Biblica

La început a fost sarutul

Si el era pe gura ta...
Depus pe gura mea sfinti vazduhul
Si lumea s-a nascut atunci din duhul
Sarutului ce ne unea...

Dar ape mari cuprinsera uscatul

Si noi muream tacuti sub greul lor...
Veni atunci o pasare în zbor,
Pasare rosie, si Araratul
Se înalta din mari biruitor...
Iar noi ne-am ridicat cu el o data
Spre zarea noua si înseninata
Purtînd peste abisele genunii
Sarutul de la începutul lumii.
Sonet

Ca niste cautatori de perle rare

Ne scufundam în noi. Dar nu gasim
Nici scoici ascunse, nici margaritare
Si dezolati din nou pe tarm iesim.

Ne-ntindem fara nici un gînd la soare

Aprinsele lui raze sa-i sorbim.
Cu alge atîrnate la picioare
Deschidem ochii mari ca sa-l privim.

Si-n clipa-aceea – iata – doua lacrimi

În coltul pleoapelor ni se ivesc,
Simtim în noi ceva copilaresc:

Simtim ca plîngem, plîngem grei de patimi...

Si-mbratisati slavim maretul soare
Care ne-a dat aceste perle rare...