DIAGNOSTIC POZITIV IN LITIAZA VEZICULARA

Odată cu apariţia ecografiei se poate considera că deţinem o metodă aproape infailibilă pentru
diagnosticul litiazei veziculare. Prezenţa calculilor este semnalată cu mare precizie de către
această metodă care a înlocuit, fără drept de apel, clasicul examen colecistografic Acesta din
urmă a rămas rezervat situaţiilor ecografic neclare sau tulburărilor veziculare funcţionale, în
absenţa litiazei. în ceea ce priveşte valoarea diagnostică a simptomatologiei, din păcate aceasta
este relativ redusă, dacă se au în vedere formele anatomo-clinice comentate mai sus. Excepţie de
la aceasta o fac formele cu durere paroxistică sau colecistita acută. Acestea au o semiotică
sugestivă precisă, făcând posibilă susţinerea diagnosticului de litiază chiar în faza preimagistică
de explorare. Revenind la ecografie, aceasta poate fi efectuată şi la bolnavi icterici De altfel,
ecografia poate fi efectuată în toate situaţiile în care colangiografia este contraindicată: colecistita
acută, pancreatita acută, peritonită biliară, insuficienţa hepatică, intoleranţa la compuşi iodaţi.
Ecografia va aprecia forma, volumul, pereţii şi conţinutul colecistului. Litiaza este obiectivată de
ecourile puternice, uneori mobile cu poziţia bolnavilor şi de prelungirea ecoului - „con de umbră"
Grosimea pereţilor peste 3 mm are semnificaţia unui proces acut (fig. 5). Uneori se pot observa
imagini aerice în grosimea peretelui, elocvente pentru o supuraţie cu anaerobi. Septările, cudurile
rezervorului vezicular sunt uşor de evidenţiat. TotodatăAse obţin informaţii asupra căilor biliare
intra- şi extrahepatice, cât şi asupra pancreasului. Ultrasonografia nu este însă capabilă să
conchidă singură asupra necesităţii explorării intraoperatorii a căii biliare principale (CBP).
Această metodă evidenţiază dilatarea căii biliare principale în 98% din cazuri, dar 33% din
pacienţii cu dilatări ale CBP nu au calculi în coledoc, iar 20% dintre bolnavii cu litiază a coledocului
nu au dilataţii ale axului biliar. Se poate deci afirma că ecografia este o metodă sensibilă şi
specifică pentru depistarea litiazei veziculare, dar are doar valoare orientativă pentru litiaza CBP
Colecisto-colangiografia e indicată doar pentru studiul colecistopatiilor ecografic nelitiazice.
Scintigrama hepato-biliară şi computer-tomografia nu sunt necesare
Colecistită acută merită o menţiune aparte, constituind o urgenţă chirurgicală cu frecvenţă
apreciabilă. Aproximativ 20% din litiazele veziculare îşi anunţă existenţa prin acest debut clinic
zgomotos, în plină sănătate aparentă. Episodul survine la 2-3 zile după o masă copioasă, bogată
în grăsimi, cu precădere la femei, pacientele respective fiind aproape constant supraponderale.
Debutul este marcat de o colică biliară prelungită, eventual febrilă. Tendinţa pacientului de a apela
la automedicaţie, preferenţial antibioterapie corect sau incorect condusă, a reuşit să modifice
considerabil tabloul clasic, habitual, al colecistitei acute. în mod normal, colica biliară este
succedată de instalarea unei dureri permanente cu sediul în hipocondrul drept şi frecvent iradiere
epigastrică. Asociat există intoleranţă gastrică la alimente şi vărsături bilio-gastrice episodice. în
absenţa antibioticelor cursul evoluează spre instalarea unui hidrops cu componentă septică mai
mult sau mai puţin exprimată. Zilele următoare vor conduce la constituirea unui abces vezicular cu
semne de iritaţie peritoneală sau a unui plastron, neabcedat iniţial. De aici până la complicaţiile
peritoneale este un drum foarte scurt pe care însă puţini bolnavi îl parcurg, de cele mai multe ori
suferinţa intensă aducându-I la medic înainte de instalarea peritonitei bilio-purulente. în ultimele
două decenii asistăm însă la forme mitigate de colecistită acută, în principal datorate apelului
aleatoriu la antibioticul ce va reuşi să estompeze evoluţia acută. Din ce în ce mai frecvent se
înregistrează cazuri de colecistită acută în remisiune parţială cu constituirea de abcese veziculare
cronice, pediculită hepatică lemnoasă şi remanieri anatomice considerabile. Unii bolnavi au câteva
astfel de episoade acute până ajung la chirurg. Fiecare puseu acut îşi lasă marca sa lezională
care va îngreuna sarcina chirurgului, cu riscul producerii unei game variate de accidente şi
incidenteLa prezentare diagnosticul este de obicei facil, atât în plan clinic cât şi prin aportul
informaţiilor ecografice, în măsură să deceleze calculii, dar şi modificările din peretele colecistului.
Leucocitoza nu poate să fie decât în concordanţă cu contextual clinico-ecografic. Subicterul poate
fi prezent chiar în condiţiile absenţei litiazei coledociene. El poate surveni în urma compresiei
infundibulare asupra axului biliar principal sau poate fi consecutiv angiocolitei sau pancreatitei
asociate.