“CONSTANTIN BRÂNCUSI” UNIVERSITY – ENGINEERING FACULTY

UNIVERSITY’S DAY
8 th
INTERNATIONAL CONFERENCE
Târgu Jiu, May 24-26, 2002

Târgu Jiu, Geneva Street, nr.3, 1400, Gorj, România,Tel.+4053215848, Fax+4053214462, www.utgjiu.ro

STUDIUL TRANSMISIILOR MECANICE CU REGIM DE FRECARE

FLUIDĂ
REALIZAREA UNUI MODEL TEORETIC 3D ÎN REGIM TRANZITORIU DE
FUNCŢIONARE

Adrian Predescu, dr. ing. Universitatea Politehnica Bucureşti

Radu-Mircea Carp-Ciocârdia dr. ing. Universitatea Politehnica Bucureşti

Rezumat

Cuplajele cu frecare fluidă multidisc constituie aplicaţii de dată relativ recentă a Tribologiei, care capată
o din ce în ce mai mare răspândire într-o gamă din ce în ce mai largă de aplicaţii industriale, dintre care se
remarcă şi domeniul transmisiilor mecanice utilizate în contrucţia de autovehicule ( cuplaje interpunţi,
diferenţiale autoblocante, etc.).
Folosirea cuplajelor de acest tip prezintă o serie de avantaje incontestabile asupra variantelor
contructive alternative bazate pe angrenaje: simplitate constructivă, fiabilitate în funcţionare, gabarit redus şi
costuri de producţie competitive. Din păcate, momentul de frecare viscoasă (element de bază al însuşi
principiului de funcţionare al cuplajelor viscoase) este dependent de viscozitatea fluidului de lucru, care este la
rândul ei puternic dependentă de câmpul termic din cuplaj. Determinarea câmpului de temperaturi din cuplaje
este o sarcină dificilă, cu atât mai mult cu cât acest tip de dispozitive funcţionează de multe ori un timp prea
scurt pentru a putea ajunge la un regim termic staţionar. Scopul prezentului studiu este de aceea, punerea la
punct a unor metode de calcul precis al regimului termic nestaţionar şi determinarea influenţei acestuia asupra
performanţelor cuplajelor viscoase multidisc.

Listă de notaţii

h grosimea filmului
n număr de suprafeţe de frecare
q flux unitar de căldură
t timp
ur,uθ, uz componente ale vitezei
A arie de frecare
Q flux de căldură
T temperatură
α1,2 coeficient de convecţie
µ viscozitate dinamică
ω1 viteză unghiulară a arborelui conducător
ω2 viteză unghiulară a arborelui condus
ω viteză unghiulară relativă, ω = ω1 -ω2
Γ graniţa elementului
Indici
e elemental
F fluid
S solid
Notaţii vectoriale

2
{F }
e
vector liber elemental
[K ]
e
matrice elementală de conductivitate
[M ] e
matrice elementală de evoluţie
[N ] vector linie al funcţiilor de formă
{T }
e
vector elemental de temperaturi nodale
{T }
e
{ } { } ∂t
vector elemental al derivatelor temperaturilor nodale, T e = ∂ T e

1. Model matematic propus

Se consideră un sistem de axe cilindric (rθ z). Dintre vitezele corespunzătoare celor
trei axe, anume ur,uθ şi uz, numai viteza în direcţie circumferenţială este nenulă, uθ ≠0.
Figura 1 prezintă schema unui cuplaj vîscos multidisc, /1/.
T0 , α1
Ro

ω1

Ri
T0 , α2 ω2

δ δ δ
h h H

Figura 1 Schema unui cuplaj vîscos multidisc

1.1 Ipoteze simplificatoare

Următoarele ipoteze simplificatoare au fost acceptate în cadrul modelului matematic:

¾ uleiul este fluid newtonian;
¾ curgerea este laminară;
¾ discurile cuplajului sunt paralele şi echidistante;
¾ câmpul termic prezintă simetrie axială;
¾ forţele de inerţie sunt neglijabile (ipoteză justificată de viteza
relativ mică de rotaţie şi de densitatea redusă a uleiului);
¾ curgerea uleiului este de tip Couette.
1.2 Ecuaţii de bază

Distribuţia de temperatură în filmele fluide este dată de ecuaţia unidimensională a

energiei în regim tranzitoriu:
2
∂T  ∂ 2T ∂ 2T  ∂u 
ρ F cF = k F  2 +  + µ ( T )  θ 
2 
(1)
∂t  ∂ r ∂ z   ∂ z 
Dependenţa viscozităţii de temperatură este descrisă de o lege de tip Slotte.
Viteza în direcţie circumferenţială este tipică unei curgeri Couette; s-a făcut ipoteza că
distribuţia de viteze în film este liniară.
uθ (r , z ) = ω r z (2)
h
Câmpul de temperatură în discuri este dat de ecuaţia bidimensională a căldurii în
regim tranzitoriu, în coordonate polare:
∂T  ∂  ∂ T  ∂ 2T 
ρ S cS = k S   r  + 2
(3)
∂t  ∂ r  ∂ r  ∂ z 
Următoarele condiţii la limită realiste au fost considerate:
¾ condiţia de continuitate a fluxului de căldură la nivelul interfeţelor film-disc:
∂T ∂T
kF = kS (4)
∂z ∂z
¾ la suprafaţa frontală a primului disc apare o condiţie la limită de tip convectiv:
∂T
kS
∂ z z=0
(
= α 1 T z = 0 − T0 ) (5)

¾ la suprafaţa exterioară a discurilor apare deasemenea o condiţie la limită de tip convectiv:

kS
∂T
∂ r r= R
(
= α 2 T r= R − T0
o
) (6)
o

¾ la mijlocul cuplajului gradientul de temperaturi este nul, datorită simetriei contrucţiei

(această condiţie permite analiza doar a unei jumătaţi a cuplajului):
∂T
=0 (7)
∂ z z = H/2
¾ la interiorul discurilor gradientul de temperaturi este deasemenea:
∂T
=0 (8)
∂ r r=R
i

2. Metoda de rezolvare
Complexitatea modelului a impus utilizarea metodei elementelor finite, care au permis
tratarea a două medii continue diferite (fluid şi solid) şi respectiv utilizarea unui pas variabil
de discretizare.
2.1 Rezolvarea modelului 3D
Au fost utilizate elemente finite izoparametrice cu patru noduri, având funcţii de formă
liniare (figura 2). Atât ecuaţia energiei în fluid cât şi ecuaţia căldurii în discuri prezintă
următoarea formă elementală pentru problema axial simetrică tratată:
[ ]{ } [ ]{ } { }
M e T e + K e T e = F e (9)
{ }
Termenul T  e
din ecuaţia (9), tipic pentru problemele nestaţionare este aproximat
folosind metoda Crank-Nicolson, astfel încât ecuaţia menţionată poate fi scrisă astfel,/2/:
([ ] [ ]) ([ ] [ ]) [{ } { } ]
M e +0.5 ∆t K e {T }(n+1) = M e − 0.5∆t K e {T }(n )+ 0.5∆t F e (n +1)+ F e (n ) (10)
unde n şi n+1 reprezintă aici două momente de timp.
Temperatură
η
reală
3 2

1 Aproximaţie
liniară
ξ 3 2
1
r
0 1
1 1 0 1 z

Figura 2 Element izoparametric cu patru noduri

Iar ceilalţi factori:
[ ]
M e =2 π rm ρ c∫ [N ] [N ]dA
T
(11)
A

 ∂ [ N ]T ∂ [ N ] ∂ [ N ]T ∂ [ N ] 
[ K e ] = 2 π rm k  ∫ dA + ∫ dA  + 2 πrmα ∫ [ N ]T [ N ]dl (12)
 A ∂r ∂r A
∂z ∂z  Γ
2
∂ u 
{ }
F =2 π rm ∫ [N ] µ  θ  dA + 2 π α T0 ∫ r [N ] dl
e T T
(13)
A  ∂ z  Γ

Asigurarea continuităţii fluxului de căldură la nivelul intefeţelor fluid-solid a fost

obţinută folosind o discretizare cu pas variabil după direcţie axială (figura 3).
Film Film

Meshing

r Disk Disk Disk

0 z

Figura 3 Discretizare cu pas variabil pentru discurile cuplajului

Momentul de frecare fluidă este calculat la fiecare interfaţă film-disc:

(Ri + Ro )
[N ] µ e ∂ [N ] u e dl
2
M f =π
2 ∫ { }
∂z
{ } (14)
Γ

4. Rezultate

Folosind programul de calcul dezvoltat de autori, s-au realizat o serie de simulări

numerice pe baza datelor listate în tabelul 1.
Tabelul 1 Date folosite în simulările numerice
Razele interioară şi exterioară R i , RO [mm] 30; 55
Grosimea discurilor δ [mm] 2
Grosimea filmelor fluide h [mm] 0,2
Numărul suprafeţelor de frecare n [] 10
Viteza unghiulară relativă ω [rad/s] 15
Coeficient de conducţie kS , kF [W/mK] 40; 0,14
Densitate ρS , ρF [kg/m3] 7840; 930
Căldură specifică cS , cF [J/kgK] 465; 1880
 Temperatură de referinţă T0 [°C] 20
Vîscozitate dinamică la T0 pentru uleiurile 1,2, 3 µ01, µ02, µ03 [Pa⋅s] 0,12;0,582;1,218
Exponentul din legea Slotte m [] 1
Coeficienţi de convecţie α1, α2 [W/m2K] 50; 50

4.1 Rezultate obţinute

In figura 4 şi 5 se prezintă distribuţiile axiale şi 3D de temperatură in cuplaj, calculate

atât la nivelul razei interioare, Ri, cât şi la nivelul razei exterioare, Ro, a cuplajului la
momentul de timp t=5s, când vârfurile de temperatură în filmele de lubrifiant sunt clar
vizibile.

21.4

21.2

21.0

Ro
20.8
T [ C]
o

20.6

20.4
Ri

t=5s
20.2

20.0
0 4 8 12 16 20 24
z [mm]
Figura 4 Distribuţia de temperatură în cuplaj în direcţie axială

T [°C] z
21.33

20.31

Ri
Ro r
Figure 5: Distribuţia 3D de temperaturi în cuplaj la t=5 sec
 Cuplul de frecare corespunzător uleiului 2 este reprezentat în figura 6. Diferenţa dintre
valorile calculate şi valoarea măsurată în regim staţionar este cauzată de comporarea
nenewtoniană a uleiurilor siliconice, de diferenţe între geometria modelului şi geometria reală
a cuplajului, precum şi de erori de măsură.
6
ulei 2
5

4
M f [Nm]

experimental

3
2D

1D
1
0 200 400 600 800 1000 1200 1400 1600
t [s]
Figura 6 Evoluţia cuplului de frecare, calculată pentru uleiul 2

5. Concluzii
Lucrarea a permis creearea unui model teoretic pentru calculul câmpului termic şi al
momentului de frecare în regim nestaţionar.
Modelul se bazează pe rezolvarea ecuaţiilor energiei în filmele fluide şi căldurii în
discurile cuplajelor. Au fost considerate condiţii la limită realiste pentru problema termică, a
căror considerare corectă dă valoare modelelor teoretice. De asemenea, s-a luat în considerare
variaţia locală a viscozităţii uleiului cu temperatura. Metoda folosită pentru rezolvarea
ecuaţiilor impuse de modelul teoretic a fost metoda elementelor finite, iar programul de calcul
a fost scris în întregime de autori. Modelul tridimensional permite un calcul precis al
câmpului de temperaturi şi momentului de frecare, dar conduce la un timp de calcul relativ
ridicat.Rezultatele obţinute au arătat că pentru cuplajele multidisc, timpul de intrare în regim
staţionar este relativ mare, de ordinul a 20 minute, iar variaţiile cele mai importante de
temperatură şi cuplul de frecare au loc în primele 60 de secunde. Aceasta înseamnă că un
studiu în regim staţionar este irelevant pentru acest tip de cuplaje şi că doar un studiu în regim
tranzitoriu, cum este acesta, este corect pentru determinarea realistă a performanţelor
cuplajelor multidisc.

6. Bibliografie
[1] Predescu, A., 1998, "Cuplaje cu film fluid pentru transmiterea momentelor de torsiune la
autoturisme", teza de doctorat, UPB, Bucureşti
[2] Reddy, J.N., 1984, "An Introduction to the Finite Element Method", McGraw-Hill, New-
York