Sunteți pe pagina 1din 7

Securizarea datelor prin steganografie

Student: Iuliana Decu


Îndrumător: Ş.l.ing. Diana Ştefănescu,
Universitatea „Dunărea de Jos” din Galaţi,
Facultatea de Ştiinţa Calculatoarelor
Iuliana.Decu@yahoo.com
Diana.Stefanescu@ugal.ro

ABSTRACT: Reţele moderne de calculatoare fac posibilă distribuirea


documentelor, rapid şi economic. Distribuţia electronică a materialelor
protejate prin drepturi de autor este, deseori, însoţită de copiere si
distribuţie ilegala. Din acest motiv, oamenii s-au gândit cum să-şi protejeze
munca, cum să prevină aceste activităţi ilegale şi să urmărească distribuţia
unui document. Steganografia vine să rezolve o mare parte din aceste
probleme. Prin combinarea tehnicilor de criptare cu steganografia se
asigură o bună protecţie a transferului de date în format electronic.
CUVINTE CHEIE: Steganografie, steganaliză, criptografie

1. Introducere

Steganografia este o tehnică care permite utilizatorilor să ascundă mesaje în alte mesaje;
aplicând tehnici steganografice şi watermarking digital este posibilă ascunderea unor informaţii
privind drepturile de autor, cum ar fi numele autorului, data apariţiei, etc.
Unul dintre cele mai întâlnite formate electronice sub care se găsesc informaţiile în zilele
noastre este imaginea digitală. Steganografia pentru imagini reprezintă procesul de modificare a
datelor din imagini astfel încât să se poată insera diverse informaţii. În această lucrare voi analiza
metodele folosite pentru ascunderea informaţiei în imagini.

2. Steganografie vs. Criptografie

Criptarea reprezintă procesul prelucrării unor date sau a unui text (plaintext), printr-o serie de operaţii
matematice, care generează o formă alternativă a datelor iniţiale, cunoscută sub numele de text cifrat
(ciphertext). Datele criptate pot fi citite doar de către entităţile care au acces la cheia necesară
decriptării textului cifrat în forma lui originală. Criptarea nu ascunde informaţii, dar le face greu de
citit.
Scopul criptografiei este de a nu dezvălui înţelesul unui mesaj. Criptografia dezvăluie faptul că
există comunicaţie între două părţi.
Derivat din limba greacă, cuvântul steganografie înseamnă „scriere ascunsă", o colecţie de
tehnici dedicate camuflării unui mesaj astfel încât, chiar dacă mediul de comunicaţie este interceptat,
existenţa vreunui alt transport de informaţie decât cel implicit al mediului sa fie nedetectabilă.
Folosind steganografia, informaţia poate fi ascunsă în purtători ca: imagini, fişiere audio, fişiere text,

1
transmisiuni video şi de date. Când mesajul este ascuns în purtător se formează un stego-purtător.
Formatul datelor celor mai des utilizate sunt: .BMP, .JPEG, .mp3, .txt şi .wav.
Steganografia reprezintă modalitatea de ascundere a unui mesaj in alt mesaj. In mod clasic, un
mesaj plaintext (text simplu) sau cyphertext (text cifrat) este inclus intr-o fotografie digitală. Pentru un
observator neavizat este doar o fotografie; ea poate ascunde insă informatii suplimentare foarte
importante.
Scopul steganografiei este de a ascunde existenţa comunicaţiei secrete.
Steganografia implică ascunderea datelor intr-un mesaj deschis, astfel incât să fie dificil pentru
un adversar să detecteze şi să înlăture aceste date. Pentru a urma acest scop, există trei principii
importante folosite pentru a măsura eficacitatea unei anumite tehnici steganografice: cantitatea de date,
dificultatea detectiei si dificultatea inlaturarii.
• Cantitatea de date – cu cat de pot ascunde mai multe date cu atat tehnica este mai buna.
• Dificultatea detectiei – se refera la cat de usor este pentru cineva sa detecteze ca un mesaj a
fost ascuns. De obicei, exista o legatura directa intre cat de multe date se pot ascunde si cat de
usor este pentru cineva sa le detecteze. Cu cat se mareste cantitatea de date, cu atat se maresc
sansele ca cineva sa descopere ca exista infomatie ascunsa în acel fisier.
• Dificultatea stergerii implica faptul ca : o persoana care intercepteaza fisierul nu trebuie sa fie
capabila sa stearga în mod usor datele ascunse.
3. Metode steganografice

Exista trei moduri esentiale de ascundere a datelor: insertie, substitutie şi generare.


• Insertia - gaseste zone din fisier care sunt ignorate si pune informatia in acele zone. De
exemplu, majoritatea fisierelor contin un EOF sau un marcaj end-of-file. Cand se asculta un
fisier audio, player-ul se va opri atunci cand ajunge la EOF, deoarece se gandeste ca a ajuns la
sfarsitul fisierului. Se poate insera informatie la sfarsitul fisierului fara a afecta sunetul.
• Substitutia - gaseste informatie nesemnificativa in fisierul gazda si o inlocuieste cu noile date.
De exemplu, la fisierele de sunet, fiecare unitate de sunet auzita este compusa din cativa
octeti. Daca se modifica cel mai putin semnificativ bit, se va modifica usor sunetul, dar atat
de usor incat urechea umana nu va sesiza diferenta.
• Generarea - creaza un nou fisier pe baza informatiei din mesajul ascuns. De exemplu, o
tehnica de generare va lua fisierul cu informatia ascunsa si va produce o imagine care
seamana cu pictura artei moderne. Aceasta se face prin substitutia cu verde pentru fiecare bit
0, si galben pentru fiecare bit 1. Imaginea este creata bazandu-ne pe secventa de biti din
fisierul cu informatiile noi.

Procesul steganografic:

Fig. 1. Procesul steganografic

2
4. Steganaliza

Steganaliza este ştiinţa care se ocupa cu spargerea algoritmilor de steganografie şi descoperirea


fişierelor care ascund alte mesaje secrete (la fel cum criptanaliza se ocupă cu spargera algoritmilor de
criptare).
Se consideră că un algoritm de steganografie este bun dacă nu există nici o modalitate ca cineva prin
vreo metodă să identifice existenţa mesajului ascuns dându-se un cover-file.
Nu este nevoie să fie identificat mesajul, ci doar existenţa lui.
Disciplina care se ocupa cu decriptarea mesajelor ascunse poarta numele de steganaliza si se bazeaza
pe analiza statistica a imaginilor pentru a detecta pixelii ale caror valori au fost modificate. Daca cel
care face analiza dispune de varianta originala a imaginii, atunci este suficienta o simpla comparare cu
imaginea in care este stocat mesajul ascuns.

5. Steganografia in imagini

Imaginile digitale asupra cărora se pot aplica tehnici steganografice sunt: binare, de intensitate (nivele
de gri), color (RGB), indexate
• Imaginile sunt considerate buni purtători pentru că:
• Utilizate des, nu trezesc suspiciuni
• Uşor transmisibile
• Mesajul ascuns poate trece drept zgomot
Tehnici steganografice întâlnite la imagini sunt:
• Cel mai puţin semnificativ bit (LSB)
• Mascare şi filtrare
• Algoritmi şi transformări
In lucrarea mea am abordat metoda de subtituţie iar ca tehnici: cel mai putin semnificativ bitţi
subtituţia în paleta de culori. Ca tipuri de imagini, am folosit imagini true-color (RGB) şi imagini
indexate.
5.1. Imagini True-Color
Imagini cu adâncimi de 24 de biţi au pixelii reprezentaţi de 3 octeţi, câte un octet pentru roşu, verde şi
albastru.
Procesul de încorporare constă în alegera unui subset {j1, . . . , jl(m)} de elemente din fişierul purtător
şi efectuarea operaţiei de substituţiei cji= mi, care schimba cei mai puţini semnificativi biţi din
purtator (cover) cji cu biţi din mesaj mi (mi poate fi ori 1 ori 0). Se poate realiza o substituţie chiar şi
cu doi biţi mai puţini semnificativi din fiecare octet al purtătorului.
În procesul de extracţie, cei mai puţin semnificativi sunt extraşi şi aliniaţi pentru reconstrucţia
mesajului secret.
Procesul de încorporare a mesajului este descris în algortimul 1, iar procesul de extracţie este descris
în algoritmul 2.

Algoritm 1 Procesul de încorporare: substituţia celui mai puţin semnificativ bit


for i = 1,...,l(c) do
si ← ci end for
for i = 1 ...,l(m) do
calculează indexul ji unde va fi stocat al i-lea bit din mesaj
sji ← cji= mi end for

Algoritm 2 Procesul de extracţie: cel mai puţin semnificativ bit


for i = 1,...,l(M) do
calculează indexul ji unde este stocat al i-lea bit din mesaj

3
mi ←LSB(cji)
end for

Pentru ca destinatarul să poată decoda mesajul secret, el trebuie să aibă secvenţa indicilor elementelor
folosiţi in procesul de încorporare.
Exemplu:
Se inserează caracterul ‘A’ (10000011)
Pixeli gazdă: 3 pixeli vor fi folosiţi pentru ascunderea unui caracter de 8 biţi
Pixelii vor fi aleşi prin folosirea unei chei
00100111 11101001 11001000
00100111 11001000 11101001
11001000 00100111 11101001
După codificare:
00100111 11101000 11001000
00100110 11001000 11101000
11001001 00100111 11101001

Avantajele utilizării tehnicii celui mai puţin semnificativ


• Nu schimbă dimensiunea fişierului
• Este mai greu de detectat decât alte metode steganografice
• Uşor de implementat
Dezavantajele utilizării tehnicii celui mai puţin semnificativ
• Trebuie folosit acelaşi program pentru ascunderea şi recuperarea informaţiei
ascunse
• Dacă poza cu mesajul secret este compresată, informaţia secretă se poate
pierde
5.2. Imagini indexate

O imagine indexată conţine două tabele, o matrice de imagine şi o hartă de culori. Harta de culori
este un set ordonat de valori care reprezintă culorile din imagine. Pentru fiecare pixel din imagine,
matricea de imagine conţine o valoare care este un index în harta de culori.
Imagini GIF au adâncimi de 8 biţi, 256 de culori. Fiecare culoare RGB este reprezentată de un index.
În cazul acestor imagini se aplică tehnica LSB indicilor din paleta sortată după luminanţă. În acest caz
pixelii sunt reprezentaţi de un singur octet.
Dându-se o anumită imagine, paleta de culoare ordonată după luminanţă este cea din fig2. În figura 3,
putem observa rezultatele aplicării mesajului secret.

Fig 2. Paleta de culoare a unei imagini cu o adâncime de 8 biţi, ordonată după luminantă

4
Fig 3. Paleta de culoare a unei imagini cu o adâncime de 8 biţi, ordonată după luminantă, după
inserarea mesajului

6. Detecţie
Detecţia imaginilor stego poate cuprinde mai multe etape:
• Examinarea paletei de culori
• A dimensiunii fizice
• A diferenţelor între format, data celei mai recente modificări
• Analize statistice
• Analiza frecvenţei coeficienţilor funcţiei cosinus discrete

Metodele folosite în detecţie sunt:


• Analiză statistică
• Analiza frecvenţei coeficienţilor DCT
0.30

0.25
Relative frequency

0.20

0.15

0.10

0.05

0.00
0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10
Pixel value

Fig 4. Histograma imaginii purtător

5
0.30

0.25

Relative frequency 0.20

0.15

0.10

0.05

0.00
0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10
Pixel value

Fig 5. Histograma imaginii stego

7. Concluzii

Tehnologiile steganografice sunt o parte foarte importantă a viitorului securităţii Internet-ului pentru
sisteme deschise ca acesta. În acest context steganografia a devenit un subiect de actualitate pe net, in
contextul intimitatii electronice dar si a protectiei copyright.
Domeniul steganografiei este important în securitatea datelor. Impreună cu criptografia poate conduce
la o securitate sporită.
Cercetările se axează pe două direcţii:
1. Încorporarea informaţiilor drepturilor de autor, ascunse sau invizibile în diverse
mijloace media ce urmează să fie publicate
2. La polul opus: cercetări pentru detecţia traficului materialelor ilegale şi a mesajelor
ascunse publicate pe Internet
Steganografia ca metodă de codificare isi are si părtile sale bune. Ea se poate dovedi o cale eficientă si
mai mult decat alternativă pe directia introducerii unor noi solutii de transmitere si protectie a datelor.
Iată cateva exemple.
• NATPE (National Association of Television Program Executives): „Directionarea produselor
către locul in care se află utilizatorii” a fost sloganul folosit in 2001. Scopul: corelarea
companiilor implicate in introducerea si dezvoltarea de noi tehnologii cu furnizorii de
continut.
• O altă aplicatie apartine companiei Lucent Technologies, numită Media TraX, care integrează
informatie digitală in imaginile TV intr-un mod imperceptibil pentru ochiul uman. Această
informatie poate fi insă recuperată si folosită ulterior.
• In fine, poate cel mai cunoscut caz este „digital watermarking”, procedeul de introducere a
informatiei in imagine, muzică sau software, utilizand principiul steganografiei. Un model de
biti inserat intr-o imagine digitală, intr-un fisier audio sau video, poate contine toate
informatiile legate de copyright (autori, anumite drepturi etc.). Watermark-urile digitale trec
complet neobservate, vizual sau auditiv. Ele trebuie să fie indeajuns de stabile pentru a putea
face fată schimbărilor normale făcute fisierului, ca de exemplu aplicarea unor algoritmi de
compresie.
• Ar mai fi si folosirea procedeelor de „fingerprinting”: Internetul a creat noi modalităti de
atragere si mentinere a utilizatorilor, acum apărand din ce in ce mai multe posibilităti de a

6
construi servicii cu valoare adăugată. Aceste cercetări sunt utile in urmărirea si detectarea
celor care incalcă regulile de copyright.

Bibliografie

1. Multimedia Security: Steganography and Digital Watermarking Techniques for Protection of


Intellectual Property, by Lu, Chun-Shien, Publication: Hershey : Idea Group Publishing,
2005.
2. Hiding in Plain Sight: Steganography and the Art of Covert Communication, by Cole, Eric,
Publication: Indianapolis, IN John Wiley & Sons, Inc. (US), 2003.
3. Information Hiding Techniques for Steganography and Digital Watermarking
Artech House Computer Security Series, by Katzenbeisser, Stefan.; Petitcolas, Fabien A. P.,
Publication: Boston Artech House, Inc., 2000.
4. Coding for Data and Computer Communications, by Salomon, D., Publication: New York, NY
Springer Science & Business Media, 2005.
5. Techniques and Applications of Digital Watermarking and Content Protection
Artech House Computer Security Series, by Arnold, Michael.; Schmucker, Martin.;
Wolthusen, Stephen D., Publication: Boston Artech House, Inc., 2003.
6. http://en.wikipedia.org/wiki/Steganography
7. http://www.garykessler.net/library/steganography.html