MINISTERUL CULTURII ŞI PATRIMONIULUI NAŢIONAL

Propunere de politică publică privind asigurarea creşterii nivelului de protejare a patrimoniului cultural naţional

1) Institutia Ministerul Culturii şi Patrimoniului Naţional

initiatoare
2) Formularea În România, legislaţia în domeniul protejării patrimoniului cultural (imobil, mobil, imaterial) este relativ recentă
problemei (domeniul monumentelor istorice a fost reglementat începând cu anul 2001, arheologia, în anul 2000, patrimoniul mobil are
un cadru legislativ din 2000, activitatea muzeelor şi colecţiilor a fost reglementată începând cu anul 2003, iar patrimoniul
imaterial începând din 2008 ). Deşi actualul cadru legislativ are valenţe europene (o parte dintre convenţiile ratificate de
România în domeniul patrimoniului cultural au fost integrate în legislaţia naţională, împreună cu o serie de prevederi de la
nivelul Uniunii Europene), experienţa aplicării actualului cadru legislativ indică, în continuare, o serie de inadvertenţe care
trebuie remediate de urgenţă. În contextul integrării în structurile europene, aportul României la păstrarea identităţii culturale
se realizează şi prin conservarea, protejarea, restaurarea şi punerea în valoare a patrimoniului cultural naţional. În acest
context, se impune luarea de măsuri, în plan administrativ şi legislativ, care să asigure creşterea nivelului de protejare a
patrimoniului cultural naţional.
Patrimoniul cultural imobil constituie cea mai valoroasă componentă a patrimoniului cultural, atât în ceea ce priveşte
valoarea materială directă, cât şi în raport cu posibilităţile de inserţie a unor componente extra-culturale. Acestui nivel de
importanţă îi corespunde, în mod corelativ, şi o serie de obligaţii, probleme.
Astfel, în domeniul patrimoniului imobil, au fost semnalate o serie de dificultăţi în aplicarea legislaţiei specifice,
generate de lipsa unei clare definiri a unor elemente componente (regimul intervenţiilor în zonele de protecţie a
monumentelor istorice, delimitarea ansamblurilor şi siturilor; lipsa definirii noţiunilor de „zonă construită protejată” si ”centru
istoric”), precum şi o serie de lacune în ceea ce priveşte corelarea legislaţiei în vigoare cu dispoziţii conexe, ca de exemplu,
corelarea prevederilor referitoare la Planul de amenajare a teritoriului naţional - Secţiunea a III-a - zone protejate din Legea
nr. 5/2000 cu Lista Monumentelor Istorice 2004. Toate aceste aspecte au repercusiuni grave asupra modului în care statul,
prin instituţiile abilitate, intervine pentru sancţionarea intervenţiilor ilegale în aceste zone.
O serie de probleme au fost semnalate în aplicarea legislaţiei specifice, ca urmare a confuziilor existente între
categorii juridice diferite dar nu suficient de clar delimitate, respectiv ansambluri, situri şi monumente istorice. Astfel, există
cazuri în care acelaşi tip de imobil a fost încadrat / clasat diferit, fiind considerat fie monument istoric, fie sit sau ansamblu,
cu consecinţele ce decurg din această acţiune, inclusiv în ceea ce priveşte protejarea şi conservarea bunului în cauză,
precum şi raportat la stabilirea zonei de protecţie. Reanalizarea definiţiilor monumentelor istorice, în special a categoriilor
“ansamblu” şi “sit” este necesară pentru a evita situaţiile care, prin ambiguitate, au dus la interpretări diferite şi nedorite,
urmate de clasarea în categorii diferite a unor obiective în Lista Monumentelor Istorice.
Totodată, au fost constatate o serie de confuzii în ceea ce priveşte alte două categorii de bunuri, respectiv siturile,
aşa cum sunt acestea definite de Legea nr. 422/2001, şi siturile arheologice reglementate de OG nr. 43/2000.
Pe de altă parte, în procesul de aplicarea a legislaţiei în materie, au fost întâmpinate greutăţi cu privire la stabilirea
zonelor protejate, pornind de la inadvertenţele existente în reglementările în speţă. Astfel, monumentele pot fi împărţite în
categorii tipologice, aşa cum sunt ele menţionate şi în Legea nr. 5/2000 privind aprobarea Planului de amenajare a

1
teritoriului naţional (Secţiunea a III-a – Zone Protejate), tipologie care nu respectă întocmai categoriile stabilite de Legea
nr.422/2001. În anexa III la Legea 5/2000 sunt incluse, în principal, monumente, ansambluri şi situri şi foarte puţine zone
protejate construite, care la data elaborării Legii şi anexei, nu erau încă stabilite. În realitate, zonele protejate construite,
definite ca „centre istorice ale oraşelor”, care cuprind şi construcţii noi, sunt înscrise în Lista Monumentelor Istorice la
categoriile „ansambluri” sau ”situri”, fapt ce produce disfuncţii grave în procesul de avizare. Dincolo de disfuncţiile grave în
procesul de avizare a lucrărilor / intervenţiilor în aceste zone, inadvertenţele menţionate sunt în măsură să afecteze însăşi
existenţa şi integritatea unor imobile cu valoare deosebită pentru istoria şi cultura naţională (deficienţele în delimitarea,
clasificarea acestor bunuri fiind însoţite adesea de nereguli la nivelul operaţiunilor de intervenţie, inclusiv până la efectuarea
acestor acţiuni fără autorizări legale sau fără contribuţia specialiştilor autorizaţi).
În acelaşi context, trebuie menţionată necesitatea definirii şi delimitării ca si categorie distinctă a „centrelor
istorice„ precum şi instituirea unor priorităţi în ce priveşte regimul de protejare a acestor grupuri coerente şi relaţionate de
imobile, în ansamblul lor.
Inventarierea şi clasarea patrimoniului cultural imobil constituie temelia cunoaşterii şi asigurării protejării acestuia,
asigurând centralizarea la nivel naţional a mărturiilor culturii şi civilizaţiei noastre manifestate în planul bunurilor construite. În
procesul de inventariere a acestor bunuri au fost constatate situaţii în care monumente istorice care, între timp, au dispărut
din diverse cauze : incendii, autorizaţii de demolare abuzive, nelegale, figurează încă în Lista monumentelor istorice. Potrivit
prevederilor legale în vigoare, procedura declasării urmează aceleaşi etape ca si clasarea. Cu toate acestea, în cazurile
menţionate această procedură nu poate fi respectată, pentru că nu pot fi elaborate dosare de declasare ca în cazul clădirilor
existente, întrucât nu mai pot fi efectuate relevee arhitectonice, realizate documentare foto şi chiar studii istorice etc. Aceste
limitări duc la o situaţie absurdă, în care, fără o declasare imediată pe procedură adecvată, simplificată, rămân cuprinse în
acest inventar naţional al monumentelor istorice construcţii care, în fapt, nu mai există, cu consecinţele ce decurg referitor
la stabilirea zonei de protecţie şi a măsurilor administrative corespunzătoare.
În acest sens, se impune instituirea unei proceduri simplificate pentru declasarea din oficiu a monumentelor istorice
dispărute, asigurând, astfel, o evidenţă a patrimoniului construit fidelă realităţii.
În prezent, Ministerul Culturii şi Patrimoniului Naţional gestionează, prin intermediul Institutului Naţional al
Patrimoniului, Programul Naţional de Restaurare (PNR), care cuprinde o serie de obiective aflate în diferite faze de
intervenţie. În decursul timpului, s-a impus necesitatea existenţei unor criterii pentru stabilirea listei monumentelor istorice
care pot beneficia de fondurile alocate prin Programul Naţional de Restaurare, precum şi a priorităţilor de finanţare. Acest
mecanism este necesar pentru a asigura includerea în PNR a unor monumente istorice pe criterii de reprezentativitate
pentru cultura şi istoria naţională, cât şi legate de necesitatea, urgenţa intervenţiei şi posibilitatea finalizării lucrărilor.
De asemenea, se impune găsirea unor soluţii pentru susţinerea financiară a restaurării monumentelor istorice,
domeniu rămas fără suport considerabil prin efectul prevederilor art. 32 lit e) din Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr.
77/2009 privind organizarea şi exploatarea jocurilor de noroc. În acest sens, se analizează posibilitatea
completării/modificării surselor de contribuţii pentru timbrul monumentelor istorice.
În acelaşi context al măsurilor de protejare a monumentelor istorice se impune stabilirea de proceduri şi reguli cu
privire la interzicerea, în anumite condiţii, a amplasării de echipamente sau a dispunerii de reclame ori suprafeţe-suport
pentru publicitatea stradală pe faţadele acestor imobile. În procesul de dezvoltare economică urbană se constată că prin
amplasarea acestor dispozitive se afectează grav punerea în valoarea a monumentelor istorice şi, în unele situaţii, însăşi
integritatea acestora.

2
 Totodată, este necesară completarea sistemului actual de stimulare a proprietarilor de monumente istorice, în sensul
identificării unor măsuri care să aibă ca efect cointeresarea acestora în realizarea de lucrări de restaurare şi punere în
valoare a patrimoniului construit.
În procesul de realizare a intervenţiilor asupra monumentelor istorice, s-a constatat lipsa unor standarde specifice, acest
lucru făcând necesară instituirea unor metode, proceduri speciale de restaurare (cu referiri exprese la tehnici şi materiale
utilizate), care să asigure restaurarea şi conservarea bunurilor imobile, cu păstrarea, în cât mai mare proporţie, a autenticităţii
acestora. Acest sistem de standarde se impune a fi corelat cu categoriile de specialişti atestaţi în domeniul restaurării
monumentelor istorice, respectiv cu modificarea, adaptarea acestor categorii la necesităţi şi la palierele diferite ale intervenţiei
asupra monumentelor istorice.
În ceea ce priveşte existenţa unor reglementări disparate specifice patrimoniului construit, menţionam faptul că OG nr.
47 din 30 ianuarie 2000 stabileşte o serie de măsuri de protecţie a monumentelor istorice care fac parte din Lista
patrimoniului mondial. Un număr de monumente ale patrimoniului cultural naţional al României sunt incluse în Lista UNESCO
a Patrimoniului Mondial (Bisericile cu pictură murală din nordul Moldovei din prima jumătate a secolului al XVI-lea, Ansamblul
bisericilor de lemn din Maramureş, Mănăstirea Hurezi, Sate săseşti cu biserici fortificate din Transilvania, Cetăţile dacice din
munţii Orăştiei, Centrul istoric Sighişoara). Reglementarea acestor măsuri într-un act normativ separat nu se justifică,
sistemul de protecţie specială a acestora urmând să fie reglementat printr-o abordare integrată a domeniului patrimoniului.
În acelaşi context, al suprapunerilor de reglementări se înscrie şi Legea nr. 6/2008, care reglementează regimul juridic
general al patrimoniului tehnic şi industrial, precum şi protejarea acestuia, ca parte a patrimoniului cultural naţional. Acest act
normativ nu cuprinde reglementări sau proceduri distincte, făcând trimitere la legislaţia specifică patrimoniului cultural mobil
şi imobil. Prin urmare, textul actual este, în mare parte, redundant, şi lipsit de eficienţă juridică. Patrimoniul tehnic şi
industrial, ca parte patrimoniului cultural mobil sau imobil, poate fi cuprins într-un act normativ integrat.
Pe de altă parte, România este semnatară a Convenţiei Europene a Peisajului (la 20 octombrie 2000) şi a ratificat
aceasta Convenţie prin Legea nr. 451/8 iulie 2002. Potrivit acesteia, peisajele sunt spaţiile folosite de societate şi sunt
legătura dintre istoria trecutului cu cea a prezentului, o istorie a identităţii. În contextul actual se constată dezvoltarea de noi
concepte care privesc relaţia între peisajul natural şi cel construit, aceste evoluţii făcând necesară instituirea de noi categorii,
definiţii, cum este cazul peisajului cultural. Peisajul cultural este suma unor factori diverşi si a unor valori diverse care pot
include impactul estetic şi vizual, economic, valorizarea scenică, precum şi procesele istorice, ecologice şi geologice.
Referindu-ne la peisaj trebuie să ţinem cont de toate valorile implicite integrate în peisaj. Acest aspect denotă că este nevoie
de o abordare multidisciplinară, întrucât peisajul cultural este, probabil, bunul cultural care implică o mare participare a
cetăţenilor. O mare provocare, în acest context, o reprezintă conflictul dintre dezvoltarea economică şi asigurarea conservării
patrimoniului prin utilizarea resurselor existente neechilibrat. De asemenea, centrele urbane istorice sunt supuse riscului
degradării atunci când se impun factori economici pot determina investiţii în infrastructura transportului sau construcţiilor. În
multe cazuri problemele de structură afectează durabilitatea în timp a întregului obiectiv arhitectural sau a peisajului în care
se integrează.
În ce priveşte relaţia patrimoniului construit cu monumentele de for public, se impune clarificarea şi delimitarea
competenţelor referitoare la avizare pentru amplasarea lucrărilor de artă monumentală în zone de protecţie a monumentelor
istorice. În prezent, există suprapuneri de competenţe în acest sens între atribuţiile comisiilor de specialitate de pe lângă
Ministerul Culturii şi Patrimoniului Naţional (Comisia Naţională a Monumentelor Istorice şi Comisia Naţională a Monumentelor
de For Public).
Un loc important în patrimoniul cultural naţional îl ocupă muzeele etnografice, care reunesc într-un ansamblu coerent

3
bunuri de patrimoniu mobil şi construcţii reprezentative pentru arhitectura vernaculară. Această alăturare de categorii diferite
de bunuri de patrimoniu creează, adesea, probleme în ceea ce priveşte măsurile de protejare. Astfel, se impune clarificarea
statutului juridic al construcţiilor din muzeele etnografice, pentru a stabili proceduri distincte de protejare a acestor bunuri, în
mod diferenţiat pentru bunurile mobile şi imobile.
În altă ordine de idei, bunurile de patrimoniu arheologic sunt parte integrantă a patrimoniului cultural naţional şi pot fi
clasate şi protejate drept bunuri de patrimoniu cultural naţional mobil, drept situri arheologice sau ca monumente istorice.
Potrivit reglementărilor în vigoare descărcarea de sarcina arheologică este procedura prin care se confirmă că un teren în
care a fost evidenţiat patrimoniul arheologic poate fi redat activităţilor umane curente. Cu toate acestea, dispoziţiile în
vigoare nu stabilesc, în mod expres, faptul că descărcarea de sarcină arheologică pentru situri arheologice clasate ca
monumente istorice este echivalentă cu declasarea acestora. În prezent, dată fiind lipsa unor prevederi exprese, există
posibilitatea ca aceste situri arheologice să fie redate activităţilor curente umane, ca efect al descărcării de sarcină
arheologică, în timp ce sunt clasate ca monumente istorice, până la încheierea procedurii de declasare, conform legii.
Experienţa unui de deceniu de arheologie reglementată a adus în atenţia specialiştilor necesitatea efectuării cercetării
arheologice în cazul lucrărilor de restaurare a monumentelor istorice, în special a celor ecleziastice. Se are în vedere, în
acest sens, instituirea obligativităţii efectuării cercetării arheologice anterior demarării lucrărilor de restaurare a
monumentelor istorice, în special în cazul în care se efectuează sondaje pentru rezistenţă sau studii geotehnice.
Totodată, cercetările arheologice preventive necesare în cazul lucrărilor de construire, modificare, extindere sau
reparare privind căi de comunicaţie, dotări tehnico-edilitare, reţele magistrale etc. necesită un sistem de supraveghere
special, etapizat care să asigure realizarea obiectivelor de investiţii de importanţă naţională cu respectarea cercetării şi
protejării bunurilor de patrimoniu arheologic.
În acest context menţionăm necesitatea includerii activităţii de supraveghere arheologică în devizul constructorului,
precum şi stabilirea obligativităţii ca, la decontarea lucrărilor, acesta să depună, alături de situaţia de lucrări, raportul
arheologic de supraveghere. Aceste măsuri au ca scop scurtarea timpului de realizare a lucrărilor de investirii şi creşterea
eficientei.
Pentru asigurarea finanţării eficiente a lucrărilor de cercetare arheologică, se impune stabilirea unui sistem de
standarde de cost pe baza căruia să se poată întocmi un deviz estimativ al acestor activităţi, pentru a elimina eventualele
discrepanţe şi diferenţe nejustificate.
În domeniul patrimoniului mobil, principalele aspecte problematice se referă la definirea restrictivă a elementelor
componente, fapt ce nu permite, în practică, decât asigurarea protejării unei părţi din ceea ce ar trebui să constituie
patrimoniu mobil (spre exemplu, în actualul cadru legislativ nu sunt supuse unui regim special de protecţie elementele
provenite din dezmembrarea monumentelor etnografice, bunurile culturale mobile aflate în colecţiile muzeelor, arhivelor şi
bibliotecilor publice, bunurile culturale mobile proprietate publică, bunurile culturale mobile aflate în patrimoniul companiilor
naţionale, regiilor autonome, societăţilor naţionale sau al altor societăţi comerciale cu capital de stat, bunurile culturale
mobile aparţinând cultelor religioase şi instituţiilor ecleziastice)
De asemenea, au fost semnalate o serie de deficienţe cu privire la exportul bunurilor culturale mobile, respectiv, odată cu
aderarea la Uniunea Europeană, România trebuie să respecte regimul de circulaţie al bunurilor culturale mobile în cadrul
teritoriului vamal comun, respectiv, să adopte unui regim diferenţiat în ceea ce priveşte scoaterea bunurilor în spaţiul Uniunii
Europene (liberă circulaţie) sau în afara acestuia (export).
Totodată, se impune eficientizarea procedurii de clasare, prin lărgirea categoriilor de persoane care pot efectua

4
expertizele în vederea clasării, astfel:
- pentru bunurile culturale mobile, deţinute, cu orice titlu, de instituţiile publice de specialitate, clasarea se va efectua pe
baza unui raport de expertiză întocmit de experţi sau specialişti din instituţia respectivă.
- pentru bunurile culturale mobile aflate în proprietate privată, pentru care se solicită eliberarea certificatului de export
sau a certificatului de liberă circulaţie, clasarea se va efectua pe baza unui raport de expertiză întocmit de funcţionarii publici
de specialitate din cadrul serviciilor publice deconcentrate ale Ministerului Culturii şi Patrimoniului Naţional sau pe baza unui
raport de expertiză întocmit de experţi acreditaţi de Ministerul Culturii şi Patrimoniului Naţional.
În domeniul patrimoniului imaterial
Desi acest domeniu este reglementat relativ recent, în acest scurt interval de timp au fost semnalate unele probleme
privind inventarierea, documentarea, cercetarea diverselor elemente ale patrimoniului imaterial, corelate cu deficiente la nivel
instituțional în rândul instituțiilro cu atribuții în domeniu. De asemenea, se constată lipsa unor programe specifice corelate la
nivel național și local, în măsură să asigure protejarea, promovarea şi punerea în valoare a patrimoniului imaterial. Totodată,
din aplicarea în practică a reglemntărilor a reieșit necesitatea corectări, completării și corelării unor definiții și termeni
specifici patrimoniului cultural imaterial.
În plan instituţional, s-a constat că „excesele de reglementare“ au provocat numeroase blocaje, atât în dinamica
armonizării atribuţiilor şi responsabilităţilor Comisiilor de specialitate de pe lângă Ministerul Culturii şi Patrimoniului Naţional,
cât şi în ceea ce priveşte întărirea capacităţii instituţionale a structurilor ministerului, la nivel central şi local. În acest context,
se impune stabilirea atribuţiilor, rolului şi finanţarea activităţii acestor organisme consultative, prin norme flexibile la un nivel
de reglementare accesibil (prin ordin al ministrului).
Redefinirea rolului serviciilor deconcentrate ale MCPN apare ca necesară într-o perioadă în care se constată în toate
unităţile administrativ-teritoriale o creştere semnificativă a faptelor prin care se aduc atingeri importante valorilor protejate de
legislaţia incidenţă domeniului culturii şi patrimoniului cultural naţional, atrăgând răspunderea disciplinară, materială, civilă,
contravenţională sau penală, după caz.
În acest context, se cere reconfigurarea atribuţiilor serviciilor deconcentrate ale MCPN şi concentrării acestora, în
principal pe activitatea de control, verificare, prevenire şi monitorizare a activităţilor specifice patrimoniului cultural.
În acest scop, un rol definitoriu al serviciilor deconcentrate ale Ministerului Culturii şi Patrimoniului Naţional va fi
atribuit activităţii de prevenire şi combatere a încălcărilor prevederilor legale referitoare la protejarea patrimoniului cultural
naţional, respectiv în următoarele arii: monumente istorice, situri arheologice, muzeele, colecţiile publice şi bibliotecile,
lăcaşurile de cult, colecţiile particulare, comerţul cu bunuri culturale mobile, efectuat prin: anticariate, galerii de artă, magazine
de antichităţi, consignaţii, expoziţii cu vânzare, case de licitaţie, pieţe şi târguri, vânzări efectuate prin Internet.
Principalele pârghii necesare îndeplinirii acestei misiuni de prim rang constau în conferirea de atribuţii
corespunzătoare care să ofere legitimitate acţiunilor de control şi verificare ale împuterniciţilor serviciilor deconcentrate ale
Ministerului Culturii şi Patrimoniului Naţional.
În ceea ce priveşte sistemul sancţionatoriu aferent legislaţiei specifice domeniului patrimoniului cultural, trebuie
menţionat că acesta trebuie corelat cu noul Cod penal. În 24 iulie 2009 s-a publicat în Monitorul Oficial al României, partea I,
nr. 510 din 24 iulie 2009 noul Cod Penal (Legea nr. 286/2009). Noul Cod penal urmăreşte îndeplinirea următoarelor obiective:
- crearea unui cadru legislativ coerent în materie penală, cu evitarea suprapunerilor inutile de norme în vigoare existente în

5
 actualul Cod penal şi în legile speciale;
- simplificarea reglementărilor de drept substanţial, menită să faciliteze aplicarea lor unitară şi cu celeritate în activitatea
organelor judiciare. În acest context este necesară adaptarea pedepselor pentru infracţiunile care rămân în legislaţia specială
potrivit logicii sancţionatorii a noului Cod penal. Totodată, ca urmare a modificării dispoziţiei din art. 19 din Codul penal în
vigoare referitoare la sancţionarea acţiunii şi omisiunii în raport de forma de vinovăţie cu care au fost comise, se impune
prevederea explicită a sancţionării omisiunii din culpă acolo unde s-a apreciat că această modalitate de comitere prezintă o
gravitate suficientă în raport de natura şi importanţa valorii sociale ocrotite.
Deficienţele menţionate mai sus rezidă în primul rând în modalitatea disparată de a trata problematica patrimoniul
cultural, abordare ce rigidizează intervenţiile de protejare şi promovare în domeniu. În plus, în lipsa unei definiri şi abordări
1
cuprinzătoare şi integrate a problematicii patrimoniului cultural, în acord cu convenţiile ratificate de România , nu se poate
asigura o poziţionare coerentă a patrimoniului cultural şi a culturii, în general, ca factor de dezvoltare durabilă, factor de
promovare şi prezervare a identităţii naţionale, şi nu în ultimă instanţă, ca factor ce contribuie semnificativ la îmbunătăţirea
calităţii vieţii unei societăţi. Toate aceste argumente converg către necesitatea eficientizării protejării patrimoniului cultural
naţional printr-o abordare integrată, coerentă.
3) Denumirea Asigurarea creșterii nivelului de protejare a patrimoniului cultural naţional
politicii
4) Scop Stabilirea unui sistem de protejare a patrimoniului cultural naţional cuprinzător, eficient şi integrat in dezvoltarea
generală a societăţii
5) Obiective Obiective generale Obiective specifice
generale /
1.Consolidarea şi sistematizarea cadrului legal specific, în 1.1 Asigurarea unei mai bune coerenţe a normelor care
obiective
vederea creşterii nivelului de protejare a patrimoniului cultural guvernează raporturile de drept specifice domeniului
specifice
naţional patrimoniului cultural
1.2 Eliminarea inadvertenţelor cuprinse in textele
reglementărilor specifice domeniului patrimoniului şi
domeniilor conexe, inclusiv prin abrogarea dispoziţiilor
redundante sau ineficiente din punct de vedere juridic
1.3 Eliminarea unor blocaje apărute ca efect al legislaţiei
actuale prin transferarea unor prevederi care se pot
reglementa mai uşor prin hotărâre a Guvernului sau ordine
ale ministrului
1.4 Actualizarea şi completarea definiţiilor de referinţă în
domeniul patrimonial cultural naţional (imobil, mobil,
imaterial) şi redefinirea elementelor componente
1.5. Îmbunătăţirea sistemului actual de protecţie, prin
prevederi prohibitive şi imperative, corelate cu noul Cod

6

2. Eficientizarea procedurală şi administrativă a sistemului de
protejare a patrimoniului cultural naţional
3. Îmbunătățirea managementului restaurării şi protejării
patrimoniului cultural naţional
Penal
2.1 Simplificarea / modificarea procedurilor administrative
(clasare/ declasare, avizare, inventariere, drept de
preemţiune)
2.2. Reconfigurarea atribuţiilor serviciilor deconcentrate ale
MCPN care să permită asigurarea cu prioritate a unei mai
bune protejări a patrimoniului cultural prin control, verificare,
prevenire şi monitorizare
2.3. Clarificarea sistemului de protejare diferenţiată a
bunurilor mobile şi imobile din cadrul muzeelor etnografice
prin stabilirea unor proceduri distincte de protejare,
2.4 Eficientizarea activităţii organismelor consultative şi
simplificarea procedurilor de funcţionare ale acestora prin
norme flexibile, la un nivel de reglementare accesibil
3.1 Poziţionarea arheologiei ca domeniu generator de plus
valoare în cadrul intervenţiilor asupra patrimoniului construit
prin perfectarea sistemului de protejare a monumentelor
istorice în corelare cu specificul şi particularităţile acestui
domeniu
3.2 Îmbunătăţirea sistemului de susţinere financiară a
restaurării monumentelor istorice, inclusiv prin identificarea
de noi surse de finanţare
3.3 Instituirea unor măsuri de eficientizare a restaurării şi
protejării patrimoniului cultural naţional (criterii de prioritizare
a intervenţiilor, formarea şi autorizarea / acreditarea
specialiştilor, standarde pentru lucrările de intervenţii asupra
bunurilor culturale)
3.4 Îmbunătăţirea estetică a mediului construit prin stabilirea
de proceduri şi reguli cu privire la interzicerea, în anumite
condiţii, a amplasării de echipamente sau a dispunerii de
reclame ori suprafeţe-suport pentru publicitatea stradală pe
faţadele imobilelor
3.5 Instituirea unor programe prioritare la nivel național și
local specifice domeniilor patrimoniului cultural național,
inclusiv prin promovarea unor parteneriate cu instituții cu
atribuții de specialitate
7
 4. Armonizarea legislativă cu sistemul normativ european şi
internaţional
4.1. Corelarea procedurilor de export ale bunurilor culturale
mobile cu prevederile existente la nivelul Uniunii Europene
4.2 Corelarea reglementărilor specifice domeniului
patrimoniului cultural cu dispoziţiile Directivei „Servicii”
(atestarea experţilor, conservatorilor şi restauratorilor,
acreditarea laboratoarelor şi atelierelor, acreditarea agenţilor
economici care comercializează bunuri culturale mobile)
4.3 Instituirea de măsuri specifice pentru a asigura punerea
în aplicare a Directivei „Inspire” - prin centralizarea de date
pentru constituirea Infrastructurii naţionale pentru informaţii
spaţiale în România, INIS, prin care România contribuie la
realizarea Infrastructurii pentru informaţii spaţiale în
Comunitatea Europeană - INSPIRE, prevăzută de Directiva
2007/2/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 14
martie 2007 de instituire a unei infrastructuri pentru
informaţii spaţiale în Comunitatea Europeană (INSPIRE);
4.4 Corelarea actualului cadru normativ în domeniul
patrimoniului naţional cu convenţiile internaţionale din
domeniul patrimoniului cultural

6) Beneficiari Beneficiari direcţi:

Autorităţi publice centrale şi locale,
Serviciile publice deconcentrate ale MCPN
Proprietari şi deţinători de bunuri şi resurse de patrimoniu imobil, mobil, imaterial (persoane fizice sau juridice)
Agenţi economici autorizaţi
Beneficiari indirecţi
Organizaţii neguvernamentale,
Comunităţile locale, urbane sau rurale, deţinătoare (de)/ beneficiare (ale) resurselor de patrimoniu imobil, mobil, imaterial
Societatea, în ansamblul său
7) Variante de Varianta 1 Impact 1 Buget estimat 1
soluţionare
Menţinerea status-quo-ului: menţinerea actualului Legislativ Fără implicaţii
cadru legislativ bugetare
Nu este cazul
Economic
Nu este cazul

8

Varianta 2
Eficientizarea protejării patrimoniului, cu tratarea
separată a elementelor specifice – patrimoniu mobil,
imobil, imaterial
Social
- Neclarificarea aspectelor problematice care
au reieşit din aplicarea legislaţiei în vigoare
(ca de exemplu, dificultatea stabilirii regimului
de intervenţie în zonele de protecţie ale
monumentelor istorice, lipsa unei definiri a
zonelor protejate, cu luarea în considerare a
elementelor de patrimoniu imobil) conduc, în
ultimă instanţă, ladeficienţe grave în
protejarea patrimoniului cultural, cu
repercusiuni asupra societăţii în ansamblul
său (patrimoniul reprezintă o resursă
neregenerabilă, care conservă şi perpetuează
identitatea naţională şi care contribuie la
îmbunătăţirea calităţii vieţii)
Ecologic
Nu este cazul
Concluzie: Această variantă nu poate fi cea
recomandată deoarece perpetuarea
deficienţelor sesizate în procesul de
implementare a actualului cadru normativ ar
conduce, pe termen mediu şi lung, la o
adâncire a disfuncţionalităţilor deja sesizate
de către beneficiari, la o neajustare a
intervenţiilor de protejare la realităţile societăţii
actuale şi, în ultimă instanţă, la pierderea
iremediabilă a unor elemente de patrimoniu
cultural.
Impact 2 Buget estimat 2
Legislativ Fără implicaţii
bugetare
Modificarea, completarea sau abrogarea
unor prevederi din următoarele acte
normative:
- Legea nr. 422/2001, republicată, privind
protejarea monumentelor istorice
- Ordonanţa Guvernului nr. 43/2000,
republicată, privind protecţia patrimoniului
arheologic şi declararea unor situri
9
arheologice ca zone de interes naţional
- Legea nr. 182/2000, republicată, privind
protejarea patrimoniului cultural naţional mobil
- Legea nr. 311/2003, republicată, a muzeelor
şi a colecţiilor publice
- Legea nr. 26/2008 privind protejarea
patrimoniului cultural imaterial
- Legea 6/2008 privind patrimoniul tehnic si
industrial
- Ordonanţa Guvernului nr. 47/2000 privind
stabilirea unor măsuri de protecţie a
monumentelor istorice care fac parte din Lista
patrimoniului mondial
Corelarea modificărilor legislative propuse
de prezenta politică publică cu reglementările
în vigoare:
- Legea nr. 5/2000 privind aprobarea Planului
de amenajare a teritoriului national -
Sectiunea a III-a - zone protejate
- Legea nr. 50/ 1991, republicată, privind
autorizarea executării lucrărilor de construcţii
Economic
- Pe termen mediu şi lung, îmbunătăţirea
cadrului de protejare a patrimoniului cultural
naţional va rezulta într-o mai bună poziţionare
a acestuia ca resursă de dezvoltare durabilă,
cu potenţial de creştere a atractivităţii unui
teritoriu, precum şi generatoare de locuri de
muncă şi factor decisiv în dezvoltarea
industriilor culturale şi creative, la nivelul
comunităţilor beneficiare;
Social
- Clarificarea aspectelor problematice care au
reieşit din aplicarea legislaţiei în vigoare (ca
de exemplu, dificultatea stabilirii regimului de
intervenţie în zonele de protecţie ale
monumentelor istorice, lipsa unei definiri a

10
 zonelor protejate, cu luarea în considerare a
elementelor de patrimoniu imobil) vor asigura
o mai bună protejare a patrimoniului cultural,
care va contribui la păstrarea identităţii
valorilor culturale şi naţionale, având un rol
important în dezvoltare durabilă, coeziune şi
incluziune socială, precum şi în îmbunătăţirea
calităţii vieţii.
Ecologic
- Asigurarea unui grad sporit de protejare a
patrimoniului cultural şi corelarea cu
abordările existente la nivel european, ca de
exemplu, Convenţia europeană privind
peisajul (Florenţa, 2000), pot contribui la
acordarea unei mai mari importanţe
materialelor tradiţionale de restaurare, în
acord cu specificul zonei şi al perioadei
istorice de provenienţă, cu efect benefic
asupra mediului.
Concluzie: Deşi preferabilă variantei
menţinerii status-quo-lui, reglementarea
separată nu va asigura coerenţa și eficiența
juridică necesare, prin tratarea secvențială a
domeniului patrimoniului cultural naţional.
Varianta 3 Impact 3 Buget estimat 3
Abordarea integrată: elaborarea unui Cod al Legislativ
Patrimoniului Cultural Naţional (sintetizarea/
Elaborarea Codului Patrimoniului Cultural
sistematizarea şi perfectarea legislaţiei în domeniu, cu
Naţional (sistematizarea, unificarea şi
eliminarea suprapunerilor şi corectarea
ajustarea legislaţiei în domeniu) va avea ca
disfuncţionalităţilor )
rezultate:
-utilizarea unei terminologii unitare pentru
aceleaşi realităţi juridice, instituţii, principii şi
concepte juridice, reducându-se astfel riscul
interpretărilor diferenţiate şi în scopul
reformării si sistematizarii actelor normative
incidente domeniului patrimoniului cultural
naţional.
-perfecţionarea normelor de drept cu incidenţa
în domeniul patrimoniului cultural naţional,
în
11
contextul asimilării valorilor europene
contemporane şi al evoluţiei permanente a
conceptelor consacrate.
-realizarea unui cadru legislativ modern, care
să reprezinte un răspuns coerent şi articulat la
nevoia de reformare atât a instituţiilor şi a
mecanismelor fundamentale ce ţin de
substanţă, cât şi a instrumentelor procedurale
menite să asigure protejarea patrimoniului
cultural naţional.
-unificarea normelor care guvernează
raporturile de drept specifice domeniului, în
contextul în care la momentul actual, anumite
materii suntreglementate prin norme
separate, ce au suferit modificări numeroase.
-protejarea eficientă a patrimoniului cultural
naţional printr- o viziune unitară, de ansamblu,
care presupune consecvenţă legislativă şi o
strânsă corelare cu reforma de substanţă pe
plan instituţional.
-eliminarea, corectarea inadvertenţelor,
necorelarilor cuprinse in textele
reglementărilor specifice domeniului şi
domeniilor conexe
-eliminarea unor blocaje prevăzute în
legislaţia actuală prin transferarea unor
prevederi care se pot reglementa mai uşor
prin hotarare a Guvernului sau ordine ale
ministrului;
-armonizarea legislativă cu sistemul normativ
european
-flexibilitate în stabilirea atribuţiilor şi în
nominalizarea membrilor Comisiilor de
specialitate;
-actualizarea definiţiilor
-reorganizarea serviciilor publice
deconcentrate şi a activităţilor acestora în
domeniu;

12
-îmbunătăţirea sistemului actual de protecţie,
prin prevederi prohibitive şi imperative.
-simplificarea şi eficientizarea procedurilor
administrative specifice (clasare, clasificare,
inventariere, avizare etc);
-măsuri privind managementul lucrărilor de
restaurare, protejare a patrimoniului cultural
naţional
-modificarea regimului de exercitare a
dreptului de preemţiune;
-masuri de organizare instituţionala;
-asigurarea unui regim sancţionatoriu adecvat
si a masurilor de aplicare eficientă a acestuia
-structurarea programelor multianuale
specifice;
- abrogarea următoarele acte normative:
- Legea nr. 422/2001, republicată, privind
protejarea monumentelor istorice
- Ordonanţa Guvernului nr. 43/2000,
republicată, privind protecţia patrimoniului
arheologic şi declararea unor situri
arheologice ca zone de interes naţional
- Legea nr. 182/2000, republicată, privind
protejarea patrimoniului cultural naţional mobil
- Legea nr. 311/2003, republicată, a muzeelor
şi a colecţiilor publice
- Legea nr. 26/2008 privind protejarea
patrimoniului cultural imaterial
- Legea 6/2008 privind patrimoniul tehnic si
industrial
- Ordonanţa Guvernului nr. 47/2000 privind
stabilirea unor măsuri de protecţie a
monumentelor istorice care fac parte din Lista
patrimoniului mondial
Corelarea modificărilor legislative propuse

13
de prezenta politică publică cu reglementările
conexe în vigoare:
- Legea nr. 5/2000 privind aprobarea Planului
de amenajare a teritoriului national -
Sectiunea a III-a - zone protejate
- Legea nr. 50/ 1991, republicată, privind
autorizarea executării lucrărilor de construcţii
Economic
- Pe termen mediu şi lung, îmbunătăţirea şi
eficientizarea cadrului de protejare a
patrimoniului cultural naţional va rezulta într-o
mai bună poziţionare a acestuia ca resursă de
dezvoltare durabilă, cu potenţial de creştere a
atractivităţii unui teritoriu, precum şi
generatoare de locuri de muncă şi factor
decisiv în dezvoltarea industriilor culturale şi
creative, la nivelul comunităţilor beneficiare;
-Simplificarea cadrului normativ şi a
procedurilor administrative, precum şi
eliminarea suprapunerilor existente în actualul
cadru legal, vor rezulta într-o eficientizare şi
facilitare a activităţii operatorilor economici din
domeniu.
Social
- Corectarea şi consolidarea măsurilor de
protejare a patrimoniului cultural într-un
sistem coerent vor contribui nu numai la
creşterea calităţii vieţii populaţiei, ci şi la
păstrarea identităţii valorilor culturale şi
naţionale, având un rol important în
dezvoltare durabilă, coeziune şi incluziune
socială.
Ecologic
- Asigurarea unui grad sporit de protejare a
patrimoniului cultural, alături de eficientizarea
activităţilor din domeniu şi corelarea acestora
cu abordările existente la nivel european, ca
de exemplu, Convenţia europeană privind

14
 peisajul (Florenţa, 2000) vor contribui la
acordarea unei mai mari importanţe
materialelor tradiţionale de restaurare, în
acord cu specificul zonei şi al perioadei
istorice de provenienţă, cu efect benefic
asupra mediului.
Concluzie:
Reglarea deficienţelor constatate în aplicarea
actelor normative specifice domeniului
patrimoniului cultural naţional necesită o
abordare integrată, cu gestionarea unitară şi,
în acelaşi timp, flexibilă şi logică, a întregului
domeniu al patrimoniului. Elaborarea unui cod
al patrimoniului cultural va promova o viziune
coerentă, de ansamblu asupra problematicii
acestui domeniu şi va contribui la o reală
înlăturare a deficienţelor din sistem.
Consecvenţa legislativă a acestei abordări va
permite o strânsă corelare nu numai cu
domeniile conexe (construcţii, amenajarea
teritoriului, urbanism) ci şi cu o reformă de
substanţă, pe plan instituţional, în domeniul
culturii.
8) Procesul Organizaţii, instituţii consultate Rezultatul consultării (variante alternative de soluţionare
de consultare propuse, puncte de vedere, poziţii exprimate)
- Direcţiile judeţene pentru cultură şi patrimoniu naţional
2
/ a municipiului Bucureşti; Printre aspectele specifice enumerate de factorii
interesaţi consultaţi, s-au numărat:
- Centrul de cultură „George Apostu” (Bacău); Centrul
de cultură „Arcuş” (Covasna); I. Patrimoniul imobil:
- Centrul cultural „Topliţa” (Harghita); a. regimul intervenţiilor în zonele de protecţie ale
monumentelor istorice, precum şi în zonele protejate (nu sunt
- Centrul Naţional pentru Conservarea şi Promovarea
detaliate intervenţiile în zonele de protecţie ale monumentelor
Culturii Tradiţionale;
istorice în ceea ce priveşte ansamblurile sau siturile; nu este
- Institutul Naţional al Patrimoniului; definită noţiunea de „zonă construită protejată”; nu există o
corelare a prevederilor referitoare la Planul de amenajare a
- Muzee: teritoriului national - Sectiunea a III-a - zone protejate cu Lista

2
Observaţiile au fost sintetizate din răspunsurile instituţiilor subordonate MCPN la un scurt chestionar, referitor la dificultăţi întâmpinate în
implementarea legislaţiei specifice în domeniul patrimoniului cultural (imobil, mobil, imaterial) – cadru legislativ de referinţă, problematică, soluţii
identificate.
15
Muzeul Naţional de Artă al României
Muzeul Naţional de Istorie a României
Muzeul Naţional de Istorie Naturală „Gr. Antipa”
Muzeul Naţional al Satului „D. Gusti”
Muzeul Naţional al Ţăranului Român
Muzeul Naţional „George Enescu”
Muzeul Naţional al Hărţilor şi Cărţii Vechi Româneşti
Muzeul de Artă „Vasile Grigore”
Complexul Naţional Muzeal „Moldova”
Muzeul Naţional de Istorie al Transilvaniei
Muzeul Naţional Brukenthal
Muzeul Naţional Peleş
Muzeul Naţional Bran
Muzeul Naţional al Carpaţilor Răsăriteni
Monumentelor Istorice 2004);
b. procedura de clasare / declasare a monumentelor istorice
(există obiective înscrise eronat în Lista Monumentelor Istorice
1991/1992 sau care au dispărut înainte de actualizarea listei, în
2004, care ar trebui radiate printr-o procedură simplificată);
c. înăsprirea regimului sancţiunilor atât în ceea ce priveşte
monumentele istorice, cât şi siturile arheologice.
II. Patrimoniul mobil:
a. exportul bunurilor culturale mobile (amendarea regimului
circulaţiei bunurilor culturale, în conformitate cu dispoziţiile
Regulamentului (CEE). 3911/92 al Consiliului privind exportul
bunurilor culturale, actualmente înlocuit de Regulamentul (CE) nr.
116/2009, cu aplicabilitate directă şi prioritară faţă de legislaţia
naţională anterioară - termenul de „export” din legislaţia naţională
actuală se referă la părăsirea frontierei statului român, în timp ce
în practica UE termenul se referă la părăsirea teritoriului vamal al
Comunităţii);
b. comerţul cu bunuri culturale mobile (în cazul agenţilor
economici ce comercializează bunuri culturale mobile, nu există
un cod CAEN care să reglementeze acest obiect de activitate )
c. clasarea şi inventarierea (necesitatea definirii „bunurilor
culturale” şi completarea actelor normative incidente cu aceste
prevederi, cu luarea în calcul a situaţiilor de inventariere a
bunurilor culturale ca obiecte de inventar, deoarece, din punct de
vedere contabil un număr foarte mare de bunuri culturale au fost
înscrise de-a lungul timpului ca fiind obiecte de inventar. În cazul
unei reevaluări a bunurilor culturale, acestea nu vor fi cuprinse în
aceastã operaţiune deoarece potrivit O.G nr. 81/2003 privind
reevaluarea şi amortizarea activelor fixe aflate în patrimoniul
instituţiilor publice, vor fi reevaluate numai activele fixe corporale
nu şi obiectele de inventar.)
d. exercitarea dreptului de preemţiune al statului
e. înăsprirea regimului sancţiunilor
III. Patrimoniul imaterial:
a. Legea nr. 26/ 2008 nu menţionează atribuţii specifice pentru
fiecare tip de aşezământ cultural, inclusiv în ceea ce priveşte
cercetarea, protejarea, transmiterea, promovarea şi punerea în
16
caloare a culturii tradiţionale şi a patrimoniului cultural imaterial
b. Actuala legislaţie nu face referire la comunităţile care deţin
elemente de patrimoniu cultural imaterial
Documente consultate:
a. Strategia în domeniul Patrimoniului Cultural Naţional
(http://www.cultura.ro/Files/GenericFiles/MCC-StrategiaPCN.pdf)
b. Raportul întâlnirii din 21/02/2009 a Ministrului Culturii,
Cultelor şi Patrimoniului Naţional cu sectorul cultural
independent, Secţiunea 2-a:Patrimoniul material şi imaterial
(Mitingul breslei creative- Soluţii pentru dezvoltarea sectorului
cultural independent.)
Cu relevanţă pentru actuala propunere de politică publică au fost
considerate următoarele recomandări (sinteza):
Nevoia de revizuirea legislaţiei în următoarele direcţii:
a) Descentralizare coerentă
b) Transparenţa legislativă sporită
c) Instrumente de stimulare a protecţiei monumentelor istorice
d) Monitorizare, control şi sancţiuni mai aspre aplicabile în
domeniul patrimoniului cultural.
- Corectarea legislaţiei în regim de urgenţă trebuie limitată doar la
situaţiile cu adevărat urgente, iar în paralel trebuie realizată o
legislaţie coerentă a patrimoniului, în acord cu legislaţia domeniilor
conexe (urbanism, dreptul proprietăţii, etc.)
- Deşi există legislaţie, lipseşte conceptul de implementare (law
enforcement )
- În perspectiva descentralizării, protecţia patrimoniului trebuie sa
rămână o activitate coerentă, sub autoritatea statului.
c. Recomandări referitoare la actualizarea legislaţiei
româneşti în domeniul patrimoniului cultural mobil şi a
bunurilor culturale (Programul Phare 2006/018-147.03.19:
Sistem integrat de gestiune a informaţiilor pentru protecţia
patrimoniului cultural mobil şi a bunurilor culturale)
d. Convenţii ratificate de România în domeniul patrimoniului
cultural

17
 Legea nr. 79/11 noiembrie 1993 pentru aderarea României la
Convenţia asupra măsurilor ce urmează a fi luate pentru
interzicerea şi împiedicarea operaţiunilor ilicite de import, export şi
transfer de proprietate al bunurilor culturale, adoptată de
Conferinţa generală a Organizaţiei Naţiunilor Unite pentru
Educaţie, Ştiinţă si Cultură la Paris la 14 noiembrie 1970;
Legea nr. 149/24 iulie 1997 pentru ratificarea Convenţiei
UNIDROIT privind bunurile culturale furate sau exportate ilegal,
adoptată la Roma la 24 iunie 1995
Convenţia Culturală Europeană (Paris, 1954) – ratificată de
România în 1991;
Convenţia pentru protecţia patrimoniului arhitectural al Europei
(Granada, 1985) – ratificată de România în 1997;
Convenţia europeana pentru protecţia patrimoniului arheologic
(revizuita) (Londra, 1969, revizuită în Malta, 1992) – ratificată de
România în 1997;
Convenţia europeană privind peisajul (Florenţa, 2000) – ratificată
de România în 2002
LEGEA nr. 99 din 16 aprilie 2007 privind acceptarea Convenţiei
asupra protecţiei patrimoniului cultural subacvatic, adoptată la
Paris la 2 noiembrie 2001
e. Coduri ale patrimoniului din state europene cu tradiţie în
protejarea patrimoniuluicultural din Italia si Franţa
f. Raportul Comisiei Prezidenţiale pentru Patrimoniul
construit, siturile istorice şi naturale (septembrie, 2009)

18
9) Varianta de Prezentarea variantei Termene preconizate de realizare Buget estimat
soluţionare
Elaborarea unui cod al patrimoniului cultural este în Octombrie 2010 – elaborarea 6500 lei (1500 EUR) –
recomandata
acord cu actualul Program legislativ al Guvernului Codului Patrimoniului Cultural
Naţional Elaborarea unui studiu /
României, precum şi cu angajamentele asumate prin
raport de evaluare referitor
Programul de Guvernare 2009 -2012, cap. 22- Cultura şi
Decembrie 2011 – finalizarea la efectele prevederilor
patrimoniul naţional. De asemenea, iniţiativa este
activităţilor de instruire / informare Codului Patrimoniului
conectată la prevederile Strategiei în domeniul
a personalului din structurile Cultural Naţional, precum şi
Patrimoniului Naţional, elaborată de Ministerul Culturii şi
subordonate şi deconcentrate, la modalitatea de punere în
Patrimoniului Naţional încă din anul 2008.
monitorizare şi evaluare a practică a acestora, realizat
Codul Patrimoniului Cultural Naţional va reprezenta impactului de Institutul Naţional al
sinteza experienţei din ultimii ani în ceea ce priveşte Patrimoniului
Decembrie 2012 - laborarea unui
aplicarea legislaţiei privind protejarea monumentelor
studiu / raport de evaluare referitor
istorice şi a siturilor arheologice, a patrimoniului cultural
la efectele prevederilor Codului
naţional mobil şi a patrimoniului imaterial.
Patrimoniului Cultural Naţional,
Această variantă presupune sistematizarea şi precum şi la modalitatea de punere
îmbunătăţirea legislaţiei din domeniul patrimoniului în practică a acestora
cultural naţional, precum şi corelarea acesteia cu alte
acte normative specifice domeniilor conexe (urbanism şi
amenajarea teritoriului, construcţii)

Beneficii/riscuri Modalitati si termene de

monitorizare/ evaluare:
Beneficii
- colectarea datelor din teritoriu cu
- Iniţiativa reformării si sistematizării actelor normative
privire la impactul noilor prevederi,
incidente domeniului patrimoniului cultural naţional,
precum şi propuneri de
precum şi demersul unificării principiilor generale ale
îmbunătăţire a acestora (sursa:
legislaţiei specifice domeniului va avea ca prim beneficiu
serviciile deconcentrate ale MCPN
instituirea unei terminologii unitare pentru aceleaşi
şi instituţiile subordonate; termen:
realităţi juridice, instituţii, principii şi concepte juridice,
din momentul aprobării Codului
reducându-se astfel riscul interpretărilor diferenţiate
Patrimoniului Cultural Naţional,
Riscuri semestrial);
- Lipsa asumării responsabilităţilor trasate prin cadrul Indicatori de performanţă
normativ de către factorii interesaţi în domeniul protejării
- Procent / Număr de propuneri
patrimoniului cultural (autorităţi publice de la nivel local
privind eficientizarea activităţii de
şi instituţii responsabile în domenii conexe, precum
protejare a patrimoniului cultural
urbanism, construcţii sau cadastru)
naţional primite raportat la numărul
serviciilor deconcentrate şi

19
Impact detaliat instituţiilor subordonate;
Economic - Număr de acte din legislaţia
secundară modificate sau abrogate;
- Pe termen lung, o protejare coerentă a patrimoniului
cultural, cu integrarea acestuia în cadrul comunităţii din - Procent / Număr de sesizări
care face parte, însoţită de o valorificare durabilă va privind deficienţe constate în
conduce la generarea de venituri, crearea de locuri de aplicarea prevederilor Codului
muncă şi sporirea calităţii vieţii populației. Patrimoniului Cultural Naţional (atât
Social din cadrul aparatului propriu, cât şi
de la terţi) raportate la numărul total
- Clarificarea aspectelor problematice care au reieşit din al sesizărilor, pe categorii de
aplicarea legislaţiei în vigoare (ca de exemplu, beneficiari.
dificultatea stabilirii regimului de intervenţie în zonele de
protecţie ale monumentelor istorice, lipsa unei definiri a
zonelor protejate, cu luarea în considerare a
elementelor de patrimoniu imobil) vor asigura o mai
bună protejare a patrimoniului cultural, care va contribui
la păstrarea identităţii valorilor culturale şi naţionale,
având un rol important în dezvoltare durabilă, coeziune
şi incluziune socială, precum şi în îmbunătăţirea calităţii
vieţii.
- Restaurarea monumentelor istorice cu respectarea
principiilor tradiţionale va conduce la un mediu construit
mai sănătos şi la o îmbunătăţire a condiţiilor de viaţă ale
beneficiarilor;
- Pe termen lung, respectarea nu numai a principiilor
tradiţionale de restaurare, ci şi a principiilor estetice în
intervenţiile asupra monumentelor istorice (ca de
exemplu, interzicerea afişării de materiale publicitare
supradimensionate şi/sau care nu evocă dimensiuni
culturale, pe faţadele imobilelor) vor contribui la crearea
unor spaţii publice armonioase care pot contribui la
educarea simţului estetic al unei comunităţi.
Ecologic
- Îmbunătăţirea sistemului actual de protecţie
(monitorizare, control şi sancţiuni mai aspre) va
accentua necesitatea utilizării unor materiale şi reţete
tradiţionale în ceea ce priveşte restaurarea şi
conservarea patrimoniului cultural, în acord cu specificul
zonei şi al perioadei istorice de provenienţă, cu efect

20
 benefic asupra mediului.
Grupuri vizate
Personalul angajat în cadrul autorităţilor publice centrale
şi locale, cu responsabilitate în domeniul patrimoniului
cultural sau domeniilor conexe (Ministerul Culturii şi
Patrimoniului Naţional, Ministerul Transporturilor,
Ministerul Dezvoltării Regionale şi Turismului,
autorităţile publice de la nivel local ),
Personalul angajat în cadrul serviciile deconcentrate ale
MCPN (Direcţiile judeţene pentru cultură şi patrimoniu
naţional / a municipiului Bucureşti) şi în cadrul instituţiilor
subordonate ale MCPN (muzee, centre de cultură,
Institutul Naţional al Patrimoniului, Centrul Naţional
pentru Conservarea şi Promovarea Culturii Tradiţionale)
Proprietari şi deţinători de bunuri şi resurse de
patrimoniu imobil, mobil, imaterial – muzee, centre de
cultură, aşezăminte culturale, instituţii / organizaţii de
drept public sau privat, persoane fizice
Agenţi economici autorizaţi , specialişti şi experţi atestaţi
în domeniu.

Plan de acţiune
Varianta 3: Elaborarea Codului Patrimoniului Cultural Naţional (sintetizarea / sistematizarea şi perfectarea legislaţiei în domeniu, cu
eliminarea suprapunerilor şi corectarea disfuncţionalităţilor )
Activitate necesara Termen de Raport de Raport de
Responsabil Buget Rezultate
implementarii realizare monitorizare evaluare
Activitatea 1 Octombrie Ministerul Fără - Propuneri ale membrilor Raport de
2010 Culturii şi implicaţii comisiei pentru elaborarea evaluare a
Elaborarea Codului
Patrimoniului financiare Codului Patrimoniului modalităţii de
Patrimoniului Cultural
Naţional Cultural, care să aibă în implementare
Naţional, cu respectarea
(Comisia pentru vedere: a prevederilor
elementelor definitorii
elaborarea propunerii de
înscrise în cadrul politicii - creşterea eficienţei
Codului politici publice
publice Patrimoniului juridice a
privind
Cultural şi reglementărilor în
Subactivitatea 1a asigurarea
Comisia de materie şi pentru
creşterii
Elaborarea variantei asigurarea aplicării
nivelului de
intermediare a Codului

21
Activitate necesara Termen de Raport de Raport de
Responsabil Buget Rezultate
implementarii realizare monitorizare evaluare
Patrimoniului Cultural specialişti coerente a acestora; protejare a
Naţional independenţi) patrimoniului
- reformarea şi
cultural
Subactivitatea 1b sistematizării actelor
naţional
normative incidente
Constituirea unei Comisii domeniului protejării (după
de specialişti patrimoniului cultural; activitatea 5)
independenţi, din
domeniul patrimoniului - utilizarea unei
cultural, pentru terminologii unitare în
analizarea și formulare domeniu.
de propuneri privind - Document sinteză al
Codul Patrimoniului propunerilor rezultate în
Cultural Naţional, în urma procesului de
paralel cu lansarea consultare publică şi
consultărilor publice şi interinstituţională
interinstituţionale
- Codul Patrimoniului
Subactivitatea 1c Cultural Naţional
Lansarea consultărilor Indicator: Număr propuneri
publice şi primite raportat la număr
interinstituţionale în propuneri însușite
vederea definitivării
Codului Patrimoniului
Cultural Naţional
Subactivitatea 1d
Aprobarea Codului
Patrimoniului Cultural
Naţional

Activitatea 2 De la data Ministerul Fără - Rapoarte semestriale ale Raport de

intrării în Culturii şi implicaţii serviciilor deconcentrate şi monitorizare
Monitorizarea
vigoare a Patrimoniului financiare ale instituţiilor subordonate referitor la stadiul
implementării şi
Codului Naţional cu privire la implementarea raportărilor
impactului prevederilor
Patrimoniului codului (probleme semestriale
Codului Patrimoniului
Cultural întâmpinate, propuneri de (monitorizare
Cultural Naţional
Naţional, îmbunătăţire a conţinutului anuală şi
Subactivitatea 2a semestrial, acestuia, alte aspecte elaborare raport,
Constituirea Grupului de întâlnite în punerea în la finele activităţii

22
Activitate necesara Termen de Raport de Raport de
Responsabil Buget Rezultate
implementarii realizare monitorizare evaluare
lucru pentru timp de 2 ani aplicare a prevederilor 2)
monitorizarea codului)
implementării şi
impactului prevederilor Indicator: Procent/ Număr
Codului Patrimoniului de rapoarte semestriale
Cultural Naţional raportat la număr total
servicii deconcentrate/
Subactivitatea 2b instituţii subordonate
Raportarea semestrială
a modalităţii de
implementare a codului,
de către serviciile
deconcentrate şi
instituţiile subordonate
ministerului

Activitatea 3 De la data Ministerul Fără - Acte normative

intrării în Culturii şi implicaţii subsecvente
Elaborarea legislaţiei
vigoare a Patrimoniului financiare
secundare (modificarea,
Codului Naţional
completarea, abrogarea
Patrimoniului
legislaţiei secundare în
vigoare) Cultural
Naţional, timp
Notă: Legislaţia de 1 an
secundară va fi
elaborată şi cu luarea în
considerare a
recomandărilor şi
observaţiilor cuprinse în
cadrul rapoartelor
semestriale privind
monitorizarea
implementării şi
impactului prevederilor
Codului Patrimoniului
Cultural Naţional

23
Activitate necesara Termen de Raport de Raport de
Responsabil Buget Rezultate
implementarii realizare monitorizare evaluare
Activitatea 4 Decembrie Ministerul Fără - Instruirea conducătorilor / Raport de
2011 Culturii şi implicaţii reprezentanţilor serviciilor monitorizare
Organizarea a cel puţin
Patrimoniului financiare deconcentrate şi ai privind
unui seminar de instruire instituţiilor subordonare
Naţional modalitatea de
a conducătorilor /
desfăşurare a
reprezentanţilor Indicatori:
sesiunii /
serviciilor deconcentrate
Nr. conducători / sesiunilor de
şi ai instituţiilor
reprezentanţi ai serviciilor instruire, la finele
subordonare referitor la
deconcentrate şi ai activităţii 4
implementarea
instituţiilor subordonate
prevederilor Codului
instruite
Patrimoniului Cultural
Naţional Rata participării la
seminarul / seminariile de
instruire
Activitatea 5 2011/ 2012 Institutul 6500 lei - Raport de evaluare a
Naţional al (1500 EUR) efectelor produse de
Elaborarea unui studiu /
Patrimoniului prevederile Codului
raport de evaluare
Patrimoniului Cultural
referitor la efectele
Naţional
prevederilor Codului
Patrimoniului Cultural
Naţional, precum şi la
modalitatea de punere în
practică a acestora

MINISTRUL CULTURII ŞI PATRIMONIULUI NAŢIONAL,

ZAMFIR MIHAI FLORIN

VICEPRIM – MINISTRU,
MARKO BELA

24
 Avizează:
MINISTRUL ADMINISTRATIEI ȘI INTERNELOR
VISA BOGDAN MIHAI

MINISTRUL DEZVOLTĂRII REGIONALE ȘI TURISMULUI

ELENA UDREA

MINISTRUL FINANŢELOR PUBLICE,

VISAN VALENTIN CRISTIAN

MINISTRUL JUSTIŢIEI,
CĂTĂLIN MARIAN PREDOIU

25