Sunteți pe pagina 1din 6

Liceul academic român-englez ”Mircea

Eliade”

Portofoliu
la educația civică

clasa IX-a “C ”
CHIRTOACĂ DAN
Omul – ființă socială
Prin esenta sa omul este o fiinta sociala. Existenta lui
nu este posibila decat intr-un mediu social, rezultat al
convietuirii cu ceilalti in procesul practicii sociale.
Societatea si omul formeaza o unitate indisolubila, fiecare
pastrandu-si o relativa autonomie, socialul este generat de
relatiile care se incheaga intre membrii sai, odata aparut,
insa, el nu desfiinteaza sau anihileaza personalitatea
acestora.
Numai inserat in asemenea colectivitati, copilul se
poate dezvolta normal, ca fiinta umana, datorita efectului
scolarizator al acestora.
Trebuinta de comunitate este un remediu impotriva
izolarii si singuratatii, un impuls profund care mobilizeaza si
sensibilizeaza fiinta umana pentru a stabili si intretine
relatii cu ceilalti.
Clasa de elevi ne apare ca fiind un cadru propice care
vine in intampinarea satisfacerii trebuintei de comunitate si
de exprimare a sentimentului de apartenenta. Aici fiecare
se afla in compania celorlalti, interactiunile dintre ei fiind
adevarate supape prin intermediul carora, descarcandu-se
tensiunile interne ale trebuintei, copilul traieste bucuria
apartenentei sale la grup. Acest sentiment este, in fond,
liantul care mentine si intensifica relatiile dintre membrii
colectivului, conferindu-i acestuia o dimensiune sociala, cu
rol “coercitiv” intrinsec asupra lor.
Modul in care este satisfacuta aceasta trebuinta se va
rasfrange asupra personalitatii adultului de mai tarziu. In
consecinta, organizarea si indrumarea pedagogica a clasei
de elevi se inscrie ca o strategie educationala cu profunde
implicatii asupra modelarii si devenirii personalitatii umane.
Educarea elevilor in spirit cooperant este in cele din
urma o rezultanta a participarii lor la viata clasei.
Clasa de elevi este un grup social, care se deosebeste
de alte grupuri sociale. Notele definitorii ale clasei de elevi
sunt structura, coeziunea, dinamica si scopurile specifice.
Structura clasei de elevi este generata de interrelatiile
ce se stabilesc intre membrii sai.
Interrelatiile dintre membrii clasei conduc spre o
organizare structurala interna a acestuia, in care fiecare
influenteaza si este influentat de ceilalti. Aceste relatii pot fi
mai intense sau mai putin intense, mai stabile sau mai
putin stabile, punandu-si amprenta asupra realizarii
obiectivelor urmarite.
Dinamica clasei de elevi surprinde totalitatea
transformarilor care au loc in interiorul colectivului,
transformari care-i imprima acestuia o anumita traiectorie.
Este vorba de evolutia colectivului clasei ca intreg, ca
unitate de sine statatoare si nu de anumite modificari
izolate ce se produc in interiorul sau.
Ca oricare alt grup social, clasa de elevi se constituie
in vederea desfasurarii unei activitati si a atingerii unor
scopuri fundamentale. O clasa de elevi este un grup
educational constituit in vederea atingerii unor scopuri
educative care, la randul lor, sunt subordonate idealului
educational. Ratiunea insasi de existenta a clasei este
asigurarea conditiilor necesare in vederea dezvoltarii unei
atitudini cooperant-participative, expresie a mobilurilor
fundamentale de dezvoltare a societatii umane.
Cunoasterea unui colectiv de elevi nu se reduce la
cunoasterea personalitatii fiecarui elev in parte, ci la
totalitatea trasaturilor ce caracterizeaza un colectiv concret
privit ca un tot, ca un intreg prin care se deosebeste de alte
colective.
Colectivul de elevi este un microsistem social in care
elevul, integrat de la o varsta frageda, isi exercita rolul de
subiect si obiect al relatiilor ce fiinteaza in cadrul sau.
Colectivul devine un mediu favorabil constructiei morale a
personalitatii.
In cazul clasei de elevi, relatiile interpersonale
imbraca si un nou caracter constitutiv, cel etic, moral,
avand in vedere obiectivul educativ implicit al acestora, de
a forma, dezvolta si consolida componenta axiologica a
personalitatii copilului.
Copilul stabileste relatii interpersonale inca din
copilarie cu mama, cu familia sa, in timp ce pe masura
dezvoltarii sale procesul de socializare se amplifica.
Relatiile copilului cu grupurile sociale in care se va integra
de-a lungul existentei sale vor exercita o importanta
deosebita, atat asupra evolutiei sale, ca persoana in
permanenta devenire, cat si asupra randamentului
activitatii desfasurate.
Viata colectiva in mediul clasei de elevi dezvolta,
treptat si gradat, valori, norme, convingeri, care exercita
atat influente cat si constrangeri asupra indivizilor. Un
aspect fundamental il contituie interactiunea invatator-elev
care influenteaza in mod hotarator atmosfera din clasa,
cadrul didactic fiind acela care contribuie la imbinarea
colectivului sau dezbinarea, fragmentarea grupului clasa.
Interactiunea educationala este un aspect, o forma
din multitudinea si varietatea relatiilor interpersonale in
clasa de elevi. Putem enumera urmatoarele tipuri de relatii
interpersonale:
- relatii de intercunoastere;
- relatii de intercomunicare;
- relatii socio-afective;
- relatii de influentare.
Toate ramificatiile relationale din clasa de elevi
formeaza in plan psiho-social o categorie aparte de relatii
interpersonale. Acestea sunt o mixtura intre social si
psihologic. In acest sens, clasa de elevi apare ca o reuniune
de indivizi cu personalitate proprie, angajati in activitati cu
scopuri comune si care dezvolta in interiorul sau o intreaga
retea de simpatii, antipatii si raporturi de indiferenta care
odata conturate, exercita o influenta puternica asupra vietii
colective.
Proiect:
Prevenirea și soluționarea echitabilă a conflictelor în
limita normelor morale și juridice

Conflictul reprezintă un dezacord, o dispută între două sau


mai multe persoane.

Cauzele apariției conflictelor sunt următoarele:


- lipsa comunicării
- tendința de dominare
- egoismul
- deprinderi de viață negative
- lipsurile financiare
- sărăcia
- șomajul
- imoralitatea.

Metodele de prevenire și soluționare a conflictelor:


- dialogul între părți
- respectul reciproc
- colaborarea
- medierea conflictelor.

În soluționarea conflictelor este nevoie ca părțile:


- să fie imparțiale
- obiective
- nepărtinitoare
- să-și exprime liber consimțământul
- să coopereze la rezolvarea dezacordului prin
comunicare și negociere.
Identitatea națională

Identitatea (în latină: identitas) provine din id și ens, adică dintr-un


pronume și un substantiv care, ca noțiune, desemnează însăși esența (ens:
ceea ce este în sine și se manifestă existând). La fel stau lucrurile și în
gândirea greacă, unde adverbul evlos desemnează ”ceea ce este înlăuntru”,
adică interiorul sau conținutul.

Identitatea națională se referă la trăsăturile distinctive ale unui grup


ca națiune și la sentimentul de apartenență al unui individ la acestea.

Prin națiune se înțelege:


 Comunitate stabilă de oameni, istoricește constituită ca stat, apărută
pe baza unității de limbă, de teritoriu, de viață economică și de factură
psihică, care se manifestă în particularități specifice ale culturii naționale și
în conștiința originii și a sorții comune.
 Comunitate stabilă de oameni constituită istoricește și apărută pe
baza unității de limbă, de teritoriu, de viață economică și de factură psihică,
manifestate în particularitățile specifice ale culturii.
Definirea națiunii este una foarte controversată. Există, în mare, două
viziuni asupra existenței națiunii: una consideră națiunea ca existând în
realitate, alta o consideră un artefact cultural, despre care nu se poate spune
că există ca grup social, ci doar virtual (teoria națiunii ca comunitate
inventată). Ambele definiții citate mai sus reflectă concepția stalinistă
despre națiune, formulată în articolul scris de I. V. Stalin în 1913
(Problema națională și social-democrația) și publicat în Prosveșceniie.
Aceasta consideră națiunea ca fiind o comunitate reală și accentuează așa-
numita "comunitate de viață economică" pe care s-ar baza existența "reală"
a națiunii. Utilizează, totodată, o serie de concepte puțin sau deloc definite,
cum ar fi "unitatea de factură psihică" și comunitatea de destin a unui grup
de oameni, lăsând neclarificat aspectul foarte important al posibilității de
existență a acestora și modului în care acestea se manifestă.

*Identitatea națională este ansamblul de date prin care se identifică un


stat. Tot ceea ce este propriu și aparține unei națiuni: limbă, religie, cultură,
filozofie, istorie, etnie, tradiții, ceea ce caracterizează acest stat: poziția
geografică, mărimea teritoriului, numărul populației, imnul, stema, moneda
națională, drapelul.