Sunteți pe pagina 1din 39

REVISTA CLASEI a VII-a A

NUMĂR ANIVERSAR

1
Acest obiect firav, pliabil sau nu,
în formă de semicerc, executat din hârtie
de obicei, este folosit de femeile care-şi
doresc să simtă adieri plăcute şi vor să se
apere de căldură.
Când o doamnă foloseşte un astfel de obiect, acesta îi conferă imaginii sale eleganţă şi o aură
romantică. În plus, fie că îl apreciază drept obiect funcţional, fie ca accesoriu la vestimentaţie, pentru
că ocupă puţin spaţiu, îl poate lua mereu în poşetă.
De-a lungul timpului, acest ,,dispozitiv” a fost confecţionat din spiţe de os, lemn, plastic. Ele
erau îmbinate cu hârtie, diverse ţesături-mătase, dantelă, voal şi ornamentate cu alte accesorii precum
pene de struţ sau de păun, paiete sau chiar bijuterii.
Şi pentru că evantaiul are o amprentă asiatică, e interesant să descoperim perioada în care a
fost inventat.
Originile evantaiului datează de mii de ani. La inceput acesta nu era pliabil, avea o forma
rigidă şi era utilizat pentru a te răcori sau a te feri de insecte. Cele mai timpurii evantaie sunt
consemnate ca fiind cele din mormintele egiptene.
În trecut, sclavii egipteni şi servitorii erau cei care manevrau evantaiele (o frunză mare şi
solidă sau pene cărora le era ataşată o coadă lungă), în beneficiul celor pe care îi slujeau.
Evantaie din aur împodobite cu pene de struţ au fost găsite în mormântul celebrului
Tutankamon. În acele timpuri evantaiele constituiau un simbol regal, specific anumitor ceremonii
religioase.

2
Evantaiul este un accesoriu întâlnit în istoria multor popoare: greci, romani, chinezi, azteci.
În Asia erau folosite nişte paravane gen evantai, iar spiţele evantaiului clasic erau fabricate
din bambus.
Evantaiul era pentru chinezi un indiciu şi un privilegiu al statutului social.
În Japonia
secolului al VIII-lea a
fost inventat evantaiul
pliabil, atât de răspândit
în zilele noastre.
Aristocraţii purtau
evantaie din fâşii
subţiri de chiparos.

Numărul de fâşii care alcătuiau evantaiul reprezenta rangul persoanei respective.


În timpul ceremoniilor speciale ale familiei regale japoneze evantaiul este nelipsit şi în
prezent. La un moment dat, evantaiul din metal era utilizat şi ca armă. Evantaiele sunt recunoscute
drept simbolurile culturale ale Asiei. În Europa ele au fost aduse de cruciaţi în secolul al XIII-lea şi
au cucerit imediat simpatia. Doamnele şi domnişoarele din înalta societate nu se afişau fără evantai.
În Italia, la Veneţia, au fost produse primele evantaie europene.
Arta evantaiului
În timp, realizarea evantaielor a atins cote înalte. Pe
lângă picturile migăloase ce puteau fi remarcate, erau la moda
evantaiele din pene de struţ sau păun. Mai mult, existau şi
evantaie care aveau spiţe din fildeş şi bijuterii sau încrustări
din aur, argint. Şi evantaiele din dantelă erau foarte şic, mai
ales că erau asortate la culoarea rochiei.
3
Evantaiul a făcut cândva şi obiectul unui cod
secret.
În 1797, William Cock a publicat în Londra un
ghid al conversaţiilor prin intermediul
evantaiului: 'The Original Fanalogy'.
Doar printr-o mişcare a evantaiului putea fi
transmisă o propoziţie întreagă.
- Un evantai deschis larg: ,,Aşteaptă-mă!”
- A ţine un evantai deschis în mâna stângă: ,,Vino şi vorbeşte cu mine”
- Un evantai pus pe obrazul drept: ,,Da”
- Un evantai pus pe obrazul stang: ,,Nu”
- Un evantai închis, lânga ochiul drept: ,,Când te
pot vedea?”
- Un evantai ţinut lângă inimă: ,,Te iubesc!”
- Un evantai aşezat la nivelul ochilor: ,,Îmi pare
rău!”
- Răsucind evantaiul în mâna dreapta: ,, Iubesc pe
altcineva”
- Răsucind evantaiul în mâna stângă: ,,Suntem
spionaţi”
- Un evantai lăsat să cadă: ,,Vreau să fim prieteni”

Material realizat de Crina Dumitru, Elena Stroe,


Cecilia Neacşu şi Alexandra Petre Bibliografie: Internet

4
Peter Carl Faberge (Karl Gustavovici) creatorul celebrelor bijuterii care îi poartă numele, s-a
născut pe 30 mai 1846 în Sankt Petersburg, Rusia, fiind unul din cei doi fii ai lui Gustav Faberge,
bijutier şi aurar. Mama sa, Charlotte, era fiica unui pictor danez.
Viitorul bijutier şi-a făcut studiile la Gimnaziul Sf Ana, şcoala germană din Sankt
Petersburg, iar de la vârsta de 18 ani începe să călătorească în întreaga lume, pentru a se pregăti
pentru profesia de bijutier.
Îşi face ucenicia în mai multe ateliere celebre în epocă, rămânând mai mult timp în Frankfurt,
Paris şi Londra, dar călătoreşte apoi şi în Italia.
Revine la Sankt Petersburg în 1870 şi preia afacerea familiei. Doi ani mai târziu se
căsătoreşte cu Augusta Julia Jacobs, fiica directorului atelierelor imperiale de mobilier. Cei doi vor
avea patru fii, care mai târziu vor lucra în cadrul afacerii de familie.
Din 1872, Faberge începe să lucreze pentru Hermitage, realizând restaurările şi catalogarea
pieselor din Palatul de Iarnă, unde era adapostită o colecţie
de artă unică în lume şi antichităţi.
Cu migala şi pasiunea bijutierului, Faberge s-a dedicat
întru totul noului proiect.
Ţarul Alexandru a remarcat creaţiile lui Faberge printre
alte sute de bijuterii, şi în scurt timp numele artistului era des rostit
la curte, ţarul fiind cel mai important susţinător şi client al celui
despre care spunea că a reinventat arta bijuteriilor în Rusia.
Pentru Faberge era o onoare, chiar dacă ţarul era un client pretentios şi greu de mulţumit.
Bijutierul a realizat pentru familia imperială numeroase piese deosebite – broşe, miniaturi,
coliere, pandantive - lucrând cu aur şi argint, combinate cu malahit, jad, lapis lazuli şi pietre
preţioase, cu care realiza modele florale, figurine, animale.

5
În 1885 artistul va realiza şi primul ou Faberge, idee care îi va aduce celebritatea şi îl va
impune ca cel mai important artizan al Rusiei. Acest prim ou de Paşte, o creaţie unică prin
originalitatea şi fineţea lucrăturii, a fost un cadou pentru Ţarina Maria şi i-a adus lui Faberge nu
doar aprecierea, ci şi postul de bijutier al Curţii Imperiale, precum şi dreptul de a folosi Vulturul
Imperial în sigla firmei.
Cum Paştele era ce mai importantă sărbătoare creştină, ideea lui Faberge de a crea ouă-
bijuterii pentru această ocazie s-a bucurat de un deosebit succes.
Între 1885 - 1916 artistul a realizat 54 astfel de ouă, pentru Curtea Imperială, fiecare fiind o
adevărată capodoperă, un singur ou Faberge original valorând astăzi milioane de dolari.
În afara Sărbătorii Pascale, Faberge a realizat astfel de creaţii pentru a marca şi evenimente
importante ale epocii, precum a 15-a aniversare de la încoronarea ţarului şi ţarinei, încoronarea
ţarului Nicolai II, terminarea căii ferate trans-siberiene, naşterea moştenitorului tronului şi altele.
În timpul războiului, Faberge a continuat să realizeze astfel de piese în cinstea Crucii Roşii şi
a armatelor ruseşti. În total, Curtea Imperială a comandat 56 astfel de bijuterii, dar multe dintre ele
s-au pierdut în timpul revoluţiei bolşevice. Dar atunci Faberge se bucura de onoruri şi distincţii mai
mult decât orice alt artist.
În 1897 este numit bijutier al Curţii în Suedia şi Norvegia, iar trei ani mai târziu câteva
dintre ouăle Faberge din colecţia Ţarului sunt prezentate în premieră în afara Rusiei, la Târgul
Internaţional din Paris.

Lucrarea e realizată din email galben pentru caleaşcă şi


ou, iar încrustaţiile sunt realizate din diamante, cristale
şi jad.
Oul se deschide şi în interior se află o miniatură a
caleştii cu care perechea imperială a participat la
încoronare.
Interiorul oului şi al caleştii e realizat din aur şi
platină.

6
Această lucrare este realizată din email transparent, roz-trandafiriu.
Oul este împărţit în patru cadrane, bordate
cu diamante.
Frunzele sunt realizate din email
transparent, verde, iar florile din perle şi
diamante.
Printr-un mecanism special, cupola din
vârful oului se deschide pentru a face loc celor trei
miniaturi: portretele ţarului Nicolae şi ale
infantelor Olga şi Tatiana.

Oul cuprinde scene pictate de renumitul pictor rus al Curţii Imperiale, Vasilii Zuiev.
Portretele îi înfăţişează pe ţar, pe ţarină, pe
ţarevicul Alexis Nicolaevici şi pe marile ducese Olga,
Tatiana, Maria şi Anastasia.
Alte 9 cadre pictate reprezintă scene istorice din
perioada de domnie a ţarului Nicolae al II-lea.
Întreaga lucrare are la bază email alb-opalescent,
pe care se află delimitate 16 miniaturi pictate.
S-au folosit pentru încrustaţii 929 de diamante roz,
1 diamant mare roz, aur de 18 karate.

7
Capacul oului gândit ca un vas se deschide
orizontal.
Vasul e acoperit cu email alb şi
încrustaţiile sunt realizate din aur şi rubine.

Acesta este darul ţarului pentru ţarină, cu


ocazia Paştelui (1885) .
S-a folosit email care imită coaja oului.
Găina este realizată din aur galben şi roşu,
iar ochii sunt din rubine.

Material realizat de Vali Gandore şi Cosmin Radu


Bibliografie: Internet

8
FreeRun

de Cosmin Radu & Dora Ion

Parkour este o disciplină care te ajută să treci peste orice obstacol prin găsirea celui mai
eficient şi mai rapid mod de a ajunge din punctul A în punctul B, folosind doar mijloacele propriului
corp.

Practicanţii acestei discipline se


numesc traceur-i.

Antrenamentul acestora include elemente din


spaţiul cotidian (artificial sau natural) cum ar fi
balustrade, copaci, clădiri etc. Ei consideră acest gen de
antrenament un mod de eliberare din constrângerile impuse de alte sporturi standardizate cât şi unul
de depăşire a limitărilor autoinduse.

Ca să înţelegeţi mai bine am hotărât să îi luăm un interviu unui coleg ...un pasionat al
parkour-ului. El este Artur Simion, colegul nostru de la clasa a VIII- a A.

Eu sunt doar co-autor...aici mă odihneam Iar Cosmin m-a ajutat

după ce m-am gândit intens la realizarea acestui interviu...

9
- Bună, Artur! Am hotărât sa îţi punem nişte întrebări cu privire la pasiunea ta , parkour-ul...

- Bună! Mă bucur că vă pot împărtăşi hobby-ul meu...

- Atunci, să începem :

DORA : De ce îţi place aşa de mult acest sport?

ARTUR : Practic acest sport de ceva vreme şi am constatat că pe zi ce trece îmi place din ce în ce mai
mult ....consider că îmi dezvoltă unele calităţi !

DORA: Ai renunţa la acest sport?

ARTUR: Dacă practic acest sport de ceva vreme, vă daţi seama că îmi place enorm de mult, nu aş
renunţa la el, deoarece în fiecare moment în care îl practic scot în evidenţă lucruri noi!

DORA: Crezi că vei ajunge poate pe un podium cu acest sport?


ARTUR: Nu pot răspunde cu siguranţă la această întrebare însă... orice este posibil!
DORA: Cei din jur te încurajează ? Mai cu seamă prietenii tăi ???
ARTUR: Da,mă încurajează, chiar foarte mult, deoarece prietenii mei practică acest sport. Probabil
din acest motiv niciunul dintre noi nu va renunţa ... am început toţi şi nu vom renunţa!
DORA: Ai încercat să faci vreun specatacol cu privire la această temă? ? Dacă da ,cum a fost ?
ARTUR: Nu,nu am încercat dar am fost invitat la mai multe demonstraţii. Poate am să fac şi
atunci, cu siguranţă una dintre invitaţii o să fie a voastră!

DORA:Cu asta am terminat acest interviu. Îţi


mulţumim,Artur, şi asteptam cu nerăbdare
invitaţia ta !
ARTUR: Şi eu vă mulţumesc şi mă bucur că m-aţi
ales pe mine drept model al acestui sport!
Sperăm că v-am convins şi eventul aţi înţeles cât
de importat este acest sport pentru unii din noi …

10
Vali, copilul talentat

de Dora Ion & Vali Gandore

Am hotărât să vă spun tuturor despre talentul pe care îl are colegul meu, un băiat de 14 ani,
poate cel mai talentat din şcoală.
Într-o zi, pe când doamna profesoară de română ne-a dat o temă despre Copilărie, el a scris cel
mai frumos. În compunerea lui, care este simplă, se regăseşte sensibilitatea lui, se vede pur şi simplu
că a scris din suflet. Pe orice temă dată, scrie pe cât de simplu şi frumos, pe atât de special. Nu ştiu de
unde atâta imaginaţie, să scrie şi mai ales să deseneze. Desenează minunat, iar atunci când
finalizează un desen înţelegi totul, de parcă ar vorbi cu tine...
Deşi el este stângaci, scrie şi cu dreapta, iar din mâinile lui ies adevărate minuni... Chiar
deseori i se spune ,,Talentul” sau ,,Mihai Eminescu în miniatură” Este minunat! Cum poate să
deseneze şi să scrie aşa frumos? Pur şi simplu este un fenomen care, cel puţin mie, mi se pare
interesant...aşa că am hotărât să îi iau un interviu să vă puteţi da seama cât de talentat este:

DORA: Bună, Vali! Am hotărât ca astăzi să îţi adresez câteva


întrebăr,i pentru ca cei din jur să afle cât de talentat eşti:
VALI: Bună, Dora! Nu pot spune că sunt talentat, ci mai
degrabă un pic mai altfel.
DORA: De când ai descoperit talentul tău pentru desen şi
limba română?
VALI: Pentru desen... nici eu nu ştiu când. M-am trezit în
clasa a V-a din senin că ştiu să desenez. Dar pasiunea pentru
desen o am de când eram mic. Îmi plăcea să mă duc la un prieten
şi să mă uit cum desenază. Eram fascinat...

11
La limba română s-a întâmplat la fel ca la desen. Până când am făcut ore cu doamna dirigintă eu nu
aveam vreo treabă cu româna, mai ales cu compunerea.
DORA: Care desen ţi-a plăcut cel mai mult dintre cele făcute de tine?
VALI: Sunt multe desene pe care le-am făcut şi ţin mult la ele. Cred că un graffiti pe care îl am de un
an.
DORA: Dar compunere / poezie?
VALI: La fel ca şi în cazul desenului. Dacă ar fi să aleg vreuna le-aş alege pe cele legate de copilărie!
DORA: De unde ai moştenit talentul?
VALI: Întrebarea asta mi-au pus-o şi părinţii mei. Nu pot spune exact, deoarece nici eu, nici ei nu
ştim pe cineva care să aibă talent la desen.
DORA: Ce ai de gând să faci în continuare?
VALI: Să merg mai departe şi să mă perfecţionez
cât mai mult. M-am înscris deja la un curs de
desen!
DORA: Când desenezi mai des?
VALI: Când simt nevoia şi asta aproape tot
timpul!
DORA: Îţi mulţumesc mult, Vali, şi te aştept poate la un alt interviu!
VALI: Şi eu îţi mulţumesc! Mai vorbim !

12
Duelul din grădină Să îl bată pe Ţică…
de ALEXANDRA PETRE De parcă ar fi fost... o furnică!

Într-o zi, la asfinţit, Sărăcuţul Ţiţicel, sărăcuţul de el!


Şoarecele a-ndrăznit Avea să ducă o luptă mare!
Să intre, sărind portiţa, Vai! Dar ce teroare!
În grădină la Mioriţa.
Acolo se întâlni cu mai multe rude: S-au întâlnit ei frumuşel,
Printre care şoarecele de câmp. (o exista oare şi În spatele unui copăcel,
de munte?) Din frumoasa grădină
Şi s-au hotărât ei, frumuşel, Ce aveau să o distrugă!
Să îl certe pe gândăcel.
Ghiciţi pe ce s-au bătut?
Vai de el, săracu’ Ţică, Pe o boabă de porumb!
Acum chiar că a păţit-o! Şoricel şi gândăcel,
Nu ştiu cum s-a întâmplat Ascutaţi-l pe Învăţăcel
Şi gândacul s-a înfuriat. Când vă învaţă că nu-i bine!
Ascutaţi-l şi pe el
Se plimba când încolo, când încoace, Că ştie ce zice!
Nu mai avea deloc răbdare! Şi aşa s-a terminat
Dar voi nu ştiţi adevăratul motiv O luptă cum în lume nu s-a mai întâmplat!
Pentru care şoarecele s-a gândit

13
FURTUNA PE MARE
de Dora Ion

Când pe vapor am urcat,


Furtuna nu a încetat.
Şi aşa speriată
Am pornit spre întinderea minunată.

Pe vaporul portocaliu
Am văzut un pescăruş... fistichiu:
Era alb şi frumuşel
Dar speriat de furtună… săracul mititel!

El pe puntea vaporului a stat


Şi îndată a întrebat:
- Ce faci tu aici, fetiţă?
- Mă plimb pe vapor, drăguţă!

Şi aşa a continuat
Până ce... am terminat...
Când Titanicul ne-a scufundat…

Dar... să ştiţi că nu am murit!


Am trăit şi am povestit
Furtuna pe mare
Cu pescăruşul cel din zare…

14
Masa el o pregătise
Gândacul de bucătărie Ouaăe le înroşise,
de VALI GANDORE Cozonac avea pe masă,
Era bucurie-n casă:
Într-o zi de dimineaţă, Bradul îl împodobise,
Gândacul mergea la piaţă. Fiindcă afară viscolise.
Frigiderul se golise, Se-mbrăcase în costum
Paştele deja sosise, Şi o astepta în drum
Şi plângeau copiii lui Pe iubita soţioară
Fiindcă... n-aveau... frigărui. Care a venit în ţară.
Era amărât, săracu', Îmbrăcat la patru ace,
Pe copii îi durea capu'... În costumul lui Versace,
Nevastă-sa acasă nu era- Şi-a luat soţia de mână
Se dusese-n Spania Şi-a plimbat-o prin comună.
Culegea multe căpşuni Iar când a ajuns acasă,
Şi venea acasă luni. S-au pus cu toţii la masă.
Şi-a ajuns la magazin, Au mâncat, s-au săturat
Unde-a cumpărat mult vin. Şi pe urmă s-au culcat.
A mai luat şi nişte ouă, Mai apoi, când s-au trezit,
Dar a mai rămas cu două. Moş Crăciun era venit…
Şi cu două de acasă, Iepuraşul n-ajunsese :
Avea ce pune pe masă. În nămeţi el se prinsese.
Carne n-a mai cumpărat, L-a sunat pe Moş Crăciun,
Fiindcă mielul l-a tăiat. Să mai vin- o dată acum,
Brânză mai avea, săracu’, Şi la iarnă o să vină...
De la Paştele ălălaltu’. Iepuraşul Iepurilă...

15
Cele două scăunele
de Ştefania Popa

Astăzi, pe la ora cinci,


Într-o şcoală de furnici,
S-a întâmplat ceva senzaţional,
Un lucru ce trebuie trecut în orar!
Furnicuţa Firimir şi furnica Tip – Til,
La un test la furnicită (limbă de ele vorbită)
Au făcut un lucru rău,
Neştiut de domnul Hău!
Când profu’ nu se uita
Ele în şoaptă suflau!
Toată clasa a aflat cum îi zici unui gândac în furnicită : ,, Eşti un umflat!”
Dar profu’, ce credeţi voi?
Doar s-a prefăcut
Că nu le-a văzut….
La sfârşitul orelor,
Le-a luat de antenuţe
Şi le-a dus la domnul director Cruţă:
- Măi fetele mele, scumpe bombonele,
Astăzi aveţi notele... ca scăunelele!”
- Ce? Cum? Unde? Şi de ce?
Ce-am făcut, domnule Cruţă”
- Păi, voi aţi suflat
Şi clasa a aflat
Că Ţuc – cruţ – a – ţuchi – ţac ,
E un gândac … balonat.”

16
Pensula şi culorile de Ştefania Popa
E o zi ca orişicare, O fetiţă cu rochiţă
Stau în casă- n pijamale! Şi sandale de ,, punkistă”!
Teme n-am , patu- i făcut Şi când am terminat
De cântat am terminat de mult! Pe jos m-am aşezat
,,Tembelizorul” l-am pornit Şi obosită tare... m-am dus la culcare!
Că poate găsesc vreun post trăsnit! Deasupra capului
Dar nimic… M-am înşelat… Era o ramură
Aşa că zdup, eu sar în pat! La care râdea nestingherit
Şi mă uit prin camera , Un purceluş mic tolănit!
Şi ce văd? O pensulă! Ziua repede a trecut
Iau pensula şi acuarelele Şi seara au apărut…
Şi mă apuc de pictat! Mama şi tata.
Cum foiţe nu aveam, De la muncă au venit
Ce să fac? Ce să fac? Şi când m-au văzut
Pereţii sunt albi ca neaua, Au încremenit!
Camera e doar a mea, Aoleu şi vai de mine!
Singurică sunt acasă… Ce ai făcut, măi copile!
Aşa că… încep a picta… Eee… nimic, doar am pictat!
Şi pe rând toţi pereţeii Pereţii i-am colorat!
Prin mâna mea au trecut! Când au auzit aşa
Vai, ce treabă bună am făcut! Groaza mare le venea!
Din albi, cum erau la început, M-au luat de mâna
Ei verzi şi galbeni s-au făcut! Şi m-au aruncat… pe Lună!
Ce Picasso! Ce Van Gogh! Cu pensulă şi culori,
Ei sunt mici copii pe lângă Ca să nu uit rostul lor!
Opera mea de artistă…fantezistă! Şi m-am apucat, repede am colorat,
Un soare cu patru ochi, Iar luna are acum, un desen doar al ei
Un căţel cu codiţa de purcel, Cu purcei!

17
Bosumflici
de Alexandra Petre

Într-un copac înalt, Şi pică peste o babă care


Trăia un mic gândac! Mai avea niţel şi o lua la vale.
Era de fel frumuşel, Baba- furnică începe şi se vaită
Cu antenuţe ca o codiţă de... purcel. Şi o aude inspectorul
Şi îi veni deodată în minte, din casa cea mai apropiată,
Să se joace cu o boabă de linte… Şi vine degrabă,
Se ridică frumuşel, Să vadă ce are furnica bătrână !
De pe micul scăunel, Anunţă judecătorul, vine cu tot neamul..
Din răchitele acelea vechi, Furnica bătrână!
Care se pare că nu mai aveau urechi ! Judecătorul- bondar soseşte
Căci gândacul bosumflat … Cu o maşină…
Ei bine... le-a cam furat… Care la ei se zice că-i de firmă…
Dar nimeni nu a aflat. Cu nasul roşu, era o albină !
Din adâncul unei pădurici, - Ce ai facut, măi bosumflici?
Am căutat un licurici, Ai ajuns să faci bungee jumping pe furnici ?
Care se pare că ştia… - Dar eu n-am făcut nimic,vă jur !
Toată povestea cu răchita ! Şi l-au luat şi l-au legat,
Acum, problema era alta.. Şi la inchisoare l-au băgat !
Gândacul frumuşel, cu coada ca de purcel, Pentru o babă- furnică…
Vroia să facă bungee jumping cu o coardă… Un pic… neliniştită !
Şi începe şi sare,

18
Bucătăria ucigaşă
de Dora Ion

În bucătărie am intrat- Răceala


O lingură mi-a venit în cap. Vineri dimineaţă totul mergea ca pe aţă.
Când parcă am privit mai atent, Dar mi-am amintit imediat
Era de fapt… un patent Că petrecerea de mâine s-a apropiat
Sâmbătă a venit şi la petrecere am pornit:
Oare ce au toţi cu mine ? Era distracţie în sat:
Nu m-am trezit foarte bine, Ziua verişorului mult adorat.
Dar nu mă gândeam să ajung învineţită, După ce am mâncat şi am dansat,
De lingură să fiu bătută. Ne-am zbenguit şi ne-am distrat,
La ora 3 ne-am culcat,
Mă îndrept spre masa lungă- La 1 ziua ne-am sculat.
Cu furculiţa mă pricopsesc cam într-o dungă. Dar să vezi, mare trăsnaie:
Acum sunt zgâriată, Răceala a început... în baie
Ca un copil de altădată. Că nasul îmi curgea tare
Şi stănutam fără scăpare.
Şi atunci, bătută măr, Apoi am început să tuşesc.
De furia lingurilor, Gâtul, luni dimineaţă mă durea...
Mi-am dat seama imediat Simţeam că înnebunesc...
Că în bucătărie nu am făcut curat. Vai!Vai!Vai! şi iarăşi vai!
De aceea lingurile pe mine s-au răzbunat. Nu mai vreau să răcesc în luna mai!
Sănătoasă să fiu şi eu
Nasul să nu mai curgă mereu!
Acum, vă las, că nasul îmi tot curge
Şerveţelul nu-mi mai ajunge
Mă duc la magazin batiste să-mi iau... hapciu!

19
Copilăria

de Dora Ion
A fost odată ca niciodată, o lume în care totul era posibil, frumos, chiar extraordinar.
Lumea în care oricare dintre noi a păşit odată, demult, când totul părea un simpul joc.
Şi eu am trecut prin această lume, lumea în care mi se povestea cum la cei 3 anişori ai mei
băteam la uşa bunicilor pentru că nu ajungeam la clanţă. Cum călăream căţelul şi cum aruncam
pisicuţa făcând-o să zboare. Totul era un vis, un vis care e mereu prezent în inima mea.
Nu pot să uit cum mă alergam cu bunica în grădină, cum dormeam cu teama că un pui se va
naşte fără ca eu să-l vad.
Era minunat. Cloşca mă iubea, pisica ţinea la mine, toate animalele mă îndrăgeau. Ştiau cu
toţii că eu sunt personajul principal în ograda bunicilor.
Îmi amintesc cu drag cum mă duceam la bunica să mă mai alinte sau cum bunicul îmi povestea
viaţa lui.
O partea importantă din viaţa mea, o parte în care am făcut cele mai multe trăsnăi, partea în
care am furat cele mai multe cireşe.
După ani şi ani totul s-a schimbat... Ajungeam la clanţa uşii şi bunicii se bucurau. Toate
animalele răsuflau uşurate. Acum nu mai călăream căţelul, dar tot copil rămâneam. Copilul care se
juca toată vara, care vorbea cu natura, copilul de care-mi este dor.
Îmi este dor de ce eram si vreau să mă întorc... să mă întorc în lumea copilăriei.

20
Realitatea de noapte
de Ştefania Popa

Seara s-a lăsat. Mister Spăchiune Ciobanu,


M-am băgat în pat. Care are cap de clovn.
Somnul a veni Şi picioare subţirele
Şi m-a biruit! De la vreo zece modele!

M-am trezit apoi în vis, Un fluture face ture


Într-un vis cu pitici, De la mine la albine!
Ce creşteau şi se umflau Nu ştiu ce le tot şopteşte
Case roşii îşi făceau! Dar ceva nu le prieşte!

Lupul cel cu burta mare, Bluza mea e ca o floare,


Acum e la o plimbare, Una chiar mirositoare.
Cu bunica în stomac Iar eu sunt un rinocer
Şi cu boneta pe cap! Cu o coadă de căţel!

Roşia scufiţă, mica buburuză, Haide, vezi că nu glumesc!


Joaca şah cu greiele întelept, Crede-mă , nu delirez!
Care meditează, iar pe mine mă şocheaza, Dacă asta s-ar întâmpla,
Cu flautul lui de frumnză cam… ursuză! Eu pe bune aş tuna!

Zâna măseluţă e la cumpăraturi, Şi m-aş face ca un nor


Îşi cumpară... murături! Şi aş pleca din drumul lor!
Murături din acelea bune, Din drumul furnicilor
Făcute de mister Spăchiune! Ce ne dau pe mâna viselor!

21
Dar asta e realitatea, O floare albastră
Realitatea cea de noapte! Cu petale de astru!
Care atunci când te-ai trezit
A devenit un mit!

Cântecul lunii Stelele i-au mulţumit


de Ştefania Popa Şi au grăit frumos
Un cântec dedicat
Seara s-a lăsat Iubitului surat!
În micul nostru sat! Un cântec ce acum
Este uitat de mult!
Luna ne-a acoperit
Cu perdele de argint! Doar in sufletul Lunii
Vor rămâne mereu
Stele mii au răsărit Următoarele strofe,
Peste satul adormit, Spuse cu toată inima:

Şi se gândesc;de ce oare ,, Tu, Lună, eşti doar una,


Nu au şi ele câte o floare! Doar una printre noi,
O floricică albastră Ce te iubim întruna
Cu petalele de astru! Şi îţi vom aminti mereu!

O floricică doar a lor Cu floarea cea albastră


O floare a stelelor! Ce nouă ne-ai adus,
Cu petalele de astru,
Lumea le asculta Ne-ai câştigat iubirea
Şi, fiindcă mult le iubea, Şi dragostea pe veci!
Le-a cules câte o floare Vom fi doar ale tale.
Din mare! Micuţele stele din mare!’’

22
Nuntă à la purici
de Ştefania Popa Ca preot a venit,
Dintru-un loc foarte vestit,
Demult, demult, demult, (Din spatele urechii stângi),
Acum trei săptămani un purice batrân, rămas fără opinci.
Ei doi s-au cunoscut Şi mireasa era zveltă şi frumoasă...
Şi foarte mult s-au plăcut! Ca o coasă.
El - Purici Puricescu Iar mirele şi mai şi,
Şi ea - Puricea Purecu, Avea un costum Gucci!
Doi purici de mare clasă
Cu mare avere în casă! - Dragii mei, suntem aici,
Pentru a-i căsători
Şi domnul Puricescu, într-o zi de mai, Pe nebunii aştia doi
S-a dus la Puricea şi i-a zis aşa: Ce zici că sunt pisoi!
- Vrei să fii soţi-puricea mea? Tu purice, o iei de soaţă?
- Da, da , da! Păi, sigur că da!‘’ Să ai mâncare pe masă?
- Da, o iau şi vreau să spun
Şi au aranjat o nuntă ca-n poveşti Că o iubesc ca un nebun!
cum foarte rar o sa vezi! - Iar tu, puricea ,
Şi dacă o să vezi Îl iei de soţior,
Pe loc o să-ncremeneşti! Să fie cu norocul chior?
- Îl iau si sper să nu fie... o prostie!
Bun… Dar să revenim la subiect! - Ei, atunci, eu vă spun aşa:
La nuntă erau invitaţi Tu eşti soaţa astuia,
Toţi ce pe stradă treceau şi nu se mirau! Iar tu soţul... ăsteia!

Restaurantul era unul mare Şi aşa s-au cununat


Cu scaunele puse la întâmplare. Cei doi purici de – mpărat!
Gazda era un ciobănesc german Nunta nu s-a terminat,
Ce se scărpina în van! Însă mirele-a plecat!
23
Şi îţi raspund mai târziu
A plecat până acasă, Dup’ ce termin de vorbit
Fiindcă a uitat pe masă, La mobil!
Cheile de la maşină! Pup, Pup, Pup!
Pardon, de la limuzină! Şi ,, cmf’’? Şi ,,cmz’’?
Îmi dai un ,,comment’’ la profil?
Şi acum s-a terminat Haide, uite , că promit
Şi povestea-am încheiat! Că dau ,, back’’!
Să vă dau un micuţ sfat: Pe bune…. ,, Click…’’
Faceţi după voi curat! Stai, să îmi schimb avataru’,
Să îmi pun o poză mai belea,
Sec. XXI ne-a prostit! Şi statusu’ ..k ’’ nu mă-ncântă,
de Ştefania Popa Că nu mă bagă în seamă domnul Curcă!
) =)) >:D< :* :X ;)););;)
Telefoane, celulare Hai, hai hai,
Şi calculatoare! Băi fată, hai şi noi la mall
Pe toate le iubim Că aşa e trendu-acum, ştii…
Fără ele nu trăim! Cu toate că suntem doar nişte copii!
Beep, beep, Ups! Nu am citit lectura
Sună telu-n oră! Şi trebuie să fac un rezumat!
Ups, mă scuzaţi, Eeeee! Repede pe ,, Goagăl’’ am tastat
Am primit un mesaj! Şi gata! Uf, tema am terminat!
Cum ajung acasă, Beep, beep, beep!
Arunc tot pe masă, Stai k nu pot să răspund
Pe scaun mă aşez K ascult la MP3
Şi încep să ,, chat’’ – uiesc! Muzica unui DJ!
BrB şi Dnd Dar oare ce vreau să zic?
Nu’s acu’, Vreau să zic că secolul XXI,
Deci dă un ,,buzz’’ Chiar că ne-a prostit!!!
Dacă ai ceva de zis,
24
O EXPERIENŢĂ… DE NEUITAT

de Vali Gandore

M-am simţit ciudat când am intrat acolo… nu mai văzusem niciodată atâtea haine şi
accesorii atârnate pe pereţi sau aruncate pe canapea. Mi se părea anormal. ,,Câtă dezordine!”mi-am
spus în gând. Am înaintat şi am ajuns într-o cameră mare, spaţioasă. Am trecut pragul uşii şi am
tresărit de spaimă… din fericire era doar un manechin înalt, îmbrăcat într-un costum foarte ciudat. ,,
Cine ar fi în stare să îmbrace asta? Pantaloni galbeni cu sacou albastru ?!!? ’’
Atmosfera era tot mai apăsătoare şi senzaţia tot mai stranie. Oare am venit unde trebuie?
Aceste cuvinte îmi veneau tot mai des în gând. ,, Ştiu sigur, asta e adresa corectă! Strada Fanteziei,
Nr. 6. ’’
Pe măsură ce înaintam eram învăluit de o muzică liniştită. Aveam senzaţia că se aude din
toate colţurile camerei. Am observat imediat un gramofon vechi care îşi spunea oful… Deasupra mea
era o veioză la fel de bătrână, care lăsa lumina din ce în ce mai moale. Amuţisem… când am observat
că lumina pâlpâia în ritm cu muzica. Mă simţeam ca într-un muzeu vechi… Brusc, am început să
văd hainele, pe care le consideram a fi în dezordine, ca pe nişte lucruri normale, fireşti şi atmosfera
care mă neliniştea era deodată familiară. Am înaintat şi am dat de o uşă pe care erau lipite zeci de
bileţele. Unul mi-a sărit imediat în ochi. Părea a fi un citat celebru. Am pus mâna pe claţă şi am
apăsat uşor. Un scârţâit strident m-a făcut să intru imediat în cameră. Apoi din nou aceeaşi
atmosferă de linişte. La lumina unei veioze am văzut o siluetă ce stătea pe scaun. Părea să nu se
mişte. Părea aşa mult până acolo. Primul pas a fost cel mai greu, după care m-am relaxat şi m-am
îndreptat uşor spre locul respectiv. În urma mea, ecoul înfundat al paşilor mei mă însoţea. M-am
apropiat de ea şi cu vocea tremurată am spus:
- Mă scuzaţi, clientul de la ora 17:00… Domnul Popescu…
Fără măcar să se mişte mi-a răspuns:
25
- Imediat… nu mai durează mult. Vă rog frumos, staţi pe fotoliu!
M-am aşezat pe fotoliu şi am început să observ diverse lucruri ciudate. Pe peretele din faţa mea
am văzut un ceas care mergea invers.
După câteva minute, pe care le-am cronometrat după ceasul vechi, mi-a fost adusă haina pe care o
comandasem. Atunci i-am văzut pentru prima dată faţa. Era o femeia în floarea vârstei, cu nişte
ochii căprui, sclipitori. În ei se simţea o căldură aparte şi am văzut că mă priveau diferit.
- S-a întâmplat ceva? am întrebat eu.
- Ahhh, nu nimic… mă gândeam doar…
- Atunci, pot să…
- Da, sigur!
Şi m-a condus spre ieşire… Nu mă mai simţeam ca un străin, ci ca unul de-al casei. Mi-am luat
rămas bun şi am mai privit-o o dată adânc în ochi. Inima deja o luase razna şi mâinile îmi tremurau
ca două sălcii oglindite în apa unui lac liniştit. Am ieşit afară şi mă simţeam bombardat de zgomote.
Era aşa linişte acolo şi îmi doream să fiu lângă ea, să o cunosc mai bine… Am ieşit pe poartă şi
m-am uitat îndelung la geam, în speranţa că va apărea…
Însă asta a fost tot ce mi-a rămas… Plăcuţa de deasupra uşii pe care scria cu litere aurite
OTILIA… !

26
Escapada din casă Vreau să ies afară,
de Alexandra Petre Mă aşteaptă fetele ca să punem muzică
pe toate telefoanele !
Într-o vineri seară, Scap din bucătărie, mă duc în camera,
Vreau să ies pe-afară… încep să mă fardez..
Şi cum să fac, cum să fac… ca să pot să scap ? Şi vine mama :
Că mama e acasă şi sigur nu mă lasă! - Da’ tu unde te crezi ?Te duci la discotecă?
Că trebuie să învăţ, Dacă vine taică-tu chiar că o încurci !
Nu să stau pe afară să mă joc! Dar eu mă uitam la ea...
Mă duc să mă schimb… mai rău ca la nişte curci!
Da’ de cine crezi că dau la uşă? Îmi caut nişte blugi ...da’ ea tot mă sâcâia:
De scumpa mea mătuşă. - Tu tot o s-o încurci!
Acum mă ia la pupăceli… Mi-am strâns părul într-o coadă,
Şi îmi zice că mi-a luat floricele. Şi am ieşit pe uşă afară!
De parcă aveam vreun chef de ea. Vedeţi că nu e aşa mereu? Am scăpat!
Eu vroiam să ies afară Nu mai stau în casă sechestrată ca un leu!
Şi să scap de mama mea! Dar când am venit în casă,
Că aşa sunt mamele mereu, Mi-a ţinut o predică...
Ne ţin în casă sechestraţi.. ca pe un leu! îmi venea să-i zic :
Ce nu înţeleg eu : - Aoleu, măi mamă, dar mai lasă-mă!
Oare… pe ele nu le doare? Şi aşa am reuşit. .. cu toate că am fugit,
Eu încerc să mă chinui să ies din casă, Fără nicio îndoială,
Nu, dragă, că eu trebuie să stau la masă! Să ies din casă afară!
Nu vreau să mănânc,

27
Copacul jocurilor
de Dora Ion

Acolo , într-un copac înverzit


Joaca totul a stăpânit
Şi-a făcut din frunză un glas minunat
Şi aşa jocul a început imediat.

Frunzuliţa cânta.
Floricica- violonistă era…
Copăcelul sărea de fericire…
Iar…rădăcinile lui compuneau o poezie!

În copacul fericit
Joaca iată a-nflorit
Şi aşteaptă toţi acum
Fructul, prietenul lor bun…

El pe crenguţe …creşte,
Cântă şi ne amăgeşte…
Cu aroma lui cea dulce
Aşteptând…cineva…să-l mănânce!

Aşa stau lucrurile în copac,


Copacul de care am prins drag.
Pentru că în el
Vine să se joce…şi un porumbel!!

28
Ursuleţul talentat şi Martinică
de Dora Ion

Ursuleţul talentat,
De joacă nu s-a săturat
L-a chemat pe Martinel
Să se joace un pic cu el…

Au mers în dormitor
Unde era minunatul decor
Acolo au început a se juca
Se ascundeau şi le plăcea!!!

Apoi, au mers în grădiniţă


Au băut nişte apiţă
Şi au început, discret,
Să se joace de-a agentul secret.
Au găsit şi vinovatul:
Pisicuţa era inculpatul!
Şi aşa s-a terminat
Joaca de o zi
Dintre ursuleţi…două jucării…

29
Ceasul jucăuş
de Dora Ion

Ceasul care stă-n perete


Are şi el un mister
Că doar nu e atârnat ca mobilier!
cum avem pentru haine…un cuier…

Se bălăngăne tic-tac,
Şi apoi ding-dang
Te face să aştepti …
Nu te lasă să gândeşti

Dar în timp ce îl priveşti plictisit


El se joacă şi chiar a ameţit,
Se învârte ca o moară de vânt
Cu acul scurt şi cu cel lung!

Aşa se joacă ceasul ce pare plicticos,


Ceasul ameţit ce merge în sus şi în jos,
Ceasul ce se joacă cu acul mititel,
Care ne dă speranţa că va suna un clopoţel!

30
Calendarul elevului Şi profu’ îmi cere o grămadă de exerciţii!
de Vali Gandore
E joi şi săptămâna e ca şi trecută:
Luni, început de săptămână, La prima oră am tema făcută.
Mintea îmi merge strună. A doua oră mă menţine în formă:
În week-end am dormit, E sportul şi-l fac în uniformă.
Creierul mi-a amorţit.
Dar l-am pus la dezgheţat Ziua se termină,
Că e zi de învăţat. Profa e de vină:
Când era ziua mai frumoasă
Marţi suntem puţin stresaţi Plec dezamăgit acasă.
Fiindcă voi nu ne lăsaţi,
Ne puneţi să învăţăm Plec cu treiul în carnet
Note bune să luăm… Nu mai vreau să fiu deştept!

E deja miercuri şi matematica m-aşteaptă A venit şi vinerea mare…


Urc în silă treptele şcolii În clasă e sărbătoare
Am stomacul plin de broccoli Avem muzică, cântăm
Mama spune că are vitamine Şi în ore ,,medităm”
Şi că o să facă geniu din mine.
Şi-a mai trecut o săptămână
La oră mintea îmi zboară Parcă a durat mai mult de o lună
Deja mă văd cum stau afară O săptămână de coşmar
În cap am numai definiţii Mi-a lăsat un gust amar…

31
O reţetă colorată
de Ştefania Popa O jucărie doar a ta,
Care nu se va supăra
O vrajă ce pluteşte în aer Niciodata, chiar deloc!
Şi puţin mister… Nici dacă nu o pui la loc…
O pată de culoare
Şi-o lacrimă de cer… Corpul jucăriilor
de Ştefania Popa
Este reţeta pe care
Cu toţii o iubim Jucăriile au plănuit
Este singura care Să facă ceva nemaiîntâlnit:
Ne aduce în viaţă culoare… S-au hotărât să muncească,
Un bănuţ să mai primească!
Dar ştiţi voi, oare, ce iese
Din această reţetă, care merse Însă, cum să muncească,
Până în gândul meu şi înapoi? Chiria să o plătească?
Şi au făcut şi un dans amândoi? Aşa că, s-au hotărât
Şi într-un corp s-au prefăcut!
Iese o jucărie colorată
Cum nu mai vezi niciodată Ursuleţul Trichiti
O jucărie care Şi maşina Benzami
Se îmbracă doar în culoare! Erau două… picioruţe…
Încălţate cu lăcuste.
Şi cu ea te joci ce vrei
Îl faci să pape zmei Mâinile erau, pesemne,
Îl faci să cânte ca o ciocârlie Două gângănii cu antene.
Sau să danseze cu o pălărie! Antene de jucărie,
Căci altfel nu avea cum să fie!

32
Capul era un balon Jocul unei steluţe
Colorat cu un creion! de Ştefania Popa
Părul era de la o păpuşă
Care s-a lăsat tunsă! Luceşte pe cer
Cu un pic de mister
Restul corpului, bineînţeles, Clipoceşte uşor
Era făcut dintr-un trenuleţ Îţi şopteşte din zbor…
Şi o minge colorată Este o steluţă pitică
Ca să-ncapă lumea toată! Ce se joacă în aer fără frică!
Chiar dacă lumea nu ştie
S-au îmbrăcat Că este doar o strălucire hazlie!
Cu un strop de culoare
Şi o pereche Toată noaptea se juca
De pijamale! Ba cânta, ba alerga...
Pe părinţi îi supăra
Şi astfel au plecat Că pe loc nu stătea!
La muncă, la cântat… Farse multe ea făcea
Şi au ajuns la şcoală… Până ziua iar venea.
Şi au fost descoperiţi Atunci se supăra
De 14 copii foarte cuminţi! Căci jocul îl întrerupea!

Cum să nu-ţi dai seama, Dar când noaptea sosea


Chiar fără ajutor, Joculeţu-l continua
Că profesorul tău Şi doar asta făcea până când … obosea!
Este, de fapt, o jucărie… Iar atunci se culca
Cu tichie? Şi cu mult umor? Şi în vis…
Iar se juca!

33
Furtună pe mare Capul mă doare de la gândit
de Vali Gandore Geometrie şi algebră
Deja cred că am şi febră
Înarmat cu mult spanac Care Thales ? Ce Pitagora ?
Am plecat tocmai la ţanc Doamne, cât mai ţine aşa ?
Eu m-am dus cu avionul La un moment dat, când nu eram atent,
Ca să mă plimb cu... vaporu’ Era chiar să mă înţep
Într-un unghi afurisit şi drept.
Am ajuns la timp pe plajă Doamne, ce m-am plictisit!
Şi m-am suit pe vapor La lucrare e omor
Mă duceam pe Marea Neagră Am foaia plină de corector
Nu credeam că o să… mor Am făcut numai jumătate
Note ,,bune” am la mate!
Fiindcă nu ştiam ceva Iar acum, după lucrare,
Marea, greaţă îmi făcea. Urmează o ascultare:
Cât am mers eu cu vaporu’ Ies la tablă speriat-
De mama m-a apucat dorul Lecţia nu am învăţat…
Câtă durere şi cât suspin!
Matematica, o tragedie... Matematica mă face să leşin!
Iar Pitagora ? Iar Thales ?
Când mă scol de dimineaţă Asta e ce mi-a ales...
Deja mi se face greaţă Destinul... şi n-am ce face!
Prima oră – tragedie! N-am decât să stau şi să trag...
Matematică – se ştie! Trag de cifre, de teoreme...
Teme nu am de făcut, E greu când ai de făcut probleme.
De-nvăţat, nu mai discut
O fi ea şi frumoasă
Da’ pentru mine e hidoasă
Ajung la şcoală plicitist
34
Jocul copilăriei
de Vali Gandore

Este jocul în care noi facem regulile


Şi suntem ceea ce vrem să fim
Încercăm să ajungem, unde ne dorim
Cădem, ne ridicăm din nou…
Aş vrea să fiu supererou…

Descopăr soarele de pe cer.


Când cresc aş vrea să ajung la el.
Un mister nedezlegat:
Sunt fericit…m-am supărat…

Şi aşa, acest joc minunat


Pe care în copilărie l-am învăţat
Nu îl vom uita niciodată în viaţă
Şi va rămâne singura noastră speranţă
De a mai fi copii…

Şi la rândul tău îi vei învăţa


Pe copii din familia ta
Minunatul joc al copilăriei
Sunt fericitul posesor al bucuriei!!!

35
Urmările jocului
de Vali Gandore

Stau în pat, privesc pe geam…


Mă bufnea râsul când îmi aminteam
Cum făceam prostii grămadă…
Mama mă certa, iar tata săracu’…
Nu ştia ce să mai creadă.
Atunci totul pentru mine era un joc
Chiar dacă seara obosit veneam
Eu chiar şi-n somn mă jucam
Îmi imaginam că zbor, că alerg…
De fiecare joc eram dependent…
Coarda, alergatea, pititea, nu conta!
De la fiecare săptămână cu câte ceva:
Cap spart, picior zgâriat, mână ruptă
Şi mă-ngrozeam
Când mă gândeam
Următorul ce o să-mi mai aducă?
Însă pentru mine nu conta
Iubeam să gust din bucuria jocului
Ce-l jucam…

36
Un joc uitat
de Vali Gandore

Încerc din greu să îmi aduc aminte


Şi mă gândesc cât de frumos era-nainte,
Cum toată ziua mă jucam...
Şi tot nu mă mai săturam...

În zadar încerc acum


Să mă mai joc... însă n-am cum...
Şi oricât aş încerca...
Ştiu că nu voi mai putea.

Doar o dată joci pititea,


Doar o dată alergatea,
Doar o dată prinselea pe cocoţatea...

Toate astea au trecut


Şi vremea astfel a făcut:
A uitat jocul copilăriei,
Dăruitor al bucuriei!
Numai sufletul a mai rămas,
Captiv în jocul copilăriei
Şi mai bine de un ceas
Joacă-n hora veseliei...
Un zâmbet ce doar în poze îl vezi
Şi parcă nu-ţi vine să crezi
Că eşti tu… acel copil
Ce juca în propriul film.
37
Pagină realizată de Vali Gandore

38
CUPRINS:

EVANTAIUL.............................................1
OUĂLE FABERGE.................................4
FREE-RUN..............................................8
VALI, COPILUL TALENTAT…………10
DIN CREAŢIILE NOASTRE……….12

COLECTIVUL REDACŢIONAL:
DORA
ŞTEFI
VALI

COORDONATOR:
PROFESOR ANDREEA ŞERBAN

39