Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Dan Arsenie Sâmbătă, 18 Iulie 2009
Zonele montane sunt pline de satisfacţii pentru turişti, dar şi de pericole.
Recentul incident cu turiştii decedaţi în Munţii Făgăraş, cauzat se pare de
precipitaţiile abundente, ne-a determinat să întocmim un scurt ghid de
călătorie. Articolul este realizat în colaborare cu Serviciul Judeţean
SALVAMONT-SALVASPEO Bihor, sfaturile fiind redactate de un membru al
echipei de salvatori, Marin Adrian.
SFATURI
Ce trebuie să facă un turist sau un grup de turişti care rămâne peste noapte în
munte, echipat necorespunzător (fără cort, sac etc)?
Se evită orice fel de mişcări care nu sunt necesare.Moralul grupului trebuie menţinut
la cote cât mai ridicate. Orice tendinţe de panicare, plângeri etc. trebuie
evitate/eliminate din start. Discuţiile amicale, povestirile, glumele, cântatul împreună
sau solo reprezintă cele mai potrivite mijloace în acest sens.
La întâlnirea primului curs de apă, se urmează cursul apei în aval. În situaţia în care
se impune traversarea acestui curs, se caută locurile în care albia este mai lată,
nivelul mediu nu mai sus de genunchi şi viteza curentului redusă.
Sub nicio formă nu se strigă şi nu se aleargă. Băteţi în retragere încet, cu faţa către
animal, fără mişcări ample şi bruşte. Alegeţi o postură semighemuită, pentru ca
animalul să vă perceapă ca fiind mai mic, în înălţime, faţă de el. Dacă sunteţi înalt şi
staţi drept, vă poate lua drept un pretendent teritorial şi devine agresiv.
În situaţia în care aveţi un bagaj în care se află hrana, abandonaţi pachetul cu hrană,
lăsându-l uşor pe sol, fără a-l arunca către urs sau în lateral. Atenţia ursului, pe
fondul mirosului fin al acestuia, va fi atrasă de pachetul cu alimente şi puteţi obţine
un timp suficient pentru a vă îndepărta la mare distanşă. Dacă v-aţi retras şi observaţi
că ursul nu vă urmăreşte, decât cel mult cu privirea, puteţi să reluaţi mersul normal,
la o viteză ceva mai mare, dar fără a alerga.
Atenţie!!! Dacă întâlniţi pui de urs, retrageţi-vă rapid din zonă. Ursoaicele cu pui pot
ataca fără să fie provocate şi fără avertisment.
Încercaţi să estimaţi locul în care se află colegul şi stare sa, respectiv dacă e conştient
sau nu, ce simte, unde şi în ce fel s-a accidentat. Atenţie să nu dislocaţi pietre care
pot să cadă peste accidentat. Fie că sunteţi un grup, fie numai singur, nu încercaţi să
coborâţi la el decât dacă aveţi certitudinea că o puteti face în absolută siguranţă, fără
a avea nevoie de cunoştinţe şi echipament tehnic de alpinism.
Odată ajuns lângă accidentat, încercaţi să evaluaţi numărul şi gravitatea leziunilor.
Nu miscaţi din loc accidentatul!!! Este posibil ca prietenul dvs. să fi suferit o
contuzie puternică sau o fractură la coloana vertebrală. Puteţi interveni numai în
situaţia în care posedaţi solide cunoştinţe în tehnicile de acordare a primului ajutor
medical. În situaţia în care aveţi cunoştinţele respective, aplicaţi-le conform
procedurile învăţate. Pe cât posibil, accidentatul trebuie mutat într-o zonă în care să
fie ferit de căderile de pietre, acoperit cu o patură, sac de dormit sau jachetă, pentru a
fi protejat cât de cât de vânt şi ploaie, până la sosirea ajutorului. Dacă starea sa o
permite, accidentatului i se asigură
hidratarea constantă şi chiar consumul de alimente energetice pentru a menţine un
tonus fizic şi psihic ridicat. Sub nicio formă nu se administrează alcool!!!!
Ce faci dacă traseul este blocat de un râu revărsat?
În caz ca aţi fost surprins de o viitură, sub nicio formă nu trebuie forţată traversarea
torentului. Cu siguranţă nu veţi putea observa fundul albiei iar acesta este alunecos,
presărat cu gropi, şanţuri şi tot felul de obstacole ascunse. Nu pierdeţi din vedere
faptul că debitul torentului poate creşte de câteva ori în mod instantaneu. În plus,
puteţi fi lovit de materialul lemnos dus la vale de viitură şi chiar de bolovani
dislocaţi şi care se rostogolesc sub nivelul apei, împinşi de forţa curentului. Oricât ar
fi de greu de crezut, un astfel de torent poate disloca şi trimite la vale bolovani de
sute de kilograme.
Încercaţi să vă refugiaţi cât mai repede într-o zonă mai înaltă, de preferinţă pe
marginea cursului torentului. Evitaţi să vă urcaţi pe stânci sau copaci situaţi chiar în
calea apelor. Nu stiţi până unde se va ridica nivelul apei şi puteţi fi purtaţi de furia
torentului, cu copac cu tot.
Aşteptaţi scăderea nivelului apei chiar şi după oprirea precipitaţiilor şi abia apoi
reluaţi deplasarea.
În primul rând, o încălţăminte adecvată. Aceasta înseamnă bocanci sau ghete care au
pe talpă profile antiderapante. Pantofii de sport cu talpă uniformă, sandalele, pantofii
de stradă, cizmele tip “cowboy” etc. nu sunt adecvate pentru o deplasare în afara
unui drum public, în special pe o poteca accidentată.
Ciorapii pot fi din bumbac sau lână. Evitaţi ciorapii din fire sintetice, cu excepţia
celor special produşi pentru turele montane. E bine să aveţi o pereche de schimb.
Îmbrăcămintea trebuie să fie uşoară, comodă şi să sigure confortul termic în orice
moment. Evitaţi suprapunerea de elastice şi curele pentru a evita rosăturile. Lenjeria
e bine să fie din bumbac, pentru a asigura absorbţia şi eliminarea transpiraţiei.
Pentru partea de jos, recomandăm fie pantaloni lungi (preferabil din doc sau
material care să conţină şi bumbac, rezistenţi şi nu strânşi pe picior) sau pantaloni
trei sferturi sau scurţi combinaţi cu jambiere, pentru a proteja în caz de contact cu
plante iritante sau spinoase şi cu suprafata rugoasă a stâncii. În situaţia în care
utilizaţi pantaloni scurţi e bine să aveţi la dvs. şi un pantalon. Pentru partea de sus,
un tricou, cămaşă sau bluză, preferabil tot din fibre naturale
. Neapărat să aveţi la voi şi o bluză tip polo sau hanorac, din lână sau material tip
“Polartek” pentru protecţie termică în caz de răcire a vremi. De asemenea,
obligatorie este o pelerină de ploaie sau jachetă impermeabilă, care să vă protejeze în
caz că plouă.
Dar cel pentru mai multe zile, care presupune campare peste noapte?
Pentru o deplasare mai lungă de 1-2 zile, în afară de cele prezentate anterior, ţineţi
cont şi de următoarele aspecte:
Şerpii sunt activi dimineaţa şi spre seară, în timpul zilei fiind ascunşi pentru a evita
supraîncălzirea. Unele specii sunt active şi noaptea, când vânează. De regulă, stau la
soare în zone lipsite de vegetaţie, pe stâncării, rambleurile de cale ferată, marginea
şoselelor. Simt trepidaţiile paşilor persoanelor care se aproprie şi, de regulă, se
ascund rapid. Nu muşcă decât dacă au fost călcaţi direct, sunt în imediata apropiere a
cuibului sau se află în perioada de împerechere. De regulă, în muşcătura de apărare,
şarpele foloseşte foarte puţin venin sau chiar deloc. În muşcătura de atac, cantitatea
de venin inoculata poate fi însă destul de mare.
Recomandări:
În celelate situaţii, când din momentul muşcăturii până la aplicarea primului ajutor
trec mai mult de 4-5 minute, victima nu mai este lăsată să se deplaseze. Se aplică
comprese reci în zona muşcăturii. Victima se aşază pe o targă improvizată (pătură,
scară de lemn
, uşă etc) şi se transportă până la locul de contact stabilit cu salvatorii. Atenţie !!
Evacuarea de către grup se face numai în situaţia în care e posibilă deplasarea fără
niciun pericol de cădere!!!
Daca sunt pentru oameni care bat muntele in mod curent sunt relativ utile. Pentru
pantofari si alte categorii sociale de genul sunt complet inutile datorita motoului adoptat
de ei ( Nu ascultam de salvamont ca le este lene sa mai care un mort. ).
Oare cati turistii de weeckend au la ei macar o harta si o lanterna iar in picioare macar o
pereche de ghete de traking ordinare nu bocanci cu talpa de vibram si altele? Si cati dintre
ei nu sar de fund in sus 3 metrii cand tampitul ala de salvamontist le atrage atentia ca nu
au ce cauta intr-o anumita zona? Ca au mai fost ei acolo si stiu mai bine decat el ce
trebuie facut ca sa isi rupa gatul repede si cu caty mai mare tambalau. Pana turistul nu va
fi educat sa asculte indicatiile salvamontistilor iar jandarmii montani care pot da o
amenda nu vor fi prezenti in zonele de risc ceva mai multi decat caprele negre din pacate
tot se va muri pe munte. Muntele nu iarta prostia.
1. articol cu adevarat util...
cine are de gind sa mearga pe munte sa il citeasca de 2 ori.. chiar daca e amator
tot se lipeste ceva...
iar pe munte, in caz de pericol, gesturile simple ii separa pe cei care se intorc cu
bine si cu amintiri placute de "ceilalti". Multumesc Dane.
2. Raspunde
bumbacul
Imbracamintea din bumbac 100% nu este cea mai idela in conditii de efort; este adevarat,
bumbacul absoarbe transpiratia dar nu tricoul ramane ud si se ingreuneaza. Stratul doi
termic apoi nu mai e bun de nimic. De aceea in turele montane sunt de preferinta asa
zisele tricouri tehnice (bumbac fibra sintetica) ca strat de baza sau tricourile din lana.
Avantajul tricourilor de lana este ca lasa transpiratia sa treaca si in acelasi timp nu miros !
:)
Dezavantajul este ca sunt foarte scumpe!
Pt turele montane te imbraci in straturi (depinde, desigur de conditiile meteo): stratul 1,
de baza asigura izolarea termica prin a lasa transpiratia sa treaca ( deci nu o absoarbe!).
stratul 2 asigura pastrarea caldurii si stratul 3 ( in general geci softshell sau gore tex)
asigura protectia contra ploilor, ninsorii sau vantului.
3. Raspunde
4. Raspunde
Nedumerire
5. Raspunde
Cine este un om al muntelui si merge des pe munte stie cam care sunt pericolele si cam ce
trebuie sa faca in caz de pericol.Sunt bune sfaturile pe care le-ati dat insa ele nu au nici
un efect asupra pantofarilor care se cred buricul pamantului.
Se pare ca cei doi turisti morti erau bine echipati insa dupa cate am inteles eu au fost luati
de viitura chiar in momentul cand treceau un podet.Deci se pare ca a fost nesansa.
D-zeu sa-i odihneasca.
6. Raspunde