Jocuri de cunoaştere

Vi s-a întâmplat vreodată să trebuiască să organizaţi o întâlnire cu un grup al cărui

membri nu se cunosc prea bine între ei? Sunt sigur că răspunsul multora ar fi „da”! Ei,
bine, vă propun câteva jocuri de cunoaştere… Sigur vor prinde bine în astfel de situaţii şi
vă vor ajuta să creaţi o climă cât mai plăcută în grupul vostru!

MINGEA VORBĂREAŢĂ

Obiective: Cunoaşterea numelor. Comunicare. Ritm. Dezvoltarea motorie a

coordonării. Cooperare.
► Jucătorii sunt aşezaţi în cerc şi cântă următoarea „vorbărie”, trecând din mână în
mână mingea, în ritm:
«Învârte căluşelul Lunii Park, - împreună cu mingea cine ştie unde va merge? - Când
se opreşte, cine va vorbi?»
La ultimul vers al „vorbăriei” se întrerupe turul mingii; jucătorul care rămâne cu
mingea în mână trebuie să arunce mingea unei persoane, aleasă de ea, în cerc.
Acesta se prezintă spunând propriul nume şi ceva particular despre sine. Mingea reia
turul cercului şi se continuă astfel până când toţi s-au prezentat.

Sugestie: ar fi bine să se amintească jucătorilor ca să lanseze mingea persoanelor care

nu s-au prezentat încă. Pentru a facilita aceasta, se poate introduce regula de a pune un
picior în faţă, pentru aceia care au primit deja mingea.

LOCUITORII

Obiective: Cunoaşterea numelor. Rapiditate, reacţie imediată. Cooperare.

Coordonare.

► Participanţii se împart în grupuri de trei.

Două persoane formează o casă stând una în faţa celeilalte şi punând împreună
mâinile ridicate astfel încât să se facă acoperişul; a treia persoană se pune în mijlocul
celor doi colegi fiind locuitorul.
Pentru a da comenzile, unul dintre copii va rămâne în afara spaţiului de joc. El va fi
înlocuit de următorul care va fi eliminat la turul său.
Când cel eliminat spune: „Peretele drept (sau stâng) schimbă!”, toate persoanele de la
dreapta (sau stânga) schimbă poziţia şi caută o altă casă.
Dacă spune „Locuitorii!”, toate persoanele din mijloc îşi caută o altă casă. Dacă
spune „Cutremur!”, toate casele şi locuitorii se amestecă şi formează case noi.
După fiecare comandă, persoana rămasă afară caută să se introducă într-o casă iar
cine este eliminat, va fi noul conducător.
Jocul se termină când voinţa şi tensiunea scade.

Observaţii: Fiind un joc dinamic merge bine la începutul unui lucru de grup, pentru a
rupe gheaţa. Funcţionează bine cu adolescenţii şi adulţii.
Şi unde este cunoaşterea? La fiecare schimbare de „casă”, se poate lăsa un timp
pentru a face CUNOŞTINŢĂ (nume şi multe alte...) cu noul „locuitor” sau noii „pereţi”!

NUME ÎNCRUCIŞATE

Obiective: A se cunoaşte, stabilind un prim contact. A învăţa numele.

► Fiecare scrie cu litere de tipar propriul nume la mijlocul foii (în pătrăţele).
La „start”, trebuie să caute persoana care poate face să coincidă o literă a numelui său
cu una a prenumelui celuilalt; odată întâlnită, aceasta va trebui să scrie propriul nume pe
foaia celuilalt, şi invers; fiecare va trebui, astfel, să încrucişeze propriul nume cu acela al
celorlalţi; se continuă până când toţi au adunat numele tuturor.

♫ Variante: băieţii mai mari, pot adăuga trei caracteristici ale lor, de introducere în
cuvintele încrucişate ale celorlalţi.

Sugestii: făcând acest joc cu copiii mai mici, ar fi bine să li se explice bine la început,
cum funcţionează un cuvânt încrucişat.
Jocul poate fi folosit chiar şi în didactica unei limbii străine, sau chiar în cateheză
unde sunt folosite cuvintele unei anumite teme.
 Felix Andrei, sdb & Pr. Venceslau Grosu, sdb

Contrabandiştii

Este un joc care se poate adapta în orice spaţiu: curtea şcolii, în curtea bisericii, pe
şosea, la pădure… oriunde! Chiar dacă explicaţia pare a fi complicată, în realitate jocul
este foarte simplu.

Materiale: - plăcuţe din placaj sau din carton (iar în caz de necesitate şi de hârtie).
Important este să le împărţim bine: o parte din plăcuţe vor reprezenta insignele
poliţiştilor, iar celelalte vor fi marfa contrabandiştilor. Ar fi bine dacă plăcuţele
poliţiştilor vor fi de o culoare, iar cele ale contrabandiştilor de altă culoare… sau dacă nu,
cel puţin să fie scrise cu culori diferite.

Produsele contrabandiştilor sunt:

- diamante = care valorează 1000 de puncte;
- avioane = 800 puncte;
- celulare = 500 puncte;
- ceasuri = 200 puncte;
- bomboane = 100 puncte.
Dacă se vrea, se pot elimina punctele, toate produsele având aceeaşi valoare...: este
mai uşor la sfârşit, când se numără punctele.

Mod de joc: Copiii se împart în 2 echipe: poliţiştii şi contrabandiştii. Contrabandiştii

vor avea două baze (A şi B) iar poliţiştii una (C).

Rolul contrabandiştilor: să ducă cât mai multă marfă dincolo de graniţă (din A în
B). Iar rolul poliţiştilor: să-i oprească pe contrabandişti pentru a le confisca marfa.

Contrabandiştii: primesc în baza A câte o plăcuţă (marfa), pe care trebuie să o

transporte în baza B, încercând să-i evite pe poliţişti.
Poliţiştii: primesc la începutul jocului câte o plăcuţă fiecare (insigna). După ce se dă
startul, vor încerca să blocheze cât mai mulţi contrabandişti printr-o simplă atingere, după
care urmează o mică întrecere între cei doi, de exemplu proba bim-bum-bam.

În cazul în care câştigă poliţistul îşi vor schimba plăcuţele între ei, fiecare
întorcându-se în baza proprie: poliţistul (în baza C) pentru a consemna arbitrului marfa
confiscată, iar contrabandistul (în baza A) pentru a putea obţine, în schimbul insignei
poliţistului, altă marfă de contrabandă
în cazul în care pierde poliţistul contrabandistul îşi va continua drumul său, poliţistul care
l-a prins permiţându-i să facă cel puţin trei paşi înainte de a-l urmări din nou (sau poate
urma un alt contrabandist).

În cazul în care contrabandistul reuşeşte să ajungă în baza B, lasă marfa şi ia o

insignă pentru a se putea întoarce liniştit în baza A, unde în schimbul insignei va primi
altă marfă.

Întrecerea „Bim bum bam” se face între doi adversari, care folosindu-se de mâini,
dar fără a se atinge, au trei semne la dispoziţie cu care se vor lupta: foarfecele, piatra şi
hârtia.
Simultan cei doi vor mişca braţul (ca în fig. 1) spunând bim-bum… iar când spun
bam trebuie să facă cu pumnul unul din cele 3 semne (de exemplu fig. 2). Cine câştigă de
2 ori este învingător.

Atenţie! Foarfecele distruge hârtia, hârtia distruge piatra, iar piatra distruge
foarfecele.

Timp de joc: se joacă un anumit timp (decis de arbitru) după care trebuie inversate
rolurile… în aşa fel încât ambele echipe să aibă posibilitatea de a juca rolul poliţiştilor,
dar şi rolul contrabandiştilor!
La sfârşit fiecare echipă adună şi numără marfa confiscată (când erau poliţişti) şi
marfa transportată în baza B (când erau contrabandişti). Câştigă cine are mai multă
marfă!

Felix Andrei, sdb & Pr. Venceslau Grosu, sdb

Sticle, borcane şi... multă fantezie!

 Descarcă această publicaţie
aici.
făcând clic
De multe ori găsim în casă sticle goale şi borcane, şi nu ştim la ce le putem folosi sau
unde le putem pune. Atunci iată o idee foarte simplă şi frumoasă: o sticlă poate să devine
un candelabru, sau un vas simpatic pentru un trandafir; un borcan poate să devină un
suport pentru pixuri şi creioane de pus pe birou sau un vas pentru un buchet de flori, etc.

Material: Un borcan sau o sticlă (dacă se poate din sticla transparentă), câteva
imagini drăguţe luate din coli de împachetat cadouri, sfoară colorată nu prea groasă, ori
sfoară pentru a lega pachete poştale (cea maro de cânepă) ori o altfel de sfoară; culori
acrilice (acuarele în tub) sau vopsea pentru metal (cea lucioasă), lac transparent şi
material pentru a lucra (foarfece, pensule, lipici tip aracet ...).

Procedeu: Luăm sticla goală sau borcanul, le curăţăm bine şi le ştergem cu o cârpă
uscată, pregătim fundalul (adică vopsim sticla după dorinţele „artistice” pe care le cere
capodopera pe care o vom face) cu colori acrilice sau vopsea. Când totul e bine uscat,
trecem la lipirea imaginilor creând un desen, un mozaic, un peisaj de munte, de mare sau
un alt desen pe care ni-l sugerează fantezia noastră. Pentru a lipi imagini, amestecăm o
lingură de aracet cu cinci linguri de apă într-un pahar. Când tot e gata, cu o pensulă
punem puţin din acest amestec pe spatele imaginii şi o lipim bine pe sticlă fără să se
formeze bule de aer dedesubt. Trecem cu puţin aracet şi pe deasupra imaginii făcând
atenţie să nu se strice imaginea. Când totul s-a uscat procedăm cu lăcuirea operei cu
multă atenţie de a nu lăsa amprente pe lac.
Pentru a face un borcan învelit cu sfoară, trebuie curăţat bine borcanul, si făcute două
ture de sfoară în jurul borcanului începând de la fund, unde se lipeşte cu o picătură de
super-glu un capăt al sforii, continuând după aceea cu lipitul sforii folosind aracet (fără
apă). Când totul se usucă se poate decora sfoara borcanului cu fundiţe, flori mici din
plastic, sau cu o pamblică colorată în jurul borcanului făcând una sau două ture şi
terminând cu o fundiţă.

O altă posibilitate oferită de această activitate, este de a lipi o imagine, o poză sau o
iconiţă pe sticlă şi urmând acelaşi procedeu cu sfoara dar fără a acoperi imaginea.

O altă variantă deosebită: alegem o vedere sau o iconiţă plăcută şi o lipim frumos pe
borcan cu puţin aracet şi lăsăm să se usuce ţinând imaginea cu puţină bandă adezivă pusă
pe bordura imaginii fără să atingem desenul în aşa fel ca, atunci când o dezlipim, să nu
stricăm desenul de pe imagine. Când totul este uscat, întindem puţin aracet pe borcanul şi
presarăm deasupra rumeguş de lemn (cu cât este mai subţire cu atât e mai bine). Lăsăm să
se usuce după care retuşăm unde trebuie şi gata. Aspectul exterior al acestui borcan vă fi
o minune deoarece vedem o imagine înconjurată de lemn şi totul împreuna arată ca o
adevărată capodopera.

Tot cu rumeguş de lemn, putem transforma borcanul într-un adevărat trunchi de lemn
scobit, folosit ca vază, iar pentru a părea cât mai real, putem adăuga şi nişte trunchiuleţe
adevărate, vopsind totul cu baiţ de culoare mai închisă, eventual lăcuindu-l.
Dacă se vrea, se poate adăuga şi o iconiţă.
Fie cu rumeguş sau cu hârtie înmuiată bine în apă şi cu puţin aracet, se poate
împodobi borcanul, creând o bordură înflorată în jurul imaginii alese. Colorăm frumos
(cu acuarele sau acrilice) bordura, după ce am modelat formele alese (flori, ramuri,
elemente geometrice... după fantezia fiecăruia) şi va ieşi un alt vas minunat!

Gabriele Visentin, sdb

Fericiţi voi!

Da! Fericiţi voi tinerilor, voi animatorilor, voi cei care ştiţi să dăruiţi din timpul
vostru slujirii celor mici. De unde vă vine această fericire? ...de unde vine adevărata
fericire? Învierea lui Isus poate fi pentru noi creştinii un adevărat izvor de fericire pentru
că moartea a fost învinsă odată pentru totdeauna. Iată, de ce, dragi cititori animatori, vă
invit să reflectăm puţin asupra „fericirilor” evanghelice la umbra acestui mare mister de
bucurie: ÎNVIEREA.
Vă lansez o provocare, sunteţi de acord sper! Ştiu că vă plac sfidele. De data aceasta
este una din care puteţi câştiga o comoară spirituală. Iată provocarea:

Fiul unui bogătaş industrial (care după mentalitatea lumii de astăzi ar trebui să se
simtă cel mai norocos din lume) se sinucide, şi înainte lui o actriţă ajunsă în culmea
apogeului, se otrăveşte pentru a ieşi de pe scena acestei vieţi... în timp ce creatura ceea
mai săracă şi necunoscută tresaltă într-un cântec de fericire chemat „Magnificat” care şi
în zilele noastre trezeşte uimire şi admiraţie. Unde locuieşte FERICIREA? De ce se
întâmplă toate acestea? Şi lista poate continua cât dorim: doi oameni cunoscuţi de succes,
scriitorul suedez Stig Dagermann şi scriitorul italian Cesare Pavese, chiar în momentul
când toţi îi admirau şi-i lăudau, decid să renunţe la viaţă; în timp ce Francisc de Assisi, pe
când era bolnav (aproape orb) umilit şi detestat de toţi compune minunatul cântec
„Cântarea creaturilor”. Cum de se pot întâmpla toate acestea? Care este acel lucru care-l
face fericit pe om?
 Isus ne-a spus unde locuieşte fericirea. Evanghelistul Matei (cap.5 vers. 3-12) ne face
cunoscută această „reţetă” a fericirii, lăsată nouă de cel Înviat. Dar haideţi să citim aceste
„fericiri” în paralel cu locurile unde cred tineri de astăzi că este fericirea (sper însă că
sunt mulţi care o gândesc diferit şi voi sunteţi dovada). Pentru a înţelege mai bine vom
răspunde la întrebarea (imaginaţi-vă că este un interviu luat lui Isus şi unor tineri):
Fericit cel care are mulţi bani pentru va putea să cumpere tot ce-şi doreşte.

• Fericit cel care câştigă mereu pentru
că nu-i va vedea pe cei care suferă.
• Fericit cel care este puternic şi poate
să comande, pentru că mulţi oameni îl
vor sluji.
• Fericit cel care ştie să fure, să trişeze
şi să copie fără să fie prins pentru că
va avea ceea ce-i place.
• Fericit cel care nu iartă niciodată
pentru că tuturor le va fi teamă de el.
• Fericit cel care face toate experienţele
bune şi rele pentru că va cunoaşte
binele şi răul.
• Fericit cel care ştie să-şi distrugă
adversarii pentru că aceştia vor sta
departe de el.
• Fericit cel care-şi vede de treburile
sale pentru că va trăi în pace singur.
• Fericiţi cei care au ideile lor şi le
apără pentru că vor fi lăsaţi în pace.
• Fericiţi cei care plâng , pentru că ei
vor fi consolaţi.
• Fericiţi cei blânzi, pentru că ei vor
moşteni pământul.
• Fericiţi cei cărora le este foame şi
sete de dreptate pentru că ei vor fi
săturaţi.
• Fericiţi cei milostivi pentru că ei vor
afla milostivire.
• Fericiţi cei cu inima curată, pentru
că ei îl vor vedea pe Dumnezeu.
• Fericiţi făcătorii de pace, pentru că
ei vor fi numiţi fii ai lui Dumnezeu.
• Fericiţi cei persecutaţi pentru
dreptate, pentru că a lor este
împărăţia cerurilor.
• Fericiţi creştinii adevăraţi care ştiu
să suporte orice rău şi suferinţă
pentru că se vor veseli şi se vor
• Fericiţi cei care ştiu să profite de
bucura.
celălalt pentru că-şi vor construi o
lume întreagă pentru ei.
• Fericiţi cei care vor fi „sarea
pământului şi lumina lumii” pentru
• Fericiţi cei săraci în duh, pentru că a
că datorită lor lumea se va schimba.
lor este împărăţia cerurilor.

Dorcu Cătălin, sdb