IZVOARELE DREPTULUI CIVIL

Notiunea de drept civil are 2 sensuri: - Material = reprezentat de conditiile materiale

de existenta, care genereaza normele de drept civil
- Formal = reprezentat de formele specifice de
exprimare a normelor de drept civil
OBS: In continuare ne vom referi la izvoare in sens formal

In dreptul civil normele sale imbraca forma generica de acte normative. Actele normative
sunt constituite intr-un sistem in care exita o ierarhie determinata de ierarhia organelor de stat de
la care respectivele acte emana. In consecinta, actele normative inferioare trebuie sa fie conforme
actelor normative superioare.
OBS: Forta juridica diferita a actelor normative se manifesta numai intre actele
normative. Fata de destinatarii lor, actele normative au aceeasi forta juridica.

Organe ale statului

1. Parlamentul: potrivit art. 61din Constitutie, Parlamentul este organul reprezentativ
suprem al statului roman, si singura autoritate legiuitoare a tarii. El emite acte
normative (legi, hotarari, motiuni). La randul lor, legile se clasifica in:
a) Legi constitutionale (de revizuire a Constitutiei): si, in ceeea ce priveste Constitutia,
aceasta este izvor important si pentru dreptul civil, deoarece: 1) unele din drepturile
fundamentale ale cetatenilor sunt, in acelasi timp, drepturi subiective civile, care au ca
titular persoana fizica (ex. art. 44 din Constitutie, potrivit cu care dreptul de proprietate,
precum si creantele asupra statului, sunt garantate); 2) principiile fundamentale
ale dreptului civil au ca izvor primar chiar textele constitutionale; 3) normele
constitutionale care reglementeaza organele statului intereseaza dreptul civil sub aspectul
regimului persoanelor juridice.
b) Legi organice: sunt acte normative care reglementeaza, de regula, raporturi juridice de
interes public si numai prin exceptie reglementeaza relatii sociale civile, precum: regimul
juridic general al proprietatii si al mostenirii
c) Legi ordinare: sunt acte normative adoptate de Parlament si promulgate prin decret de
catre Presedintele Romaniei, ce reglementeaza relatii sociale de natura civila. Printre
legile ordinare, un loc important il ocupa Codurile: Codul familiei, Codul civil

OBS: in categoria legilor ordinare intra si decretele fostului consiliu de stat (ex. decretul
31/1954 privind persoanele fizice si juridice). Deasemenea, in categoria legilor ordinare mai
includem si decretele lege emise imediat dupa 1989
 2. Decretele: Presedintele Romaniei emite decrete. Aceste decrete sunt izvoare ale
dreptului civil numai daca contin norme generale (nu si decrete individuale), si numai
daca au ca obiect relatii care
3. Hotaririle de Guvern si Ordonantele de Guvern: Guvernul emite hotarari de
Guvern (ex. hotararea nr. 216/1999 pentru aprobarea normelor metodologice cadru de
aplicare a legilor concesiunilor) si Ordonante de Guvern. Exista doua categorii de
ordonante: simple (in temeiul unei legi de abilitare) si de urgenta (in lipsa unei legi de
abilitare emise de Parlament, in cazul ivirii unor imprejurari exceptionale) (ex.
Ordonanta de urgenta nr. 40/1999 privind protectia chiriasilor)
4. Autoritatile administratiei publice centrale: ordine, regulamente, instructiuni etc.
(ex. ordinul nr. 710/C din 1995 pentru adoptarea regulamentului de punere in aplicare
a legii notarilor publici)
5. Autoritatile administratiei publice locale: consiliile locale, primarii, consiliile
judetene si prefectii. Consiliile locale si judetene emit hotarari, iar primarii si
prefectii emit dispozitii si ordine.

Probleme sociale privind alte izvoare de drept

In cadrul acestui paragraf avem in vedere problema de a sti daca alaturi de actele
normative exista si alte izvoare ale dreptului civil. Mai concret, problema care se pune este aceea
daca s-ar atribui sau nu calitatea de izvoare ale dreptului civil obiceiului, moralei, jurisprudentei,
doctrinei si principiilor de drept.
Pentru a se armoniza cu principiile statului de drept roman, solutiile ce urmeaza a fi
retinute de lege lata in ce priveste obiceiul, morala, precedentul judiciar, doctrina si principiile
de drept, consideram ca trebuie sa fie, in esenta, urmatoarele:
1. Obiceiul (cutuma): o regula de conduita stabilita in practica vietii sociale si
respectata un timp indelungat, in virtutea deprinderii, ca o norma socotita obligatorie
Doctrina face distinctie intre:
a) Obiceiurile la care trimit, in mod expres, anumite texte normative, nu pot fi socotite ca
izvoare de drept distincte de aceste acte normative, ci ele fac parte din dispozitia
normelor juridice respective, prin incorporare (exemple sunt in Codul civil;
b) Obiceiurile care au valoare de izvor de drept distinct si pot fi folosite in interpretarea
actelor juridice (uzuri imterpretative) (ex. in dreptul maritim, in cazul practicii din diferite
porturi)

2. Regulile de convietuire sociala (morala): nu reprezinta izvor de drept civil, dar in

masura in care legea face trimitere la ele sunt incorporate in actul normativ respectiv
(ex. art. 5 din Codul Civil, potrivit cu care nu se poate deroga prin conventii de la
legile care intereseaza ordinea publica si bunele moravuri) (art. 1429 din Codul Civil,
potrivit cu care locatarul trebuie sa intrebuinteze lucrul inchiriat sau arendat ca un bun
proprietar)
 3. Jurisprudenta: e reprezentata de hotararile judecatoresti pronuntate de catre
instantele de judecata. Nu reprezinta un izvor de drept civil, dar are un rol foarte
important in ceea ce priveste aplicarea unitara a legii civile.
4. Doctrina: se compune din lucrarile scrise prin care specialistii in drept comenteaza si
interpreteaza normele juridice. Doctrina nu e izvor de drept, avand insa un rol
important in ceea ce priveste interpretarea normelor juridice si perfectionarea lor.
5. Principiile de drept: sunt consacrate in diferite acte normative si nu reprezinta un
izvor de drept distinct de acele acte normative.

In concluzie:
1. Sunt izvoare ale dreptului civil numai actele normative; in aceasta notiune se incadreaza
atat reglementarile interne (legi, decrete, hotarari si ordonante ale guvernului, ordine sau
instructiuni), cat si cele internationale acceptate de Romania (prin ,,aprobare”, ,,aderare”,
ori ,,ratificare”)
2. Obiceiul (cutuma) si morala (bunele moravuri) nu sunt si nu pot fi izvoare distincte ale
dreptului civil;
3. Precedentul judiciar (practica judiciara) si doctrina (literatura de specialitate) nu sunt si
nu pot fi izvoare ale dreptului civil; ele prezinta insa utilitate in interpretarea si aplicarea
corecta a normelor cuprinse in actele normative, ca si in perfectionarea legislatiei civile

Aplicarea legii civile

Ca orice lege si legea civila actioneaza concomitent, simultan sub trei aspecte: 1) o
anumita durata (caci legea civila nu este eterne), ceea ce se numeste ,,aplicarea legii in timp”; 2)
pe un anumit teritoriu (exista atatea legi nationale cate state suverane coexista), ceea ce se
numeste aplicarea legii in spatiu”; 3) cu privire la anumite subiecte, care sunt destinatarii legii,
ceea ce se numeste ,,aplicarea legii civile asupra persoanelor”.
Privindu-le global, legile civile :
a) Se succed – din punctul de vedere al timpului
b) Coexista – din punct de vedere al spatiului (teritorial)
c) Au determinate categoriile de subiecte la care se aplica

Intrarea in vigoare a legii civile. Potrivit art. 78 din Constitutie: ,,Legea se publica in
Monitorul Oficial al Romaniei si intra in vigoare la 3 zile de la data publicarii sau la o data
ulterioara prevazuta in textul ei.”
1. Aplicarea legii in timp
2. Aplicarea legii in spatiu
3. Aplicarea legii asupra persoanelor
 I. Aplicarea legii in timp
In practica, cele mai multe probleme de aplicare a legii civile se pun in legatura cu aplicarea
sa in timp, in caz de succesiune a legii civile.
Pentru rezolvarea unor astfel de probleme, in decursul timpului s-au cristalizat anumite
principii, cu unele exceptii pe care acestea le comporta.
Doua sunt principiile care guverneaza aplicarea legii in timp, si anume:
a) Principiul neretroactivitatii legii civile noi: este regula juridica potrivit careia o lege
civila se aplica numai situatiilor ce se ivesc in practica dupa adoptarea ei, iar nu si
situatiilor anterioare, trecute; intr-o alta formulare, trecutul scapa legii civile noi
Reglementare: art. 15 alin. 2 din Constitutie, potrivit cu care legea dispune numai pentru
viitor, cu exceptia legii penale sau contraventionale mai favorabile.
Art. 1 din Codul Civil, potrivit cu care legea dispune numai pentru viito; ea
nu are putere retroactiva.
Exceptie: delege lata, legea civila nu poate retroactiva

b) Principiul aplicarii imediate a legii noi: este regula de drept potrivit careia, de indata ce
a fost adoptata, legea noua se aplica tuturor situatiilor ivite dupa intratea ei in vigoare,
excluzand aplicarea legii vechi. Acest principiu nu este prevazut in mod firesc, dar e o
consecinta fireasca a neretroactivitatii

Exceptii de la cele doua principii:

1. Retroactivitatea legii civile noi: inseamna aplicarea legii civile noi in situatii juridice
anterioare adoptarii ei, aceasta exceptie isi poate gasi aplicarea numai daca este
consacrata expres in legea noua, deoarece exceptiile nu se prezuma (presupun). In
legatura cu aceasta ,,exceptie de la principiul neretroactivitatii legii civile” se pot formula
doua observatii:
a) Dispozitia constitutionala (art. 15 alin. 2) nu permite nicio exceptie de la acest principiu
b) Principiul neretroactivitatii vizeaza normele juridice cuprinse in noua lege destinata a
reglementa situatii juridice. El nu vizeaza probleme de interpretare. In masura in care
este vorba de o simpla interpretare, problema aplicarii in timp a legii civile se pune in
legatura cu legea interpretata, iar nu cea interpretativa.
2. Ultraactivitatea (supravietuirea) legii civile vechi: inseamna aplicarea pentru o
perioada de timp a legii civile vechi, desi a intrat in vigoare legea noua, la unele situatii
determiate, precizate in legea noua.

In concluzie, o situatie juridica produce acele efecte care sunt prevazute de legea civila
in vigoare la data producerii ei. Aceasta se exprima in adagiul tempus regit actum.

II. Aplicarea legii civile in spatiu

 In precizarea regulilor si exceptiilor privind aplicarea legii civile in spatiu, trebuie sa tinem
seama de faptul ca exista doua aspecte ale problemei:
1. Intern: care vizeaza situatia raporturilor civile stabilite intre subiecte de drept civil de
cetatenie ori nationalitate romana, pe teritoriul Romaniei. Aspectul intern al aplicarii legii
civile in spatiu se rezolva simplu, tinand seama de urmatoarea Regula: actele normative
emise de un organ central se aplica pe teritoriul tarii, iar cele emise de un organ local se
aplica pe teritoriul unitatii administrativ-teritoriale ale tarii respective (ex. judet).
Exceptie: decretul-lege 115/1938 privind unificarea dispozitiilor privitoare la cartile
funciare (se aplica in materia publicitatii imobiliare in Transilvania si nordul Moldovei).

2. International: vizeaza raporturile civile cu element de extraneitate (care poate fi:

cetatenia, nationalitatea, locul inchirierii si executarii contractului etc.). Se rezolva de
catre ,,normele conflictuale” ale dreptului international privat, care presupun asa-zisul
,,conflict de legi” in spatiu.
Reguli: - imobilele sunt supuse legilor tarii pe teritoriul careia se afla: lex rei sitae
- starea civila si capacitatea civila ale persoanei fizice sunt supuse legii cetateniei:
lex personalis sau lex patriae
- in ceea ce priveste forma contractului, se aplica legea locului unde s-a incheiat
acel contract: locus regit actum

In dreptul international privat exista si alte reguli – lex causae - care rezolva posibilul
,,conflict de legi” in alte domenii ale raporturilor civile. De retinut ca, atunci cand judecatorul
roman aplica o lege straina, o face pentru ca el se supune legii romane, care il obliga sa aplice
acea lege.

III. Aplicarea legii civile asupra persoanelor

Ca si in alte ramuri de drept, legile civile au ca destinatari oamenii fie priviti individual (ca
persoane fizice), fie luati in colecive organizate (ca persoane juridice).
Din punctul de vedere al sferei subiectilor la care se aplica, legile civile pot fi impartite pe
trei categorii:
1. Legi civile cu vocatie generala de aplicare: adica cele care pot fi aplicate atat
persoanelor fizice, cat si persoanelor juridice (Codul civil)
2. Legi civile cu vocatia aplicarii numai persoanelor fizice: din aceasta categorie fac
parte, spre exemplu, Codul familiei, O.G. nr. 41/2003 privind dobandirea si schimbarea
pe cale administrativa a numelor persoanelor fizice
3. Legi civile cu vocatia aplicarii numai persoanelor juridice: in aceasta categorie
includem Legea nr. 31/1990 privind societatile comerciale
In concluzie, corecta aplicare a legii civile presupune respecatera principiilor care
carmuiesc actiunea acesteia sub trei aspecte: timp, spatiu si persoane.