Despre adevãrata ºi falsa frumuseþe în arhitecturã

Academician I.Joltovski
Articol tradus din Stroitelnaia Gazeta, nr. 18/10 octombrie 1954, publicat în revista
Arhitectura, 1954.

Arhitectura este o artã complexã ºi grandioasã. Ea satisface nu numai o cerinþã

oarecare, ci un complex de cerinþe ale societãþii omeneºti ºi întruchipeazã în ea valori
foarte mari ale culturii ºi tehnicii universale.
Grija pentru om constituie conþinutul principal al arhitecturii sovietice, al
arhitecturii realismului socialist.
În Uniunea Sovieticã, arhitectul e chemat sã creeze condiþii optime nu numai
pentru traiul contemporanilor sãi, ci ºi pentru generaþiile viitoare. Aceasta îi cere o
înþelegere deosebit de profundã a gândurilor ºi cerinþelor poporului sãu, a idealurilor sale
estetice, un simþ al naturii patriei ºi o cunoaºtere ºtiinþificã a materialelor, a construcþiei ºi
a tehnicii.
Marii arhitecþi din trecut spuneau, conform celebrei triade a lui Vitruviu, cã opera
de arhitecturã cu adevãrat artisticã trebuie sã fie solidã, utilã ºi frumoasã. În trecut aceasta
se referea numai la opere cu caracter de unicitate. Principiile arhitecturii sovietice
contemporane pot fi definite pe scurt: confort, soliditate, frumuseþe, nu numai pentru cei
aleºi ci pentru tot poporul. Asupra acestui lucru insistã mereu Partidul Comunist ºi
Guvernul Sovietic.
Noi construim foarte mult. Dacã fiecare clãdire ce se proiecteazã ºi se construieºte
de cãtre arhitecþi ºi constructori ar corespunde în totalitate destinaþiei ei, iar ca aspect
exterior ar fi simplã ºi expresivã, viaþa oamenilor sovietici ar fi mai confortabilã ºi ar fi ºi
mai frumoasã.
Trebuie sã deosebim însã frumuseþea adevãratã de cea aparentã. Îmi amintesc bine,
de parcã ar fi fost ieri, o discuþie cu V.I.Lenin. Era vorba despre reconstrucþia oraºului
Moscova. Vladimir Ilici spunea cã Moscova trebuie reconstruitã astfel încât sã devinã un
oraº frumos ºi confortabil pentru om. Pentru asta, spunea el, e necesar sã fie folosit tot ce a
creat omenirea mai minunat ºi mai înþelept de-a lungul secolelor.
Lenin a explicat cã revoluþia proletarã poartã în sine lumea noilor idei ºi cã
pãstreazã totodatã tot ceea ce a creat omenirea mai frumos. Totodatã, Vladimir Ilici s-a
arãtat hotãrât împotriva folosirii acelei moºteniri îmbibate de ustul filistin mic-burghez ºi
în special împotriva manifestãrilor spiritului mic-burghez în noile realizãri arhitecturale.
"Bãgaþi de seamã, evitaþi spiritul mic-burghez" a spus el ca încheiere la discuþia
noastrã. ªi când am plecat, a repetat din nou fraza. ªi a treia oarã, când mã aflam deja la
celãlalt capãt al coridorului, fraza asta m-a ajuns din urmã, ca un leit-motiv al noilor
cerinþe ale mãreþei noastre epoci.
În ultimul timp, în mediul nostru, al arhitecþilor, se vânturã tot mai des ideea cã
arhitectura clasicã ar împiedica însuºirea metodelor noi, înaintate, ale construcþiei
contemporane. Mai mult, unii arhitecþi se întreabã: n-a sosit oare timpul sã se termine cu
însuºirea clasicului?
Eu cred cã trebuie procedat tocmai invers. Defectul multor arhitecþi de astãzi, care
limiteazã mult creaþia lor, constã tocmai în cunoaºterea neadâncitã de ajuns a înþeleptelor
baze clasice. Nu trebuie sã uitãm cã fãrã o cunoaºtere adâncã, atotcuprinzãtoare a
trecutului, nu este posibilã o adevãratã inovaþie. Fãrã inovaþie însã, nu existã adevãratã
creaþie, deoarece fiecare epocã creeazã imagini arhitecturale proprii. Noile procedee de
execuþie a lucrãrilor ºi noile materiale de construcþie necesitã -corespunzãtor- ºi noi
metode de proiectare, crearea unor noi forme arhitecturale ºi a unor noi sisteme de
construcþie. Lipsit de experienþa istoricã, arhitectul de azi va rãtãci în întuneric sau, în cel
mai bun caz, va inventa ceva de mult cunoscut. De aceea pentru a putea crea astãzi cu mai
multã certitudine clãdiri frumoase, trebuie sã ne adresãm neapãrat clasicului. Nu trebuie sã
o facem însã pentru a-l copia, ci pentru a pãtrunde legile pe baza cãrora arhitecþii
trecutului au putut sã creeze frumuseþi nepieritoare.
Prin urmare, arhitecþii trebuie sã studieze nu numai formele arhitecturii vechilor
stiluri, ci ºi principiile ºi legile care stau la baza frumosului. Numai atunci ei nu vor mai
"atârna"fãrã rost, pe casele lor, diferite datalii sau nu vor mai evita, la fel fãrã rost, aceste
detalii.
Unii arhitecþi înþeleg greºit noþiunea de clasic. Termenul "clasic" se atribuie
adesea, de pildã, oricãrei construcþii cu coloane, iar inovaþie se spune oricãrei modernizãri
a acestor detalii. Acest fel de a vedea este superficial ºi nejust.
Clasicul înseamnã înþelepciune, simplitate, raþiune.
Nu formele unui stil constituie trãsãtura de unire a operelor clasice, ci principiile
profunde ale realismului care stau la baza lor, fie un templu antic sau un turn al
Krem;inului din Moscova.
Aceastã pãtrundere adâncã în principiile adevãratelor opere clasice ne fereºte de
spiritul filistin mic-burghez ºi de înfrumuseþarea fãrã rost, ca ºi de simplismul lipsit de idei
ºi de lipsa de conþinut, proprii arhitecturii apusului burghez.
Dezvoltând just principiile adevãratei arhitecturi clasice, noi creãm o arhitecturã
optimistã, frumoasã, expresivã, actualã, chematã sa satisfacã cerinþele multilaterale ale
poporului nostru sovietic.
Elementul principal al oraºelor noastre îl constituie locuinþele. De aceea, problema
cum sã le proiectãm, cum ºi unde sã le construim, are o importanþã de prim ordin.
Astãzi se vorbeºte mult despre înfãþiºarea arhitecturalã a locuinþelor. E drept cã
arhitectura locuinþelor trebuie sã fie simplã, economicã ºi frumoasã. În condiþiile actuale
ale cerinþelor crescânde ale poporului, acest lucru poate fi realizat numai pe calea
industrializãrii maxime a construcþiei de masã. Problema tipurilor ºi standardurilor are un
rol uriaº în acest domeniu.
Dupã pãrerea noastrã, trebuie considerat ca fiind tip numai ceea ce este foarte bun,
cel mai bun dintre cele bune. La noi însã, mai sunt mulþi cei ce considerã ceea ce e tip ca
pe ceva de mâna a doua sau în cel mai bun caz ca ceva mediocru.
De aici reiese o concluzie deosebit de importantã. Trebuie, în primul rând, sã fie
frumos ceea ce are caracter de masã, ceea ce este tip. De aceea trebuie sã creãm tipuri bune
de locuinþe confortabile, economice, frumoase. Trebuie sã elaborãm standarde de
elemente de construcþii ºi de detalii de arhitecturã raþionalã ºi de calitate superioarã.
Eu sunt profund convins cã ieftinirea ºi industrializarea construcþiei de masã,
standardizarea ºi tipizarea, nu sunt în contradicþie, ci, dimpotrivã, contribuie la crearea
arhitecturii frumoase, mãreþe ºi optimiste a comunismului. Dacã vom rezolva bine
problema industrializãrii vom putea sã ridicãm cu adevãrat arhitectura noastrã la un nivel
mai înalt, vom ajunge ºi mai mult la grãbirea formãrii unui stil sovietic în arhitecturã. Pe
aceastã cale, la noi existã mari posibilitãþi pentru inovaþie.
Astãzi mai mult ca oricând în trecut, trebuie sã ne reamintim cã o locuinþã trebuie
sã fie frumoasã nu numai pe dinafarã, ci trebuie sã fie frumoasã ºi confortabilã ºi în
interior.
Arhitecþii care se îngrijesc numai de faþada principalã dinspre stradã nu
procedeazã just. Cu asta noi nu putem fi de acord- nici în principiu ºi nici în practicã.
Oricât de izbutitã ar fi faþada principalã principalã ea nu poate crea frumuseþea întregii
clãdiri, care trebuie sã prezinte o soluþie plasticã spaþialã bine chibzuitã, interioare
frumoase, o curte comodã.
Aceasta înseamnã cã trebuie sã-þi imaginezi viitoarea clãdire în spaþiu, s-o
proiectezi împreunã cu grãdina ºi curtea alãturatã, s-o legi armonios de întregul cvartal ºi
de stradã. Numai în acest caz clãdirea va fi de calitate corespunzãtoare, se va înscrie în
ansablul oraºului ºi nu va distona cu acesta. ªi tocmai asta li se întâmplã adesea unora
dintre arhitecþi, care se tem, cã subordonându-se concepþiei de ansamblu, ºi-ar pierde
"eul" lor ºi care considerã sarcina principalã de creaþie realizarea unei compoziþii
"independente" a faþadei principale.
 Amintindu-ºi probabil experienþa lipsitã de glorie a constructivismului, arhitecþii
se tem astãzi sã aºeze locuinþele cu faþadele înguste spre stradã. Dar soluþionarea platã ºi
uniformã a faþadelor nu contribuie la organizarea unei strãzi frumoase ºi atrãgãtoare. În
aceste condiþii volumul clãdirii nu poate fi perceput ºi spaþiul exterior nu cpãtã un caracter
organizat. Strada e despãrþitã de spaþiile din interiorul cvartalelor.
Un exemplu caracteristic de acest fel îl constituie construcþia fronturilor strãzii
Kalujskaia din Moscova. Aici se aflã un parc minunat ºi ar fi trebuit sã fie folosite cu
chibzuinþã aceste condiþii naturale pentru crearea unui confort maxim locatarilor acestor
clãdiri. Aceasta s-ar fi putut realiza numai prin aºezarea clãdirilor cu faþadele înguste spre
stradã. În acest caz toate apartamentele s-ar fi deschis spre parc, iar plantaþiile ar fi putut fi
vãzute dinspre magistralã. S-a procedat însã altfel. Clãdirile au fost aºezate pe frontul
strãzii, ceea ce a redus mult confortul, a înrãutãtit condiþiile de însorire a apartamentelor ºi
a sãrãcit arhitectura magistralei.
Locuinþele trebuie sã fie apãrate împotriva zgomotelor, trebuie sã fie construite pe
strãzi liniºtite.
Unii dintre arhitecþii de azi nu ºtiu însã sã construiascã locuinþe. Ei le fac
monotone, cenuºii, plicticoase, ºi se îngrijesc prea puþin de confortul apartamentelor. De
aceea, ulterior, locatarii trebuie sã depunã eforturi ºi mijloace suplimentare importante
pentru a face locuinþa lor, în ciuda unei greºite concepþii arhitectonice, confortabilã,
atrãgãtoare ºi frumoasã.
Sunt însã ºi arhitecþi care, dimpotrivã, tind spre o înfrumuseþare exageratã a
clãdirilor lor. Ei folosesc nenumãrate stucaturi, culori multe ºi variate ºi tot felul de
turnuleþe, fleºe etc. Înþelegem cã aceºti arhitecþi se strãduiesc sã-ºi facã operele lor cât
mai bogate, mai optimiste. Intenþia e nobilã. Numai cã drumul ales pentru realizarea ei nu
este cel just. Ochiul oboseºte din cauza belºugului de ornamente mãrunte care
împestriþeazã clãdirea, o fac sã devinã repede plictisitoare ºi, ceea ce e mai important, din
cauza lor nu se mai percepe, se pierde, tema principalã a clãdirii. Antrenaþi de aspectul
exterior, aparent, aceºti arhitecþi se gândesc prea puþin la crearea unei distribuþii
interioare raþionale a locuinþelor ºi uitã cã, în primul rând, trebuie sã fie creat maximum
de confort pentru locatari ºi personalul de deservire.
Mulþimea de detalii inutile, belºugul de mãrunþiºuri care creeazã o decoraþie
superficialã pa masivul clãdirii, toatã aceastã falsã "bogãþie" e incompatibilã cu adevãrata
frumuseþe. Una o exclude pe cealaltã. Grecii vechi spuneau foarte bine: artistul nu a putut
sã creeze ceva frumos ºi de aceea a fãcut ceva bogat.
Nu trebuie uitat cã frumuseþea nu este acelaºi lucru cy frumosul. Numãrul mare de
podoabe pe faþadã nu face clãdirea mai frumoasã decât este. Adevãrata arhitecturã
pretinde o concepþie profundã, forme clare, precise, proporþii riguroase, detalii modeste ºi
reþinute. Numai o imagine ideologico- artisticã just gãsitã, un sistem de proporþii
armonioase ºi bine chibzuite, care sã exprime o concepþie arhitecturalã remarcabilã, pot
crea frumuseþea.
Fiecare clãdire nouã trebuie sã fie confortabilã, veselã ºi optimistã ºi, neapãrat,
frumoasã. Frumuseþea creeazã bunã dispoziþie, vioiciune, desãvârºeºte gustul artistic al
oamenilor. Vãzând o construcþie arhitecturalã frumoasã, omul e atras, fãrã sã vrea, de
aceasta, îl intereseazã. Acest sentiment se transformã apoi în ataºament faþã de o stradã
frumoasã, faþã de o piaþã ºi de oraº în întregime ºi are o anumitã influenþã asupra educãrii
sentimentului patriotic.
Mutându-se într-o casã bunã, într-o locuinþã nouã, bine amenajatã, în viaþa omului
intervine o mare bucurie datoritã confortului ºi frumuseþii locuinþei lui, grijii cu care a
fost proiectat de arhitect fiecare detaliu al casei ºi apartamentului, care sunt nu numai
frumoase, dar ºi neapãrat, confortabile.
Frumuseþea constã în simplitatea raþional gãsitã. Frumuseþea este unitatea
realizatã în cadrul varietãþii. Arhitecþii pot face (ºi asta depinde, desigur, de ei) ca cea mai
frumoasã clãdire sã fie în acelaºi timp ºi cea mai confortabilã ºi cea mai economicã.
 În tendinþa noastrã spre frumos nu trebuie sã uitãm nici o clipã de simplitatea,
chobzuinþa ºi economia locuinþei, de rentabilitatea ei în exploatare. Grija pentru om,
pentru crearea unui confort optim pentru traiul sãu de zi cu zi trebuie sã constituie, în mod
obligatoriu, ideea cãlãuzitoare principalã în munca tuturor arhitecþilor sovietici.
Locuinþele noi trebuie sã aibã tot ce este necesar pentru a sluji pe deplin nevoile
multiple ale locatarilor. Satisfacerea tuturor acestor cerinþe trebuie obþinutã însã, neapãrat,
cu mijloace logice ºi economice. Arhitectul trebuie sã foloseascã cu multã grijã mijloacele
pe care i le pun la dispoziþie poporul ºi statul.
Arhitecþii ruºi din vechime ºtiau sã obþinã senzaþia simplitãþii nobile ºi a unei
puteri uriaºe prin mijloace modeste, fãrã nici un detaliu de prisos. Capacitatea de a obþine
o puternicã expresivitate artisticã a imaginii arhitecturale prin mijloacele cele mai simple ºi
mai economice constituie una dintre cele mai remarcabile particularitãþi ale arhitecturii
noastre naþionale. De aceea, este cu desãvârºire eronatã concepþia cã frumuseþea poate fi
atinsã numai printr-o cheltuialã nemãsuratã de mijloace.
Pentru a înþelege toate legile creãrii frumosului ºi pentru a ºti sã le dea viaþã,
arhitectul trebuie sã fie aproape de viaþã, de construcþie, sã nu fie rupt de ea. Sunt însã
cazuri când arhitectul se transformã într-un desenator ºi pierde orice legãturã cu viaþa ºi cu
ºantierul. Din toate timpurile, arhitectul a construit chiar el. La noi însã, din pãcate , el este
adeseori rupt de execuþie.
Arhitectul trebuie sã construiascã ºi numai atunci devine într-adevãr "arhi-tecton"
adicã constructorul-ºef: numai atunci va putea rãspunde ºi pentru calitatea ºi pentru
frumuseþea ºi pentru termenele de execuþie ale clãdirii concepute de el.
Arhitectul trebuie sã se sfãtuiascã mai mult cu muncitorii constructori, sã dea
atenþie observaþiilor lor, sã foloseascã pe scarã largã experienþa lor. El poate învãþa
multe de la meºterii constructori bãtrâni ºi cu experienþã.
Arhitectul trebuie sã ºtie sã explice ideea sa creatoare, pentru ca executanþii,
constructorii sã pãtrundã în esenþa soluþiei de proiect, s-o îndrãgeascã ºi atunci ei o vor
executa întocmai.
Chemarea arhitectului nu este de a face desene frumoase, ci de a construi bine,
repede ºi economic. Arhitectul nu este un desenator sau un pictor, ci constructorul
principal. Desenul nu înseamnã încã totul. Desigur cã arhitectul trebuie sã ºtie sã deseneze.
Aceastã deprindere îi este însã necesarã, nu pentru a transforma proiectele sale
arhitecturale într-un fel de tablouri pitoreºti mediocre, cu nori pompoºi, copaci stufoºi,
automobile etc. Stãpânirea liberã a desenului îi este necesarã arhitectului pentru a putea
reprezenta, fãrã greutate, orice formã de arhitecturã, oricât de complicatã.
Locul arhitectului nu este numai la masa de proiectare, dar ºi pe ºantier. Sarcina
principalã a arhitectului constã astãzi în apropierea arhitecturii de arta inginereascã, de
construcþie. Aceastã cerinþã a cãpãtat un înþeles deosebit astãzi, când tehnica industrialã,
când noile materiale de construcþie joacã un rol important în dezvoltarea arhitecturii.
Arhitectul trebuie sã cunoascã bine tehnica ºi materialele noi, care au dat rezultate bune în
experienþã, în practicã. Numai în acest caz el va putea sã le foloseascã raþional, sã
gãseascã drumul just al creaþiei care duce spre o nouã înflorire a artei arhitectural-
constructive.
Este necesar sã terminãm cât mai grabnic cu concepþiile greºite ºi superficiale
asupra arhitecturii, sã ne înarmãm cu cunoaºterea multilateralã a noilor materiale de
construcþie, a tehnicii noi, a metodelor înaintate de construcþie, sã înþelegem mai profund
cerinþele realitãþii noastre socialiste ºi sã ne punem ca scop satisfacerea deplinã a acestor
cerinþe.
Nicolae Lascu, "Modernizare ºi distrugeri în istoria postbelicã a oraºelor româneºti", în
Historia Urbana, 1-2/ 1995, tom. III.

1. Istoria oraºelor poate fi consideratã, dintr-un punct de vedere, ca o permanentã

transformare a structurii fizice a localitãþilor, pentru a le pune în acord cu noi cerinþe
politice, sociale ºi economice, cu mentalitãþi colective ºi aspiraþii culturale diferite.
Dispariþia unor structuri vechi ºi înlocuirea cu altele noi sunt, prin urmare, momentele
inseparabile, complementare, dar ºi absolut necesare devenirii oraºelor. Modernizarea
oraºelor a fost, totodatã, strâns legatã de distrugerea- rezultatã din acþiunea timpului, din
voinþa umanã sau în urma unor calamitãþi naturale- unor structuri anterioare. Luarea în
considerare a unui singur termen al procesului de transformare, înseamnã, de fapt, a rupe
în mod artificial raportul strâns dintre ei.
Complementaritatea celor doi termeni care definesc evoluþia oraºelor poate fi
desprinsã ºi din semnificaþiile conferite în dicþionare. Astfel "a distruge" înseamnã, printre
altele, "a face sã nu mai existe, a nimici, a ruina" (DEX), dar ºi "a altera pânã la
dispariþie"(Petit Robert). Prin urmare, distrugerea nu presupune în mod necesar o
intervenþie instantanee, brutalã, ci poate fi privitã cu o anumitã nuanþare, respectiv
degradarea lentã, treptatã, pânã la dispariþia fizicã. Modernizarea este caracterizatã, la
rândul ei, prin adaptarea "la cerinþele, la exigenþele prezentului, a face sã corespundã
acestor cerinþe; a înnoi". În aceastã acþiune, modernizarea presupune, de asemenea, "a
construi, a crea, a face, a conserva"(Petit Robert), care sunt, de fapt, antonimele
distrugerii. Modernizarea urbanã este definitã prin cele trei paliere ale intervenþiei, în
funcþie de proporþia dintre nou ºi vechi: reconstrucþie, restructurare ºi renovare.1
Din aceastã perspectivã, raportul distrugere/modernizare, care a dus la
transformarea oraºelor româneºti dupa al doilea rãzboi mondial, este un proces mult mai
articulat decât este privit de obicei; este un proces continuu, dar nu liniar, care nu se
rezumã doar la intervenþiile brutale, devastatoare, asupra centrelor vechi. Începând cu
deceniul ºase al secolului nostru intervenþiile modernizatoare au cuprins întreaga structurã
a localitãþilor urbane; se poate chiar spune ca s-a modificat, iremediabil, echilibrul global
al acestora. Din punct de vedere al distrugerilor aduse organismului urban, începând cu
sfârºitul rãzboiului, pot fi delimitate câteva trepte/nivele:
- relaþia localitãþii cu mediul înconjurãtor ºi silueta generalã a acesteia, prin extinderi ale
oraºelor, pe mari suprafeþe de teren, realizându-se, la noile limite ale perimetrelor, cartiere
periferice de locuit, zone industriale etc.În acest fel a dispãrut interpenetrarea oraºului cu
natura, atât de caracteristicã pânã în perioada anterioarã, fãcând loc unui contrast puternic
pe scarã între mediul artificial al urbanului ºi mediul natural înconjurãtor.
- modificarea radicalã a þesutului urban preexistent, în zone mai mult sau mai puþin
apropiate de centrul localitãþii, prin dispariþia unor parcelãri, a fronturilor construite ale
strãzilor principale, degajarea unor construcþii etc.2
- intervenþii urbane punctuale în contextul vechi/istoric, care au alterat în mod
semnificativ morfologia urbanã, prin implantarea unor noi construcþii dupã alte principii
urbanistice; s-au distrus, în acest fel, parcelarul, regimul de construcþie, înãlþimea3.
- distrugerea centrelor istorice ale oraºelor (categoria cea mai frecvent invocatã,
1Al.Sandu, Pentru o înþelegere complexã, ºtiinþificã, a restructurãrii urbane, în A.,
1973, nr.4, p.4-11.

2 Distrugere poate fi consideratã, din acest punct de vedere, dispariþia parcelãrii

de la Mamaia, care data din 1904, pentru a fi realizatã actuala staþiune, sau
construirea unor ansambluri de locuit de dimensiuni medii sau mici, în interiorul
oraºelor, prin ignorarea þesutului urban etc.

3 Un, exemplu, dintre multe altele, care pot fi invocate, este noua clãdire a
ignorându-se, astfel, toate celelalte), fie prin dispariþia/demolarea rapidã a acestora, fie
prin deplasarea funcþiilor centrale într-un ansamblu nou construit, cel vechi intrând,
deseori, într-un proces lent de degradare fizicã.
Astfel de transformãri au avut loc bineînþeles, ºi în perioadele istorice anterioare.
Dar dupã al doilea rãzboi mondial, amploarea lor a fosrt nemaiîntâlnitã pânã atunci în
România, iar scara noilor intervenþii a pus, de fapt, în crizã ºi adus pânã la urmã, la
dispariþia, în mare parte, a organismului urban preexistent. Trebuie menþionat însã faptul
cã o transformare la fel de radicalã poate fi întâlnitã în toate oraºele europene, ca un tribut
adus dezvoltãrii generale, rapide, dupã 1950.
2. Problema centralã în evaluarea raportului distrugere/modernizare este aceea a
stabilirii cât mai crecte a distrugerii, ca necesitate impusã de evoluþia fireascã a societãþii
ºi a distrugerii datorate altor cauze, aºa cum a fost cazul României postbelice, o conºtientã
voinþã de edificare a "oraºului nou, socialist" ºi a face sã disparã mãrturiile unei istorii
incomode. Rãspunsul la aceastã analizã nu poate fi exclusiv prin prisma atitudinii noastre
actuale, poziþie care ar dãuna, cu siguranþã, înþelegerii istoriei recente a oraºelor noastre,
ci trebuie corelatã cu întregul context politic ºi economic al epocii respective, cu
mentalitãþile perioadei ºi nivelul atins de gândirea urbanisticã. Pentru cazul particular al
României postbelice, rãspunsul þine, pe de o parte, de cauze interne, dominate de
ideologia regimului comunist instaurat la 30 decembrie 1947 ºi, pe de alta, de atitudinea
profesioniºtilor faþã de construcþia urbanã, care trebuie pusã în contextul mai larg al
evoluþiei pe plan european a urbanismului.
a. în privinþa primei determinante, vom aminti doar politica de industrializare
rapidã ºi forþatã, dusã cu consecvenþã pânã în 1989. Acest fapt a condus la creºterea
vertiginoasã a populaþiei oraºelor ºi, pe plan urbanistic, la necesitatea asigurãrii
suprafeþelor de cazare pentru toatã aceastã populaþie nou venitã din mediul rural, dar ºi
pentru populaþia care trãia în condiþii igienice ºi de confort mult reduse. În acelaºi timp
trebuie menþionatã o politicã de negare- din punct de vedere al ideologiei regimului- a
oraºelor "moºtenite" din perioada antebelicã. Hotãrârea C.C. al P.R.M. din moiembrie
1952 privind Construcþia ºi reconstrucþia oraºelor4 a trasat aceastã opþiune ideologicã,
care s-a accentuat din ce în ce ºi a cãpãtat accente dramatice în deceniile opt ºi nouã, pe
fondul impunerii unei voinþe totalitare tot mai puternice. Fenomenul este caracteristic
oricãrui regim totalitar; fiecare tinde spre înlocuirea arhitecturii ºi oraºului anterior, cu
altele, care sã-i reprezinte ideologia.
Au existat cel puþin douã instrumente extrem de eficace pentru aplicarea acestor
deziderate: proprietatea statului asupra terenurilor urbane ºi comanda de stat (denumitã
"comanda socialã"), care a deþinut o proporþie covârºitoare. A dispãrut, practic,
proprietatea particularã asupra terenului urban, în general de mici dimensiuni, care a
conferit, timp de secole, continuitatea scãrii oraºului. 5 Proprietatea imobiliarã particularã a
ajuns la cheremul planificatorilor urbani, iar despãgubirile, în cazul demolãrilor, au ajuns
sã fie ridicole în raport cu valoarea realã a clãdirii. Ambele instrumente au fãcut posibilã
apariþia marilor ansambluri de locuit ºi dotãri cu caracter public.
b. În cazul celei de-a doua determinante- evoluþia practicii urbanismului, trebuie

Institutului de Construcþii din Cluj, realizat în anii '70 pe str. G.Bariþiu,

contrazicând brutal (ºi inutil) caracteristicile urbanistice ale locului- aliniere,
înãlþime, raportul cu strada etc.

4 "Hotãrârea C.C. al P.R.M. ºi a Consiliului de Miniºtri al R.P.R cu privire la reconstrucþia oraºelor ºi

organizarea activitãþii din domeniul arhitecturii", Scânteia, XXII, 1952, nr.2505 din 14
noembrie, p.1.

5Proprietariireali aveau doar dreptul de folosinþã a terenurilor urbane; acesrt

statut se menþine ºi în cazurile în care aveau loc vânzãri-cumpãrãri de imobile.
subliniat faptul cã urbanismul funcþionalist (liber), a fost asimilat ºi aplicat, dupã rãzboi,
în mai toate þãrile europene, pânã în anii '60, când în þãrile occidentale apar semnele crizei
acestuia (inclusiv efectele negative din punct de vedere social). Prezenþa în România a
acestei orientãri urbanistice (cu toate consecinþele amintite mai sus în planul amenajerii
oraºelor), dupã intervalul "realismului socialist", nu reprezintã aºadar, o excepþie de la
practica larg difuzatã în Europa.
Pe de altã parte, în perioada scursã de la al doilea rãzboi mondial a avut loc o
evoluþie spectaculoasã în privinþa semnificaþiei acordate patrimoniului istoric- de la
monumentul arhitectural/ obiectul izolat spre ansambluri urbane ºi, apoi, spre întregi centre
istorice. Ideile formulate, pentru prima oarã dupã rãzboi, în Charta de la Veneþia (1964),
au fost/ sunt exprimate cu cea mai mare claritate de Declaraþia de la Amsterdam (1975):
"Patrimoniul arhitectural este un capitol spiritual, cultural, economic ºi social cu valoare de
neînlocuit" ºi "Conservarea patrimoniului arhitectural este obiectiv major al planificãrii
urbane ºi amenajerii teritoriului". Istoria este inclusã, astfel, ca factor determinant în actul
de proiectare urbanisticã, mijloc indispensabil al afirmãrii identitãþii culturale locale,
naþionale sau regionale. În documentele internaþionale ulterioare6 este doar dezvoltatã
aceastã nouã ºi importantã schimbare de opticã la nivelul autoritãþii ºi profesioniºtilor,
nemaiînt-lnitã pânã acum.
Este demn de remarcat ca cele douã tendinþe- a gândirii urbanistice ºi protecþiei
patrimoniului-s-au influenþat reciproc, ajungând la începutul anilor '70 la aceleaºi
coordonate asupra modalitãþilor de abordare a transformãrii oraºelor. Rezultã de aici
dimensiunea culturalã mereu crescândã a proceselui de modernizare urbanã, ca urmare a
modificãrii profunde a mentalitãþii tuturor factorilor implicaþi în construcþia urbanã:
profesioniºti, administratori ºi populaþie.
Este mult prea cunoscut rolul aproape totdeauna determinat al ideologiei
promovate de statul comunist asupra dezvoltãrii urbane. Coordonate esenþiale ale gândirii
urbanistice contemporane au fost acceptate ºi, uneori încurajate, prin deturnarea însã a
sensurilor acestora. Este cazul ideii de locuinþã colectivã, ideea de modernizare însãºi ca
ºi, pentru a da un singur exemplu, ideea de identitate culturalã, bazatã nu pe pãstrarea ºi
integrarea în oraºul modern al structurilor urbane vechi, ci pe exacerbarea afirmãrii
"specificului naþional".
3. Þinând cont de aceste considerente, se poate avansa o propunere de periodizare a
istoriei recente a oraºelor româneºti, în trei etape relativ distincte, fiecare având anumite
particularitãþi. Ca orice încercare de schematizare, ºi aceasta presupune un anumit grad de
simplificare a realitãþii ºi a fenomenelor complexe ale evoluþiei societãþii.
a. de la începutul deceniului ºase pânã la mijlocul celui urmãtor. Aceastã perioadã
prezintã câteva caracteristici specifice:
- absenþa, pentru majoritatea localitãþilor urbane, pânã la începutul anilor '60, a
planurilor de sistematizare. Faptul apare surprinzãtor, cu atât mai mult cu cât în preajma
izbucnirii rãzboiului se generalizase obligativitatea întocmirii acestui document urbanistic,
dupã norme detaliate ºi precise. Începutul distrugerii/ modernizãrii oraºelor s-a fãcut,
aºadar, prin intervenþii izolate, fãrã a se putea stabili o corelare între ele.
- dupã intervalul realismului socialist, practica urbanisticã s-a orientat spre
urbanismul liber (funcþionalist). Aceeaºi orientare este demonstratã ºi de limbajul utilizat
în argumentarea soluþiilor: ansamblurile urbane sunt descrise prin relaþia dintre volume,
prin raporturile spaþiului cu volumele, prin preocuparea înscrierii ansamblului respectiv în
mediul natural, alãturi de motivãri strict economice- densitãþi, tipizarea construcþiilor etc.
De cele mai multe ori nu existã referiri la situaþia urbanã existentã, ca ºi când aceasta nu ar
6 Vezi printre altele, Recomandãri privind protejarea ansamblurilor istorice ºi
tradiþionale ºi rolul lor în viaþa contemporanã, Conferinþa UNESCO, Nairobi, 1976
ºi Convenþia asupra protejerii patrimoniului arhitectural european, Consiliul
Euroepei, 1985.
exista, sau ca ºi când proiectarea urbanã se fãcea pe teren complet liber.
- negarea sau, mai bine spus, ignorarea oraºului anterior, din motivele ideologice
amintite, ale concepþiei urbanistice a epocii, precum ºi datoritã unei slabe conºtiinþe a
valorilor urbane existente, considerate ca ansamblu. În acest fel este continuatã atitudinea
profesioniºtilor din perioada interbelicã. Cel mai bun argument în aceastã direcþie este,
poate, Lista monumentelor de culturã de pe teritoriul R.P.R, din 1955 (de altfel, singura
listã oficialã existentã pânã în prezent) în care este inclus, ca sit istoric, doar cel al Cetãþii
Sighiºoara. Alãturi de acesta, figureazã, de asemenea, câteva fronturi de strãzi ºi pieþe din
Sibiu, Braºov, Bistriþa ºi Oradea. Se poate nota absenþa oricãrui ansamblu istoric urban
din oraºele Munteniei ºi Moldovei.
b. de la mijlocul anilor '60 pâna la cutremurul din martie 1977. Prin prisma
coordonatelor de mai sus, perioada poate fi caracterizatã prin:
- existenþa planului de sistematizare, ca documentul urbanistic obligatoriu pentru
stabilirea strategiei de dezvoltare a fiecãrui oraº. Aceastã privire de ansamblu asupra
localitãþii a fãcut posibilã evaluarea, prin prisma viziunii epocii, a tuturor zonelor unui
oraº ºi, în particula, a rolului centrului existent, în funcþionarea ºi definirea spaþial-
volumetricã a oraºului, ca formularea unor aprecieri asupra valorii sale ca principal
depozitar al mãrturiilor istoriei localitãþii. În acest context, este afirmatã, uneori, cu multã
claritate, poziþia împãrtãsitã de o parte a profesioniºtilor, care era, de fapt, în concordanþã
cu politica oficialã: "...adevãrul este cã oraºele vechi sunt neadaptate ºi neadaptabile
(s.n.)necesitãþilor civilizaþiei contemporane"7 Conform acestei poziþii s-au realizat multe
intervenþii care au fãcut sã disparã pentru totdeauna valori ale vieþii urbane româneºti.8
- creºterea accentuatã a activitãþii constructive. Din aceastã perioadã dateazã
realizarea sau definitivarea, în linii mari, a celor mai mari cartiere noi de locuit (Balta Albã
sau Drumul Taberei din Bucureºti), numeroase zone industriale pe suprafeþe întinse,
echipamente urbane publice, deseori concentrate în noi ansambluri centrale etc.
Construcþia de locuinþe s-a fãcut, în proporþie covârºitoare, în blocuri cu 5-11 nivele, prin
mijloace industrializate. Acest fapt, împreunã cu dimensiunea noilor cartiere, ne face sã
considerãm cã în acestã perioadã s-a produs, de fapt, ruptura decisivã, brutalã, de scarã, în
raport cu oraºul preexistent.
- modificarea concepþiilor urbanistice în privinþa realizãrii ansamblurilor de locuit.
Urbanismul liber a fost înlocuit cu unul care a încercat sã defineascã, din nou, spaþii
caracteristice ale oraºelor "tradiþionale": strada ºi piaþa, dar la o scarã complet diferitã de
cea anterioarã. Direcþia a fost legiferatã prin Legea strãzilor din 1975.
- evoluþia semnificativã în direcþia aprecierii patrimoniului arhitectural, de la
obiectul izolat (protejat prin degajarea de clãdirile învecinate sau prin integrarea lui în noi
compoziþii urbanistice complet diferite faþã de cele originale) spre ansamblul urban. În
consecinþã, centrele vechi, istorice ale oraºelor au fost obiectul unor cercetãri aprofundate,
complexe, finalizate prin studii de delimitare a perimetrelor ºi propuneri pentru
modernizarea lor, în care elementele fundamentale erau cele istorice. Un rol important l-a
avut, fãrã îndoialã, Direcþia Monumentelor Istorice. De altfel, pânã în 1973, ISART a
întocmit studii privind determinarea ºi delimitarea centrelor istorice pentru 25 de oraºe,
printre care Botoºani, Brãila, Târgoviºte, Oradea, Sibiu, Braºov.9 Trebuie subliniat faptul
cã în aceastã perioadã încep sã fie recunoscute valorile specifice ale centrelor unor oraºe
din zonele extracarpatice, care pânã atunci fuseserã considerate a fi lipsite de orice valoare
urbanisticã. Aceastã direcþie culmineazã cu studiul întocmit de Institutul de Arhitecturã

7 C.Lãzãrescu, "Probleme actuale ale dezvoltãrii oraºelor", în A, 1967, nr.4, p.2-4

8 În anumite situaþii, valorile distruse nici nu pot fi evaluate, din lipsa studiilor ºi
cercetãrilor istorice aprofundate anterioare dispariþiei.

9 V.Bilciurescu, "Studii pentru valorificarea centrelor istorice", în A., nr. 4, p. 20-31.

din Bucureºti pentru delimitarea zonei ºi a centrului istoric ale Capitalei ( 1976-77), bazat
pe o metodologie riguros ºtiinþificã (metodã multicriterialã), însoþit de recomandãri
privind întocmirea unor reglementãri speciale privind modalitãþile ulterioare de
intervenþie.10 Cu toate cã administraþia pãrea, în unele situaþii, interesatã de
reconsiderarea centrului istoric, aceastã direcþie a avut, din pãcate, mai mult un caracter
teoretic, fiind în concordanþã deplinã cu evoluþia europeanã.
c. a treia perioadã, având caracteristici suficient de particulare, este cea care a
urmat cutremurului din 1977 ºi s-a încheiat la sfârºitul anului 1989. Din aceºti 12 ani, mult
prea apropiaþi, în timp, pentru a nepermite o privire cu un grad suficient de mare de
obiectivitate, menþionãm doar contrastul izbitor între nivelul atins în gândirea urbanisticã
în ceea ce priveºte raporturile cu istoria, pe de o parte, ºi practica urbanã, pe de alta.
Urmãrile devastatoare ale cutremurului au constituit un pretext invocat (de administraþie,
dar ºi de profesioniºti) pentru a distruge zone centrale întinse, dispãrând valori
incalculabile pentru civilizaþia noastrã. Bucureºtiul este exemplul în care amploarea
distrugerilor a fost imensã (fiind, de aceea, puternic mediatizat), dar pierderi irecuperabile,
la fel de importante pentru localitatea respectivã, s-au produs în numeroase oraºe.
Periodizarea propusã propune o privire mai articulatã, mai nuanþatã, a
distrugerii/modernizãrii oraºelor noastre ºi o evaluare mai corectã a momentului actual al
evoluþiei fenomenului urban românesc. Se pot totodatã desprinde câteva observaþii
generale:
- primele douã perioade au urmat, în linii mari, evoluþia gândirii ºi practicii
urbanistice europene. Ruptura cu aceasta s-a produs dupã 1977, atunci când în þãrile
occidentale- dar nu numai- prezervarea zonelor ºi centrelor istorice intrase în practica
curentã a proiectãrii ºi când problemele care þineau de patrimoniul urban au pãtruns în
conºtiinþa locuitorilor. Trebuie subliniatã gravitatea consecinþelor acestei rupturi, din
punctul de vedere al profesioniºtilor, cãci aceasta s-a produs în momentul în care se
elaborase o metodã riguroasã de abordare a întregii problematici.
- dominaþia autoritarã a determinantelor politice poate fi remarcatã în prima ºi
ultima perioadã, atunci când, din motive diferite, modernizarea/distrugerea oraºelor s-a
fãcut în afara raportãrii la istorie. În perioada a doua- dar nu în întregimea ei- s-a putut
remarca un oarecare echilibru între voinþa politicã ºi profesionalismul specialiºtilor.
- oscilaþiile raportului dintre factorul politic ºi cel al profesiunii nu au avut însã un
efect foarte puternic asupra direcþiei de dezvoltare a oraºelor. Astfel, pânã în 1909, se
apreciazã cã cel puþin 29 de localitãti urbane fuseserã distruse ºi reconstruite în proporþie
de 85-90%, iar în alte 37 de oraºe erau în curs demolãri masive. 11 Centrele vechi ale
oraºelor care au cãpãtat, pe parcursul acestor decenii, statutul de centru istoric, au suferit
degradãri sau distrugeri totale de-a lungul întregii perioade aflate în discuþie, indiferent de
modul de apreciere al valorii acestora, de la primele centre distruse ºi reconstruite integral
începând cu mijlocul anilor '50- Galaþi, Tulcea, Bacãu sau Roman- pâna la cele dispãrute
în anii '80.

10 D.Cristea, Al.Sandu, ªt. Popescu-Criveanu, S.Voiculescu, "Studiu de delimitare

a zonei istorice a oraºului Bucureºti", în A, 1977, nr.6, p.38-47. La elaborarea
studiului au mai participat, în afarã de autorii articolului citat, Gheorghe Curinschi,
Mira Dordea, Anton Moisescu, Marioara Nicorescu, precum ºi reprezentanþi ai
Muzeului de Istorie a Municipiului Bucureºti.

11 D.C.Giurescu, Distrugerea trecutului României, Bucureºti, 1994, p.71.

Stilul în arhitecturã
B.Mihailov
Articol publicat în revista Arhitectura, nr.2, 1954, tradus din revista Arhitectura U.R.S.S,
nr. 12, 1953.
Problemele privind terminologia stilurilor provoacã în prezent numeroase
divergenþe. Divergenþele ridicate de conþinutul termenilor "clasic", "clasicism",
"renaºtere", "baroc", "rococo"etc. se explicã, în mare mãsurã, prin faptul cã ºcoala germanã
formalistã a criticii de artã, a cãutat stãruitor sã defineascã aceste noþiuni în felul sãu. Dar
nici noi nu am dat încã o definiþie destul de completã acestor noþiuni. De aceea numeroºi
critici ºi istorici de artã, pentru a evita pericolul formalismului, preferã sã renunþe complet
la terminologia stilurilor, care poate provoca involuntar o asociaþie cu anacronicele
definiþii formaliste ale stilurilor. Renunþând însã la aceastã terminologie suntem lispsiþi
de posibilitatea de a da o denumire generalã unui ºir de fenomene asemãnãtoare care au
apãrut în mod normal în istoria artei; ceea ce este cu atât mai inacceptabil, întrucât tocmai
critica ºi ºtiinþa marxistã a istoriei artei- care considerã arta ca o reflectare a realitãþii în
dezvoltare, în lupta ºi contradicþiile ei- este capabilã sã defineascã bazele generale ale
dezvoltãrii artei în diferite þãri, în funcþie de asemãnarea cauzelor sociale ºi cultural-
istorice, ce le-au dat naºtere. Dacã excludem din istoria artelor noþiunea de stil, îngreunãm
cunoaºterea legilor generale de dezvoltare a artei. ªtiinþa marxistã care dezvãluie legile de
dezvoltare a societãþii este capabilã sã lãmureascã ºi legile generale de dezvoltare a artei.
Problema terminologiei stilurilor mai ales în domeniul istoriei arhitecturii este
deosebit de importantã, deoarece în arhitecturã stilul se manifestã de obicei cel mai
limpede.
Tendinþa noastrã de a defini cât mai precis noþiunea de stil în arhitecturã este deci
fireascã, altfel fiind imposibilã folosirea corectã a terminologiei formatã în decursul
istoriei.
Înainte de a defini termenii stilistici, este necesar în primul rând, sã arãtãm
caracterul istoric chiar al noþiunii de "stil".
Estetica marxistã afirmã importanþa primordialã a conþinutului în unitatea
dialecticã dintre conþinut ºi formã, care se creeazã în operele de artã; ea recunoaºte, în
acelaºi timp, o oarecare independenþã a dezvoltãrii formei artistice.
Caracterul dialectic al unitãþii dintre conþinut ºi formã constã, dupã cum a arãtat
I.V.Stalin, în faptul ca "între formã ºi conþinut existã un conflict. Acest conflict nu existã
între conþinut ºi formã în general, ci între forma veche ºi conþinutul nou, care cautã o
formã nouã ºi nãzuieºte spre ea".
Stilul ca unitate concretã istoricã dintre formã ºi conþinut, ce se dezvoltã odatã cu
dezvoltarea culturii, ca unitate dintre formã ºi procedeele de compoziþie, se formeazã ºi se
dezvoltã în acelaºi timp cu formarea ºi dezvoltarea artei epocii respective, se schimbã odatã
cu schimbãrile acesteia ºi parcurge etapele ei de naºtere ºi dezvoltare, maturitate ºi
decadenþã.
În procesul formãrii sale, stilul se manifestã la început ca o unitate a bazelor
ideologico-artistice ale dezvoltãrii artei, dar, pe mãsurã ce conþinutul îºi subordoneazã ºi
transformã formele artei, stilul capãtã o expresie mai mult sau mai puþin deplinã, atât în
formele ºi metodele de creaþie cât ºi în procedeele mãiestriei artistice; în cele din urma, se
creeazã un sistem finit de forme artistice, capabil sã exprime un anumit conþinut. Natural
cã, odatã cu modificarea conþinutului, ºi acest sistem înceteazã de a mai fi o formã
potrivitã pentru exprimarea acestuia; are loc procesul schimbãrii stilurilor.
Înlocuirea unui stil prin altul nu înseamnã însã înlãturarea totalã a tuturor
mijloacelor artistice ºi tehnice ale vechiului stil. Paralel cu schimbarea formelor ºi
metodelor de creaþie se pãstreazã ºi oarecare continuitate.
Într-adevãr, fiecare epocã nouã de creaþie în arhitecturã ºi-a însuºit de la cele
precedente, ceea ce îi convenea pentru rezolvarea noilor sarcini care îi stãteau în faþã.
Fiecare epocã nouã pãstreazã de la trecut numai acele procedee ºi forme de creaþie
care sunt apte- în noile condiþii- sã rezolve problemele artei noi. Existenþa moºtenirii
explicã totodatã ºi independenþa relativã a dezvoltãrii formei artistice. În arhitecturã, la
aceasta contribuie de asemenea ºi faptul cã formele artistice supravieþuiesc mult
prototipurilor lor constructive (astfel a fost de pildã cu ordinul doric); ele persistã de-a
lungul istoriei arhitecturii, supravieþuind schimbãrii epocilor sau dispãrând pentru a
reînvia în condiþii istorice noi. Ele servesc pentru exprimarea unor idei noi, pentru crearea
unor noi imagini artistice, dar pãstreazã reguli de bazã care le dau o stabilitate
considerabilã ºi o dezvoltare relativ independentã.
Elaborându-se în lupta curentelor de artã, stilul reflectã lupte ºi contradicþii,
constituind o unitate dialecticã între conþinut ºi formã.
Dacã problema se limiteazã însã la lupta dintre nou ºi vechi, la lupta dintre
curentele artistice, care reflectã contradictiile de clasã, nu se poate vorbi despre existenþa a
douã stiluri în aceeaºi epocã istoricã. Existenþa a douã stiluri este posibilã numai atunci
când în societatea antagonistã de clase existã concomitent- dupã cum a arãtat V.I.Lenin-
douã culturi, cum a fost de pildã în perioada formãrii naþiunilor burgheze, în timpul
capitalismului.
Problema independenþei relative a dezvoltãrii formelor artistice în arhitecturã are o
importanþã mai mare decât în celelalte arte, deoarece operele de arhitecturã sunt foarte
costisitoare, sunt legate de nevoile prezentului ºi au rãdãcini adânci în tradiþiile trecutului.
Arhitectul nu poate sã-ºi creeze operele independent de cerinþele timpului: dacã nu
þine seama de nevoile sociale ale vremii sale sau încearcã sã meargã împotriva lor- el
poate sã creeze doar proiecte care nu sunt necesare nimãnui. Istoria arhitecturii cunoaºte
numeroase exemple de idei nãscute moarte, care nu corespund cerinþelor epocii.
Forma arhitecturalã estwe influenþatã de legãtura dintre baza tehnicã- constructivã
a acestei arte ºi nivelul de dezvoltare al forþelor de producþie ºi mijloacele tehnice de care
dispune epoca, ceea ce provoacã apariþia de forme constructive noi. Totodatã, apar,
natural, o serie de noþiuni particulare ca de pildã "stilul materialului" prin care se
subînþelege asemãnarea construcþiilor dintr-o regiune oarecare, ce depinde de unitatea
materialelor folosite. Asemenea noþiuni particulare nu pot desigur sã înlocuiascã nici în
cea mai micã mãsurã noþiunea generalã de "stil", care depinde, în primul rând, de
conþinutul operelor artistice ºi este determinatã de sarcinile economico- sociale ºi
ideologice ale epocii.
Aceste noþiuni particulare ale stilului influenþeazã însã asupra caracterului formei
în care se manifestã stilul. Chiar Vitruviu a arãtat cã imaginea artisticã a unei opere de
arhitecturã se formeazã în funcþie de condiþiile sociale, de obiceiurile oamenilor pentru
care se construieºte clãdirea, de tradiþiile arhitecturale ale locului respectiv (în care intrã ºi
condiþiile de alegere a materialelor ºi metodele uzuale de construcþie etc.) ºi de condiþiile
naturale.
Întrucât unul dintre elementele conþinutului în arta arhitecturii îl constituie
atitudinea omului fatã de naturã- atitudine care a variat foarte mult în diferite epoci
istorice- stilul poate de asemenea sã varieze în funcþie de aceastã laturã a conþinutului
artei. Astfel, de pildã, în Grecia anticã, în perioada arhaicã, vârfurile militaro aristocratice
ale societãþii, sprijinindu-se pe agriculturã ºi creºterea vitelor, au avut o aditudine complet
diferitã faþã de naturã decât meºteºugarii oraºelor în perioada de dezvoltare a artei clasice
greceºti.
Atitudinea omului social faþã de naturã este de asemenea foarte importantã pentru
înþelegerea caracterului stilului în artã.
Rezultã deci cã numeroase forme de arhitecturã ale unuia ºi aceluiaºi stil pot sã fie
diferite în funtie de tradiþiile arhitecturale ale regiunii respective ºi de condiþiile ei
naturale. De aceea la studierea fenomenelor caracteristice pentru apariþia ºi rãspândirea
unui stil- ºi care sunt exprimate în conþinutul ideologic- artistic al operelor de arhitecturã-
este necesar sã se þinã seama de fenomenele particulare cu caracter local, ca bunãoarã
"stilul materialului" etc., ºi sã se faca abstracþie de ele la aprecierea operelor de arhitecturã
ºi la studierea dezvoltãrii arhitecturii.
Natural cã terminologia stilurilor a apãrut doar atunci când a început sã se formeze
ºi istoria artelor, adicã în secolele XV-XVI în Italia.
De asemenea este caracteristic faptul cã termenii în legãturã cu stilul nu s-au creat
în procesul apariþiei ºi dezvoltãrii unei arte oarecare, ci au fost aplicaþi la arta epocilor
istorice concrete mult mai târziu, când a fost posibil sã se cuprindã în ansamblu întreaga
dezvoltare, ºi sã se dea o apreciere uneori pozitivã, alteori criticã, cuprinsã într-un singur
cuvânt. Astfel, au apãrut termenii: "clasic", "clasicism", "baroc", etc.
Primul termen stilistic folosit, acel de "gotic", a fost dupã cum se ºtie, o poreclã
injurioasã datã artei europene din evul mediu, care era socotitã "barbarã" spre deosebire de
"maniera anticã" pe care se strãduiau s-o renascã arhitecþii Renaºterii italiene. Mai târziu
însã, termenii stilistici au fost utilizaþi pentru a defini ºi arhitectura unor epoci mai vechi.
Astfel, la începutul secolului al XIX-lea, istoricul francez De Caumont a propus termenul
"romanic" pentru arta din perioada de la moartea lui Carol cel Mare (814) pâna la
începutul artei gotice: termenul a fost apoi adoptat în literatura ºtiinþificã.
Noþiunea de "clasic", de arhitecturã clasicã, este cea mai puþin discutabilã; dar ºi
ea necesitã o precizare spre a putea folosi ca unitate de mãsurã pentru fenomenele calitativ
identice.
Prin "clasic", prin "artã clasicã" se înþeleg de obicei opere excepþionale, deosebite
ºi unice. Prin opere "clasice" se înþeleg de asemenea ºi capodoperele.
Noþiunea de "clasic" în domeniul arhitecturii se aplicã de obicei perioadei de
înflorire a arhitecturii antice greceºti ºi arhitecturii apogeului Renaºterii italiene
(Renaºterea înaltã). S-ar pãrea cã noþiunea de "clasic" trebuie atribuitã ºi perioadelor de
înflorire ale altor epoci remarcabile din istoria arhitecturii.
Goticul, de pildã, a avuto perioadã strãlucitã de înflorire, când au fost create
construcþiile grandioase de o înaltã valoare artisticã ale catedralelor din Paris, Reims,
Strassbourg etc. Nimeni însã nu numeºte goticul un stil clasic. Expresia "goticul clasic" ar
suna foarte curios.
La fel, noþiunea "clasic" nu se atribuie nici strãlucitelor realizãri ale arhitecturii
imperiului bizantin, probabil din aceleaºi cauze.
Noþiunea "arta clasicã" include deci ºi ceva în plus în afara definiþiei obiºnuite.
Putem stabili ºi înþelege ce este aceasta, dacã ne adresãm istoriei arhitecturii.
Sã analizãm acum trãsãturile caracteristice ale artei clasice. Ca artã a unei perioade
de înflorire, arta clasicã se distinge printr-o înaltã unitate între conþinut ºi formã. Dar
aceastã unitate nu constituie o proprietate doar a stilului clasic, ci ea este proprietatea
tuturor perioadelor de înflorire a artei, orice conþinut ar avea acestea. Conþinutul deci, ºi
în urma acestuia ºi forma, poate fi extrem de diferit. El poate sã aibã un caracter îngust de
clasã sau unul mai larg care sã corespundã nu numai intereselor claselor dominante, dar sã
reflecte ºi nãzuinþele maselor populare. Cu cât conþinutul artei arhitecturale este mai
cuprinzãtor, cu cât el este mai popular, cu atât suntem mai în drept sã numim aceastã artã-
clasicã. Cu cât conþinutul este mai larg, cu atât este mai atotcuprinzãtor stilul, care în acest
caz, cuprinde toate formele artei, toate aspectele vieþii, asigurând posibilitatea sintezei
artelor. Caracterul cel mai larg care sã oglindeascã toate aspectele vieþii în dezvoltarea ei,
îl poate avea numai arta realistã, care se distinge prin profunzimea cu care reflecta
adevãrul vieþii.
Deosebit de vital ºi de activ este realismul în arhitecturã, deoarece el asigurã
omului condiþiile optime de existenþã ºi influenþând asupra lui prin imaginile lui artistice
clare, el contribuie la îmbunãtãþirea condiþiilor de trai, la întrichiparea idealului fericirii
omeneºti, nu în ceruri ci pe pãmânt.
Elementul principal, care deosebeºte arta clasicã anticã greacã de oricare alta- ºi
despre care nu se aminteºte în definiþiile obiºnuite ale clasicului- este caracterul ei realist;
acest element a constituit în perioada de înflorire a arhitecturii greceºti reflectarea
concepþiilor umaniste despre lume ale pãturilor înaintate ale democraþiei sclavagiste
ateniene din sec. al V-lea î.e.n, care au cãutat sã dezvolte cultura laicã în opoziþie cu
cultura religioasã din perioada arhaicã.
Apreciind caracterul unui stil, trebuie sã se þinã seama de orientarea lui politicã ce
se manifestã viu în fenomenele tipice, în principalele probleme de arhitecturã ºi
construcþie, în formele tipice ale arhitecturii.
Comparând arhitectura Greciei ºi a Romei antice cu arhitectura Egiptului sau cu
arhitectura medievalã romanicã sau goticã, ne vom convinge cã prima se deosebeºte
considerabil de aceasta din urmã chiar în problemele esenþiale ale sistemelor de
construcþie, sau ale tipurilor ei arhitecturale. Dacã Egiptul ºi Evul Mediu au înãlþat, în
mare majoritate, construcþii religioase, în schimb în Grecia ºi, în special, la Roma, au
predominat construcþiile publice: pieþele oraºului, teatrele, sãlile de consilii (buleuterii),
palestrele, porticurile publice, leshiile (un fel de cluburi), termele, circurile, amfiteatrele
etc.
A.A.Jdanov- luând ca exemplu muzica- a dat o vie caracterizare esenþei artei
clasice: "Pentru muzica clasicã sunt caracteristice veridicitatea ºi realismul, ºtiinþa de a
realiza unitatea dintre o formã artisticã strãlucitã ºi un conþinut profund, de a îmbina cea
mai înaltã mãiestrie cu simplitatea ºi accesibilitatea ei".12
Aºadar, în definiþia obiºnuitã a noþiunii "clasic", "artã clasicã" trebuie sã
introducem rectificãri esenþiale.
Clasicã trebuie denumitã perioada cea mai înaltã de dezvoltare a epocilor
importante ale artei realiste sau cel puþin a acelei arte în care predominã indiscutabil
trãsãturile realiste ºi care oglindeºte deci în mod veridic viaþa ºi corespunde intereselor
poporului.
Arta clasicã nu poate deci sã nu aibã la baza sa trãsãturile artei populare.
Arhitectura Grecieie antice- care este pe drept cuvânt consideratã ca cea mai clasicã
dintre epocile clasice ale arhitecturii- s-a format în mod natural din formele arhitecturii
populare. Cu toate împrumuturile ºi prelucrãrile creatoare ale formelor sale se poate urmãri
continuitatea de la formele locuinþei populare antice greceºti ºi pânã la Pantenon.
Arhitectura clasicã s-a dezvoltat în mod organic din însãºi creaþia poporului ºi de aceea ºi-
a pãstrat întotdeauna baza sa realistã.
Aºadar nici arta despoþiei egiptene, nici perioada de înflorire a goticului nu pot fi
denumite "artã clasicã" deoarece tendinþele realiste nu au fost predominante.
Pentru dezvoltarea stilului arhitectural, o importanþã principalã o au condiþiile
social-economice ºi cultural- istorice. Un exemplu în acest sens îl constituie tocmai arta
goticã. Dezvoltându-se în perioada târzie a feudalismului, goticul a atins înflorirea maximã
în oraºele renãscute la o viaþã nouã, datorita dezvoltãrii noilor forþe de producþie.
Din cauzã cã ideologia evului mediu mai stãpânea încã minþile oamenilor, iar
relaþiile de producþie nu ajunseserã sã corespundã încã suficient noii dezvoltãri a forþelor
de producþie- arta goticã înfloreºte sub influenþa noilor posibilitãþi economice; ea
contribuie numai parþial la dezvoltarea noii concepþii despre lume corespunzãtoare noilor
condiþii de viaþã. Elementele cele mai mobile ale acestei arte- ºi în primul rând sculptura-
reflectã deja tendinþele realiste ale meºteºugarilor de la oraº; arhitectura însã, a cãrei
structurã a formelor rãmâne în întregime medievalã, bisericeascã, cu imagini mistice-
oglindeºte noile condiþii de viaþã numai în proporþiile grandioase ale catedralelor gotice,
capabile de a cuprinde populaþia unui oraº întreg, fiind destinate nu numai serviciului
religios ci ºi pentru adunãrile comunitaþii orãºeneºti, care îºi rezolva aici problemele
obºteºti, clãdirile speciale ale conducerii oraºului- primãriile- apãrând mai târziu.
Arhitectura goticã ne dã exemplul unei arte dintr-o astfel de perioadã, în care a
început sã se creeze de acum o nouã bazã economicã; însã suprastructura îºi pãstreazã încã-
în mare mãsurã- caracterul cãpãtat în regimul social anterior- feudal- ºi, numai în cele mai

12 "Consfãtuirea activiºtilor sovietici din domeniul muzicii la C.C. alP.C.(b) al

U.R.S.S", Edit. Gospolitizdat, 1948
mobile verigi ale acestei arte începe o nouã miºcare.
Datoritã corespondenþei dintre conºtiinþa socialã ºi noile condiþii de viaþã-
arhitectura goticã în perioada dezvoltãrii oraºelor din secolele XI-XIV, fiind o artã
conþinând contradicþii profunde, a progresat numai pânã când contradicþiile pe care le
cuprinde s-au dezvoltat ºi au dus la decãderea ei. Aºadar, goticul nu poate sub nici un chip
sã fie denumit o artã clasicã. De aceea, pomenim în mod obiºnuit despre apogeul goticului,
dar nu despre o perioadã clasicã a arhitecturii gotice.
*
Dupã ce am definit arta clasicã, vom încerca sã stabilim deosebirea dintre clasic ºi
clasicism.
Spre deosebire de clasic care se defineºte prin unitatea dintre conþinut ºi formã,
clasicismul se caracterizeazã prin lipsa corespondenþei totale între formã ºi conþinut. La
baza lui se aflã imitarea artei clasice a trecutului. Astfel, teoreticienii clasicismului
occidental din secolele XVII-XVIII au proclamat arta anticã drept veºnicã, drept unic
model, iar imitarea ei drept singura metodã de creaþie artisticã.
Este natural deci ca procesul creaþiei artistice la arhitecþii clasicismului sã
evolueze în sens invers decât la arhitecþii clasicismului: de la formã spre conþinut, nu de
la conþinut spre formã. Caracterul imitativ al clasicismului explicã faptul cã noul conþinut
nu poate sã fie exprimat de el pe deplin; conþinutul este adus ca jertfã formei perfecte.
Clasicismul este stilul acelor perioade de dezvoltare a artei în care fie noul conþinut nu
este încã pe deplin scos în evidenþã fie cã ºi-a pierdut deja forþa ºi nu mai este suficient de
puternic pentru a-ºi subordona în totalitate forma artisticã.
Nu au nimic comun cu clasicismul acele perioade iniþiale de dezvoltare a
arhitecturii, în care arhitecþii s-au adresat moºtenirii trecutului, folosind-o pentru
soluþionarea noilor lor probleme proprii.
Astfel, antichitatea a fost utilizatã în mod creator de maeºtrii Renaºterii
corespunzãtor cu sarcinile artei lor.
"Renaºterea"- ca termen definind un stil- a fost folosit pentru prima oarã chiar de
creatorii arhitecturii din epoca Renaºterii. Pentru prima oarã, despre necesitatea de a
renaºte arta anticã, pomeneºte Antonio Averlino- în jurul anului 1460, în tratatul sãu
despre arhitecturã; mai târziu, în secolul al XVI-lea termenul "renaºtere" apare la Vasari în
biografiile unor artiºti. Arta Renaºterii s-a format în lupta împotriva gândirii teologice
medievale, ca o artã atinerei clase burgheze- pe atunci în ascensiune- care s-a unit
temporar cu poporul spre a lupta împotriva feudalilor.
Obþinând victoria împotriva feudalilor, burghezia florentinã a rupt aceastã uniune,
a început sã conducã autonom republica ºi a înrobit pe aliatul sãu; dar lupta împotriva
feudalilor a continuat sub alte forme, ºi umanismul- arma ideologicã a burgheziei
orãºeneºti, care tindea spre renaºterea culturii laice în opoziþie cu cultura bisericeascã- a
continuat un timp sã se dezvolte.
Antichitatea pe care au cãutat sã o renascã- ca un model de culturã ºi artã laicã- a
fost în Italia o moºtenire naþionalã, proprie, ceea ce, natural, a uºurat procesul însuºirii ei.
Renaºterea italianã, formatã în oraºele din Toscana ºi Italia de Nord- a pierdut
terenul de sub picioare dupã decadenþa economicã provocatã de cucerirea Bizanþului de
cãtre turci ºi deplasarea cãilor comeerciale mondiale spre vest; de aceea ea a trebuit sã-ºi
realizeze sarcinile în condiþii complet diferite, deosebit de nefavorabile. Acest lucru a
provocat faptul cã, deºi a atins apogeul posibilitãþilor sale creatoare, Renaºterea înaltã nu a
putut în fond sã le ºi realizeze pe deplin.
Aºadar, Renaºterea poate fi definitã ca arta burgheziei în ascendenþã, care a
antrenat numeroase elemente populare în lupta împotriva feudalismului ºi a g-ndirii
teologice medievale. Folosind moºtenirea anticã, Renaºterea a creat o artã laicã în
opoziþie cu cea bisericeascã. Întrucât aceastã moºtenire constituie moºtenirea sa
naþionalã, Renaºterea este de asemenea un stil naþional.
Stilul Renaºterii- creaþie a culturii naþionale laice- ºi-a elaborat mijloace artistice
proprii pe baza celor antice. Pentru Renaºtere sunt caracteristice: forme ºi proporþii
armonioase, caracterul raþional ºi claritatea planurilor, tendinþa spre compoziþii de tip
central, folosirea pe scarã largã a ordinelor antice, care fac ca operele sã fie în armonie cu
scara omului.
Dacã vom cãuta sã definim o arta recunoscutã- în general- drept clasicã, cum este
arhitectura apogeului Renaºterii vom vedea ca deºi arta lui Bramante ºi Rafael a fost creatã
în spiritul tradiþiilor realiste ºi a tins spre fãurirea unor opere cu caracter umanist clar
exprimat, acest caracter este contradictoriu în fondul sãu deoarece sarcinile pe care au fost
obligaþi sã le rezolve Bramante ºi Rafael le-au fost date de cãtre conducãtorii bisericii
reomane, ºi nu puteau sã rãspundã deloc intereselor poporului. Contrareforma care a apãrut
atunci a mãturat complet înclinaþiile umaniste ale unora dintre papi. De aceea, arhitectura
apogeului Renaºterii nu a fost decât un scurt episod ºi nu ºi-a putut soluþiona în întregime
problemele sale proprii.
În celelalte þãri ale Europei, Renaºterea s-a dezvoltat în condiþii deosebite.
Pretutindeni unde începea un avânt al oraºelor ºi al culturii orãºeneºti- acolo unde
burghezia orãºeneascã unitã cu poporul s-a ridicat împotriva feudalilor- s-au creat condiþii
favorabile pentru însuºirea ºi dezvoltarea ideilor umaniste ºi pentru înflorirea noilor forme
ale artei. Aici este necesar sã subliniem cã formele arhitecturii clasice rãspândite de cãtre
Renaºter în Italia, n-au fost pentru þãrile europene o moºtenire naþionalã; ele erau
importante ca forme care exprimau cel mai complet ideile timpului. Însã întrucât mersul
înainte al unor noi categorii sociale- burghezia ºi meºteºugarii- creiau premize pentru
dezvoltarea artei populare pretutindeni- paralel cu însuºirea formelor Renaºterii italiene-
avea loc ºi o dezvoltare a artei populare originale, care îmbogãþea arhitectura ºi îi dãdea un
colorit naþional. De aceea, se poate vorbi despre o dezvoltare naþionalã originalã a
arhitecturii Renaºterii în Franþa, în Tãrile de Jos, în Germania, Anglia, Spania ºi în alte
þãri din Europa Occidentalã.
*
Am mai amintit cã în Italia, Renaºtera nu s-a putut dezvolta pe deplin, din cauza
condiþiilor considerabil schimbate ale vieþii sociale. Forþele ei creatoare- în noile
condiþii- au creat o artã nouã care era în contradiþie aproapetotalã cu Renaºterea. Se poate
spune ca ceea ce a semãnat Renaºterea, a recoltat barocul, utilizând pentru scopurile sale
realizãrile creatoare ale Renaºterii. În locul artei oraºelor libere a urmat o artã creata la
ordinele Vaticanului, ai cãrui stãpâni au condamnat, în perioada contrareformei, tendinþele
umaniste ale unora dintre precursorii lor, cãutând cu furie sã sãdeascã iezuitismul fanatic.
Arhitectura realistã- clarã ºi raþionalã- a Renaºterii nu mai corespundea noilor
sarcini. Biserica catolicã tinde sã distragã atenþia oamenilor de la viaþa pãmânteascã. in
locul unei conºtiinþe clare ºi a satisfacþiei de a trãi aici, pe pãm-nt, pe care le produc
operele de arhitecturã ale Renaºterii, acum trebuie sã aparã avântul mistic al sufletului,
nemulþumit de existenþa lumeasca ºi tinzând cãtre o lume necunoscutã, lume de dincolo
de viaþã.
De aceea arhitectura barocului elaboreazã acum mijloace direct opuse acelor ale
arhitecturii Renaºterii.
În locul claritãþii compoziþiei în plan ºi în spaþiu apar compoziþii voit complicate
cu efecte neaºteptate, care trebuiau sã uluiascã pe spectator; în locul unei luminãri
uniforme ºi vii a interioarelor care sã asigure o percepere clarã a proporþiilor- gãsim
contraste bruºte de luminã ºi semiobscuritãþi tainice. În locul unei arhitecturi clare ºi a unei
structuri logice a formelor arhitecturale, aici predominã arbitrarul total al formelor, iar în
locul unor proporþii raþionale ºi armonioase o imprecizie voitã a lor. Toate mijloacele
arhitecturii sunt folosite acum pentru a încurca , a buimãci pe spectator ºi a-l face sã aibã
senzaþia realitãþii minunilor unei lumi iluzorii. Datoritã acestei acþiuni a arhtecturii,
pictura poate acum sã reprezinte minunile lumii iluzorii, ca realitate direct vizibilã, ca o
acþiune care se desfãºoarã sub ochii spectatorilor. De aceea, atât pictura cât ºi sculptura
capãta un caracter naturalist, sensorial, completând astfel acþiunea arhitecturii.
 În arhitectura civilã arta barocã avea însã un caracter diferit, ce îºi gãseºte expresia
în palatele conducãtorilor eclesiastici, în reºedinþele lor din afara oraºelor ºi în
ansamblurile orãºeneºti. Dacã pe faþadele palatelor orãºeneºti mai erau necesare efectele
superficiale, cu ajutorul cãrora conducãtorii bisericii cãutau sã-ºi întãreascã dominaþia, la
vile nu mai era nevoie sã se creeze efecte teatrale atât de obositoare. Toate mijloacele
rafinate, elaborate de cãtre arhitecþii epocii barocului, erau folosite aici pentru stabilirea
unei legãturi cât mai intime cu natura, pentru apropierea ei. În aceastã direcþie, s-a realizat
foarte mult. Dezvoltarea stilului baroc în arhitectura unei serii de þãri europene- în care
monarhii ºi-au câºtigat puterea distrugând- în alianþã cu oraºele ºi cu burghezia
orãºeneascã- pe marii feudali- este determinatã de arhitectura civilã a barocului. Noii
stãpâni nefiind interesaþi sã împartã puterea cu Vaticanul, au cãutat sã dezvolte mai mult
cultura laicã decât pe cea bisericeascã, pe aceasta folosind-o numai în mãsura în care le
servea scopurilor lor proprii.
Ca urmare, într-un lung ºir de þãri europene- pretutindeni unde influenþa
catolicismului a fost puternicã- cum ar fi în sudul Germaniei, Austria, în Polonia ºi
Lituania, dezvoltarea barocului în forma sa cea mai reacþionarã a avut loc sub egida
Vaticanului. Pretutindeni au fost construite copii mai mari sau mai mici dupã biserica "Il
Gesu"a lui Vignela; pretutindeni lucrau meºterii italieni, sãvârºind expansiunea catolicã în
domeniul arhitecturii. Dar întrucât arta barocului se adresa maselor largi populare cãutând
sã le atragã spre catolicism, pentru a-ºi putea infiltra cu mai mult succes ideile proprii- ea
era obligatã sã includã în compoziþiile ei formele populare, sã se apropie de popor, sã
preia într-o oarecare mãsurã gusturile ºi tradiþiile acestuia: în aceastã direcþie barocul
iezuit a mers foarte departe în acele þãri pe care el cãuta sã le subordoneze influenþei
bisericii catolice (America Latinã º.a.). În alte þãri, în care s-a format absolutismul,
dezvoltarea stilului baroc a avut loc sub egida stãpânilor laici ºi a dobândit un caracter mai
progresist, deoarece mijloacele create de arhitecþii barocului au lãrgit considerabil
posibilitãþile de expresie ale arhitecturii.
*
În lumina consideraþiilor fãcute pânã acum urmeazã sã lãmurim care dintre fazele
de dezvoltare ale arhitecturii ruse pot fi denumite clasice ºi dacã se pot aplica arhitecturii
ruse termenii stilistici "gotic", "Renaºtere", "baroc".
Perioada clasicã a arhitecturii ruse trebuie socotitã pe bunã dreptate perioada
înfloririi arhitecturii naþionale ruse din secolele XV-XVI; în aceastã perioadã Rusia
eliberându-se definitiv de sub jugul tãtar, mãreþele monumente de arhitectura create de
puterea de stat- cum sunt bisericile Vosnesenia din Kolomenskoe ºi Vasili Blajenîi din
Moscova- corespundeau intereselor întregului popor. De aceea, destinaþia religioasã ocupã
în aceste biserici- monumente un loc însemnat, iar formele arhitecturale reflectã în mod
strãlucit tradiþiile arhitecturi populare.
Se pune problema: a existat oare stilul Renaºterii în Rusia? Aceasta este o problemã
care a fost ridicata de nenumãrate ori, nefiind pâna acum soluþionatã satisfãcãtor.
Este interesant de ºtiut care au fost toate posibilitãþile exterioare de transplantare a
Renaºterii italiene pe pãmântul rus. Vom aminti cã nenumãraþi maeºtri italieni remarcabili
au fost chemaþi de Ivan al III-lea la Moscova. Pe atunci în Rusia domina puternica sa
arhitecturã clasicã, care corespundea Renaºterii prin mijloacele ei artistice- armonia
formelor ºi proporþiilor precum ºi claritatea compoziþiilor de tip central. În ce priveºte
structura formelor ºi imaginilor artistice, maeºtrii italieni puteau propune prea puþine
lucruri moscoviþilor. Din modelele care au fost propuse lui Fioravanti pentru a se cãlãuzi,
ar fi putut învãþa ºi Bramante. Lovindu-se de o artã clasicã atât de puternicã, stilul
Renaºterii a trebuit sã cedeze ºi maeºtrii italieni ºi-au revãrsat creaþia lor în albia puternicii
arte clasice ruse din secolele XV-XVI.
În Rusia, condiþii social-istorice, asemãnãtoare cu cele existente în Italia în epoca
Renaºterii, s-au creat de abia în secolul al XVII-lea când a apãrut o nouã pãturã socialã,
"oamenii posadelor"13 ºi s-au creat premisele pentru înflorirea culturii ºi artei laice, în
special în oraºele comerciale libere cum era de pildã, Iaroslavl. Acelaºi proces, însã
întrucâtva frânat de puterea bisericeascã ºi de stat, a avut loc ºi la Moscova care în vremea
aceea a devenit centrul comercial al þãrii. Totodatã s-au creat condiþii favorabile ºi pentru
o însuºire organicã a formelor Renaºterii europene, ceea ce s-a ºi întâmplat în a doua
jumãtate a secolului al XVII-lea pregãtind astfel terenul pentru dezvoltarea barocului ºi
clasicismului rus din secolul al XVIII-lea.
S-a propus sã se considere arhitectura moscovitã din secolul al XVII-lea drept
"goticul rus", pe baza asemãnãrii condiþiilor social-istorice. Existã însã deosebiri esenþiale
care pledeazã împotriva acestei categorisiri. În realitate ideea de bazã a construcþiilor
gotice din apus avea un caracter pur bisericesc, în timp ce în Rusia, în secolul al XVII-lea
sub influenþa reprezentãrilor ºi cerinþelor populare se transformã însuºi caracterul
compoziþiei construcþiilor bisericeºti. Ele se înconjoarã pe toate pãrþile cu porticuri ºi
promenade, capãtã pridvoare largi ºi îºi pierd tendinþa de creºtere în înãlþime, tipicã pentru
monumentele secolului al XVII-lea. Toate aceste modificãri merg pe linia laicizãrii
arhitecturii bisericeºti, a transformãrii bisericii într-un loc de adunare sãrbãtoreascã.
Totodatã este caracteristic faptul cã în Rusia procesul iniþial a fost dezvoltarea formelor
arhitecturii populare ºi laicizarea arhitecturii bisericeºti, iar însuºirea formelor arhitecturii
apusene- prelucrate în mod creator- a constituit un proces ulterior ºi paralel, în timp ce în
majoritatea þãrilor din Europa apuseanã stilul Renaºterii a început printr-un import al
formelor Renaºterii italiene ºi a fost doar întovãrãºit de o dezvoltare a formelor artei
populare.
Aceste consideraþii dovedesc forþa ºi puternica înflorire a artei ruse din a doua
jumãtate a secolului al XVII-lea, care nu poate fi în nici un caz denumitã "barocul
moscovit" deoarece nu are nimic comun cu barocul.
În realitate, în aceasta perioadã, în Rusia a avut loc o renaºtere- oarecum frânatã de
bisericã ºi de stat- a optimistei arte populare bazatã pe reprezentãrile mitologice de basm,
care nu au dispãrut niciodatã din popor, ºi pe transpunerea acestora în arhitectura
monumentalã.
Însã "Renaºterea" rusã, ca o artã a "oamenilor posadelor" a fost un fenomen de
scurtã duratã. În cea de a doua jumãtate a secolului al XVII-lea, statul moscovit se
transformã într-o uriaºã putere absolutistã. Spre sfârºitul secolului al XVII-lea devine
predominantã construcþia de stat care preia toate elementele fundamentale ale arhitecturii
posadelor, mãrind încã considerabil proporþiile construcþiilor. Acumularea experienþelor
ºi mãestriei artistice au asigurat o largã dezvoltare a artei construirii bisericilor, în care arta
popularã a cãpãtat expresia cea mai deplinã, creând compoziþiile originale ºi minunate ale
bisericilor pe mai multe registre; arhitectura mondialã nu cunoaºte ceva asemãnãtor. În
sfârºit, la începutul secolului al XVIII-lea apare un moment în care cotitura din viaþa
socialã provoacã o cotiturã ºi în arhitecturã.
În Rusia nu au existat niciodata premise pentru dezvoltarea barocului, în forma lui
reacþionar- catolicã, deoarece catolicismul nu a pãtruns înãuntrul graniþelor sale.
Premizele social- istorice necesare pentru dezvoltarea barocului laic au apãrut în Rusia
odatã cu crearea uriaºului imperiu absolutist al lui Petru I, care a luptat cu perseverenþã
pentru cultura laicã ºi împotriva reacþiunii bisericeºti.
Barocul este o artã a claselor dominante ale statelor absolutiste, ce se sprijineau pe
burghezie ºi pe meºteºugari, dar care înãbuºeau tendinþele acestora de eliberare, folosind în
acest scop elemente feudale puse în slujba lor (aristocraþia). De aceea în Rusia, odatã cu
instaurarea absolutismului, oamenii posadelor au încetat sã joace un rol serios ca
beneficiari, întreaga activitate constructivã trecând în mâinile statului ºi ale aristocraþilor-
moºieri. Acum tradiþiile artei populare se transmit prin arhitecþi, dintre care mulþi se

13 posadã- în Rusia veche: partea comercial- industrialã a oraºului din afara

zidurilor sale.
ridicã din popor, iubesc arta popularã ºi tind sã o transpunã în mod creator în noile
condiþii.
Rezultã deci cã termenul "baroc" poate fi aplicat numai arhitecturii ruse din cel de
al doilea pãtrar al sec. al XVIII-lea- când rezultatele reformelor lui Petru au început sã fie
destul de evidente- însã nu ºi arhitecturii profund populare din secolul al XVII-lea, care ar
putea fi mai curând numitã Renaºterea rusã.
Ne mai rãmâne sã lãmurim acum în ce mãsurã poate fi numitã clasicã arhitectura
rusã din cea de a doua jumãtate a secolului al XVIII-lea ºi începutul secolului al XIX-lea.
Aceastã perioadã începe prin activitatea creatoare deosebit de bogatã a generalului
Bajenov ºi prin insuccesele ideilor sale grandioase. Sfârºitul secolului al XVIII-lea,
perioadã de înflorire a monarhiei aristocratice este caracterizat în arhitecturã prin opera lui
Kazakov. S-ar pãrea cã este greu - atunci când este vorba de arhitectura unei perioade de
înflorire a monarhiei aristocratice- sã se vorbeasca despre reflectarea în arhitecturã a
intereselor adevãrate ale poporului, despre exprimare în ea a nãzuinþelor poporului. Totuºi
acest lucru este profund adevãrat. Cauza insuccesului genialelor idei ale lui Bajenov a
constat în faptul cã el a cutezat sã mearga împotriva voinþei conducãtorilor, cãutând sã
întruchipeze în arhitecturã ideile cele mai înaintate ale timpului sãu. În ansamblul palatului
Kremlinului el a vrut sã creeze un nou centru, organic legat de întregul oraº ºi a cãrui piaþã
principalã sã fie punctul de concentrare al oraºului ºi al întregii þãri. La crearea
ansamblului din Þariþîno, el a cãutat sã reînvie tradiþiile arhitecturii secolului al XVII-lea
ºi, în acest fel, sã redea arhitecturii timpului sãu un caracter popular.
Arhitecþii secolului al XVIII-lea au privit mult înainte ºi au cãutat sã înfãptuiascã
ceea ce corespundea nãzuinþelor poporului. Multe din planurile concepute de Bajenov au
fost realizate de Kazakov. La începutul sec. al XIX-lea la Petersburg, Zaharov a creat
opere de însemnãtate mondialã. Dar, nici Bajenov, nici Kazakov, nu au avut posibilitatea
de a-ºi înfãptui în întregime ideile lor, care corespundeau nãzuinþelor poporului.
Arhitectura celei de a doua jumãtãþi a sec. al XVIII-lea se caracterizeazã prin
necorespondenþa dintre ideile acestor remarcabili arhitecþi ºi condiþiile vieþii sociale; de
aceea aceastã arhitecturã nu poate fi numitã cu adevãrat clasicã. Neavând posibilitatea sã-ºi
înfãptuiascã în mod liber concepþiile, ea era forþatã sã execute comenzile puterii de stat ºi
ale aristocraþiei, alunecând în clasicism, adicã într-o artã în care principalul nu este
conþinutul ci perfecþiunea formelor, oarecum abstracte ºi raþionaliste. În operele în care
forma ºi conþinutul alcãtuiesc un tot unitar (de exemplu, palatul Tauridei al arhitectului
Starov) noi nu simþim acel conþinut mare, social care sã emoþioneze. Neavând
posibilitatea sã cuprindã în forme arhitecturale patosul noului conþinut social, arhitecþii au
fost obligaþi sa se ocupe în mare mãsurã cu crearea de forme ºi de aceea multe opere de
arhitecturã par reci ºi mohorâte, ca ceva minunat care ar fi putut fi înfãptuit, dar a rãmas
nerealizat. Excepþie fac doar câteva opere ale lui Kazakov, care au un puternic caracter
social, cum sunt Sala Coloanelor din Casa Sindicatelor ºi, în special, minunatul spital
Galiþîn.
Astfel s-au petrecut lucrurile în prima jumãtate a secolului al XIX-lea. În acel timp,
în special dupã rãzboiul pentru apãrarea patriei din 1812, conºtiinþa socialã se schimbã pe
calea dezvoltãrii ideilor democratice, ceea ce s-a reflectat desigur ºi în arhitecturã.
Reconstrucþia Moscovei, renãscutã din cenuºã, a decurs într-o admosferã de avânt
naþional, iar la Petersburg s-au înãlþat o serie de monumente cu caracter triumfal ce
oglindesc bucuria poporului care a luptat dârz împotriva cotropitorilor strãini ºi i-a izgonit.
Avântul social este încununat de rãscoala decembriºtilor. Aºadar, la începutul secolului al
XIX-lea arhitectura a creat opere strãlucite: ea a oglindit ideile cele mai progresiste ale
timpului ºi a avut un caracter realist. Operele de arhitecturã din acel timp sunt pãtrunse de
un fel de elan interior, ele devin lirice, iar formele lor dovedesc cã arhitecþii de atunci au
prelucrat în mod profund formele clasice pentru a crea imagini noi care sã constituie
expresia epoci lor. În operele cu caracter triumfal ºi mai ales în construcþiile din Moscova
ºi în mãreþele ansambluri ale Petersburgului se simte cã arhitecþii trãiesc împreunã cu
întreg poporul bucuria victoriei asupra duºmanului; ei creazã opere care nu mai conþin
patosul fals ºi raceala interioarã caracteristice numeroaselor opere de arhitecturã din cea de
a doua jumãtate a secolului al XVIII-lea.
Tocmai datoritã faptului cã, în aceastã perioadã conþinutul a devenit iarãºi
elementul principal în sinteza artisticã, arhitectura rusã a cãpãtat o importanþã mondialã,
reprezentând o fazã nouã ºi strãlucitã de dezvoltare a clasicismului.
Ea nu a atins pe deplin culmile clasicului numai pentru cã a fost întreruptã de ofensiva
întunecatei reacþiuni din timpul þarului Nicolae, neputându-ºi dezvãlui astfel pânã la capãt
uriaºele ei posibilitãþi creatoare.
Despre introducerea pe scarã largã a metodelor industriale, îmbunãtãþirea calitãþii ºi
reducerea costului construcþiilor.
Cuvântarea tovarãºului N.S.Hruºciov þinutã la 7 decembrie 1954 la Consfãtuirea unionalã
a constructorilor, arhitecþilor ºi lucrãtorilor din industria materialelor de construcþie, din
industria maºinilor de construcþie ºi de drumuri, din organizaþiile de proiectare ºi de
cercetãri ºtiinþifice din U.R.S.S.

Tovarãºi,
De multã vreme nu s-a mai þinut la noi o consfãtuire unionalã a constructorilor ºi
aceasta a devenit acum foarte necesar. Cred cã aceastã consfãtuire va fi de mare folos, nu
numai constructorilor, dar ºi întregii noastre activitãþi, atât în industrie cât ºi în celelalte
ramuri ale economiei naþionale.
Poporul sovietic sub conducerea Partidului Comunist, a obþinut mari succese în
industrializarea þãrii noastre. Clasa muncitoare, þãrãnimea colhiznicã ºi intelectualitatea
din Uniunea Sovieticã se mândresc cu aceste succese; de ele se bucurã ºi prietenii noºtri de
peste hotare.
Industrializarea þãrii sovietice a fost realizatã datoritã faptului cã partidul nostru a
tradus neîncetat în viaþã învãþãturile lui Lenin ºi Stalin. Aceasta a constituit principala
noastrã sarcinã- ea rãmâne sarcina de bazã ºi de viitor. Trebuie sã dezvoltãm ºi de-acum
înainte, pe toate cãile, industria grea. Industria grea constituie baza economiei naþionale,
izvorul puterii economice a statului socialist, al capacitãþii sale de apãrare, izvorul
bunãstãrii materiale ºi culturale a oamenilor muncii. Numai cu condiþia dezvoltãrii mai
departe a industriei grele vom putea împinge înainte cu succes toate ramurile economiei
naþionale, vom putea ridica neîncetat bunãstarea poporului ºi vom putea asigura
integritatea graniþelor Uniunii Sovietice. (Aplauze prelungite).
Acesta este principalul. Dezvoltarea continuã a industriei grele- sporirea producþiei
de metal, cãrbune, petrol, energie electricã, produse chimice, dezvoltarea industriei
constructoare de maºini grele, a maºinilor- unelte, a producþiei de utilaj pentru forjã ºi
presare, iatã fundamentul puternic pentru ridicare cu succes a tuturor ramurilor industriei ºi
agriculturii.
Bizuindu-se pe realizãrile obþinute în dezvoltarea industriei grele, partidul ºi
guvernul acordã o atenþie deosebitã extinderii producþiei mãrfurilor de larg consum.
În anul acesta s-a fãcut mult pentru realizarea hotãrârilor plenarelor Comitetului
Central al Partidului Comunist privitoare la dezvoltarea mai departe a agriculturii. Dupã
cum se ºtie, Partidul Comunist a trasat ca una dintre cele mai importante sarcini sporirea
producþiei de cereale prin creºterea randamentului culturilor agricole din toate regiunile
þãrii ºi prin cultivarea pãmânturilor virgine ºi înþelenite.
Anul 1954 a fost primul an de luptã pentru realizarea programului de dezvoltare
rapidã a agriculturii. ªtiþi cã în anul acesta, într-un numãr de regiuni din Ucraina, regiunile
Volgii ºi în alte raioane de sud ale þãrii, au fost condiþii meteorologice extrem de
nefavorabile. Ca rezultat al secetei, în aceste raioane am avut o recoltã de cereale foarte
slabã. Dar þara a fost mult ajutatã în anul acesta de Siberia, mai ales de þinuturile Altai ºi
de Kazahstan. Colhoznicii, lucrãtorii din S.M.T-uri ºi sovhozuri, organizaþiile de partid ale
þinutului Altai ºi dintr-un numãr de regiuni din Siberia, din republica Kazahã, au muncit
bine, au înfãptuit lucrãri mari pentru þarã. Cu toatã recolta slabã de cereale dintr-o serie de
regiuni sudice, în anul acesta, au fost colectate pânã la 5 decembrie în întrega þarã, cu 271
milioane puduri de cereale mai mult decât la aceeaºi datã cu un an în urmã.
Din comunicatul Comitetului Central al P.C.U.S. ºi al Consiliului de Miniºtri al
U.R.S.S, publicat în presã la 8 noiembrie vã sunt cunoscute cifrele privind realizãrile
anului agricol. Acest comunicat l-aþi citit ºi ºtiþi cã în 1954 am colectat cereale, carne,
lapte, leguminoase, cu mult mai mult decât în anul anterior. Într-adevãr sporul a fost mare.
Unii îºi pun întrebarea cum se explicã faptul cã deºi volumul colectãrilor ºi achiziþiilor de
produse agricole a asporit în anul acesta, totuºi în magazine nu se gãsesc totdeauna
produsele necesare ? Cum de se întâmplã aceasta? Aceasta se explicã prin faptul cã cererea
de obiecte de consum a crescut foarte mult, pentru cã poporul are mai mulþi bani.
Preþurile mãrfurilor au fost reduse cu miliarde de ruble, salariul real al muncitorilor ºi
funcþionarilor, precum ºi veniturile colhoznicilor au crescut foarte mult. (Aplauze)
De aceea oricât de mult sporim producþia de mãrfuri, totuºi cererea populaþiei nu
este încã pe deplin satisfãcutã. Cu ocazia unor întâlniri ºi consfãtuiri þinute în diferite
regiuni ale þãrii cu colhoznicii, aceºtia ºi-au exprimat de multe ori dorinþa de a se pune în
vânzare mai mult zahãr, încãlþãminte, þesãturi de lânã ºi, desigur, de bunã calitate. Cererea
de mãrfuri de calitate superioarã a crescut. Acesta este rezultatul faptului cã mãsurile
înfãptuite de partid ºi de guvern au creat condiþii pentru creºterea importantã a capacitãþii
de cumpãrare a oamenilor muncii. Sarcina noastrã constã în a satisface cât mai deplin
nevoile crescânde ale populaþiei. De aceea, lupta pentru sporirea producþiei de cereale,
cartofi, leguminoase, carne, þesãturi ºi alte mãrfuri trebuie dusã ºi de acum înainte cu
consecvenþã ºi perseverenþã.

Problemele actuale ale industrializãrii construcþiilor

Tovarãºi! În þara noastrã, construcþia a luat mari proporþii. Pentru caracterizarea
volumului lucrãrilor de construcþii, trebuie sã amintim cã în perioada de dupã rãzboi,
Statul sovietic a cheltuit în economia naþionalã peste 900 miliarde de ruble pentru
construcþiile capitale. În acest rãstimp s-au refãcut, construit ºi pus în funcþiune peste 8
mii mari întreprinderi industriale ale statului. An de an se extinde tot mai mult construcþia
de locuinþe, ºcoli, spitale: în anii de dupã rãzboi, în oraºele ºi aºezãrile pentru muncitori ºi
funcþionari s-au construit locuinþe cu o suprafaþã totalã de peste 200 milioane metri
pãtraþi, iar în sate- circa 4,5 milioane de case pentru colhoznici ºi intelectualitatea
sãteascã.
În anul acesta, în comparaþie cu 1946, volumul lucrãrilor de construcþii ºi montaj
pentru întreaga þarã a crescut mai mult decât de douã ori ºi jumãtate. Numai în 1954,
cheltuielile pentru lucrãrile capitale sunt egale cu toate cheltuielile fãcute în acest scop în
tot timpul celui de al doilea plan cincinal.
Un mare pas înainte a fost fãcut în construirea întreprinderilor din industria grea,
care constituie baza bazelor economiei noastre. În anul acesta ºi în viitor, în centrul
atenþiei noastre trebuie sã stea construirea de noi întreprinderi din industria cãrbunelui,
petrolului, metalurgicã, de construcþie de maºini, executarea de noi centrale hidroelectrice
ºi alte întreprinderi industriale. Totodatã se desfãºoarã în întreaga þarã o vastã construcþie
de locuinþe. Este suficient sã se arate cã numai în acest an se vor construi în oraºele ºi
aºezãrile muncitoreºti din þarã, locuinþe cu o suprafaþã totalã de peste 300 milioane metri
pãtraþi ºi aproximativ 400 mii locuinþe în localitãþile rurale.
Pentru a îndeplini cu succes sarcinile care stau în faþa domeniului construcþiilor,
trebuie sã dezvoltãm ºi sã perfecþionãm pe toate cãile industria noastrã de construcþii.
Trebuie sã terminãm în mod hotãrât cu metodele meºteºugãreºti în organizarea
construcþiilor.
La noi existã în prezent condiþiile necesare pentru industrializarea pe scarã largã a
construcþiilor. Care sunt aceste condiþii? Înainte de toate au crescut la noi numeroase
cadre de muncitori calificaþi ºi de specialiºti. În organizaþiile de construcþii din þarã ºi din
industria materialelor de construcþii lucreazã mai multe mii de meºteri remarcabili, de
inovatori în construcþii. La noi existã fabrici care pot asigura utilajul tehnic modern pentru
constructori, care sã uºureze munca ºi sã ridice productivitatea ei. A fost creatã ºi se
extinde baza de producþie care permite sã se asigure construcþiile cu prefabricate, cu piese
de beton armat ºi cu materiale de construcþie.
Dupã cum a arãtat consfãtuirea de faþã, în activitatea de construcþii, alãturi de
anumite succese, existã încã multe lipsuri. Trebuie sã descoperim cu hotãr-re lipsurile ºi sã
mobilizãm toate forþele noastre pentru înlãturarea lor. Lipsurile trebuie arãtate cu curaj,
deschis, vinovaþii trebuie sã fie arãtaþi concret, pentru cã lipsurile nu existã prin ele însele,
ci sunt provocate de unii sau alþii din lucrãtori. Critica nu trebuie sã fie fãra obiect.
Trebuie sã fie criticaþi acei lucrãtori care comit greºeli ºi care sunt vinovaþi de deficienþe
concrete, ºi trebuie criticaþi ºi cei care vãd aceste deficienþe, dar se împacã cu ele, nu luptã
pentru lichidarea lor.
Condiþia hotãrâtoare a îmbunãtãþirii radicale a activitãþii de construcþii o
constituie industrializarea mai departe a construcþiilor.
Comitetul Central al P.C.U.S. ºi Consiliul de Miniºtri al U.R.S.S, în hotãrârea "Cu
privire la dezvoltarea producþiei de piese ºi elementelor de construcþie prefabricate din
beton armat pentru construcþii" au trasat un vast program pentru sporirea producþiei
prefabricatelor de beton armat. Aceasta va asigura trecerea la execuþia construcþiilor prin
metode industriale.
Dezvoltarea largã a producþiei de piese ºi elemente de construcþie prefabricate din
beton armat va avea pentru noi un important efect economic. Constructorii ºtiu cã pânã de
curând au mai existat discuþii privitoare la calea care trebuie urmatã în construcþii- sa se
foloseascã oare prefabricate din beton sau betonul monolit? Nu vom indica numele ºi nu
vom reproºa acelora care au cãutat sa dirijeze constructorii pe calea îmbunãtãþirii
betonului monolit. Cred cã aceºti tovarãºi ºi-au dat singuri seama cã stãteau pe poziþii
nejuste. În prezent este clar tuturor cã trebuie sã urmãm calea mai progresistã, calea
folosirii elementelor ºi a pieselor prefabricate din beton armat.
La ce duce întrebuinþarea betonului monolit în construcþii? Acest lucru duce în
mod inevitabil la murdãrie pe ºantiere, la folosirea diferitelor feluri ºi sistweme de cofraje,
la consumul exagerat de oþel, la risipa de ciment, pierderi de agregate ºi de beton.
Dar la ce duce întrebuinþarea prefabricatelor? Întrebuinþarea prefabricatelor de
beton armat permite sã se confecþioneze elementele astfel cum se procedeazã în
construcþia de maºini, permite sã se treacã la metode industriale de construcþie.
Construcþia de prefabricate deschide în faþa noastrã mari posibilitãþi în privinþa
economiei de mijloace, de materiale, a mãririi producþiei ºi prin urmare a creºterii
salariului constructorilor. Astfel, de exemplu, în înlocuirea construcþiilor metalice cu cele
de beton armat la clãdirile industriale fãrã etaj, consumul de metal se reduce cel puþin de
douã ori. În comparaþie cu betonul monolit, manopera descreºte aproximativ de trei ori.
Necesarul de material lemnos la construcþiile de locuinþe se reduce cu 20- 25%. Afarã de
aceasta, prefabricatele de beton armat sunt cu mult mai rezistente împotriva coroziunii,
sunt durabile ºi rezistente la foc.
Prin hotãrârea C.C.al P.C.U.S ºi a Consiliului de Miniºtri al U.R.S.S. se prevede ca
sã se construiascã în urmãtorii trei ani 402 fabrici noi ºi 200 de platforme- poligoane
pentru producþia de prefabricate ºi piese de beton armat. În aceºti trei ani, producþia
prefabricatelor de beton armat va creºte de cinci ori; în legãturã cu aceasta producþia de
ciment va creºte mai mult decât o datã ºi jumãtate, producþia de agregate mai mult decât o
datã ºi jumãtate.
Vorbind despre caracterul construcþiilor la care se întrebuinþeazã prefabricatele de
beton armat, unii tovarãºi îºi pun întrebarea privitoare la modul de construcþie care trebuie
sã fie preferat: cu schelet ºi panouri sau fãrã schelet ºi cu panouri mari. Mi se pare cã
deocamdatã nu trebuie dat un anumit verdict, care dintre aceste sisteme trebuie ales.
Trebuie sã dãm posibilitatea sã se dezvolte ambele sisteme. Se poate întâmpla cã vor da
rezultate bune ºi vor dãinui ambele sisteme, deoarece construim clãdiri cu destinaþii
diferite ºi în condiþii diferite. Practica va dovedi care dintre aceste douã sisteme de
construcþii- cu schelet ºi panouri, sau fãrã schelet ºi cu panouri mari- va avea mai multã
vitalitate. Existã avantaje în ambele sisteme. În consfãtuirea de faþã au luat cuvântul
partizanii ºi adversarii acestor procedee de construcþie, însã nimeni nu a dovedit cã unul
dintre ele este inacceptabil.
Indiscutabil cã odatã cu execuþia clãdirii, la care se folosesc panouri de beton
armat pentru pereþi, trebuie sã dezvoltãm pe scarã largã construcþia de clãdiri din blocuri
mari ºi mici de zidãrie.
 Costul construcþiei cu blocuri mari în comparaþie cu construcþia cu cãrãmidã se
reduce cu 12%, iar gradul de prefabricare creºte de la 38% pânã la 85%. La construcþiile
din blocuri mari creºte mult productivitatea muncii. În 8 ore, 2 zidari executã un zid de
cãrãmidã de 3,5 metri cubi. În acelaºi timp doi montori monteazã un zid din blocuri mari
de 25 metri cubi.
Prefabricatele de beton armat, piesele ºi blocurile mari trebuie introduse, fãrã a
aºtepta pânã când se terminã construcþia fabricilor de prefabricate din beton armat, cu atât
mai mult cu cât pentru confecþionarea blocurilor de zidãrie nu este nevoie de nici un fel de
fabrici speciale. Blocurile pot fi confecþionate pe ºantier, folosind încãlzirea electricã sau
cu aburi a betonului. Pentru acest scop nu este nevoie de nici un fel de utilaj complicat.
Execuþia planºeelor constituie una dintre lucrãrile principale la construirea
clãdirilor. Proiectanþii ºi constructorii acordã multã atenþie problemelor alegerii tipurilor
de panouri prefabricate pentru planºee.
Unii tovarãºi propun sã se foloseascã numai panouri celulare sistem ing. Makarov.
Producþia acestor panouri nu este complicatã ºi ea trebuie organizatã pe cât posibil pe
scarã mai largã. Dar dupa pãrerea mea, planºeele din panouri cu nervuri dese au mai multe
avantaje. Viitorul este de partea lor; la confecþionarea acestor panouri se consumã mai
puþine materiale ºi mai ales, lucru foarte important, mai puþin metal; panourile asigurã o
izolare fonicã mai bunã, costurile panourilor cu nervuri dese este mult mai micã decât al
panourilor de alt tip. Trebuie sa se tindã la confecþionarea a cât mai multe maºini pentru
producþia de panouri cu nervuri dese. Totuºi, acolo unde nu existã posibilitatea sã se
confecþioneze panouri cu nervuri dese în condiþii industriale, este judicios sã se
organizeze producþia de panouri celulare. Prin întrebuinþarea pe scarã largã a panourilor
pentru planºee vom elimina de pe ºantiere "meºteºugarii" care folosesc beton monolit.
Trebuie sã vorbim ºi despre neajunsurile în execuþia scãrilor. În prezent pe multe
ºantiere se mai aduc din fabrici rampe ºi podeste de scãri de beton armat cu suprafeþe prost
finisate. De aceea, este nevoie pe ºantiere, la montarea rampelor ºi podestelor de scarã sã se
refacã finisajul lor. Într-un numãr de cazuri, se procedeazã la fel ºi cu panouri pentru
pereþi ºi planºee. Acest lucru nu este just. Toate lucrãrile pentru finisarea pieselor de beton
armat trebuie sã fie complet executate în fabrici. Rampele de scãri trebuie aduse cu
extradosul curat ºi cu treptele finisate. Podestele scãrilor trebuie sã aibã de asemenea
extradosul finisat ºi faþa vãzutã acoperitã cu plãci sau cu mozaic. În scopul conservãrii în
timpul construirii, suprafeþele trebuie sã fie acoperite cu hârtie ºi protejate cu scânduri.
În fabrica este necesar, de asemenea, sã se execute finisarea panourilor de pereþi ºi
planºee. Pe ºantier prefabricatele trebuie sã ajungã în stare complet finisatã, gata pentru
montare. În caz contrar, ce fel de avantaj vom obþine de la montajul- asamblare, dacã vom
confecþiona prefabricatul în industrie, îl vom monta la catul opt ºi apoi ne vom gândi cum
sã ajungem la el, spre a-l curãþi sau a-i prelucra suprafaþa?
Prefabricatele de beton trebuie sã fie uºoare, sã nu aibã greutate de prisos.
Trebuie sã acordãm o atenþie deosebitã introducerii prefabricatelor cu pereþi
subþiri, profilate. Aceste prefabricate au mari avantaje faþa de elementele masive de
beton. Se micºoreazã greutate aproximativ cu 33%, consumul de ciment scade cu 20%,
costul se reduce cu 15%.
Faptul cã în fabrici existã vibratoare, mese vibrante, ºtanþe mecanice ºi alte
mecanisme, permite sã se intrebuinþeze, la confecþionarea pieselor ºi prefabricatelor,
betonul uscat în locul celui plastic. Betonul uscat permite o decofrare rapidã a betonului ºi
obþinerea unor piese cu rezistenþã mare. Eficienþa întrebuinþãrii betonului uscat constã ºi
în sporirea vitezei construcþiei, din cauza micºorãrii numãrului de tipare, în îmbunãtãþirea
calitãþii produselor, economisirea de metal pentru tipare ºi reducerea cheltuielilor pentru
demontarea ºi asamblarea cofrajului. Trebuie sã tratãm aceaste probleme ca buni
gospodari. Numai acolo unde nu exista fabrici, unde nu este organizatã producþia
industrialã a pieselor de beton armat, trebuie întrebuinþat deocamdatã betonul plastic.
Folosirea pe scarã larga a prefabricatelor de beton armat în construcþii va permite
sã se reducã considerabil cantitatea de lemn ºi metal întrebuinþat. Trebuie sã recunoaºtem,
tovarãºi, cã nu am învãþat încã sã consumãm economic ºi sã pãstrãm cu adevãrat astfel de
materiale foarte preþioase, ca lemnul ºi metalul. În viitor o asemenea risipã nu se mai
poate tolera.
Mulþi se plâng cã nu este lemn. ªi într-adevãr acest material nu ajunge. Totuºi, în
acelaºi timp, mult lemn se risipeºte. Sã luãm, de exemplu, Ministerul Cãilor de
comunicaþii. Traversele de cale feratã se fac numai din lemn, stâlpii de kilometraj se
monteazã numai din ºine, pilonii, podeþele ºi tuburile pentru scurgerea apelor se executã
toate din metal. Oare toate acestea nu se pot executa din beton armat? De ce sã nu
învãþãm, de exemplu, de la cehi, care executã traverse din beton armat foarte bune ºi
economisesc astfel lemn? Duceþi-vã ºi vedeþi. Sunt prietenii noºtrii ºi ne vor împãrtãºi cu
plãcere experienþa lor.
Împreunã cu tov. Bulganin, Mikoian ºi cu alþi membri ai delegaþiei care a vizitat
China, am vazut mulþi piloni ºi st-lpi executaþi din beton armat ºi bine executaþi. Trebuie
sã preluãm aceasta experienþã folositoare.
În timpul cãlãtoriei în Extremul Orient am controlat unele uzine ºi am vãzut cã
multe dintre ele sunt construite mai ales din metal, iar prefabricatele din beton armat
aproape cã nu au fost folosite. De ce se întâmpla asta? Din cauzã cã unii conducãtori
executa scheletele halelor industriale complet din metal, argumentând cã acest lucru le
permite sã termine mai repede construcþiile. Dar acest lucru nu este just.
Tovarãºi, trebuie sã lichidãm cu risipa de metal. Din metal trebuie construit numai
ceea ce este strict necesar. Tot ce poate fi înlocuit în construcþii cu beton sau cu beton
armat, trebuie sã fie înlocuit.
Discutând problemele industrializãrii construcþiilor, nu putem trece sub tãcere
problema dezvoltãrii producþiei materialelor de construcþii necesare în cantitãþi mari. Mi
se pare cã ºi Gosplan (Comisia de Stat a Planificãrii) cât ºi mulþi dintre cei prezenþi aici,
sunt vinovaþi de o lipsã de seriozitate. Nu este just cã în dezvoltarea industriei materialelor
de construcþii la noi s-a pus accentul, pânã în ultimul timp, pe construirea de fabrici de
cãrãmidã, în timp ce noi trebuie sã dezvoltãm pe toate cãile industria cimentului.
Carãmida, ca material principal de construcþii, se întrebuinþa ºi se întrebuinþeazã
acolo unde construcþiile se executã mai ales manual. În acest caz este de mare importanþã
ºi greutatea materialului de zidãrie, greutatea cãrãmizii. În prezent, când existã beton,
motoare electrice, macarale de ridicat ºi alte mecanisme, nu trebuie sã se mai continue
lucrãrile ca în trecut. ªtim cu toþii cât de mult timp ºi munca sunt necesare pentru
confecþionarea carãmizii. Se extrage argilã din cariere, este prelucrata în malaxoare de
argilã, se fasoneaza cãrãmidã crudã, apoi se usucã, se încarca în cuptoare, se arde,
cãrãmida este transportatã în depozit, apoi pe ºantiere, se ridicã pe schele, se cladeºte în
zidãrie, ºi toate acestea se executã de nenumãrate ori, cãrãmidã cu carãmida, ca un mozaic.
Nu este mai bine oare, ca în loc de cãrãmidã sã se execute blocuri de zidãrie din
beton, de dimensiuni corespunzãtoare cu mijloacele de ridicare, cu greutãþi de douã, trei,
cinci tone? Construcþia din blocuri dã o înalta productivitate a muncii ºi o producþie mare.
Nu întâmplãtor într-o serie de alte þãri se întrebuinþeazã în construcþii, pe scarã larga,
betonul ºi nu carãmida.
În prezent, când în faþa noastrã a apãrut sarcina industrializãrii largi a
construcþiilor, este necesar sã dezvoltãm pe toate cãile industria cimentului, astfel încât sa
asigure sporirea considerabilã a producþiei de beton.
Totuºi aceasta nu înseamnã de loc ca noi nu trebuie sã avem grila de sporirea
producþiei de cãrãmidã, folosind rezervele existente ale fabricilor de caramidã în
funcþiune.
La consfãtuirea de faþã a luat cuvântul cunoscutul inovator tov. Duvanov. El a
demonstrat în mod convingãtor cã în fabricile existente de cãrãmidã se poate spori
producþia de cãrãmidã o datã ºi jumãtate- de doua ori. Aceasta se poate obþine folosind
metoda înaintatã de ardere a cãramizii propusã de tov. Duvanov ºi verificata în practica
câtorva întreprinderi. Caramida continua sa rãmânã materialul principal de zidãrie, de
aceea trebuie sã perfecþionãm pe toate cãile producþia ei, atâta vreme cât nu va fi înlocuitã
cu produse de beton.
Trebuie, de asemenea, sã ducem o muncã intensã pentru a întrebuinþa mai just
cãrãmida în construcþii. Tovarãºii Malþev ºi Sirkov, care au luat cuvântul aici, au arãtat
metodele raþionale pentru transportul cãrãmizii pe ºantier. Folosirea containerelor pentru
transportul cãrãmizii a adus multe foloase construcþiilor. Dar acum noi trebuie sã mergem
mai departe. În loc de atransporta cãrãmida în containere, trebuie sã confecþionãm în
fabricile de carãmidã blocuri întregi de cãrãmizi. În Cehoslovacia, de exemplu, acest lucru
a ºi început sã se facã. Se ºtie, de asemenea ca primele experienþe în acest sens au fost
realizate de cãtre tov. inginer Rebrikov, pe ºantierele Stalingradului. Confecþionarea
blocurilor de cãramizi trebuie organizata astfel încât suprafaþa blocurilor sã fie finisatã în
fabricã. Acest lucru va permite sã se monteze pereþii clãdirilor executate din blocuri fãra
vreo prelucrare suplimentarã a lor pe ºantiere.
Tovarãºi! Introducerea cu succes a metodelor industriale ºi îmbunãtãþirea
activitãþii organizaþiilor de construcþie depinde în mare mãsurã de nivelul tehnico-
organizatoric al conducerii construcþiilor.
Cu forþele unor organizaþii mici de construcþie nu se poate realiza industrializarea
construcþiilor, nu se poate accelera ritmul ºi reduce costul lucrãrilor de construcþie. De
aceea organizaþiile de construcþie trebuie comasate. În prezent existã în Uniunea Sovieticã
peste 7500 organizaþii de construcþie, dintre care o treime au un volum anual de lucrari
sub cinci milioane ruble. La Leningrad, de exemplu, functioneazã 133 organizaþii de
construcþie, care executã lucrãri în antrepriza, la Kiev- 107, la Rostov-56 organizaþii etc.
Dar câte organizaþii mai existã ºi la uzinele care construiesc în regie? Ele sunt nenumãrate.
Numãrul organizaþiilor de construcþie nu scade, ci creºte din an în an.
Nu se poate pune în mod serios problema industrializãrii construcþiilor, dacã vom
spori ºi de acum înainte numãrul organizaþiilor de construcþie. Pentru toatã lumea este
limpede cã organizaþiile de construcþie mici, prin urmare ºi slabe, nu au capacitatea sã
foloseascã metode industriale de lucru. Trebuie sã mergem cu hotãrâre pe calea comasãrii
organizaþiilor de construcþie. Fãrã aceasta nici nu poate fi vorba despre industrializarea
construcþiilor.
Foarte instructivã este în aceastã privinþã experienþa comasãrii organizaþiilor de
construcþie din Moscova, unde pe baza a 56 de trusturi de construcþie ale Sovietului din
Moscova, precum ºi ale ministerelor ºi instituþiilor centrale a fost creatã o organizaþie
unicã de construcþie- Glavmosstroi. Când s-a discutat problema creãrii Glavmosstroiului,
s-a vorbit mai mult cã Sovietul din Moscova nu va putea mânui o organizaþie atât de mare,
s-au emis temeri ca planul de execuþie a clãdirilor de locuit va fi periclitat, dacã
ministerele vor fi eliminate din aceastã întreprindere. Se putea presupune cã primul an de
existenþã a Glavmosstrolului ar fi fost posibile unele deficienþe organizatorice care ar
putea duce la neîndeplinirea planului. Totuºi, toate aceste temeri s-au dovedit a fi
neîntemeiate. Tov. Kucerenko, ºeful Glavmosstroiului a arãtat aici despre rezultatele
comasãrii organizaþiilor de construcþie ºi a comunicat cã angajamentul constructorilor din
Moscova de a da în folosinþã în anul curent 900 mii metri pãtraþi de suprafaþã locuibilã
va fi îndeplinit ºi totodatã se va realiza pentru 1955 un front de lucru de rezervã mai mare
decât în anul expirat.
Aceste rezultate dovedesc cã noua organizaþie a fãcut un pas important înainte,
deoarece în construcþie frontul de lucru de rezervã constituie factorul principal, aº spune
chiar cel mai important. Este de la sine înþeles cã lucrãrile de construcþii nu se pot executa
în mod ritmic fãrã a avea un front de lucru de rezervã normal. Dacã nu existã un front de
lucru de rezervã muncitorii calificaþi nu pot fi folosiþi dupã specialitatea lor, ci la lucrãri
de pãmânt ºi ajutãtoare. Ca rezultat se micºoreazã productivitatea muncii muncitorilor, se
sporeºte costul construcþiilor, se depãºesc termenele de execuþie a lucrãrilor. Când existã
un front de lucru de rezervã, lucrãrile pot fi executate ritmic, continuu, folosind muncitorii
dupã specialitatea lor. Or, formarea unui front de lucru de rezervã normal este posibil
numai în organizaþiile mari.
Dupã exemplul Moscovei, trebuie realizatã comasarea organizaþiilor de
construcþie ºi la Leningrad, Kiev ºi în alte oraºe. Dar acest lucru trebuie fãcut cu
chibzuinþã, raþional. Crearea unor organizaþii puternice de construcþie este necesarã,
pentru cã aceasta va permite sã se obþinã folosirea pe scarã largã, în construcþii a
prefabricatelor ºi pieselor de beton armat, sã se introducã mecanizarea complexã a
lucrãrilor de construcþii, sã se ridice productivitatea muncii, sã se accelereze ritmul, sa se
imbunãtãþeascã calitatea ºi sã se reducã costul construcþiilor.
Experienþa din Moscova ºi din alte oraºe dovedeºte cã este necesar sã se creeze
organizaþii de construcþie specializate, deoarece numai astfel de organizaþii sunt capabile
sã introducã metode industriale de execuþie a construcþiilor.
Organizaþiile de construcþie specializate permit sã se organizeze mai bine lucrul
muncitorilor, sã le se ridice mai mult calificarea, permit folosirea cu randament mai mare a
mecanismelor. De exemplu, la Moscova s-a creat trustul "Fundamentstroi" care executã
lucrãrile de sistematizare a terenului ºantierelor, lucrãrile de terasamente, de fundaþii ºi
zidirii de subsol (din prefabricate ºi blocuri de beton sau beton armat). Existã trusturi care
executã lucrãrile generale de construcþii- montajul pereþilor- dacã construcþia se face din
blocuri mari sau din panouri de beton armat, montarea scãrilor, planºeelor ºi alte lucrãri.
Cu excepþia pereþilor despãrþitori, cu finisajul încãperilor, se ocupa o organizaþie
specializatã în acest lucrãri. Lucrãrile tehnico- sanitare se executa de asemenea de o
organizaþie de specialitate. Organizaþii similare executã lucrãrile electro-tehnice, de
instalaþie a ascensoarelor ºi alte feluri de lucrãri.
Numai printr-o specializare precisã se poate ajunge la o productivitate înaltã ºi la o
calitate bunã în executarea lucrãrilor. În aceste condiþii sporeºte ºi salariul muncitorilor.
Acolo unde nu existã specializare ºi toate felurile de lucrãri se executã de acelaºi trust sau
birou, acolo muncitorul va ajunge la un salariu mare. Astãzi lucreazã ca zidar sau zugrav,
iar mâine- ca muncitor auxiliar. Se înþelege cã în aceste condiþii salariul va fi mic.
Specializarea organizaþiilor de construcþie le va face mai mic, mai flexibile ºi mai
operative în muncã. Înainte de a trece la construcþia fabricii sau locuinþei, trebuie ca
organizaþia de specialitate care se ocupã cu lucrãrile de terasamente ºi de sistematizare, sã
niveleze ºantierul, sã execute fundaþiile ºi toate lucrãrile subterane de instalaþii. Iar în
acelaºi timp, o alta organizaþie de specialitate trebuie sã se pregãteascã pentru asamblarea-
montajul clãdirii din prefabricate. Organizând astfel lucrãrile, ele pot fi executate dupã un
grafic combinat: se pot amplasa elementele clãdirii ºi simultan sã se execute montajul
utilajului tehnologic, în cazul când se construieºte o uzinã. Am avut multe exemple de
astfel de organizare a lucrãrilor de construcþie ºi în timpul rãzboiului ºi în perioada de
dupã rãzboi.
Este clar cã o organizaþie specializatã nu poate fi tot timpul în acelaºi loc:
terminându-ºi lucrãrile, ea trebuie sã treacã la alt obiect. Soluþia cea mai justã trebuie
consideratã crearea de organizaþii de construcþie teritoriale specializate, dar pentru aceastã
soluþie nu existã peste tot codiþiile necesare. De aceea, va trebui sã se creeze provizoriu
organizaþii specializate în cadrul ministerelor.
Þara noastrã executã lucrãri de construcþie de mare amploare de întreprinderi
industriale, locuinþe, ºcoli, spitale ºi de alte construcþii. Aceste construcþii au o
importanþã extrem de mare. Suntem obligaþi sã accelerãm mult ritmul, sã îmbunãtãþim
calitatea ºi sã reducem costul construcþiilor. Pentru rezolvarea acestei probleme existã
numai o singurã cale- calea industrializãrii celei mai largi a construcþiilor.

Sã lichidãm deficienþele în proiectare, sã îmbunãtãþim activitatea arhitecþilor

Tovarãºi! Succesul industrializãrii, îmbunãtãþirea calitãþii ºi reducerea costului

construcþiilor depind în mare mãsurã de organizaþiile de proiectare, de activitatea
arhitecþilor ºi constructorilor proiectanþi
În condiþiile volumului mare de lucrãri noi pentru construirea de întreprinderi
industriale, locuinþe, ºcoli, spitale, clãdiri social-culturale, nu ne putem împãca cu
ramânerea în urmã a proiectãrii. Toatã þara noastrã este plinã de ºantiere. Statul sovietic
alioca anual, pentru construcþii, multe miliarde de ruble: la noi, literalmente, fiecare este
interesat ca lucrãrile de construcþie sã meargã bine. Noi nu putem sã ne împãcãm cu faptul
cã lucrarile de constructie înt-rzie adeseori din pricina încetinelii organizaþiilor de
proiectare, astfel încât uneori chiar clãdiri simple se proiecteazã timp de doi ani ºi mai
mult.
Interesele industrializãrii construcþiilor ne impun necesitatea restructurãrii
activitãþii organizaþiilor de proiectare, pentru ca întocmirea de proiecte tip ºi folosirea
proiectelor tip existente sa devinã activitatea lor principalã.
Folosirea pe scarã largã a elementelor ºi a pieselor prefabricate din beton armat, a
blocurilor mari ºi a noilor materiale de construcþie constituie acel element nou în tehnica
construcþiilor, care ne impune sã renunþãm cu hotãrâre la procedeele învechite în
proiectare.
Totodatã, mulþi lucratori din organizaþiile de sistematizare ºi proiectare
subapreciazã importanþa proiectelor tip.
Despre acest lucru stau mãrturie urmãtoarele fapte. Din cele 1100 organizaþii de
proiectare de construcþii existente în þarã, numai 152 organizaþii se ocupã parþial cu
întocmirea proiectelor tip. Din 1951 p-nã în 1953 s-a cheltuit pentru întocmirea proiectelor
tip doar 1% din fondurile alocate pentru lucrãrile de proiectare. În 1953 au fost construite
pe bazã de proiecte tip numai 12% din volumul total al construcþiilor industriale. Nici în
anul acesta situaþia nu s-a îmbunãtãþit mult.
Am stat de vorbã cu mulþi ingineri ºi arhitecþi în privinþa proiectãrii. Toþi sunt de
acord cã proiectele tip vor simplifica ºi îmbunãtãþi în mare mãsurã construcþiile, dar în
practicã mulþi arhitecþi ºi ingineri proiectanþi, iar în construcþii industriale uneori ºi
tehnologii, cautã sã întocmeascã numai proiectele lor individuale.
De ce se întâmplã oare asta? Una din cauze constã probabil în faptul cã existã la
noi lipsuri în pregãtirea arhitecþilor. Dupa exemplul maeºtrilor arhitecturii, mulþi tineri
arhitecþi, dupa ce abia au pãºit de pe pragul institutului ºi fãrã a putea sta încã bine pe
propriile picioare, doresc sã proiecteze numai clãdiri cu caracter individual, se grãbesc sã-
ºi creeze monumente. Dacã Puºkin ºi-a creat un monument spiritual, mulþi arhitecþi doresc
sã-ºi creeze în mod obligatoriu un monument "material" sub forma unei clãdiri construitã
dupã un proiect personal. (R-sete, aplauze).
Trebuie înþeles cã dacã am construi pe bazã de proiecte individuale toate
construcþiile industriale, locuinþele ºi celelalte clãdiri, acest lucru ar încetini foarte mult
ritmul construcþiilor ºi costul lor s-ar ridica enorm.
Mulþi proiectanþi- arhitecþi ºi ingineri- lucreazã într-adevãr în mod creator, aduc
prin lucrãrile lor multe lucruri noi ºi utile, dar existã în acestea ºi deficienþe mari. Unii
proiectanþi nu þin seama în proiecte de elementele, de piesele materiale care se
confecþioneazã în fabricile industriei construcþiilor, ºi se orienteazã pânã în prezent spre
metodele învechite de execuþie.
Sã luãm de pildã, construcþia de locuinþe. Pentru ce sã nu se aleagã cele mai bune
proiecte de locuinþe bine amenajate, care sã se refoloseascã de mai multe ori în
construcþie? Arhitecþii ar putea sã-ºi propunã în cadrul întrecerilor proiecte pentru
asemenea case!
În prezent este extrem de necesar sã se aleagã proiecte bune pentru locuinþele din
blocuri mari. În 1953, organizaþiile de proiectare ale Sovietului din Moscova au pregãtit
proiecte de locuinþe cu pereþi executaþi din panouri ºi blocuri mari. Una din cele mai
bune soluþii a fost socotitã atunci propunerea membrului activ al Academiei de
Arhitecturã a U.R.S.S, I.V.Joltovski. De atunci s-ar fi putut, pe baza propunerii amintite,
sa se întocmeascã un proiect, acesta sã fie considerat ca proiect tip ºi sã se construiascã
locuinþe din blocuri mari timp de câþiva ani. Totuºi acest lucru nu s-a fãcut.
De ce oare în prezent se folosesc 38 proiecte tip de ºcoli? Este oare raþional acest
lucru? Se procedeazã astfel, probabil din cauzã cã mulþi manifestã o lipsã de simþ
gospodãresc în construcþii.
Trebuie ales un numãr limitat de proiecte tip pentru locuinþe, ºcoli, spitale, pentru
grãdiniþe de copii, magazine ºi pentru alte clãdiri ºi construcþii, trebuie construit în masã
numai dupã aceste proiecte, sã zicem, timp de cinci ani. Dupã acest termen se va discuta ºi
dacã nu vor exista proiecte mai bune, se va prelungi termenul de aplicare a acestor proiecte
încã cinci ani. Ce este rãu în aceastã propunere, tovarãºi?
Ce avantaje ne dau construcþiile executate dupã proiecte tip? Foarte multe. Vrei sã
construieºti: existã deja proiect, se ºtie ce fel de teren este necesar pentru aceastã
construcþie, ce nevoi existã de elemente ºi materiale de construcþie, de ce numãr de
muncitori este nevoie. Totul este clar. Astfel de condiþii vor ajuta sa se accelereze ºi sã se
ieftineascã mult construcþiile.
Sau sã consideram problema proiectelor pentru clãdiri ºi construcþii industriale.
Proiectele de clãdiri industriale, la fel ca ºi proiectele tip de locuinþe, constau din secþii
sau travee identice care se repetã de mai multe ori. Stâlpii, fermele, grinzile de poduri
rulante ºi celelalte elemente rãmân neschimbate în cadrul fiecãrei travee. Proiectele tip
pentru clãdiri industriale trebuie sã fie întocmite þinându-se seama de posibilitãþile
amplasãrii în halele de producþie ºi în atelierele anexã a unor ramuri industriale diferite.
Clãdiri cu destinaþii diferite se pot construi din aceleaºi elemente. În acest scop, proiectele
tip pentru clãdiri industriale trebuie întocmite folosind o reþea unificatã de stâlpi ºi aceeaºi
înãlþime de etaje, încãrcãri unificate, case de scãri unificate, aceleaºi goluri de ferestre ºi
uºi etc.
Folosirea acestor proiecte tip va permite sã se organizeze confecþionarea prealabilã
în masã a pieselor ºi prefabricatelor de construcþie ºi sã se treacã de la un sistem obiºnuit
de construcþie la asamblarea ºi montajul clãdirilor, executând aceste lucrãri în termene
scurte. Acest lucru trebuie realizat tovarãºi.
Pentru a introduce pe scarã largã proiectele tip trebuie sã avem voinþã ºi
perseverenþã, deoarece în acest domeniu se poate sã întâmpinãm ºi rezistenþã.
va trebui probabil sã lãmurim bine unora necesitatea acestui lucru.
Folosirea proiectelor tip în construcþii va avea un efect mare, atât în ce priveºte
economia de fonduri, cât ºi în privinþa accelerãrii ºi îmbunãtãþirii calitãþii construcþiilor.
Nu existã nici o îndoialã asupra acestui lucru.
Tovarãºi, vreau sã vã împãrtãºesc impresiile mele ºi unele observaþii despre
activitatea arhitecþilor. Înainte de toate vreau sã mã adresez preºedintelui Academiei de
Arhitecturã, tov. Mordvinov. Cu dv. tov. Mordvinov ne-am întâlnit adeseori în cadrul
activitãtii în oraºul Moscova. Vã cunosc ca un bun organizator; acest lucru l-aþi dovedit cu
ocazia executãrii rapide, în lanþ, a construcþiilor din strada Bolºaia Kalujskaia. În acele
vremuri construcþiile se executau pentru prima datã prin metoda rapidã în lanþ ºi se
executau cu participarea tov. Mordvinov. Dar dupã rãzboi tov. Mordvinov s-a schimbat.
Nu mai este acelaºi Mordvinov. Dupa cum se cânta în opera "Logodnica þarului": "Nu mai
recunosc pe Grigorie Griaznov!".
În construcþiile noastre se observã adeseori o risipã de fonduri, ºi în aceastã
privinþã sunt de vinã, în mare parte, arhitecþii care permit exagerãri în finisajul
arhitectural al clãdirilor care se construiesc pe bazã de proiecte individuale.
Aceºti arhitecþi au devenit o piedicã în calea industrializãrii construcþiilor. Pentru
a construi bine ºi repede, construcþiile trebuie executate dupã proiecte tip, dar unor
arhitecþi, dupã cum se vede, aceasta nu le este pe plac.
Din raportul tov. Mordvinov ºi din cuvântãrile unor arhitecþi în cadrul consfãtuirii
de faþã, rezultã cã ei ocolesc problemele economiei construcþiilor, cã ei nu manifestã
interes faþã de costul unui metru pãtrat de suprafaþa locativã.
Arhitecþii, la fel ca ºi constructorii, trebuie sã se orienteze cãtre problemele
economicitãþii construcþiilor, trebuie sã pãtrundã profund în aceste probleme. Trebuie
þinut minte totdeauna cã unul din factorii cei mai importanþi este costul clãdirii construite,
costul unui metru pãtrat de suprafaþã.
Arhitecþii dacã vor sã meargã în pas cu viaþa, sunt obligaþi sã cunoascã ºi sã ºtie sã
foloseascã nu numai forme, ornamente ºi diferite elemente decorative arhitecturale, ei
trebuie sã cunoascã ºi noile progrese în privinþa materialelor, prefabricatelor ºi pieselor de
beton armat ºi înainte de toate trebuie sã se priceapã foarte bine la problemele
economicitãþii construcþiilor. Tov. Mordvinov ºi mulþi dintre colegii sãi au fost criticaþi
în cadrul consfãtuirii, tocmai pentru cã ei, proiectând clãdiri, au uitat principalul- costul
unui metru pãtrat de suprafaþa; lãsându-se antrenaþi de împodobirea inutilã a faþadelor, au
sãvârºit multe exagerãri.
Pe faþadele locuinþelor se atârnã adeseori multe podoabe inutile, care mãrturisesc
lipsa de gust a unor arhitecþi. Constructorii executã uneori chiar cu multe dificultãþi aceste
podoabe.
O mare influenþã au avut-o aci clãdirile înalte. Proiectând clãdiri înalte, arhitecþii
s-au interesat mai ales de crearea siluetei construcþiilor ºi nu s-au gândit la costul
execuþiei ºi exploatãrii acestor clãdiri.
Relieful complicat al pereþilor, creat numai în scop ornamental, implicã cheltuieli
exagerate în exploatare, legate de mari pierderi de cãldurã. Din aceastã cauzã, de exemplu
la clãdirea din piaþa Smolensk, cheltuielile suplimentare anuale pentru combustibil sunt de
250 mii ruble. Asta numai pentru aceastã singura clãdire.[...]
La clãdirile înalte suprafaþa constructivã este cu mult sporitã faþã de norme, pentru
crearea siluetei clãdirii. La aceastã suprafaþa putem numai sã privim, dar în ea nu putem
locui sau lucra. (În salã animaþie, râsete, aplauze).
S-ar putea spune cã totuºi clãdirile înalte sunt frumoase; poate cã ele sunt criticate
pe nedrept, doar înainte ele erau lãudate. Dupã pãrerea noastrã este mai bine sã se critice
lipsurile, doarece dacã noi nu o vom face acum, imitarea clãdirilor înalte se va rãspândi ºi
se vor mãri ºi mai mult aºa numitele "suprafeþe constructive".
În timpul cuvântãrii tov. Mordvinov i-am pus întrebarea cu privire la costul clãdirii
înalte a hotelului "Ukraina", care se executã dupã proiectul lui. Trebuie spus cã tov.
Mordvinov nu rãmâne în urmã, ci merge în pas cu cei care admit exagerãri în finisajul
arhitectural al clãdirilor. Costul unui metru pãtrat de suprafaþã cu destinaþie principalã la
hotelul "Ukraina" reprezintã 175% faþã de costul suprafeþei respective la hotelul
"Moskva".
Este oare admisibil ca în acelaºi oraº- Moscova- diferenþa dintre costul
construcþiei locuinþelor executate dupã proiectele diferiþilor autori sã atingã 600-800
ruble pentru fiecare metru pãtrat de spaþiu locativ?
Nu putem sã ne împãcãm nici cu faptul cã costul finisajului exterior la multe
locuinþe din Moscova, faþã de costul total al construcþiei caselor, sã fie de 15-20 ºi chiar
30 procente în locul celor 8-9 procente normale.
Tovarãºi! Nu existã între noi ºi arhitecþi nepotriviri în problemele de bazã- cu
privire la nevoia de a se crea locuinþe ºi apartamente confortabile. ªi aceasta este o
problemã importantã, când este vorba despre confortul în viaþa oamenilor. Numãrul
apartamentelor cu puþine camere ºi cu multe camere, dimensiunile lor, înãlþimea
încãperilor- în aceste probleme nu exista de obicei divergenþe. Dar acestea apar totdeauna,
imediat ce vine în discuþie problema aspectului arhitectural al faþadelor. Problema creãrii
formei artistice- arhitecturale a clãdirii se dovedeºte a fi cea mai complicatã.
Unii arhitecþi sunt atraºi de a executa fleºe pe clãdiri ºi de aceea aceste clãdiri încep
sã semene cu bisericile. Vã place oare silueta bisericii? Nu vreau sã discut probleme de
gust, dar pentru locuinþe nu este necesar un astfel de aspect al clãdirilor. Nu se poate ca o
locuinþã actualã sã se prefacã, prin forma arhitecturalã, într-un fel de bisericã sau muzeu.
Acest lucru nu aduce nici un confort locatarilor, ci complicã numai exploatarea clãdirii ºi
scumpeºte costul ei. Totuºi, unii arhitecþi nu þin seama de aceasta.
 Arhitectul Zaharov, de exemplu, a prezentat studiul proiectului construcþiilor din
strada Bolºaia Tulskaia din Moscova, cu clãdiri care, prin conturul lor, diferã foarte puþin
de niºte biserici. El a fost rugat sã explice, sã motiveze cãrui fapt se datoreºte acest lucru.
El a rãspuns: "Noi legãm proiectele noastre de clãdirile înalte, trebuie sã exprimãm silueta
clãdirilor". Iatã ce probleme preocupã cel mai mult pe tov. Zaharov. El are nevoie de
siluete frumoase, iar oamenii au nevoie de apartamente. Lor nu le trebuie sã admire
siluetele, ci sã locuiascã în case! (Aplauze) in proiectele caselor de pe strada
Liusinovskaia, arhitectul a hotãrât sã aºeze sculpturi pe colþurile clãdirilor de la catul 8 în
sus. La etajul de sus au fost proiectate colþuri teºite ºi în aceste colþuri teºite se fãceau
ferestre, iar pe solbancurile peretelui exterior se proiecta montarea unor statui. O camera
de locuit cu cinci pereþi, cu o fereasterãîn colþ, nu este comodã, fãrã a mai þine seama cã
locatarii acestei camere trebuie sã priveascã toatã viaþa lor spatele statuilor. Se înþelege cã
nu prea este plãcut sã locuieºti într-o astfel de camerã. Este bine cã aceste case nu au fost
construite ºi tov. Zaharov a fost convins sã se lase de aceste nãzdravãnii.
ªi toate acestea poartã numele de crearea formei arhitecturale artistice a clãdirilor!
Nu tovarãºi, aceste sunt pervertiri în arhitecturã, care provoacã pierderi materiale ºi
cheltuieli suplimentare de fonduri. Organizaþiile din Moscova au luat o hotãrâre justã,
eliberând pe tov. Zaharov de la conducerea atelierului de arhitecturã. Dar acest lucru
trebuia fãcut pentru binele construcþiilor cu mult mai înainte.
În Moscova, la începutul anului curent, au început sã funcþioneze ºi sã fabrice
produse doua fabrici mari de prefabricate de beton armat. Totuºi avem numai un singur
proiect aprobat de clãdire cu schelet ºi panouri. Cine este vinovat de întârzierea proiectãrii?
De vinã sunt mulþi arhitecþi ºi în primul rând tov. Vlasov, arhitectul ºef al oraºului
Moscova. El este un bun arhitect, dar uneori nu manifestã perseverenþa cuvenitã.
Trebuie sã se susþinã pe toate cãile ºi sã se încurajeze lucrãrile bune în proiectare ºi
mai ales la întocmirea proiectelor tip. Trebuie bine chibzuit ºi poate chiar modificat
sistemul adoptat pentru salarizarea proiectanþilor. Trebuie fixat un astfel de sistem de
salarizare, care sã stimuleze mai bine activitatea lor.
Lipsurile serioase în activitatea organizaþiilor de proiectare ºi a unor arhitecþi ºe
explicã în mare mãsurã prin indicaþiile greºite date de Academia de Arhitecturã ºi de un
numãr de arhitecþi de frunte. Iatã ce indicaþii s-au dat în ultimul timp:
Preºedintele Academiei de Arhitecturã, A.G. Mordvinov, în articolul "Problemele
artistice ale arhitecturii sovietice", publicat în culegerea "Arhitectura", nr.1 (1945), scrie:
"Arhitectura serveºte satisfacerii nevoilor estetice ale poporului...Crearea unor opere
arhitecturale remarcabile necesitã volume de construcþii, necondiþionate direct de nevoile
practice (portice, sãli monumentale, turnuri)...Nici un oraº, dacã dorim sã fie frumos, nu
poate fi lipsit de compoziþii înalte".
Profesorul A.V.Bunin, în articolul "Problema utilizãrii moºtenirii urbanistice în
lucrãrile de refacere postbelice" publicat în cadrul aceleiaºi culegeri, afirmã:
"Pentru ornamentarea unui oraº sunt necesare construcþii întregi neajustificate din
punct de vedere utilitar, în special sub formã de cupole ºi turnuri...Oraºul sovietic suferã de
o crizã a verticalelor...Centrele, cu clãdirile lor publice, cu construcþiile turnurilor ºi
cupolelor trebuie sã fie individual, fãrã nici un fel de standardizare".
Se pot cita multe afirmaþii similare.
Arhitecþii de frunte accentueazã mereu latura artisticã ºi vorbesc puþin de
economicitatea ºi confortul locuinþelor ºi celorlalte clãdiri. Se înþelege cã vom lupta
împotriva acestei rupturi a arhitecturii de sarcinile arzãtoare ale construcþiei.
Unii arhitecþi încearcã sã justifice orientarea lor greºitã ºi prisosurile din proiecte
prin referiri la necesitatea de a lupta împotriva constructivismului. Dar sub steagul luptei
împotriva constructivismului se risipesc fondurile statului.
Ce înseamnã constructivism? Iatã cum defineºte acest curent Marea Enciclopedie
Sovieticã: "Constructuvusmul...înlocuieºte creaþia artisticã "prin evidenþierea
construcþiei" (de aici ºi numele de constructivism) printr-un tehnicism gol. Vorbind despre
cerinþele "utilitãþii", "raþiunii" funcþionale, constructive, construcþiviºtii ajung de fapt la
pasiunea estetizantã pentru forma ruptã de conþinut. Ca urmare a acestui curent a apãrut
antiartisticul, tristul "stil de cutie", care este caracteristic pentru noua arhitectura
burghezã...Manifestãrile constructivismului au fost supuse unei critici aspre într-o serie de
indicaþii ºi hotãrâri ale partidului..." (Marea Enciclopedie Sovieticã, 1953, vol.22, p.437,
ed. rusã).
Acestã definiþie a constructivismului nu este desigur completã. Dar caracterizarea
datã constructivismului aratã ºi lipsa de temei a unor arhitecþi care, adãpostindu-se în
dosul frazelor despre lupta împotriva constructivismului, sacrificã de fapt, confortul
distribuþiei interioare ºi al exploatãrii clãdirilor, de dragul faþadelor, adicã de dragul
formei, manifestând prin aceasta o atitudine neglijentã faþã de nevoile arzãtoare ale
oamenilor.
Unii arhitecþi care predicã necesitatea luptei împotriva constructivismului cad într-
o altã extremã- ornamenteazã faþadele clãdirilor cu elemente decorative de prisos, iar
uneori complet inutile, care antreneazã dupã sine risipirea fondurilor statului.
Clãdirile fãrã turnuri, portice, cu coloane sau cu faþade care nu sunt ornamentate
cu procedee de decor, sunt denumite cutii ºi sunt socotite recidive ale constructivismului.
De fapt, aceºti arhitecþi credem cã pot fi denumiþi constructiviºti, deoarece ei singuri
alunecã "spre pasiunea estetizantã pentru forma ruptã de conþinut."
Nu putem sa ne mai împãcãm cu faptul cã mulþi arhitecþi, ascuzându-se în dosul
frazelor despre lupta împotriva constructivismului ºi despre realismul socialist în
arhitecturã, cheltuiesc fãra chibzuialã fondurile poporului.
Lupta împotriva constructivismului trebuie dusã cu mijloace raþionale. Nu trebuie
sã ne lãsãm antrenaþi de decoraþiile arhitecturale, de podoabe estetizante, de ridicarea pe
clãdiri a unor turnuri cu nimic justificate sau a unor sculpturi. Nu suntem împotriva
frumosului, ci împotriva lucrurilor de prisos. Faþadele clãdirilor trebuie sã aibã un aspect
frumos ºi atractiv prin crearea proporþiilor reuºite ale întregii construcþii, printr-o
proporþionare bunã a golurilor ferestrelor ºi uºilor, prin amplasarea priceputã a
balcoanelor, prin folosirea corectã a facturii ºi culorii materialelor de finisaj, printr-o
evidenþiere veridicã a pieselor ºi elementelor de perete la construcþiile din blocuri ºi
panouri mari.
Fiecare proiect trebuie sã fie întocmit þinând seama de cheltuirea cu economie a
fondurilor pentru construcþii. Clãdirile trebuie sã fie rezistente ºi economice în exploatare.
Arhitecþii trebuie sã înveþe sã socoteascã banii poporului. Aceastã problemã este foarte
serioasã. În cuvântarea mea ating un punct vulnerabil al arhitecþilor. Dar pentru asta am ºi
luat cuvântul; lucrurile acestea nu pot fi spuse numai pe jumãtate. Prietenia care constã
numai din zâmbete însoþite de risipa fondurilor poporului este o prietenie proastã,
neprincipialã. Trebuie sã fim prieteni cu acei oameni care întãresc puterea Statului
Sovietic, trebuie sã susþinem pe acei oameni care lucreazã în interesul poporului.
Tovarãºi! Trebuie sã spunem cã printre arhitecþi, ºi chiar în academia de
arhitecturã, existã mulþi tovarãºi care s-au manifestat activ împotriva orientãrii greºite a
unor arhitecþi, dar obiecþiile lor nu au fost luate în seamã. Dv., tov.Mordvinov ºi
apropiaþii dv. aþi înãbuºit glasurile care s-au ridicat împotriva înfrumuseþãrii inutile ºi
ornamentelor false în arhitecturã.
La aceastã consfãtuire a fost ascultata cu mult interes cuvântarea plinã de conþinut
a tov. Gradov. Vorbind despre sarcinile arhitecturii sovietice, tov. Gradov ºi alþi câþiva
tovarãºi au arãtat foarte just necesitatea înlãturãrii denaturãrilor formaliste ºi a stagnãrii în
arhitecturã. Ei au vorbit despre necesitatea folosirii critice a moºtenirii clasice, despre
faptul cã arhitectura trebuie sã fie subordonatã nevoilor arzãtoare ale societãþii noastre ºi
cã pentru aceasta arhitectura trebuie legatã mai strâns de tehnica modernã ºi de construcþie
în toate verigile ei; trebuie larg desfãºuratã în arhitecturã iniþiativa creatoare, spiritul
inovator ºi lichidatã orice manifestare de monopolism ºi sugrumare a criticii. Nu se poate
sã nu fim de acord cu aceste concluzii ºi propuneri. [...]
 Atitudinea nejustã a unor arhitecþi faþã de proiectare ºi de exagerãrile în crearea
formei arhitecturale a clãdirilor s-a extins, din pãcate, destul de mult.
În legãturã cu aceasta vreau sã vã povestesc despre impresiile pe care le-am avut
dupã vizitarea oraºului Sverdlovsk. Sverdlovsk este un oraº mare ºi frumos; în acest oraº
vezi puterea Uniunii Sovietice. Acolo existã uzine mari care produc maºini bune. Dar în
construcþia ºi amenajarea orãºeneascã a acestui centru puternic existã mari dezordini. De
exemplu, cu ocazia refacerii clãdirii Comitetului executiv al oraºului, pe faþada principalã
s-a executat un turn cu fleºe. Construirea numai a acestei fleºe a costat aproape 2 miliarde
ruble, în timp ce reconstruirea clãdirii a costat 9 milioane ruble. Desigur cã mare parte a
acestor cheltuieli a fost provocatã de lucrãrile legate de adaptarea faþadei la partea înaltã a
clãdirii ºi la execuþia turnului. Numai cu fondurile consumate pentru executarea fleºei s-ar
fi putut construi douã ºcoli a câte 400 de elevi.
Pe una din strãzile Sverdlovskului existã o mare clãdire cu cinci caturi.
- Aceasta este o moarã- ne explicã secretarul Comitetului regional, tov. Kuttrev,
adãugând imediat: -Dar noi dorim sã construim o nouã moarã, iar aceastã clãdire s-o
transformãm în hotel.
- Cum sã o transformaþi? il întrebãm.
- Desigur- confirmã tov. Kuttrev- intenþionãm sã transformãm moara în hotel.
- Dar pentru ce sã transformaþi moara în hotel- îi spunem noi. - Nu este mai bine sã
construiþi unul nou?
Judecaþi ºi d. Este oare raþional ca o clãdire care este folositã pentru moarã sã fie
transformatã într-un hotel, iar moara sã fie din nou construitã? Dar cu aceºti bani se poate
construi un hotel nou ºi bun, iar acest lucru va fi mai bine ºi va costa mai puþin. Unde este
oare bunul simþ, unde este raþiunea gospodãreascã?
Mergem mai departe prin oraºul Sverdlovsk. Secretarul Comitetului regional ne
spune:
_ Iatã pavajul; avem de asemenea de gând sã-l transformãm.
- Dar ce vreþi sã faceþi?
- Sã-l acoperim cu asfalt.
Pavajul respectiv este executat din pavele de granit. ªi acest pavaj va supravieþui ºi
nepotilor noºtri, în timp ce un pavaj de asfalt nu dureazã mai mult de zece ani. Se pune
întrebarea de ce trebuie stricat pavajul de granit.
Când am ajuns la clãdirea Comitetului regional de partid, secretarul comitetului
regional declarã:
- Iata clãdirea Comitetului regional; avem de gând sã o refacem.
- Ce fel de refacere, pentru ce?
- Faþada nu ne place, trebuie sã o refacem.
Ce înseamnã refacere? Cât costã refacerea unei clãdiri cu ºase caturi? Probabil ca
este mai ieftin sã se construiascã o clãdire nouã, decât sã se refacã cea veche.
Ascultând aceste propuneri, îþi vine în minte nemuritorul ªcedrin, care îºi bãtea joc
de un guvernator care strica, distrugea toate construcþiile fãcute de predecesorul sãu.
Rezultã cã se mai gãsesc la noi apucãturi care au fost ridiculizate de marele satiric rus!
Aceastã apucãturã dãunãtoare de a reface provoacã mari cheltuieli statului. Astfel
pot proceda numai aceia care ºi-au pierdut simþul rãspunderii faþa de muncile care le-au
fost încredinþate. Împreuna cu tov. Bulganin ºi Mikoian, am prevenit pe constructorii din
Sverdlovsk, cã dacã vor proceda mai departe tot astfel ºi vor executa refaceri inutile, vor fi
pedepsiþi. [...]
Dupa aceastã consfãtuire vor trebui convocate în oraºe ºi în ministere consfãtuirile
arhitecþilor, inginerilor proiectanþi ºi constructorilor executanþi, pentru ca oamenii sa
vorbeascã "din inimã" ºi sã gãseascã un limbaj comun. Sunt convins cã majoritatea
arhitecþilor vor înþelege just exigenþele noastre. ªi cine nu va înþelege trebuie adus pe
calea cea bunã.