Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Evaluare Depresie Si Anxietate
Evaluare Depresie Si Anxietate
Simptomele principale:
- min. 3 din listă= o evoluţie depresivă
- min. 5 din listă= depresie
1. Proastă dispoziţie
2. Scăderea vizibilă a interesului şi a plăcerii
3. Insomnie
4. Încetinirea ritmului psihomotor
5. Oboseală (fatigabilitate)
6. Sentiment de vinovăţie şi devalorizare
7. Scăderea capacităţii de gândire şi concentrare
8. Gânduri referitoare la moarte.
TEHNICI- cognitive:
Analiza funcţională a emoţiilor:
Scopul:
Pentru a constata dacă : -există permanent o proastă dispoziţie?
-în ce moment al zilei apare mai crescută depresia?
-dispoziţia se ameliorează când face o activitate?
1
TEHNICI comportamentale:
a) Analiza activităţilor
Tehnica:
Balanţa motivaţională, cu scopul:
- combaterii gândurilor negative (arg. pro şi contra)
- luării unor decizii importante (avantaje şi dezavantaje)
Evaluarea cantitativă:
Avantaje Dezavantaje
Arg. pro Arg. contra
- -
- -
- -
2
Se ia fiecare gând automat desprins din grila de monitorizare şi se trece prin
această evaluare, apoi se găsesc gânduri alternative împreună cu pacientul.
Încercăm să determinăm pacientul să vadă gândurile sale ca pe nişte ipoteze şi
nu ca pe nişte certitudini, astfel verificăm dacă ipoteza este adevărată prin
analizarea argumentelor pro şi contra ei.
INSOMNIA
Tehnicile nu se pot aplica în cazul insomniilor determinate de cauze organice,
somatice.
3
Grilă de monitorizare a igienei somnului:
Explicaţie: când are posibilitatea de a alege între situaţia aversivă şi somn s-ar
putea să o aleagă pe ce-a de-a doua, dacă nu, o ia de la capăt până când se
restabileşte reflexul somnului.
Relaxarea
Igiena somnului sunt cele mai frecvent folosite tehnici în insomnie.
Intenţia paradoxală
4
ANXIETATEA GENERALIZATĂ
Caracteristici: -griji neîntemeiate
-pacientul consideră neliniştea drept un mijloc eficient în
prevenirea şi eliminarea pericolului.
Schema cognitivă: „Pentru că sunt vigilent şi îmi fac griji legate de viitor,
necazurile nu mă pot atinge”. Pacientul îşi menţine astfel iluzia că deţine
controlul asupra lucrurilor întâmplătoare şi că este stăpân pe viitor.
Simptomele fizice: - tensiunea musculară
- accelerarea ritmului cardiac şi respirator
- vigilenţă excesivă şi permanentă
5. Rezolvarea problemelor
2. Restructurarea cognitivă:
5
Începând din şedinţa a doua (uneori chiar din prima) în urma explicaţiei
legăturii dintre gând-emoţie-comportament, i se dă pacientului „fişa de
monitorizare cognitivă”, cu următoarele capete de tabel:
!!! Există tendinţa unor terapeuţi începători de a induce înlocuirea unui gând
negativ cu unul pozitiv: ”N-ai nici un motiv să fii neliniştit, totul o să fie bine”.
3. Expunerea în nelinişte
Proceduri:
6
1. Identificarea şi notarea a două/trei sfere principale de nelinişte,
ordonate ierarhic (profesional, personal, de sănătate etc.).
2. Antrenament pe imagine- pe scene plăcute din viaţa pacientului.
3. Ierarhizarea situaţiilor generatoare de nelinişte.
4. Evocarea cât mai vie a primei nelinişti – i se cere pacientului să fie
atent la gândurile anxioase, în timp ce încearcă să-şi imagineze cel
mai dramatic rezultat de care îi este frică.
Ex.: întârzierea şoţului de la serviciu = catastrofă = imaginea soţului
inconştient lovit de o maşină.
După ce ne asigurăm că pacientul este capabil să invoce astfel de
imagini, trecem la reevocarea acestora şi păstrarea lor timp de câteva
minute(aprox.20).
Întreţinem imaginea pacientului în minte, pentru a-l ajuta să se
focalizeze, deşi acest lucru întăreşte dramatismul situaţiei (pacientul
este avertizat şi i se cere expres consimţământul la începutul
expunerii).
!!!!! Trebuie alese cu grijă cuvintele pe care le folosim, pentru a nu-i
accentua pacientului dramatismul situaţiei ci doar pentru a-i întreţine
imaginea dramatică.
Scopul: astfel pacientul se obişnuieşte cu imaginea şi nu se mai teme de ea.
La revenire, îl liniştim, îl calmăm pe pacient asigurându-l că nu a fost
decât o imagine. Repetăm tehnica până când diminuează sau chiar
dispare anxietatea.
5. După ce s-a scurs timpul expunerii îi cerem pacientului să
genereze cât mai multe alternative de interpretarea a situaţiei
generatoare de anxietate.
(Ex: soţul este reţinut la serviciu; este prins în trafic; este la
cumpărături; este la o bere cu prietenii.)
Pentru fiecare alternativă se notează nivelul de anxietate aferent.
!!! Atunci când expunerea nu mai trezeşte nelinişte (sau doar un nivel scăzut) în
ciuda unor evocări vii, se poate trece la următoarea nelinişte, altfel nu.
Scopul expunerii: expunerea repetată la acelaşi gând sau imagine care produce
nelinişte, poate determina pacientul să elaboreze o perspectivă mai obiectivă
asupra neliniştii, uşurând astfel aplicarea tehnicilor de restructurare.
!!! Expunerile iniţiale trebuie să declanşeze cel puţin un nivel moderat de
anxietate.
Dacă nu apare anxietatea, acest lucru s-ar putea datora:
1. Imaginile nu sunt suficient de vii şi clare.
2. Imaginile sugerate sunt prea generale şi îl împiedică pe pacient să se
focalizeze pe consecinţele cele mai nefaste.
3. Imaginile nu sunt reprezentative pentru sfera de nelinişti a pacientului
sau sfera respectivă nu are o contribuţie semnificativă pentru
simptomatologia anxioasă.
4. Se aplică tehnici învăţate sau spontane în timpul expunerii.
7
5. Pacientul evită procesarea celor mai reprezentativi stimuli ai neliniştii
( pacientul are imaginea în faţă dar gândul lui pleacă în altă parte).
6. Timpul de expunere nu este suficient.
7. Eşecul de a menţine aceeaşi imagine pe parcursul expunerii.
3.Blocarea comportamentelor de nelinişte
Deseori, la pacienţii cu anxietate, neliniştile sunt asociate unor
comportamente corective, preventive sau chiar ritualuri.
Aceste comportamente întăresc negativ pacientul pentru că au ca efect
reducerea temporară a anxietăţii.
Ex: telefoane frecvente la serviciul soţului pt a se asigura că totul e ok,
telefoane frecvente de la serviciu acasă, instrucţiuni preventive, refuzul de
a citi anunţuri mortuare etc.
De regulă pacienţii nu văd nici o legătură între comportamentele de
nelinişte şi întreţinerea anxietăţii. >>>>trebuie să abordăm acest domeniu
în scopul verificării convingerilor pacienţilor că aceste comportamente
împiedică producerea unor consecinţe catastrofale.
¤ Terapeutul îi cere pacientului să facă o listă cu comportamentele sale de
nelinişte.
¤ După identificare se monitorizează frecvenţa lor de apariţie într-o
săptămână.
¤ Înainte de a trece la exerciţiile de blocare a comportamentelor de
nelinişte, terapeutul înregistrează care sunt predicţiile pacientului privind
consecinţele blocării: Ce se întâmplă şi cât de grav?
¤ După ce exerciţiile de blocare au fost realizate, terapeutul ajută
pacientul să compare rezultatele exerciţiilor cu predicţiile făcute.
Explicaţie: Ajutăm pacientul să vadă că frecvenţa cu care se angajează în
efectuarea comportamentelor de nelinişte nu corelează cu probabilitatea
de apariţie a unor evenimente negative viitoare = testarea predicţiilor
pacientului= > ajută la restructurarea cognitivă.
!!! În anxietatea generalizată SISTEMATIZAREA e totul.