Semnale şi sisteme de măsură – Laborator M1 1 Semnale şi sisteme de măsură – Laborator M1 2

Lucrare de laborator nr. 1 Pentru un semnal periodic u(t), fără componentă continuă, cu perioada
Măsurarea distorsiunilor de neliniaritate T0=2π/ω0, gradul de distorsiune δ(u) se defineşte:
rev 7
(armonici )
U ef P (armonici )
δ (u ) = ⋅ 100% = (3)⋅ 100%
Scop: Măsurarea distorsiunilor pentru diverse tipuri de semnale. U ef ( semnal ) P ( semnal )
Măsurarea distorsiunilor unui etaj de amplificare elementar. unde prin Uef (u), P(u) se notează valoarea efectivă, respectiv puterea
semnalului u(t). După cum se observă, gradul de distorsiune al unui semnal
Breviar teoretic periodic indică cît de apropiat este acel semnal de semnalul sinusoidal. Un
Un circuit stabil, cu parametrii invarianţi în timp, este liniar dacă semnalul semnal sinusoidal pur are factor de distorsiuni 0% (nu are deloc armonici).
de la ieşire are componentele spectrale ale semnalului de la intrare (toate sau Semnalul periodic u(t) se poate descompune în Serie Fourier compactă:
doar o parte dintre ele) şi este neliniar dacă, la ieşire, semnalul are componente ∞ ∞
spectrale care nu se regăsesc la intrare. Prin urmare, dacă la intrarea unui circuit u (t ) = ∑ Ak cos(kω 0t + ϕ k ) = ∑ Ak cos(2π kf 0t + ϕ k ) (4)
se aplică semnalul x(t): k =1 k =1
x(t ) = A cos(2π f1t ) + B cos(2π f 2t ) (1) unde A1 este amplitudinea fundamentalei, iar Ak ( k = 2,3,4...) sunt
la ieşire, semnalul y(t), poate avea componente spectrale pe frecvenţele: amplitudinile armonicilor. Astfel, folosind relaţia lui Parceval, se poate rescrie
gradul de distorsiune:
pf1 + qf2 > 0 unde p, q ∈ Z* (2)
∞
1
Circuitul este liniar dacă semnalul de la ieşire are componente spectrale ∑ ( Ak )2 U ef2 ( semnal ) − A12
doar pe frecvenţele f1 şi/sau f2 ({p=1,q=1}, {p=0,q=1}, {p=1,q=0}), în celelalte δ (u ) = k =2
⋅ 100% = 2 ⋅ 100% (5)
situaţii circuitul este neliniar, iar componentele introduse de acesta se numesc
∞
U ef2 ( semnal )
distorsiuni de neliniaritate.
∑ ( Ak )2
k =1
După cum se observă, în spectrul semnalului de ieşire (pentru circuit Avînd în vedere modul în care a fost definit factorul de distorsiuni, o schemă
neliniar) se disting: principială pentru măsurarea δ va arăta ca în figura 1. Se foloseşte un
- armonici ale frecvenţelor f1 şi f2 (frecvenţele p·f1 şi q·f2 , cu amplificator cu un filtru selectiv în bucla de reacţie negativă. Închiderea
p, q∈ »* \ {1} ). comutatorului K scurtcircuitează filtrul, eliminindu-l efectiv din circuit.
- produse de intermodulaţie (frecvenţele p·f1+q·f2, cu p, q ∈ Z* ).
K
Există mai multe metode pentru determinarea neliniarităţii unui circuit sau Filtru Vca
sistem, în funcţie de gama de frecvenţă şi de tipul semnalelor de intrare. selectiv
Astfel la frecvenţe joase, se utilizează voltmetrul selectiv pentru a măsura
amplitudinea fiecărei armonici faţă de fundamentală (dacă la intrare se aplică un F0
Output
singur semnal sinusoidal) sau amplitudinile produselor de intermodulaţie faţă de
Amplif
amplitudinile sinusoidelor de la intrare (în cazul în care semnalul de intrare este Input Reglaj
o sumă de sinusoide). automat Vca
Se poate utiliza şi distorsiometrul, dacă dorim să măsurăm valoarea C∞ nivel Etalonat δ
efectivă a armonicilor comparativ cu valoarea efectivă a semnalului de la ieşire,
în cazul în care semnalul de intrare este un semnal sinusoidal de o singură
Figura 1: Distorsiometru – schema de principiu
frecvenţă.
În radiofrecvenţă se utilizează voltmetrul selectiv pentru a măsura puterea Măsurarea presupune două etape:
indusă într-o bandă de frecvenţe de către semnalele din benzile învecinate. 1. măsurarea valorii efective a semnalului (a fundamentalei +
Neliniaritatea unui circuit se datorează în general dependenţei neliniare armonicilor)
curent – tensiune, specifică dispozitivelor active. 2. măsurarea valorii efective a semnalului după eliminarea
Distorsiometrul componentei fundamentale (rămîn doar armonicile).
Semnale şi sisteme de măsură – Laborator M1
În etapa 1 comutatorul K este închis, eliminîndu-se astfel filtrul selectiv
responsabil de rejectarea componentei fundamentale. Se va măsura astfel
tensiunea efectivă a semnalului (fundamentala + armonici). Se va regla nivelul
semnalului de intrare pînă cînd indicatorul voltmetrului etalonat în valori ale
factorului de distorsiune (δ) va fi în dreptul gradaţiei 100% sau 0dB. Dacă
aparatul este prevăzut şi cu posibilitatea reglaj automat al nivelului, atunci acest
reglaj se va face automat.
În etapa a doua se introduce filtrul de rejecţie (comutatorul K este deschis)
se reglează filtrul selectiv pe frecvenţa fundamentală a semnalului realizîndu-se
rejecţia acesteia şi se măsoară puterea semnalului fără componenta
fundamentală. Datorită reglajului din prima etapă, indicaţia voltmetrului va
reprezenta suma armonicilor, raportată la 100% (semnalul + armonicile din
prima etapă), adică chiar factorul de distorsiune.
Observaţii:
1. Prin introducerea circuitului selectiv în reacţia negativă a
amplificatorului acesta se comportă ca un filtru de rejecţie. La frecvenţa de
oscilaţie a circuitului selectiv modulul funcţiei de transfer a acestuia este mare,
deci şi reacţia negativă va fi puternică, limitînd foarte mult amplificarea. Pentru
restul frecvenţelor reacţia negativă este slabă rezultînd o amplificare mare. De
asemenea, prin introducerea în reacţia negativă se îmbunătăţeşte şi factorul de
calitate al circuitului selectiv rezultînd un filtru de rejecţie cu selectivitate mare.
2. Condensatorul C∞ are rolul de a elimina componenta continuă din
semnalul de intrare. Prezenţa acesteia ar perturba măsurarea factorului de
distorsiune, deoarece nu este eliminată de filtrul de rejecţie, ea contribuind
astfel, în mod eronat, la puterea semnalului de distorsiune.
3. Factorul de distorsiune, aşa cum a fost definit, are semnificaţie doar
pentru semnal periodic sinusoidal. Pentru alte tipuri de semnale sinusoidale el
reprezintă raportul între tensiunea efectivă a semnalului şi tensiunea efectivă a
semnalului fără componenta fundamentală. În consecinţă, pentru aceste semnale,
factorul de distorsiune reprezintă abaterea acestor semnale faţă de semnalul
sinusoidal avînd perioada egală cu perioada semnalului măsurat.
În metoda anterioară se presupune că RSZ (raportul semnal zgomot) este
suficient de mare, astfel încît există armonici mult mai mari decît zgomotul în
banda de frecvenţă de interes. În caz contrar distorsiometrul se comportă ca un
indicator al RSZ pentru semnalul sinusoidal, întrucît el nu poate face diferenţa
între puterea armonicilor şi puterea componentelor zgomotului. De aceea este
util să se vizualizeze semnalul şi cu analizorul spectral.
Zgomot sunt considerate toate componentele spectrale a căror amplitudine
nu este corelată cu cea a semnalului şi care (de obicei) nu se găsesc pe
frecvenţele obţinute cu relaţia (2).
Moduri de funcţionare ale distorsiometrului GAD-201G
3 Semnale şi sisteme de măsură – Laborator M1 4
1. Măsurarea distorsiunilor
Caracteristici:
⇒ Aparatul este capabil să efectueze reglajul automat al nivelului
semnalului de intrare pentru a realiza calibrarea aparatului (aducerea acului
indicator al voltmetrului ce indică factorului de distorsiune (δ) în dreptul
gradaţiei 100%).
⇒ Aparatul realizează sincronizarea automată a frecvenţei filtrului de
rejecţie cu frecvenţa fundamentală a semnalului de intrare. Această sincronizare
se realizează cînd cele două frecvenţe sunt suficient de apropiate. Dublul
distanţei maxime între cele două frecvenţe, pentru care se mai poate realiza
sincronizarea o vom numi bandă de urmărire a distorsiometrului.
Regimuri de lucru:
• Funcţionarea în regim continuu (butonul SPOT/RANGE ne-apăsat)–
acest mod de funcţionare permite măsurarea distorsiunilor la orice frecvenţă din
domeniul de măsură (20Hz – 20 kHz). În acest mod, după introducerea
semnalului, utilizatorul trebuie să modifice frecvenţa filtrului de rejecţie pînă în
apropierea frecvenţei semnalului, apoi aparatul ajustează fin în mod automat
frecvenţa de rejecţie pe frecvenţa semnalului. Pentru modificarea frecvenţei
filtrului de rejecţie se va acţiona butonul Tuning Freq, în sensul semnalizat de
indicatoarele High şi respectiv Low prin aprinderea ledului roşu în dreptul
indicatorului corespunzător direcţiei în care trebuie modificata frecvenţa. Cînd
se ajunge în banda de reglaj automat al frecvenţei, ambele indicatoare sunt
stinse, aparatul acordîndu-se automat pe frecvenţa fundamentală a semnalului. În
acest moment, factorul de distorsiuni δ se citeşte direct pe afişaj.
• Funcţionarea în regim SPOT (butonul SPOT/RANGE apăsat) – în acest
mod aparatul permite măsurarea automată a distorsiunilor la trei frecvenţe fixe
(400Hz, 1KHz, 10kHz), fără să mai fie necesară ajustarea frecvenţei filtrului de
rejecţie manual (reglajul de frecvenţă este inoperativ). Aparatul măsoară
distorsiunile automat pentru toate frecvenţele situate în banda de urmărire din
jurul celor trei frecvenţe ale modului SPOT.
Pentru ambele moduri de funcţionare descrise selectarea scării de
măsură se poate realiza astfel:
• modul AUTO (butonul verde neapăsat) – În acest mod, se modifică
automat scara pentru afişarea distorsiunilor, cînd este nevoie să se comute pe o
altă scară. Această comportare este valabilă şi pentru funcţionarea ca voltmetru.
• Modul HOLD (butonul verde apăsat) – scara de măsură nu se mai
modifică automat, ci rămîne la valoarea existentă în momentul comutării în
modul HOLD.
2. Măsurarea tensiunilor
• Aparatul este prevăzut şi cu posibilitatea de a măsura tensiunea efectivă
pentru semnale sinusoidale. Pentru aceasta, pe lîngă afişajul pentru distorsiuni,
există şi un afişaj pentru valoarea tensiunii efective a semnalului de intrare.
Semnale şi sisteme de măsură – Laborator M1
Voltmetrul nu este de tipul true rms, el va măsura corect valoarea tensiunii
efective doar pentru semnal sinusoidal.
Desfăşurarea lucrării
A. Măsurarea distorsiunilor generatorului de semnal
1. Se măsoară gradul de distorsiune pentru semnalul sinusoidal generat de
generatorul de semnal disponibil la masă (reglajele distorsiometrului sunt
descrise în anexa A1 şi ale generatorului în A3). Gradul de distorsiune se va
măsura pentru frecvenţele f1=500Hz, f2=1KHz, f3=5KHz, f4=10KHz, f5=20kHz.
Se procedează în felul următor:
• se generează semnal sinusoidal (butonul WAVE de la generator) pe
frecvenţa corespunzătoare, semnalul introducîndu-se la intrarea
distorsiometrului. Ieşirea Y a distorsiometrului se va lega la intrarea
osciloscopului, pentru a vizualiza semnalul obţinut la ieşirea filtrului de rejecţie
(după eliminarea componentei fundamentale). Înainte de efectuarea acordului
(unul din LED-urile 13 sau 14 aprins), fundamentala nu este rejectată şi pe ecran
se va observa semnalul de forma sinusoidală (se apasă AUTOSET pe
osciloscop). După ce se efectuează acordul (ambele LED-uri stinse),
fundamentala este rejectată şi pe ecran se va observa un semnal de o formă
neregulată (armonici + zgomot).
• Măsurătorile se vor efectua în modul de afişare automat AUTO
(butonul verde neapăsat).
• Se va selecta modul continuu (butonul SPOT/RANGE pe poziţia
RANGE, adică ne-apăsat)
• Cu butonul SPOT/RANGE pe poziţia RANGE, cele 3 butoane [3] de
lîngă acest buton au semnificaţia conform inscripţiei de pe rîndul de sus:
x1,x10,x100 (unul singur din cele 3 butoane poate rămîne apăsat) şi sunt
responsabile cu selectarea domeniului de frecvenţe. Frecvenţa de lucru rezultă
din combinarea valorii butonului apăsat din setul [3] cu poziţia gradată a
reglajului rotativ [15]. De exemplu, frecvenţa de 500Hz se poate obţine din
următoarele combinaţii: reglajul [15] în dreptul valorii 500 şi butonul x1 apăsat
sau reglajul [15] în dreptul valorii 50 şi butonul x10 apăsat.
• Se alege o combinaţie ca mai sus, în funcţie de frecvenţa dorită; se
reglează butonul [15] în direcţia indicată de LED-ul care este aprins. Cînd
ambele LED-uri rămîn stinse, aparatul a intrat în banda de captură şi restul
operaţiei e automată.
• În acest moment se citeşte δ pe indicator, valoarea capului de scară
fiind dată de acel LED de sub indicator care rămîne aprins (100%, 30% ...
0.1%). În funcţie de acesta, se foloseşte pentru citire una din cele 2 scări de pe
indicator (cea cu capul de scara 1, respectiv cea cu 3). De exemplu, dacă e aprins
ledul de 0.3% şi acul este pe poziţia 2.5 de pe scara cu capătul 3 înseamnă că
δ=0.25%. Observaţie: la acest punct nu se va folosi scara de dB.
Cum variază δ cu frecvenţa? Explicaţi!
5 Semnale şi sisteme de măsură – Laborator M1 6
2. Se măsoară factorul de distorsiune pentru semnal sinusoidal,
dreptunghiular şi respectiv triunghiular (se schimbă din butonul WAVE). Pentru
fiecare tip de semnal măsurătorile se vor realiza la frecvenţa f1=2KHz.
Măsurătorile se vor efectua în modul continuu (butonul SPOT/RANGE pe
poziţia RANGE) şi modul de afişare automat AUTO (butonul verde neapăsat).
Să se deseneze semnalul de la ieşirea Y a distorsiometrului în cazul aplicării la
intrare a semnalului dreptunghiular (cînd filtrul de rejecţie este acordat pe
frecvenţa fundamentală) şi să se explice forma sa.
3. Se vizualizează semnalele de la punctul 2, în domeniul frecvenţă, cu
ajutorul osciloscopului.
Se cuplează oscioscopul în paralel generator (daca se lasa la borna Y,
nu se va observa fundamentala, iar nivelele nu vor corespunde, datorită
sistemului de control automat al amplificării !).
Se trece osciloscopul în modul de afişare FFT folosind butonul MATH
MENU, apoi se apasă repetat softkey-ul Operation pînă cînd este selectat FFT
(vezi şi anexa A2). Se reglează coeficientul de deflexie pe orizontală la valoarea
2,5 kHz/div. Să se deseneze spectrele celor trei semnale. Pentru semnalul
sinusoidal să se măsoare cu ajutorul cursorilor de amplitudine (Cursor-
>Type=Magnitude, Source->Math) nivelul fundamentalei şi nivelul
zgomotului, iar cu ajutorul cursorului de frecvenţă (Cursor->Type=Frequency)
frecvenţa fundamentalei.
Observaţie 1. Pentru măsurarea fundamentalei şi a zgomotului (pentru
semnalul sinusoidal) se recomandă utilizarea achiziţiei sample sau peak detect
(Aquire->Sample sau Aquire->Peak detect) şi vizualizarea cu persistenţă
infinită (Display->Persist=Infinite).
Observaţie 2. Atunci cînd se activează cursorii folosind butonul
Cursor, se aprind cele 2 LED-uri de sub reglajele de poziţie Y ale canalelor 1 şi
2. Aceasta înseamnă că aceste reglaje au funcţia alternativă, şi anume
deplasarea cursorilor.
Pentru semnalele dreptunghiular şi triunghiular să se măsoare nivelul
fundamentalei şi nivelul primelor celor mai mari 3 armonici şi frecvenţele pe
care se află acestea folosind cursorii. Pe baza acestor măsurători explicaţi
rezultatele obţinute la punctul 2. Comparaţi frecvenţele armonicelor măsurate cu
cele obţinute prin calculul Seriei Fourier Armonice (compacte) pentru cele 2
semnale. Explicaţi.
Observaţie 3. Pentru măsurarea fundamentalei şi a armonicelor
(pentru semnalele triunghiular şi dreptunghiular) se recomandă utilizarea
achiziţiei cu mediere (Aquire->Average cu Averages=32 sau 64) şi
vizualizarea fără persistenţă (Display->Persist=off).
4. Se va măsura gradul de distorsiune pentru un semnal sinusoidal de
frecvenţă 1kHz, folosind modul de lucru SPOT, la următoarele nivele ale
semnalului, citite pe voltmetrul [11]: 10dB, 0dB, -20dB, -40dB. În modul
SPOT cele 3 butoane [3] au semnificaţia conform inscripţiei de pe rîndul de jos
Semnale şi sisteme de măsură – Laborator M1 7 Semnale şi sisteme de măsură – Laborator M1
şi anume cele 3 frecvenţe prestabilite pentru acest aparat. Dacă semnalul de
intrare are frecvenţa conform butonului selectat, acordul se va face automat. Nu
mai are efect reglajul rotativ [15].
Atenţie! la citirea pe voltmetru se va ţine cont de scara indicată de LED-
urile care se aprind în grupul [8] (cele 8 LED-uri de sub indicatorul [11]). Se
vor aprinde 2 LED-uri, unul din grupul din stînga şi unul din grupul din
dreapta. Indicaţia fiind în dB, cele 2 valori corespunzătoare trebuie adunate la
indicaţia de pe indicatorul [11]. De exemplu, dacă indicatorul arată -5dB şi
sunt aprinse LED-urile de 10dB şi -60dB, valoarea este de -55dB.
Observaţie: pentru obţinerea nivelului de -40dB se va atenua suplimentar
semnalul de la generator (tasta SHIFT, apoi tasta -20dB).
Cum variază factorul δ indicat de aparat la cele 4 nivele şi de ce ?
5. Cu semnalul sinusoidal de la generator aplicat direct la intrarea
osciloscopului (în paralel pe bornele de intrare ale distorsiometrului) şi se va
vizualiza spectrul acestuia (folosind Math Menu -> Operation FFT) pentru
nivelele folosite la punctul 4. Se vor măsura folosind cursorii nivelul
fundamentalei şi nivelul zgomotului (plasînd cursorul orizontal aproximativ pe
valoarea de vîrf a acestuia). Pe baza acestor măsurători explicaţi rezultatele de la
punctul 4.
6. Se determină parametrii filtrului de rejecţie a fundamentalei (banda de
urmărire şi panta de atenuare). Se procedează în felul următor: se generează de
la generator un semnal sinusoidal de frecvenţă f=2kHz, cu nivelul 0dB, măsurat
cu voltmetrul [11]. Se acordează filtrul de rejecţie pe frecvenţa de 2 kHz în
modul RANGE. Se variază fin, în sens crescător, frecvenţa semnalului de la
generator (se selectează la generator folosind cele 2 butoane-săgeţi de sub
reglajul rotativ al frecvenţei de la generator, digitul corespunzător unităţilor de
hertz, pînă cînd acesta clipeşte şi se modifică valoarea acestui digit folosind
reglajul rotativ). Din acest moment nu se mai umblă la reglajele
distorsiometrului. Se va nota valoarea frecvenţei fs pînă la care indicaţia
distorsiometrului (indicatorul factorului de distorsiune) rămîne la valoarea
minimă. Se notează de asemenea această valoare minimă. După ce se depăşeşte
această valoare pentru frecvenţă, indicaţia factorului de distorsiune va începe să
crească (să scadă în dB). Se va nota valoarea frecvenţei pentru care factorul de
distorsiune, exprimat de data aceasta în dB, atinge valorile -40dB, -30dB, -20dB,
-10dB, -3dB, 0dB. Se repetă în mod similar măsurătorile pentru cazul în care
frecvenţa este variată în sens descrescător: se începe cu 2KHz, se caută valoarea
fj pînă la care indicaţia rămîne constantă etc. Să se determine banda de urmărire.
Reprezentaţi grafic caracteristica de frecvenţă a filtrului folosind
rezultatele de mai sus.
B. Măsurarea distorsiunilor unui etaj de amplificare de tip sarcină
distribuită
8
Se realizează amplificatorul din figura 2a. Se va folosi placa de test
(solderless breadboard); modul sugerat de plantare al componentelor, care se
aseamănă cel mai mult cu topologia schemei, este dat în figura 2b. Se va ţine
seama de modul în care sunt interconectate găurile: există multe grupuri de cîte
5 găuri interconectate pe verticală (de-o parte şi de alta a “şanţului” orizontal
care împarte placa în două) şi 4 rînduri lungi de găuri interconectate pe
orizontală (cîte 2 în partea de sus şi de jos a plăcii; fiecare rînd lung este
întrerupt la mijloc). Cîte un exemplu de interconectare pentru un grup vertical de
5 găuri şi un rînd orizontal sunt marcate cu linie punctată pe figura 2b. Atenţie!
2 sau mai multe grupuri individuale nu sunt interconectate între ele.
Este indicat ca intrarea vIN să fie conectată la firul care duce la borna V1 a
plăcii de test şi ieşirea vOUT la borna V2. Cuplaţi clemele-crocodil roşii ale
cablurilor de la generator şi osciloscop la aceste 2 borne. Nu uitaţi să cuplaţi
clemele negre la borna neagra GND şi firul de la GND să fie conectat la grupul
de găuri GND !!
Se va verifica cu ajutorul voltmetrului de c.c. că sursa de alimentare
furnizează circa 6V (alegeţi poziţia corectă a selectorului cu 3 poziţii); se va
conecta sursa de alimentare pe rîndurile orizontale de sus şi jos (VCC,GND). Se
foloseşte multimetrul numeric pe poziţia voltmetru (butonul DCV).
Atenţie! verificaţi cu voltmetrul de c.c. polaritatea firelor de alimentare,
înainte de a le cupla la placa, pentru a nu conecta alimentarea pe dos. Arderea
tranzistorului din cauza conectării incorecte va duce la penalizări !
Se foloseşte un tranzistor NPN de uz general (2N3904) în capsula de
plastic TO-92, cu terminalele dispuse ca în figura 3.
a) Să se calculeze PSF-ul tranzistorului (VB, VE, Vc, IE). Apoi să se
măsoare aceste valori folosind voltmetrul de c.c. Se va presupune VBE=0.7V şi
β>100.
b) Să se determine amplificarea circuitului: se reglează de la generator
frecvenţa de 20KHz şi nivelul semnalului de intrare astfel încît semnalul de la
ieşire, vizualizat pe osciloscop în colectorul tranzistorului, să nu fie vizibil
distorsionat (să aibă formă sinusoidală, ca în figura 4). Se calculează
amplificarea ca raportul între amplitudinea semnalului de ieşire şi cel de intrare
(cele 2 tensiuni se citesc pe osciloscop).
Observaţie: tensiunea de ieşire are componentă continuă nenulă, deoarece
amplificatorul este alimentat între 0 şi +6V, şi deci semnalul de ieşire nu poate
lua valori mai mici de 0V. Componenta continuă este valoarea VC obţinută din
PSF. Pentru a obţine la ieşire un semnal fără componentă continuă, ar trebui 2
surse de alimentare (+V şi –V).
Explicaţi ce valoare ar trebui să aibă in mod ideal VC din PSF pentru a
obţine excursia maximă a semnalului de la ieşire ?
c) Se măsoară gradul de distorsiune al semnalului de la intrarea şi
respectiv ieşirea amplificatorului în următoarele situaţii: semnalul de ieşire
Semnale şi sisteme de măsură – Laborator M1 9 Semnale şi sisteme de măsură – Laborator M1 10
nedistorsionat (apreciere vizuală) şi distorsionat prin limitare superioară sau Figura 4 Forme de undă pentru amplificator
inferioară (datorită blocării respectiv saturării), ca în figura 4. Se obţin cele 2
situaţii prin reglarea amplitudinii semnalului de la generator şi urmărind efectul Întrebări şi exerciţii:
pe osciloscopul cuplat la ieşire. 1. Se dă semnalul s(t)=4*cos(ω0t)+0.3*sin(3ω0t)+0.4*cos(5ω0t) [V].
d) Să se vizualizeze spectrul semnalului de la ieşirea amplificatorului Să se determine gradul de distorsiune teoretic al acestui semnal.
(Math Menu->Operation FFT). Să se observe variaţia raportului între nivelul
armonicelor şi componenta fundamentală în cele 2 situaţii de la c). Să se 2. Descompuneţi semnalele din figura 5 în serie Fourier compactă.
măsoare diferenţa maximă şi minimă (în dB) între fundamentală şi armonica a
doua (în condiţiile modificării nivelului semnalului de la intrare).
e) Se adaugă un condensator de circa 100nF în paralel pe RE. Astfel
configuraţia devine emitor comun. Se măsoară noua amplificare, similar cu
punctul b).
V =6V
CC VCC RB1 RC Figura 5
RB1 RC
12k Grup de
270 vout(t) C8
gauri
Semnalul
3. Frecvenţa de eşantionare a unui osciloscop este feş=10MHz. Care
C8 100nF Semnalul B C conectate
de iesire pe este frecvenţa maximă a unui semnal pentru care FFT-ul este afişat corect?
de intrare
T E orizontala
vin(t) 4. Ştiind că scara de frecvenţe (la afişarea FFT-ului pe osciloscop cu
RB2
RB2 RE Nx=10 div pe OX) este liniară, determinaţi Cxmax , dacă frecvenţa de eşantionare
RE a osciloscopului este fesantionare=100kHz.
6k2 205 GND
5. Dacă Cy=5dB/div, determinaţi U1/ U2 maxim care poate fi măsurat
Grup de 5 gauri conectate pe verticala
dacă Ny=8 div pe OY (care afişează FFT-ul semnalului).
Figura 2 a) Schema electrică Figura 2 b) Conectarea pe placa de test
6. Semnalul [V] este trecut printr-un circuit
neliniar cu funcţia de transfer . Să se determine factorul de
distorsiune al semnalului de la ieşirea circuitului. (Obs: nu se ia în considerare şi
componenta continuă la calculul δ).
7. Care este rolul filtrului de rejecţie din compunerea
distorsiometrului?
Figura 3 Aşezarea terminalelor la 2N3904
8. Un semnal are Uef=10V şi factor de distorsiune δ=1%. Să se
calculeze amplitudinea componentei fundamentale.
9. Să se calculeze factorul de distorsiune pentru semnalele din fig. 5.
t t t t 10. De ce creşte indicaţia gradului de distorsiune la micşorarea
nivelului semnalului, cînd se măsoară distorsiunile pentru semnalul de la
c) semnal distorsionat
generator?
a) semnal intrare b) semnal amplificat c) semnal distorsionat
datorită blocării trz. datorită saturării trz. 11. De ce cresc distorsiunile semnalului de la ieşirea amplificatorului
cînd se măreşte nivelul semnalului de intrare în amplificator?