Tipuri de întrebari si principii ale redactarii chestionarului

Termenul de chestionar (fr. questionnaire) poate fi definit simplu ca fiind o succesiune logica de întrebari adresate unor persoane
si ale caror raspunsuri sunt consemnate în scris. Septimiu Chelcea, în lucrarea „Cunoasterea vietii sociale”, definea chestionarul ca fiind „un
instrument de investigare, constând dintr-un ansamblu de întrebari scrise si, eventual, imagini grafice, ordonate logic si psihologic care, prin
administrarea de catre operatorii de ancheta sau prin auto-administrare, determina din partea celor anchetati raspunsuri ce urmeaza a fi
înregistrate în scris.”

Etapa principala în realizarea unei anchete sau sondaj, constructia oricarui chestionar trebuie sa înceapa de regula cu specificarea
foarte clara a problemei de cercetat. Problemele sociale au, de regula, un grad de complexitate mare care presupune descompunerea
acestora în mai multe dimensiuni. Acestea, la rândul lor, se vor traduce în indicatori, deci în modalitati empirice de detectare a
prezentei/absentei, a starii sau a intensitatii unor caracteristici. În cazul anchetei, acesti indicatori vor îmbraca forma unui ansamblu de
întrebari cu privire la obiect, eveniment sau fenomen, urmarindu-se obtinerea unor raspunsuri care sa contina informatii despre unele laturi
ale lui, anume acelea care prezinta intreres pentru cercetator. Tot acest proces „de transformare” poarta numele de operationalizare a
conceptelor, întelegând prin aceasta ansamblul operatiilor prin care însusirile definitorii ale notiunii pot fi identificate, evaluate sau chiar
masurate în universul empiric.

Una din caracteristicile cercetarii empirice în domeniul stiintelor socioumane o constituie necesitatea construirii, cu ocazia fiecarei
investigatii, a propriului instrument de cercetare, a carui utilizare este limitata la obiectul studiului în cauza si la momentul respectiv, lucru
care presupune, daca nu angajarea unor specialisti, cel putin consultarea lor, pentru a se evita subiectivitatea si eliminarea erorilor inerente
unei asemenea munci.

Constructia unui chestionar presupune în mare, rezolvarea a doua tipuri de probleme:

       de continut, ce presupun cunostinte teoretice, si sunt legate de alegerea indicatorilor nesesari si suficienti pentru descrierea
fenomenului si a relatiilor sale esentiale cu alti factori sociali, aici fiind vorba inclusiv de alegerea cuvintelor, expresiilor
folosite, de decizia de a recurge la folosirea unor anumite tipuri de întrebari, de stabilirea variantelor de raspuns, de
constructia scalelor;

       cele de forma, ce presupun cunostinte metodologice, se refera la ordinea întrebarilor si la aranjarea chestionarului în pagina,
la stabilirea modului de adresare si înregistrare a raspunsurilor, etc

Pentru a obtine maximul de informatie, aspect deosebit de important într-o cercetare bazata pe chestionar, este necesara cunosterea
diferitelor tipuri de întrebari, a tipurilor de raspunsuri adecvate la ele, a modului de punerea a acestora în pagina, a regulilor de redactare
formularului de chestionar si a posibilielor erori ce pot sa apara atât în faza de constructie cât si în momentul aplicarii acestuia.

În ceea ce priveste tipurile de întrebari dintr-un chestionar, în functie de continutul lor întâlnim:

Întrebari factuale – prin care se obtin informatii despre fapte obiective, verificabile (vârsta, sex, domiciliu, studii, profesie, aparteneta
etnica, stare civila), raspunsul la aceste întrebari poate fi judecat prin termeni de adevarat/fals;

Întrebari de opinie – prin care se înregistreaza informatii de natura subiectiva, cum ar fi atitudinile, parerile, credintele, valorile,
sentimentele, interesele; se obtin în mod direct, prin comunicarea cu subiectii;

Întrebarile de motivatie – urmaresc explicarea unor cauze sau conditii ce determina anumite actiuni. Ele se aseamana mult cu cele de
opinie, dar sunt distincte prin faptul ca pe baza lor se pot face predictii comportamentale si se pot estima anumite scumbari în optiunile
oamenilor.

Întrebari de cunostinte – folosite la testarea nivelului si calitatii informatiei pe care o detin subiectii într-un anumit domeniu. Ele se
folosesc foarte rar si doar atunci când sunt necesare, pentru ca ele creaza o situatie de examinare si pot bloca în acest sens comunicarea.

În functie de forma întrebarilor întâlnim:

Întrebarile închise

Sunt cele mai frecvente si totodata cele mai comode pentru ca ofera un evantai de raspunsuri precodificate, dintre care subiectul
este obligat sa aleaga unul sau, daca se precizeaza, mai multe raspunsuri care i se potrivesc. Acest gen de întrebari vizeaza atât întrebarile
factuale, cât si cele care fac referire la anumite situatii (acord-dezacord), opinii, atitudini, comportamente si pozitia pe care se înscrie
subiectul de-a lungul unei game de situatii.
 Ati auzit despre cererea României de a deveni membra a NATO?

1. da

2. nu

3. NS/NR

Starea civila

1. casatorit(a)

2. necasatorit(a)

3. divortat(a)

4. vaduv(a)

Usor cuantificabile, acest tip de întrebari este adecvat analizelor statistico-matematice, motiv pentru care sunt foarte des folosite,
în ciuda defectelor lor. Astfel, întrebarile închise sunt simple, usor de înteles, nu presupun analize intermediare si elimina ambiguitatile, dar
nu por viza aspecte nuantate, de mare finete, blocând în acest sens initiativa teoretica, intuitia si imaginatia sociologului, cât si a subiectului.

Întrebarile deschise

Sunt acele întrebari care nu ofera raspunsuri prestabilite, în aceasta situatie, subiectul fiind lasat liber sa ofere raspunsul pe care îl
doreste.

Care sunt posturile de radio pe care dumneavoastra le ascultati?

____________________________________________________________

Care este genul de muzica pe care dvs. îl preferati?

__________________________________________________________

Caracteristici:

q        daca sunt formulate cu grija, pot oferi informatii valabile despre orice subiect;

q        sunt indispensabile daca dorim sa culegem informatii cu privire la situatii „delicate” (relatii interpersonale, familie, etc.);

q        sunt utilizate în situatia în care nu putem prevedea raspunsuri posibile, în acest caz vom putea folosi întrebari semi-deschise (semi-
închise).

q        raspunsurile sunt mai greu de prelucrat decât cele închise, acest fapt presupunând o grupare a lor pe categorii de raspunsuri;

q        un posibil risc în înregistrarea acestor raspunsuri îl constituie mentinerea raspunsurilor într-o sfera de generalitate, care pot
genera confuzii în prelucrarea lor;

Întrebari semi-deschise (semi-închise)

În acest caz, principalele raspunsuri posibile sunt redactate si codificate ca în cazul întrebarile închise, dar se lasa posibilitatea de a
adauga raspunsuri libere, în afara celor propuse.
Ce gen de filme preferati?

1. drama
2. dragoste
3. Actiune
4. comedie
5. Istoric
6. Documentar
7. SF
8. De groaza
9. Western
10. Desene animate
11. Altul, care ______________

Ce posturi de radio ascultati?

1. Radio Timisoara
2. Radio Europa Nova
3. Radio Vest
4. Radio Analog
5. Radio 21
6. Radio Contact
7. Altul, care____

Caracteristici:

q        contribuie la facilitarea prelucrarii analizei raspunsurilor, pentru ca o parte din ele sunt codificate;

q        ca si în cazul întrebarilor închise, pot influenta reactiile subiectilor chestionati, prin sugerarea raspunsurilor adecvate, mai
„adecvate”, mai „convenabile”;

Întrebari scalate (cu raspunsuri ierarhizate)

Sunt acele întrebari (folosite cu precadere la evaluarea intensitatii), care prezinta raspunsuri ierarhizate, fiecare treapta a scalei
referindu-se la o anumita categorie de atitudini, aflate pe un continuum, de la atitudinea cea mai favorabila la atitudinea cea mai nefavorabila
fata de obiectul masurat.

Cât de multumit sunteti de modul în care functioneaza democratia în România?

1. foarte multumit
2. multumit
3. nici multumit, nici nemultumit
4. nemultumit
5. foarte nemultumit

În România, unii oameni stiu o multime de lucruri despre NATO, politicile si institutiile sale, în timp ce altii nu stiu absolut nimic. Dvs. unde va
situati pe urmatoarea scala?

1___2___3___4___5___6___7___8___9___10

nu stiu nimic stiu totul

Întrebari grafice – având în vedere faptul ca multi oameni au o memorie vizuala puternica, iar acest aspect are un impact considerabil
asupra atitudinii fata de anumite componente ale spatiului social global, se obisnuieste inserarea ]n chestionar a unor elemente grafice,
desene, imagini, grafice, fotografii.

      În raport cu functia lor metodologica:

 Întrebari introductive - permit deschiderea dialogului, familiarizarea intervievatului cu operatorul de teren;

Întrebari de trecere – asigura trecerea de la o problema la alta;

Întrebari filtru – au rolul de a selecta de regula în doua sau mai multe categorii subiectii, în functie de opinia sau situatia lui vizavi de
anume fenomen sau fapt social.

Ex. Sunteti fumator?

1.      da

2.      nu

Sunteti casatorit?

1.      da

2.      nu

Întrebari de control – este necesar, ca pentru a testa sinceritatea raspunsurilor la anumite întrebari, sa se introduca acest gen de
întrebari care, reprezinta forme diferite de întrebare pentru acelasi aspect.

La redactarea formularului de chestionar trebuie sa tinem cont de mai multi factori ca:

       modul de administrare – fata-n-fata, autoadministrare, prin corespondenta, etc.;

       populatia investigata – caracteristicile de vârsta, instructie, profesie, sex, etc. ale subiectilor;

       limbajul utilizat, functie de nivelul de instructie si cultura al subiectilor;

De asemenea, la formularea întrebarilor, trebuie sa respectam urmatoarele reguli:

q        textul întrebarii sa fie cât mai simplu, concis, nesugestiv, netendentios;

q        termenii utilizati sa fie obisnuiti, familiari populatiei investigate, evitându-se neologismele, arhaismele, termenii tehnici si jargonul;

q        sa se evite pe cât posibil cuvintele cu rezonanta afectiva, deoarece acestea ar putea influenta, constient sau nu, raspunsurile;

q        formularea întrebarilor trebuie sa aiba în vedere capacitatea de receptare si întelegere a subiectilor carora le sunt adresate;

q        pentru a câstiga încrederea subiectilor, unele întrebari pot fi personalizate sau individualizate („Dvs. credeti ca...?”; „Ce stiti dvs.
despre....?”; „Care este parerea dvs. despre...?”). Nu trebuie însa accentuata aceasta personalizare, pentru a nu influenta
comportamentul respondentului.

q        Întrebarile sa nu fie cumulative, adica în textul aceleasi întrebari sa se faca referire la doua chestiuni distincte, sa nu implice
raspunsuri de tipul „si-si” ci de tipul „sau-sau” (de ex. Orasul vostru e linistit si curat? În aceasta situatie cel mai potrivit ar fi sa
folosim doua întrebari de tipul „da”, „nu”: „Orasul dvs. este linistit?” – da – nu si „Orasul dumneavoastra este curat?” – da – nu.

Asezarea în pagina. Reguli:

q        pentru a avea raspunsuri cât mai sincere si individualizate, adica necontaminate, nu trebuie sa lasam întrebarile sa „curga” una
dupa alta potrivit continutului lor, pentru a nu lasa subiectii sa rationalizeze sau sa coreleze raspunsurile.
 q        la începutul formularului trebuie incluse câteva întrebari „de pregatire”, fara importanta majora pentru tema, dar care ajuta la
câstigarea încrederii subiectului

q        întrebarile mai delicate, mai dificile, trebuie puse în general, în partea a doua a chestionarului, când se presupune ca subiectul e
pregatit si poate da raspunsuri sincere;

q        ori de câte ori credem ca subiectul s-ar putea plictisi, sau si-ar putea pierde încrederea în cercetare, formulam din nou întrebari
„de pregatire” (când administrarea chestionarului se face fata-n-fata), iar în cazul în care chestionarul este autoadministrat, atunci
trebuie sa oferim subiectilor toate informatiile pe care le consideram importante, pentru ca aceasta sa poata oferi raspunsuri
adecvate.

q        daca exista prea multe întrebari dificile sau delicate, ar fi bine sa acestea sa fie dispersate de-a lungul întregului formular. În acest
caz, este recomandata folosirea întrebarilor de control.

q        un chestionar nu trebuie sa contina foarte multe întrebari, iar administrarea acestuia sa nu presupuna foarte mult timp (40-50
minute), in acest caz subiectul fie oboseste sau se plictiseste, aparând riscul deformarii raspunsurilor.

Oricât de atenti am fi la constructia chestionarului, a ordinii si amplasarii întrebarilor, a modului de administrare, exista unele riscuri de
deformare a raspunsurilor, fapt ce ne obliga sa fim mai atenti la verificarea si interpretarea lor. Cele mai frecvente cauze sunt:

       motive de prestigiu – acestea fac ca subiectul, sa formuleze raspunsuri conforme asteptarilor sociale, sa adopte un comportament
de fatada, materializat printr-o simulare a conduitelor si atitudinilor asteptate;

       atractia raspunsului pozitiv – de multe ori, raspunsul negativ poate aparea ca un simptom al neintegrarii în colectivitate, ceea ce
face ca subiectii sa spuna mai usor da decât nu. Evitarea acestei situatii se face prin introducerea unor întrebari scalate, cu
posibilitati intermediare.

       teama de schimbari – e bine sa fie evitata folosirea întrebarilor care pun în discutie schimbari ale caror consecinte nu sunt
cunoscute,

       frica de cuvinte – raspunsurile sunt puternic influentate de prezenta în textul întrebarilor a unor cuvinte socante, care provoaca
anumite reactii,

       simpatia sau antipatia – raspunsurile pot fi deformate daca în întrebari includem cuvinte sau expresii cu conotatii pozitive sau
negative care modifica afectivitatea, facând apel la simpatia subiectilor fata de anumite fenomene, personalitati sau aspecte legate
de obiectul cercetarii.