Mai 2010

Partener şi sponsor:

Basarabia, descoperită într-o lună

„Experimentul Transnistria” şi
teatrul absurdului geopolitic Micul trafic,
Interviu Roman Mihăieș marea dilemă
Fără ajutorul României, Republica Moldova
ar fi în pericol de transnistrizare

Două decenii de incertitudini
După douăzeci de ani de la cea
mai frumoasă întîlnire a celor
două maluri ale Prutului, lucru-
rile parcă nu prea s-au schimbat.
Din contra, asistăm zi de zi la
o indepărtare pentru care unii
ciocnesc cupe de șampanie.
Dar nu despre ei vrem să vor-
bim în această revistă, sînt prea
insignifianți. Ne adresăm celor
care nu ignoră adevărurile isto-
riei, nu își îndreaptă mînecile
cămășii în semn de resemnare
sau se întorc pe o altă ureche. Ați
înțeles bine, „Adevărata Basara-
bie” este pentru românii care nu
au uitat să simtă românește, pre-
cum au facut-o pe 6 mai 1990.
Atunci, pentru prima dată de la
destrămarea Uniunii Sovietice,
cetățenilor de pe malul stîng al
Prutului li s-a permis să treacă
frontiera fără pașaport sau vize.
Cîte flori a primit Prutul în dar
la acea oră! Dintr-o dată, nu
mai era asemuit despărțirii și
rupturii, nu mai întretăia două
pămînturi, ci le unea, printr-o
apă lină și cu un sursur alinat
de vocile timide ale românilor.
Cincizeci de ani de grăniceri
cu disprețul pictat pe chip și-
au găsit finalul. Apoi, frații și
surorile despărțite de forțe ar-
hicunoscute și-au lungit brațele
într-o horă în care nu a greșit ni-
ciunul mișcarea. Pe mal
erau așteptați
EDITORIAL
pagina 2
EDITORIAL
cu haine uscate, mese bogate și
muzică. Întregirea spirituală se
produsese.
Din păcate, aceleasi forțe care
i-au ținut despărțiți atîta vre-
me s-au opus atunci unei uniri
definitive. Nu s-a făcut nici un
pas concret, s-a pălăvragit doar.
Politicienii nu au ținut cont
de voința poporului, doar era
evident că toate își aveau rostul
lor, florile, hora, cărțile primite
în dar de basarabeni de către ro-
mânii din dreapta Prutului.
După Podul de Flori s-au
schimbat multe lucruri înspre
bine, deși decizia fundamentală
nu a fost luată. Tricolorul a fost
ales drapel de stat, Limba Româ-
nă și Istoria Românilor au fost
incluse în programa de studii
din școli și licee, iar basarabenii
s-au bucurat de primele burse
oferite de Guvernul Români-
ei. Am primit cărți, s-au creat
legături economice puternice,
pentru prima dată, după 50 de
ani atmosfera se detensionase.
Podul de Flori a creat și o lega-
tură puternică între intelectuali,
artiști din cele două state. De
fapt, ei au fost inițiatorii acestei
acțiuni, pe care au continu-
Redacția
at-o de-a lungul timpului. Uni- Editor:
ficarea spirituală s-a manifestat Igor Rotaru - Facultatea de
mai ales, prin recunoașterea Drept, Universitatea ”Ale-
valorilor comune, fie că erau de xandru Ioan Cuza” (UAIC)
pe o parte sau de alta a Prutului,
precum Grigore Vieru, Ion și Redactor șef:
Doina Aldea Teodorovici. De Victoria Canțîr - Facultatea
fapt, regretatul poet Grigore Vi- de Litere, UAIC
eru a fost și primul basarabean
care a trecut Prutul la Podul de
Redactor șef-adjunct:
Flori declarînd ulterior că, dacă
alții visau sa ajungă în cosmos, Lina Vdovîi - Facultatea de
visul său era să treacă Prutul. Litere, UAIC
Astăzi, bucuria primelor flori Redactori:
s-a pierdut printre cozi la am- Doina Rusu - FEAA,
basadă, miile de Euro plătite UAIC
pentru obținerea cetățeniei, Mariana Solonari - FEAA,
crearea unei false identitați UAIC
„moldovenești” pe care pînă și
unii tineri de aici continuă să o Radu Melnic - Facultatea
adopte. Se crează stereotipuri de Litere, UAIC
pe cazuri izolate, din cauza aces- Natalia Luncaș - Facultatea
tora și a ignoranței imaginea Ba- de Filosofie, UAIC
sarabiei s-a deformat în mintea
tinerilor din România. Iar asta Colaboratori:
e ceea ce nu ne dorim noi. Isto- Igor Drangoi - Facultatea
ria a fost cruntă, dar dacă nu ne de Drept, UAIC
vom mai plînge, ci vom face pași
Valeriu Gonta - Facultatea
concreți înspre descoperirea ră-
de Filosofie, UAIC
dăcinilor comune, Basarabia nu
ar mai ramîne în coada Europei. Rodica Crețu - Facultatea
„Adevărata Basarabie” o vom de Litere, UAIC
descoperi încet, de la un număr
la altul, pentru că nu poate avea Tehnoredactor și
chipul acoperit la nesfîrșit. design:
Cotelea Daniela - Facul-
tatea de Arte Decorative și
Design, Universitatea de
Igor Rotaru Arte George Enescu
 ATRAG PROIECTEAZĂ
Basarabia, descoperită într-o lună
Cîţi dintre cei din dreapta Prutului ştiu că după 7 aprilie 2009 Republica Moldova nu mai
este o ţară cu regim comunist? Cîţi dintre ei au auzit despre problema transnitreană şi de-
spre copiii care au suferit de pe urma acestui conflict îngheţat? Cîţi dintre ei îşi mai amin-
tesc despre Podul de Flori şi cîţi mai sărbătoresc Unirea Principatelor? Cîţi dintre tinerii români
cunosc cine este Eugen Doga, Stela Popa, Igor Cobîleanski sau cîţi dintre ei au auzit despre filmul
basarabean devenit deja o emblemă „Tunul de lemn’’. Campania „Adevărata Basarabie” reprezintă
cel mai amplu proiect organizat de Asociaţia Tinerilor Români din Afara Graniţelor (ATRAG) care
îşi propune să sensibilizeze şi să informeze despre realităţile din Republica Moldova.

Campania „Adevărata Basara-
bie” se va desfăşura în perioada
6 mai- 30 mai şi include organi-
zarea a 16 proiecte din domeniul
social, cultural şi politic.
Campania a început cu excursia
„Cunoaşte Basarabia”, în cadrul
căreia 45 tineri din partea dreptă
a Prutului care au vizitat Basara-
bia şi multe dintre locurile sale
pitoreşti, ATRAG oraganizînd
şi o întîlnire cu primarul de Chi-
şinău, Dorin Chirtoacă.
Una din tendinţele actuale ale
Republicii Moldova este deschi-
derea pe care aceasta şi-o doreşte
către Uniunea Europeana, un
subiect tratat pe larg în cercurile
politice de pe ambele maluri ale
Prutului. În acest sens, prima-
rul Iaşului, Gheorghe Nichita,
membri ai elitei intelectuale
(profesori universitari, istorici)
şi tinerii români de pe ambele
maluri ale Prutului au participat
pe 9 mai, chiar de „Ziua Euro-
pei” la conferinţa „Europa, vis
împlinit?”, ATRAG-ul cu OS-
SEI (Organizația Studenților la
Studii Europene Iași) punînd în
discuţie problemele cu care se
confruntă Republica Moldova
în calea aderării spre UE.
ATRAG promovează tinerele ta-
lente basarabene din Iași. În acest
sens, pe 23 mai în cadrul unei
expoziții de grafică dela Iulius
Mall, au fost expuse 14 tablouri
ale pictorilor basarabeni.
Problema transnistreană şi im-
pactul ei asupra posibilei inte-
grări a Republicii Moldova în
spaţiul comunitar este o altă
perspectivă pe care ATRAG o
materializează într-o conferinţă
intitulată “Transnistria de ieri,
de azi şi de mîine” care a avut loc
pe 28 mai. Necesitatea dezbate-
rii subiectului a fost sesizată de
către un grup de basarabeni în
urma unei proiecţii de film cu
aceeaşi tematică care şi-au măr-
turisit regretul asupra faptului
că cei care locuiesc în România
cunosc foarte puţin despre con-
flictul care are loc deja de 18 ani
în coasta Republicii Moldova.
Pe data de 18 mai, ATRAG a
organizat conferința „Medicul
din tine”. În cadrul acestui eveni- cureşti. Volumul este un docu-
ment, medicii din Iași au poves- ment şi o mărturie sinceră asu-
tit tinerilor basarabeni povestea pra evenimentelor din 7 aprilie
succesului lor, încercînd sa-i mo- de la Chişinău, iar prezentarea a
tiveze pe aceștia spre un viitor. inclus dezbateri pe tema libertă-
ţii presei din Republica Moldova
Poftiţi la un teatru... pof- dupa regimul comunist.
tiţi la un film... la un con-
Şi pentru că e primăvară ATRAG
cert live... poate o carte? va invită la iarba verde, însă nu la
un grătar, ci la o acţiune de salu-
ATRAG organizează un festival
brizare “Ce arunci, aceea creşte”
de filme vechi, filme bune şi ne-
preconizată pentru 22 mai şi are
bune cu actori basarabeni consa-
ca scop sensibilizarea studenţilor
craţi şi tinere talente, documen-
ieşeni cu privire la importanţa
tare istorice dar şi scurtmetraje
conservării mediului înconjură-
premiate la concursuri naţionale
tor.
şi internaţionale. Iubitorii de tea-
tru au ocazia de a asista la „Serile
Campania a fost încheiată cu un
teatrului basaraben”, activitate
concert cert live susținut de „Că-
culturală preconizată în peri-
tălin Josan” pe 26 mai, în club
oada 24-25 mai. Două trupe de
„Sky” pentru românii de pretu-
actori din Chişinău vor susţine
tindeni.
reprezentaţii pe diferite tema-
tici sociale actuale în Republica Campania „Adevărata Basara-
Moldova. bie” este un proiect îndrăzneţ,
poate visător, dar care promite să
În cadrul campaniei „Adevărata
schimbe la faţă tabloul sumbru
Basarabie”, Stela Popa, o jurnalis-
şi neinteresat în care este pictată
tă din Republica Moldova a pre-
„ţara de cealaltă parte a Prutu-
zentat la Iaşi cartea „100 de zile”
lui”.
lansată de ea în Chişinău şi Bu-
Mariana Solonari
pagina 3
 DRAG DE OAMENI
Cerșetorii de iubire de la Hecuba
Maria adoră să se joace cu bicicleta, lui Emi îi place să danseze sub muzica lui Michael
Jackson, iar Elena iubește poveștile. Mai ales cele cu Ileana Cosînzeana și Făt Frumos. Fie-
care din acești copii ascunde un univers aparte, o lume în care s-au refugiat fără voia lor.
Pentru ei fericirea nu înseamnă o bomboană sau o jucărie scumpă, pentru ei fericirea înseamnă
atenție și puțină afecțiune. Nu, ei nu sînt copii abandonați de către mame aflate în dificultate, ei
sînt copii care au învățat să prețuiască lucrurile simple, sinceritatea și dragostea oamenilor din
jurul lor…
de ea. Mi-a zis că sora Elenei – Găbița. Fiecare din Ileana Cosînzeana din poveste,
o cheamă Maria. acești copii reprezintă un univers doar că o vede cam rar.
A ridicat mîna şi aparte. Și pe măsură ce crezi că le
mi-a arătat pe de- cunoști dorințele, de fapt, îți dai Cristina a adunat cîțiva copii
gete că are patru seama că nu cunoști nimic des- pentru ai învăța cîteva elemen-
ani. Primul lucru pre lumea și drama acestei cate- te de dans. Copiii erau foarte
pe care mi l-a zis a gorii sociale. năzbîtioși, dar au promis că
fost: ”Vreau BIL- duminică vor fi cuminți și vor
CICHITĂ”. Am “Veți mai veni?!” învăța să danseze după muzica
rămas confuză adusă de Cristina.
pentru un mo- Nici nu puteam să-mi imaginez
ment, apoi mi-am că în capul lui Emi, băiețelul de La plecare, Maria ne-a condus
Sîmbătă, 20 martie, voluntari dat seama că este vorba despre opt ani, se ascunde următoa- pînă la poartă. Cu ochii plini de
din Asociația Tinerilor din Afa- bicicleta pe care o văzuse în apro- rea idee: „Mie îmi place să fiu o căldură inimaginabilă pentru
ra Granițelor au făcut o vizită piere. Am început să ne plim- indiferent pentru că așa atrag un copil m-a întrebat: ”Veți mai
copiilor din Centrul Rezidenţial bam. După zece minute, bicicle- atenția”. Mi-a zis că toți colegii veni?!”
Hecuba din Iași. Acest centru ta devenise cel mai căutat obiect lui de clasă rîd de multe ori de el
este destinat să ofere condiţii şi de ceilalţi copii, care făcuseră și copilul încearcă să fie ca ei, adi- A doua zi, un alt grup de tineri,
de viaţă decente şi un mediu o coadă după mine şi Maria. Era că „dur, indiferent și să facă haz membri ai Asociației Tinerior
securizant pentru ca mamele şi cam dificil, deoarece toţi strigau de cei mai neputincioși”. La final Români din Afara Granițelor,
copiii lor, aflaţi în dificultate, să în cor că doresc o plimbare. Și nu mi-a spus că-i place muzica lui le-au făcut o vizită copiilor din
îşi construiască un proiect de vi- era bicicleta pe care și-o doreau, Michael Jackson și Akon. Și m-a Centrul Rezidențial Hecuba.
itor pentru o viaţă autonomă şi ci atenția pe care o cerșeau atît de rugat să stau cu el pe-o bancă să Dacă vrei și tu să oferi un zâm-
împlinită. Am aflat ce gîndesc inofensiv. Colega mea, Cristina, ascultăm vreo două melodii. Pes- bet sau un ajutor unui copil, ia-ți
acesti copii, ce vise și ce planuri era ocupată cu un grup de copii, te ceva timp, Maria și Elena m-au buletinul în buzunar și mergi la
de viitor au. iar în jurul meu s-au adunat Ma- rugat să le zic o poveste. Le-am acest centru. Nu uita că și tu ești
ria, fratele ei George, Emi, Elena povestit despre Ileana Cosînzea- un copil, doar cu diferența că ești
De cum am intrat pe poartă, am - o fetiță care mi-a zis că-i place na și Făt Frumos. La sfârșit, Ele- mai fericit decît ei.
observat o fetiţă care stătea sin- mult în acest centru, pentru că na îmi zîmbește inocent și îmi
gură pe-o bancă. M-am apropiat tatăl ei nu e acolo ca să o bată - si spune că mămica ei seamănă cu Doina Rusu

Cărţi cu suflet românesc

DRAG DE OAMENI

pentru elevii din Basarabia

În perioada 16 martie – 27 colecteze în jur de 4000 de cărţi. Iaşi, Colegiul Naţional „Mihai lung tocmai de la Iaşi. Mem-
aprilie Asociaţia Tinerilor Instituţii, organizaţii, oameni cu Eminescu”, Colegiul Naţional brii ATRAG urmează să-şi
pagina 4

Români din Afara Graniţelor
(ATRAG) a desfăşurat cam-
pania de colectare a cărţilor
„Trimite o carte peste Prut”
elaborată de Liga Studenţi-
lor Basarabeni din România
(LSBR) şi implementată de
toate asociaţiile membre ale
acesteia. ATRAG a reuşit să
suflet mare au susţinut campania
şi au donat cărţi pentru școlile
din localităţile din Basarabia
ale căror biblioteci duc lipsa
de carți în grafie latină. Petru
Movilă, Dumitru Grumăzescu,
Asociaţia “Pro democraţie” din
Târgul Neamţ, Asociaţia Ti-
nerilor Jurnalişti Iaşi, Rotaract
Iaşi şi mulţi colegi – studenţi ai continue pînă la sfârşitul lunii
universităţilor ieşene sensibili la mai “pelerinajul” de distribui-
subtilităţile româneşti cu rădă- re a cărţilor cu suflet românesc
cini în Basarabia au contribuit la pentru elevii din Basarabia.
realizarea acetui demers cultural.
Gimnaziul „Andrei Lupan” din
Mihuleni, raionul Şoldăneşti a Mariana Solonari
fost primul care a beneficiat de
150 de cărţi care au făcut drum

Moștenirea care ne unește și ne desparte
Tinerii basarabeni sunt, la fel ca
şi cei români, marcaţi, subjugaţi
de greaua moştenire lăsată de în
urmă de cîteva decenii de comu-
nism: dezbinarea. Nici unii, nici
alţii n-au învăţat cît de impor-
tant este să te implici, să ajuţi sau
să critici cînd trebuie un regim,
o decizie, o persoană. Spun asta
şi mă gîndesc la incidentul pe-
Pe aici se poate trece
I-am cunoscut mai înt-
îi prin tîrgoveții din piață. Îi
recunoșteati după produsele pe
care le puneau pe mușamaua în-
florată și după biscuiții care erau
scoși din cutia de carton. Prima
imagine asupra basarabenilor se
creiona în jurul celor trei doam-
ne care stăteau la aceeași ultimă
tarabă din piață care-și spuneau
mai mereu glume și rîdeau cu fi-
ecare client.
I-am lăsat pe toți în același loc,
întîlnindu-i mai încolo la facul-
tate. Dincolo de orice poveste,
prejudecată sau stereoptip, fie-
care a reușit să-i cunoască cum
vroia el pe tinerii basarabeni.
De la colegii de cameră am aflat
pentru prima dată de petrecerile
pe care aceștia le țin, la faculta-
DE PE MALUL DREPT
trecut la întîlnirea celor doi şefi
de stat, Traian Băsescu şi Mihai
Ghimpu, care au venit la Iaşi la
sfîrşitul lunii aprilie.
Atunci, liderul Grupul de Iniţia-
tivă „Noii Golani“ a fost scos din
senin de pe listele cu studenţii
moldoveni care urmau să fi pre-
zenţi la dezbaterea celor doi pre-
te le-am văzut pofta acestora de
a învăța și de a cunoaște cît mai
multe lucruri noi. La fel ca cei
dinainte mea, ar fi foarte ușor
să creionez un portret despre ei,
după cum i-am văzut eu. Mi-aș fi
putut transforma părerea într-o
judecată de valoare, doar de dra-
gul de a spune că „uite, de fapt
basarabenii sînt.....”.
De fapt și de drept, nu știu cum
sînt toți aceștia și mai bine spun
cum sînt „basarabenii mei”. Cu
un zîmbet șăgalnic îmi împart
din micile lor bucurii (fie ele
personale sau chiar cele îmbră-
cate în staniol), ne întrecem în
a vorbi despre mîncare și cine
are cele mai bune plăcinte și la
final se lasă cu un fel „dar la noi
se face altfel”. Ai mei sînt ca niște
două incomode de pe listă, ci
faptul că nu suntem solidari
unii cu alţii. Nu avem dorinţa
de a schimba ceva, cît de puţin,
din ceea ce nu ne place în jurul
nostru. Singura constantă din
vieţile noastre paralele este vii-
torul apropiat: să organizăm ac-
ţiuni studenţeşti frumoase, bune
de trecut în CV, să nu deranjăm
pe nimeni, să treacă facultatea
fără incidente şi să ne găsim un
job bine plătit. Cred că din acest
punct de vedere nu există nicio
graniţă între tinerii români şi ba-
sarabeni, dezbinarea este o con-
stantă în viaţa tuturor.
Singurul gînd pe care-l pot avea
este să-i lăsăm pe SPP-işti cu ale
lor şi să nu uităm ce avem de fă-
şedinţi. Ce anume i-a făcut pe
cut: să ne păstrăm identitatea în-
organizatori să-l respingă pe „go-
tr-o societate în derivă.
lan“ am aflat mai tîrziu: acesta
pregătise cîteva întrebări „grele“
pentru demnitarii aleşi prin vot
să răspundă pentru acţiunile lor.
Alina Busuioc
Îngrijorător nu este faptul că
SPP-ştii le-au sugerat tinerilor redactor ”Adevărul de
basarabeni să scoată un nume, seară”
prieteni despărțiți de un Prut pe
care lesne îl pot vedea ca pe un
Mureș sau Olt, iar diferențele de
cetățenie și așa mai departe, nu se
văd decît atunci cînd vrei să arăți
buletinul ori pașaportul.
DE PE MALUL DREPT
Dar prima oară cînd i-am vă-
zut pe ei suferind a fost în urmă
cu un an, în timpul revoltelor
după alegerile din Republica
Moldova. Unii au plecat acasă,
încercînd să participe la toate la graniță au fost puse la pămînt,
pagina 5
evenimentele, alții au rămas aici, acum a mai rămas un singur gard
crezînd în sinea lor în schimba- de dat jos.
re. Emoțiile lor s-au transmis cu
ușurință, iar atunci am înțeles
că, deși nu se vede, între noi este
o diferență, iar aceea o înțeleg George Gurescu,
numai ei. Într-un final, a venit
și schimbarea regimului de la redactor ”Opinia veche”
Chișinău, sîrmele ghimpate de
 ACTUAL ŞI PROBLEMATIC
Micul trafic, marea dilemă
Bine aţi venit în România. Vă rugăm, actele la control!”. Zilnic, peste 100 de paşapoarte
albastre primesc ştampila pentru a intra în România şi, implicit, în Uniunea Europeană.
Procedura de trecere a Prutului este una anevoioasă şi necesită multă răbdare, tocmai
pentru că birocraţia relaţiilor dintre Republica Moldova şi România a fost ridicată la rang de
”parteneriat”, iar cozile formate în jurul instituţiilor românesti de la Chişinău amintesc de cele
din comunism, pentru pîine şi lapte. Obţinerea vizelor poate dura o lună, acordarea cetăţeniei
române - o viaţă şi asta în condiţiile în care aceste ţări pretind a fi două “inimi gemene”. Una a
ajuns mai departe, tocmai în UE, una încă mai asteaptă pe la cozi. Cea mai recentă este pentru
obţinerea permisului micului trafic de frontieră...
Băsescu şi studenţii basarabeni,
care a avut loc la Iaşi, pe data de
28 aprilie, preşedintele Români-
ei a declarat că au fost deja emise
în jur de 2000 de permise de mic
trafic de frontieră. „Procedura
acordării permiselor de mic tra-
fic de frontieră a fost simplifi-
cată, la fel si legea cetățeniei” a
declarat Băsescu.

Familia lui Constantin şi cei 1,5

milioane de moldoveni care vor
beneficia de acest permis îl per-
cep ca pe un pas mai aproape de
UE, un tărîm pe care Republica
Moldova rîvneşte să ajungă cînd-
va, prin intermediul României.
În legatură cu acest fapt, Traian
Băsescu a declarat în faţa studen-
ţilor basarabeni:

„Oamenii din Republica Moldo-

Aglomerație zilnică în punctele de trecere a frontierei va sînt la fel de îndreptăţiţi ca şi
oamenii din România să circule
Constantin Bejenari are 24 de turisit că cea mai mare nedrep- stantin. Acum lucrează în Chişi- liber în Europa, în România, să
ani şi este masterand la Univer- tate este că Ambasada României nău şi face „masterul navetă” la circule liber acolo unde poate
sitatea „Alexandru Ioan Cuza” de la Chişinău se află la 170 de Iaşi. Studiază Geologie de Sondă circula un european”. Realitatea
ACTUAL ŞI PROBLEMATIC

din Iaşi. Este originar din comu-
na Pelinei, într-o localitate care
se află la nici 10 km de graniţa
cu România. Încă de mic, Con-
stantin dorea să-şi facă studiile
în România, pentru că, spune
el, aici este locul lui şi aici ar fi
trebuit să trăiască. Şi asta pen-
pagina 6
km distanţă, iar graniţa, la o
aruncătură de băţ. Din această
cauză, în cei patru ani de facul-
tate, părinţii lui Constantin nu
l-au vizitat niciodată. „Părinţii
nu au fost niciodată la mine, nu
mi-au văzut căminul unde stau
sau prietenii pentru că proce-
şi Ambientală, o specialitate care de la Chişinău este alta, pînă a
nu îi oferă nici o perspectivă în ajunge în „ţările calde” teancul
Republica Moldova. După ter- de acte se îngroaşă, dosarele pen-
minarea masteratului, speră să se tru cetăţenie zac în praf, cozile se
angajeze la o firmă multinaţiona- lungesc, iar promisiunile oficiali-
lă în România. lor curg peste rîul Prut.
Cu un pas mai aproape de Constantin a depus dosarul

tru că a crescut cu „sindromul
graniţei”, cu bucuria de a se afla
mai aproape de români şi cu im-
posibilitatea de a trece de partea
cealaltă a Prutului. Cu acest gînd
s-au conformat părinţii lui Con-
stantin încă din 1940 cînd, în
urma unei împărţiri teritoriale,
satul lui a fost rupt de actualul
județ Galaţi. Constantin a măr-
dura de deschidere a vizelor este pentru obţinerea cetăţeniei ro-
UE mâne în 2007. De atunci nu a
prea complicată, iar Chişinăul se
află mai departe decât România” primit nici un răspuns, în ciuda
Permisul pentru micul trafic de
a declarat Constantin. După ce nenumăratelor scrisori şi procese
frontieră a venit ca un colac de
a terminat facultatea, el a primit de urgentare. El a mărturisit că
salvare pentru familia lui Con-
aviz de părăsire a ţării şi s-a în- visează la ziua în care va depune
stantin, care acum îsi va putea
tors în Moldova. „Am făcut stu- jurămîntul în faţa statului român
vizita rudele care au rămas de
diile într-o ţară europeană ca să după care va trăi în România cu
partea cealaltă a Prutului. În ca-
mă întorc în Moldova să fiu mu- drepturi depline. Pîna una alta,
drul unei întîlniri dintre Traian
ritor de foame” recunoaşte Con- permisul de mic trafic de fronti-
 ACTUAL ŞI PROBLEMATIC
eră este singurul act care îi poate
asigura lui şi familiei sale legătu-
ra cu România.
Promisunile privind deschiderea
consulatelor României la Bălţi şi
Cahul îşi vor afla deznodămîn-
tul abia pe 30 iunie. Din această
cauză părinţii lui Constantin au
făcut un drum pînă la Chişinău
pentru a depune actele pentru
permisul de mic trafic de fronti-
eră. Cozile şi formalităţile le-au
furat două zile şi urmează alte 30
pentru a ridica actul.
Lesa de 50 de kilometri a
statului român
Potrivit comisarului şef de po-
liţiei Alexa Ştefan, şeful Inspec-
toratului Judeţean al Poliţiei de
Frontieră Iaşi, în perioada 30
martie -3 mai 2010, prin cele
două puncte de trecere a fron-
tierei de stat, deschise traficului
internaţional în zona de com-
petenţă a I.J.P.F.Iaşi, au intrat în
România 1993 de cetăţeni ai R.
Moldova - 1829 prin Punctul
de trecere a Frontierei Sculeni
şi 164 prin Punctul de Trecere
Feroviar Iaşi - titulari ai permi-
sului de mic trafic. Acest lucru
demonstrează faptul că din mar-
tie, de la demararea procesului
de eliberare a permiselor, cetăţe-
nii moldoveni nu au ezitat să le
puna în practică. Din cele aproa-
pe 2000 de permise de mic tra-
fic de frontieră eliberate pînă în
acest moment, 1993 de cetățeni
au folosit acest act pentru a intra
în România, statistica care relevă
dorinţa, şi în același timp, nece-
sitatea moldovenilor de a trece
grabnic Prutul. Printre motivele
invocate de aceştia la intrarea în
Cozile de la Consulatul României la Chișinău
România se numără vizitarea de
către părinţi a copiilor aflaţi la
studii, vizitarea rudelor, dar şi
activităţi de interes economic.
Scopul trecerii frecvente a fron-
tierei trebuie să fie unul înte-
meiat - un detaliu stipulat în
acordul privind micul trafic de
frontieră şi, în acelaşi timp, o
realitate subiectivă în contextul
în care aceste două ţări au un
trecut, o cultură și o limbă în co-
mun. Constantin, familia lui, dar
şi toate familiile de moldoveni
stabilite pe teritoriile cedate la
1940, s-au conformat cu această
abordare, s-au mulţumit cu un
permis al cărui lesă nu se întinde
mai mult de 50 de km pe terio-
riul României. Mult sau puţin,
veți judeca la faţa locului. Între
timp, lupta cetăţenilor moldo-
veni cu morile de vize continuă,
iar micul trafic promite să se
transforme fie în marele trafic,
fie în marele bluf.
Victoria Canţîr
Mărul discordiei
Perspectiva Tratatului privind micul trafic de fronti-
eră a apărut după ce a avut loc extinderea spaţiului
european, inclusiv pînă la hotarele Republicii Mol-
dova. Documentul reprezintă o abordare europea-
nă faţă de necesitatea consolidării cadrului legal al
frontierelor externe ale statelor UE. Acest imperativ
a fost prevăzut în contextul eventualei intensificări a
circulaţiei transfrontaliere la graniţele UE, precum şi
în scopul ridicării oricăror obstacole pentru schim-
burile comerciale, sociale, interetnice sau cooperare
regională.
Tratatul de bază privind frontiera de stat reprezin-
tă o sursă de divergență între Republica Moldova şi
România de cîteva decenii, iar apariţia disputelor pe
marginea Tratatului privind micul trafic de frontieră
a reiterat, încă o dată, existenţa unor serioase dis-
pute dintre aceste două țări. S-a zvonit că Republica
Moldova ar fi inițiatoarea acestui demers, lucru care
este total eronat și care nu corespunde reglemen- ACTUAL ŞI PROBLEMATIC
tărilor europene. În conformitate cu acest Tratat,
dreptul la iniţierea procedurilor de negociere a unui
regim de mic trafic la frontierele externe ale UE îl
poate poseda numai membrii acesteia. Prin urmare,
afirmaţia potrivit căreia Republica Moldova a făcut
prima propunerea de a negocia asemenea document
este nefondată.
pagina 7
Tratatul privind micul trafic de frontieră a fost un
demers inițiat cînd regimul comunist de la Chișinău
era pe ducă, fiind, totodată și prima inițiativă legis-
lativă propusă de noua guvernare liberală.
Ultima a aplanat, în cele din urma, conflictele care
s-au iscat atunci cînd partea moldoveană a solici-
tat parafarea simultană a Tratatului de bază şi a celui
privind micul trafic de frontieră.
 ACTUAL ŞI PROBLEMATIC
„Experimentul Transnistria” şi
teatrul absurdului geopolitic
Lumea nu mai este condusă de oameni politici care să reprezinte elita omenirii, ci de
reprezentanţi puternici ai loby-urilor. Este o uriaşă escrocherie.”
Despre Transnistria am citit
cărți, s-a vorbit în ziare și la te-
leviziune, dar în pofida faptului
că a fost și este un subiect pole-
mizat la nivel internațional, este
foarte greu să percepi adevărul
sau în această problemă am pu-
tea vorbi despre „adevăruri”?
La 2 martie 1992 Republica
Moldova devine membru ONU,
ceea ce conduce la recunoaşterea
caracterului ilegal al auto-pro-
clamatelor Republici Nistreană
și Găgăuză.
Este ziua în care începe războiul,
prin declanşarea conflictului ar-
mat la Dubăsari, printr-o diver-
siune a separatiştilor, despre a
căror pregătire se ştia de multă
vreme, dar pe care autorităţile
statului moldovean nu au încer-
cat s-o dezamorseze.
Conducătorii politici din Trans-
nistria (unde limba vorbită în
majoritate în acest moment este
rusa) au înţeles că au şansa de a
separa această regiune mai boga-
tă decât restul Moldovei şi de a o
folosi în propriul lor interes. În
ACTUAL ŞI PROBLEMATIC
această regiune a Moldovei erau
amplasate cele mai multe puncte
de interes economic: fabrici, uzi-
ne, întreprinderi de stat etc.
Femei, copii, bătrîni, bărbaţi sînt
răpiţi, torturaţi cu sălbăticie, arşi,
împuşcaţi, aruncaţi în Nistru sau
în fîntîni; fetiţe de 6 ani sînt vi-
pagina 8
olate în faţa părinţilor. Familiile
îşi îngroapă morţii în grădini,
întrucît cimitirele erau minate.
Singura lor vină era aceea de se
declara români, de a vorbi limba
română, de a cinsti tricolorul, de
a se închina Maicii Domnului,
lui Eminescu, lui Ştefan cel Mare
şi Sfânt.
Konrad Lorenz
„În seara
zilei de 1
martie 1992,
gardiştii şi cazacii
au provocat un inci-
dent la o petrecere,
apoi au atacat poli-
ţia moldovenească,
chemată în ajutor;
politiştii au deschis
focurile, omorând un
cazac. Acest incident
a servit drept pretext
dislocării ultimei secţii
moldoveneşti de poliţie
dintr-un oraş transnistri-
an”. A treia zi au fost blocate
căile de acces dinspre Chişi-
nau spre Tighina, iar emisia
radioteleviziunii naționale
a fost închisă. La 14 martie,
gardiştii şi cazacii au aruncat
în aer podurile de la Vadul lui
Vodă de lîngă Dubăsari, de pe
şoseaua Chişinau – Volgograd.
Poziţiile moldoveneşti de lângă
Roghi sînt atacate, înregistrân-
du-se 15 morți. În acelaşi timp,
noaptea, satele nistrene au fost
luate cu asalt cu mine, grenade
şi rachete. Băncile din Transnis-
tria încetează operaţiunile cu
Moldova, la comanda Sovietu-
lui Suprem al Republicii,
La 17 martie se semnează un
nou acord de încetare a focului,
încălcat, de altfel, de către gar-
dişti. În ziua de 1 aprilie, Parla-
mentul Moldovei emite hotărâ-
 ACTUAL ŞI PROBLEMATIC
rea privind reglementarea pe cale
paşnică a conflictului.
Însă, chiar şi după încetarea fo-
cului, Rusia a continuat să ofere
regimului separatist sprijin mi-
litar, politic şi economic, per-
miţându-i să supravieţuiască şi
conferindu-i un anumit grad de
autonomie vizavi de Moldova.
Forţele de pace, adică armata
rusă şi forţele rebele, vor instau-
ra în Transnistria o „pace”, care
va însemna un regim de teroare,
nesiguranţă, agitaţii, intimidări
- „pacea” fărădelegii.
Cazul „Ilaşcu” - ultimii
deţinuţi politici din Euro-
pa
„Cel ce sacrifică libertatea pen-
tru securitate nu este nici liber,
nici în securitate” (Benjamin
Franklin). Ilie Ilaşcu, Andrei
Ivanţoc, Tudor Petrov-Popa şi
Alexandru Leșco au fost arestaţi
în iunie 1992 şi judecati ca „gru-
pul Ilaşcu”, de către un tribunal
transnistrian, pentru acte de
terorism. Ilie Ilaşcu a fost con-
damnat la moarte, Alexandru
Leșco la 12 ani de închisoare, iar
Andrei Ivanţoc şi Tudor Petrov-
Popa la 15 ani de detenţie.
În urma presiunilor internaţio-
nale, Ilie Ilaşcu a fost graţiat şi
eliberat, după nouă ani de deten-
ţie şi după ce a fost ales senator în
Parlamentul României, pe listele
partidului România Mare. În
anul 2004, la expirarea termenu-
lui de detenţie, a fost pus în liber-
tate Alexandru Leşco. În acelaşi
an, Curtea Europeană pentru
Drepturile Omului a condamnat
Republica Moldova şi Rusia în
cazul Ilaşcu şi a cerut punerea în
libertate a ultimilor doi membri
neşti Nistrene. Se crede că moti-
vul real al reţinerii este asocierea
politică sau refuzul lor de a spri-
jini autorităţile separatiste.
Transnistria, astăzi
Transnistria este considerată cea
mai serioasă zonă-problemă pe
harta vecinătăţii europene. Ea a
urcat, indubitabil cu câteva lo-
curi pe agenda politică interna-
ţională.
Nici un stat apărut pe ruinele
fostelei URSS nu se confruntă
cu problemele pe care le are Re-
publica Moldova. Toate nedrep-
tăţile şi erorile istoriei s-au adu-
nat, concentrate aici.
Se estimează că nu mai puţin de
100.000 din populaţia totală de
700.000 a Transnistriei sînt efec-
tiv cetăţeni ruşi. Cei care vorbesc
româneşte sînt definiţi ca „mol-
doveni” pentru a-i deosebi de
restul transnitrienilor. Reieşind
din considerentul că Moldova
refuză să recunoască recesiunea
Transnistriei, populaţia transni-
triană poate să profite de avanta-
jul de a fi moldoveni atunci când
le convine.
Astăzi, în Republica Moldova
este mai ieftin să telefonezi în
Vladimir Ilici Lenin, “apărătorul” Transnistriei
SUA sau Japonia, decît să apelezi
pe cineva din Transnistria. Şco-
lile cu predare în grafia latină,
puţine la număr au fost persecu-
tate şi forţate să preia alfabetul
chirilic. După ocuparea brutală a
punctului feroviar de la Tighina
de către autorităţile separatiste,
toate cursele feroviare au fost re-
direcţionate prin Nordul Repu-
blicii Moldova, evitând sectorul
transnistrian. Neglijând aceste
probleme, autorităţile de la Chi-
şinău au accentuat în permanen-
ţă statutul neutru al Moldovei şi
parteneriatul strategic cu Fede-
raţia Rusă. Cele două obiective-
cheie: demilitarizarea şi demo-
cratizarea Transnistriei, rămân în
continuare aspiraţii care necesită
timp pentru împlinire.
Totodată, aderarea la UE este o
tendinţă fanatică a statului mol-
dovean. Principalul obstacol îl
constituie problema transnistri-
ană, aceasta fiind discutată la ne-
sfârşit. OSCE are deja, de mulţi
ani, o misiune de observare la
faţa locului şi încearcă să ghide-
ze negocierile privind rezolva-
rea conflictului. Trupele ruseşti
staţionează în continuare pe te-
ritoriul moldovenesc, în pofida
obligaţiilor asumate de Rusia la
summit-urile OSCE din 1999 şi
2001.
Eşecul gestionării conflictului
transnistrean de către forţele
europene a dus la conturarea aşa
zisului conflict îngheţat, văzut
drept o nouă tehnologie politică
a timpului.
Iată o explicaţie dată de fostul
preşedinte al R.M. Vladimir Vo-
ronin despre cauzele conflictului
transnistrean: “Este evident că
conflictul din Transnistria con-
stituie doar o consecinţă a incon-
şistenţei clasei politice de la înce-
putul anilor ’90, o consecinţă a
zăpăcelii acesteia, o consecinţă a
lipsei de profesionalism a aceste-
ia şi a refuzului de a statornici un
adevărat stat independent”.
Au trecut 18 ani de la declan-
şarea conflictului de pe Nistru.
Dacă ar fi să credem statisticilor,
doar 800 de oameni şi-au pierdut
viaţa în luptele de atunci. Sute de
copii însă, cresc fără tată, sute de
tinere soţii văduve au realizat că
sînt sortite să facă faţă enormelor
greutăţi ale vieţii, pentru că soţii
lor au căzut, apărându-şi Patria.
Rodica Creţu
Igor Drangoi
ACTUAL ŞI PROBLEMATIC
pagina9

ai grupului, aflaţi în detenţie în

Transnistria. Autorităţile trans-
nistrene nu s-au conformat însă,
iar Federaţia Rusă a susţinut că
nu are cum să intervină în favoa-
rea deţinuţilor. Membrii „gru-
pului Ilaşcu” au fost acuzaţi de
uciderea a doi demnitari trans-
nistrieni şi de acte de terorism
împotriva Republicii Moldove-
 REPUBLICA MOLDOVA LA PĂTRAT
Fără ajutorul României, Republica
Moldova ar fi în pericol de transnistrizare
Pentru cei mai mulți studenți basarabeni, numele lui Roman Mihăieș este necunoscut.
Unii ar fi apelat la serviciile sale privind redobîndirea cetățeniei române, dar puțini sînt
cei care știu că avocatul „de succes” face parte din prima generație de basarabeni care
și-au făcut studiile în România după revoluția din 1989. Sociabil, carismatic și optimist, Roman
Mihăieș este un prieten apropiat al Asociației Tinerilor Români din Afara Granițelor. De orașul
Iași s-a îndrăgostit din prima zi, dar chiar dacă ar putea da timpul înapoi, s-ar întoarce în Repub-
lica Moldova, acolo unde românii nu vor să fie lăsați în afara perimetrului european.
depun dosarul la L.N.: Cum ați fost tratat, în spe- R.M.: Sunt mai multe probleme
Facultatea de Fi- cial în mediul universitar, ca fiind în sistemul de învățămînt din
losofie, însă sub din prima promoție de studenți Moldova. Probabil că cea mai
influența unor basarabeni în România? mare este legată de faptul că di-
amici am optat plomele obținute în Republica
pentru Facultatea R.M.: Anul întâi a fost cel mai Moldova (R.M.) sunt recunos-
de Drept și să știți greu, bineînțeles. În mediul cute doar de către patru state din
că nu am regretat universitar am fost primiți exce- afara C.S.I.-ului (n.r.: Comuni-
niciodată, căci Fa- lent. Îmi aduc aminte, în speci- tatea Statelor Independente),
cultatea de Drept al, de domnul profesor Răuțchi ceea ce face ca studiile superioare
a Universității care era decan la acea vreme al din R.M. să nu fie apreciate la ni-
„Alexandru Ioan Facultății de Drept, originar fi- velul corespunzător.
Cuza” este una ind și el din Basarabia. Cu ajuto-
plină de istorie, rul lui, am reușit să ne integrăm L.N.: Cum credeți, ce stă în spate-
Luncaș Natalia.: Cum vedeați care a cultivat cunoștințele și mai rapid în mediul universi- le unei cariere de succes?
România în momentul ’90 când, are o mare importanță în ceea tar din Iași. Cu certitudine că
brusc, ați simțit libertatea pe pie- ce privește toate succesele și re- a trebuit să muncim mult ca să R.M.: Multă muncă și talent, dar
lea dvs? zultatele multor personalități cîștigăm stima colegilor de facul- și puțin noroc. Cariera înseamnă
remarcate atît din România, cît tate și a profesorilor. dedicație totală și competiție
Roman Mihăieș: Pentru mine, și din Republica Moldova. dură, mai ales în domeniul avo-
ca de altfel și pentru marea L.N.: Povestiți-mi o aventură din caturii. Cunosc mulți studenți
majoritate a primilor basara- L.N.: Și, atunci când ați ajuns cămin, cu toții știm că un student eminenți la studii, care, însă nu
beni care au mers la studii în aici, imaginea din mintea dum- nu este pe deplin student dacă nu au reușit să-și construiască o ca-
România, a fost un eveniment neavoastră, legată de România, a a stat vreodată într-un cămin. rieră de succes din simplul motiv
REPUBLICA MOLDOVA LA PĂTRAT

așteptat de multă vreme. Noi am
susținut examene la Chișinău și
pe data de 31 septembrie 1990
am plecat din gara feroviară
Chișinău spre Iași cu un tren
personal. La Iași am ajuns sea-
ra. Am fost repartizați în cămi-
ne în dependență de facultăți,
iar dimineața ne-am prezentat
la Universitatea „Alexandru
Ioan Cuza” care ne-a fascinat
prin măreția sa. Apoi am făcut
pagina 10
coincis cu cea reală? Ce impact a
avut diferența dintre societățile de
pe cele două maluri ale Prutului
asupra dumneavoastră?
R.M.: Visam să văd România, să
văd Bucureștiul, Iașul, Suceava,
marea, muntele și alte locuri pe
care, de altfel, le văzusem doar
la televiziunea română ce o vizi-
onam atunci. Când am ajuns la
R.M.: Într-adevăr, am locuit pa-
tru ani în căminele din Iași. Am
fost cazat, pe rînd, în complexele
Pușkin (n.r.: actualul Titu Maio-
rescu), Târgușor și Codrescu. În
primul, sîmbăta, de obicei, aveau
loc chefuri, zile de naștere și alte
serbări în sălile de
lectură și îmi aduc
aminte cu nostalgie
că nu au avut caracter pentru a
înfrunta greutățile.
L.N.: Pentru a înainta un pro-
iect unionist legat de România și
Republica Moldova, este necesar
referendumul prin care cetățenii
Moldovei să decidă dacă ei vor

Iași, am fost fascinat de cultu- de acele seri și nopți

cunoștință cu Iașul, capitala
culturală a României, un oraș
deosebit de frumos și primi-
tor, cu oameni calzi la suflet și
credincioși în Dumnezeu.
L.N.: Într-adevăr vă doreați să
faceți, Facultatea de Drept?
R. M.: La început am vrut să îmi
ra și istoria ce domină în acest interesante, petre-
oraș. Am rămas impresionat și cute cu muzică și
de oamenii culți și cumsecade dansuri.
care ne-au ajutat să ne integrăm
cît mai repede. Fără îndoială că L.N.: Care ar fi cea
studenții basarabeni au benefici- mai mare problemă
at din plin și au devenit mai culți cu care se confruntă
si inteligenți după contactul cu astăzi sistemul de
orașul gazdă și oamenii săi. învățămînt din Re-
publica Moldova?
 REPUBLICA MOLDOVA LA PĂTRAT
să existe în componența unui nou
stat român și prin votul lor să se
hotărască acest lucru. Credeți că
la etapa actuală acest pas este uto-
pic?
R.M.: Unirea politică a țării
noastre cu România ar fi fost
posibilă pîna la declararea
independenței Republicii Mol-
dova la 27 august 1991, după
căderea URSS-ului. În prezent,
există alte realități și consider că
unirea Moldovei cu România,
dar și cu Italia, Franța, etc., se va
realiza în cadrul Uniunii Euro-
pene (UE), unde nu există ho-
tare și care după semnarea Tra-
tatului de la Lisabona are toate
caracteristicile unui stat confe-
deral. Astăzi este important ca
Republica Moldova să fie ajutată
să se integreze în UE, în calitate
de cel de-al doilea stat românesc,
acolo unde este, de fapt, locul său
firesc.
L.N.: În ceea ce privește integra-
rea europeană, se pune un mare
accent pe relațiile Moldovei cu
România. Care ar fi rolul Româ-
niei în procesul integrării și cum
ar trebui abordată această relație
pentru a evita impactul negativ
asupra unei părți destul de mari
a societății moldovenești, care nu
crede în valorile românești și igno-
ră adevăruri istorice importante?
R.M.: România a decis să fie
principalul avocat al Republicii
Moldova în drumul său către
integrarea europeană și acest
fapt trebuie salutat. Fără ajuto-
rul României, țara noastră va fi
în pericol de transnistrizare. Din
păcate, propaganda comunistă
a încercat, și parțial a reușit, să
impună minorităților pericolul
unionismului românesc. Însă,
după venirea la putere a AIE
(n.r.: Alianța pentru Integrare
Europeană), chiar și minoritățile
naționale filoruse au înțeles că
România este țara prietenă și
unii chiar au acceptat cetățenia
română.
L.N.: Întorcîndu-ne la perioada
anilor studențești, dacă ați avea
ocazia să vă întoarceți în timp, ați
face aceeași alegere de a vă întoar-
ce în Republica Moldova după fi-
nalizarea studiilor?
R.M.: Complicată întrebare,
însă cred că aș răspunde „da”.
Poate în România m-aș fi simțit
mai comod. Însă am simțit nevo-
ia să mă întorc după studii în Re-
publica Moldova și, în afară de
meseria de avocat, să mă implic
și în viața social-politică, astfel ca
să pot contribui la europenizarea
Republicii Moldova.
L.N.: Cum credeți că ar trebui
să procedeze tinerii care studiază
în România în prezent, după
susținerea licenței?
R.M.: Depinde de situația fie-
căruia dintre ei. Cei care au loc
de muncă și sunt satisfăcuți de
Republica Moldova - să se în-
toarcă. Cei care, însă, au găsit
oportunități în România, sau
chiar peste hotare - să se implice
acolo. Important este ca fiecare
în parte să nu uite niciodată de
Republica Moldova și să ajute în
măsura posibilităților țara de ori-
gine și concetățenii săi.
Natalia Luncaș
REPUBLICA MOLDOVA LA PĂTRAT
pagina 11
 ADEVĂRAŢII BASARABENI
Micul explorator de la
Colegiul Naţional din Iaşi
Despre Vladimir Rumleanschi am aflat întîmplător - un tînăr basarabean, elev în clasa a
XI-a, la Colegiul Naţional din Iaşi. Este unul dintre puţinii elevi care, începînd din clasa
a IX-a, a obţinut performanţe deosebite la olimpiadele naționale și internaționale de ge-
ografie. Are 18 ani, vîrstă la care a reuşit să călătorească în multe țări şi să cunoască oameni cu
diferite culturi.
Vladimir este olimpic la geogra- ştiinţă, deoarece este interdisci-
fie la nivel naţional şi internaţio- plinară, făcînd legătura cu multe
nal. Printre cele mai importante alte ştiinţe precum economia, is-
performanţe ale lui se numără toria. Spre deosebire de tinerii de
medalia de argint la Olimpia- vîrsta lui care iși iau informațiile
da Internaţională de Geografie de pe internet, Vladimir a po-
desfăşurată în Tunisia (2008) şi vestit că preferă cărțile, deoarece
medalia de aur la Olimpiada din sunt o sursă mai veridică și mai
Polonia (2009). Anul acesta, la calitativă de cunoștințe.
ADEVĂRAŢII BASARABENI
fel, ca şi în anii precedenţi a de-
venit cîştigătorul fazei naţionale Vladimir recunoaște că doar
şi urmează să participe la olimpi- datorită lecturii a ajuns la astfel
ada din Taiwan. de performanțe si că talentul
trebuie valorizat printr-un antre-
L-am întrebat de ce a ales Geo- nament constant. „Performanţa
grafia. Mi-a zis că preferă această depinde de foarte mulţi factori.
Depinde foarte mult
pagina 12
şi de circumstanţele
în care se realizea-
ză aşa că e greu să o
apreciezi doar prin
va­­loarea raportului:
talent / pregătire.
Cred că acest raport
variază în funcţie de
fiecare persoană de
a­p­titudinile acesteia
si de sufletul pe care îl depune în
ceea ce face” a mărturisit elevul
pentru care geogrgafia este mai
mult decit o disciplină, este o pa-
siune în care a clădit mult suflet.
„Profesorul m-a ajutat să
ating performanța”
Vladimir a ținut să sublinieze
rolul profesorilor în pregătirea
pentru olimpiade. El a decla-
rat că profesorul are un rol de
bază în primul rînd în formarea
elevului si apoi în pregătirea sa.
Pentru el profesorul de geogra-
fie a reprezentat atît un suport
moral pentru satisfacerea do-
rinţei de cunoaştere, dar şi un
factor motivant pentru obtine-
rea performanței. „Farmecul pe
care îl are un obiect pentru elev
este dat de stilul de predare a
profesorului şi de modul în care
acesta reuşeşte să îi capteze aten-
ţia. Profesorul care m-a pregatit
îmbina toate aceste calităţi şi îi
sunt foarte recunoscător pentru
suportul pe care mi l-a oferit.”a
povestit Vladimir, în ochii căruia
se puteau citi multă recunoștință
și respect.
Este o fire impulsivă si carisma-
tică. Preferă spontaneitatea, de
aceea, activitățile ieșite din co-
mun sînt cele în care se implică
cel mai mult. A destăinuit faptul
că mai chiuleşte de la ore, nu-i
place minciuna, considerînd-o
salvatoare doar în cazuri de ex-
cepţie, e principial, dar recurge şi
la compromisuri, îşi iubeşte mult
familia care l-a susţinut material
şi moral.
Doina Rusu
Întrebări de azi
pe mîine
Alb sau Negru?: „Alb,
fiindcă este compusă
din toate nuanţele de
culori şi poţi reda orice.
Dar poate și negru une-
ori...”
Eşti în locul lui Robin-
son Crusoe. Ce faci?:
„Aş lupta şi aş supravie-
ţui cu ajutorul credin-
ţei.”
Ai călători în...? : „Ja-
ponia, Canada, S.U.A.,
Brazilia, Indonezia şi
multe altele”.
Cum te împaci cu olim-
picii din alte ţări?: „La
prima impresie, spui
ca-s diferiți. De fapt,
sînt aceiaşi tineri ca şi
noi.”
Ce ai schimba în Repu-
blica Moldova?: „Atitu-
dinea politică şi atitu-
dinea cetăţenilor.”

„Dar la voi chipiu nu înseamnă șapcă?”
Despre reprezentări și identitate
Am știut mereu că drumul
fițuicilor mînjite de o mînă mică,
manevrată cu încredere doar în
fața hîrtiei, nu se va stinge între
copertele vernil ale jurnalului
din copilărie. La fel cum nu am
pus la îndoială nici faptul că în-
tre țara mea, Basarabia, de a cărei
răni nu mai pot vorbi, și oricare
alta din întreaga lume, aș alege-o
pe a doua. Am să fiu acuzată de
lipsă de patriotism, de egoism,
de tot vă trece prin cap în mo-
mentul în care lecturați aceste
text. Cu toate astea, nu mi-e
frică, și nu-mi va fi niciodată, să
spun că nu m-aș mai întoarce
acasă. E la o aruncătură de băț,
de aici, din Iași, de unde încerc
să îmi tivesc o nouă patrie, dar
de fiecare dată cînd mă întorc, o
fac doar pentru poveștile zvăpă-
iate ale surorii mai mici, pentru
mirosul de plăcinte din bucătă-
ria de vară a bunicii, sau pentru
afecțiunea din ochii mamei. Mai
nou, mi-e dor de un prichindel
neastîmpărat care mă va numi,
în curînd, „mătușa Lina”. Aceștia
sînt oamenii pe care i-am lăsat pe
celălalt mal, cei pentru care cele
patru ore petrecute pe un scaun
INTROSPECŢIE
strîmb și unsuros dintr-un mi-
crobuz cu traseul Iași-Chișinău
nu sînt chiar infernale. Atît,
însă. Dincolo de asta, indignă-
rile celor prinși în corzile unui
alt timp sau tînguielile naivilor
cu o speranță nătîngă în suflet
m-au obosit. Jocul ăsta ironic
al istoriei nu mă mai înflăcă-
rează. Îmi aleg modele de viață
și parcurg solitar un drum în
care variațiile afective legate de
Basarabia nu au loc. Îi admir, în
schimb, pe cei care încă nu s-au
desprins.
La Iași am învățat o sumedenie
de lucruri. Cum să îi înfrunt pe
cei care care zîmbesc atunci cînd
folosesc un arhaism sau pun un
accent pe o altă silabă. Am mai
învățat că poți lega prietenii care
nu se bazează doar pe o istorie
personală comună. Toate se
construiesc în timp, dacă perse-
verezi. Apoi, există bucate „ de
aici” la care mă trezesc visînd în
timpul cursurilor, iar bomboa-
nele Bucuria sînt cu-adevărat o
„bucurie” pentru unii. De fapt,
așa au început să îmi placă și
mie.
Inițial, voiam să ajung în Ame-
rica. Să primesc o bursă la una
dintre școlile superioare de
acolo și să hălăiduiesc și eu în
renumitele orașe care erau lățite
în fiecare seară de duminică pe
ecranul televizorului nostru de
factură sovietică. Am primit
o invitație de a sta acolo cîteva
luni, perioadă în care automa-
tismele specifice respectivului
popor, dar și multe alte lucruri,
m-au determinat să îmi fac un
vînt înapoi acasă, pe continen-
tul european. De fapt, așa am
ajuns la studii în România, deși
nici acest pămînt nu se situa
foarte departe de înlănțuirile de
imagini din mintea mea de co-
pil. Așa că mi-am mutat căruța
de vise la Iași.
Nu mi-am făcut prieteni basara-
beni din prima. Dimpotrivă, am
încercat mereu să îi evit, să îmi
strunesc exaltarea cînd auzeam
o melodie mai veche cu versuri
rusești sau cînd un miros de
borș îmi gîdila încăpățînat nă-
rile. De ce să fiu atrasă dacă de
asta fugeam? În plus, aveam o
altă preocupare, „românizarea”,
însușirea unei identități noi,
iar privitul înapoi îmi stătea în
cale. Am început să scriu pen-
tru o revistă pentru studenți,
am cunoscut atîția oameni noi,
încît în seara în care am ajuns
în cămin, după prima ședință
de redacție, nu am lipit geană
de geană ore întregi, încercînd
să le creionez figurile și să îmi
amintesc cum se numeau. Le
povesteam entuziasmată celor
de acasă despre noii mei colegi.
Îmi creștea inima în piept de
bucurie cînd observam pe chi-
purile foștilor amici o urmă de
invidie la pronunția unui nume
românesc. Oficial, intrarea mea
în România se produsese anume
în acel moment, cînd am putut
articula cu încredere fraza : „
Am prieteni români. Prieteni
foarte buni”.
Toată această goană după un alt
trecut încă nu a luat sfîrșit. De
fapt, nu știu dacă se va încheia
vreodată. Îi privesc cu încîntare
pe studenții basarabeni care ca-
ută febril adevăruri, care
nu se lasă domoliți de
o remarcă malițioasă.
Am început să-i
înțeleg , nu înainte
însă de a „deprinde”
o frică. Dacă fug
de ceea ce mă re-
prezintă, ce mă va
mai reprezenta?
INTROSPECŢIE
pagina 13
Lina Vdovîi

Drumul necunoscut al banilor europeni
Evenimentele din 7 aprilie au
avut ca rezultat schimbarea pu-
terii de la Chișinău. Regimul
Voronin a fost detronat dupa
opt ani de guvernare. În fapt, a
fost vorba, așa cum o arată do-
cumentele desecretizate și unele
dintre investigațiile Centrului
Anticorupție din Chișinău, de
o guvernare mai ales în interesul
clanului Voronin și al grupurilor
Copiii lui 7 aprilie, născuţi de două ori
Evenimentele de la 7 aprilie au
instituit, în primul rînd, o modă,
moda Podurilor de Flori, în di-
verse forme. E un trend firesc
şi benefic tuturor celor de pe o
parte şi de alta a Prutului care nu
mai sînt despărţiţi de ruşinoasa
sîrmă ghimpată. Asta şi multe
alte schimbări s-au produs de la
7 aprilie. Acestea au adus nor-
malitatea sau măcar încearcă să
o facă. Cele mai mari au venit
pe relaţia cu România. Nu mai
sunt acele vize ruşinoase pentru
DE PE MALUL STÎNG
cetăţenii români, există Acordul
de mic trafic, vizite politice re-
ciproce şi şirul poate continua.
Vreau să cred în continuare că
toate aceste schimbări nu au
pagina 14
fost zadarnice, iar jertfa tinerilor
a meritat. În sfîrşit, pare că Euro-
pa şi România ne-au auzit şi au
înţeles că nu gîndim toţi precum
Voronin. Noi sîntem altfel. Mai
departe, totul depinde de abili-
tatea politicienilor în care tinerii
au avut încredere şi cărora le-au
încredinţat viitorul.
Ne-am convins, în sfîrşit, că nu
DE PE MALUL STÎNG
de afaceri apropiate.
În plan extern, după
7 aprilie și alegerile
repetate din iulie,
Republica Moldova
a căpătat vizibilitate
și un sprijin finan-
ciar fără precedent.
Rămîne de văzut
cît din cele aproape
2 miliarde de do-
lari obținute de la
instituțiile internaționale și sta-
tele donatoare va fi cheltuit pen-
tru crearea de locuri de muncă și
cît va fi cheltuit „pe semințe”.
De la instalarea Guvernului Filat
nu a fost anunțată deschiderea
niciunei fabrici ori a altui tip
de unitate de producție de an-
vergură. Banii continuă să cur-
gă în buzunarele patronilor de
mai avem o societate în hiberna-
re, ci dimpotrivă, una care a reve-
nit la viaţă odată cu schimbarea
de pe 7 aprilie 2009. Apoi, există
şi un impact economic. Acum,
cei din UE pot privi cu mai mul-
tă seriozitate înspre Republica
Moldova. Uniunea Europeană
şi-a dat seama că ţara noastră nu
vrea să joace un rol pasiv în re-
laţia cu Europa, iar oamenii de
afaceri, inclusiv cei din România,
sunt mai interesaţi să investească
aici. Toate astea au fost posibile
numai datorită tinerilor care au
riscat atîtea. Ei au spălat obrazul
Moldovei de atîta roşeaţă. Este
adevărat că trebuie făcute unele
elucidări în legătură cu cine a co-
mis acte antisociale, dar asta nu
înseamnă că trebuie să îi învinu-
im pe cei care au ieşit în stradă.
Oricum, adevărul nu poate fi do-
sit multă vreme. Ar fi trebuit să
învăţăm pînă acum lecţia istoriei.
Din contra, ar trebui să le fim re-
cunoscători pînă la cer. Copiii lui
7 aprilie şi-au însuşit modele din
generaţia care s-a făcut auzită în
pizzeria, gogoșerii, restaurante, schimba. Primii vor fi tinerii, ac-
benzinării, show-room-uri auto. torii evenimentelor din aprilie.
Sistemul clientelar, mafiot, „cu- Este de datoria lor să ofere un
metrismul” tipic moldovenesc exemplu, să își asume obligațiile
mai degrabă s-a consolidat, sub și consecințele acțiunii lor de
amenințarea tînărului și fragi- atunci. Mă refer atît la tinerii care
lului regim declarat democratic, au ieșit cu pieptul gol și cu sufle-
așa cum a demonstrat-o recent tul plin în PMAN, cît și la pro-
cazul Muruianu, care a șocat mai vocatorii și furnizorii de pietre
degrabă politicenii europeni, de caldarîm. Schimbarea este in-
decît societatea din Republica erentă, nu poate fi evitată, și nici
Moldova. Consecințele dosaru- nu este de dorit. De dragul celor
lui Muruianu vor fi observate inconștienți, iresponsabili, care
curînd. Bruxelles-ul va sancționa nu înteleg tragismul realității în
cu siguranță acest derapaj. care au trăit în ultimii 20 de ani
și mai ales în ultimii opt.
Este încă o dovadă că acțiunile
violente, de la proteste de stradă Doru Dendiu,
la lovituri de stat, nu modifică
substanțial realitățile economice corespondent TVR din R.
și sociale. Trebuie să mai curgă
multă apă pe rîul Bîc pînă cînd
Moldova
mentalitatea oamenilor se va
Piața Marii Adunări Naționale
încă în anii ’90. Nu mai puteau
sta închişi în ţarcul lui Voronin,
ei au privit revolta ca pe un bilet
spre Europa, spre România. Da-
torită tinerei generaţii, au fost
eliberate drame ascunse de gu-
vernarea comunistă.
Stela Popa,
jurnalist, director al postu-
lui de radio „Vocea Basa-
rabiei”,
filiala București
Adevăratul 7 aprilie
Protestele din 6-7 aprilie 2009, au fost determinate
de rezultatele alegerilor parlamentare din 5 aprilie,
în urma cărora, Partidul Comunist obţinuse 50% din
voturi. Prin urmare, cîteva mii de tineri s-au adunat,
timp de două zile, pentru a protesta, în Piața Marii
Adunări Naționale, scandînd lozinci anti-comunis-
te. Demonstrațiile s-au soldat cu decese și cu de-
vastarea clădirilor Parlamentului și Președinției.

În perioade de criză, şefii celor
două state româneşti iși dau lecţii
de generozitate la Iaşi. Studenții
îi ascultau cu sufletul la gură.
Cuvintele președinților sînt cal-
de, parcă prea sincere. Mai ales
cele ale lui Traian Basescu, care
a afirmat cu dîrzenie că: „Decît
să donăm în alte zone ale lumii,
am prefera să donăm Moldovei
sumele care ne revin în cadrul
programului UE” (Monitorul,
29 aprilie). Celălalt președinte
a fost și mai „profund”. „Noi
românii ştim a ne ajutam. Să nu
uitaţi niciodată că sângele apă nu
se face” (Adevărul, 28 aprilie).
Desigur, noi românii ştim a ne
ajutam, știm și mai multe, dar
avem o problemă care ne dă peste
cap bunele intenţii – uităm foar-
ÎN BURTA PRESEI
Obrazul preşedinţilor
te repede. Există însă și o parte
mai buna a lucrurilor – se uită
selectiv. Faptul că sîntem români
nu este dat uitării, mai ales în
perioada campaniilor electorale,
dar promisiunile se uită, chiar
foarte repede.
„Traian Băsescu a promis că au-
torităţile române vor analiza „cu
deschidere” solicitarea preşedin-
telui interimar al Moldovei cu
privire la reducerea sumei plătite
de moldoveni pentru obţinerea
vizei de România” (România Li-
beră, 27 aprilie). Aşa s-au „ana-
lizat” şi cei 120 de euro pentru
permisul de şedere. Povestea e
veche, de nu-i mai cunoaşte ni-
meni povestitorul, dar e prea
bună pentru a fi dată uitării. To-
tul e „deschis”, îndeosebi gura,
numai că Oficiul pentru Emi-
grări şi Consulatul au nevoie de
acte cu semnătura ministrului,
care întîrzie să ajungă la destina-
ţie.
Avem o singură soluţie: să cău-
tăm prin pod certificatul de de-
ces al bunicilor. Aceasta e cheia
viitorului nostru, cu acest act
începe drumul spre marele „vis al
Basarabiei” – cetăţenia română.
„Luna trecută (n.r.: martie) au
devenit cetăţeni români 5.300
de persoane din Republica Mol-
dova. Obiectivul nostru este de
10.000 pe lună. Pînă la sfîrşitul
anului sigur vom ajunge la acest
număr”, (Evenimentul, 29 apri-
lie), crede Traian Băsescu. Pro-
babil acesta este singurul vector
care direcționează pe același
drum interesele de la Bucureşti
şi dorinţele basarabenilor. Da,
drumul este identic, scopurile
sint însă diametral opuse. Bucu-
reştiul vrea voturi, iar basarabe-
nii - să nu mai călătorească prin
containere pînă în Italia.
Totul poate fi justificat, mai ales
dacă eşti român. Să găseşti un
ţap ispăşitor e cea mai plăcută
ocupaţie a guvernelor noastre
şi acest lucru nu a fost foar-
te greu. Aruncă vina de pe un
umăr pe altul și își șterg obrazul
public. Pătați însă rămînem noi.
Radu Melnic
ÎN BURTA PRESEI
pagina 15
 TURIZM MOLDOVENESC
Din Basarabia, despre casa uitată
Soroca se aseamănă unei cutiuţe
vechi de bijuterii. Stă liniștită în
colțul ei şi aşteaptă să-ţi apleci
ochii asupra ei, să o regăseşti. Știe
că odată ce dai la o parte pelicula
de praf aşternută de ani sau neşti-
inţă descoperi nestemate. Prima
e Cetatea Sorocii, pomenită încă
din secolul al XV-lea, constru-
ită în formă circulară asemeni
multor fortăreţe vest-europene.
Începi să o cunoşti treptat din
discursul ludic al istoricului Ni-
colae Bulat, cu ale lui povestiri
desprinse din timpurile cronica-
rilor. Slovele acestora îşi găsesc
corespondent în graiul moldo-
venesc şi în zidurile groase de
piatră, atent clădite din istoria
neamului românesc.
Uitîndu-te de jur împrejur, nu
poţi decît să te pierzi în harta
precisă de turnuri circulare şi
să-ţi imaginezi cum temniţe-
TURIZM MOLDOVENESC
pagina 16
le ferecate cu porţi greoaie de
lemn şi-au deschis gurile cîndva
şi au prins în ele pe cei puţini
ce reuşeau să pătrundă-n cetate.
Ceilalți nu mai apucau să treacă
zidurile din rocă groasă, fiind
zăriţi prin ochiurile înalte ale
cetăţii direct din depărtarea Nis-
trului şi îndepărtaţi cu suliţe ori
aşteptaţi cu smoală fierbinte.
Imaginile sînt construite de Ni-
colae Bulat cu dinamism şi pasi-
une, ca vorbele unui unchiaş bă-
trîn care transmite, prin cuvinte,
moştenirea familiei. În acelaşi
timp, sentimentul că eşti acasă
prinde rădăcini.
Istoria scrisă de curînd
Mîndria i se citește istoricului în
voce şi în colţurile întoarse spre
cer ale buzelor cînd spune că,
fără cetatea din lunca Nistrului
ţările româneşti nu ar fi fost ce
sunt acum. În pereţii ei de piatră
s-au oprit duşmanii.
Următoarea bijuterie a micuţei
localităţi basarabene stă ascunsă
într-un vîrf de stîncă, înconjurată
de codrul des şi răcoros. Lumîn-
area Recunoştiinţei priveşte de
sus în depărtare, de la o distanţă
de peste 600 de trepte, cinstind
memoria eroilor anonimi, dar
mai cu seamă cea a poetului ne-
cunoscut, autor al Baladei Mi-
oriţa. Capela de aproape 30 de
metri clădită în urmă cu doar
şase ani îşi înalţă spre cer flacără
ipotetică, ce noaptea luminează
pînă-n capătul orizontului, ca
un far ce-şi aşteaptă marinarii
rătăciţi.
De abia de-acolo, din vîrf, reali-
zezi cît de mică-i lumea şi cum ai
vrea s-o prinzi în palme şi odată
cu ea să aduni toate pămînturile
româneşti din nou la un loc. Să
le închizi înapoi în cutia cu biju-
terii şi să nu se mai despartă ni-
ciodată. Doar accentele ruseşti şi
cuvintele străine ale celor din jur
te trezesc din reverie şi îţi mută
gîndurile şi privirea spre peisajul
rătăcit în timp. Verdele luceşte
crud din depărtare şi copacii se
îmbrăţişează într-un dans în doi
cu vîntul. El te aduce cu picioa-
rele pe pămîntul basarabean şi
îţi şuieră pe la urechi că încă nu-i
tîrziu.
Doar Nistrul stă cuminte la poa-
lele stîncii, şerpuind graniţa cu
altă lume. În apa lui, se oglindesc
două popoare; sub cerul reflectat
în el suntem toţi fraţi.
Gianina Petrucă