Treizeci de-arginţi curaţi şi grei, Voi ce arginţi murdari mi-aţi dat?
Cu chipul lui Cezar pe ei... Vreau banii, banii mei, pe drept!
Treizeci de stele sclipitoare... Acesta-i sânge, nu-l accept. şi-un Rai întreg în fiecare... Isus e sfânt. Am fost nebun. După trei ani de-atât tumult, Nu vreau cu Cerul să mă pun. o pungă de arginţi nu-i mult! Trei ani să te smereşti, să taci, Vai! Iadul... ziua de apoi... cu ochi de vânător dibaci! Nu vreau arginţii, luaţi-i voi! Trei ani cu arcul încordat, Nu vreau arginţi, Isus e sfânt. s-aştepţi cel mai de soi vânat. Ah! Numai sânge-i pe pământ. Şi... pân-la cerbul din omături, Ce sânge cald... Dar nu-s de vină! mai, mai să-l scapi pe cel de-alături. Şi via lui Nabot e plină... Trei ani de slujbă între sfinţi!... Se scaldă-n sânge de profet O, nu-i prea mult treizeci de-arginţi! moşia lui Mefiboşet... Şi-un viscol de arginţi turbat Arginţii mei, vânatul meu! l-a troienit pe Sanbalat!... Acum mi-atârnă tolba greu! Lasaţi-mă, voi, ochi de drac. Acum eu sunt bogat! Şi pot Fugiţi! Eu vreau să mor sărac. să cumpăr... via lui Nabot. Lăsaţi-mă, voi preţ străin! Ca Ţiba, pot să iau şiret Vreau să fiu Abel, nu Cain. moşia lui Mefiboşet. Şi pot găsi ca Sanbalat, S-au strâns toţi banii-acestei lumi? chiar şi prooroci de cumpărat... Mamona, vrei să mă sugrumi? Căci am arginţi, mi-e brâul plin! Dar voi scăpa. Nu cad învins! Ia seama, Abel... sunt Cain... Nu sunt cu-n brâu de in încins?... Căci am arginţi! Treizeci la rând! Şi alţii vor veni curând. Un brâu. Un laţ. Şi-apoi... în gol! Veniţi, voi îngeri din Şeol! Tu, snop din grâul arnăut, Să scap de-arginţi, să trec prin vad... tu, pârgă, vin să te sărut. Dar ce văpaie-n zimţi se frânge? Ah, iată, plec. Dar plec in Iad! Ce mână v-a umplut de sânge? Şi Iadul!... Vai, îmi ies din minţi. Căci Iadul... Iadu-i plin de-arginţi!... Nu pot să sufăr. Pot să mint, dar nu vreau sânge, vreau argint. O, iată apă jos în râu. Vă spăl şi iar vă strâng la brâu. Ce-i asta? Mintea-şi pierde frâul. De ce s-a înroşit tot râul? Ce rană s-a deschis în pungă? Nu-i apă-n matcă să-mi ajungă!
Ei, preoţii, ei cărturarii,
m-au prins în mreajă ca pescarii, mi-au dat să beau din cupe sparte. Eu am cerut arginţi, nu moarte! M-au înşelat, dar nu mă las. Pe cine duceţi voi de nas? Bătrâni şi preoţi, farisei, luaţi arginţii! Nu-s ai mei. Eu v-am vândut un sfânt curat.