Universitatea Bucureşti

Facultatea de Sociologie
şi Asistență Socială
Specializare: Sociologie
Anul III, MRUM

Recenzie

“EXISTA IUBIRI FERICITE? PSIHOLOGIA

RELATIEI DE CUPLU” – GUY CORNEAU

Profesor : Profesor Universitar Voinea Maria

Aistent: Asistent Universitar Apostu Iulian
Student: Stan Ionela-Alexandra

2009
 Fiecare are resurse si talente care nu cer decat sa se manifeste, este teza psihanalistului canadian
Guy Corneau care exploateaza toate pistele posibile pentru a elibera forta creatoare prin fondarea
grupurilor de ajutor si animarea atelierelor de dezvoltare personala peste tot in lume.
In primele doua parti ale cartii sunt analizate relatiile tata-fiica si mama-fiu pentru ca ele conditioneaza
direct dinamica dintre sexe deoarece trecutul explica in buna parte impasul prezentului. In a treia parte a
cartii sunt analizate relatiile de cuplu prin prisma dificultatilor intampinate atunci cand acesta se
impotmoleste in repetitii, urmata de analiza actualei mize a intimitatii si propunerea unor solutii pentru
iesirea din criza.
Cartea se incheie cu analiza relatiei de cuplu care este considerata nu numai o ocazie de autocunoastere
ci si o punte pentru comuniunea cu celalalt si cu natura fiind relatat contextul contemporan in care este
perceputa intimitatea cu sine.
Capitolul care mi-a atras atentie este “Iubirea in suferinta” prin prisma citatului de inceput:
”Cand iubim, nu mai facem diferenta intre a musca si a saruta” si de asemenea prin discrepanta de
opninii referitoare la cauzele suferintei.. Am fost suprinsa de abordarea autorului care afirma ca suferinta
provine din trecut ca o lectie de viata in care trebuie sa ne castigam dreptul de a fi noi insine, gandindu-
ne sa infruntam “monstrul” patern sau matern. Aceasta aborare este foarte diferita fata de opinia mea
personala, consider ca suferinta este experienta stricta actuala fiintei umane astfel existand suferinta
spirituala si suferinta materiala.
Guy Corneau prezinta dificultatile cuplului modern cand acesta se impotmoleste in repetitii privite ca
ocazii pentru a deveni constienti de dinamicile inconstiente aflate in joc, sunt prezentate cu umor
suferintele atat a barbatului cat si a femeii prin sindromul “funiei de gat” si “a lasoului”.
Sindromul “funiei de gat” face referire la urma complexului matern in plangerile universale ale
barbatilor, care reprezinta teama de angajare, sacrificarea nevoilor de afirmare si de autonomie,
interdictia de a exprima sentimentele negative si reprimarea sexualitatii care s-au petrecut in copilarie.
Multi barbati nu reusesc sa-si invinga complexul matern si raman prinsi in lantul culpabilitati, astfel
incat puterea lor de afirmare este inhibata deoarece ei nu reusesc sa-si ocupe locul in relatia de cuplu,
retragandu-se mereu pentru a-i face pe plac partenerei insa efectul acestui sindrom este unul pervers,
aceasta ajungand mereu sa se simta singura.
Frustrarea nevoilor de afirmare si de autonomie au urmari asupra barbatului, acesta ajunge sa-si acuze
partenera de propia lui neputinta in cadrul acceselor de agresivitate, atunci cand puterea de exprimare
reprimata se manifesta in forma ei negativa si distrugatoare. O alta caracteristica a sindromului
reprezentat de teama de angajare este interzicerea lumii interioare barbatilor, pentru ei a vorbi despre
sentimente inseamna a se comporta ca o femeie, acest lucru este mascat sub teama de a nu-i oferi
partenerei sale arme pentru a-l domina, el astfel prin tacere isi apara identitatea.
Sexualitatea este prezentata ca fiind inevitabila deoarece fiecare fibra a fiintei noatre o respira,
pentru a exemplifica autorul face trimitere la familiile traditionale in cadrul carora nu se vorbea despre
sexualitate iar rezultatul este ca majoritatea barbatilor sunt convinsi ca femeile nu au dorinte sexuale.
Este evidentiata diferenta dintre un barbat si o femeie ce constituie un cuplu prin deosebirea finalitatii,
barbatii ajung la relatia romantica si la iubire prin sexualitate, in timp ce femeile ajung la sexualitate prin
iubire si romantism.
Daca barbatii sufera de sindromul “funiei de gat”, femeile sufera de sindromul “lasoului”definit
ca dorinta femeilor sa inhate un barbat.
Explicatia sindromului “lasoului” in cazul femeii este dorinta obsesiva de a trai in cuplu deoarece atata
timp cat nu o va iubi un barbat, nu se va putea iubi pe ea insasi. Femeile cauta cu orice pret privirea
barbatului si vorbele lui de iubire pentru a-si vedea confirmata propia valoare, statutul de femeie nu
exista pentru ele de aceea li se pare ca nu pot fi fericite si chiar ca nu pot trai fara un partener.
Ca sa-l faca pe barbat sa-i acorde atentie femeia apeleaza la seductie, supunere, retragere tacuta, suspine,
lacrimi atunci cand intra in actiune pentru a-l convinge ca trebuie sa se ocupe de ea, efectul acestor
incercari este contrar deoarece il face pe barbat sa fuga sau il leaga de ea pentru alte motive decat
iubirea.
In cadrul cuplui modern este analizata si dificultatea de a comunica limpede iar solutia propusa
de autor este demonstrarea dorintei de a comunica cu adevarat prin receptivitatea realitatii celuilalt
distantandu-nu de noi insine. Daca o femeie se plange sau isi exprima deceptia de indata ce partenerul
deschide gura ca sa-i vorbeasca despre sentimentele sale, acesta va sfarsi prin a renunta la dialog, atat
timp cat aceasta atitudine nu este revizuita, exista o presiune care-l indeparteaza pe barbat.
Concluzia acestui capitol este aceea ca cuplul modern a devenit un camp de lupta, iar
comunicatele de razboi ne vin acum din dormitoare, bucatarii sau saloane, poate va viitorul va apartine
femeii asa cum trecutul a fost al barbatilor. Tocmai prin miscarile vietii se poate trece de la o extrema la
alta insa autorul isi doreste ca barbatii si femeile sa aiba un ragaz de cateva generatii in care sa mearga
umar la umar ca intr-o fraternitate in speranta ca ii vor prinde gustul si se vor opri.
 Felul cum alege Guy Corneau sa incheie aceasta carte este special ajungand la cocluzia ca
iubirea nu este o relatie ci o stare definita prin puterea de a invata din experientele dificile din copilarie
sau din cuplu. Telul acestui proces de invatare este sa ne faca sa intelegem ca iubirea exista deja in noi,
ea preexista oricarei relatii si ne putem hrani din ea neincetat.
Suferinta relatiei provoaca o regasire de sine ce permite pana la urma legatura dintre doua finite care
celebreaza impreuna bucuria de a exista deoarece cea mai buna modalitate de a fi fericit este sa fii
fericit.