestor puncte alcãtuieºte reþeaua
de puncte geodezice. Datoritã suprafeþei mari pe care se desfãºoarã aceste lanþuri de triunghiuri, este
necesar ca la prelucrarea mãsurãtorilor sã se þinã seama de influenþa curburii Pãmântului.
• topografia - care pornind de la datele furnizate de geodezie (coordonatele unor puncte într-un sistem unitar,
care însã nu delimiteazã detalii din teren), sã stabileascã poziþia relativã a obiectelor din teren ºi sã le
reprezinte pe hãrþi sau planuri. Caracteristic pentru lucrãrile topografice este cã acestea se desfãºoarã pe
suprafeþe relativ mici în care influenþa curburii Pãmântului este consideratã neglijabilã.
• fotogrametria - poate fi consideratã ca o tehnicã nouã în mãsurãtorile terestre în sensul cã poziþia unor detalii
se obþine direct pe fotografii speciale, metrice, numite fotograme, executate în anumite condiþii, fie din avion
(denumite fotograme aeriene) fie de la nivelul solului (fotograme terestre). Ca ºi topografia, exploatarea
fotogramelor se face utilizând reþeua de sprijin creatã cu ajutorul geodeziei.
Prin produsele pe care le furnizeazã - hãrþi ºi planuri - mãsurãtorile terestre sunt indispensabile
diverselor domenii de activitate, indiferent de stadiul de execuþie al unei lucrari; sunt folosite la construcþia ºi
sistematizarea teritorialã, la organizarea teritoriului agricol, la amenajarea silvica sau hidrologicã, în prospectarea ºi
exploatarea zãcãmintelor de substanþe utile, precum ºi la elaborarea de studii ºi cercetãri în domeniul hidrografic,
pedologic, geologic, geografic.
Importanþa ºtiinþificã a mãsurãtorilor terestre constã în aceea cã furnizeazã date necesare studierii
formei ºi dimensiunilor reale ale Pãmântului ºi modificãrile în timp ale acestora.

Elementele topografice ale terenului.

V N Suprafata topografica Forma ºi dimensiunile


Suprafata m arii Ho Pãmântului.
Secþionarea cu un plan
vertical a scoarþei terestre permite
G eoidul Elipsoidul observaþia cã se disting trei curbe
N' V' care intereseazã ºi anume :
suprafaþa topograficã, geoidul ºi
elipsoidul de referinþã (fig.1.1).
V V' - verticala la geoid N N' - norm ala la Suprafaþa topograficã este
elipsoid de fapt urma terenului lãsatã pe
Figura 1.1 - Suprafaþa topograficã, geoidul ºi elipsoidul de referinþã. planul de secþiune, urmã care
datoritã neregularitãþilor nu se
poate exprima printr-un model matematic. Este suprafaþa care face obiectul reprezentãrilor pe hãrþi ºi planuri.

1
Noþiuni generale

Geoidul reprezintã locul geometric al punctelor care materializeazã nivelul mãrilor ºi


oceanelor, nivel neafectat de miºcarea valurilor, curenþi sau mareelor, prelungit pe sub
continente. Numit ºi suprafaþa de nivel zero, nu se poate exprima printr-un model sau formulã
Pn matematicã. Datoritã faptului cã nu reprezintã nici
Sensul rotatiei mãcar aproximativ configuraþia terenului natural, nu
face obiectul reprezentãrii pe hãrþi ºi planuri, fiind de
fapt o formã geometricã ipoteticã din punct de vedere
al exprimãrii.
a Elipsoidul de referinþã a apãrut ca urmare a
E imposibilitãþii reprezentãrii terenului sau a geoidului pe
E'
hãrti şi planuri prin coordonate. Fiind descris de o
b
relaþie matematicã, corespondenþa reciprocã între
Cercul Ecuatorului puncte din teren şi omoloagele lor pe elipsoid permite
raportarea acestora pe hãrþi şi planuri prin coordonate,
într-un sistem unic şi unitar. În timp, s-au folosit o serie
Ps de elipsoizi de referinþã care au purtat numele celor
care le-au descris prin mãrimile lor caracteristice:
Figura 1.2 - Elipsoidul de referinþã. Delambre, Bessel, Heyford, Krasovski. Pentru toate
tipurile de elipsoizi cunoscuþi, elementele caracteristice cu valorile acestora numai pentru
elipsoidul Krasovski,sunt:
a = 6378245 m (semiaxa mare)
b = 6356863 m (semiaxa micã)
a = (a-b)/a = 1/298,3 (turtirea elipsei)

Proiecþia punctelor în geodezie ºi topografie.


Elementul care defineºte modalitatea de proiectare a punctelor pe o suprafaþã este
mãrimea acesteia în sensul cã la suprafeþele mari se impune sã se þinã cont de curbura
Pamântului (cazul unor regiuni, þãri, continente sau întreg globul), în timp ce dacã suprafaþa
determinatã de puncte este micã, influenþa curburii se poate neglija. În primul caz avem de-a
face cu ceea ce se numeºte proiecþie geodezicã iar în al doilea caz cu o proiecþie topograficã
a punctelor.
Prin proiecþia geodezicã a
A B A B punctelor de triangulaþie A, B, C, D
pe suprafaþa elipsoidului în punctele
C D C D
a, b, c, d se obþin triunghiuri cu
laturi curbe, laturi care se numesc ºi
x
a
a linii geodezice.
b b Se poate observa (figura 1.3)
c d c
d cã în acest caz proiectantele
s u p r a f a ta e lip s o id u lu i y
O
p la n o r iz o n ta l d e p r o ie c ti e punctelor de triangulaþie sunt
convergente cãtre o zonã din
Figura 1.3 - Proiecþia geodezicã ºi proiecþia centrul globului pãmântesc.
topograficã a punctelor Dacã suprafaþa pe elipsoid
este micã (cazul punctelor
apropiate), putem asimila elipsoidul cu o suprafaþã planã fãrã ca precizia coordonatelor ºi
poziþia punctelor sã sufere. În acest caz proiectantele punctelor vor fi paralele între ele, iar
poziþia punctelor de triangulaþie se defineºte prin coordonatele rectangulare plane x, y
precum ºi prin cota H reprezentãnd distanþa pe verticalã de la suprafaþa de nivel zero la
punctul din teren. Se poate observa cã totdeauna distanþele care se pot determina pe planuri
reprezintã de fapt proiecþii orizontale ale distanþelor înclinate corespondente.

Proiecþii cartografice.
Deoarece în cazul general se impune reprezentarea graficã a unor suprafeþe întinse ale globului, se constatã
existenþa a douã dificultãþi mari:
• suprafaþa globului este curbã, apropiatã de o sferã;
• reprezentarea reliefului ar trebui sã fie tridimensionalã.
Aceste dificultãþi se pot elimina prin alegerea unui numãr suficient de puncte caracteristice, proces numit
ºi geometrizarea terenului, dupã care suprafeþele curbe se transformã, prin calcule, în suprafeþe plane. O astfel de
transformare nu se poate face însã fãrã ca distanþele de pe elipsoid sã nu sufere modificãri. Funcþie de sistemul de
proiecþie adoptat se pot modifica ºi alte elemente cum sunt unghiurile sau suprafeþele. Clasificarea proiecþiilor
cartografice se va face deci funcþie de elementele care se pãstreazã nemodificate, astfel:

2
Noþiuni generale

• conforme sunt cele care pãstreazã unghiurile nedeformate;


• echivalente sunt cele care pãstreazã suprafetele nedeformate;
• echidistante sunt cele care pãstreazã numai anumite distanþe nedeformate;
• arbitrare sunt cele care nu pãstreazã nici un element nedeformat.
Din cele prezentate putem constata cã deformaþiile pot fi liniare, unghiulare sau areolare (deformarea
suprafeþelor). Un alt criteriu de clasificare al proiecþiilor cartografice este cel al modului de realizare a
reprezentãrii, care conduce la aspectul reþelei cartografice; în acest caz clasificarea se prezintã astfel:
• azimutale sunt proiecþiile în care reprezentarea se face pe un plan tangent sau secant la sferã în punctul central
al zonei de reprezentat;
• cilindrice sunt cele în care reprezentarea se face pe un cilindru care are o poziþie oarecare faþã de sferã (nu
este obligatoriu sã fie tangent).
• conice sunt cele la care reprezentarea se face pe un con tangent sau
m secant la sferã. Ca variante ale acestora sunt cunoscute proiecþiile
PN
M policonice ºi cele pseudoconice.
Din prima categorie face parte proiecþia stereograficã,
care, pentru teritoriul României a fost aplicatã şi cunoscutã
r C iniþial ca "proiecþia stereograficã 1933" şi mai recent
"proiecþia stereograficã 1970"; poziþia punctului central în
D cele douã proiecþii diferã în sensul cã prima avea acest
punct în zona Braºov pentru ca a doua sã-l aibã în zona
Ro
Fãgãraº.
V În figura 1.4 sunt ilustrate elementele ce caracterizeazã o
proiecþie stereograficã :
C - centrul de proiecþie,
PS V - punctul de vedere,
R0 - raza medie de curburã la centrul de proiecþie,
Figura 1.4 - Proiecþia stereograficã. CD - adâncimea planului de proiecþie,
M - un punct pe elipsoid,
m - proiecþia pe planul secant a punctului M,
r - raza cercului de secanþã
Din a doua categorie, pentru þara noastrã a fost folositã "proiecþia Gauss".
Reprezentarea elipsoidului se
Meridianul origine Meridiane axiale (31) (32) (33) (34) face în acest caz prin zone
Greenwich N 1 2 3 4 denumite fuse având în
general 6° pe longitudine.
G Meridianul origine, numit şi
G "meridian 0", este cel care trece
E E'
prin Observatorul Greenwich.
Facilitãþile acestei proiecþii
constau în aceea cã permite
reprezentarea întregului glob pe
S zone cuprinse între cei doi poli.
Dezavantajele se refera la
Figura 1.5 - Proiecþia Gauss. situaþia teritoriilor relativ mici
care se reprezintã uneori pe douã fuse vecine (cazul þãrii noastre în L - 34 şi L - 35), precum şi
la faptul ca deformaþiile sunt uneori mai mari decât în alte proiecþii.

Elementele topografice ale terenului.


În mediul înconjurãtor se aflã o serie de obiecte naturale ( vãi, dealuri, munþi, ape) şi
artificiale, apãrute datoritã omului (construcþii, limite între folosinþe sau proprietãþi), toate
alcãtuind detalii topografice.
Pentru determinarea formei şi
poziþiei acestora, se aleg pe detaliu
a puncte caracteristice denumite
topografice, reprezentând schimbãri de
direcþie ale unui contur sau a pantei
terenului, sau minimum de puncte în
b funcþie de care sã se poatã reprezenta
orice detaliu sau formã de teren (figura
1.6). La stabilirea minimului de puncte
Figura 1.6 - Geometrizarea terenului este necesar sã se cunoascã scara

3
Noþiuni generale

planului sau a hãrþii.


Detaliile topografice sunt în general alcãtuite din linii sinuoase a cãror determinare şi
exprimare matematicã ar fi practic imposibilã şi apoi chiar şi inutilã. Aceeaşi linie sinuoasã se
poate transforma într-o linie frântã care sã îmbrace şi sã înlocuiascã cu suficientã fidelitate
conturul iniþial. În fugura 1.6 sunt prezentate douã moduri de a geometriza un contur sinuos :
în cazul "a", datoritã faptului cã s-au ales puþine puncte pe contur, geometrizarea este
incorectã, în timp ce în cazul "b", datoritã numãrului adecvat de puncte alese, linia frântã care
aproximeazã conturul sinuos este mult mai aproape ca formã de acest contur. Operaþiunea
poartã denumirea de geometrizarea terenului şi se poate face atât în plan orizontal, când un
punct se determinã prin coordonate x şi y, cât şi în plan vertical, situaþie în care
determinarea se face prin cotã şi distanþa faþã de un reper ales.
Douã sunt categoriile de elemente care se mãsoarã în teren şi anume cele liniare
respectiv unghiulare. Intersecþia suprafeþei topografice cu un plan vertical ce trece
prin punctele M şi N se numeºte aliniament, fiind o linie sinuoasã în plan vertical, în timp ce în
plan orizontal este o linie dreapta.
Materializarea unui aliniament între douã puncte şi reprezentarea lui într-o secþiune
verticalã (fig.1.7) conduce la definirea urmãtoarelor elemente topografice ale terenului:
• distanþa înclinatã, L, între punctele A şi B, este lungimea liniei drepte între punctele
marcate în teren; ea este linia geometrizatã între punctele A şi B din teren.
• distanþa orizontalã, D, reprezintã proiecþia într-un plan orizontal a distanþei înclinate L.
• unghiul de pantã α este unghiul format de orizontala ce trece printr-un punct ºi direcþia
cãtre cel de-al doilea punct. Unghiurile de pantã, la fel ca ºi diferenþa de nivel, pot fi
pozitive sau negative. Pozitive sunt unghiurile de panta cãtre toate punctele situate
deasupra liniei orizontului, dupã cum
unghiurile de pantã sunt negative
Z N pentru toate punctele situate sub
α (− ) liniei orizontului. Dacã direcþia de
∆H M N referinþã nu este orizontala ce trece
printr-un punct ci verticala locului,
M α (+ ) N' H N atunci unghiul format de verticalã cu
D MN direcþia MN se numeºte unghi zenital,
H M notat cu "z". Între unghiul zenital ºi
So unghiul de pantã al unei direcþii date
existã totdeauna relaþia:
Figura 1.7 - Elementele topografice ale terenului. z + α = 100g [1.1]
• diferenþa de nivel ∆HMN = HN - HM,este distanþa pe verticalã între planele orizontale ce trec
prin punctele M ºi N. Din figura 1.7 se observã cã diferenþa de nivel poate fi pozitivã ( de
la M la N) sau negativã ( de la N la M). Mãrimea diferenþei de nivel între punctele M ºi N se
poate calcula, funcþie de lungimea înclinatã L ºi unghiul de pantã α cu relaþia :
∆HMN = L. sinα = D.tgα
[1.2]
+ x V (P ) sau, dacã se cunoaºte marimea unghiului zenital,
V (N )
Z:
∆HMN = L. cosZ = D.ctgZ
N P [1.3]
M
• cota unui punct se defineºte ca
distanþa pe verticalã de la
β
suprafaþa de referinþã la planul
orizontal ce trece prin acel punct.
xN Din figurã 1.7 se poate deduce cota
punctului N, HN, funcþie de cota
punctului M, H M, presupusã
δy N M + y
yN cunoscutã ºi diferenþa de nivel ∆HMN
calculatã cu relaþiile [1.2] sau [1.3].
Figura 1.8 - Unghiul orizontal între douã aliniamente. • unghiul orizontal β (figura 1.8), între
direcþiile MN ºi MP este unghiul diedru format de planele verticale ce conþin punctele
M ºi N (planul VN), respectiv M ºi P (planul VP). Mãrimea lui se obþine din diferenþa
direcþiilor cãtre punctele P ºi N, putând avea valori cuprinse între 0g ºi 400g.
• orientarea direcþiei MN, θΜΝ, se defineºte ca unghiul format de direcþia nordului cu direcþia
de mãsurat (MN), unghi mãsurat în sensul orar. Orientarea unei direcþii se calculeazã
din coordonatele punctelor ce determinã direcþia, cu relaþii de tipul :

4
Noþiuni generale

δ yMN yN − yM δ xMN xN − xM
tgθ MN = = sau ctgθ MN = = [1.4]
δ xMN xN − xM δ yMN yN − yM
• poziþia unui punct în plan se defineºte fie prin coordonatele rectangulare x ºi y, fie prin
coordonatele polare. Coordonatele punctului M din figura 1.8 se calculeazã funcþie de
coordonatele punctului N cu relaþiile:
XM = XN + δxNM = XN + dNM . cos θNM [1.5]
YM = YN + δyNM = YN + dNM . sin θNM

Unitati de masura.
Funcþie de elementele care se determinã în operaþiile topografice, în þara noastrã se
folosesc unitãþile de mãsurã ale sistemului internaþional şi anume:
• pentru lungimi, metrul cu multiplii şi submultiplii sãi;
• pentru suprafeþe, unitãþile ce derivã din cele folosite la lungimi, metrul pãtrat, kilometrul
pãtrat; se mai folosesc însã şi arul,respectiv hectarul, astfel:
10 m x 10 m = 1 a (un ar)
[1.6]
100 m x 100 m = 100 a = 1 ha (un hectar)
• pentru unghiuri,gradele şi radianii. Datoritã dificultãþilor de exprimare în sistemul zecimal,
gradaþia sexagesimalã a fost înlocuitã cu gradaþia centesimalã. Astfel, un cerc are 400
grade centesimale, (notate 400 g ), iar un cadran 100g. Submultiplii sunt minutul
centesimal, egal cu 1/100 dintr-un grad (notat 1c ), respectiv secunda, egalã cu 1/100
dintr-un minut ( notatã 1cc ). Pentru transformãri dintr-un sistem în altul, se folosesc
urmãtoarele relaþii:
din sexagesimal în centesimal : 1° = 1,111111 g
[1.7]
din centesimal în sexagesimal : 1g = 0,9°
[1.8]
Radianul este unghiul cãruia i se opune un arc egal cu raza cercului pe care-l descrie.
Legãtura între radian şi unitãþile de mãsurã în grade este:
sexagesimal ρ '' = 206265 ''
[1.9]
centesimal ρcc = 636620cc [1.10]

Suprafeþe de referinþã şi sisteme de coordonate.

Suprafete de referinta.
Determinarea în plan vertical a poziþiei punctelor se face prin raportare la geoid, caz în
care suprafaþa se numeºte suprafaþa de nivel zero. Poziþia acesteia se obþine prin observaþii
multianuale. Aparatele cu care se determina cota mãrii sau oceanului se numesc
medimaregrafe sau medimaremetre. Ele constituie punctele fundamentale pentru originea
cotelor în lucrãrile de mãsurãtori terestre.
Suprafaþa care este normalã în fiecare punct al ei
la direcþia verticalei se numeºte suprafaþã de nivel.
Altitudinea sau cota absolutã a punctului topografic se
N defineºte ca fiind distanþa pe verticalã între suprafaþa de
M nivel zero şi suprafaþa de nivel ce trece prin punctul
considerat.
În cazul suprafeþelor mari se poate considera cã
Pãmântul este aproximativ sferic, iar suprafeþele de nivel,
inclusiv suprafaþa de nivel zero sunt sfere concentrice în
centrul Pãmântului (figura 1.9). Pentru suprafeþe mici, se
considerã cã suprafeþele de nivel, inclusiv cea de nivel
zero, sunt plane paralele şi orizontale între ele.
Pentru anumite lucrãri desfãºurate pe suprafeþe
Figura 1.9 - Suprafeþe de nivel.
mici ºi precis definite, este posibil ca suprafaþa de nivel,
consideratã originea în determinarea cotelor, sã fie alta decât suprafaþa de nivel zero, aleasã
conventional; în acest caz spunem cã avem de-a face cu o altitudine convenþionalã a
punctului. În acest caz, cotele tuturor punctelor de pe aceastã suprafaþã, vor diferi faþã de

5
Noþiuni generale

cotele absolute cu aceeaşi cantitate, egalã cu distanþa pe verticalã între suprafaþa de nivel
zero şi suprafaþa conventional aleasã. În aceste condiþii, relieful terenului este reprezentat pe
hãrþi sau planuri identic, indiferent de sistemul de referinþã ales pentru cote (absolut sau
convenþional).

Sisteme de coordonate.
90 0 Pentru a cunoaºte direcþiile
cardinale ale hãrþilor şi planurilor,
II I IV I acestea trebuie sã fie orientate.
Acest lucru înseamnã ca direcþii
180 0 300 100 identificate pe o hartã sau plan sã fie
III IV III II fãcute paralele cu omoloagele lor din teren
prin rotirea în mod convenabil a hãrþii sau
planului. Direcþia care se foloseºte în
270 200 orientarea lucrãrilor de mãsurãtori
terestre, numitã direcþie de
C E R C U L T R IG O N O M E T R IC C E R C U L T O P O G R A F IC
referinþã, este direcþia nordului
Figura 1.10 - Cercul trigonometric si cercul topografic. geografic. Deoarece determinarile
se fac în sens orar, pentru a se pãstra relaþiile cunoscute din
x N m N g trigonometrie, s-a adoptat cercul topografic, la care
B numerotarea cadranelor se face în sens orar, pornind de la
δ direcþia nordului.
θg Deoarece exista nordul geografic (stabil în timp) şi nordul
θm magnetic (variabil în timp îndelungat), rezultã cã şi orientãrile
pot fi geografice (fixe în timp) şi magnetice (uºor variabile în
timp). Prin orice punct de pe suprafaþa terestrã pot fi duse un
meridian geografic şi unul magnetic; implicit, o direcþie
oarecare, într-un sistem de axe de coordonate este orientatã
A faþã de o paralelã la meridianul axial şi nu faþã de meridianul
y geografic al locului respectiv. Considerând (figura 1.11) o
Figura 1.11 - Tipuri de orientari. direcþie A-B în teren, faþã de aceasta se disting urmãtoarele
orientãri:
• orientarea magneticã (sau azimutul magnetic), care este unghiul format de direcþia
nordului magnetic cu direcþia A-B;
• orientarea geograficã (sau azimutul geografic) care este unghiul format de direcþia
nordului geografic cu direcþia A-B;
Unghiul format de cele douã orientãri poartã denumirea de deviaþie magneticã δ.
Acest unghi este necesar în cazul determinãrii orientãrilor cu busola, în vederea corectãrii
acestora pentru a se putea raporta la orientãri geografice.

Noþiuni de teoria erorilor de mãsurare.


Având în vedere cã orice mãsurãtoare, oricât de precis ar fi executatã, este însoþitã de
mici diferenþe faþã de valoarea realã a mãrimii respective, vom defini erorile ca fiind micile
diferenþe care apar la mãsurarea repetatã a unei mãrimi. Este de menþionat cã valoarea
realã a mãrimii mãsurate nu este niciodatã cunoscutã.
Cauzele care conduc la apariþia erorilor se refera la:
• imperfectiunilor constructive ale aparaturii sau dispozitivelor cu care se executã
mãsurãtorile, erorile numindu-se erori instrumentale;
• datoritã operatorului care executã mãsurãtorile, caz în care erorile se numesc erori
personale;
• datoritã condiþiilor de mediu în care se efectueazã mãsurãtorile, situaþie în care erorile se
numesc erori datorate condiþiilor exterioare;
Este de remarcat ca niciodatã, categoriile enumerate mai sus nu acþioneazã singure, ci
apar toate la un loc. Eroarea se defineºte matematic ca diferenþa între valoarea eronatã şi
valoarea justã, iar corecþia este totdeauna diferenþa între valoarea justã şi valoarea eronatã.
Dacã notãm cu vj valoarea justã ºi cu ve valoarea eronatã, putem scrie:
e = ve - vj [1.11]
dupã cum :
c = vj - ve [1.12]
Din expresiile [1.11] ºi [1.12] se poate scrie cã :

6
Noþiuni generale

e = -c sau c = -e [1.13]
Dacã asupra unei mãrimi se vor face un numãr
mare de determinãri, se vor calcula abaterile fiecãrei
determinãri faþã de media aritmetica ºi se va
întocmi un grafic pe care se vor raporta pe abscisã
marimea erorilor ºi pe ordonata frecvenþa apariþiei
unei valori a erorii, se va obþine un grafic al unei
curbe, cunoscutã sub numele de "curba clopot
GAUSS', reprezentând de fapt curba de distribuþie
normalã a erorilor întâmplãtoare.
Clasificarea erorilor se poate face dupã:
-3 -2 -1 0 1 2 3 1. mãrimea lor:
• erori propriu-zise, care sunt acceptate în
Figura 1.12 - Distribuþia normalã a erorilor. procesele de mãsurare;
• erori grosolane, numite şi greºeli, care nu se accepta în şirul de mãsurãtori, motiv pentru
care, la prelucrare, sunt eliminate.
2. modul de propagare:
• sistematice, caracterizate prin aceea cã sunt constante ca semn şi mãrime. Acest tip de
erori nu se pot elimina, dar influenþa lor poate fi anulatã prin calcul.
• întâmplãtoare sau accidentale, apar aleator ca semn şi valoare, iar influenþa lor nu se
cunoaste şi nu se poate diminua.
3. valoarea de referinta:
• reale, care reprezintã diferenþele între diversele valori din şirul de determinãri şi valoarea
realã a mãrimii mãsurate. Se poate lesne constata cã deoarece valoarea realã a
mãrimii nu este cunoscutã, nici erorile reale nu se pot determina.
• erori aparente, care reprezintã diferenþa între fiecare valoare din şirul de mãsurãtori şi
valoarea cea mai probabilã, definitã ca media aritmeticã a celor "n" determinãri. În cazul
unui numãr de determinãri fãcute asupra aceleaºi mãrimi, de un singur operator, cu un
singur instrument de mãsurã ºi în condiþii meteo aproximativ identice, suma erorilor
aparente tinde la 0. Vom nota cu v erorilor aparente, cu Mi masurãtorile propriu-zise ºi cu
M media celor "n determinãri, putem scrie:
v1 = M1 - M
v2 = M2 - M
........... [1.14]
vn = Mn - M
v1 + v2 +. . .+ vn = M1+M2+. . . + Mn - n . M [1.15]
Dacã notãm suma erorilor vi cu [v] ºi suma mãsuratorilor cu [M], relaþia [1.15] se poate scrie
sub forma:
[ v ] = [ M ] - n.M = 0
ºi deci:
[ v ]= 0
[1.16]
care constitue criteriul de apreciere a corectitudinii prelucrãrii mãsurãtorilor.
Pornind de la considerentul ca un şir de mãsurãtori este reprezentat ca o funcþie de
cele "n" determinãri, asimilate ca "n" variabile, erorile sunt derivatele de ordinul I în raport de
aceste determinãri.
Diferenþa între oricare douã mãsurãtori din şirul de mãsuratori efectuate, se numeºte
ecart; dacã aceastã diferenþã se face între valoarile extreme, se numeºte ecart maxim.
Pentru a putea fi prelucrat, şirul determinãrilor trebuie sã se încadreze în toleranþa T,
care se defineºte ca fiind ecartul admisibil între mãsurãtori. Valoarea toleranþei se precizeazã
prin instrucþiuni tehnice şi valoarea ei este obligatoriu de respectat în orice gen de lucrãri de
mãsurãtori terestre. Tehnica care se ocupã cu modul de prelucrare a masurãtorilor şi
ajungerea la valoarea cea mai probabilã se numeºte teoria erorilor de mãsurare, iar procedeul
se numeºte al celor mai mici pãtrate.
Dupã modul în care se obþin, mãrimile mãsurate pot fi:
1. directe, caracterizate prin aceea cã observaþiile sunt fãcute direct cu instrumentul asupra
mãrimii care se mãsoarã, de exemplu, mãsurarea cu ajutorul ruletei a unei distanþe;
2. indirecte, în care, prin calcul, din mãrimi determinate direct se obþin mãrimile care
intereseazã. Un exemplu este determinarea a douã laturi într-un triunghi în care se
cunosc toate unghiurile ºi o laturã.
3. conditionate , în care mãrimile mãsurate direct trebuie sã rãspundã unor conditii, ca de

7
Noþiuni generale

exemplu, suma unghiurile mãsurate într-un triunghi sã fie egalã cu 200g.


Din punct de vedere al modului de efectuare a observaþiilor sau al aparaturii folosite,
se disting:
a) mãsurãtori de aceeaşi precizie, în care determinãrile se fac cu aceeaşi metodã, de un
singur operator care foloseºte un singur aparat se numesc mãsurãtori de ponderi
egale.
b) mãsurãtori ponderate care se efectueazã cu aparate diferite, de cãtre operatori diferiþi, în
condiþii şi cu instrumente diferite.

Eroarea medie pãtraticã individualã.


Pornind de la forma generala a ecuatiilor de erori,şi anume:
v1 = M1 - M
v2 = M2 - M
........... [1.17]
vn = Mn - M
pentru a se înlãtura incertitudinile datorate semnelor + şi - ale erorilor vi, se ridicã la pãtrat
suma erorilor şi prin însumare se ajunge la eroarea medie patratica individuala:
v2 + v22 +K vn2
eq = ± 1 =±
[v ]
2
[1.18]
n n
Aceasta eroare constituie un criteriu de apreciere calitativa a şirului de mãsurãtori luate
individual. Asupra valorii erorii medii patratice individuale acþioneazã preponderent erorile
întâmplãtoare cu valoare absolutã mare, tocmai cele care determinã gradul de siguranþã al
mãsurãtorilor. Datoritãfaptului cã aceastã eroare este relativ stabilã, este practic suficient un numãr relativ mic de
determinãri pentru a obþine aceastã eroare cu o precizie satisfãcãtoare.

Eroarea medie a mediei aritmetice.


Pornind de la "i" mãsuratori efectuate în aceleaşi condiþii asupra unei singure mãrimi M,
valoarea cea mai probabilã se acceptã a fi media aritmeticã. Se poate deci scrie cã:
M1 + M 2 +K +M n
M= [1.19]
n
1 1 1
sau: M= M1 + M 2 +K + M n [1.20]
n n n
dacã acceptãm cã fiecare mãsurãtoare este afectatã de aceeaºi eroare, e q, în timp ce eroarea
medie pãtraticã a valorii M va fi eM, prin ridicare la pãtrat ºi neglijând termenii de ordinul II
(adicã produsele între termenii "i" ºi "j"), atunci putem scrie cã :
1 1 1 n 1
e2M = 2 e2q + 2 eq2 +K + 2 e2q = 2 eq2 = eq2 ⇒
n n n n n
[1.21]
⇒ eM = ±
eq

[ vv]
n n( n − 1)
Acestã mãrime este este un criteriu de apreciere a preciziei mãsurãtorilor.