HOTĂRÎREA PLENULUI

CURŢII SUPREME DE JUSTIŢIE A REPUBLICII MOLDOVA

Cu privire la aplicarea Legii insolvabilităţii de către instanţele judecătoreşti economice

nr.34 din 22.11.2004

Buletinul Curţii Supreme de Justiţie a Republicii Moldova, 2008, nr.6, pag.4

Buletinul Curţii Supreme de Justiţie a Republicii Moldova, 2004, nr.11, pag.6

***

modificată de:
Hotărîrea Plenului Curţii Supreme de
Justiţie a Republicii Moldova nr.3 din
24.12.2007
Hotărîrea Plenului Curţii Supreme de
Justiţie a Republicii Moldova nr.9 din
04.07.2005

Revizuirea suportului juridic al instituţiei insolvabilităţii a culminat cu intrarea în vigoare a

Legii insolvabilităţii nr.632-XV la 15.02.2002, substituind Legea cu privire la faliment nr.786
din 26.03.96. Scopul noii legi este stabilirea unui cadru juridic pentru procesul de restructurare a
întreprinderilor insolvabile în vederea remedierii lor financiare şi economice şi pentru procesul
de insolvabilitate în vederea satisfacerii colective a creanţelor creditorilor din contul
patrimoniului debitorului prin aplicarea faţă de acesta a procedurii planului sau prin lichidarea
patrimoniului lui şi distribuirea produsului obţinut.
În scopul aplicării corecte şi unitare a legislaţiei ce vizează insolvabilitatea Plenul Curţii
Supreme de Justiţie, în baza art.2 lit.e), art.16 lit.d) din Legea cu privire la Curtea Supremă de
Justiţie nr.789 din 26.03.96 şi art.13 Cod de procedură civilă, prin prezenta hotărîre oferă
următoarele explicaţii:
1. Prin insolvabilitate în sensul legii insolvabilităţii se va înţelege situaţia financiară a
debitorului caracterizată prin incapacitatea de a-şi onora obligaţiunile pecuniare de plată ajunse
la scadenţă. Incapacitatea de plată reprezintă o insuficienţă a lichidităţilor, o absenţă a fondurilor
băneşti şi altor bunuri necesare pentru plata obligaţiilor scadente, o stare în care debitorul nu
poate într-un ritm satisfăcător să mobilizeze resursele financiare necesare acoperirii datoriilor
sale comerciale.
2. Se atenţionează instanţele judecătoreşti, că prezenta lege este aplicabilă faţă de
persoanele fizice:
întreprinzătorii individuali, inclusiv titularii patentei de întreprinzător
(Aici se vor lua în consideraţie şi prevederile art.26 Cod civil.)
persoanele juridice:
a) societăţile comerciale:
- societăţi în nume colectiv;
- societăţi în comandită;
- societăţi cu răspundere limitată;
- societăţi pe acţiuni;
- cooperative;
b) întreprinderile de stat şi întreprinderile municipale;
c) organizaţiile necomerciale:
- asociaţii;
- fundaţii;
 - instituţii.
Nu pot avea calitatea de debitor într-un proces de insolvabilitate:
Statul, Parlamentul, Preşedinţia, Guvernul (ministerele, departamentele, inspectoratele),
autorităţile judecătoreşti reprezentate prin Curtea Supremă de Justiţie, curţile de apel şi
judecătoriile de drept comun sau specializate, Curtea de Conturi, Curtea Constituţională,
Procuratura, Banca Naţională a Moldovei, Comisia Naţională a Valorilor Mobiliare, Camera de
Comerţ şi Industrie, unităţile administrativ-teritoriale (consiliile municipale şi locale, preturile) şi
persoana fizică care nu practică activitatea de întreprinzător.
3. Curtea de Apel Economică judecă în prima instanţă conform art.art.36, 355, 356 CPC
cererile de declarare a insolvabilităţii şi acest proces se limitează, la prima etapă, cu intentarea
procesului judiciar de insolvabilitate şi, la a doua etapă după intentarea procesului, la efectuarea
sub controlul nemijlocit al instanţei de judecată a procesului propriu zis (adică a procedurii de
insolvabilitate prevăzute expres în Legea insolvabilităţii).
La prima etapă, pînă la intentarea procesului de insolvabilitate, apreciind temeiul
insolvabilităţii în cadrul examinării cererii introductive, instanţa de insolvabilitate hotărăşte
asupra intentării procesului de insolvabilitate sau asupra respingerii cererii introductive.
După intentarea procesului de insolvabilitate, instanţa este învestită prin lege de-a
supraveghea procedura publică a insolvabilităţii, efectuînd un control judiciar permanent pe tot
parcursul acestui proces specific, fiind în drept în cazurile prevăzute expres de lege să emită
actele judecătoreşti respective la etapele respective şi să soluţioneze toate litigiile şi
circumstanţele relevante pentru procesul de insolvabilitate, cu excepţia celor ce ţin de litigiul de
drept.
Se atenţionează asupra faptului, că procesul de insolvabilitate nu este un proces de
contencios (nu se examinează litigiu între părţi), ci un proces specific, aparte. Aici nu există
reclamant şi reclamat, ci debitor şi creditori. Instanţa de insolvabilitate soluţionează doar
divergenţele ce apar între creditori.
Toate litigiile de drept ce apar din momentul adresării cu cererea introductivă şi pînă la
etapa finală a procesului de insolvabilitate nu se judecă în cadrul aceluiaşi proces de
insolvabilitate, ci în cadrul altui proces civil separat de către instanţa competentă conform
regulilor generale prevăzute de CPC.
Cauzele pendinte, aflate pe rol în alte instanţe, cu privire la bunurile din masa debitoare se
judecă în conformitate cu prevederile art.88 din lege.
4. Conform art.19 din Legea insolvabilităţii dispozitivul hotărîrilor şi încheierilor instanţei
de judecată ce vizează procesul de insolvabilitate se publică în Monitorul Oficial al Republicii
Moldova. La dispunerea instanţei publicarea dispozitivului hotărîrilor şi încheierilor se poate
face şi în ziarele locale din zonele unde debitorul îşi are sediul sau sunt concentrate sediile mai
multor creditori.
Notificarea participanţilor conform articolului menţionat, se consideră suficientă pentru
dovada citării, chiar dacă prin lege se prevede şi o altă modalitate de notificare.
Întrucît art.19 alin.(1) al Legii insolvabilităţii prevede, că „cheltuielile de publicare se
atribuie la cheltuieli de judecată", acestea urmează a fi achitate din contul părţilor la proces,
adică de către persoana care a depus cererea introductivă. Ulterior această persoană are drept de a
înainta cerere către instanţa de insolvabilitate pentru a deveni creditorul masei.
În caz de respingere a cererii introductive sau admiterii recursului asupra hotărîrii de
intentare a procesului de insolvabilitate cheltuielile de publicare urmează a fi încasate potrivit
prevederilor art.49 alin.(1) al Legii insolvabilităţii.
În contextul celor expuse, hotărîrea instanţei de judecată în procesele vizînd
insolvabilitatea urinează să includă şi obligarea persoanei care a depus cererea introductivă să
publice din contul său hotărîrea judecăţii în Monitorul Oficial.
Potrivit art.42 din Legea insolvabilităţii, publicarea sau divulgarea în alt mod a
informaţiilor privind insolvabilitatea debitorului pînă la data intentării procesului de
insolvabilitate se interzice. Se atenţionează instanţele judecătoreşti că legea nu prevede
publicarea în mod obligatoriu a încheierii de primire spre examinare a cererii introductive. În
cazul în care instanţa, în baza prevederilor art.37(2) din Legea insolvabilităţii, va dispune
publicarea dispozitivului încheierii de admitere spre examinare a cererii introductive în partea ce
ţine de măsurile de asigurare, ea urmează să motiveze această soluţie în încheierea respectivă.
[Pct.4 completat prin Hotărîrea Plenului CSJ nr.3 din 24.12.2007]
[Pct.4 modificat prin Hotărîrea Plenului CSJ nr.9 din 04.07.2005]

5. Ţinînd cont de prevederile art.20 din Lege, hotărîrile şi încheierile instanţei de judecată
în cazurile de insolvabilitate se vor contesta numai cu recurs şi doar în cazurile şi de către
persoanele prevăzute expres în Legea insolvabilităţii.
Astfel, pot fi atacate cu recurs:
- încheierea de aplicare a măsurilor de asigurare - de către debitor (art.37 alin.3);
- hotărârea de intentare a procesului de insolvabilitate - de către debitor (art.47 alin.1);
- hotărârea de respingere a cererii introductive - de către părţile la proces (art.47 alin.2);
- încheierea de respingere a cererii de convocare a adunării creditorilor - de către solicitant
- creditor, debitor, administrator (art.67 alin.6);
- încheierea asupra cererii de anulare a hotărîrii adunării creditorilor:
a) de admitere a cererii - de către orice creditor chirografar sau garantat şi de către
administrator (art.70 alin.1);
b) de respingere a cererii - de către solicitantul debitor, creditor, administrator (art.70
alin.2);
- încheierea de demitere a unui membru al comitetului creditorilor - de către persoana
demisă (art.71 alin.5);
- încheierea de respingere a propunerii de desemnare a altui administrator - de către fiecare
creditor (art.75 alin.1);
- încheierea cu privire la aplicarea amenzii - de către administrator (art.77 alin.2);
- încheierea de destituire din funcţie sau de respingere a cererii de demisie a
administratorului - de către administrator (art.80 alin.4, 6);
- încheierea de respingere a cererii comitetului creditorilor sau a adunării creditorilor de
destituire a administratorului - de către orice membru al comitetului creditorilor sau, după caz, de
către orice creditor (art.80 alin.4);
- încheierea privind refuzul validării creanţelor - de către creditorul solicitant (art.138, 141
alin.1);
- încheierea privind contestarea listei de distribuire intermediare - de către orice creditor
(art.145 alin.2);
- încheierea de rectificare a listei de distribuire - de către administrator şi orice creditor
chirografar (art.145 alin.3);
- încheierea de respingere a cererii de distribuire suplimentară - de către solicitantul
debitor, creditor, administrator (art.152 alin.3);
- încheierea de distribuire suplimentară - de către debitor (art.152 alin.4);
- încheierea de respingere a cererii introductive - de către solicitantul debitor, creditor
(art.153 alin.1);
- hotărîrea de încetare a procesului de insolvabilitate - de către debitor şi creditori (art.162);
- încheierea privind aplicarea procedurii planului sau neadmiterea aplicării procedurii
planului - de către persoana care a depus planul sau de către creditori (art.164 alin.4);
- hotărîrea privind confirmarea planului sau respingerea confirmării planului - de către
creditori şi debitor (art.188);
- încheierea de respingere a unei noi cereri introductive - de către creditorul solicitant
(art.199).
Se atenţionează instanţele de judecată, că depunerea recursului împotriva hotărârii de
intentare a procesului de insolvabilitate nu are efect suspensiv datorită faptului devenirii
executorii a acestei hotărâri din momentul pronunţării ei (art.44 alin.(2) din Lege). Ea poate fi
suspendată doar printr-o încheiere a instanţei de recurs şi doar în cazurile expres prevăzute de
Codul de procedură civilă şi de Legea insolvabilităţii.
6. Potrivit art.22 din Legea insolvabilităţii intentarea unui proces de insolvabilitate
presupune existenţa unui temei general - adică o incapacitate de plată, care reprezintă o
insuficienţă a lichidităţilor, o absenţă a fondurilor băneşti necesare pentru plata obligaţiilor
ajunse la scadenţă care nu presupune în mod obligatoriu ca activul patrimonial să fie inferior
pasivului (insolvenţa) sau temeiul special - adică supra-îndatorarea ce presupune un dezechilibru
al patrimoniului prin existenţa unui pasiv patrimonial care depăşeşte activul.
Procesul de insolvabilitate se intentează doar în baza cererii introductive de intentare a
procesului de insolvabilitate.
Dreptul de a depune cererea introductivă potrivit art.24 al Legii insolvabilităţii îl au doar
debitorul, creditorii şi alte persoane indicate în lege, şi anume: Banca Naţională a Moldovei,
Inspectoratul de Stat pentru Supravegherea Asigurărilor şi Fondurilor Nestatale de Pensii şi
Comisia Naţională a Valorilor Mobiliare.
Legea nu numai îi oferă debitorului dreptul de a depune cererea introductivă, dar îl şi
obligă să facă acest lucru la apariţia temeiurilor prevăzute la art.22 din Legea insolvabilităţii.
Într-un proces de insolvabilitate obligaţia debitorului de a depune cerere introductivă în
temeiurile prevăzute la art.22 al Legii insolvabilităţii nu poate fi înlocuită cu o acţiune oblică a
creditorilor săi din motivul că obligaţia de a depune cerere introductivă este o acţiune exclusiv
personală a debitorului.
Luând în consideraţie prevederile art.23 din Lege, instanţa va avea în vedere, că dacă
creditorul nu are cu debitorul relaţii contractuale civile şi nu este învestit să ceară datorii în
numele şi în interesul bugetului public atunci existenţa unei oarecare datorii nu poate servi drept
temei de intentare a procesului de insolvabilitate. Astfel, nu vor putea intenta procedură de
insolvabilitate:
- salariaţii faţă de întreprinderea sa;
- persoanele cărora le-a fost lezat dreptul de autor, drepturile conexe sau activitatea de
raţionalizare şi proprietatea industrială;
- persoanele cărora le-au fost cauzate prejudicii sănătăţii prin vătămarea integrităţii
corporale;
- consumatorii în cazul în care li s-a cauzat un prejudiciu ca rezultat al utilizării sau
consumării unor produse defectuoase;
- persoanele în cazul cauzării unui prejudiciu prin acţiunile organelor de cercetare penală,
de anchetă preliminară, ale procuraturii sau ale instanţelor de judecată;
- persoanele în cazul lezării onoarei şi demnităţii sau reputaţiei profesionale şi a.
Cazurile menţionate vor fi soluţionate ca nişte litigii de drept cu respectarea normelor de
procedură civilă.
Potrivit art.41 din Legea insolvabilităţii cererea introductivă poate fi retrasă de către
persoana care a depus-o pînă la adoptarea hotărîrii privind intentarea procesului de
insolvabilitate sau de respingere a cererii şi în acest caz remunerarea administratorului provizoriu
se achită din contul persoanei care a depus cererea introductivă.
7. Debitorul, în cazul apariţiei temeiului general sau temeiului special, este obligat, sub
posibila sancţiune penală a reprezentanţilor acestuia, a asociaţiilor cu responsabilitate nelimitată,
să depună cererea introductivă pentru declararea sa în stare de insolvabilitate. Depunerea cererii
introductive este obligatorie pentru debitor şi în cadrul lichidării, care se efectuează conform
altor legi, dacă devine evident că debitorul nu poate satisface integral creanţele creditorului sau
în cazul imposibilităţii satisfacerii creanţelor scadente ale tuturor creditorilor.
Creditorul va depune cerere introductivă doar după notificarea prealabilă a debitorului.
Notificarea prealabilă se consideră realizată dacă, pînă la depunerea cererii introductive,
debitorul a fost informat de către executorul judecătoresc sau de către creditor, sau, în cazurile
prevăzute expres de Codul fiscal, de către organele abilitate despre înaintarea spre executare a
titlului executoriu sau a altui document echivalent cu el în condiţiile prevăzute expres de Codul
de executare.
La cererea introductivă a creditorului se va anexa, în mod obligatoriu, copia hotărîrii
definitive a instanţei de judecată sau de judecată arbitrală (arbitraj), decizia (hotărîrea) organului
abilitat prin lege, care la acel moment este executorie; probele ce confirmă transmiterea spre
executare a titlului executoriu sau a altui document echivalent cu el în condiţiile prevăzute
expres de Codul de executare; dovada notificării prealabile a debitorului de către creditor. Pot fi
anexate şi alte documente ce justifică cererea creditorului (art.32, alin.2, lit.a) din Legea
insolvabilităţii).
Instanţele de judecată urmează să ţină cont de faptul că creditorul nu este în drept să
iniţieze proces de insolvabilitate debitorului în cazul în care acesta se află în proces de
restructurare (art.30 pct.3 din lege). La depunerea cererii în astfel de circumstanţe instanţa va
refuza admiterea cererii introductive ca inadmisibilă.
Reieşind din interdicţia prevăzută la art.30 alin.3 al legii, creditorii întreprinderii, care se
află în proces de restructurare şi ale căror datorii nu au fost incluse în obiectul acordului-
memorandum, pot înainta în instanţa de judecată o cerere de intentare a procesului de
insolvabilitate concomitent sau prealabil cu solicitarea Consiliului Creditorilor de reziliere a
acţiunii acordului-memorandum şi în caz de refuz se înaintează acţiune în instanţa de judecată
privind rezilierea acordului-memorandum.
[Pct.7 modificat prin Hotărîrea Plenului CSJ nr.3 din 24.12.2007]

8. Creditorii debitorului pot fi persoane juridice sau fizice care au creanţe comerciale sau
bugetare certe, lichide şi exigibile asupra patrimoniului debitorului. După adoptarea hotărîrii de
intentare a procesului de insolvabilitate în baza cererii introductive a unui sau a mai multor
creditori, ceilalţi creditori ai debitorului împotriva cărui a fost intentat procesul îşi înaintează
creanţele în instanţa de insolvabilitate în modul stabilit de lege.
Potrivit Legii insolvabilităţii creditorii se împart în:
- creditori garantaţi - clasă de creditori ale căror creanţe faţă de debitor au apărut înainte
de intentarea procesului de insolvabilitate şi sunt asigurate cu garanţii reale în conformitate cu
legea. Asiguraţii cu garanţii reale se consideră creditorii care deţin un gaj convenţional sau legal.
Un gaj legal care poate greva bunuri ce rezultă din creanţele statului pentru sumele datorate
conform legislaţiei fiscale sau rezultate dintr-o hotărîre judecătorească poate fi considerat
constituit doar dacă este înregistrat în registrele respective, conform Legii gajului, cu preavizele
respective în adresa debitorului.
O hotărîre judecătorească sau creanţele statului în cazul revendicărilor impozitelor şi a
altor plăţi fiscale nu constituie temei a unor creanţe garantate de la sine fără constituirea în
modul stabilit a gajului legal;
- creditori chiroqrafari - clasă de creditori ale căror creanţe faţă de debitor au apărut
înainte de intentarea procesului de insolvabilitate şi nu sunt asigurate prin garanţii;
- creditori ai masei - clasă de creditori ale căror creanţe faţă de debitor au apărut după
intentarea procesului de insolvabilitate şi se execută în prealabil în mod curent pe măsura
apariţiei lor.
9. În cazul în care cererea introductivă a fost admisă spre examinare instanţa de judecată
adoptă o încheiere imediat, sau în cel mult 3 zile de la data depunerii cererii (art.33 pct.2 din
lege).
Potrivit art.34 din Legea insolvabilităţii instanţa de judecată returnează cererea
introductivă, dacă ea nu corespunde cerinţelor legii sau dacă nu au fost anexate documentele ce
adeveresc existenţa datoriei.
La cererea introductivă despre insolvabilitate cu creanţe izvorîte din raporturi fiscale se
anexează, de asemenea, dovada aplicării măsurilor de executare silită a creanţelor fiscale în
conformitate cu Titlul V Cod fiscal.
 Dacă cererea introductivă este depusă de către debitor în temeiul obligaţiei de a depune
cerere fără anexarea documentelor respective, ea nu se returnează, dar se solicită, în ordinea
pregătirii cauzei pentru dezbaterile judiciare, prezentarea documentelor obligatorii. În acest caz
instanţa la fel urmează să verifice minuţios existenţa temeiurilor de intentare a procesului de
insolvabilitate.
10. Instanţa de insolvabilitate va ţine cont de faptul că toate măsurile necesare pentru a
preveni modificarea stării bunurilor debitorului în cauzele de insolvabilitate instanţa le aplică în
perioada de pînă la intentarea procesului de insolvabilitate (art.35 din lege).
Instanţa de judecată dispune aplicarea măsurilor de asigurare prin încheierea de admitere a
cererii introductive, dar aceasta poate fi făcută şi printr-o încheiere separată în orice timp pînă la
intentarea procesului de insolvabilitate.
Pe lîngă măsurile de asigurare prevăzute de C.P.C., instanţa de judecată aplică următoarele
măsuri de asigurare:
a) numeşte un administrator provizoriu;
b) dispune înlăturarea debitorului de la gestionarea patrimoniului sau emite prescripţia ca
deciziile privind gestionarea patrimoniului să fie luate doar cu acordul prealabil al
administratorului provizoriu;
c) pune sub sechestru toate bunurile debitorului şi corespondenţa lui comercială;
d) suspendă executarea silită asupra bunurilor debitorului;
e) pune sub interdicţie înstrăinarea de către debitor a bunurilor sale sau decide ca acestea să
poată fi înstrăinate doar cu consimţămîntul expres al administratorului provizoriu.
Din momentul desemnării administratorului provizoriu şi înlăturării debitorului de la
gestionarea întreprinderii, atribuţiile de administrare şi dispoziţie asupra bunurilor debitorului
sunt transmise administratorului provizoriu şi se produc efectele stipulate în art.84 al legii şi
orice act de dispoziţie al debitorului în această perioadă pînă la intentarea procesului de
insolvabilitate poate fi declarat nul în modul stabilit.
Dacă un creditor sesizează instanţa de judecată (nu cea de insolvabilitate) cu acţiune către
un debitor care se află în procedura de insolvabilitate sau în privinţa lui este primită doar cererea
introductivă despre intentarea procesului de insolvabilitate ar fi mai raţional, ca instanţa să nu
aplice în mod repetat asigurarea acţiunii, întrucât acest act de procedură este deja înfăptuit
potrivit art.35 din Legea insolvabilităţii. Orice altă măsură de asigurare a acţiunii poate duce la
diminuarea patrimoniului debitorului, dereglarea activităţii întreprinderii insolvabile, crearea
impedimentelor în satisfacerea creanţelor, toate acestea ducând în mod inevitabil la lezarea
drepturilor creditorilor.
Încheierea de admitere a cererii introductive, reieşind din prevederile art.art.20 şi 33 ale
Legii insolvabilităţii, nu se contestă, ea poate fi atacată cu recurs de către debitor doar în privinţa
aplicării măsurilor de asigurare a acţiunii, potrivit art.37 alin.3 din lege. Depunerea recursului nu
suspendă executarea încheierii.
11. În cazul în care debitorul înaintează anumite obiecţii, inclusiv în referinţa la cererea
introductivă a creditorului, instanţa de judecată apreciază aceste circumstanţe înainte de a emite
hotărârea asupra intentării procesului de insolvabilitate. În acest sens, instanţa audiază debitorul,
creditorii care au depus cererea introductivă şi, după caz, experţii, specialiştii, administratorul
provizoriu, dacă acesta a fost desemnat.
La această etapă instanţa urmează să stabilească cu certitudine existenţa datoriei
debitorului faţă de creditorul ce-a depus cererea introductivă. Datoria poate fi confirmată printr-o
hotărâre a instanţei de judecată, decizie a organului fiscal, vamal sau a altui organ abilitat prin
lege să emită astfel de hotărâri şi care la acel moment este executorie sau este recunoscută de
către debitor şi confirmată documental existenţa acestei datorii ajunse la scadenţă sau chiar dacă
debitorul nu recunoaşte fără just temei datoria dar la convingerea instanţei ea este evidentă şi
între părţi nu există litigiu.
În urma examinării obiecţiilor debitorului asupra cererii introductive, instanţa de judecată
va adopta o încheiere care va conţine în special mărimea revendicărilor asupra cărora obiecţiile
debitorului au fost considerate neîntemeiate, adică n-au fost confirmate documental şi, deoarece
s-a depistat existenţa unui litigiu referitor la cerinţa respectivă, instanţa neexaminând fondul
acestui litigiu urmează să lămurească creditorului că ultimul are dreptul de-a intenta procedura
de insolvabilitate faţă de debitor având doar creanţe certe.
Această încheiere a instanţei va confirma doar mărimea creanţelor existente şi indiscutabile
ale creditorului care a depus cererea introductivă.
În situaţia cînd cererea introductivă au înaintat-o mai mulţi creditori, instanţa va confirma
prin încheiere mărimea creanţelor fiecărui creditor în parte cu condiţia că aceste creanţe au fost
confirmate prin documente justificative.
12. Apreciind temeiul insolvabilităţii şi al faptelor constatate în cadrul examinării cererii
introductive, judecata va da o hotărîre de intentare a procesului de insolvabilitate sau respinge
cererea în conformitate cu art.44 din Legea insolvabilităţii. În hotărîrea de intentare a procedurii
de insolvabilitate, instanţa de judecată, în mod obligatoriu, trebuie să stabilească şi să indice
suma certă a datoriei creditoare, care a fost pusă la baza hotărîrii cu privire la intentarea
procedurii de insolvabilitate a debitorului.
Prin hotărârea de intentare a procesului de insolvabilitate în mod obligatoriu se
desemnează administratorul insolvabilităţii, care pe tot parcursul procesului de insolvabilitate are
menirea de a reprezenta interesele debitorului.
Prin dispozitivul hotărârii de intentare a procesului de insolvabilitate, care în mod
obligatoriu se publică în Monitorul Oficial şi în alte izvoare de informare în masă, se face apelul
către creditori de a-şi depune creanţele pînă la adunarea de validare, se face apel către creditorii
garantaţi de a preciza bunurile asupra cărora deţin un drept prioritar, garantat prin actul juridic
respectiv.
Instanţa de judecată afişează hotărîrea de intentare a procesului de insolvabilitate în incinta
sa, iar administratorul expediază hotărârea Registrului de stat al întreprinderilor, Registrului de
stat al organizaţiilor, registrelor în care se înregistrează gajul, inspectoratului fiscal de stat,
teritorial, organului cadastral teritorial, Comisiei Naţionale a Valorilor Mobiliare, Registrelor de
stat ale transporturilor, Camerei de Comerţ şi Industrie şi băncilor la care debitorul are conturi şi
altor instituţii şi autorităţi relevante.
[Pct.12 completat prin Hotărîrea Plenului CSJ nr.3 din 24.12.2007]

121. Art.84(3) din Legea insolvabilităţii prevede că din momentul intentării procesului de
insolvabilitate calcularea penalităţilor aferente datoriilor creditoare ale debitorului se întrerupe.
Se atenţionează instanţele judecătoreşti că prevederile acestei norme nu sînt aplicabile datoriilor
apărute după data intentării procesului de insolvabilitate, inclusiv în cazul contractelor cu
executare succesivă, în sensul art.64(3) din Legea insolvabilităţii.
[Pct.121 introdus prin Hotărîrea Plenului CSJ nr.3 din 24.12.2007]

13. Instanţele de judecată vor ţine cont de faptul că din momentul desemnării
administratorului atribuţiile de administrare şi de dispoziţie asupra bunurilor debitorului sunt
transmise administratorului care va lua imediat în primire bunurile masei debitoare. Luarea în
primire a bunurilor se face doar în prezenţa şi cu semnarea actului de primire de către cel puţin
un membru al Comitetului creditorilor, dacă acest comitet este desemnat. În cazul în care
Comitetul creditorilor nu este desemnat, instanţa de judecată decide numirea unui reprezentant al
creditorilor, care va asista la luarea în primire a valorilor şi va semna actul de primire.
La data intentării procesului de insolvabilitate, administratorul trebuie să efectueze o
evaluare sistematizată, de ansamblu, a bunurilor, în care se vor specifica şi se vor juxtapune
bunurile din masa debitoare şi obligaţiile debitorului. În cazul în care se depistează existenţa unui
gaj, transmis spre realizare creditorului-gajist (conform prevederilor art.487 din Codul civil,
art.71 din Legea cu privire la gaj, art.345 din Codul de procedură civilă), dreptul de exercitate a
căruia nu a fost realizat pînă la aplicarea măsurilor de asigurare, bunul gajat urmează a fi remis
debitorului-gajist şi inclus în masa debitoare. Ulterior, faţă de acest bun sînt aplicabile
prevederile punctului 23 din prezenta Hotărîre.
 În afară de inventarierea patrimoniului debitorului administratorul are obligaţia de a
colecta datoriile faţă de debitor, a recupera bunurile debitorului aflate în posesiunea unor terţi, a
executa măsurile de asigurare aplicate de instanţă, a executa hotărîrile instanţei, adunării
creditorilor, comitetului creditorilor, a elabora proiectul de plan, dacă s-a dispus aplicarea
procedurii planului, va prezenta rapoarte lunare despre starea masei debitoare, a ţine registrele de
evidenţă a datoriilor creditoare şi debitoare ale debitorului, a disponibiliza angajaţii debitorului,
distribuirea către creditori a sumelor de bani rezultate din valorificarea masei debitoare etc.
Administratorul are dreptul la remuneraţie şi la restituirea cheltuielilor, cuantumul cărora
se stabileşte prin hotărârea comitetului creditorilor, aprobată printr-o încheiere a instanţei de
judecată.
În cazurile în care creditor majoritar este statul, instanţele de judecată vor ţine cont de
Regulamentul privind remunerarea administratorului procesului de insolvabilitate aprobat prin
Hotărârea Guvernului nr.1717 din 27.12.2002.
Remunerarea administratorului se va efectua în dependenţă de sumele îndreptate pentru
satisfacerea creanţelor creditorilor, conform grilei de remunerare indicate în Regulament.
[Pct.13 completat prin Hotărîrea Plenului CSJ nr.3 din 24.12.2007]

14. La cererea comitetului creditorilor, a adunării creditorilor sau din oficiu, instanţa de
judecată poate destitui administratorul din motivele specificate în alin.1 art.80 din Legea
insolvabilităţii.
După audierea administratorului instanţa de insolvabilitate adoptă o încheiere de destituire,
ce poate fi contestată cu recurs de către administrator, desemnând concomitent un alt
administrator sau respinge cererea de destituire.
Încheierea de respingere a cererii comitetului creditorilor poate fi atacată cu recurs de orice
membru al lui, iar în cazul depunerii cererii de către adunarea creditorilor - de către orice
creditor.
Pentru comiterea de acţiuni ilegale în procesul exercitării atribuţiilor administratorul poartă
răspundere administrativă sau penală conform legii. Aceste cauze vor fi judecate de către
instanţele de drept comun în baza codurilor respective, dar nu de către instanţa de insolvabilitate.
15. Instanţele de judecată care examinează procesele de insolvabilitate vor ţine cont de
faptul că, potrivit art.113 din Legea insolvabilităţii, administratorul poate introduce în instanţa de
insolvabilitate acţiuni în vederea anulării unor acte juridice, care afectează bunurile debitorului şi
care conţin indicii prevăzuţi la literele a) - g) din articolul citat.
Termenele de trei ani şi de patru luni prevăzute de art.113 din Legea insolvabilităţii sînt
nişte termene de decădere şi nu trebuie confundate cu termenul de prescripţie extinctivă.
Caracteristic termenelor de decădere este faptul că în interiorul lor titularul trebuie să-şi exercite
dreptul său subiectiv. Acest termen, în cazul dat, prevăzut de art.113(a-f), are ca efect pierderea
dreptului subiectiv şi nu poate fi suspendat, întrerupt şi este incompatibil cu noţiunea de repunere
în termen.
Conform art.114 din Legea insolvabilităţii administratorul poate introduce în instanţa de
judecată şi alte acţiuni de anulare a unor acte juridice, încheiate de debitor în ultimele 12 luni de
activitate.
Acţiunile depuse de administrator în temeiul art.art.113, 114 din Legea insolvabilităţii se
judecă ca nişte litigii de drept, conform regulilor generale prevăzute de Codul de procedură
civilă, dar nu în cadrul insolvabilităţii, cu achitarea taxei de stat, respectând prevederile alin.2
art.86 CPC RM.
[Pct.15 completat prin Hotărîrea Plenului CSJ nr.3 din 24.12.2007]

16. Se va ţine cont de faptul că participarea activă a creditorilor la întreaga procedură a

insolvabilităţii se realizează prin două organe distincte, chemate să participe la aplicarea
procedurii: adunarea creditorilor şi comitetul creditorilor.
Adunarea creditorilor ca organ comun iniţial format din toţi creditorii cunoscuţi, cu
completarea pe parcurs cu creditori ale căror creanţe au fost validate, are atribuţii importante de
reprezentare şi de control asupra derulării procedurii. Astfel, în cadrul şedinţelor adunării
generale, creditorii:
- aleg şi dizolvă comitetul creditorilor, stabilesc componenţa lui numerică şi nominală;
- analizează situaţia debitorului, măsurile luate de administrator şi efectele acestuia, pot
propune alte măsuri pentru derularea procedurii de insolvabilitate;
- decid asupra chestiunii privind continuarea activităţii debitorului prin aprobarea planului
sau încetarea activităţii acestuia prin lichidare;
- cer destituirea administratorului, atunci cînd nu există un comitet al creditorilor, din
motivele indicate la art.80 din Legea insolvabilităţii;
- îşi dau acordul pentru înstrăinarea întreprinderii ca un complex unic sau a unei acţiuni, a
unui depozit, unui alt bun imobil al participaţiunilor debitorului în alte întreprinderi, pentru
primirea unui credit care poate greva masa debitoare, pentru reluarea, renunţarea la un proces cu
o valoare importantă, încheierea unei tranzacţii de împăcare sau a unei clauze arbitrale;
- participă la analiza obiecţiunilor în raportul final de distribuire;
- decide în privinţa termenelor şi a formei de vînzare a bunurilor debitorului, precum şi în
privinţa preţului iniţial de vînzare a acestor bunuri.
Comitetul creditorilor soluţionează pe tot parcursul procesului de insolvabilitate chestiunile
ce revin în atribuţia sa în afară de cele date în competenţă exclusivă adunării creditorilor.
Aprobarea sau refuzul aprobării hotărîrilor adunării creditorilor, comitetului creditorilor
(art.68-72 din Legea insolvabilităţii) se va efectua în formă de încheiere judecătorească.
[Pct.16 completat prin Hotărîrea Plenului CSJ nr.3 din 24.12.2007]

17. Instanţele de judecată vor ţine cont de faptul că în cel mult 45 de zile de la data
publicării dispozitivului hotărîrii de intentare a procesului de insolvabilitate administratorul
convoacă creditorii la prima adunare în cadrul căreia, de regulă, în baza unui raport al
administratorului, decid despre desfăşurarea de mai departe a procesului de insolvabilitate
(adunarea de raportare).
Potrivit art.68 din Legea insolvabilităţii, adunarea creditorilor este condusă de către
preşedinte care e ales din rândul creditorilor participanţi la adunare.
Reieşind din prevederile art.70 din Legea insolvabilităţii creditorii (chirografari sau
garantaţi) şi administratorul dispun de dreptul de a înainta cereri de anulare a oricărei hotărîri a
adunării creditorilor, care contravine intereselor creditorilor chirografari. Prealabil cererea
urmează a fi făcută cunoscută la adunarea creditorilor şi menţionată în procesul-verbal.
Instanţa se pronunţă în privinţa cererii printr-o încheiere. Încheierea de anulare poate fi
atacată cu recurs de orice creditor (garantat sau chirografar). În cazul respingerii cererii
încheierea poate fi contestată cu recurs de către solicitant (orice creditor sau administrator).
18. Se menţionează că, în conformitate cu art.131 din lege creanţele creditorilor pot fi
înaintate oricînd, dar nu mai tîrziu decît pînă la data încetării procesului de insolvabilitate.
Potrivit art.131 alin.3 din Legea insolvabilităţii, creditorii pot înainta creanţele pînă la
aprobarea de către instanţă a tabelului creanţelor, dar cel tîrziu pînă la data încetării procesului de
insolvabilitate.
Astfel, în cauzele intentate în baza legii vechi cu privire la faliment, creditorii ce nu şi-au
înaintat creanţele timp de o lună mai sunt în drept să le înainteze pînă la data încetării procesului.
Legea insolvabilităţii nu pune interdicţie de validare şi a creanţelor cu termen expirat.
Nu se limitează, conform Legii insolvabilităţii, nici mărimea creanţelor contrar
prevederilor Legii cu privire la faliment.
În cazul unui proces pornit în baza legii cu privire la faliment cu declararea creanţelor în
mărime limitată (creanţele de satisfacere a obligaţiilor faţă de bugetul asigurărilor sociale - în
limitele celor 6 luni precedente, creanţele precedente de satisfacere a obligaţiunilor faţă de
bugetul public naţional - în limitele unui an ş.a.) creditorii cu creanţe limitate îşi pot modifica
mărimea creanţelor conform Legii insolvabilităţii cu examinarea acestora în modul stabilit. Toate
creanţele validate, inclusiv şi cele înaintate prin cerinţe de majorare a cuantumului cerinţelor şi
validate ulterior, se satisfac în ordinea rangului oferit şi în modul prevăzut de lege.
19. La aceeaşi adunare (de raportare) sau, prin convocarea în cel mult 15 zile după prima
adunare a altei adunări, sunt validate creanţele creditorilor, prezentate pînă la această dată
instanţei de judecată (adunării de validare).
Adunarea de validare a creanţelor are loc sub conducerea instanţei de judecată. La
adunarea creditorilor la care participă judecătorul nu se scrie proces-verbal al instanţei de
judecată, ci se perfectează procesul-verbal al adunării creditorilor conform regulilor stabilite.
O creanţă este considerată validată dacă la adunarea creditorilor de validare nu a fost
contestată de către administrator sau de un alt creditor chirografar sau dacă contestaţia înaintată a
fost retrasă. Contestaţia debitorului nu se poate opune validării creanţei.
Judecătorul înregistrează în tabelul creanţelor la rubrica fiecărei creanţe înaintate în ce
măsură este validată conform valorii şi rangului ei, precum şi persoana care a contestat validarea.
Înregistrarea în tabel are pentru creanţele validate, conform valorii şi rangului lor, efectul
unei hotărîri definitive pentru administrator şi pentru toţi creditorii chirografari şi este
susceptibilă executării în conformitate cu Legea insolvabilităţii.
În cazul contestării creanţelor instanţa se va pronunţa printr-o încheiere referitor la
admiterea sau respingerea contestării creanţei. După soluţionarea contestaţiilor, validarea
creanţelor are loc în cadrul şedinţelor speciale de validare cu notificarea prealabilă despre aceasta
a persoanelor cointeresate.
20. Instanţa de judecată care soluţionează cazurile de insolvabilitate va ţine cont de faptul
că pricinile cu privire la bunurile din masa debitoare a debitorului, aflate pe rol în alte instanţe la
data intentării procesului de insolvabilitate, vor continua a fi judecate cu preluarea de către
administrator a drepturilor debitorului ca reclamant în condiţiile art.88 din Legea insolvabilităţii.
Dacă în cauzele cu privire la masa debitoare a debitorului acesta din urmă este pîrît,
judecarea pricinii va continua cu preluarea de către administrator a drepturilor şi obligaţiilor
părţii reclamate în cazurile de:
- separare a unui bun din masa debitoare care nu aparţine cu drept de proprietate
debitorului în baza cererii unei persoane care deţine un drept real asupra bunului;
- executare a creanţelor garantate în baza cererii unui creditor gajist;
- executare a creanţelor care au fost asigurate într-un alt mod prin masa debitoare.
Alte cauze cu privire la bunurile din masa debitoare sau care pot avea atingere masei
debitoare şi debitorului, pendinte la data intentării procesului de insolvabilitate, se suspendă pînă
la încetarea procesului de insolvabilitate. În asemenea cazuri creditorii chirografari-reclamanţi
pot declara creanţele în procedură de insolvabilitate şi doar în cazul invalidării acestora pot
solicita reluarea procesului suspendat pentru soluţionarea litigiului aflat în derulare.
21. Realizarea scopului procedurii de insolvabilitate presupune ordonarea şi realizarea unor
măsuri, atît prealabile cît şi după intentarea procesului de insolvabilitate, care constau în
deposedarea debitorului de bunurile sale, identificarea bunurilor debitorului prin inventarierea
masei debitoare, evaluarea acesteia în ansamblul ei, executarea altor măsuri precum şi
valorificarea masei debitoare în cazul lichidării sau, după caz, în cadrul procedurii planului.
Dacă adunarea creditorilor după audierea raportului administratorului la şedinţa de
raportare despre posibilitatea continuării activităţii sau încetarea activităţii debitorului decide
lichidarea debitorului, valorificarea masei debitoare se efectuează în mod neîntîrziat, în condiţii
cît mai avantajoase, avînd ca scop satisfacerea cît mai integrală a creanţelor creditorilor.
22. După adunarea de raportare, administratorul valorifică sau lichidează în condiţii cât
mai avantajoase, cu aprobarea adunării creditorilor, masa debitoare în condiţiile prevăzute de
art.124 al Legii insolvabilităţii. Termenul de valorificare şi de lichidare a masei debitoare nu va
depăşi 5 ani.
Se va ţine cont de faptul că, reieşind din interesul de a fi menţinut un subiect de drept al
cărui menire ar fi participarea în continuare în circuitul comercial, întreprinderea debitorului
aflată în stare de insolvabilitate poate fi vîndută în bloc ca un complex unic.
 În cadrul vânzării întreprinderii ca un complex unic se înstrăinează toate tipurile de bunuri
destinate activităţii întreprinderii, inclusiv terenurile, clădirile, utilajele, inventarul, materia
primă, producţia, lucrările şi serviciile, inclusiv denumirea de firmă, dreptul la mărcile
comerciale şi mărcile de servicii înregistrate, precum şi alte drepturi care aparţin debitorului, cu
excepţia celor intransmisibile şi a creanţelor creditorilor faţă de debitor la data intentării
procesului de insolvabilitate. În asemenea cazuri raporturile de muncă cu salariaţii întreprinderii
se menţin în continuare.
În cazul imposibilităţii de a vinde întreprinderea ca un complex unic, bunurile debitorului,
inclusiv bunurile imobile şi valorile mobiliare, se vînd cu acordul comitetului creditorilor sau a
adunării creditorilor în modul stabilit de lege prin licitaţie, concurs.
23. Dacă în masa debitoare există bunuri afectate unor garanţii reale, constituite în
favoarea creditorilor garantaţi cum ar fi bunuri grevate prin gaj, ipotecă sau alte privilegii
speciale asupra unor bunuri mobile sau imobile, create în condiţiile dreptului comun,
administratorul trebuie să informeze creditorul garantat despre intenţia sa de a vinde bunul.
Creditorului i se permite să se pronunţe în termen de o săptămînă sau în alt timp util stabilit
înainte de înstrăinare asupra posibilităţii de valorificare a bunului cît mai avantajoasă. Dacă
creditorul garantat consideră că poate valorifica mai avantajos bunul, instanţa de judecată, după
audierea creditorului şi administratorului, decide asupra transmiterii în posesie a bunului către
creditor, stabilindu-i concomitent şi termenul de valorificare a bunului.
Dacă în timpul acordat de instanţă creditorul n-a valorificat bunul, ultimul se restituie
administratorului, care îl şi valorifică.
Dacă a fost pusă în gaj întreprinderea sau o secţiune a ei, pentru înstrăinarea lor
administratorul urmează să obţină aprobarea adunării creditorilor.
Sumele obţinute din vînzarea acestor bunuri vor fi distribuite pentru acoperirea creanţelor
creditorilor garantaţi după scăderea din produsul obţinut a cheltuielilor de validare (4 procente
din produs) şi a cheltuielilor de valorificare (5 procente din produs).
Cheltuielile de validare şi valorificare se restituie iniţial de către creditorul-garantat în
cazul în care acestuia i se transmite bunul grevat întru satisfacerea creanţelor sale.
Dacă sumele obţinute din vînzarea bunurilor afectate garanţiilor reale sunt insuficiente
pentru achitarea integrală a creanţelor garantate, creditorii vor avea, pentru diferenţa neacoperită,
creanţe chirografare care vor veni în concurs cu celelalte creanţe chirografare.
24. În conformitate cu art.139 din Legea insolvabilităţii, distribuirea masei debitoare
creditorilor chirografari este efectuată de către administrator în dependenţă de mijloacele
obţinute de la desfacere cu acordul obligatoriu al comitetului creditorilor.
Lista de distribuire a creanţelor ce urmează a fi satisfăcută se depune în instanţa de
judecată cu indicarea concretă a sumelor ce urmează a fi achitate.
Este necesar de a ţine cont de faptul că administratorul insolvabilităţii este obligat să
rezerveze din masa debitoare partea pentru creditorii ale căror creanţe nu au fost validate în
cadrul procesului de insolvabilitate şi ale căror creanţe se examinează separat într-un proces
pendinte suspendat în cazul prezentării în termen de 15 zile din data depunerii listei de distribuire
în instanţă, dovadă a faptului că refuzul validării a fost contestat sau că procesul în derulare
suspendat a fost reluat.
25. Se atenţionează asupra faptului că de rînd cu necesitatea rezervării din masa debitoare a
cotelor necesare pentru creditorii indicaţi în punctul precedent ale căror creanţe încă nu au fost
validate, dar care au fost contestate în modul prevăzut, se va lua în consideraţie partea
neacoperită cu garanţii reale a creanţelor creditorilor-garantaţi sau cota integră a creanţelor
creditorilor-garantaţi în cazul renunţării acestora la garanţiile reale. Creanţa condiţionată de
asemenea trebuie luată în considerare la distribuire. Partea din masa debitoare care acoperă o
asemenea creanţă se rezervă la distribuirea intermediară.
În cazul în care condiţia executării în timp este incertă, adică este atît de departe în viitor
încît creanţa înaintată la momentul distribuirii nu are nici o valoare, la distribuirea finală creanţa
condiţionată nu va fi luată în consideraţie.
 26. Pentru aprobarea distribuirii finale, instanţa de judecată fixează data adunării
creditorilor şi îi convoacă la ultima lor adunare. Între data publicării anunţului despre adunarea
de distribuire finală şi data acestei adunări se va stabili un interval de timp de cel puţin 2
săptămîni şi de cel mult o lună.
Adunarea creditorilor de distribuire finală are drept scop:
- examinarea raportului final al administratorului;
- înaintarea contestaţiilor contra listei de distribuire finală;
- hotărârea creditorilor cu privire la partea nevalorificată a masei debitoare.
Concomitent cu soluţionarea chestiunilor enumerate adunarea creditorilor dispune
decontarea sumelor rezervate pentru anumiţi creditori, cu încuviinţarea instanţei de judecată, pe
contul "Mijloace intrate temporar în dispoziţia instanţei de judecată", dispune restituirea sumelor
obţinute nejustificat de unii creditori ale căror creanţe au fost bazate pe fraude, greşeli sau erori
substanţiale, decide în privinţa sumelor neridicate de creditori, de surplusul restant, după
satisfacerea creanţelor tuturor creditorilor, şi sesizează instanţa de judecată despre încetarea
procesului de insolvabilitate.
27. După terminarea distribuirii finale şi examinarea contestaţiilor declarate la adunarea
finală a creditorilor instanţa de judecată va hotărî în şedinţa de judecată încetarea procesului de
insolvabilitate.
În două săptămîni de la data publicării anunţului respectiv, administratorul prezintă
organului competent: Registrului de Stat al întreprinderilor, Registrului de Stat al organizaţiilor,
Ministerului Justiţiei sau Primăriei hotărârea instanţelor de judecată pentru radierea debitorului.
Se atrage atenţia instanţelor asupra modificărilor introduse prin legea nr.573-XV din
26.12.03 intrată în vigoare la 09.04.04 la art.28 din Legea nr.1265-XIV din 5 octombrie 2000 cu
privire la înregistrarea de stat a întreprinderilor şi organizaţiilor, potrivit cărora la intrarea în
vigoare a hotărîrii instanţei de judecată privind lichidarea debitorului pentru radierea lui din
Registrul de stat nu mai este necesară prezentarea actelor menţionate la alin.(1) al art.28.
Astfel, drept temei pentru radierea debitorului din registre serveşte doar hotărârea instanţei
de judecată şi nu mai sunt necesare alte acte.
Din momentul radierii sale, debitorul este considerat lichidat.
Surplusul de mijloace băneşti sau bunurile restante după distribuirea finală în cazul
satisfacerii creanţelor tuturor creditorilor se transmit fondatorilor asociaţi ai persoanei juridice
lichidate.
28. Instanţele de judecată vor ţine cont de faptul că procesul de insolvabilitate pornit poate
fi încetat şi din alte motive prevăzute de lege:
- în temeiul art.154 din lege - din motivul lipsei masei debitoare pentru acoperirea
cheltuielilor procesului de insolvabilitate. În cazul în care se constată că masa debitoare este
insuficientă pentru acoperirea cheltuielilor creditorilor, procesul continuă cu satisfacerea
creanţelor din contul masei debitoare după rangurile de prioritate, prevăzute la art.54 din lege (în
cadrul aceluiaşi rang - proporţional sumei obţinute pentru distribuire). Dacă după constatarea
insuficienţei masei debitoare pentru acoperirea cheltuielilor procesului creditorii sau un terţ
achită aceste sume procesul de insolvabilitate continuă;
- în baza art.158 din lege - din lipsa temeiului de insolvabilitate. Încetarea procesului de
insolvabilitate din lipsa temeiului de insolvabilitate se va efectua la cererea debitorului care va
demonstra aceasta prin probe elocvente.;
- în temeiul art.159 din lege - la cererea debitorului în cazul în care dispune de aprobarea
tuturor creditorilor chirografari care şi-au înaintat creanţele şi ale căror creanţe sunt validate în
modul stabilit. Opunerea creditorilor-garantaţi şi a creditorilor ale căror creanţe sunt contestate şi
nu au fost validate nu constituie temei pentru respingere a cererii debitorului de încetare a
procesului de insolvabilitate, opozabilitatea deciderii fiind la discreţia instanţei de judecată.
În cazul încetării procesului de insolvabilitate în temeiul art.art.154, 158, 159 din Legea
insolvabilităţii se încetează concomitent şi examinarea contestaţiilor administratorului,
creditorilor-chirografari în privinţa validării sau invalidării creanţelor contestate. Alte cauze
aflate pe rol în alte instanţe se examinează în modul prevăzut de legislaţia procesual-civilă sau se
încetează în cazul lichidării.
29. Se explică că, în temeiul art.153 din Legea insolvabilităţii, se refuză intentarea unui
proces de insolvabilitate atunci când se constată că debitorul nu dispune de bunuri sau că
bunurile lui nu acoperă cheltuielile procesului de insolvabilitate, chiar şi în cazul existenţei
temeiurilor de insolvabilitate. Odată cu respingerea cererii introductive printr-o hotărîre
susceptibilă de recurs instanţa dispune dizolvarea debitorului în conformitate cu prevederile
art.153 din Legea insolvabilităţii şi articolele corespunzătoare ale Codului Civil.
30. Se va ţine cont de faptul că Legea insolvabilităţii prevede unele proceduri de
reorganizare judiciară a debitorului şi lichidării unor bunuri din averea acestuia pentru
satisfacerea creanţelor creditorilor garantaţi şi chirografari, proceduri care se realizează în bază
planică.
Procedura planului se aplică de instanţa de judecată în temeiul hotărârii adunării
creditorilor. Încheierea instanţei de judecată privind aplicarea procedurii planului sau
neadmiterea procedurii planului poate fi atacată cu recurs de persoana care a depus planul sau de
creditor în corespundere cu alin.(4) art.164 al Legii insolvabilităţii.
Instanţa de judecată nu va admite aplicarea procedurii planului, dacă:
a) este evident că planul propus de către debitor nu va fi aprobat de creditori sau nu va
putea fi confirmat de instanţa de judecată;
b) este evident că creanţele creditorilor, conform părţii organizatorice a planului depus de
către debitor, nu pot fi executate;
c) nu au fost respectate prevederile ce ţin de dreptul de a depune planul şi cerinţele faţă de
conţinutul unui plan şi persoana care a depus planul nu le poate înlătura sau nu le înlătură în
termenul rezonabil stabilit de instanţa de judecată.
Conform art.168 din Legea insolvabilităţii, dreptul de a propune planul în instanţa de
judecată îl au administratorul şi/sau debitorul.
Planul poate fi depus de către debitor odată cu cererea introductivă sau cu referinţă la
cererea introductivă, ori într-o cerere expres adresată instanţei de judecată pînă la şedinţa de
distribuire finală.
Administratorul elaborează un plan, la cererea adunării creditorilor, şi îl prezintă spre
aprobare în instanţa de judecată.
Planul trebuie prezentat instanţei de judecată în termen de 90 de zile, în caz contrar instanţa
poate decide lichidarea debitorului.
Termenul de prezentare a planului poate fi prelungit de către instanţa de judecată, la
cererea administratorului sau debitorului, cu cel mult 30 de zile.
31. Potrivit art.170 din Legea insolvabilităţii, planul va prevedea:
a) redresarea şi continuarea activităţii debitorului prin restabilirea solvabilităţii care va
specifica modalităţile de achitare a datoriilor debitorului, măsurile de restructurare sau
consolidare a pasivului debitorului, propunerile de reeşalonare a unor datorii, de diminuare a
valorii acestora sau de convertire a lor în titluri de participare la capitolul social al debitorului,
măsurile de restructurare operaţională şi financiară a debitorului prin majorarea capitalului
social, majorarea sau reducerile de preţuri, sporirea producţiei, îmbunătăţirea calităţii,
schimbarea profilului întreprinderii etc., măsurile de restructurare a personalului debitorului,
reorientarea profesională, substituirea conducerii debitorului ş.a.
În cazul în care planul prevede redresarea solvabilităţii debitorului, instanţa de judecată
prin aceeaşi încheiere de aplicare a procedurii planului (art.art.164-164/1 din Lege) sau printr-o
încheiere separată va institui un moratoriu asupra executării obligaţiunilor pecuniare ale
creditorilor şi a obligaţiilor fiscale pe un termen de pînă la 180 de zile.
Moratoriul nu se aplică creanţelor privind plata salariilor, pensiilor alimentare, creanţelor
privind recuperarea prejudiciilor cauzate sănătăţii angajaţilor sau creanţelor în legătură cu
decesul acestora, precum şi creanţelor pecuniare şi fiscale a căror scadenţă a survenit în perioada
de după aplicarea procedurii planului.
 b) lichidarea patrimoniului întreprinderii. În acest sens proiectul planului trebuie să
prevadă în mod detaliat:
- măsurile de stingere a creanţelor creditorilor sau compensarea lor într-un alt mod în părţi
în capitalul social al debitorului, garanţiile care vor putea fi oferite fiecărei categorii de creditori,
cu excepţia creditorilor garantaţi sau privilegiaţi; care creanţe vor fi plătite în întregime sau nu
vor fi defavorizate de plan, ce despăgubiri urmează a fi oferite tuturor creditorilor în comparaţie
cu ceea ce ar primi prin distribuire în cazul de pricinuire a eventualelor daune prin neexecutarea
culpabilă de către debitor a obligaţiilor trasate în plan; cum şi cui va putea fi vîndută, în ce mod,
averea debitorului; efectele ce vor putea fi obţinute prin vînzarea întreprinderii (parţial sau în
bloc); folosirea salariaţilor etc.
32. În cel mult 30 de zile de la data depunerii planului, instanţa de judecată convoacă
adunarea creditorilor pentru examinarea planului, determinarea dreptului de vot şi votarea
planului. Despre aceasta instanţa de judecată notifică participanţii la proces, (conform art.19),
concomitent expediind o copie a planului depus (art.179).
Se specifică că creditorii cu drept de vot în privinţa planului sunt împărţiţi, potrivit art.171
din lege, în trei categorii:
a) creditori cu garanţii reale (garantaţi);
b) creditori chirografari, cu excepţia creditorilor de rang inferior (vezi art.54 din lege);
c) creditori chirografari de rang inferior.
Creditorii cu acelaşi regim juridic cu interese similare pot fi organizaţi în clase separate,
cum ar fi creditorii ale căror creanţe izvorăsc din contracte de muncă (salariaţii), obligaţii pentru
întreţinere etc.
Instanţa de judecată poate dispune ca planul să fie supus votului în cadrul unei şedinţe
convocate special. Şedinţa se va convoca într-un termen care nu va depăşi 30 de zile de la data
desfăşurării adunării de examinare a planului.
Fiecare clasă de creditori va vota separat asupra planului. Un plan se va considera acceptat
de către o clasă de creditori dacă în cadrul ei planul a fost votat de majoritatea deţinătorilor
exprimată prin valoarea creanţelor şi de majoritatea creditorilor acestei clase.
După acceptarea planului de către creditor şi debitor planul urmează să fie confirmat de
instanţa de judecată cu audierea prealabilă a administratorului, comitetului creditorilor şi a
debitorului.
33. Instanţa de judecată poate să nu confirme planul în cazurile, în care:
a) a fost ignorată o condiţie esenţială de conţinut al planului de către creditori şi debitori,
iar această încălcare nu poate fi înlăturată;
b) planul a fost acceptat cu rea-credinţă, în special prin favorizarea unuia dintre creditori.
În cazul confirmării planului, instanţa de judecată, în notificarea consemnată la art.19,
informează creditorii care şi-au declarat creanţele şi creditorii garantaţi despre confirmare,
anexînd planul sau un extras din plan.
După confirmarea planului şi intrarea în vigoare a hotărîrii de confirmare a planului,
activitatea debitorului se reorganizează în mod respectiv.
În cazul pronunţării hotărîrii de confirmare a planului, art.189 şi 192 din Legea
insolvabilităţii prevăd următoarele efecte specifice hotărîrii de confirmare a pianului:
1) creanţele şi drepturile creditorilor sunt modificate aşa cum este prevăzut în plan
(acoperirea parţială a creanţelor, sub anumite condiţii şi diferite modalităţi etc.);
2) în cazul unei executări silite planul confirmat va fi considerat ca o hotărîre definitivă
împotriva debitorului, inclusiv şi împotriva unui terţ care şi-a asumat obligaţia de executare a
planului de rînd cu debitorul.
Caracterul obligatoriu al condiţiilor planului ca o hotărîre definitivă se explică prin însuşi
faptul aprobării planului de către instanţa de judecată.
34. După ce hotărârea de confirmare a planului devine definitivă, instanţa de judecată
dispune, printr-o hotărîre, încetarea procesului de insolvabilitate şi continuă procedura planului.
Dispozitivul hotărîrii privind încetarea procesului de insolvabilitate se publică în conformitate cu
art.19 din Lege şi se notifică în mod individual debitorul, administratorul şi membrii comitetului
creditorilor.
Dacă realizarea planului este supravegheată, instanţa de judecată notifică acest fapt odată
cu publicarea conform art.19 a dispozitivului hotărârii privind încetarea procesului de
insolvabilitate (art.196 din lege)
Din momentul adoptării hotărârii de încetare a procesului de insolvabilitate şi de
continuare a procedurii planului, debitorul reintră în dreptul de administrare a masei debitoare.
Administratorul îşi exercită atribuţiile în conformitate cu articolele 193-194 ale Legii
insolvabilităţii.
Prin ultima propoziţie din alin.(3) art.193 al Legii insolvabilităţii "Prevederile art.36 se
aplică corespunzător" se va înţelege că aici vor fi aplicabile doar prevederile alineatelor 3 şi 4 ale
art.36 din Lege.
Procesele pendinte referitor la examinarea contestărilor depuse în cadrul procesului de
insolvabilitate pot fi continuate de administrator, dacă acest aspect este prevăzut în plan.
Instanţa de judecată dispune încetarea supravegherii în cazul:
a) exercitării sau asigurării executării creanţelor supravegheate;
b) expirării a 5 ani de la încetarea procesului de insolvabilitate şi nedepunerii unei noi
cereri introductive (art.197 din lege).
Dacă pe parcursul derulării procedurii planului debitorul nu respectă prevederile lui sau
planul nu este realizat în termen, fiecare creditor poate înainta o cerere introductivă, care va avea
ca efect lichidarea patrimoniului debitorului fără a mai fi necesară dovada insolvabilităţii lui.
Dacă se constată că cel puţin 2/3 din datoriile debitorului stabilite conform planului au fost
achitate, instanţa de judecată este în drept să respingă noua cerere introductivă, iar dacă la acel
moment derularea procedurii planului a expirat, instanţa decide prelungirea acestui termen cu cel
mult un an cu excepţia debitorilor pentru care termenul procedurii planului este stabilit prin
decizie de Guvern.
35. Se atenţionează asupra unor particularităţi prevăzute de lege la examinarea cazurilor de
insolvabilitate a altor subiecţi.
În cazul insolvabilităţii bancare, banca se va lichida şi nu se va admite aplicarea procedurii
planului.
Dreptul de-a înainta cerere de intentare a procesului de insolvabilitate unei bănci îl are doar
Banca Naţională a Moldovei şi doar în cazul în care BNM i-a retras băncii respective licenţa în
temeiul incapacităţii de plată sau al supraîndatorării sau în cazul existenţei pericolului iminent de
intrare a băncii în incapacitate de plată. În acest caz prevederile art.26 din Legea insolvabilităţii
nu se aplică, adică banca insolvabilă nu este obligată în temeiul art.24 al legii să depună cerere
introductivă în instanţa de judecată, ci este obligată să înştiinţeze imediat Banca Naţională a
Moldovei şi în acest caz faţă de această bancă insolvabilă se aplică corespunzător prevederile
alin.(2) art.26 al legii.
Prin derogare de la art.45 (publicarea hotărîrii), instanţa de insolvabilitate, intentează
procesul de insolvabilitate băncii comerciale din momentul depunerii cererii introductive de către
BNM.
Concomitent instanţa desemnează administratorul, fără a numi prealabil un administrator
provizoriu, şi aplică măsurile de asigurare.
Instanţele de judecată vor ţine cont de modificările operate prin Legea nr.174-XV din
03.06.04 la art.138 al Legii insolvabilităţii, potrivit cărora administratorul va transmite lista
creanţelor validate Fondului de garantare a depozitelor în sistemul bancar, care asigură
garantarea depozitelor bancare potrivit Legii nr.575-XV din 26 decembrie 2003 privind
garantarea depozitelor persoanelor fizice în sistemul bancar.
Potrivit art.206 al legii hotărîrea de intentare a procesului de insolvabilitate a băncii nu se
supune nici unei căi de atac şi este inadmisibilă aplicarea art.47 din Lege. De asemenea instanţa
de judecată nu este în drept să respingă cererea de intentare a procesului de insolvabilitate a
băncii în cazul insuficienţei sau lipsei masei debitoare.
 Prin derogare de la art.54, creanţele din depozitele bancare ale persoanelor fizice, garantate
de Fondul de garantare a depozitelor în sistemul bancar, se atribuie rangului al doilea al
creanţelor chirografare; creanţele din depozitele bancare ale persoanelor fizice, altele decât cele
garantate de acest fond, se atribuie rangului al treilea al creanţelor chirografare. Plata datoriilor
subordonate se efectuează după executarea creanţelor tuturor creditorilor băncii, dar înaintea
executării creanţelor acţionarilor.
La soluţionarea chestiunilor ce ţin de insolvabilitatea băncii instanţele de judecată vor mai
ţine cont de faptul că pînă la intrarea în vigoare a Legii insolvabilităţii lichidarea băncilor se
efectua pe cale extrajudiciară, procesul de lichidare fiind exclusiv sub supravegherea Băncii
Naţionale.
Odată cu intrarea în vigoare a Legii insolvabilităţii prin Legea nr.623-XV din 09.11.2001
capitolul VII din Legea instituţiilor financiare, prin care se reglementa lichidarea băncilor, a fost
exclus. De rînd cu aceasta, prin prevederile art.38 modificat al Legii instituţiilor financiare Banca
Naţională în cazul constatării incapacităţii de plată sau supraîndatorării sau micşorarea mărimii
minime a capitalului mai jos de 2/3 a băncii, retrage autorizaţia şi sesizează instanţa de judecată
competentă pentru declanşarea procesului de insolvabilitate.
Procesele de insolvabilitate a băncilor, intentate până la data de 15 februarie 2002, sînt
reglementate în conformitate cu legislaţia în vigoare la momentul intentării acestor procese,
adică se continuă prin procedura extrajudiciară potrivit Legii nr.177-XV din 03.06.04 privind
interpretarea art.226 din Legea insolvabilităţii.
36. La intentarea procesului de insolvabilitate a unei întreprinderi agricole, instanţa de
judecată va ţine cont de caracterul sezonier al producţiei agricole, precum şi de posibilitatea
satisfacerii creditorilor din contul veniturilor care pot fi obţinute de întreprinderea agricolă pînă
la şi după încheierea perioadei de lucrări agricole.
Cererea introductivă privind intentarea procesului de insolvabilitate a gospodăriei ţărăneşti
(de fermier) poate fi înaintată de conducătorul gospodăriei doar cu acordul în scris al tuturor
membrilor ei. În caz de intentare a procesului de insolvabilitate gospodăriei ţărăneşti (de
fermier), la masa debitoare se atribuie bunurile de irigare, animalele productive şi de lucru,
păsările, tehnica şi utilajele, mijloacele de transport, inventarul, precum şi dreptul de arendă a
terenurilor.
După intentarea procesului de insolvabilitate, administratorul desemnat expediază
obligatoriu hotărârea instanţei potrivit art.45 al Legii nu în adresa Registrului de stat al
întreprinderilor şi organizaţiilor, deoarece gospodăria nu se înregistrează acolo, ci în adresa
primăriei localităţii unde a fost înregistrată Gospodăria ţărănească.
37. Cererea introductivă privitoare la insolvabilitatea unei companii de asigurări poate fi
depusă de debitor, creditori chirografari şi de Inspectoratul de Stat pentru Supravegherea
Asigurărilor şi Fondurilor Nestatale de Pensii. Participarea la proces a organului de stat
menţionat este obligatorie.
Legea în vigoare nu prevede dreptul unui creditor garantat să înainteze cerere introductivă
de intentare a procesului de insolvabilitate unei companii de asigurări.
În cazul intentării procesului de insolvabilitate companiei de asigurări, acţiunea
contractelor de asigurare, încheiate de compania insolvabilă, ale căror cazuri asigurate nu au
survenit pînă la data intentării procesului de insolvabilitate, încetează.
În acest caz asiguraţii pot pretinde la restituirea unei părţi din contul companiei de
asigurare.
Acţiunea contractelor de asigurare nu încetează, dacă complexul patrimonial al companiei
de asigurare a fost vîndut doar unei organizaţii tot de asigurări care şi-a asumat contractele de
asigurare încheiate de compania insolvabilă.
Asiguraţii din contractele de asigurare, ale căror cazuri asigurate au survenit pînă la data
intentării procesului de insolvabilitate, pot pretinde achitarea sumei de asigurare.
 38. La examinarea cauzelor privind insolvabilitatea participanţilor profesionişti la piaţa
valorilor mobiliare, participarea la proces a autorităţii de stat cu funcţii de reglementare a pieţei
valorilor mobiliare (Comisia Naţională a Valorilor Mobiliare) este obligatorie.
Valorile mobiliare şi alte bunuri ale clienţilor aflate la debitorul insolvabil, participant-
profesionist la piaţa valorilor mobiliare, nu se atribuie la masa debitoare, iar după intentarea
procesului de insolvabilitate, se restituie proprietarilor de drept, dacă legea nu prevede astfel.
39. Se va ţine cont de faptul că instanţele de judecată ţin registrul cauzelor de
insolvabilitate, în care se fac menţiuni despre fiecare cauză de insolvabilitate examinată sau în
curs de examinare.
Prevederile prezentei legi se aplică şi în procesele de insolvabilitate intentate pînă la
intrarea ei în vigoare. Actele de procedură îndeplinite de instanţele de judecată în baza Legii cu
privire la faliment se menţin la continuarea examinării cauzei după intrarea în vigoare a Legii
insolvabilităţii.
40. Instanţele de judecată vor ţine cont de faptul că taxa de stat în pricinile de
insolvabilitate se achită:
a) la înaintarea acţiunii - de către creditor sau debitor în mărime de 2000% din salariul
minim;
b) la pronunţarea hotărârii - din contul debitorului în mărime procentuală din valoarea
creanţei încasată în contul fiecărui creditor, conform prevederilor art.3 pct.b) din Legea taxei de
stat.
În cazul pronunţării hotărîrii de încetare a procesului de insolvabilitate în legătură cu
adoptarea planului prin care debitorul îşi continuă activitatea, cu excepţia lichidării patrimoniului
întreprinderii, taxa de stat la încetarea procedurii nu se percepe.
Autorităţile publice centrale, organele administraţiei publice centrale, structurile lor
teritoriale la înaintarea cererii introductive de insolvabilitate se eliberează de plata taxei de stat
(art.4 alin.1 pct.12 din Legea taxei de stat).
Instanţele vor ţine cont şi de modificările introduse la art.6 din Legea taxei de stat şi la
art.86 din Cod de procedură civilă potrivit cărora persoanele juridice declarate în stare de
insolvabilitate, la introducerea în instanţa de judecată a acţiunilor de urmărire a creanţelor
debitoare, de anulare a actelor juridice fictive sau frauduloase, a garanţiilor acordate, a
tranzacţiilor încheiate şi a actelor de transfer de proprietate potrivit art.art.113, 114 din Legea
insolvabilităţii, achită taxa de stat după examinarea cauzei, dar nu mai târziu de 6 luni din data
adoptării de către instanţa de judecată a hotărârii.
Interpretând prevederile alin.3 art.26 Cod civil potrivit cărora asupra activităţii de
întreprinzător desfăşurate fără constituirea de persoană juridică se aplică regulile care
reglementează activitatea persoanelor juridice, dacă din lege nu rezultă altfel, stipulările art.6 din
Legea taxei de stat şi art.86 din CPC sînt aplicabile şi persoanei fizice ce practică activitate de
întreprinzător.
41. În cazul în care sînt întrunite cerinţele prevăzute de art.221 din Legea insolvabilităţii,
pentru tragerea la răspundere subsidiară a membrilor organelor de conducere ale debitorului
instanţa de judecata decide printr-o încheiere ca o parte din datoriile debitorului să fie suportată
de membrii organelor de conducere ale debitorului, dacă aceştia sînt vinovaţi de acţiunile sau
inacţiunile prevăzute de art.221(1) din Legea insolvabilităţii. În cazul adoptării unei asemenea
încheieri, instanţă de judecată urmează să determine concret care punct din art.221 din Legea
insolvabilităţii se aplică şi prin ce este probată culpa fiecărei persoane trase la răspundere
subsidiară şi să stabilească valoarea datoriilor debitorului puse în sarcina membrilor organului lui
de conducere, pentru fiecare persoană aparte.
Instanţele judecătoreşti vor avea în vedere că în cazul tragerii la răspundere subsidiară în
temeiul prevederilor art.221 lit.(h) din Legea insolvabilităţii, membrii organelor de conducere ale
debitorului pot răspunde subsidiar în faţa creditorilor doar pentru obligaţiile apărute după
expirarea termenului prevăzut de art.26(3) din Legea insolvabilităţii. Astfel, aplicînd art.221(h)
din Legea insolvabilităţii instanţa de judecată urmează să stabilească data cînd debitorul era
obligat să depună cerere introductivă şi să delimiteze obligaţiile care au apărut după expirarea
termenului de o lună, în interiorul căruia debitorul era obligat să depună cerere introductivă.
[Pct.41 introdus prin Hotărîrea Plenului CSJ nr.3 din 24.12.2007]

PREŞEDINTELE
CURŢII SUPREME DE JUSTIŢIE Valeria ŞTERBEŢ

ANEXĂ
la Hotărîrea Plenului Curţii Supreme de Justiţie cu privire la aplicarea
Legii insolvabilităţii de către instanţele judecătoreşti economice

În cadrul examinării pricinilor de insolvabilitate se va ţine cont de faptul, că unele

reglementări ce au atingere cu procedura de insolvabilitate sunt cuprinse în următoarele acte
normative:
- Legea cu privire la antreprenoriat şi întreprinderi nr.845-XII din 03.01.1992 (Monitorul
nr.2/33 din 28.02.1994);
- Legea taxei de stat nr.1216-XII din 03.12.1992 (republicată în M.O.1999, nr.133-134,
art.654);
- Legea instituţiilor financiare nr.550-XIII din 21.07.1995 (M.O.1996, nr.1, art.2);
- Legea privind garantarea depozitelor persoanelor fizice în sistemul bancar, nr.575-XV
din 26.12.03, M.O. nr.30-34/169 din 20.02.04;
- Legea privind societăţile pe acţiuni nr.1134-XIII din 02.04.1997 (M.O.1997, nr.38-39,
art.332);
- Legea privind fondurile de investiţii nr.1204-XIII din 05.06.1997 (M.O. 1997, nr.45,
art.397);
- Legea cu privire la patenta de întreprinzător nr.93-XIV din 15.07.1998 (M.O.1998, nr.72-
73, art.485);
- Legea cu privire la asigurări nr.1508 din 15.06.1993 (M.O. nr.5/53 din 15.09.1994);
- Legea cu privire la capitalizarea plăţilor periodice nr.123-XIV din 30.07.1998 (M.O.
1998, nr.85-86, art.570);
- Legea cu privire la piaţa valorilor mobiliare nr.199-XIV din 18.11.1998 (M.O. 1999,
nr.27-28, art.123);
- Legea cu privire la înregistrarea de stat a întreprinderilor şi organizaţiilor nr.1265-XIV
din 05.10.2000 (M.O.2001, nr.31-34, art.109);
- Legea privind gospodăriile ţărăneşti (de fermier) nr.1353-XIV din 03.11.2000
(M.O.2001, nr.14-15, art.52);
- Legea privind cooperativele de întreprinzător nr.73-XV din 12.04.2001 (M.O.2001,
nr.49-50, art.237);
- Legea salarizării nr.847-XV din 14.02.2002 (M.O.2002, nr.50-52, art.336) art.art.13,33;
- Legea cu privire la activitatea de evaluare nr.989-XV din 18.04.2002 (M.O.2002, nr.102,
art.773);
- Legea privind cooperativele de producţie nr.1007-XV din 25.04.2002 (M.O.2002, nr.71-
73, art.575);
- Legea privind licenţierea unor genuri de activitate nr.451-XV din 30.07.2001 (M.O.2001,
nr.108-109, art.836);
- Codul civil al Republicii Moldova nr.1107-XV din 06.06.2002 (M.O.2002, nr.82-86,
art.661) art.art.86-101, 111, 118, 129, 143, 204, 364, 473, 487, 1242 ş.a.;
- Codul de procedură civilă al Republicii Moldova nr.225-XV din 30.05.2003 (M.O.
nr.111-115, 2003);
 - Regulamentul privind remunerarea administratorului procesului de insolvabilitate aprobat
prin Hotărârea Guvernului nr.1717 din 27.12.2002 (M.O. 2002, nr.185-189, art.1865);
- Hotărârea Băncii Naţionale a Moldovei nr.21 din 31.01.2002 cu privire la stabilirea
criteriilor privind calificarea şi experienţa în domeniul activităţii bancare faţă de persoana
desemnată în calitate de administrator al unei bănci în proces de insolvabilitate (M.O.2002,
nr.21-22, art.50) şi alte acte normative.