RELAȚIA DINTRE STRATEGII COMPORTAMENTALE ȘI TIP DE

PERSONALITATE LA PROFESORI

Realizat Nadejda Ojog,

studenta anului III (BAC) gr. 42

Coordonator științific:

Veronica Calancea,

Master în psihologie,

Lector universitar

Rezolvarea multora dintre solicitările generate de societatea

contemporană industrializată, reclamă o mobilizare energetică deosebită,
folosirea cît mai eficace a timpului, inițiativa, controlul.
Individul supus unor astfel de cerințe tinde să-și dezvolte un tip de
comportament și un stil de viață caracterizat prin: competiție, agresivitate, tendința
spre supremație.
O dată cu aceste a apărut și necesitatea schimbării stilului de viață, acesta
implicînd un proces de adaptare, finisarea eficientă a acestui proces
depinde de strategiile comportamentale și trasăturile de personalitate
specifice fiecărui individ.
Generalizînd cele spuse mai sus, subliniem că problema alegerii şi
adoptării de către om a strategiilor eficiente de depăşire în condiţii
onorabile a situaţiilor dificile de viaţă a devenit în timpul de faţă extrem de
actuală şi reclamă implicarea cercetătorilor psihologiei în soluţionare ei
ştiinţifică.

Scopul investigaţiei îl constituie studiul relației dintre tipul de personalitate și

strategiile comportamentale la profesori.

Comportament - este o activitate observabilă a unui organism, o

interacţiune cu mediul său. [3]
 Strategii comportamentale – (copingul) reprezintă o strategie
multidimensională de control, a cărei finalitate este schimbarea, fie a
situației, fie a aprecierii subiective. [3]

Coping (care provine din to cope- a face faţă, a se adapta) reprezintă

un ansamblu de reguli prin care o persoană face faţă unei situaţii noi,
respectiv un pacient se adaptează unei boli, cel mai adesea cronice. [8]
Strategia de coping este proprie fiecărei persoane, şi este cel
mai frecvent „un răspuns condiţionat” dezvoltat de-a lungul timpului de
diverse situaţii mai mult sau mai puţin stresante.

Pe baza unor studii și observații personale Ioan-Bradu Iamandescu consideră că, o

vulnerabilitate față de stres poate fi întîlnită atît la indivizi cu trăsături de
personalitate accentuată, dincolo de limitele unei adaptabilități sociale
normale, cît și la indivizi cu diverse tipuri de personalitate neaccentuate, dar înclinați către
un comportament generator facil de stres psihic. [5]

Personalitatea - este elementul stabil al conduitei unei persoane; ceia ce o

caracterizează și o diferențiază de o altă personă. Fiecare individ are
particularitățile sale intelectuale, afective și conative, al căror ansamblu
organizat determină personalitatea. Fiecare om este totodată
asemanător cu ceilalți membri ai grupului și diferit de ei prin amprenta unică
a trăirilor sale. Singurătatea sa, fracțiunea cea mai originală a ”Eului” său,
constituie esența personalității sale.

Cercetarea efectuată a avut ca scop studierea aspectului teoretic și practic a

relației dintre strategiile comportamentale și tip de personalitate la profesori. În
urma cercetării putem concluziona că nu există o relație dintre strategiile
comportamentale (coping) și tipul de personalitate la profesori, după cum arată date
cercetării.
 În eșantionul selectat pentru cercetare au fost incluși 20 de profesori (grupul
experimental) și 20 de subiecți care activează în alte domenii (contabili, bucătari,
medici, infermiere, șoferi, ingineri), cu vîrsta cuprinsă între 28-40 ani.
Eșantionul a fost selectat astfel încît să scoatem în evidență tipul de
personalitate și strategiile comportamentale specifice profesorilor, pentru
a vedea dacă există legătură între aceste aspecte (tip de personalitate și
strategii comportamentale), în urma experimentului efectuat putem constata că
între strategiile comportamentale și tipul de comportament nu există o
relație directă. Referitor la tip de personalitate sau strategii
comportamentale specifice profesorilor constatăm că nu putem afirma
anumite aspecte specifice la acești parametri, majoritatea subiecților atît din grupul
experimental (profesori), cît și din grupul de control (subiecți din alte domenii) aparțin tipului
AB de activism comportamental, iar tipul de personalitate este foarte diferit la ambele grupe
studiate.

Putem scoate în evidență cîteva aspecte: la profesorii din liceu (grupul experimental)
evidențiem valori mai mari la parametrii testului pentru depistarea tipului de personalitate și
dereglările corespunzătoare posibile decît la subiecții care activează în alte
domenii (grupul de control), însă în ceia ce privește tipul de strategie
comportamentală la subiecții din ambele grupuri cel experimental și cel de control este în
mare parte aceiași. Se evidențiază în majoritatea cazurilor tipul AB de activism
comportamental care se caracterizează prin persoană orientată spre scop,
activă, cu interese multidirecționale, are capacitatea de a echilibra activitatea
profesională cu odihna, motorica și expresivitatea vorbirii sunt moderate,
nu manifestă tendința evidentă de dominare, persoane stabile emoțional, cu
comportament predictiv, manifestă rezistență la factorii stresanți, adaptabilitate la
diverse tipuri de activitate.

Examinînd datele experimentului realizat observăm că conform ipotezei

formulate, precum că, între strategiile comportamentale și de tipul de personalitate la
profesori există relație, nu s-a confirmat. Putem concluziona că odată ce
personalitatea se formează în raport cu mediul extern, ea are și o relație de
dependență față de factorii de mediu. Reiese că strategiile comportamentale
interacționază direct cu mediul extern, astfel tipul de personalitate și
strategiile comportamentale depind direct de condițiile de mediu.

BIBLIOGRAFIE

1. Athanasiu A., Elemente de psihologie medicală București: Editura

medicală, 1983-324 p.
2. Calancea Angela, Psihologia Personalității Chișinău: Î.S. F.E.P.”Tipografia
Centrală”, 2006 – 271 p.
3. Doron Roland, Francoise Parot, Dicționar de psihologie București: Editura
Humanitas, 2006 - 886 p.
4. Iamandescu Ioan-Bradu, Boris Luban-Plozza, Dimensiunea psihosocială a
Practicii Medicale București: Editura INFOMedica, 2003 - 408 p.
5. Iamandescu Ioan-Bradu, Psihologie medicală Ediția II-a, București: Editura
INFOMedica, 1997 – 315 p.
6. Iamandescu Ioan-Bradu, Manual de psihologie medicală București: Editura
INFOMedica, 1995- 280 p.
7. Kobîleanscaia L., Modаlităţi şi strategii de ajustare a comportamentului
la situaţii dificile de viaţă, Revistă de teorie şi practică educaţională
a Centrului Educaţional “PRO DIDACTICA” Nr.4 (38), 2006.
8. Sillamy Norbert, Dicționar de psihologie LAROUSSE București: Editura Univers
inciclopedic, 2000 – 347 p.
9. Елисеев О. П., Практикум по психологии личности, СПб: Питер,
2004 - 509 с. (Серия ”Практикум по психологии”)
10.Карвасарский Б.Д., Клиническая психология: учебник, СПб;
Питер: 2004 – 960 с. (Серия ”Национальная Медицинская
библиотека”)
11.Левин К., Теория поля в социальных науках СПб: Сенсор, 2000 –
368 с.
12.Либин А.В., Дифференциальная психология Изд. Смысл, 2000 –
550 с.
13. Лонингер С., Теории личности: познание человека, 3-е изд. СПб:
Питер, 2003 - 720 с. (Серия ”Мастерат психологии”)
14. Райгородский Д. Я., Практическая психодиагностика. Методики
 и тесты. Учебное пособие Самара: Издательский Дом ”БАХРАХ-
М”, 2004 – 672 с.
15. Райгородский Д. Я., Психология личности Т. 2. Хрeстоматия,
Самара: Издательский Дом ”БАХРАХ-М”, 2002 – 544 с.
16. Рубинштейн С. Л.,Основы общей психологии Изд. 2-е М.,
Просвещение,1946- 626 с.
17.Столяренко Л. Д., Основы психологий: практикум, Ростов н/Д:
Издательство ”Феникс”, 2003 – 704 с.
18. Lazarus R.S., Folkman S.- (1984) “Stress, Appraisal and Coping”, Springer
Publishing
Company, New York.