Dezumanizare….

vapaie

Tinutul unui conducator uitat in noroiul

Timpului transformat in mlastina stearpa,
Civilizatii sunt ingropate sub muntele vrajit
Al amintirilor ramase fara steag.
O identitate pierduta in lupta eterna cu istoria
Lamentarile sunt de un subiectivism desuet,
Perdea de sange naclait peste trupuri
Ce inca stiau a muri eroic,
De-acum niste amatori neamintiti in
Filele ingalbenite ale martirilor ce n-am
Mai stiut sa fim, infiorati de vise meschine
Meritam sa se pogoare peste lume vapaia torturilor
Iar rugurile sa strajuie la intrarile in muzee.
Cand pacatele ne-au dezumanizat am inceput
Sa dantuim cu duhurile rele pe strazile
Inguste ale tacerii si nebuniei.