Sunteți pe pagina 1din 1356

CRESTINUL IN ARMATURA COMPLETA

WILLIAM GURNALL

VOLUMUL 1

Traducere din engleza: Daniela Vica Robb


Editie revizuita si ingrijita: Constantin Moisa
EDITURA STEPHANUS Bucuresti, 1996 Consilier
editorial: CONSTANTIN MOISA Coperta: CORNEL
MIU Titlul original in limba engleza: THE
CHRISTIAN IN COMPLETE ARMOUR Prima editie in
3 volume in 1655, 1658 si 1662 Revizuita si
retiparita in 1864 de Blackie & Son, Glasgow,
Scotia Editia 1864 (neprescurtata) reeditata de
„TheBannerofTnith Trust", Edinburgh, Scotia in
1964, 1974, 1979, 1983 si 1987 Editia 1864 (voi. 1 si
2) revizuita si prescurtata, publicata de World
Cballenge, Inc., David Wilkerson Crusades,
Lindale,Texas, U.S.A. in asociatie cu „TheBanncr
ofTruth Trust", 1986,1988 © World Challenge Inc.,
1986,1988 Retiparita in 1988, 1989, 1991, 1994
ISBN 0 85151 4561 / 0 85151 5150 Tradus in
romaneste, structurat in doua volume, editat si
tiparit cu permisiune © 1996 Toate drepturile
rezervate Editurii STEPHANUS, Bucuresti, Romania
ISBN 973-9174-71 -X Meritele cartii lui Gumall
„Daca ar fi sa citesc numai o singura carte in afara
de Biblie, eu as alege Crestinul in Armatura
Completa. " JOHN NEWTON (1725-1807) negustor
de sclavi convertit care a scris ,Maretul Har" „O
trasatura minunata a cartii iui Gumall este bogatia
de maxime simple, directe si incitarile. Vei intalni
unele mari adevaruri doar intr-un rand si jumatate,
puse atat de concis si de complet, incat te vei putea
minuna cum atat de multe ganduri pot Ii exprimate
in atat de putine cuvinte. invatatura scripturistica
solida, intalnita pe aceste pagini, ar trebui
valorificata si studiata in Biserica. Singurele carti
care fac bine sunt cartile in care Sf. Scriptura este
privita cu respect ca singura lege a credintei si faptei
- carti in care Cristos si Duhul Sfant isi au locul Lor
bine meritat - cele care subliniaza si expun cu
claritate, distinctie si acuratete indreptatirea,
mantuirea, nasterea din nou, credinta, harul si
sfintirea. Pentru valorilicarea unor asemenea carti,
este necesara o simpla savurare." J. C. RYLE (1816-
1900) arhiepiscop de Liverpool „Lucrarea lui Gumall
este neasemuita si de nepretuit; fiecare idee este
plina de intelepciune; fiecare fraza este sugestiva.
Spre deosebire de toate celelalte, aceasta
„Armatura Completa" este cartea predicatorului: as
putea crede ca prin aceasta carte au fost sugerate
mai multe discursuri decat prin orice alta scriere
crestina. Adeseori, cand focul meu ardea incet, ma
indreptam spre ea si arareori am descoperit in
inima lui Gumall un entuziasm rece." CHARLES
HADDON SPURGEON (1834-1892) pastor al Bisericii
Metropolitane din Londra
CUPRINS
Prefata editiei in limba engleza! 17 Biografia
autorului 119 Capitolul 1: CHEMAREA CRESTINULUI
LA LUPTA / 23 I.CRESTINUL ESTE CHEMAT SA AIBA
CURAJ/24 Lasitate contra curaj I IA Resursele
curajului crestin 126 1. O cunoastere intemeiata a
adevarului lui Dumnezeu / 26 2.0 inima fixata pe
directia cea dreapta / 27 n. CHEMAREA
CRESTINULUI LA LUPTA/28 Probleme dezbatute 128
1. Renunta la pacatele inimii / 28 2. Supune-ti viata
lui Cristos / 29 3. Ocoleste obstacolele / 29 4.
increde-te in Dumnezeu in orice imprejurare / 30 5.
Mentine-te pe cale pana la sfarsitul vietii / 30 III. UN
INDEMN: „FITI TARI IN DOMNUL!"/ 31 Iz
vorulputerii celui stam 131 insemnatatea puterii Iui
Dumnezeu 133 1. Natura cugetului celui sfant / 33
2. Caracterul cugetului / 33 3. Natura planului lui
Dumnezeu / 34 4. Natura lui Dumnezeu / 35 Un
avertisment solemn 136 IV. INDEMN DE A NE
INSUSI ..PUTEREA TARIEI LUI"/37 Ce este „puterea
tariei Lui" 137 insusirea puterii lui Dumnezeu IYI Trei
motive pentru a ne increde in puterea lui
Dumnezeu 138 1. Marturia Lui din trecut / 38 2.
Dilema ta prezenta / 39 3. Dorinta Lui vesnica / 39
Cinci lucruri care garanteaza puterea lui Dumnezeu
141 1. inrudirea Lui cu sfintii / 41 2. Dragostea Lui
duioasa pentru sfinti /41 3. Legamantul Lui vesnic /
42 . 4. Asumarea raspunderii / 42 5. Mijlocirea Fiului
Sau / 43 Prilejuri pentru folosirea puterii lui
Dumnezeu 143 1. Cand esti doborat de pacat / 45 2.
Cand esti coplesit de ispita / 46 3. Cand esti apasat
de datoria crestina / 46 Patru motive pentru care
puterea lui Dumnezeu se ascunde uneori 147 1. Se
poate ca tu sa fi neglijat puterea lui Dumnezeu / 47
2. Se poate ca Dumnezeu sa fi amanat cu un scop
puterea Lui / 48 3. Cauza opririi binecuvantarii
poate fi in tine insuti / 48 4. Dumnezeu te poate
chema sa perseverezi in ciuda argumentelor
coplesitoare /49 Capitolul 2: PRIMA CONSIDERATIE:
ARMATURA CELUI SFANT / 50 I.CRESTINUL TREBUIE
SA FIE INARMAT/50 Cre;tinul inarmat - Armele lui
divine 151 1. Cristos ca armatura / 51 2. Darurile lui
Cristos ca armatura / 51 Pacatosul neinarmat -
Sperantele lui intunecate 151 1. Departarea de
Dumnezeu / 52 2. Ignoranta / 52 3. Neputinta / 53
4. Prietenia cu pacatul si Satan / 53 Vrajmasul -
Planul lui diabolic 154 1. inclinatia fireasca a
sufletului omenesc / 54 2. Rautatea supranaturala a
Satanei / 55 Armatura - Creatorul ci 156 1. Numai
Dumnezeu poate concepe armatura sfintilor Lui / 56
2. Dumnezeu intocmeste armatura sfintilor Sai si ii
invata s-o foloseasca corect /57 Armatura -
Componentele ei multiple 158 1. Toate
componentele acopera (impreuna) crestinul in
intregime, sufletul si duhul lui / 58 2. Fiecare
componenta are un rol specific / 59 3. Fiecare
componenta este completa si perfecta / 61 Darurile
noastre -?De ce trebuie perfectionate 162 1.
Deoarece darurile noastre ne pot crea prejudicii /
62 2. Deoarece Satan continua sa-si dezvolte mania
si abilitatea / 62 8 3. Deoarece implinim planul lui
Dumnezeu cand crestem in har / 62 Armatura -
intrebuintarea ei corecta 163 1. Armatura trebuie
imbracata / 63
2. Armatura trebuie pastrata / 63 Armatura -
Locul ei potrivit 166 Un ultim indemn 166 II. DL CE
TREBUIE SA FIE INARMAT CRESTINUL/67
Pericolulneinarmarii 167 Satan - ispititorul care ne
incita la pacat 168 1. Satan alege cand sa
ispiteasca / 68 2. Satan alege cum sa ispiteasca / 70
3. Satan alege ce si pe cine sa foloseasca:
instrumentele de ispitire / 73 Atentionare 116
Precautii 111 1. Cere-I un sfat Iui Dumnezeu / 77 2.
Cunoaste-ti inima / 77 3. Citeste cu atentie Cuvantul
lui Dumnezeu / 78 Satan ca acuzator al pacatului
11% 1. Satan ii acuza pe sfinti de gandurile lui
nelegiuite / 79 2. Satan amplifica pacatele sfintilor /
79 3. Satan se considera el insusi si judecator si juriu
pentru a-i acuza pe sfinti / 81 4. Satan incearca sa
jefuiasca sfintii de fagaduinta legamantului / 82
Atitudinea potrivita a omului sfant fata de acuzatiile
Satanei 183 1. Permite invinuirilor lui sa te faca mai
atent / 83 2. Permite-Ie sa te smereasca / 83 3.
Permite-Ie sa-ti arate falsitatea logicii lui / 84
Raspunsul divin perfect la invinuirile Satanei 185 1.
Dumnezeu foloseste planurile Satanei pentru a-i
face intelepti pe sfintii Sai/85 2. Dumnezeu
foloseste inselatorii le Satanei pentru a-i face
recunoscatori pe sfintii Sai / 86 3. Dumnezeu
foloseste vicleniile Satanei pentru a-i face
circumspecti pe sfintii Sai/86 intarirea celui sfant
187 1. Pazeste-te de seductiile lui Satan / 87 2.
Prinde-te de promisiunea indreptatirii lui Dumnezeu
/ 87 3. Evita capcana / 88 4. Mentine siguranta
mantuirii / 89 Siguranta victoriei daca esti inarmat
191 Condamnarea Satanei! 91 1. Blestemul care
planeaza asupra Satanei / 92 2. Limitele pe care
Dumnezeu i le fixeaza Satanei / 92 3 I Intentiile
Satanei si interventia lui Dumnezeu 193 1. Intentia
Satanei: sa intineze cugetul celui sfant / 94 2.
Intentia Satanei: sa intineze alti sfinti / 94 3. Intentia
Satanei: sa intineze relatia celui sfant cu
Dumnezeu / 96 Capitolul 3: A DOUA CONSIDERATIE:
NATURA LUPTEI SI CARACTERUL DUSMANULUI / 99
I.NATURA LUPTEI/99 De ce trebuie sa lupte sfintii
199 1. Asprimea luptei / 99 2. Universalitatea
luptei / 100 3. Durata luptei / 101 Cum sa nu lupti
1102 1. Nu lupta impotriva Duhului lui Dumnezeu /
102 2. Nu lupta impotriva providentei lui Dumnezeu
/ 103 3. Nu lupta dupa regulile tale / 103 Cum sa
lupti 1104 1. Ia-L pe Dumnezeu ca aliat / 104 2.
Antreneaza-te/105 3. Foloseste cu intelepciune
avantajul tau / 105 Cuvant de incurajare pentru cei
ce lupta 1106 n. CARACTERUL DUSMANULUI/107
Dusmanii neinsemnati ai celui sfant: „carnea si
sangele " 1107 li Stricaciunea noastra launtrica este
carnea si sangele / 107 2. Fiintele umane sunt
„carne si sange" / 108 Principalii dusmani ai celui
sfant: duhurile rele 1112 1. Sistemul lor de
guvernare / 112 (a) Pretentia la tron a Satanei /113
(b) ingaduinta actuala a lui Dumnezeu fata de
pretentia Satanei /114 (c) Cum sa-ti verifici
adevarata loialitate /115 2. Puterile lor/119 3.
imparatia dracilor („intunericul acestei lumi") I'121
(a) De ce este descris pacatul ca intuneric /130 (b)
De ce oamenii aflati in intuneric sunt sub stapanirea
Satanei? / 131 (c) indemn de a ne pazi de
viclesugurile Satanei /133 (d) Puterea orbitoare a
ignorantei /134 (e) indemn de a ne pazi de
ignoranta! /136 (f) Calea spre cunoastere / 141 4.
Natura duhurilor rele („rautate spirituala")/144 (a)
Importanta intelegerii naturii demonilor /149
(b) Rautatea spirituala in cei sfinti: cauza si
leacul /151 (c) Un ultim gand asupra rautatii
spirituale / 172 5. Locul razboiului (Jn locurile inalte"
sau „pentru lucruri ceresti") 1172 (a) Chemarea
cereasca a celui sfant /173 (b) O chemare pentru
care merita sa lupti /175 (c) Un avertisment pentru
cei ce doresc un premiu ceresc / 177 (d) Nota
practica - referitoare la nebunia cautarii lucrurilor
pamantesti / 179 (e) Cuvant de incheiere referitor la
rasplata divina /182 Capitolul 4: A TREIA
CONSIDERATIE: UN AL DOILEA INDEMN DE A FI
INARMAT / 184 I. INDEMNUL SI IMPLICATIA/l 84
Prima observatie: Imphcafiile unui indemn repetat
1184 Adevaruri imperative 1185 A doua observatie:
Necesitatea de a-ti analiza si corecta darurile 1188
1. De ce darurile tale trebuie mentinute in buna
stare? /188 2. Cine sufera cand darurile tale se
diminueaza / 189 3. Cum sa cunosti daca harul tau
este sau nu in scadere / 191 4. Cum sa-ti recuperezi
harul diminuat / 194 II. MOTIVE PENTRU A
INDEMNA /197 Prima motivatie: Ceasul luptei 1197
1. Natura si caracteristicile raului si ale ,^ilei celei
rele" 1198 2. Siguranta zilei celei rele / 201 3.
Necesitatea armaturii pentru a rezista in ziua cea
rea / 202 4. Sfaturi pregatitoare pentru ziua cea
rea / 204 A doua motivatie: Cerintele pentru un
Gnal fericit al razboiului 1205 1. Necesitatea
perseverentei / 206 2. Necesitatea armaturii divine
pentru a persevera / 208 3. De ce omul nenascut
din nou nu poate persevera / 208 4. Siguran(a
perseverentei daca esti inarmat / 210 5. Rezultatul
promis al perseverentei / 214 Capitolul 5: A PATRA
CONSIDERATIE: .POZITIA PENTRU A TE MENTINE IN
LUPTA / 217 I. STAI, NU FUGI SI NU TE DA BATUT /
217 Scriptura porunceste aceasta in mod deosebit
1217 Dumnezeu ofera armatura necesara pentru
lupta 1219 Siguranta crestinului sta in a opune
rezistenta 1220 Dusmanul este biruit numai prin
forta 1220 1. Satan este un las/220 2. Satan este un
dusman violent / 221 3. Satan este un dusman care
acuza / 222 4 RAMAI PE LOCUL TAU.NU-L LUA PE-AL
ALTUIA /222 Cinci consideratii pentru a-i convinge
pe toti sa ramana in picioare 1224 1. Tu pierzi
aprobarea lui Dumnezeu cand iti parasesti locul
pentru a lucra in afara chemarii tale / 224 2. Tu
pierzi protectia lui Dumnezeu cand nesocotesti
restrictiile Lui cu privire la loc si chemare / 225 3.
Dumnezeu nu te face responsabil pentru lucrarea
altui om / 226 4. Tu suferi in zadar cand porti poveri
pe care Dumnezeu n-a intentionat sa le duci/226 5.
Un suflet nestatornic ii indeparteaza adesea pe
oameni de locul si chemarea lor/227 IU. STAI IN
PICIOARE-NU DORMI! /229 De ce crestinul trebuie
sa ramana treaz 1230 1. Lucrarea crestinului este
prea importanta pentru a putea fi facuta cand el
este pe jumatate adormit sau are o inima
impartita / 230 2. Atentia culege avantaje pentru
crestin, in trei moduri / 230 Cum sa ramai in
picioare ti sa veghezi 1231 1. Tu trebuie sa veghezi
mereu / 231 2. Tu trebuie sa veghezi in toate / 233
3. Tu trebuie sa veghezi cu intelepciune / 233
CATEVA COMPONENTE ALE ARMATURII DIVINE
Capitolul 6: A CINCEA CONSIDERATIE:
CINGATOAREA SPIRITUALA A CRESTINULUI / 236 I.
ADEVARUL DOCTRINAL CA O CINGATOARE A
MINTII / 237 Fundamentarea gandirii pe adevarurile
lui Cristos 1238 De ce crestinii au nevoie sa-si
fundamenteze gandirea pe adevar 1238 1. Protectie
fata de natura diabolica a falselor doctrine / 238 2.
Ocrotire de natura vicleana a impostorilor / 239 3.
Influenta generala asupra omului a unei gandiri
corecte / 240 Cum sa-ti intemeiezigandirea pe
adevar 1241 1. imbratiseaza adevarul cu
sinceritate / 241 2. Urmareste lucrarea Cuvantului /
242 3. Evita limitarea gandirii tale la vreo persoana
sau la vreun grup / 242 4. Pazeste-te de curiozitate /
243 5. Cauta smerit gandirea corecta a lui
Dumnezeu / 243 6. Nu fi ofensat de diferentele de
opinie / 244 7. Cunoaste valoarea adevarului in
inima ta / 244 Marturisirea de credinta libera si cu
indrazneala 1244 1. Mentine o marturie fidela
adevarului / 245
12 2. Dumnezeu a incredintat adevarul Sau
sfintilor / 246 3. Nu renunta la marturisirea
adevarului nici chiar in fata pericolului si a mortii /
247 Cum sa Si incins cu marturia adevarului 1248
inselatori care folosesc adevarul/ 249 1. Cei ce
folosesc adevarul pentru avantajul material / 249 2.
Cei ce vorbesc despre adevar, dar care nu-1 traiesc /
249 3. Cei ce nu lupta impotriva dusmanilor
adevarului / 250 Cum sa ai inima inflacarata de
dragostea pentru ade var 1251 1. Potriveste-ti inima
cu adevarul / 251 2. Lasa-ti inima umpluta mereu de
dragostea lui Dumnezeu / 251 3. Mediteaza adesea
la suprematia adevarului / 253 4. Lasa-ti inima
umpluta de teama Ia gandul maniei lui Dumnezeu
contra apostaziei / 255 H. ADEVARUL INIMII SAU
SINCERITATEA CA O CINGATOARE PENTRU
VOINTA/256 De ce adevarul din inima este
comparat cu o cingatoare 1256 1. Sa acopere
legaturile armaturii / 256 2. Sa dea putere / 256
Sinceritatea compenseaza lipsa de farmec a
crestinului 1257 1. Adevarul moral / 257 2.
Integritatea scripturistica / 258 Frustrari pe care
sinceritatea le compenseaza 1260 1. Bunuri
exterioare trecatoare / 260 2. Frustrarea pacatului /
262 Cum acopera sinceritatea petele sfintilor 1262
De ce sinceritatea compenseaza lipsurile sfintilor
1265 1. Aceasta izvoraste din harul legamantului
Evangheliei / 265 2. Acopera greselile datorita marii
iubiri a lui Dumnezeu / 267 Prieteni fideli ai
sinceritatii 1268 1. Sinceritatea face sufletul
binevoitor / 268 2. Sinceritatea face sufletul deschis
si liber pentru Dumnezeu / 269 Natura fatarniciei si
dusmania fata de Dumnezeu 1270 Prejudiciile
datorate fatarniciei 1272 1. Fatarnicia intuneca
lumina fireasca / 272 2. Fatarnicia este sursa altor
pacate / 272 Falsa slujire si false pretentii 1274 1.
Fatarnicul este un intrus la momentele de adorare
sfanta a lui Dumnezeu/274 2. Fatarnicul simuleaza
partasia cu Dumnezeu si Cristos / 276 Cauta
sinceritatea 1277 1. Vesnicia depinde de
sinceritatea ta / 277 2. Fatarnicia se poate ascunde
in inima ta / 278 5 3. Cautarea sinceritatii este
realizabila pentru tine / 278 Declaratii false ale
fatarnicului 1219 1. Fatarnicul sustine ca el nu poate
suporta fatarnicia / 279 2. Fatarnicul se faleste ca
este izbavit de teama / 279 3. Fatarnicul isi
descopere juramintele ascunse / 280 4. Fatarnicul
declara razboi pacatului / 281 Caracteristicile
sinceritatii 1282 1. Inima sincera este o inima noua /
282 2. Inima sincera este o inima simpla / 283 3.
Crestinul adevarat este statornic / 286 4. Crestinul
sincer este prosper / 288 Sfaturi pentru
omulnesincer I'289 1. infrunta natura distrugatoare
a fatarniciei / 290 2. Admite ca nu-ti poti trata
singur fatarnicia / 291 3. incredinteaza fatarnicia ta
lui Cristos, Medicul ale Carui indemanare si
crcdinciosie te pot vindeca / 292 Sfaturi pentru
omul sincer 1293 1. Umbla inaintea lui Dumnezeu /
294 2. Lucreaza cu dragoste, nu cu frica / 296 3.
Mediteaza la sinceritatea lui Dumnezeu / 298 4.
Fereste-te de pacatul mandriei / 302 5. Fii mai
presus de dragostea si frica lumii / 303 6. Tine-ti
inima intr-o stricta auto-disciplina / 304 Mangaiere
pentru crestinul sincer care se indoieste 1304 1. Nu
conchide ca esti un fatarnic daca nu poti vedea
acum dovada sinceritatii tale / 305 2. intelege ca
Satan doreste sa puna indoiala si teama in inima ta /
306 3. Cauta dovezi ale sinceritatii tale / 307
Sinceritatea fortifica duhul crestinului 1311 1.
Puterea pastratoare a sinceritatii / 312 2. Puterea
innoitoare a sinceritatii / 315 3. Puterea
mangaietoare a sinceritatii / 317 4. Puterea
sinceritatii impotriva ispitei / 324 5. Importanta
luptei pentru sinceritate / 325 6. Binecuvantarea
sinceritatii / 325
7. Siguranta sinceritatii impotriva fricii de
apostazie / 326 8. Avertisment impotriva mandriei
sinceritatii / 327 9. indemn pentru a te teme de
fatarnicie, nu de incercare / 327 Capitolul 7: A
SASEA CONSIDERATIE: PLATOSA CRESTINULUI / 329
intelesul neprihanirii 1329 1. Neprihanirea prin Lege
/ 329 6 2. Neprihanirea prin har / 330 De ce este
comparata neprihanirea cu o platosa 1333 1.
Platosa apara principala componenta a
organismului / 333 2. Platosa il face pe credincios
indraznet / 334 Legatura dintre platosa si cingatoare
1334 1. Adevarul doctrinal / 334 2. Adevarul inimii /
335 I. DE CE FIECARE CRESTIN TREBUIE SA POARTE
PLATOSA / 336 1. Dumnezeu ii vrea sfinti pe copiii
Sai / 337 2. Satan nu vrea ca poporul lui Dumnezeu
sa fie sfant / 342 Suprematia puterii sfinteniei 1344
1. Apare numai in om / 344 2. Ofera marturie
pentru cer / 344 3. Ne intareste pentru comuniunea
cu Dumnezeu / 345 4. Ea aduce pacea / 346 5. Ea
are o puternica influenta asupra altora / 347 6.
Sfintenia si neprihanirea sunt stalpii natiunilor / 349
II. CUM ISI MANIFESTA CRESTINUL PUTEREA
SFINTENIEI / 351 in lupta cu pacatul! 351 1. Evita
aparitia pacatului / 351 2. Combate pacatul datorita
argumentelor lui Dumnezeu / 352 3. infrange
pacatul / 352 4. Creste in harul ce se opune
pacatului / 353 5. infrunta pacatul din viata altora /
354 6. Refuza slava proprie / 354 in adorare 1355 1.
Fii consecvent in toate randuielile / 355 2.
Urmareste scopurile lui Dumnezeu / 356 in lucrare
1359 1. Perseverenta/359 2. Cugetul / 360 3.
Succesul / 360 4. Multumirea / 361 5. Prioritatea /
361 in comportarea fata de altii 1363 1. Puterea
sfinteniei in familie / 363 2. Puterea sfinteniei in
relatiile cu cei din jur / 368 III. GHID PENTRU
CRESTINUL CARE DORESTE SFINTENIA / 371 Cum sa
mentii sfintenia / 371 1. Asaza o temelie buna / 371
2. Atinteste-ti privirea asupra „dreptarului
invataturilor sanatoase" 1312 3. Pastreaza-ti
motivatia curata / 375 4. Considera-L pe Cristos
modelul unei vieti sfinte / 376 5. Bizuie-te pe
Dumnezeu pentru sfintenie / 377 6. Alege-ti
parteneri spirituali / 377 7. Comporta-te ca un
crestin matur / 378 8. Priveste sfintenia din
perspectiva mortii / 379 9. Bizuie-te pe legamantul
harului lui Dumnezeu / 380 10. Vegheaza impotriva
descurajarii / 381 Strategia lui Satan in a-1 dezarma
pe crestin de platosa lui 1382 1. Satan sustine ca
neprihanirea impiedica placerea / 382 2. Satan
sustine ca neprihanirea distruge prosperitatea / 387
3. Satan ameninta neprihanirea printr-o puternica
opozitie din partea lumii / 390 Doua detalii pentru
trairea in sfintenie 1393 1. Pacatul si sfintenia exista
si se exclud reciproc / 393 2. Este posibil sa traiesti
in puterea sfinteniei / 394 Ocara persoanelor lipsite
de sfintenie 1394 1. Unii oameni sunt satisfacuti de
lipsa lor de sfintenie / 394 2. Altii se ascund sub o
falsa sfintenie / 395 3. Multi isi bat joc de
neprihanire / 396 indemn catre sfinti 1399 1.
Binecuvinteaza-L pe Dumnezeu pentru daruirea
platosei / 399 2. Pastreaza-|i platosa / 401 3. Fii
smerit in sfintenie / 402
PREFATA EDITIEI IN LIMBA ENGLEZA Un prieten
foarte evlavios, Leonard Ravenhill, mi-a oferit un
exemplar al cartii „Crestinul in Armatura Completa",
insotit de urmatoarele cuvinte solemne: „Aceasta
carte iti va transforma viata. Ea a avut un efect
profund asupra vietii mele si cred ca acum esti
pregatit sa-i primesti mesajul". La inceput am dat-o
deoparte. Era prea groasa, prea greoaie si, in plus,
era scrisa in engleza secolului al XVII-lea. Din
curiozitate, am rasfoit primele 25 de pagini. Dar au
fost suficiente pentru a ma indupleca. Gurnall,
piosul puritan, atinsese un resort tainic al sufletului
meu. Cuvintele lui te cercetau, te inflacarau si te
umileau, incat sufletul meu a fost miscat. Am sorbit
cartea cu mult elan. ' Imediat am comandat alte
exemplare pentru a le darui prietenilor angajati in
lucrare. Credeam ca si ei vor fi la fel de entuziasmati
ca si mine. Dar curand am descoperit ca putini au
fost cei ce si-au daruit din timpul lor acestei comori
pretioase care contine 1 200 de pagini. Altii s-au
plans ca nu pot intelege limbajul puritan al lui
Gumall. Deoarece cartea si mesajul ei sunt atat de
importante, ne-am decis, cu rugaciune, sa alegem
cel mai potrivit material editorial pentru a putea
realiza o versiune prescurtata in engleza moderna.
Am fost foarte entuziasmati de rezultat. Editorii
nostri au putut retine esenta mesajului sau si cele
mai semnificative ilustratii ale lui Gurnall. Deoarece
credem ca „Crestinul in Armatura Completa" este o
carte atat de importanta, ea trebuie publicata intr-o
versiune prescurtata, moderna, pe intelesul tuturor.
Suntem incantati ca editura „Stindardul Credintei
Adevarate" a fost de acord cu aprecierea noastra si
s-a decis sa publice manunscrisul care cuprinde trei
volume. Coordonatorul lucrarii a fost Ruthann
Garlock; ea a fost asistata de Kay King, Karen Sloan
si Candy Coan. Pentru aceasta lucrare, ei au 2 -
Crestinul in Armatura 7 investit cu dragoste peste
un an de munca. Noi le suntem foarte recunoscatori
pentru munca lor. Eu cred ca in biblioteca fiecarui
om al lui Dumnezeu trebuie sa existe aceasta editie
prescurtata a „Crestinului in Armatura Completa"
sau chiar-versiunea completa pe care editura
„Stindardul Credintei Adevarate" continua s-o
tipareasca. Nici un conducator, invatator, pastor,
evanghelist sau lucrator crestin n-ar trebui sa se
lipseasca de ea. Ea inspira sfintenie, curatie si te
provoaca la rugaciune si la o totala predare
Domnului Isus Cristos. Eu cred ca dintre toti scriitorii
puritani, William Gurnall vorbeste acestei generatii
in modul cel mai direct. Eu cred ca editura
„Stindardul Credintei Adevarate" a fost onorata in
mod deosebit de Dumnezeu, deoarece i s-a
incredintat proclamarea mesajului Sau. Fara
indoiala, dupa Cuvantul lui Dumnezeu, aceasta este
cea mai importanta carte din cate au fost scrise
vreodata. Voi binecuvanta totdeauna ziua in care
mi-a fost inmanata. Colaboratorul DA VID
WILKERSON, autorul cartii „Crucea si pumnalul"
BIOGRAFIA AUTORULUI William Gurnall, autorul
cartii „Crestinul in Armatura Completa", este un om
al carui nume apare rareori in analele istoriei
Bisericii secolului al XVII-lea. Si totusi aceasta
lucrare care vorbeste despre lupta spirituala a
crestinului a aparut in numeroase editii intr-o
perioada de peste 300 de ani, iar de la prima ei
aparitie a binecuvantat nespus mii de crestini.
Documentele ne spun ca el s-a nascut in noiembrie
1616, in orasul de coasta Lynn, din tinutul Norfolk,
la aproximativ 100 de mile la nord de Londra. Mai
intai, tatal lui a fost consilier municipal, apoi primar
al Lynn-ului, al celui mai intins district protestant al
Angliei din secolul al XVII-lea. Locuitorii din
tinuturile Norfolk si Suffolk erau vestiti pentru
atasamentul lor fierbinte fata de doctrinele
Reformei. , Fiind un elev stralucit, orasul Lynn i-a
oferit o bursa pentru a urma Colegiul Emmanuel din
Cambridge. Acolo si-a inceput el pregatirea, la
varsta de 16 ani, la scurta vreme dupa moartea
tatalui sau. Fiind educat sa onoreze si sa respecte
puritanii ca „oameni deosebiti" si urinand apoi la un
colegiu puritan renumit, ar fi fost intr-adevar
uimit».i sa nu isi insuseasca gandirea puritana. Unii
dintre colegii lui la Colegiul Emmanuel se numarau
printre cei mai vestiti scriitori si lideri puritani ai
timpului. Pentru a fi mai expliciti, puritanii
reprezentau o grupare larga a protestantilor din sec.
XVI si XVII, care urmareau sa „purifice" biserica
Angliei. Ei considerau ca nu erau necesare
manierele preotesti si ceremoniile pline de fast.
Multi dintre ci slujeau intr-un mod simplu, fara a
folosi carti de rugaciune si sustineau organizarea
simpla a Bisericii. Majoritatea puritanilor credeau ca
toti clericii ar trebui sa aiba acelasi rang si nici un
episcop sau oficialitate bisericeasca n-ar trebui sa-si
exercite puterea asupra pastorilor. La varsta de 28
de ani, William Gurnall a fost numit paroh al bisericii
din Lavenham, Suffolk, pe atunci un oras cu
aproximativ 1 800 de 7 locuitori, jumatate din ei
fiind enoriasii lui. Un an mai tarziu, el s-a casatorit
cu fiica unui preot, Sarah Mott, care i-a nascut 10
copii. Ultimii 35 de ani de viata, Gumall si i-a
petrecut in aceasta lucrare. El a avut mari probleme
de sanatate. in primii ani de slujire la Lavenham, el a
fost convocat sa predice in fata Camerei Comunelor
din Londra. Aceasta nu se oferea decat celor mai
renumiti si inzestrati preoti - semn al unei inalte
pretuiri de care Gumall se bucura ca predicator. Cu
toate acestea, Gumall a refuzat, in mod politicos,
invitatia, in scrisoarea sa, spunea: ,JEste o povara
mult prea grea pentru umerii mei, cu precadere in
aceasta perioada, cand asa de multe slabiciuni ma
apasa, incat cu greu pot sta in aer liber, fara a-mi
pune in pericol sanatatea. Cu atat mai putin as
putea face o calatorie asa de lunga, intr-o asemenea
iarna" (Londra se afla la cel putin 100 mile
departare). Perioada in care Gurnall a slujit in
parohia din Lavenham a fost incarcata de
evenimente deosebite in istoria Angliei:
un razboi civil, decapitarea regelui Carol I,
declararea protectoratului pe vremea
conducatorului puritan Oliver Cromwell, apoi
moartea lui Cromwell si restaurarea monarhiei sub
regele Carol II. Dar cel mai semnificativ eveniment
pentru Gumall a fost emiterea Declaratiei de
Uniformizare (The act of Uniformity). Acest act emis
in anul 1662, cerea ca toti preotii sa se conformeze
standardelor Bisericii Anglicane in probleme de
inchinare, folosirea cartii de rugaciuni precum si
autoritatea ecleziastica. Acesta a reprezentat
punctul culminant al perioadei de conflict dintre
puritani si conducatorii bisericii de stat (desi nu
exista vreo dovada ca Gurnall s-a implicat in acest
conflict). Urmarea a fost ca aproximativ 2 000 de
preoti si invatatori puritani au renuntat la parohie si
la pozitiile lor, au fost etichetati ca noncon-formisti
si mai tarziu au suferit persecutii. in loc sa se
asocieze colegilor sai puritani, Gumall a ales sa
ramana in Biserica. El a semnat declaratia ceruta de
conformisti si a fost ordinat ca preot de episcopul
evanghelic Reynolds Norwich. Acesta este motivul
pentru care intalnim atat de putine insemnari
referitoare la William Gumall in analele istoriei
Bisericii. Desi fara indoiala ca a fost puritan, atat
prin doctrina cat si prin traire, el nu s-a despartit de
grupul de care in principiu se atasase - o alegere
care-1 facea sa nu fie favoritul nici uneia dintre cele
doua mari grupari religioase in care se impartise
Anglia. Niciodata un om neutru nu este popular; 8
fiecare parte il ofenseaza deoarece el nu se implica
total de partea ei. El era tocmai acel om nedorit si
desconsiderat de cele doua parti. Dar in problemele
spirituale, el era departe de a fi neutru. Gurnall si-a
rostit mesajele referitoare la razboiul spiritual
tocmai pe vremea luptei si controversei civile si
religioase. Cu ajutorul unui om de bine, Gumall si-a
publicat materialul in 3 volume, intre anii 1655 si
1662. El si-a dedicat primul volum locuitorilor din
Lavenham. Urmatorul fragment este extras din
introducere. „ Tema lucrarii este solemna: un razboi
intre cel sfant si Satan. Si este atat de sangeros incat
cel mai crud razboi ce s-a purtat vreodata intre
oameni pare ca un sport sau o joaca de copil in
comparatie cu acesta. Tu vei citi de un razboi
spiritual; nu este istoria unei lupte purtate acum
multe veacuri in urma si care acum este incheiata, ci
un razboi ce se desfasoara acum - tragedia este
prezenta cu noi. Si nici nu se desfasoara la capatul
cel mai indepartat al lumii; te priveste pe tine si pe
oricine citeste despre el. Scena pe care se
desfasoara acest razboi este inima omului. in acest
razboi nu exista oameni neutri. Lumea intreaga este
prinsa in lupta, fie de partea lui Dumnezeu
impotriva Satanei, fie de partea Satanei impotriva
lui Dumnezeu". Gumall a murit la varsta de 63 de
ani, in ziua de 12 octombrie 1679. Faptul ca cea de-
a sasea editie a lucrarii sale a fost publicata in anul
mortii lui este suficient pentru a demonstra ca
meritele sale au fost de timpuriu recunoscute. Alte
lucrari cu caracter religios din secolul XVII au fost
renumite in acea vreme, dar acum rareori sunt
citite. in ceea ce-1 priveste pe Gumall, se pare ca
toate documentele cu privire la el, exceptie facand
aceasta carte, au disparut; prin ea insasi „vorbeste,
desi el este mort" (Evr. 11.4). Documentele ne arata
ca Gurnall a trait si a murit la o departare de 50 de
mile de locul sau natal. El nu a avut o alta slujba
decat cea de paroh de Lavenham, iar astazi nu se
mai gaseste vreo urma a descendentilor lui. William
Buridtt, binecunoscutul comentator al Noului
Testament si paroh de Milden, langa Lavenham, a
elaborat o scrisoare comemorativa despre Gumall,
la doua luni dupa moartea acestuia. El incheia cu
aceste cuvinte: ,Ar fi mai prejos de meritul acestei
persoane sa-i celebram moartea prin plangeri
verbale; si nimic nu i se potriveste mai bine
memoriei iui decat ceea ce este divin si sacru,
precum scrierile lui. Fie ca faima lor si a virtutilor lui
sa fie pretuite de generatiile urmatoare, si cand
epitafurile 2\ vor li la fel de nedeslusite ca si cum ar
fi fost scrise pe apa, cand toate piramidele se vor
preface in tarana si cand toate monumentele
venerate ale antichitatii vor fi distruse din pricina
timpului, fie ca atunci sa ramana aceasta scurta
caracterizare ce-1 descrie in mod complex: El a fost
un CRESTIN IN ARMURA COMPLETA". RUTHANNE
GARLOCK (Cu profunda apreciere la adresa
episcopului J. C. Ryle care a prefatat editia din anul
1864).

CAPITOLUL I
CHEMAREA CRESTINULUI LA LUPTA Apostolul
Pavel avea o inima deosebita. in scrisorile adresate
primilor crestini din Efes, el stia ca trebuie sa-i
pregateasca pentru vremurile deosebit de grele ce
aveau sa vina, dar mai intai el dorea sa-i incurajeze
si sa-i mangaie, astfel ca le amintea de puterea
Domnului: „incolo, fratilor, intariti-va in Domnul si
in puterea tariei Lui" (Ef. 6.10). Ca si cum s-ar fi
gandit: „S-ar putea ca unii din prietenii mei dragi sa
fie cuprinsi de frica vazandu-si dusmanii atat de
puternici, iar pe ei atat de slabi, atat de numerosi, in
timp ce ei sunt asa de putini la numar, atat de bine
echipati si pregatiti de lupta, in timp ce ei sunt doar
niste recruti neinstruiti". Sigur ca el a stiut ca cineva
puternic coplesit de frica si prea preocupat cu
propria-i suferinta nu mai poate asculta vreun sfat,
chiar si al unui bine intentionat prieten. Frica isi
imobilizeaza victima -asemanator unui soldat
inspaimantat care alearga tremurand in transee la
primul zgomot al luptei si nu iese de acolo pana
cand nu trece pericolul.
Astfel ca Pavel cauta un antidot pentru frica lor,
si curand gaseste unul. Acesta este raspunsul la
mutilarea suferita de toti crestinii de pe urma
pacatului lui Adam. El ne spune: „Nu lasati ca teama
sa va copleseasca! inaintati cu curaj, nu va temeti si
fiti tari in Domnul!" Si primiti marea consolare:
„Castigarea luptei se datoreaza lui Dumnezeu si nu
abilitatii sau puterii noastre!" Desigur ca auzind
aceasta veste mangaietoare, fiecare suflet
inspaimantat va putea rasufla usurat. Acum,
crestinul se poate concentra asupra temei ce-i sta la
indemana si anume „sa fie tare". Acesta este un
indemn scripturistic intalnit foarte frecvent:
„intariti-va si imbar-batati-va" (II Cr. 32.7). „Spuneti
celor slabi de inima: «Fiti tari»" (Is. 35.4). Cu alte
cuvinte: „Anlreneaza-ti toate puterile sufletului si
mobilizeaza toata energia ta, pentru ca vei avea
nevoie de toate acestea". 9 I. CRESTINUL ESTE
CHEMAT SA AIBA CURAJ Un duh de frica nu este nici
pe departe cea mai neinsemnata grija a crestinului.
Dintre toti oamenii tu vei avea nevoie de curaj si
hotarare daca doresti sa urmezi ordinele
Comandantului ceresc. El iti porunceste: „intarcste-
te si imbarbateaza-te..."De ce? Pentru a te impotrivi
natiunilor ce se razboiesc? Pentru a-ti face un nume
mare? Nu! Ci „...pentru a lucra cu crcdinciosie dupa
toata legea pe care fi-a dat-o robul Meu Moise"
(Ios. 1.7). Iata de ce ai mai mare nevoie de un duh
mai curajos pentru a-L asculta pe Dumnezeu cu
credinciosie decat pentru a conduce o armata de
oameni, de mai mult curaj pentru a fi crestin decat
pentru a fi comandant. Provocarea depaseste
curajul celui mai bun, daca ei nu primesc ajutor
dintr-o sursa mai mare decat ci insisi. ; Gandirea
omeneasca il vede pe crestin ingenuncheat si rade
de slabiciunea copilului lui Dumnezeu in fata
dusmanilor ce navalesc asupra lui. Numai o privire
divina poate observa pregatirile marete ce sunt in
curs de desfasurare. Si totusi dupa cum un soldat
neinarmat nu poate indeplini faptele eroice ale unui
infanterist bine echipat, tot asa crestinul firesc nu
poate spera sa realizeze pentru Dumnezeu faptele
deosebite pe care un crestin duhovnicesc le
asteapta prin rugaciune. Rugaciunea este principala
cale care conduce direct la tronul lui Dumnezeu.
Prin ea, crestinul se apropie de Dumnezeu cu
indrazneala, se bazeaza pe El, se lupta cu El, si nu-L
lasa sa plece pana ce nu-i da binecuvantarea.
Totodata, crestinul firesc, adormit in fata pericolelor
datorita starii lui pacatoase, alearga in lupta cu
capul inainte, cu o incredere oarba, ca apoi sa se
intoarca livid cand constiinta i se trezeste si il
avertizeaza ca pacatele sunt asupra lui. Apoi, slabit
de acest atac neasteptat, isi arunca armele, fuge
dinaintea lui Dumnezeu precum Adam, si nu
indrazneste sa-L priveasca in fata. Orice indatorire
pe care crestinul o are in umblarea sa cu Dumnezeu
este insotita de multe dificultati ce tintesc asupra lui
in drumul catre cer. El trebuie sa lupte cu dusmanul
pentru fiecare bucata de pamant. Numai acele
suflete nobile care indraznesc sa ia cerul cu asalt
sunt potrivire pentru aceasta chemare. LASITATE
CONTRA CURAJ Aceasta analogie cu razboiul
reflecta de ce sunt atat de multi care-L marturisesc
pe Cristos si, in fapt, asa de putini crestini; asa de
multi care se lupta impotriva Satanei si atat de
putini care ies invingatori. Ei toti pot avea dorinta
de a fi biruitori, dar putini au curajul si hotararea 9
de a se lupta cu dificultatile ce se interpun in
drumul spre victorie. Tot Israelul 1-a urmat plin de
bucurie pe Moise din Egipt. Dar cand stomacul lor a
inceput sa sufere din pricina foamei, iar cand
dorintele lor nu au fost satisfacute imediat, ei au
fost gata sa dea inapoi. Ei preferau sclavia
faraonului, binecuvantarilor promise de Domnul.
Oamenii sunt la fel si astazi. Oare cati impart cu
Cristos drumul de suferinta al crucii? Ei merg
precum Orpa doar o bucata de drum (Rut 1.14). Ei
marturisesc Evanghelia si se autodenumesc
mostenitori ai binecuvantarilor celor sfinti. Dar cand
sunt incercati, se satura foarte curand de calatorie
si refuza sa sufere pentru Cristos. La primul semn al
suferintei, ci il saruta si il parasesc pe Salvator,
sovaind in a pierde cerul, dar si fara dorinta de a-1
cumpara la un pret atat de mare. Daca pe drum
sunt nevoiti sa reziste atator vrajmasi, ei se vor
multumi cu resursele lor proprii si vor lasa apa vietii
celor mai aventurosi. Cine oare nu a invatat din
experienta lui proprie ca pentru a-L urma cu toata
inima pe Cristos este nevoie de un alt duh decat cel
al lumii? Crestine, fie ca acest lucru sa te indemne
sa apelezi la Dumnezeu pentru hotararea sfanta si
curajul de care ai nevoie pentru a-L urma pe Cristos.
Fara aceasta nu poti fi ceea ce marturisesti. Fricosii
se indreapta spre iad (Ap. 21.8); cei curajosi iau
cerul cu navala (Mt. 11.12). Fricosii nu vor mosteni
niciodata cerul. Nu te lauda ca esti iubit de
Dumnezeu si ca sangele Lui regesc curge prin venele
tale pana cand nu-ti dovedesti descendenta prin
acest duh neinfricat, indrazneala de a fi sfant in
ciuda oamenilor si a Diavolului. Vei gasi puteri si
curaj afland ca insarcinarea ta este divina.
Dumnezeu insusi subscrie lupta ta si L-a numit pe
Fiul Sau „Capetenia mantuirii" (tale) (Evr. 2.10). El te
va conduce in lupta cu curaj si te va incununa cu
slava. El a trait si a murit pentru tine; El va trai si va
muri cu tine. Bunatatea si blandetea fata de soldatii
Sai sunt de nedescris. Istoricii spun ca Traian si-a
rupt hainele pentru a lega ranile soldatilor lui. Biblia
ne spune ca Cristos Si-a varsat sangele ca un balsam
pentru a vindeca ranile sfintilor Lui, iar trupul Lui a
fost frant pentru a le lega. in ce priveste curajul,
nimeni nu se poate compara cu Domnul nostru. El
niciodata nu a fugit din fata pericolului, nici chiar
atunci cand iadul si dreptatea divina I se
impotriveau. Stiind tot ce avea sa I se intample, Isus
a inaintat si a spus: ,Pe cine cautati?" (Ioan 18.41).
Satan nu L-a putut birui - Salvatorul nostru n-a
pierdut nici o batalie, nici chiar cand a murit. El a
iesit biruitor, inaltandu-Se la cer in carul triumfal
impreuna cu cei castigati de El prin lupta. Acolo ei
sunt infatisati de El, spre bucuria negraita a sfintilor
si ingerilor. 25 Ca membru al armatei lui Cristos, tu
marsaluiesti in randurile duhurilor razboinice.
Fiecare dintre camarazii tai este un
copil al Regelui. Asemenea tie, unii se gasesc in
toiul luptei, inconjurati din toate partile de incercari
si ispite. Altii, dupa multe asalturi, impotriviri si
critici pe seama credintei lor, se gasesc deja pe zidul
ceresc ca biruitori. De acolo, ei privesc spre pamant
si te indeamna sa urci dealul dupa ei. Ei striga astfel:
,JLupta pana la moarte si cetatea va fi a ta, dupa
cum astazi este a noastra! In schimbul unei lupte de
cateva zile, vei fi rasplatit cu gloria cereasca. O
singura clipa a acestei bucurii vesnice va sterge
lacrimile tale, iti va vindeca ranile si va indeparta
asprimea luptei prin bucuria victoriei depline". intr-
un cuvant - Dumnezeu, ingerii si sfintii care sunt
deja cu Domnul te privesc si observa comportarea
ta de copil al Celui Preainalt. Aceasta multime de
martori (Evr. 12.1) striga din ceruri, plini de bucurie,
ori de cate ori invingi o ispita, depasesti vreo
dificultate sau recastigi terenul din mainile
Vrajmasului. Iar daca lupta este prea grea pentru
tine, Salvatorul este langa tine cu resursele
necesare pentru a-ti da usurare la momentul
potrivit. Vazand dovada dragostei si a zelului tau in
orice lupta, inima Lui tresalta. El nu va da uitarii
credinciosia ta. Iar cand te vei intoarce din lupta, El
te va primi cu aceeasi bucurie cu care a fost primit
de Tatal Sau cand S-a inapoiat la cer. Ti-ai dori sa fii
un soldat viteaz? Atunci ia aminte la cele ce
urmeaza. RESURSELE CURAJULUI CRESTIN Daca
intentionezi sa te impotrivesti Vrajmasului in marsul
tau spre cer, principiile tale trebuie sa fie bine
fixate. Altfel, inima ta va fi nestatornica, si o inima
nestatornica este subreda precum o casa fara grinzi.
Prima bataie a vantului o va darama. Pentru a-ti fixa
principiile, sunt necesare doua lucruri: 1. O
cunoastere intemeiata a adevarului lui Dumnezeu
Cel care il cunoaste in mod superficial pe imparat,
poate fi convins cu usurinta sa-si schimbe aliatul
sau, cel putin, va ramanea neutru in fata tradarii.
Unii care marturisesc ca sunt crestini au numai o
cunoastere vaga a Evangheliei. Cu greu pot da ei o
marturie cu privire la ceea ce cred sau in cine cred.
Si daca au unele principii, Ie iau cu usurinta, si sunt
atat de instabili, incat sunt suflati de orice adiere a
vantului, precum tiglele desprinse de pe acoperisul
unei case. Cand Satan te loveste, iar ispita te
acopera precum un val, tu trebuie sa te agati de
adevarurile lui Dumnezeu. Ele constituie adapostul
tau in 10 orice furtuna care mugeste. Dar trebuie sa
le ai la indemana, gata pentru a le folosi. Nu astepta
pana se scufunda corabia. Un angajament nesigur
aduce putina speranta pe vreme de furtuna. in timp
ce acesta sovaie si cade, o hotarare sfanta, bazata
pe Cuvant, isi inalta capul, precum o stanca in
mijlocul celor mai inalte valuri. Scriptura ne asigura:
„Dar aceia din popor care vor cunoaste pe
Dumnezeul lor, vor ramanea tari si vor face mari
ispravi" (Dan. 11.32). Un inger i-a dezvaluit lui
Daniel cine va ramanea in picioare si va fi considerat
de Dumnezeu, in momentul ispitei si persecutiei din
partea lui Antiochus Epifanul. Unii vor fi atrasi de
oamenii corupti; altii vor cadea victime intimidarii.
Dar o mica parte, intemeiati pe principiile credintei
lor, vor face lucruri mari pentru Dumnezeu. Cu alte
cuvinte, ei vor fi incoruptibili in fata lingusitorilor, si
de neinvins inaintea celor puternici. 2. O inima
fixata pe directia cea dreapta Nu este suficienta o
cunoastere cu mintea a lucrurilor lui Cristos. in
primul rand, umblarea pe urmele lui Cristos este o
problema de inima. Daca inima ta nu este hotarata,
principiile tale, oricat de bune ar fi ele, vor ramanea
spanzurate, iar in focul luptei nu te vor ajuta mai
mult decat un arc slab incordat. O inima predata pe
jumatate nu se va aventura prea departe pentru
Cristos. Si nici o inima falsa. Un fatarnic poate
demonstra pentru un moment tarie de spirit, dar
cand va fi calcat pe batatura, va renunta imediat la
juramantul sau; cu alte cuvinte, atunci cand este
chemat sa nege tot ce inima lui inselatoare a tinut
ascuns atata vreme. Daca esti un soldat serios, nu
flirta cu nici una din dorintele tale care nu se
potrivesc lui Cristos si cerului. Ele vor juca rolul
femeii usuratice si iti vor fura inima. Ia aminte la
Iehu. Ce curajos si inflacarat parea la inceput! De ce
atunci, hotararea lui s-a prabusit inainte de a-si fi
terminat lucrarea? Pentru ca inima lui niciodata nu-
se bizuise numai pe Dumnezeu! Ambitia care la
inceput i-a starnit inflacararea, s-a stins in cele din
urma, distrugandu-1. Pentru a-si atinge scopul, el s-
a compromis cu cei rai. Iar cand a obtinut tronul, nu
a indraznit sa puna in aplicare planul lui Dumnezeu
de teama sa nu-i provoace pe aceiasi oameni
nelegiuiti, si astfel sa-si piarda imparatia (II imp.
10.31). Pe scurt, inima lui se intemeia pe placerile
lumesti mai mult decat pe gratia, si aprobarea lui
Dumnezeu. 27 II. CHEMAREA CRESTINULUI LA
LUPTA PROBLEME DEZBATUTE Soldatul este
convocat sa lupte, la fel si crestinul. Natura chemarii
impiedica confortul. Daca te-ai gandit sa fii soldat
numai pe timp de vara, analizeaza cu atentie
insarcinarea ta. Ordinele tale duhovnicesti sunt
stricte. Precum apostolul, n-as dori sa fii in
necunostinta in aceasta privinta si de aceea, iti voi
enumera cateva instructiuni. 1. Renunta la pacatele
inimii Acele pacate, care s-au prosternat langa inima
ta, trebuie acum calcate in picioare. Si de cat curaj si
hotarare este nevoie pentru aceasta! Tu crezi ca
Avraam a fost incercat la limita cand i s-a cerut sa-1
ia pe Isaac, „singurul tau fiu... pe care-1 iubesti"
(Gen. 22.2), si sa-1 jertfeasca cu propriile sale maini.
Si totusi ce a insemnat acel lucru pe langa
urmatorul: „Suflete, ia-fi pofta, care este copilul tau
cel mai drag, Isaac al tau, pacatul de pe urma caruia
doresti sa obtii cea mai mare placere. Pune-fi
mainile peste el sijertfeste-1; varsa-i sangele
inaintea Mea; infige cutitul in adancul inimii lui - si
fa aceasta cu bucurie!" Este mai mult decat ar putea
suporta sa auda duhul omenesc. Pofta noastra nu va
zacea pe altar tot asa de linistita ca Isaac, nici ca
Mielul mut inaintea macelarului (Is. 53.7). Firea
noastra va racni sfasiind inima cu strigatele ei
hidoase. intr-adevar, cine poate explica conflictul,
luptele si zbaterile pe care duhul nostru le are de
suportat, cand poruncim inimii un astfel de lucru? Si
cine poate intelege pe deplin abilitatea cu care
pofta pledeaza pentru ea insasi? Cand Duhul te
convinge asupra pacatului, Satan iti spune: ,JEste
asa de mic - cruta-1!" sau incearca printr-un
juramant
secret, sa miluiasca sufletul: poti pastra si pe
mine si reputatia ta. Nu voi fi vazut in compania ta,
pentru a te face de rusine inaintea vecinilor tai. Ma
poti pastra in mansarda inimii tale, ascunsa
privirilor, numai lasa-ma acum sa intru si apoi iti voi
infasura pe ascuns gandurile si sentimentele tale".
Daca aceasta nu prezinta garantie, atunci Satan va
cere un loc al executiei, fiind bine stiut ca
majoritatea poftelor amanate sunt iertate in cele
din urma. Cu cat amanam mai mult, cu atat va fi mai
greu sa invingem intelepciunea induplecatoare a
acestui aparator al pacatului si mortii si astfel vom
indeparta pedepsirea lui. Astfel, cei mai bravi
oameni ai istoriei s-au lasat legati in manile
Vrajmasului. Ei s-au intors din lupta fluturand
steagul victoriei, iar acasa au trait si apoi au murit
ca sclavi ai unei pofte marunte. Ei se aseamana cu
vestitul general roman 28 care, in timp ce calarea
triumfator prin oras, nu-si putea lua ochii de la o
prostituata; un om care a cucerit imperii sa fie
capturat de privirea unei singure femei! 2. Supune-ti
viata lui Cristos Ni se porunceste sa nu ne supunem
acestei lumi - adica, sa nu ne compromitem cedand
obiceiurilor din zilele noastre. Crestinul nu trebuie
sa fie un croitor atat de binevoitor incat sa-si
croiasca haina marturisirii lui dupa moda timpului.
Dimpotriva, el trebuie sa ramana ferm pe principiile
sale, aratand in mod deschis ca este un cetatean al
cerului imbracat cu adevarul. iti va trebui mult curaj
sa nesocotesti umilirea pe care cu siguranta o vei
intampina datorita nonconformismului tau. Din
pacate, sunt multi care cedeaza. Prea adesea vedem
ca cei ce se tem de -oameni daca il „marturisesc pe
Cristos in mod deschis" (Ioan 7.13) isi croiesc in
graba o haina a mandriei peste mantia cereasca a
neprihanirii fortate. Cat de multi sunt cei care pierd
cerul deoarece le este rusine sa mearga acolo in
haina „nebunului"! in timp ce unii isi vor bate joc,
altii vor persecuta de moarte pe crestinul ce nu-si va
subordona principiile si atitudinea. Aceasta a fost
capcana intinsa celor trei tineri evrei. Ei trebuiau sa
se inchine pe muzica instrumentelor lui
Nebucadnetar sau sa fie arsi (Dan. 3.15).
Asemanator a fost si complotul urzit impotriva lui
Daniel, care avea o umblare ireprosabila, astfel ca
singura vina pe care dusmanii sai i-o puteau aduce
era in legea Dumnezeului sau (Dan. 6.5). Oare intr-o
astfel de situatie, cand alegerea inseamna viata sau
moarte, cand crestinul trebuie sa renunte la
Domnul sau sau va deveni prada dusmanilor
sangerosi, cate tradari si solutii de scapare va
inventa o inima lasa? Este o mare onoare pentru un
crestin cand toti vrajmasii lui pot spune: ,,El nu va
face ca noi". Crestinul care infrunta o astfel de
impotrivire trebuie sa fie. bine intemeiat pe
juramantul lui, altfel va fi daramat cu usurinta. 3.
Ocoleste obstacolele intotdeauna au existat in
Biserica oameni care prin greselile lor in gandire si
purtare au pus o piatra de poticnire in calea
crestinilor adevarati. Pentru a putea rezista unor
astfel de impotriviri, vei avea nevoie de o hotarare
divina. Straduieste-te sa fii ca Iosua! Cand
majoritatea israelitilor s-au razvratit si in inimile lor
s-au intors in Egipt, Iosua sia pastrat integritatea. El
a declarat ca, chiar daca nimeni nu i se va alatura, el
totusi ii va sluji Domnului. 11 4. increde-te in
Dumnezeu in orice i Sunt vremuri cand cel sfant
(neprihanit) este cluuii In» reada intr-un Dumnezeu
indepartat. „Cine umbla in intum Hi • lumina, sa se
increada in Numele Domnului..." (Is. 50.10) A«. nkIh
implica din partea credintei un pas plin dt curaj - sa
se aventuri « Inninlca lui Dumnezeu cu aceeasi
cutezanta cu care Estera s-a prommlNl In lata
imparatului Ahasveros. Chiar atunci cand nici un
zambet Ml i lumineaza fata, cand nici un sceptru de
aur nu ne este intins pentru a n< iml. uina sa ne
apropiem, noi trebuie sa ne continuam inaintarea,
cu aceasta nobila rezolutie: „Daca va fi sa pier, voi
pieri" (Estera 4.16). Acesta este un pas inainte al
credintei noastre: trebuie sa credem si intr-un
Dumnezeu „care ucide". Noi trebuie sa marturisim
impreuna cu Iov: „Chiar daca ma va ucide, totusi voi
nadajdui in El" (Iov. 13.15). Este nevoie de o
credinta umila pentru ca un suflet sa mearga
inainte, in vreme ce se pare ca Dumnezeu isi arunca
impotrivirile precum niste sageti otravite. Acesta
este un lucru dificil si va testa curajul crestinului. Si
totusi gasim un astfel de duh in femeia cananeanca,
aceea care a cules faramiturile aruncate de Cristos
si cu un curaj izvorat din umilinta I le-a inapoiat prin
rugaciune (Mt. 15.22-28). 5. Mentine-te pe calc
pana la sfarsitul vietii Lucrarea si viata ta trebuie sa
mearga mereu nedespartite. A rezista pana la capat
- iata tepusul din carnea ta - atunci cand drumul
parc fara sfarsit, iar sufletul tau implora o eliberare
mai rapida: aceasta intrece orice dificultate a
chemarii tale. Am intalnit multi oameni care s-au
asociat armatei lui Cristos si carora le-a placut sa
lupte o data sau de doua ori, dar curand au
renuntat si au sfarsit dezertand. Ei se inscriu
spontan pentru indatoririle crestine. Sunt usor de
convins sa faca o marturisire de credinta, dar la fel
de usor renunta la ea. Precum luna plina, ei
stralucesc putin spre seara si se sting inainte de
caderea noptii. Perseverenta este un cuvant greu!
A-ti lua crucea in fiecare zi, a te ruga neincetat, a
veghea zi si noapte si a nu-ti dezbraca niciodata
armatura pentru a te odihni, toate acestea
indeparteaza pe multi de Cristos, plini de durere. Si
totusi aceasta este chemarea ta: credinta crestina
sa fie activitatea ta zilnica, in tot timpul anului, fara
nici o vacanta. Aceste cateva exemple sunt
suficiente pentru a-ti demonstra cata nevoie ai de
curaj si hotarare. Cum sa obtii acest curaj este
urmatoarea noastra tema. 11 III. UN INDEMN: FITI
TARI IN DOMNUL IZVORUL PUTERII CELUI SFANT
indemnand toti sfintii la o hotarare ferma si la un
curaj neinduplecat in razboiul in care sunt implicati,
apostolul ne conduce acum privirile de la noi insine
spre sursa puterii noastre si spre Domnul: .J^iti tari
in Domnul".
Puterea unui general se sprijina pe trupele lui -
el zboara pe aripile lor. Daca penele lor se rup sau
daca gatul lor se frange, el este lipsit de ajutor. Dar
in armata sfintilor, puterea intregii ostiri sta in
Domnul ostirilor. Dumnezeu isi poate birui vrajmasii
fara ajutorul nimanui, dar sfintii Sai nu pot sa apere
nici cel mai mic post fara bratul Lui puternic. Un
nume al lui Dumnezeu este „taria lui Israel" (I Sam.
15.29). El era taria inimii lui David. Prin El, acest
pastor a putut birui un urias, care batjocorea o
armata intreaga. Fara puterea lui Dumnezeu, David
ar fi tremurat doar auzind cuvintele rostite de
filistean. El a scris: „Binecuvantat sa fie Domnul,
Stanca mea, care-mi deprinde mainile Ia lupta,
degetele la batalie" (Ps. 144.1). Tot astfel, Domnul
este taria ta in razboiul ce-1 duci impotriva
pacatului si Satanei. Unii se intreaba daca pacatul
poate fi vreodata comis fara ca Satan sa fie implicat.
Dar daca s-ar pune intrebarea daca vreo lucrare
sfanta ar fi posibila fara implicarea speciala a lui
Dumnezeu, atunci se poate spune: „Despartiti de
Mine, nu puteti face nimic" (Ioan 15.5). Pavel
exprima aceasta astfel: „Nu ca prin noi insine
suntem in stare sa gandim ceva ca venind de la noi.
Destoinicia noastra, dimpotriva, vine de la
Dumnezeu" (II Cor. 3.5). Noi, cei sfinti, avem o
rezerva de har, chiar daca se gaseste precum apa pe
fundul fantanii si nu se va ridica cu toate sfortarile
noastre. in primul rand, trebuie ca Dumnezeu sa o
umple cu harul Sau inviorator, apoi va tasni in afara.
Pavel spune: „Am vointa sa fac binele, dar n-am
puterea sa-1 fac" (Rom. 7.18). Atat vointa cat si
infaptuirea vin de la Dumnezeu. „Caci Dumnezeu
este Acela care lucreaza in voi si va da, dupa
placerea Lui, si vointa si infaptuirea" (FU. 2.13).
Dumnezeu Se gaseste atat la baza, cat si in varful
scarii, El este inceputul si Sfarsitul, insotind sufletul
pe fiecare treapta pe care o urca spre orice actiune
sfanta. Si odata ce am inceput, cat timp vom
persevera? Numai atata timp cat suntem sustinuti
de aceeasi mana ce ne-a intarit la inceput. Noi
consumam foarte repede energia pe care ne-o da
El. Astfel ca, pentru a ne mentine pe drumul sfant,
trebuie sa beneficiem in fiecare moment de o
putere divina innoitoare. 31 Precum o cupa fara
suport, crestinul nu se poate sustine pe el insusi si
nici ceea ce a primit decat atata timp cat Dumnezeu
il tine in bratele Sale puternice. Cunoscand aceasta,
Cristos, pe cand Se indrepta spre cer si era gata sa-i
paraseasca pe ai Sai, L-a rugat pe Tatal sa le poarte
de grija in absenta Lui: „Tata, pazeste... pe aceia pe
care Mi I-ai dat" (Ioan 17.11). Este ca si cum ar fi
spus: ,JEi nu trebuie lasati singuri. Ei sunt niste copii
saraci, neajutorati si nu se pot descurca singuri.
Daca Tu nu-i (ii strans sub aripile Tale, ei vor pierde
harul daruit de Mine si vor cadea in ispita; de aceea,
Tata, pazeste-i!" Chiar si in lucrarea de slujire, taria
noastra este in Domnul. Considerati rugaciunea.
Dorim noi sa ne rugam? Unde vom gasi subiectele
rugaciunilor noastre? Dar vai „nu stim cum trebuie
sa ne rugam" (Rom. 8.16). Numai sa fim lasati
singuri si vom cadea in ispita, cerand lucruri pe care
Dumnezeu stie ca nu este bine sa le obtinem. De
aceea, pentru a ne proteja, Dumnezeu pune
cuvintele in gura noastra (Osea 14.2). Dar fara vreun
sentiment de inflacarare, care sa dezghete izvorul,
cuvintele noastre ne vor ingheta pe buze. Vom
cauta in zadar culoarele inimii noastre, precum si
ungherele sufletelor noastre. Nu vom gasi nici o
scanteie care sa ne ajute, ci, poate, doar un foc
ciudat al dorintelor noastre care, desigur, nu va face
mare lucru. Dar nu, focul care topeste gheata inimii
noastre trebuie sa vina din cer un dar de la
Dumnezeu care este „un foc mistuitor" (Evr. 12.29).
Mai intai, Duhul insusi acopera sufletul, asemenea
profetului ce se intindea deasupra copilului; apoi
sufletul va incepe sa se aprinda si va turna din
caldura cereasca peste sentimentele lui. in cele din
urma, Duhul va muia inima, iar rugaciunea va tasni
de pe buzele credinciosului, la fel de natural ca
lacrimile. Si cu toate ca sfantul este cel care
vorbeste, autorul rugaciunii este Dumnezeu. Astfel,
observam ca atat puterea pentru rugaciune, cat si
rugaciunea insasi, vin de la Dumnezeu. Acelasi lucru
este si cand se asculta Cuvantul. Am fost invatati sa
ascultam predicarea Cuvantului, dar ce castig am
avea daca Dumnezeu nu ne-ar deschide urechile sa
putem intelege? Timp de 6 luni, David a auzit citirea
Legii, dar n-a fost impresionat. Atunci Dumnezeu,
prin proorocul Natan, i-a miscat inima; Cuvantul a
reinviat, iar el s-a pocait. Se putea ca tot ce fusese
rostit inainte ca Dumnezeu sa intervina sa fi fost
bun si adevarat, dar David a ramas rece, pana cand
Duhul a starnit cenusa intelegerii lui si a aprins un
foc sfant. Apoi, in timp ce Dumnezeu vorbea, inima
lui David ardea. Si in viata noastra se intampla tot
asa. Mai intai, Duhul lui Dumnezeu misca sufletele
noastre; apoi intelegem in mod sigur ca taria
noastra este in Domnul. Urmatoarea explicatie te va
ajuta sa vezi adevarul acestei idei. 32
INSEMNATATEA PUTERII LUI DUMNEZEU 1. Natura
cugetului celui sfant Cugetul omului, ca si trupul
sau, este creat de Dumnezeu. Iata de ce sta in
natura acestuia sa depinda de el ca existenta si
functionare. Capacitatea de a exista si a actiona in si
asupra lui insusi este o trasatura specifica Divinitatii
ea nu poate fi impartita cu nici o creatura.
Dumnezeu singur este sursa si mentinatorul intregii
vieti; prin urmare, cugetul este mentinut treaz
datorita puterii Lui regeneratoare. Cugetul poate fi
definit ca influenta divina aflata la lucru in om
pentru a-1 opri de la pacat. O dovada a originii lui
este aceea ca el intotdeauna vorbeste impotriva
pacatului si pentru neprihanire. Prin urmare, nu
poate fi produsul inimii noastre, care in starea sa
decazuta este „nespus de inselatoare si de
deznadajduit de rea" (Ier. 17.9). Dumnezeu
foloseste cugetul pentru a oferi tuturor oamenilor
cunostinta neprihanirii Sale, astfel incat in ziua
judecatii nimeni sa nu poata spune ca s-a aflat in
nestiinta (Rom. 1). Cand devii crestin si te daruiesti,
trup si suflet, lui Dumnezeu, Duhul Sfant incepe cu
seriozitate sa te desavarseasca in Cristos. Este scris
ca Dumnezeu, dupa ce a creat lumea Si-a terminat
lucrarea de creatie - adica, nu a mai creat specii noi.
Si totusi pana in ziua de azi, El nu Si-a incheiat
lucrarea divina. „Tatal Meu de asemenea lucreaza",
spunea Cristos (Ioan 5.17). Cu alte cuvinte, El in
permanenta pastreaza si intareste ce a creat cu
tarie pentru a exista si a actiona. Odata
terminata, o lucrare de arta nu mai are nevoie
de artist, si nici o casa nu mai are nevoie de tamplar
dupa ce a fost batut ultimul cui. Dar Dumnezeu nu-
Si intrerupe niciodata lucrarea, atat in omul din
afara cat si in cel dinauntru. Daca lucrarea Tatalui
este una de aparare, lucrarea Fiului este una de
rascumparare. Ambele sunt neintrerupte. Cristos nu
Si-a incheiat lucrarea cand a inviat din morti, dupa
cum Tatal nu Si-a incheiat-o pe a Lui cand a
terminat creatia. Dumnezeu S-a odihnit la sfarsitul
creatiei, iar Cristos atunci cand a adus
rascumpararea vesnica si „a facut curatirea
pacatelor si a sezut la dreapta Maririi, in locurile
prea-inalle" (Evr. 1.3). De atunci, El continua
lucrarea de mijlocire pentru cel neprihanit si astfel il
pazeste de cadere. 2. Caracterul cugetului Cugetul
crestinului nu este numai o creatura, dar este una
slaba, in lupta permanenta cu fortele superioare.
Este tinta favorita a Satanei, 3 - Crestinul in
Armatura 13 deoarece, probabil, il gaseste ca fiind
usor de distras do u,il|llo acestei lumi si usor de
impacat prin placerile ei. Daca nu st iv. si. nici un
ajutor, chiar si cel mai puternic sfant va ceda.
Asemenea unui print in leagan, cugetul nu se poale
spira lingur. Satan ar uzurpa imediat tronul, daca
cerul nu l-ar lua pe col iflnl sub protectia sa. Pentru
a zdrobi rascoala, Dumnezeu cuceresti- inima
credinciosului si introduce voia Sa pentru a guverna
cugetul. Dar dupa cum intr-un oras cucerit, unii se
vor supune imediat noului guvern, in timp ce altii
vor unelti mereu pentru rasturnarea sa, tot astfel o
parte a firii noastre vechi refuza sa cedeze fara
lupta. Din acest motiv, pentru a pazi o inima este
nevoie de aceeasi putere care a cucerit-o la inceput.
Noi, crestinii, avem o parte neregenerata ce nu este
incantata de schimbari in conducere. Care dintre noi
n-a simtit impulsul acestei naturi decazute, care isi
slaveste virtutile? Noi ne impotrivim autoritatii lui
Cristos, dupa cum sodomitii nu s-au supus judecatii
lui Lot. Noi suntem atat de incapatanati si de
ambitiosi, incat daca Dumnezeu nu ar intari in mod
permanent noua colonie creata in inimile noastre,
bastinasii ramasi ar iesi din ascunzatorile lor unde
stau la panda si ar distruge si ultima farama de
cuget ce ne-a ramas. Pentru acesti distrugatori, cele
mai bune intentii ale noastre ar fi ca faramiturile de
paine pentru pasari. 3. Natura planului lui
Dumnezeu A treia motivatie pentru a ne baza pe
puterea lui Dumnezeu consta in natura salvatoare si
pastratoare a planului Sau. Scopul principal al lui
Dumnezeu este de a-i calauzi pe sfintii Sai spre cer,
de asa maniera incat sa ne putem aminti mereu de
dragostea si indurarea Lui. El este un Tata intelept,
care cunoaste caracterul nestatornic ce-1 are chiar
si cel mai ascultator copil al Sau. Astfel, El Se
gandeste sa-i ajute vizitan-du-i adesea si
ingramadind in mainile lor goale diferite daruri,
chiar atunci cand este mai multa nevoie. Acest gen
de comunicare ofera un dublu accent dragostei si
indurarii Sale: ne aminteste care este sursa tuturor
binecuvantarilor si ne asigura ca nevoile noastre pot
fi intotdeauna satisfacute. Cand gasesti vreo
mangaiere in sufletul tau, o noua putere in lucrul
tau sau un sprijin in ispita, si aceasta picura o
dulceata deosebita in viata ta sa te gandesti adanc
ce prieten ti-a trimis aceste binecuvantari. Ele nu
provin din resursele tale si nici ale altuia. Tatal
ceresc Se strecoara incetisor si lasa parfumul dulce
al mangaierii Lui! Este Duhul Lui bland care te tine
treaz si iti potoleste inima in timp ce incercarile
mugesc inauntru. Este mireasma Lui patrunzatoare
care te mentine sa nu aluneci 13 in necredinta. Care
suflet mangaiat astfel, s-ar putea indoi macar
pentru un moment de dragostea si grija unui asa
Parinte? Te intreb: care prieten te iubeste mai mult
- unul care, auzind de nevoia ta, completeaza
imediat un cec, il pune la posta si astfel considera ca
si-a achitat deplin obligatia fata de tine? Sau cel
care lasa totul deoparte, vine la tine si nu te
paraseste pana cand nu este satisfacut ca toate
nevoile tale au fost rezolvate? Si aceasta nu este
tot; el continua sa te viziteze pana cand criza este
depasita. Daca nu esti prea mandru ca sa-ti
intampini binefacatorul, sau daca hu iubesti banii
mai presus de orice, atunci cu siguranta vei prefera
mangaierea celui de-al doilea. Dumnezeu este acest
din urma prieten. El vine in inimile noastre, verifica
sertarele, vede cat sunt de goale si trimite proviziile
corespunzatoare. „Tatal vostru cel ceresc stie ca
aveti trebuinta de ele...", si le veti avea (Mt. 6.32-
33). El stie ca ai nevoie de putere sa te rogi, sa
asculti, sa suferi pentru El. Increde-te in El pentru
aprovizionarea camarii tale! Dumnezeu alege
aceasta cale de a ne asigura ca puterea noastra nu
va avea de suferit. Daca resursele ar fi lasate in
mainile noastre, noi am deveni curand falimentari.
Dumnezeu stie ca suntem slabi, precum vasele
gaurite - daca sunt umplute complet si lasate
deoparte: foarte curand, continutul se va scurge. De
aceea, el ne asaza sub fantana curgatoare a puterii
Lui si in mod constant El o umple. in aceasta consta
sursa pe care Dumnezeu a oferit-o Israelului in
pustie: El a lovit stanca si nu numai ca setea lor a
fost potolita pentru moment, dar apa s-a
transformat intr-un izvor, astfel incat ei nu se vor
mai plange de lipsa apei. Aceasta stanca era Cristos.
Fiecare credincios are spatele protejat de Cristos,
care-1 insoteste in orice loc, dandu-i putere in orice
imprejurare si incercare. 4. Natura lui Dumnezeu in
concluzie, crestinul trebuie sa se bazeze pe puterea
divina deoarece aceasta are ca urmare inaintarea
gloriei lui Dumnezeu (Ef. 1.4, 12). Tu L-ai socoti
destul de generos pe Dumnezeu, daca ti-ar oferi
resurse pentru o viata din Sine si apoi te-ar lasa sa-ti
administrezi propriul Lui cont. Dar El este mai
minunat, deoarece ti-a deschis un cont pe numele
tau. Acum tu trebuie sa intelegi nu numai ca
puterea ta vine de la Dumnezeu, dar si ca esti in
permanenta dator pentru fiecare consum de putere
in mefsul tau de crestin. Cand un copil calatoreste
cu parintii sai, toate cheltuielile sunt acoperite de
tatal lui - nu de el insusi. Tot astfel, nici un
sfant care va 35 ajunge in cer nu va putea
spune: ,Acesta este cerul pe care l-am creat prin
taria puterii mele". Nu, Ierusalimul ceresc este
cetatea al carei mester si ziditor este Dumnezeu"
(Evr. 11.10). Fiecare har este o piatra in acea cladire,
piatra de capatai asezata in glorie. Intr-o zi sfintii vor
vedea lamurit ca Dumnezeu a fost nu numai
Fondatorul, dai si Cel ce a binevoit sa duca la bun
sfarsit lucrarea. Slava lucrarii nu va fi impartita, o
parte lui Dumnezeu si o alta creaturii, ci toata va fi
acordata lui Dumnezeu. UN AVERTISMENT SOLEMN
Rezida puterea crestinului in Domnul si nu in el
insusi? Daca da, atunci cu siguranta persoana care
nu-L are pe Cristos trebuie sa fie saraca,
neputincioasa pentru a face ceva pentru propria-i
mantuire. Daca un pom verde nu se poate dezvolta
fara seva ce-o extrage din radacina, cum ar putea
un ciot dezradacinat sa renasca prin el insusi? Cu
alte cuvinte, daca un crestin plin de harul lui
Dumnezeu trebuie in permanenta sa se bazeze pe
puterea Lui, atunci cu siguranta ca cel lipsit de harul
lui Dumnezeu, mort in pacate si faradelegi, nu
poate crea o astfel de putere in el insusi. A ramane
neinviorat inseamna a fi neputincios. „Pe cand eram
noi inca fara putere, Cristos, la vremea cuvenita, a
murit pentru cei nelegiuiti" (Rom. 5.6). Curentul
numit umanism a fost multa vreme depozitarul
mandriei omului. Acesta se mandreste cu puterea si
intelepciunea lui proprie si-1 curteaza cu
promisiunea unor mari realizari actuale, iar mai
tarziu cu cerul. Dumnezeu insusi a imprastiat astfel
de constructori ai Turnului Babei si Si-a proclamat
suveranitatea pentru eternitate. Vor fi uimiti pentru
vecie acei fii ai mandriei, care se incred in puterea
firii, precum acel om care crede ca prin caramizile si
mortarul abilitatilor sale si-ar putea croi un drum
spre cer! Tu, care te afli inca in starea ta fireasca, te
vei intelepti in vederea manturii? Atunci, incepe
prin a te socoti un om neintelept in ochii tai.
Renunta la aceasta intelepciune omeneasca ce nu
poate-intelege lucrurile duhovnicesti si roaga-L pe
Dumnezeu sa-ti dea intelepciune, cea pe care El o
daruie fara mustrare (Iac. 1.5). Iata un indemn
pentru crestini: stiind ca puterea ta este in
Dumnezeu si nu in tine insuti, ramai smerit - chiar si
cand Dumnezeu te bine-cuvinteaza si te foloseste
mai mult. Aminteste-ti atunci cand porti cel mai bun
costum, cine 1-a facut si cine a platit pentru el!
Harul lui Dumnezeu nu este nici lucrarea mainilor
itale, nici meritul tau. Cum te poti mandri cu ceea ce
n-ai cumparat? Daca delapidezi puterea lui
Dumnezeu si ti-o insusesti, El curand va face un
control si va lua inapoi ceea 14 ce I-a apartinut
numai Lui. Chiar atunci cand intr-un mod generos te
sustine spiritual, El pastreaza contul pe numele Lui,
si te poate reduce dintr-o data la saracie spirituala,
in caz ca deturnezi harul Sau. Asadar, umbla smerit
inaintea lui Dumnezeu si foloseste cum se cuvine
puterea pe care o ai, aducandu-ti aminte ca este o
putere data cu imprumut. Oare ce om va risipi un
lucru pe care 1-a obtinut in urma propriei sale
cereri? Sau cine va da unui cersetor risipitor ceea ce
deja i-a fost dat? Cum vei putea sa-L privesti in fata
pe Dumnezeu si sa ceri mai mult daca tu risipesti
ceea ce deja ai primit cu atata darnicie? IV. INDEMN
DE A NE INSUSI „PUTEREA TARIEI LUI" Pavel
continua cu indemnul sau, punand accent pe sursa
tariei noastre: „...si ih puterea tariei Lui". in acelasi
timp se ivesc doua intrebari in mintea noastra:
prima, ce se intelege prin „puterea tariei Lui"; iar a
doua, cum poate cel credincios sa-si insuseasca
aceasta putere? CE ESTE „PUTEREA TARIEI LUI"?
intr-un mod simplist, aceasta fraza ar insemna
puterea Lui mareata. Se aseamana cu un alt pasaj,
„spre lauda slavei harului Sau" (Ef. 1.6), care
inseamna „spre lauda gloriosului Sau har". Uneori,
Domnul este descris ca „puternic si maret", alteori
ca „atotputernic". Ceea ce conteaza este ca noi sa
intelegem semnificatia puterii nemarginite a lui
Dumnezeu. INSUSIREA PUTERII LUI DUMNEZEU
Cum abordeaza un credincios sursa lui de putere? A
ramane in puterea tariei Domnului necesita doua
acte de credinta. in primul rand, trebuie sa ai ferma
convingere ca puterea Domnului este nemarginita.
Acesta este un adevar fundamental. in al doilea
rand, tu nu trebuie sa crezi ca Dumnezeu este
numai atotputernic, ci si ca aceasta putere
nemarginita a Lui este angajata in apararea ta.
Dumnezeu asteapta ca tu sa intampini fiecare
incercare, fiecare ispita, sprijinit de bratul Sau. Dupa
cum un tata care merge pe o carare aspra ofera
mana copilului sau, tot asa Dumnezeu isi ofera
puterea Lui, pentru ca credinta sfintilor Sai sa se
poata prinde de ea. Dumnezeu a facut acest lucru
pentru Avraam, Isaac si Iacov, a caror credinta a fost
incercata mai presus de a celorlalti sfinti dinainte
sau dupa ei - deoarece nici unul din lucrurile mari
promise de Dumnezeu nu s-a implinit in timpul vietii
lor pe pamant. 37 Atunci, cum S-a facut Dumnezeu
cunoscut inaintea lor? Prin tniltlsurca acestei
insusiri a puterii Lui (Ex. 6.3). Aceasta era tot ce
aveau pentru a se mentine in picioare. Ei au trait
linistiti si au murit triumfatori. IflsAnd promisiunea
ca mostenire copiilor lor. Deoarece Dumnezeul
atotputernic promitea, ei niciodata nu s-aU indoit.
TREI MOTIVE PENTRU ANE INCREDE IN PUTEREA LUI
DUMNEZEU 1. Marturia Lui din trecut De-a lungul
istoriei, Dumnezeu Si-a dovedit maretia puterii Lui,
si totusi nu este usor sa crezi ca Dumnezeu este
atotputernic. Moise insusi a reprezentat o stea a
celei mai inalte marimi a harului. Si totusi observa
cum credinta lui tremura pana ce isi invinge
indoielile. El ii spunea lui Dumnezeu: „Sase sute de
mii de oameni care merg pe jos alcatuiesc poporul
in mijlocul caruia sunt eu, si Tu zici: «Le voi da carne
si vor manca o luna intreaga!» Putem taia oare
atatea oi si atatia boi ca sa le ajunga?" (Num.
11.21, 22). Pentru moment, acest om sfant a
pierdut din vedere puterea nemarginita a lui
Dumnezeu si a inceput sa se intrebe cum ar putea
Dumnezeu sa-Si tina cuvantul. La fel de bine el ar fi
putut sa spuna ceea ce gandea cu adevarat: „O,
Doamne, oare nu-Ti supraestimezi puterea de data
aceasta? Ceea ce ai promis nu se poate realiza". Din
acest motiv, Dumnezeu Se explica astfel: „Domnul a
raspuns lui Moise: «Nu cumva s-a scurtat oare mana
Domnului?»" (v. 23). Acelasi lucru s-a intamplat si
cu Maria din Noul Testament: ,Doamne, daca ai fi
fost aici, n-ar fi murit fratele meu" (Ioan 11.32). La
care Marta a adaugat: ,Doamne, miroase greu" (v.
39). Amandoua erau femei evlavioase si totusi
aveau indoieli serioase cu privire la marimea puterii
lui Cristos. Prima L-a limitat la spatiu - „daca ai fi
fost aici..." ca si cum Cristos n-ar fi putut salva viata
lui Lazar decat daca ar fi fost acolo. Cea de-a doua l-
a limitat la timp - „acum miroase..." ca si cum
Cristos ar fi intervenit prea tarziu, iar mormantul nu
si-ar fi putut elibera prizonierul la porunca Lui. in
ciuda necredintei lor. Dumnezeu S-a dovedit
credincios. Acum, crestine, inainte de a scoate in
relief defectul credintei lor, poate ca ar trebui sa
verifici lipsurile credintei tale. Sa nu ai o parere prea
inalta despre tine insuti incat sa gandesti ca credinta
ta nu are nevoie de eforturile tale continue pentru
a-ti insusi puterea nemarginita 15 a lui Dumnezeu.
Daca acesti eroi ai credintei s-au luptat impotriva
acestui gen de ispita, cum ai putea fi tu atat de
increzator? 2. Dilema ta prezenta in clipa incercarii,
tu nu poti rezista fara puterea lui Dumnezeu.
Provocarea este mai presus de taria omeneasca.
Presupune doar ca toata puterea ta este deja
angajata sa-ti apere sufletul impotriva ispitei, iar
Satan incearca sa darame hotararea ta: ce vei face?
Nu trebuie sa te alarmezi. Precum omul din pilda,
care cerea paine vecinului sau la miezul noptii,
trimite-ti credinta sa strige la fereastra lui
Dumnezeu, iar Cel ce este credincios legamantului
Sau iti va raspunde. Cand credinta se prabuseste, iar
sufletul nu are pe cine sa trimita dupa interventia
divina, batalia este pierduta, iar Satan va putea pasi
pragul. Nu dispera cand esti in mijlocul incercarii!
Credinta este un dar tenace. De vreme ce sufletul
tau gol nu neaga puterea lui Dumnezeu, acest curier
- credinta - va strabate un drum incercat spre tron.
indoiala ologeste credinta, dar nu o distruge. intr-
adevar, chiar daca pui la indoiala indurarea lui
Dumnezeu si te intrebi daca-ti va veni in ajutor,
credinta va croi drumul spre El, fie si intr-un mod
sovaielnic. Iar mesajul transmis de ea va fi: „Daca
voiesti, poti sa ma curafesti". Dar daca ajungi la
concluzia ca Dumnezeu nu poate ierta sau mantui,
nu-fi poate veni in ajutor, atunci aceasta loveste
credinta. Apoi sufletul se va prabusi la picioarele
Satanei, prea ranit pentru a mai putea tine usa
inchisa acestei ispite. Aminteste-ti aceasta: cel care
isi abandoneaza credinta in toiul luptei spirituale
poate fi comparat cu omul nechibzuit care arunca
galeata de indata ce fantana seaca. 3. Dorinta Lui
vesnica Dorinta Tatalui a fost si va ramane mereu ca
noi sa ne incredem numai in El. Dumnezeu
porunceste sa fie numit Cel Atotputernic; El insista
ca noi sa ne punem increderea in El. Cel care asculta
de tatal sau este un copil intelept. Oamenii pot fi
numiti intelepti, milosi, puternici; dar numai
Dumnezeu este Atotstiutor, plin de indurare,
Atotputernic. Daca lasam deoparte acest prefix tot,
atunci noi il poreclim pe Dumnezeu si ii vom da un
nume omenesc, la care El nu va raspunde. Insistenta
Lui asupra acestui lucru este accentuata in cateva
moduri: in primul rand, in porunca stricta de a-L
slavi pentru puterea Lui. El a clarificat acest lucru in
convorbirile Lui cu oamenii si anume ca toata
puterea este a Lui si ca nu va imparti cu nimeni
slava Sa: Nu va temeti de ce se teme el, nici nu va
speriati...[ci] sfintiti pe Domnul 39 ostirilor" (Is. 8.12,
13). Si nu numai cand isi arata puterea Lui
miraculoasa. in clipa cea mai neagra, in
imprejurarile cele mai neplacute, credinta trebuie
sa alerge la Tatal cu lauda pentru maretia Lui.
Totodata, disciplina severa pe care El o
administreaza cand ne pierdem credinta in El ne
arata importanta recunoasterii omnipotentei Lui.
Credinta noastra este atat de importanta pentru
Dumnezeu, incat, uneori, El isi va pedepsi copiii
cand se vor clatina in aceasta privinta. El asteapta ca
noi sa ne incredem in El chiar si atunci cand ne
prabusim prin standardele noastre proprii. Noi nu
trebuie sa argumentam; trebuie sa ne supunem si
sa ne agatam de promisiunea puterii data de El
pentru noi. Zaharia doar l-a intrebat pe inger: „Din
ce voi cunoaste lucrul acesta? Fiindca eu sunt
batran si nevasta-mea este inaintata in varsta?" (Lc.
1.18). Si pentru ca a indraznit sa puna la indoiala
largimea puterii lui Dumnezeu, a fost lovit imediat
cu mutenie. Dumnezeu doreste ca toti copiii Lui sa
creada Cuvantul Sau si sa nu puna la indoiala
puterea Sa. Ceea ce a facut remarcabila credinta lui
Avraam a constat in faptul ca el era „deplin
incredintat ca [Dumnezeu] ce fagaduieste poate sa
si implineasca" (Rom. 4.21). Adesea, pentru a ne
intari credinta, Domnul intervine de partea copiilor
Lui prin mijloace minunate. Uneori El ingaduie sa se
ridice o forta care sa ni se impotriveasca, pentru ca
exact la momentul potrivit, El sa-Si ridice un mai
minunat stalp de aducere aminte. Acest stalp va sta
pe ruinele a ceea ce a contestat puterea Lui. Astfel,
cand El intervine, toti trebuie sa spuna: „Oputere
nemarginita a fost aici'." Acesta a fost cazul cu
Lazar. Cristos S-a tinut departe pana cand omul a
murit, pentru a putea oferi o mai mare
demonstratie a puterii Lui. Dumnezeu a folosit
uneori.in Vechiul Testament aceeasi metoda.
Amintiti-va exodul. Daca Dumnezeu l-ar fi scos pe
Israel din Egipt pe cand Iosif era bine vazut la curte,
ei probabil ar fi plecat fara probleme, in schimb,
Dumnezeu a ales eliberarea pentru vremea
imparatiei acelui faraon mandru, care ii asuprea
cumplit si isi satisfacea placerile pe seama lor, astfel
incat copiii Lui sa cunoasca cu certitudine cine i-a
eliberat. Interventia prompta a lui Dumnezeu este o
confirmare ca tu poti crede ca puterea Lui
nemarginita iti apartine, fiind
angajata in apararea si ajutorul tau in incercari
si ispite. Dumnezeu i-a scos pe copiii lui Israel in
chip miraculos din Egipt; dar apoi i-a lasat pe partea
cealalta a Marii Rosii sa-si gaseasca drumul spre
Canaan prin indemanarea si puterea lor? Nu,
,JDomnul Dumnezeu [i-a] purtat cum poarta un om
pe fiul sau pe tot drumul pe care [ei] au mers" (Dt.
1.31). 40 Dumnezeu pune in om dorinta de a iesi din
ghearele Satanei, apoi il scoate din Egiptul
duhovnicesc prin harul Sau innoitor. Cand cel sfant
merge pe drumul sau si intreaga tara se razvrateste
impotriva lui, cum va putea trece in siguranta
granitele dusmanilor lui? insusi Dumnezeu il va
incorpora in armata puterii Lui vesnice. Noi „suntem
paziti de puterea lui Dumnezeu, prin credinta,
pentru mantuire" (I Pet. 1.5). Puterea lui Dumnezeu
reprezinta acel umar al lui Cristos care te poarta pe
tine, oaia Lui pierduta, spre staul - bucurandu-Se in
drumul Sau (Lc. 15.5). Bratele vesnice ale puterii Lui
sunt aripi de vultur, care te duc cu blandete si in
siguranta in glorie (Ex. 19.4). CINCI LUCRURI CARE
GARANTEAZA PUTEREA LUI DUMNEZEU 1. inrudirea
Lui cu sfintii Puterea lui Dumnezeu este de partea
sfintilor Sai datorita legaturii Lui cu ei. Tu esti fiul Lui
drag si majoritatea parintilor au grija de copiii lor.
Pana si gaina prostuta se grabeste sa-si stranga
puiul sub aripi cand apare pericolul. Cu cat mai mult
Dumnezeu, Care este un tata cu sentimente atat de
profunde fata de creaturile Lui, isi va folosi puterea
pentru a te apara? O mama, stand in casa, aude
deodata un tipat venind de afara si recunoscand
glasul, spune imediat: ,JEste copilul meu!" Ea lasa
totul si alearga la el. Dumnezeu raspunde cu o inima
de mama la strigatele copiilor Lui. 2. Dragostea Lui
duioasa pentru sfinti Dragostea lui Dumnezeu
pentru sfintii Sai pune la lucru puterea Lui. Cel care
beneficiaza de inima lui Dumnezeu nu va fi lipsit de
bratul Lui. Dragostea mobilizeaza toate celelalte
sentimente si pune in actiune toata energia omului.
Tot astfel, dragostea lui Dumnezeu activeaza toate
celelalte atribute ale Sale: toate sunt gata sa faca ce
doreste Dumnezeu. Dumnezeu ia aminte la toate
fapturile Sale, dar sufletul credincios este obiectul
dragostei Lui speciale acea dragoste cu care il
iubeste pe Fiul Sau (Ioan 17.26). Cand un suflet
crede, atunci scopul lui Dumnezeu cu privire la el
-cel pe care in Cristos l-a ales inainte de intemeierea
lumii - este adus la indeplinire. iti poti imagina
dragostea pe care o are Dumnezeu fata de copilul
Sau, pe care l-a purtat atat de mult in pantecele
scopului Sau vesnic? Daca Dumnezeu Si-a gasit
placere in planul Lui, inainte de a fi intocmit lumea
prin cuvantul Sau, cu cat mai mult va gasi placere sa
16 marturiseasca despre rodul muncii Lui: sufletul
credincios. Aducand la indeplinire atat de departe
vointa Lui, Dumne/eu isi va ridica cu siguranta toata
puterea pe care o are de partea credinciosului, mai
degraba decat sa fie lipsit de slava Lui in cei numai
cativa pasi spre casa. Dumnezeu ne-a aratat cat de
mult.valoreaza un suflet prin pretul pe care l-a
platit. L-a costat foarte mult, si nu ar putea renunta
asa de usor la ceea ce a obtinut atat de greu. El a
dat sangele Fiului Sau pentru a te cumpara si-Si va
cheltui toata puterea pentru a te pastra. Ca parinte
pamantesc, tu te bucuri sa vezi calitatile tale
imprimate in copiii tai. Dumnezeu, Parintele
desavarsit, asteapta cu nerabdare sa-Si vada
atributele reflectate in sfintii Sai. Datorita acestui
chip al lui Dumnezeu reflectat in tine se infurie
iadul; datorita lui, demonii isi arunca sabiile lor cele
mai puternice. Cand Dumnezeu te apara, totodata
Se apara pe Sine insusi. Acum, stiind ca lupta ii
apartine lui Dumnezeu, cu siguranta ca El nu te va
lasa sa mergi la razboi pe cheltuiala ta! 3.
Legamantul Lui vesnic Legamantul lui Dumnezeu
este legat de puterea Lui nemarginita. El
pecetluieste fagaduinta cu propria Sa mana, astfel
ca ea va ramanea in picioare, precum Ierusalimul
inconjurat de munti. Dupa cum ii este Numele, asa
este si natura Lui - un Dumnezeu care-Si tine
legamantul pe vecie. El nu Se imparte, cateva
faramituri unuia, altuia o bucatica -precum cel ce
hraneste vrabiile. El iti permite sa-ti insusesti ce
este al Lui. El face legamant cu fiecare credincios.
Daca unii ar fi fost lasati sa lupte prin puterile lor,
cel puternic ar fi rezistat in lupta, dar cel slab ar fi
cazut. Dar, intemeiati pe legamantul Sau, toti sunt
in siguranta -deoarece toti se sprijina pe puterea
tariei Lui. 4. Asumarea raspunderii Din moment ce
Dumnezeu cere ca noi sa avem credinta, El este
obligat sa demonstreze ca este demn de incredere.
Toate fagaduintele Lui sunt Da si Amin; prin urmare.
El S-a angajat sa-Si foloseasca puterea pentru
apararea noastra. Unde ar putea fugi cineva care
este intr-o nevoie sau in pericol din partea
pacatului, a Satanei sau a instrumentelor sale, daca
nu la Dumnezeu? „Ori de cate ori ma tem", spunea
David, „eu ma incred in Tine" (Ps. 56.3). Cand te
ascunzi in Dumnezeu, poti sta linistit ca El nu te va
trada vrajmasului. Dorinta ta de dependenta fata de
El trezeste, la fel de sigur, puterea Lui nemarginita
pentru a te apara, precum tipatul unui nou-nascut
trezeste mama, indiferent cat este ceasul. El a
depus cel mai mare juramant care ar fi putut iesi de
pe buzele Lui sfinte: si anume ca toti cei care vor
cauta refugiul in El, vor gasi o puternica mangaiere
(Evr. 6,17, 18). Acest lucru ar trebui sa dea imbold
credintei tale pentru a astepta limanul dorit cand
ceri protectia lui Dumnezeu. Facandu-Si Numele si
fagaduintele asemenea unui turn intarit, Dumnezeu
isi cheama poporul in locuintele Sale si il asteapta sa
intre si sa se simta ca acasa. 5. Mijlocirea Fiului Sau
Prezenta si activitatea lui Cristos in cer ii amintesc
lui Dumnezeu de neclintitul Sau angajament, acela
de a-i proteja pe sfinti. Ne-a fost promis ca urta din
lucrarile pe care Mantuitorul le va indeplini in cer va
fi cea de mijlocire pentru noi inaintea Tatalui.
Mijlocirea este de fapt o slujba a indurarii fata de
credinciosi, pentru ca ei sa poata primi tot ce vor
avea* nevoie pentru aducerea la indeplinire a tot
ceea ce a promis Dumnezeu. Isus Cristos este
Ambasadorul nostru
care vegheaza ca intre Dumnezeu si noi totul sa
fie implinit in mod corespunzator legamantului. Desi
Cristos beneficiaza de o pozitie slavita langa Tatal si
Se afla in siguranta, la adapost de furtuna, totusi
copiii Lui sunt lasati sa lupte cu Satart. Ei raman in
inima Lui si nu vor fi parasiti nici o clipa. Observati
cat de repede a fost turnat Duhul Sfant peste
apostoli, dupa inaltarea Lui. Aproape imediat ce Si-a
ocupat locul la dreapta Tatalui, Cristos a trimis
Duhul Sfant pentru a-i mangaia nu numai pe primii
crestini, ci pe toti credinciosii pana la revenirea Sa.
PRILEJURI PENTRU FOLOSIREA PUTERII LUI
DUMNEZEU Odata ce intelegi ca puterea
nemarginita a lui Dumnezeu este la dispozitia ta, vei
inceta sa te ingrijorezi cu privire la lupta cu
Vrajmasul. Nici un asalt nu este prea puternic
pentru a-L coplesi pe Dumnezeu si nimeni nu va
trece frontiera fara permisiunea Lui. Diavolul a fost
destul de siret, incat inainte sa-si lanseze atacul
impotriva lui Iov, a cerut lui Dumnezeu sa inlature
protectia de care acesta beneficia dar, in general,
oamenii nu sunt atat de incredintati de puterea lui
Dumnezeu. Propria lor orbire sufleteasca ii insala,
facandu-i sa creada ca asaltul asupra credinciosului
este doar impotriva omului. Ei n-ar putea vedea mai
departe de propriul nas, si totusi se vor indrepta
tinta spre cel sfant, asteptand sa-1 termine repede.
Ei nu cunosc ca trupele de rezerva ce-1 apara pe cel
sfant sunt inepuizabile - deoarece ele nu pot fi
blocate de altcineva decat de Dumnezeu insusi. 17
Egiptenii credeau ca l-au prins pe Israel in cursa
cand l-au vazut marsaluind in mod periculos spre
mare. „S-au ratacit prin tara", se mandrea Faraon
(Ex. 14.3). Si asa li s-ar fi intamplat, dar puterea
nemarginita a Iui Dumnezeu a intervenit si i-a
scapat. Dar n-au trecut bine acest obstacol, ca s-au
trezit in pustie, fara nimic altceva decat un acoperis
deasupra capului lor. Si totusi au trait aici 40 de ani,
fara a face comert sau agricultura, fara a cersi sau a
jefui vreun popor vecin. Oare exista ceva ce puterea
Lui nemarginita n-ar putea face pentru a ne pazi de
mania si puterea dusmanilor nostri, fie ei oameni
sau demoni? Scriptura este plina pana la refuz de
dovezi ale atotputerniciei lui Dumnezeu. Dupa cum
puterea Lui a stat intre israeliti si egipteni, tot asa ea
a marsaluit cu Iosua spre Ierihon si s-a impotrivit lui
Goliat in Valea Tere-bintilor. Aceeasi putere a scos
duhul necurat din omul posedat de Diavol din
tinutul Gadarenilor si l-a adus la viata pe fiul
vaduvei. Oare, astazi, aceasta putere este mai slaba
sau sunt dusmanii nostri mai puternici? Cu siguranta
ca nu, desi oamenii rai ai zilelor noastre par mai
indrazneti decat dusmanii sfintilor de demult. Apoi,
uneori ei fug la aparitia lui Dumnezeu in mijlocul
poporului Sau, pe cand astazi multi l-ar acuza mai
degraba pe Satan de infrangerea lor, decat sa
recunoasca interventia lui Dumnezeu. Tu poti fi
mangaiat, cunoscand ca Dumnezeu ii iubeste atat
de mult pe sfintii Sai incat nu va ezita sa dea
popoare intregi pentru rascumpararea lor, daca asa
hotaraste providenta Lui. El a despicat pantecele
Egiptului tocmai pentru a salva viata copilului Sau
Israel (Is. 43.3). Manifestarile permanente ale
puterii lui Dumnezeu de partea copiilor Sai
contrasteaza puternic cu starea de neputinta a celor
fara Cristos. Puterea nemarginita a lui Dumnezeu
este un vas deosebit. Dupa cum Si-a aratat-o fata de
Avraam si Moise, tot asa El o ofera sfintilor din
toate timpurile. Si in timp ce ei vor manca pe
saturate, pacatosul obraznic va merge sa cerseasca.
El nu va putea beneficia decat de o picatura de
putere divina. Prin slujitorul Sau Isaia, Dumnezeu ii
avertizeaza pe cei pacatosi: „Iata ca robii Mei vor
manca, iar voi veti flamanzi; iata ca robii Mei vor
bea, dar voua va va fi sete" (Is. 65.13). Puterea lui
Dumnezeu pentru a ierta este nemarginita, dar El
nu si-o va folosi pentru un pacatos lipsit de rusine.
El poate sa mantuiasca si sa ajute la vreme de
nevoie, dar daca tu nu te-ai pocait, cum poti sa
astepti ajutorul Lui? Aceeasi putere, pe care
Dumnezeu o foloseste pentru mantuirea
credinciosului, o va intrebuinta la condamnarea ta,
deoarece El a jurat ca va distruge orice suflet care
nu se pocaieste. 44 Oare ce somnifer le ofera Satan
sufletelor nemantuite? Oare cum pot adormi ele
atat de repede, dupa ce au fost avertizate cu privire
la consecintele ignorarii ultimatului plin de har al lui
Dumnezeu? Pacatosule, Satan te poate insela cu
presupunerea ca pentru a refuza indurarea lui
Dumnezeu ai nevoie de intelepciune si curaj, dar, de
fapt, acesta reprezinta ultimul act al nebuniei.
Destinul tau vesnic atarna de Dumnezeu. Daca nu
rezolvi acum problema ta cu El, va trebui ca mai
tarziu sa raspunzi invinuirilor Sale. Ia aminte la
aceasta: „Grozav lucru este sa cazi in mainile
Dumnezeului cel viu!" (Evr. 10.31). Cat despre tine,
omule sfant, intareste-te in cunostinta faptului ca
bratul puternic al lui Dumnezeu se intinde spre tine
cu dragoste, nu cu manie. Cu aceeasi credinta care
iti spune de existenta lui Dumnezeu, crede si acest
lucru: puterea Lui nemarginita este prietenul tau
sigur. in urmatoarele imprejurari, tu o poti supune
testului. 1. Cand esti doborat de pacat Tu poti fi
absolut sigur ca nici un pacat nu este atat de
puternic incat sa inabuse puterea lui Dumnezeu.
Unul Atotputernic face mai mult decat multi
„puternici"! El Si-a aratat de nenumarate ori dorinta
prompta de a te salva. Oare cum a procedat El cand
a fost provocat de pacatele poporului Sau? El a
elaborat o scumpa fagaduinta: „Nu voi lucra dupa
mania Mea aprinsa" spune El. Si de ce nu? „Caci Eu
sunt Dumnezeu, nu un om" (Osea 11.9). Ca si cum
ar fi spus: Jnv voi arata atotputernicia indurarii
Mele!" Cine se poate indoi de omnipotenta lui
Dumnezeu? Noi stim ca daca El vrea, are putere sa
ierte. Dar pentru cel credincios exista o mangaiere
mai mare decat aceasta: in legamantul Sau sta scris
sa ierte. Dupa cum nimeni nu-L poate obliga pe
Dumnezeu, decat El insusi, tot astfel nimeni nu
poate desface legamantul pe care l-a facut cu El
insusi. Iata cuvintele Lui: „[Eu] nu voi obosi iertand"
(Is. 55.7). Cu alte cuvinte: „in indurarea Mea, Eu voi
sterge toate pacatele voastre si voi cheltui tot ce
am, ca nu cumva sa se spuna ca bunatatea Mea este
biruita de raul vostru". Deci, cand Satart te
inspaimanta cu acuzatiile lui ingrozitoare impotriva
sufletului tau, tu poti spune cu incredere:
„Dumnezeu este Cel care ma indreptateste si
nimeni altul. EI mi-a promis ca-mi va schimba viata
daca ma voi supune
Lui. Si-a calcat El vreo fagaduinta? Asadar, m-am
supus Lui ca unui Creator credincios". 18 2. Gand
esti coplesit de ispita Daca te temi ca intr-o zi vei
cadea prada ispitei, apuca acum puterea lui
Dumnezeu si intareste-te pentru a rezista. Crede ca
vei fi biruitor in ziua incercarii. Tatal tau te priveste
indeaproape in timp ce tu lupti in vale; strigatele
tale il determina sa vina alergand. .Cand era asuprit
de dusmani, Iosafat a strigat dupa ajutor si Domnul
l-a scapat (II Cr. 20). Cand esti strivit si tu poti fi la
fel de sigur de ajutorul Lui. Adu-I deseori aminte de
fagaduinta Lui: JPacatuI nu va mai stapani asupra
voastra" (Rom. 6.14). Desi cuvantul atotputernic nu
se gaseste in versetul anterior, el se subintelege aici
ca si in fiecare fagaduinta. Spune sufletului tau:
„«Pacatul nu va mai stapani asupra ta», spune
Dumnezeul Atotputernic!"'Acum, daca te
adapostesti sub acest atribut, trebuie sa stai la
umbra lui. La ce ne va folosi umbra unei stanci
inalte, daca noi stam in soare? Aceasta vrea sa
spuna ca, daca ne indepartam de protectia lui
Dumnezeu, aventurandu-ne in focul ispitei, sa nu ne
miram cand credinta noastra va slabi, iar noi ne vom
impiedica si apoi vom cadea in pacat. Prin noi
insine, noi suntem slabi; puterea noastra se afla in
stanca atotputerniciei lui Dumnezeu. Aceasta af
trebui sa fie locuinta noastra permanenta. 3. Cand
esti apasat de datoria crestina Probabil vei
considera chemarea ta prea grea pentru credinta ta
slaba. Pentru a gasi putere, priveste la Dumnezeu.
Cand te-ai saturat de munca ta si esti gata sa fugi,
precum Iona, incurajeaza-te cu cuvintele rostite de
Dumnezeu lui Ghedeon: „Du-te cu puterea aceasta
pe care o ai... Oare nu te trimit Eu?" (Jud. 6.14).
incepe lucrarea pe care ti-a dat-o Dumnezeu si
puterea Lui va fi cu tine; poti fugi de lucrare, dar sa
stii ca puterea lui Dumnezeu va fi impotriva la.
Pentru a-Si aduce inapoi slujitorul fugar, El va
trimite o furtuna sau alte lucruri impotriva ta. Esti
chemat sa suferi? Nu fi clatinat de teama.
Dumnezeu cunoaste limitele puterii tale. EI va aseza
povara pe umerii tai astfel incat cu greu o vei Simti.
Si totusi El nu este multumit. Ochiul Lui te priveste
mereu si cand te datini, El te ridica - pe tine si
povara - si te duce la loc sigur: te vei cuibari la sanul
fagaduintei Lui: „Si Dumnezeu, Care este credincios,
nu va ingadui sa fiti ispititi peste puterile voastre; ci,
impreuna cu ispita, a pregatit si mijlocul sa iesiti din
ea..." (I Cor. 10.13). Cum te poti nelinisti cand esti
cuprins in legamantul Lui? Tatal tau ceresc este atat
de dornic sa aiba grija de tine, incat in timp ce tu
ceri doar o farama de pace si bucurie, El doreste sa-
ti deschida 46 larg gura pentru a o putea umple.
Culcat ceri mai des, cu atat mai bine; si cu cat ceri
mai mult, cu atat El te primeste cu bunavointa.
Grabeste-te acum. Cerceteaza-ti in intregime inima
si aduna toate slabiciunile tale. Asaza-le inaintea
Celui Atotputernic, dupa cum femeia vaduva a
asezat vasele goale inaintea profetului. Asteapta
miracolul eliberarii din partea resurselor nelimitate
ale lui Dumnezeu. Daca ai mai multe vase de adus,
toate pot fi umplute. Dumnezeu are suficienta
putere pentru a darui, dar nu pentru a Se dezice. in
aceasta privinta, insusi Atotputernicul este slab
(spun aceasta cu reverenta). Chiar si un copil din
familia Lui, fie el cel mai slab, care poate sopti doar:
„Tata!", II poate coplesi. Nu ingadui niciodata ca
slabiciunea credintei tale sa te tina departe de
Dumnezeu. Privirea cea mai palida si obrajii cei mai
slabi ai credintei, dragostei si rabdarii tale vor misca
inima Lui si vor aduce un argument puternic pentru
a te ajuta. PATRU MOTIVE PENTRU CARE PUTEREA
LUI DUMNEZEU SE ASCUNDE UNEORI Dar", ar putea
spune un suflet deprimat, „eu m-am rugat de
nenumarate ori pentru putere impotriva ispitei - si
pana astazi mainile mele tot slabe sunt! Oricat de
mult as incerca, tot nu pot rezista. Daca intr-adevar
puterea lui Dumnezeu este preocupata de nune, de
ce nu sunt biruitor in viata de credinta?" 1. Se poate
ca tu sa fi neglijat puterea lui Dumnezeu Verifica
inca o data si vei putea gasi, fara sa te indoiesti, o
anumita putere ascunsa pe care mai inainte nu ai
remarcat-o. Probabil te-ai rugat si ai asteptat ca
Dumnezeu sa-ti raspunda intr-un anumit mod, dar
in timp ce il asteptai de la fereastra din fata, El S-a
strecurat pe usa din spate. Iata ce vreau sa spun: tu
ai asteptat o eliberare rapida din incercare, dar, in
schimb, Dumnezeu ti-a dat putere sa te rogi mai cu
ardoare. Oare aceasta nu inseamna nimic? Orice
medic iti va spune: „Cu cat tipatul este mai puternic,
cu atat copilul este mai puternic". Si nu numai atat,
dar nu gasesti ca acum ai o putere de lepadare de
sine mai mare? Cu alte cuvinte, oare nu cresti tu in
smerenie, datorita acestui tepus infipt in came?
Daca asa stau lucrurile, tu ai luptat cu un adversar
puternic - mandria ta - si ai luptat bine! Oare ce este
mai greu sau mai impotriva firii decat sa-ti fortezi
mandria sa ingenuncheze inaintea lui Dumnezeu?
18 2. Se poate ca Dumnezeu sa fi amanat cu un scop
puterea Lui Daca ai asteptat atat cat ai putut si
Dumnezeu inca nu tia raspuns, nu lasa ca
nerabdarea ta sa-L acuze de nepasare. Dimpotriva,
spune-ti tu insuti: „Tatal meu este mai intelept
decat mine. El va trimite ce voi avea nevoie, cand
voi avea nevoie. Eu stiu ca daca acum EI nu
intervine, este numai pentru ca El stie ce este mai
bine pentru mine." Unul din motivele pentru care
eliberarea intarzie este sa dea credintei tale
posibilitatea de a se intari. Cand o mama isi invata
copilul sa mearga, ea sta la mica distanta de el si isi
intinde mainile, indemnandu-1 sa porneasca. Acum,
daca si-ar exercita puterea si s-ar indrepta spre
copil, aceasta nu i-ar fi de folos, deoarece picioarele
lui nu s-ar misca. Dar daca ea il iubeste, il lasa acum
sa sufere putin pentru a-i asigura sanatatea de mai
tarziu. Tot astfel, deoarece Dumnezeu isi iubeste
copiii, El ingaduie uneori ca ei sa lupte, pentru a-si
intari picioarele credintei lor instabile. Nu numai
atat, dar El poate folosi incercarile si ca un prilej
pentru noi si marete manifestari ale puterii Lui.
Presupune ca un copil se clatina pe marginea unui
rau, aluneca si este intr-un mare pericol. Ce face
mama lui? Ea alearga imediat
pentru a-1 salva! Si niciodata bratele ei nu i s-au
parut mai puternice si nici imbratisarea mai
mangaietoare decat in acea imprejurare. Tu ai
putea fi un suflet sarac, fricos, slab in credinta si
intotdeauna gata sa te scufunzi; si totusi, cu multe
lipsuri, harul tau a supravietuit pana acum. Oare
exista o mai mare demonstratie a puterii lui
Dumnezeu decat sa vezi o astfel de corabie subreda,
clatinata de furtuni, trecand peste o armata de
pacate si demoni, ajungand in cele din urma in
portul salvarii lui Dumnezeu? Ce tribut acordat
puterii Lui, pentru ca un vas asa de slab sa invinga
toate navele de lupta ale Satanei! 3. Cauza opririi
binecuvantarii poate fi in tine insuti Daca atunci
cand ceri eliberarea, inima ta nu este fixata in
directia corecta, puterea nu va veni. Cand simti ca
puterea lui Dumnezeu este inchisa fata de tine,
pune-ti urmatoarele intrebari: Ma incred cu
adevarat in Dumnezeu, si numai in El, pentru nevoia
mea? Sau ma incred in rezolvarea mea, a pastorului
sau in alte surse din afara? Toate acestea pot fi
bune, dar ele sunt numai slujitori ai lui Cristos. Treci
peste ei spre Stapanul insusi. Atinge-L si eliberarea
este a ta. Sunt eu multumit de puterea pe care o
am? intr-o intrecere de cursa lunga, concurentii
alearga in ritmuri diferite. Probabil ca esti
descurajat 19 cand vezi ca atat de multi din cei
puternici te depasesc in drumul spre glorie. Decat sa
strigi dupa ei, fii multumit ca totusi ai putere sa
alergi! Chiar si cel mai neinsemnat loc in armata
sfintilor este o mare onoare. Te afli in cursa? Este
numai datorita harului lui Dumnezeu; multumeste-I
pentru acest privilegiu. Adu-ti aminte de acest
lucru: oricine (chiar si cel mai slab sfant) termina
cursa este un invingator. Oare mandria mea a
impiedicat aratarea puterii lui Dumnezeu?
Dumnezeu nu-ti va oferi putere daca o folosesti in
propriul tau avantaj. El stie cat de repede esti
indepartat de El pe aripile mandriei tale. Deoarece
te iubeste, El va anula portia de putere, daca ea te
indeparteaza de la partasia cu El. El face toate
acestea spre binele tau, astfel ca atunci cand
mandria ta zace abia rasufland, tu vei fi nevoit sa te
intorci spre El. 4. Dumnezeu te poate chema sa
perseverezi in ciuda argumentelor coplesitoare
Probabil ca nimic din ceea ce a fost spus nu
corespunde situatiei tale. Inima ta este curata
inaintea lui Dumnezeu; tu ai asteptat cu sinceritate
si in rugaciune si, totusi, Dumnezeu nu ti-a intins
mana. Atunci tu trebuie sa traiesti si sa mori
asteptand, deoarece se poate ca El sa ceara aceasta.
Ce dovada mai mare a credintei tale si a harului lui
Dumnezeu lucrand in tine, decat ca te pastreaza
pana la capat! Mangaie-te cu promisiunea ca atunci
cand esti terminat, puterea va veni. Scriptura
spune: ,£)ar cei ce se incred in Domnul isi innoiesc
puterea" (Is. 40.31). Proorocul nu a fost trimis la
casa vaduvei decat dupa ce ea si-a copt si ultima
bucata de paine. Iov nu a fost ajutat, pana ce nu s-a
implinit scopul lui Dumnezeu. Sunt cumva
incercarile tale mai mari decat ale lui Iov? Cere-I
Domnului o inima ca a lui Iov. Si sa stii ca viata ta
este in mainile unui Dumnezeu plin de mila si
indurare (Iac. 5.11). 4 - Crestinul in Armaturi CA
PITOLUL 2 PRIMA CONSIDERATIE: ARMATURA CELUI
SFANT I. CRESTINUL TREBUIE SA FIE INARMAT
„imbracafi-va cu toata armatura lui Dumnezeu, ca
sa puteti tinea piept impotriva uneltirilor Diavolului"
(Ef. 6.11). Am vazut ca ceea ce alimenteaza credinta
noastra si ne pregateste de lupta este puterea
nemarginita a lui Dumnezeu si nu slaba noastra
putere. Si totusi cum ne putem insusi aceasta
putere in vietile noastre? Pavel ne ofera raspunsul:
purtand armatura lui Dumnezeu. A imbraca
armatura lui Dumnezeu inseamna a ne insusi in
modul cel mai personal puterea Lui. Aceasta implica
in primul rand si mai presus de orice o schimbare a
inimii. Omul care se lauda ca are incredere in
Dumnezeu, dar de fapt nu crede din inima, nu va fi
niciodata in siguranta in zona de razboi ce separa
pamantul de cer. Daca din neglijenta sau prin
alegerea lui, nu isi pune armatura lui Dumnezeu si
se avanta neinarmat in lupta, atunci el isi semneaza
propriul certificat de deces. Se spune despre un
fanatic din Munster ca incerca sa se impotriveasca
unei armate invadatoare, strigand: „in Numele
Domnului ostirilor, departafi-va!" Dar acest suflet
nepocait nu avea o astfel de imputernicire din
partea Generalului, pentru care pretindea ca lupta,
si curand a pierit. Acest exemplu ne arata ce pret
mare trebuie platit pentru o astfel de nebunie. Ce
limbaj grozav, dar nebunesc, auzi picurand de pe
buzele oamenilor celor mai profani si ignoranti! Ei
spun ca nadajduiesc in Dumnezeu si se incred in
bunavointa Lui; ei il infrunta pe Diavolul si toate
lucrarile lui. Dar tot timpul ei sunt saraci, fapturi
goale, fara nici cea mai mica particica din armatura
lui Dumnezeu peste sufletul lor. Aceasta indrazneala
nu-si gaseste locul pe terenul Domnului. 50
CRESTINUL INARMAT - ARMELE LUI DIVINE
indemnul lui Pavel de a ne pune armatura are o
dubla semnificatie, in primul rand, ne arata ce sa
facem: „imbracafi-va cu toata armatura lui
Dumnezeu..." Si in al doilea rand, de ce trebuie sa
facem acest lucru: „...ca sa puteti finea piept
impotriva uneltirilor Diavolului". Deci, pentru a
pomi, fiecare recrut in armata lui Cristos trebuie sa
fie imbracat in mod corespunzator cu armatura.
Prima intrebare care se pune suna astfel: „Ce este
armatura?" 1. Cristos ca armatura Ni se spune:
Jmbracafi-va cu Domnul Isus Cristos" (Rom. 13.14),
unde Cristos este prezentat ca armatura. Apostolul
nu indeamna pe sfinti doar sa se imbrace cu
cumpatare in locul alcoolismului sau cu castitate in
locul adulterului.
Dimpotriva, El le spune: „imbracafi-va cu
Domnul Isus Cristos", ceea ce inseamna ca pana nu
se imbraca cu Cristos, creatura este neinarmata. Nu
omul impodobit cu moralitate sau virtuti filozofice
va respinge ispitele trimise de Satan, ci omul
imbracat cu armatura - adica, cu Cristos. 2. Darurile
lui Cristos ca armatura Ma refer la „cingatoarea
adevarului, platosa neprihanirii" s.a.m.d. Noi
suntem indemnati sa „ne imbracam cu omul cel
nou" (Ef. 4.24), care este rezultatul tuturor
harurilor. Concluzia este aceasta: a fi fara Cristos si
darurile Sale inseamna a fi fara armatura.
PACATOSUL NEINARMAT - SPERANTELE LUI
INTUNECATE O persoana fara Cristos, lipsita de har,
este dezbracata si neinarmata - complet neechipata
pentru a se impotrivi pacatului si Satanei. La
inceput, Dumnezeu l-a imbracat pe Adam cu
armatura completa. Dar prin indemanarea lui,
Diavolul l-a dezbracat. De indata ce a fost savarsit
primul pacat, „[Adam si Eva] erau goi" (Gen. 3.7).
Pacatul i-a dezbracat de armatura lor si i-a lasat
saraci, creaturi slabe. Acest prim abuz a presupus o
tactica moderna din partea Satanei. Dar odata ce
omul i-a deschis portile, Diavolul s-a proclamat rege
si si-a adus la curte un intreg alai de pacate mortale,
fara a scoate vreodata sabia. Iata ce vreau sa spun:
in loc sa-si marturiseasca pacatul, Adam si Eva au
incercat sa-1 ascunda de Dumnezeu si au devenit
evazivi in relatiile cu El. Ei se invinuiau unul pe
celalalt, fara sa le pese de responsabilitatea pentru
neascultarea lor si fara a cere indurare. Cat de 20
repede li s-au impietrit inimile prin inselaciunea
pacatului! Firea omului nu s-a schimbat de atunci.
Aceasta este exact starea fiecarui fiu (fiica) a lui
Adam; Satan ne gaseste goi si ne transforma in
sclavi pana ce Dumnezeu, Care ne-a cumparat cu
sangele Fiului Sau iubit, angajeaza fiecare suflet
vinovat in serviciul imparatiei Sale. Pentru a intelege
mai bine seriozitatea absentei armaturii lui
Dumnezeu, sa analizam cele patru consecinte a
ceea ce inseamna sa fii gol si neinarmat. 1.
Departarea de Dumnezeu „in vremea aceea erati
fara Cristos, fara drept de cetatenie in Israel, straini
de legamintcle fagaduintei" (Ef. 2.12). Daca nu esti
un copil al imparatiei, tu nu vei putea beneficia de
vreo fagaduinta a Legamantului, dupa cum un
cetatean roman nu are nimic a face cu carta
Londrei. Esti singur in lume, fara Dumnezeu. Daca ai
vreun necaz, trebuie sa-ti pledezi singur cauza. Dar
daca esti un cetatean al cerului, Dumnezeu are
putere sa-ti garanteze imunitatea in orice situatie. Si
in timp ce dusmania Diavolului se indreapta spre
tine, el nu indrazneste sa vina fara permisiune pe
terenul lui Dumnezeu pentru a te atinge. Ce situatie
disperata ca un suflet sa fie lasat sa se apere singur
impotriva legiunilor de pofte si demoni! El va fi
incoltit precum un iepure salbatic de o haita de lupi
- fara Dumnezeu, care sa-i opreasca, si prada
asupririi zilnice a Satanei. Numai sa fie un popor
parasit de Dumnezeu, indiferent cat de razboinic ar
fi, si imediat si-ar pierde curajul si ar fi incapabili sa
lupte. Un grup de copii poate iesi din curte pentru a
se fugari in afara acesteia. Cand israelitii s-au
inspaimantat auzind de uriasii puternici si cetatile
intarite, Caleb si Iosua i-au linistit, asigurandu-i: Ji
vom manca; ei nu au nici un sprijin" (Num. 14.9). Cu
cat mai mult, acel suflet lipsit de aparare din partea
Celui Atotputernic va fi ca o paine gata sa fie
mancata de Satan! 2. Ignoranta Numai un suflet
ignorant este suficient de neintelept pentru a iesi
neinarmat din tumul lui in timpul unui asediu. Cu
siguranta, el nu si-a studiat adversarul sau nu stie ce
primejdie il pandeste dincolo de poarta. Pentru a
inrautati si mai mult lucrurile, daca el lupta fara sa
se imbrace cu Cristos, el va trebui sa lupte in
intuneric. Apostolul scrie: „Odinioara erati intuneric;
dar acum sunteti lumina in Domnul" (Ef. 5.8). Ca un
copil al luminii, tu care esti crestin poti fi din timp in
timp in intuneric cu privire la realitatea vreunei
fagaduinte. Dar tu intotdeauna ai acel 52 ochi
spiritual care ii lipseste persoanei fara Cristos. Omul
nepocait este intotdeauna prea ignorant pentru a
rezista Satanei, in vreme ce cunostinta adevarului
pe care crestinul o poseda avertizeaza si aduce
sufletul inapoi, chiar cand a fost luat prizonier de
ispita. Nimeni sa nu te insele: intunericul spiritual
nu poate fi indepartat decat prin unirea cu Cristos.
Dupa cum ochiul fizic nu poate fi pus la loc prin
mijloace omenesti odata ce a fost scos, tot astfel
ochiul spiritual - pierdut datorita pacatului lui Adam
- nu poate fi repus prin eforturile oamenilor sau ale
ingerilor. Aceasta constituie una din bolile pe care
Cristos a venit sa le vindece (Lc. 4.18). 3. Neputinta
„Pe cand eram noi inca fara putere, Cristos, la
vremea cuvenita, a murit pentru cei nelegiuiti"
(Rom. 5.6). Ce ar putea face oare un suflet
neinarmat pentru a scutura jugul Satanei? Nu mai
mult decat un popor neinarmat ar putea face
pentru a scutura jugul unei armate biruitoare! Satan
are o asemenea putere asupra unui suflet, incat el
este numit omul tare care tine sufletul ca pe o casa
a lui (Lc. 11.21). Daca cerul nu-1 deranjeaza cu
nimic, el nu se teme sa se rascoale. El tine totul sub
control. Ceea ce Duhul Sfant face intr-un om sfant,
Satan, intr-un sens diabolic, face in omul pacatos.
Duhul Sfant umple inima cu dragoste, bucurie,
dorinte sfinte; Satan umple inima pacatosului cu
mandrie, pofta, minciuna. Si precum omul beat, plin
de vin, nu se mai poate controla, nici pacatosul
umplut cu Satan nu-si mai apartine lui insusi, ci este
un sclav neputincios. 4. Prietenia cu pacatul si Satan
Un suflet care refuza sa se imbrace cu Cristos se
declara un razvratit si se face vrajmas al lui
Dumnezeu. Cred ca putem spune fara sa gresim ca
oricine este vrajmasul lui Dumnezeu trebuie sa fie
prietenul Satanei - si cum poti determina pe cineva
sa lupte impotriva propriului prieten? Este Satan
impartit? Oare va lupta Diavolul dinauntru cu cel
deafara? Uneori, Satan si o inima fireasca par ca se
razboiesc, dar este o farsa - ca o parare a doi
scrimeri pe teren. Poate i-ai
crezut seriosi la inceput, dar cand ii vei vedea ce
precauti sunt si unde se lovesc unul pe celalalt, vei
intelege imediat ca n-au de gand sa se omoare. iti
va disparea orice indoiala cand ii vei vedea dupa
meci, felicitandu-se pentru performanta lor! Tot
astfel, cand vezi un suflet nepocait demonstrand
impotriva pacatului, urmareste-1 dincolo de scena
faptelor bune unde a 21 obtinut reputatia unui
sfant, jucand pe fatarnicul. Fara nici o indoiala,
acolo il vei putea vedea stand impreuna cu Satan,
intr-un colt, la fel de prieteni ca intotdeauna.
VRAJMASUL - PLANUL LUI DIABOLIC Ai vazut cateva
din consecintele a ceea ce inseamna sa fii fara
armatura lui Dumnezeu: ignoranta, neputinta,
departarea de Dumnezeu si prietenia cu pacatul si
Satan. Daca imbracarea cu Cristos este tratamentul
sigur pentru astfel de suferinte mortale, de ce oare
atat de multi oameni refuza acest medicament
folositor al harului Sau? 1. inclinatia fireasca a
sufletului omenesc Cand privesti in jur si vezi tinutul
intins al Diavolului si terenul restrans ce apartine
supusilor lui Cristos - ce multime de suflete
pretioase sta prosternata la picioarele Satanei si ce
regiment mic de sfinti marsaluieste sub stindardul
harului lui Cristos - poate te intrebi: ,J5ste mai
puternic iadul decat cerul? Sunt armele Satanei mai
victorioase decat Crucea lui Cristos?" Dar daca vei
considera ce am de gand sa spun, te vei intreba mai
degraba daca Cristos are pe cineva care sa-L
urmeze, decat ca are asa de putini. Toti fiii
oamenilor sunt nascuti in pacat (Ps. 51.5). Deci,
cand printul acestei lumi se apropie pentru prima
data de un suflet tanar cu vreo propunere
nerusinata, el gaseste sufletul neinarmat si in starea
lui naturala, fiind familiar cu politica lui. Prin
urmare, supunerea fata de Satan nu cauzeaza multa
suferinta in inima pacatoasa. Dar cand Cristos Se
lupta pentru un suflet, El propune schimbari
radicale. Iar sufletul egoist, caruia in general ii place
sa lase lucrurile asa cum sunt, ii raspunde cu un
dispret asemanator cu al locuitorilor razvratiti din
pilda: „Nu vrem ca omul acesta sa imparateasca
peste noi!" (Lc. 19.14). Votul este unanim: toate
poftele voteaza impotriva lui Cristos si se ridica
precum filistenii impotriva lui Samson, pe care il
numeau distrugatorul tarii lor (Jud. 16.23, 24). Daca
harul lui Dumnezeu n-ar fi incalcat acest veto,
intreaga lume ar fi ramas sub puterea Satanei.
Biruintele Satanei sunt limitate la sufletele
ignorante, lipsite de har, care n-au avut putere si
nici n-au inteles ca trebuie sa i se opuna. Ei sunt
nascuti prizonieri ai pacatului; tot ce el are de facut
este sa-i tina in aceasta situatie. Dar cand asalteaza
un sfant, a carui libertate a fost castigata la cruce, o
data pentru totdeauna, atunci el asediaza o cetate
cu zavoare si porti. Mai devreme sau mai tarziu, el
trebuie sa se retraga rusinat, neputand smulge nici
macar pe cel mai slab sfant din mana 54
Mantuitorului. Poti sa te indoiesti de puterea
proprie, dar niciodata sa nu te indoiesti de cea a lui
Dumnezeu. In conflictele tale cele mai grave cu
Satan, crede ca Cristos te poate scoate cu brat intins
de pe teritoriul Diavolului, in ciuda fortei si furiei
iadului. 2. Rautatea supranaturala a Satanei Sa nu te
indoiesti nici o clipa ca Satan se va napusti cu toata
furia asupra celor ce iubesc Cuvantul lui Dumnezeu.
Cunoasterea lui referitoare la Vestea Buna a lui
Cristos isi are originea cu mult in urma, de fapt, la
inceputul vremurilor. El a vazut manifestandu-se
puterea ei din nou si din nou si stie ca poseda un
arsenal intreg pentru a lovi sufletele. Cel dintai
mare asalt pe care Evanghelia l-a facut impotriva
imparatiei intunericului i-a clatinat acesteia temelia
si a pus pe fuga legiunile iadului. Ele inca mai fug.
Cand cei 70 de apostoli imputerniciti de Cristos s-au
intors marturisind ca pana si duhurile rele le erau
supuse prin puterea Evangheliei, Cristos le-a
raspuns: ,^\m vazut pe Satan cazand ca un fulger
din cer!" (Lc. 10.17, 18). in esenta, El le spune:
„Ceea ce spuneti voi nu constituie o noutate pentru
Mine; Eu am vazut cand Satan a fost aruncat din
cer. Cat de bine cunosc Eu puterea Evangheliei!" Te
miri ca Satan lucreaza din greu sa faca inofensiva
Evanghelia care la randul ei il face inofensiv pe el
insusi? Multi care odata erau prietenii Satanei
gasesc drumul spre viata si adevar prin lumina
Evangheliei. Prin aceeasi lumina, sfintii se indreapta
spre casa lor vesnica cu o siguranta binecuvantata.
Nimic nu-1 poate necaji mai mult pe Cel Rau decat
sa vada cum vechii lui camarazi isi neglijeaza
placerile lor pacatoase de altadata si, in schimb, isi
petrec timpul studiind Scripturile. El stie ca un sfant
lipsit de cunostinta Evangheliei este tot atat de
vulnerabil, precum o armata fara munitie. Prin
urmare, el se chinuie sa inlature Cuvantul lui
Dumnezeu, fie prin persecutie, fie prin regimul
politic, cautand sa convinga un popor sa-1
indeparteze de pe teritoriul lui. Cuvantul lui
Dumnezeu este cel ce ne invata cum sa ne
imbracam cu Cristos si darurile Sale, astfel ca sa fim
bine echipati. Nu te insela singur, crezand ca te poti
lipsi de aceasta carte atat de valoroasa. Cu totii
cunoastem persoane care se automultumesc cu o
marturisire a lui Cristos si cu o cunoastere
superficiala a darurilor si lucrarilor, si nu doresc sa
stie daca exista ceva mai mult in viata crestina. Ei
sunt aceia ale caror daruri ingheata cand bate
vantul satanic asupra sufletelor lor. Dar sfantul, a
carui credinta s-a izolat de eroare prin adevarul
Evangheliei, va putea rezista tuturor curentilor reci
trimisi de Satan. 21 ARMATURA - CREATORUL EI
Pana acum ati fost avertizati suficient de consecin|
ele lipsei armaturii. Acum, haideti sa privim mai
indeaproape dispozitivul nostru foarte potrivit
pentru razboiul spiritual. Nu poate fi orice fel de
armatura; mai bine nici o armatura, decat una care
nu a fost probata. Numai annatura lui Dumnezeu
trece testul. Acest adevar este demonstrat de doua
particularitati: 1. Numai Dumnezeu poate concepe
armatura sfintilor Lui Un adevarat soldat nu merge
pe front decat cu armele pe care
i le stabileste generalul lui. Nu este lasat la
bunul plac al fiecaruia sa aduca ce arme doreste;
aceasta ar determina haosul. intr-un mod
asemanator, soldatul crestin este legat de poruncile
lui Dumnezeu. Desi armata este pe pamant,
consiliul de razboi se afla in cer si de acolo da
ordine: „Iata ce-ti ordon... Iata care iti sunt armele".
Si desi par sa aiba un anumit succes impotriva
pacatului, cei ce fac mai mult sau folosesc ce nu
este poruncit de Dumnezeu vor fi chemati cu
siguranta sa dea socoteala de indrazneala lor. in
aceasta privinta, disciplina razboiului este stricta
pentru oameni. Desi l-au batut pe dusman, unii au
fost condamnati si executati, deoarece si-au parasit
pozitia lor sau au actionat fara ordin. in acest punct,
si disciplina lui Dumnezeu este foarte precisa. El le
va spune tuturor celor care nascocesc ei insisi cai de
a-L adora sau care isi fabrica metode de pocainta:
„Cine ti-a cerut lucrul acesta?" CanA dorim sa
corectam Legea lui Dumnezeu si sa adaugam noi
insine la poruncile Lui, aceasta inseamna sa fii „prea
neprihanit", dupa cum spune Solomon (Ecl. 7.16).
Dumnezeu spunea Israelului ca profetii mincinosi isi
iroseau timpul, deoarece nu implineau porunca Lui
(Ier. 23.32). De asemenea, si tu iti pierzi timpul daca
faci ceva ce Dumnezeu nu cere. Gandurile lui
Dumnezeu nu sunt ca ale oamenilor; si nici caile Lui
ca ale noastre. Daca Moise ar fi scos Israelul din
Egipt prin intelepciunea lui proprie, ne-am fi
asteptat ca el sa-i pradeze pe egipteni de caii si
armele lor. Dar Dumnezeu Si-a scos poporul gol si
pe jos, iar Moise a tinut strans poruncile Lui. Ei
purtau razboiul lui Dumnezeu si, prin urmare, numai
supunandu-se puteau fi sub comanda Lui. Ei se
opreau si porneau la porunca Lui; ei luptau la
comanda Lui. Iar tactica si armele folosite erau cele
recomandate de Dumnezeu. Oare ce putem invata
din exemplul lor? Luptandu-ne cu duhurile rele si
poftele care intersecteaza drumul nostru spre cer,
trebuie si noi sa respectam regulile lui Dumnezeu,
care ne sunt infatisate in Cuvantul Lui. 22 Crestine,
ia bine seama, nu te increde in armatura lui
Dumnezeu, ci in Dumnezeul armaturii. Toate armele
tale sunt „puternice" numai „prin Dumnezeu" (II
Cor. 10.4). Chivotul reprezenta simbolul sigurantei
lui Israel, dar cand poporul a inceput sa se glorifice
in acesta, nu in-Dumnezeu insusi, acesta le-a grabit
pierderea. Tot astfel, indatoririle si poruncile,
darurile si harurile sunt limanuri pentru apararea
sufletului; dar ele trebuie tinute la locul potrivit.
Satan tremura precum filistenii la vederea
chivotului, vazand un suflet sarguincios in folosirea
„darurilor" sale, adica rabdare, cumpatare, cinste,
etc. Dar cand omul se increde mai mult in ele decat
in Domnul, el se afla pe un teren miscator. 2.
Dumnezeu intocmeste armatura sfintilor Sai si ii
invata s-o foloseasca corect Dupa cum deja am
observat, nu armatura in sine face sufletul de
neinvins, ci armatura lui Dumnezeu. Este rugaciunea
o armatura? Dar credinta, nadejdea si neprihanirea?
Numai daca sunt proiectate de Dumnezeu si prin
numirea Lui. Numai ce este nascut din Dumnezeu
biruieste lumea: o credinta, o speranta nascute din
Dumnezeu. Dar fii vitregi, proveniti din curvie, ai
autocautarii slujbelor si darurilor, cu care unii
crestini se incing, si care rasar dintr-o samanta
moarta, nu pot fi ceresti. Priveste bine eticheta si
vezi daca armatura pe care o porti este opera lui
Dumnezeu sau nu. in zilele noastre, se gasesc multe
imitatii pe piata. Este un joc al Satanei ca atunci
cand pacatosul nu poate fi satisfacut de goliciunea
lui, poftele lui, sa-1 induplece cu lucruri nesigure,
care n-ar putea face nici un bine omului, iar pe
Satan nu l-ar putea rani. Poate ca este frecventarea
Bisericii, sau faptele bune, sau pedepsele
autoimpuse prin care el intentioneaza sa
impresioneze atat pe Dumnezeu cat si pe oameni.
Oare astfel de impostori cred in Dumnezeu? O, ei
spera ca nu sunt infideli. Dar ei nu contenesc sa se
intrebe ce este armatura lor sau cum o pot gasi si
daca ii va sustine in ziua cea rea. Astfel pier cu miile
cei care presupuneau ca sunt inarmati impotriva
Satanei, mortii si judecatii - cand in tot acest timp ei
erau nenorociti si goi. Acest gen de oameni sunt mai
rai decat cei care nu pretind ca-si ascund rusinea de
privirea lumii. , Pentru cei mai multi dintre noi, o
copie fidela a unei capodopere apare asemanatoare
originalului. Dar cand artistul o priveste, el poate
spune imediat care este realul si care falsul. Acelasi
lucru este si cu multumirea de sine a fatarnicului,
care pretinde ca are credinta si nadejde in
Dumnezeu. Acesta este un om invesmantat
stralucitor si cu arma in 57 mana. Cu sabia ascutita a
limbii lui, el tine la distanta atat pe cel ce predica,
cat si Cuvantul lui Dumnezeu: „Cine poate spune ca
eu nu sunt un sfant? Numeste vreo porunca pe care
n-o implinesc, vreo indatorire pe care o neglijez!"
spune el indignat. Multi sunt impresionati de
aparenta lui piosenie. Este nevoie de ochiul atent al
Duhului pentru a-1 depista, si chiar si atunci este
greu sa-1 condamni, deoarece Satan deja l-a
falsificat. Mai intai, el trebuie dezarmat si dezbracat
de haina murdara a multumirii de sine, deoarece
armatura lui Dumnezeu nu poate fi pusa peste
imbracamintea pe care si-a croit-o el insusi. Pe de
alta parte, sufletul care sta dezbracat si smerit
inaintea lui Dumnezeu este convins de nevoia mare
pe care o are si este dornic sa fie ajutat. Ce crezi ca
este mai usor: sa pui la loc un os recent fracturat
sau sa repari unul care deja s-a sudat gresit? Ah,
fatarnicule pios, leapada Numele lui Cristos a carui
insigna pretinzi ca o porti sau inlatura armura falsa a
multumirii de sine si vino la El cu pocainta
adevarata! Sa nu indraznesti sa numesti armatura
lui Dumnezeu nimic din ceea ce nu-L glorifica pe El
si nu te apara impotriva Satanei! ARMATURA -
COMPONENTELE EI MULTIPLE Remarcati totala
proportionalitate a echipamentului crestinului:
„Toata armatura lui Dumnezeu" (Ef. 6.11). Cand
este imbracata corespunzator, armatura crestinului
este completa si aceasta intr-un intreit aspect. 1.
Toate componentele acopera (impreuna) crestinul
in intregime, sufletul si duhul lui Astfel, sunt
protejate intr-un mod divin atat puterile unuia cat si
simturile celuilalt. Nici o portiune nu este fara
aparare. Altfel, sageata Satanei poate patrunde prin
acel spatiu, asemanator celei care a patruns printre
legaturile
armurii lui Ahab (I imp. 22.34). Daca tot trupul,
cu exceptia ochiului, este inarmat, atunci Satan isi
poate arunca sagetile aprinse ale ispitei prin acea
deschizatura, aprinzand intreaga casa. Eva doar a
privit pomul si o sageata otravita a strapuns-o pana
in inima. Presupune ca ochiul este inchis, dar
urechea aude o conversatie murdara. Atunci,
Diavolul se va strecura pe acolo. Sau daca toate
simturile exterioare sunt bine pazite, dar inima nu
este tinuta cu toata seriozitatea, atunci gandurile
omului il vor da pe mana Satanei. Dusmanii nostri
ne ataca din toate partile, deci armatura noastra
trebuie sa fie „de lovire si de aparare" (II Cor. 6.7).
Apostolul a numit pacatul un vrajmas care ne
inconjoara (Evr. 12.1). Satan isi imparte ispitele in
diferite escadroane. Una asalteaza aici, o alta
navaleste dincolo. Citim despre inconsecvente in
comportament si in atitudinea spirituala. in 58 timp
ce respingi ispita dusmanului asjupra trupului, el ar
putea patrunde in cetatuie pe poarta slabiciunii
duhovnicesti. „Dar", spui tu, „toate faptele mele
sunt ireprosabile". Bine, dar atunci ce armatura ai
pentru a-ti apara capul, ratiunea ta? Daca te
surprinde in aceasta zona si planteaza samanta
ereziei, imediat aceasta poate prinde radacina,
inabusind credinta ta. Asadar, observam cata nevoie
avem de toata armatura care sa ne acopere in
intregime. 2. Fiecare componenta are un rol specific
Dumnezeu proiecteaza fiecare componenta a
armaturii pentru un scop specific; prin urmare,
omul sfant trebuie sa fie imbracat corespunzator.
Cu alte cuvinte, nu se face sa-ti acoperi inima cu un
coif, sau sa-ti tii scutul acolo unde trebuie sa fie
platosa. intr-adevar, exista multe daruri
duhovnicesti, fiecare cu un rol specific de a aduce
sufletului viata si sanatate - foarte asemanator
activitatii venelor si arterelor care transporta
sangele in organism. inteapa o vena si tot sangele
va tasni pe acolo; neglijeaza o datorie si puterea
tuturor darurilor se poate pierde. Apostolul Petru
indeamna crestinii sa creasca in omul dinauntru. Nu
este aceasta adevarata sanatate - cand intregului
organism ii merge bine? Credinta este darul care
conduce intregul proces. Daca ai credinta, atunci
adauga fapta: „Sa uniti cu credinta voastra fapta"
spune Petru in II Pet. 1.5. Aceste daruri se sprijina
unul pe celalalt. Faptele bune si actele de caritate isi
au originea in credinta; la randul ei, credinta se
hraneste si se intareste in fapte - asa spune Martin
Luthen Lucrarile tale ar putea purta fructe
atragatoare, dar nu poti fi ferit de ruinarea
Diavolului, pana cc nu adaugi faptelor tale
cunostinta. Cunostinta este pentru credinta ceea ce
este soarele pentru fermier. Fara cunostinta,
credinta nu poate vedea cum sa-si faca lucrarea. Si
nici lucrarea, odata terminata, nu poate fi analizata
in mod corespunzator, in lumina obscura a
jumatatilor de adevar. Daca tu nu esti intemeiat pe
adevarul Evangheliei, Satan se va folosi de ignoranta
ta pentru a zadarnici cresterea ta spirituala. Pentru
orice situatie, el are o sugestie vicleana. S-ar putea
ca odata sa incerce sa te convinga ca nu esti
suficient de smerit si sa permita semintei
autocondamnarii sa inabuse siguranta mantuirii
tale. Altadata, el te linguseste printr-o falsa mandrie
in smerenia ta, iar molima multumirii de sine va
nimici roadele Duhului in viata ta. Satan nu este
cum ti se infatiseaza tie; el va incerca toate
metodele, astfel ca tu sa-1 crezi. 23 Dar cunostinta
nu este ultima lucrare a harului. Noi trebuie sa-i
adaugam acesteia in franarea. Fara ea, atat
credinta, cat si ratiunea, isi pot ceda curand locul
pentru placeri vremelnice. infranarea este un foarte
bun administrator. Ea cerceteaza sufletul in mod
regulat si pune in ordine sentimentele omului sfant,
astfel ca el sa nu ignore indatoririle sfinte pentru a
urmari propria satisfactie. Daca ingadui ca
dragostea de confort - sau numai placerea in
mijlocul familiei si a celor dragi - sa depaseasca
dragostea ta pentru Domnul, tu nu poti fi un ostas
biruitor al lui Cristos. Prin urmare, roaga-te pentru
infranare, care mentine dimensiunea spirituala a
inimii tale in zona pazita, si trage un semnal de
alarma cand inima ta este inflacarata de sentimente
trecatoare sau se raceste pentru Cristos.
Imagineaza-ti ca esti bine echipat si te indrepti spre
cer in timp ce te lafai in prosperitate. Nu trebuie sa
te pregatesti si pentru vreme rea -adica, vremea de
incercare? Cand vei intra pe drumul stramt al
suferintei, Satan isi va desfasura obstacolele prin mii
de ispite si nu vei mai putea fugi ca in ziua
prosperitatii tale. Te poti departa de o lume
atragatoare numai ghemuindu-te cand te izbeste
necazul, atata vreme cat nu stii cum sa perseverezi.
Prin urmare, apostolul porunceste: „la infranare
[adaugati] rabdare" (II Pet. 1.6). Esti rabdator? Este
un dar minunat, dar nu suficient. La fel de bine tu
trebuie sa fii si evlavios. Astfel, Petru continua: „la
rabdare [adaugati] evlavia" (v. 6). Evlavia inconjoara
intreaga inchinare inaintea lui Dumnezeu, interioara
si exterioara. Comportarea ta poate fi impecabila,
dar daca nu-L slujesti pe Dumnezeu, atunci esti un
ateu. Daca I te inchini plin de devotament, dar nu in
concordanta cu Scriptura, esti un idolatru. Daca o
faci dupa Lege, dar nu conform Duhului Evangheliei,
atunci esti un fatarnic. Adevarata inchinare care
conduce in profunzimea evlaviei este cea facuta ,Jn
duh si in adevar" (Ioan 4.24). Pana acum am
examinat o colectie destul de frumoasa a darurilor
duhovnicesti si probabil ai dori sa le incerci. Dar
asteapta - armatura ta nu este completa. Tu ai rude
spirituale, mostenitori impreuna cu tine ai aceleasi
promisiuni; de aceea, trebuie sa adaugi evlaviei
dragostea de frati (v. 7). Aceasta este una din
principalele porunci ale Domnului. Dragostea
noastra unul pentru altul este semnul supunerii
noastre fata de El. Daca Satan ne desparte de vreun
frate, atunci el da o puternica lovitura evlaviei
noastre si intregii cauze a lui Cristos. El stie ca nu ne
putem uni mainile intr-o lucrare, daca inimile nu ne
sunt legate in dragoste. 60 Nu numai ca Dumnezeu
ti-a dat o responsabilitate fata de familia celor
credinciosi, dar Tatal ceresc iti spune sa nu-i
condamni nici pe cei din afara familiei Lui. Deci,
trebuie sa adaugi la dragostea de frati, iubirea de
oameni (v. 7). Acest dar te face in stare sa le faci
bine chiar si celor mai rai oameni. Cu cat iti fac mai
mult rau, cu atat trebuie sa te rogi mai mult pentru
ei. „Tata, iarta-i.'"Se ruga Isus, in timp ce calaii ii
provocau moartea. Oare astazi se mai afla in
Biserica dragostea lui Cristos? Este evident ca lipsa
acestei ultime componente a armaturii
ofera in vremea noastra un mare avantaj
Satanei. Noi trebuie sa fim strangatori fata de mila
lui Dumnezeu, pentru ca dragostea noastra sa se
largeasca - adica in sens biblic, daca nu este atat de
mare incat sa cuprinda toata lumea, atunci este
prea mica pentru porunca ce ne indeamna: „Faceti
bine tuturor oamenilor". Acum as dori sa vorbesc un
moment pastorilor: unde este dragostea noastra
fata de oameni daca fiecare slujba se adreseaza
sfintilor si nu incercam sa salvam acele suflete
nenorocite, captive, din ghearele Diavolului? El ii
poate duce pe multi in iad, in timp ce noi suntem
ocupati cu mangaierea sfintilor si predicarea
privilegiilor lor. Fie ca Dumnezeu sa ne dea mila
pentru sufletele pierdute, astfel ca sa-i putem
mustra si avertiza cu dragoste si sa-i smulgem din
stransoarea mortala a Satanei! Este adevarat ca
invatatorii au rolul ispravnicilor de a oferi mana
celor sfinti, dar oare aceasta inseamna ca ceilalti
ascultatori nu vor beneficia de nimic? 3. Fiecare
componenta este completa si perfecta Nu numai ca
armatura este perfecta cand este completa, dar
Dumnezeu Se ingrijeste totodata ca fiecare
componenta sa fie completa si perfecta. Pentru
aceasta, omul sfant este chemat sa-si mentina
armatura stralucitoare si gata pentru a o folosi. El
trebuie sa umble nu numai dupa toate darurile
duhovnicesti, ci sa creasca si sa se maturizeze in
fiecare,dar in parte - pana la perfectiune. Dupa cum
trebuie sa adaugi credintei tale fapta, tot astfel
trebuie sa adaugi credinta la credinta. Darurile tale
sunt la fel de pretioase, precum argintul: ele
stralucesc cu atat mai tare, cu cat le folosesti mai
mult. ,JFiti-- desavarsiti, dupa cum Tatal vostru cel
ceresc este desavarsit" (Mt. 5.48). Si curatiti-va,
dupa cum Dumnezeu este curat. Aici avem o copie
fidela - nu numai ca putem egala desavarsirea si
curatia care sunt in Dumnezeu, dar trebuie sa si
luptam pentru acest scop. De exemplu, daca
rabdarea ta geme sub greutatea unei mici poveri,
atunci 24 fii convins ca una mai mare te va batji pe
spate. Asadar, incepe odata sa exersezi si sa-ti
cladesti rabdarea, astfel ca atunci cand povara va
creste, tu sa fii puternic spiritual. DARURILE
NOASTRE-DE CE TREBUIE PERFECTIONATE Iata aici
cateva motive pentru care tu trebuie sa ai o
maturitate a darurilor duhovnicesti, care, prin
Cristos, sunt ale tale: 1. Deoarece darurile noastre
ne pot crea prejudicii intr-o armata chemata sa
lupte, armele sunt adesea indoite si rupte. Un
soldat are coiful crestat, un altul are sabia indoita,
iar un al treilea are pistolul rupt. Prin urmare,
adesea este necesara inlocuirea lor. intr-o ispita, s-
ar putea sa-ti fi pierdut coiful nadejdii, alta iti poate
zdrobi rabdarea sau iti poate calca in picioare
dragostea. Tu trebuie sa ai in preajma o magazie
unde poti gasi acest gen de echipament, pentru a-1
inlocui pe cel pierdut cat mai repede posibil,
deoarece Satan este gata sa atace atunci cand tu
esti mai putin pregatit sa-i parezi loviturile.
„Simone, Simone, Satan a cerut sa va cearna", i-a
spus Isus lui Petru (Lc. 22.31). Diavolul stia ca in
acea vreme ucenicii erau slabi. Cristos,
Conducatorul lor, urma sa fie indepartat din fruntea
regimentului Sau. Ei se certau intre ei, sa vada cine
va fi cel mai mare in cer. Iar necesarul unei credinte
puternice, pe care Duhul trebuia sa-1 aduca, inca nu
sosise. Prin urmare, Cristos i-a trimis la Ierusalim sa
astepte impreuna pana ce El isi va cobori Duhul Sau
peste ei (F. A. 1.4). Acest exemplu ne arata catre
cine trebuie sa ne indreptam pentru inviorarea
darurilor duhovnicesti, cand acestea slabesc. 2.
Deoarece Satan continua sa-si dezvolte mania si
abilitatea El este numit „sarpele cel vechi" si pe
buna dreptate: subtil prin natura, si totusi mereu
mai siret; manios de fel, si totusi mereu mai aprins
de manie. Asemanator unui taur, cu cat este infuriat
mai mult, cu atat devine mai rau. Si avand in vedere
ce putin timp i-a mai ramas, noi, cei care avem de
luptat cu el, trebuie sa intram bine echipati in
arena. 3. Deoarece implinim planul lui Dumnezeu
cand crestem in har Sfarsitul intregii lucrari a lui
Dumnezeu este sa desavarseasca pe sfintii Sai in
virtutile si mangaierile lor. El este pazitorul intelept
al 24 jsufletelor noastre. Cand El foloseste
incercarile pentru a taia uscaturile din sufletele
noastre, El face lucrul acesta numai ca o metoda de
curatire, pentru ca noi sa putem aduce mai multe
roade si mai bune (Ioan 15.2). Aceeasi incercare
care provoaca amaraciune in sufletul arid al omului
rau este folosita pentru a produce roada dulce a
Duhului in sufletul rodnic al celui neprihanit. De ce
doreste Dumnezeu sa ne desavarseasca? Pentru a
pregati o mireasa fara pata pentru Fiul Sau si pentru
a desavarsi maretia creatiei! El a echipat Biserica Sa
cu toate instrumentele si darurile necesare „pentru
desavarsirea sfintilor... pentru zidirea Trupului lui
Cristos" (Ef. 4.12). Daca noi nu crestem, in ciuda
echipamentului oferit de El, noi zadarnicim planul
lui Dumnezeu. Prin urmare, apostolul mustra iudeii
crestini pentru rezultatele lor slabe in scoala lui
Cristos: „in adevar, voi care de mult trebuia sa fiti
invatatori, aveti iarasi trebuinta de cineva sa va
invete cele dintai adevaruri ale cuvintelor lui
Dumnezeu" (Evr. 5.12). ARMATURA -
INTREBUINTAREA EI CORECTA 1. Armatura trebuie
imbracata Dumnezeu proiecteaza, dar si realizeaza
armatura celui sfant; prin urmare, ea va fi perfecta
in orice detaliu. Ceea ce ramane de facut celui sfant
este „sa imbrace intreaga armatura a lui
Dumnezeu". Pe scurt, ce implica porunca „a
imbraca"? Noi stim ca este mai mult decat o simpla
marturisire cu gura. Are o mica valoare sa spui „am
credinta" sau „am nadejde" sau „am dragoste",
daca in acel moment tu nu crezi, nu ai nadejde sau
nu iubesti. Una este sa ai armatura in casa si alta sa
fie incinsa pe tine - sa ai darul ca principiu si sa ai
darul in actiune. 2. Armatura trebuie pastrata
Armatura crestinului este facuta sa fie purtata -
n-o indeparta pana nu ti-ai terminat drumul.
Armatura si trupul de came se indeparteaza
impreuna. Atunci, nu va mai fi nevoit; de scut sau
coif, nici de nopti de veghe. Acele indatorii militare
si abilitati - pe care le-am numit credinta, nadejde si
toate celelalte - vor fi indepartate onorabil. in cer,
tu nu vei mai aparea in armatura, ci in vesminte
glorioase. Cu toate acestea, pentru prezent tu
trebuie sa-ti porti vesmantul destinat, zi si noapte.
Tu trebuie sa umbli, sa lucrezi si sa dormi, avan-du-1
asupra ta; altfel, tu nu vei fi un adevarat soldat al lui
Cristos. Pavel 63 isi fixeaza un tel: „De aceea ma
silesc sa am totdeauna un cuget curat inaintea lui
Dumnezeu si inaintea oamenilor" (F. A. 24.16). Aici,
il vedem pe acest om sfant echipat cu armele sale,
antrenandu-si inima, cu ochii spre tinta, ca un
adevarat soldat, care isi incearca toate darurile in
vederea bataliei. Noi avem motive temeinice pentru
a ne comporta in acelasi fel. in primul rand, Cristos
porunceste aceasta. El spune sa ne imbracam
armatura, sa ne punem darurile in actiune: .Mijlocul
sa va fie incins si facliile aprinse" (Lc. 12.35). El
vorbeste ca un general catre soldatii lui: „Ungeti-va
armatura; aprindeti-va facliile; fiti gata de mars!
Pregati-fi-va de lupta la primul semnal al ispitei!"
Din nou El vorbeste, de data aceasta ca un stapan
catre slujitorii lui: „Daca stapanul mosiei este
chemat departe, iar clipa reintoarcerii sale este
nesigura, oare servitorul credincios va inchide usa,
va stinge focul si se va retrage? Nu, el va veghea in
timpul noptii, gata sa-si intampine stapanul oricand
ar veni". Cu alte cuvinte, nu se cade ca Stapanul sa
stea si sa bata la usa inimii noastre si sa gaseasca
adormite darurile noastre duhovnicesti. Fiecare
indatorire a crestinului necesita efortul lui constant.
Rugaciunea trebuie, dar cum? „Fara incetare". Sa ne
bucuram, dar cand? Neincetat". Sa aducem
multumiri - pentru ce? pentru toate lucrurile" (I Tes.
5.16-18). Noi trebuie sa tinem scutul credintei si
coiful nadejdii pana la sfarsit (Ef. 6.16, 17). Soldatul
trebuie sa stea acolo unde este plasat si sa nu se
miste, nici sa doarma pana cand nu este eliberat din
post. La venirea lui Cristos, numai sufletul care va fi
gasit facand asa va avea binecuvantarea Lui. De ce
Cristos insista atata ca soldatii Lui sa ramana in
alerta? Deoarece actiunile lui Satan cer acest lucru.
El are un mare avantaj cand prinde dormind
darurile noastre spirituale. Cand Diavolul L-a gasit
pe Cristos atat de pregatit de ai refuza ispitele, el a
cedat curand. Este scris: „S-a departat... pentru o
vreme" (Lc. 4.13). Dar se pare ca in retragerea lui
rusinoasa, el se mangaia cu speranta ca-L va
surprinde pe Cristos nepregatit cu un alt prilej, mult
mai favorabil planului sau. Si il vedem revenind in
momentul cel mai propice al drumului Sau, numai
ca Satan, atacand prin oameni, cauta sa loveasca in
Dumnezeu (Mt. 27.42). Acum, daca acest ispititor
indraznet L-a urmarit pe Cristos atat de aproape, nu
ti se pare ca intr-un mod asemanator te va spiona si
pe tine, sperand ca mai devreme sau mai tarziu sa
gaseasca adormite darurile tale? Ceea ce el pierde
acum datorita precautiei tale, poate castiga mai
tarziu prin neglijenta ta. De fapt, el spera intr-o
autoepuizare, datorita activitatii tale continue. Ce
placere diabolica are atunci cand eforturile 64 tale
sincere pentru Cristos sunt rasturnate. ,Desigur",
spune Satan cand vede un crestin inflacarat,
„aceasta nu va dura mult". Cand il vede foarte
sensibil fata de calauzirea Duhului Sfant si precaut
in comportare, el spune: „Este doar pentru o vreme;
nu o poate duce asa prea mult. Curand isi va
destinde arcul si isi va dezbraca armatura si atunci
va fi al meu". Dar nicidecum nu se poate intampla
acest lucru, atata timp cat apelam la Dumnezeu
pentru putere. Satan nu este singura primejdie;
natura darurilor noastre isi da silinta din rasputeri.
Daca nu sunt observate indeaproape, ele vor trage
chiulul. Iar un suflet care absenteaza des de la
scoala ascultarii nu va fi dornic sa se reintoarca si
sa-si preia sarcinile. Acest lucru are o dubla
motivatie, in primul rand, neglijandu-si datoriile, ii
este rusine sa dea ochii cu Stapanul, in al doilea
rand, el stie cat de mult a uitat datorita neglijentei,
si cate ore i-ar trebui pentru a recupera pierderea.
El merge la lucru precum scolarul care nu s-a uitat
prin cartile lui de mult timp; aproape ca a si uitat
lectia. in vreme ce un altul, care este intotdeauna
foarte sarguincios, o are la indemana si este dornic
sa inceapa urmatoarea lectie. Nu pot gasi cuvinte
suficiente pentru a exprima nevoia de a-ti mentine
faclia pregatita si mereu arzand. Una din manevrele
favorite ale Satanei este atacul prin surprindere.
Imagineaza-ti haosul ce s-ar produce intr-un oras
daca in toiul noptii ar suna pe neasteptate alarma,
anuntand ca dusmanul se apropie de porti - insa toti
soldatii dorm in casele lor. Ce vacarm s-ar produce!
Unul isi cauta pantalonii, altul sabia, al treilea nu
stie de unde sa-si ia munitia. Astfel, in acel haos
cumplit, ei alearga in toate partile, raspandind
panica - ceea ce nu s-ar fi produs nicidecum daca
dusmanul i-ar fi gasit in garda. Un astfel de tumult
va aparea daca nu-ti porti armatura. Vei cauta febril
acest dar duhovnicesc; si aceasta atunci cand ar fi
trebuit de fapt sa raportezi lui Cristos despre
misiunea ta. Darurile duhovnicesti nu sunt necesare
numai pentru apararea ta, dar ajuta si mangaie si
alti crestini. La acest lucru se gandea Pavel cand isi
disciplina cugetul pentru a nu produce certuri
printre credinciosi. El stia ca lasitatea unuia i-ar
pune pe ceilalti pe fuga; si ca ignoranta altuia le-ar
produce mult rau celorlalti. Cat de des indaratnicia
unui sfant a sedus un prieten crestin sa paraseasca
drumul ingust pentru calea cea larga ce duce la
pierzare! Aceasta este printre cele mai grave greseli,
deoarece noua ni se porunceste sa procedam
tocmai invers: Dumnezeu le-a poruncit urmasilor lui
Ruben si Gad sa mearga inarmati pentru lupta
inaintea fratilor lor, pana ce tara va fi cucerita.
Astfel, tu esti chemat sa-ti ajuti partenerul tau de
drum, caire s-ar putea sa nu posede aceeasi 5 -
Crestinul in Armatura 65 masura de har si
mangaiere ca a ta. jAjuta-i pe cei slabi; fii purtatorul
scutului lor. Acest lucru nu va fi posibil pana ce
insusi darul tau nu va fi antrenat, iar armatura
incinsa. Probabil ca esti parinte si ai o familie sub
protectia ta. Ei se poarta ca tine. Daca inima ta se
hraneste cu Cristos, tu nu vei duce niciodata lipsa
cand te vei ingriji de nevoile lor spirituale. Pe de alta
parte, daca inima ta nu este bine
hranita, ei vor infometa dupa hrana spirituala.
Dupa cum o mama se hraneste mai mult cand
alapteaza copilul, trebuie ca si tu sa fii mai atent sa-
ti hranesti darurile duhovnicesti si sa le pastrezi cu
grija de dragul celor din casa ta. ARMATURA -
LOCUL EI POTRIVIT Nu numai ca armatura trebuie
imbracata si pastrata, dar trebuie sa fie vizibila
pentru oricine te intalneste. Oamenii se mandresc
cu credinta lor, pocainta lor, dragostea lor pentru
Dumnezeu - daruri pretioase, intr-adevar. Atunci, de
ce asa de putini permit ca toate acestea sa fie
vazute in umblarea lor zilnica? Desigur, daca acesti
oaspeti ar fi locuit cu adevarat in suflet, prezenta lor
nu putea trece neobservata; ci ar fi privit pe
fereastra sau ar fi hoinarit cateodata si ar fi fost
vazuti in vreo lucrare sfanta. Harul - aici ma refer la
acele atribute divine imprimate in sufletul tau prin
Duhul Sfant - este o fiinta vie. Nu este o amintire a
mantuirii tale pe care sa o pastrezi intr-o camara
obscura a inimii. Nu, harul se va arata el insusi. Te
va insoti oriunde vei merge. Va cumpara cu tine si
va vinde pentru tine si iti va intinde o mana in toate
actiunile tale. Te va incuraja cand esti sincer si
credincios lui Dumnezeu si va plange si te va mustra
cand te vei purta intr-un mod diferit. UN ULTIM
INDEMN S-a spus suficient despre tendinta darurilor
noastre de a fi acoperite de o dezordine ametitoare
in aceasta viata. Desi in noaptea arestarii Sale,
Cristos ii trezise de doua ori pe ucenicii Sai, totusi si
a treia oara i-a gasit dormind. Si tu, de asemenea,
vei adormi daca nu-ti antrenezi caracterul tau
evlavios. Ai putin timp, iar drumul este lung;
imbraca odata harul lui Cristos pentru a putea
strabate noaptea dinaintea sosirii in casa Tatalui
tau. Posedarea acestor daruri prezinta un dublu
avantaj - in primul rand pentru tine, apoi pentru
altii. Atata vreme cat aici pe pamant darurile tale
duhovnicesti sunt sanatoase/ o vor duce bine si altii.
Entuziasmul tau in drumul catre cer ii va ajuta si pe
ei in calatoria lor. Cand vor 66 vedea ce
medicament bun este harul lui Dumnezeu pentru
sufletul tau, isi vor cere si ei partea care li se cuvine.
Si mai mult, vocea rasunatoare a darurilor tale va
darama pacatele altora. Permite-mi sa-ti ofer o
ilustratie practica. Omul care jura stramb nu stie ca
exista o vindecare miraculoasa de aceasta boala,
daca crestinul este moale la vorba si nu reflecta
caracterul lui Dumnezeu. Dar daca un om evlavios
isi are antidotul pregatit si are curajul de a-1
administra intr-un mod intelept si cu blandete,
atunci pacatul va fugi si se va ascunde rusinat.
Dumnezeu merita cea mai buna slujire pe care I-o
poti oferi in generatia ta; deci lasa ca atributele Sale
divine sa se manifeste acum in viata ta. El nu-ti
ofera doar o mica portie din harul Sau, care sa fie
impartit cate putin. Sa nu te iei dupa majoritatea
crestinilor, incercand sa-1 pastrezi intr-un cont, pe
care intentionezi sa-1 folosesti candva, dar nu
acum. Cu siguranta, Dumnezeu nu este atat de
zgarcit cu Duhul Sau, incat tu sa fii nevoit sa-ti
economisesti darurile tale! Dimpotriva, ochiul
Providentei nu este niciodata inchis; Cel ce te
pazeste nu dormiteaza. Psalmistul ne asigura: „Ochii
Domnului sunt peste cei fara prihana" (Ps. 34. 15).
El Si-a fixat privirea pentru totdeauna asupra celor
neprihaniti si isi gaseste desfatarea in obiectul
dragostei Lui. Cand a fost urechea Lui surda la
strigatele tale sau mana Lui scurta pentru a acoperi
nevoile tale? Oare nu prosperitatea ta ocupa
gandurile lui Dumnezeu si nu sunt ele altceva decat
ganduri de pace? Doar cateva picaturi din acest ulei
vor mentine in functiune toate rotile credintei tale.
II DE CE TREBUIE SA FIE INARMAT CRESTINUL
PERICOLUL NEINARMARII Pentru a intelege mai bine
natura vrajmasului nostru, sa observam termenul
folosit aici de Pavel: viclesuguri sau tactici. Cuvantul
grecesc sugereaza „acea arta si disciplina pe care
cineva le foloseste in manuirea unui argument".
Acum, deoarece aceasta implica abilitati
extraordinare si o minte ascutita pentru a compune
un astfel de discurs, viclenia este folosita pentru a
exprima subtilitatea Satanei in planificarea
strategiei impotriva crestinului. Soldatul cu
experienta, cat si cel incepator, sunt avertizati
serios de acest lucru. Ei stiu ca exista o tactica
pentru a forma o armata, ca si in construirea unui
argument. Deoarece Diavolul este un vrajmas foarte
subtil, omul sfant trebuie sa fie mereu in garda.
Satan este numit sarpele cel vechi. Sarpele este cel
mai siret dintre toate creaturile; iar un sarpe vechi ii
intrece pe toti ceilalti. Daca Satan a fost atat de
viclean fata de om, in starea lui de 26 perfectiune,
cu cat mai periculos este pentru noi cei de azi in
starea noastra de fapturi mutilate - deoarece noi
niciodata nu ne-am revenit din acea lovitura data
mintii noastre prin caderea lui Adam. Si in vreme ce
noi am pierdut cunostinta, Satan a obtinut din ce in
ce mai multa experienta. Garantat, de indata ce a
devenit un demon, el si-a pierdut intelepciunea
divina, dar de atunci, viclenia lui a crescut. Si in
vreme ce nu are suficienta intelepciune pentru a
face bine, totusi poseda destula intelepciune pentru
a le face rau altora. Cand a promis ca va zdrobi
capul sarpelui, Dumnezeu ne-a aratat unde se
gaseste puterea Satanei; cu capul sfaramat, el va
muri curand. Acum vom discuta aceasta tema
referitoare la subtilitatea Satanei, examinand cele
doua strategii principale ale sale: ispitirea si
invinuirea. SATAN - ISPITITORUL CARE NE INCITA LA
PACAT Haideti mai intai sa privim la Cel Rau ca la un
ispititor spre pacat. Nu exista mai mare specialist in
arta manipularii ca Diavolul, care foloseste orice
cale pentru a ajunge la victima lui. 1. Satan alege
cand sa ispiteasca „Toate isi au vremea lor", spunea
Solomon (Ecl. 3.1). Tot acest om intelept ne spune
de ce atat de frecvent omul rateaza si zadarniceste
actiunile lui: „Caci omul nu-si cunoaste nici macar
ceasul" (Ecl. 9.12). Distrasi de ingrijorarile sau
placerile lumii, prea multi raporteaza activitatea lor
dupa plecarea trupelor. Satan observa si stie ca un
dezertor
poate fi dornic de alte distractii. in acelasi mod
in care Cristos indruma pe omul neprihanit sa
rosteasca la vreme cuvinte de mangaiere si indemn,
tot astfel Satan isi arata viclenia alegand momentul
potrivit pentru a rosti cuvinte de amagire si ispitire.
Si un cuvant al Satanei este o ispita gata de smuls. in
mod deosebit, Diavolului ii place sa-i ispiteasca pe
crestinii convertiti de curand. Nici nu se naste bine
acest copil al harului, ca vicleanul sarpe deja isi
arunca ispitele lui fierbinti asupra acestuia. Legiunile
iadului sunt speriate de primul strigat al noii fapturi
in Cristos. Ele sunt asa de tulburate, precum erau
Irod si intregul Ierusalim cand se sfatuiau sa ia viata
Regelui nou-nascut. Satan nu a ezitat sa-i ispiteasca
pe apostoli pe vremea cand ei erau inca prunci in
Cristos. El stia ca harul lor era plapand, iar hrana
promisa a Duhului Sfant inca hu fusese primita.
Oare care dusman n-ar fi mai dornic sa cucereasca
un oras, atunci cand numai copiii sunt acasa? intr-
adevar, dezavantajele sunt atat de numeroase,
incat ar trebui sa disperam pentru orice prunc in
Cristos, daca nu am 27 cunoaste ca este infasurat in
legamantul harului si tinut strans in bratele
puternice ale promisiunii lui Dumnezeu. Apoi, Satan
ataca atunci cand crestinul sufera o grea incercare.
Pentru prima ispitire, Satan a cerut mai intai
permisiunea lui Dumnezeu, sa-1 faca pe Iov slab in
starea lui temporara, apoi a continuat pana l-a
determinat sa-si piarda rabdarea. inainte de a veni,
Satan i-a permis lui Cristos sa posteasca 40 de zile,
apoi s-a napustit asupra intregii Lui lucrari - dupa
cum o armata incercuieste un oras si asteapta sa
negocieze cand nevoia dupa provizii este acuta si
oamenii sunt gata sa accepte aproape orice. Daca
doresti sa stai ferm in mijlocul suferintei, ia seama
mai intai asupra acestui fapt: ispita nu este nicicand
mai puternica decat atunci cand eliberarea pare ca
se infasoara in pacatul sugerat de Satan. De
exemplu, presupune ca familia ta trece printr-o
perioada grea si tu nu vezi nici o cale de a iesi din
incurcatura. Acesta este momentul propice in care
Satan va veni sa-ti sopteasca la ureche: „Ce ai de
gand sa faci? Cu siguranta ca Dumnezeu nu va lasa
copiii tai sa flamanzeasca! Gradina vecinului tau
este chiar in spatele gardului. El are destul si poate
da si altora. Noaptea este intunecata. Cine te va
vedea daca sari si iti iei doar ce ai nevoie?" De
asemenea, Satan va aparea pe scena cand vei
incerca sa desfasori o lucrare notabila pentru gloria
lui Dumnezeu. El se va ridica precum un sarpe pe
cararea ta, suierandu-si minciunile otravitoare.
Acest vechi sarpe nu a fost niciodata un prieten al
lucrarii imparatiei. Ce scuza grozava le-a oferit
iudeilor: „Nu este timpul!" Pentru Dumnezeu,
vremea venise, dar nu pentru Cel Rau; si, prin
urmare, el a incercat sa perverteasca Providenta, ca
si cum nu ar fi fost timp pentru Mesia. in viata lui
Cristos se remarca doua perioade: inceperea lucrarii
publice, la botezul Lui, si culminarea acesteia, la
patima Lui. in ambele perioade, El a avut o cumplita
confruntare cu Diavolul. Acest lucru ar trebui sa te
determine sa intelegi cum lucreaza maestrul ispitei.
Cu cat mai publica este pozitia ta, si cu cat lucrarea
pentru Dumnezeu este mai stralucita, cu atat mai
mare este probabilitatea ca Satan sa intocmeasca
planuri distrugatoare impotriva ta. Daca este
necesar ca pana si trupele de cadeti sa fie inarmate
impotriva ispitelor Satanei, cu atat mai mult se cere
lucrul acesta din partea comandantilor si ofiterilor,
care- stau in prima linie de bataie! Oricum, Satan nu
va astepta intotdeauna ca tu sa desfasori o lucrare
importanta pentru a te ispiti; el va urmari fiecare
oportunitate pentru a-si pune in practica abilitatile
sale. Munca lui devine mai usoara daca gaseste ceva
ce i-ar intari ispita. Astfel, el a surprins-o pe Eva
cand 69 privea pomul cu jind. Dupa ce a fost
momita, datorita privirii ei, pentru. Satan a fost
foarte simplu sa ia acest obiect al placerii ei, sa-1
lustru iasca foarte bine si astfel sa trezeasca pofta
ce se cuibarise in inima ei. Daca noi deschidem
fereastra pentru a auzi serenade ademenitoare,
Satan este satisfacut ca cerinta lui este luata la timp
in considerare. Daca nu dorim sa ne supunem
pacatului, sa avem grija sa nu fim prin preajma. Nu
privi ispita cu un ochi intrebator, daca nu vrei sa fii
luat de ea si nici nu lasa ca in mintea ta sa locuiasca
ceea ce nu vrei sa gazduiesti in inima ta. Altadata,
Ispititorul vine imediat dupa o manifestare
deosebita a dragostei lui Dumnezeu. Asa este
constitutia slaba a caracterului nostru, care nu
poate purta multa vreme aprobarea sau disciplina
lui Dumnezeu. Daca Dumnezeu ne zambeste si Se
deschide putin spre noi, atunci noi avem tendinta sa
ne mandrim. Daca El Se incrunta, atunci credinta
noastra se prabuseste. Astfel, cea dintai, precum
vremea frumoasa si calduroasa, aduce samanta
coruptiei; iar cealalta, asemanatoare- gerului
cumplit, inabusa si chiar ucide florile harului.
Pericolul pandeste in ambele situatii; prin urmare,
Satan este avantajat sa-1 momeasca pe cel sfant cu
unul din aceste pacate, stiind ca floarea bucuriei
divine se va ofili. in cele din urma, in ceasul mortii,
cand puterea fizica a celui sfant este epuizata, acest
taur se repede asupra lui. Aceasta este ultima
oportunitate de hartuiala, deci el face un ultim
efort. in acel moment, cand crestinul paseste in
eternitate, Ispititorul il apuca de calcai. Daca el nu
poate impiedica sosirea in cer' a celui sfant, el va
avea grija ca acest lucru sa se produca cu mai multa
suferinta. 2. Satan alege cum sa ispiteasca Nu numai
ca Satan alege momentul ispitei, dar el alege si cele
mai bune metode de a-si infatisa ispitele. Una din
strategii este de a prezenta culori false. El i se
prezinta crestinului, deghizat in prieten, asa ca
portile i se deschid inainte de a se descoperi
adevarata lui identitate. Pavel ne spune ca nu
trebuie sa fim surprinsi daca gasim invatatori falsi
deghizati in apostoli ai lui Cristos: „Caci chiar Satana
sc preface intr-un inger de lumina" (II Cor. 11.13,
14). Dintre toate viclesugurile lui, acesta este
probabil cel mai periculos pentru sfinti: cand apare
in haina unui prooroc si isi ascute limba ruginita cu
un limbaj frumos, rasunator. in acest mod, el
corupe judecata unora, interpretand adevarul
Evangheliei de o asa maniera incat Dumnezeu pare
ca trece cu vederea comportamentul nepotrivit.
Acesti crestini sunt prinsi in moralitatea fireasca sub
masca libertatii crestine. 27 Nu oricine inghite astfel
de erezii; deci Satan ii ispiteste cu alte lucruri, dar
deghizat tot intr-un sfant. El pangareste
Scriptura, slavind credinta si excluzand celelalte
daruri. Sau el se straduieste sa submineze pocainta
si sa glorifice faptele bune. Scotand la iveala
greselile in administrarea Bisericii, el trage pe cei
slabi inapoi, si astfel smulge sufletele instabile din
familia credinciosilor. Pretinzand inflacarare, el
strecoara manie in inima crestinului si face sufletul
sa fiarba de dorinta razbunarii cand Dumnezeu l-ar
ierta. Luca inregistreaza o astfel de ocazie, cand
ucenicii doreau „sa se coboare foc din cer". Ei
credeau ca entuziasmul lor era inflacarat de un foc
divin, pana ce Cristos le-a spus: ,JVu stiti de ce duh
sunteti insufletiti" (Lc. 9.54, 55). Cata nevoie au
inimile noastre sa studieze Scripturile si
viclesugurile Satanei, pentru ca noi sa nu-i uram
Vrajmasului bun-venit, ci tot timpul sa fim constienti
ca Cristos este oaspetele nostru! O alta metoda a
Vrajmasului este de a spiona activitatile omului
sfant. Satan este cel mai inteligent agent din lume.
Slujba lui este de a cerceta inclinatiile, gandurile,
sentimentele si planurile tale. in consecinta, el
porneste la lucru afland care este drumul suvoiului,
deschizand calea ispitei si determinand prabusirea
sentimentelor tale. Tu abia poti sa te strecori din
camaruta inimii tale fara ca Satan sa stie destinatia
ta. Anumite pasiuni rele sau alte lucruri vor trada
sufletul tau si-l vor informa pe Satan, spunandu-i:
,JDaca vrei sa-1 surprinzi, il vei gasi in desisul
activitatilor lumesti, cufundat in poftele si grijile
acestei vieti". Este ambitia pofta favorita a inimii?
Sufletul va fi coplesit cu astfel de proiecte placute!
Cat de usor este influentat de sperante desarte,
pentru ca apoi sa fie atras de ambitie in pacate
teribile! Astfel s-a intamplat cu Haman, care dornic
sa devina favoritul imparatului, a recurs la acel
complot sangeros impotriva iudeilor, care in cele
din urma i-a fost lui insusi fatal (Est. 7.9, 10). Pentru
a se apropia de un suflet sensibil, Satan foloseste o
tactica deosebit de subtila. Cand vine sa ispiteasca,
el este modest si cere foarte putin. El stie ca daca ar
fi cerut totul de la incepui, i s-ar fi pus multe
intrebari. Iata cum s-a strecurat el in sufletul Evei.
Satan nu i-a cerut de la inceput sa manance din
pom. El stia ca ea s-ar fi putut inspaimanta de o
astfel de provocare indrazneata. in schimb, el i-a
pus o intrebare provocatoare, reprezentand debutul
lui ca dusman de moarte al omului: „Oare a spus
Dumnezeu?" Cu alte cuvinte: „Sigur nu te inseli? Stii
cat de generos este Dumnezeu! El iti da voie sa
mananci din toti ceilalti pomi din gradina; de ce ti-ar
intezice ce-i mai bun?" Astfel, el sapa de 71 jur-
imprejur si slabeste radacina credintei, iar cand vine
urmatoarea ispita, copacul se prabuseste mult mai
usor. A conversa cu Satan este foarte periculos. Desi
nu doreau sa mearga prea mult impreuna cu el,
multi au acceptat sa-1 insoteasca o mila. Dar odata
porniti, ei au fost momiti din ce in ce mai departe,
pana cand in cele din urma, devenind atat de
confuzi, nu mai stiau cum sa scape de compania lui.
Supune-te la inceput, iar mai tarziu iti vei pierde
puterea de a-i rezista. in acelasi mod, Satan isi
conduce victimele spre abisul pacatului, de fiecare
data cate-o treapta mai jos. Daca nu dau importanta
chemarii lui Dumnezeu si nu se intorc de la pacatele
lor, ei sunt in pericol sa piara pentru totdeauna.
Probabil ca tu esti unul dintre cei tari, capabili sa
respinga orice oferta din partea ispitei. Nu lasa
paznicul tau sa se odihneasca; Satan nu-ti da pace
asa de usor cum crezi tu. El va apela la rezervele lui.
Ca un conducator intelept, el are intotdeauna trupe
pentru a le folosi la nevoie, astfel ca Satan rareori
duce lipsa de recruti. Cand o ispita este respinsa, el
imediat trimite alta pentru a umple golul si a intari
linia de bataie. in acest mod, el L-a ispitit pe Cristos
sa Se indoiasca de providenta lui Dumnezeu,
indemnandu-L sa transforme pietrele in paine. El
voia sa spuna ca era timpul ca Isus sa Se descurce
singur. La urma urmei, Tatal Lui il neglijase 40 de
zile si nici un ajutor nu se zarea. La aceasta
provocare, Cristos a raspuns bland: „Este scris:
«Omul nu traieste numai cu paine, ci cu orice
cuvant care iese din gura lui Dumnezeu» " (Mt. 4.4).
Si nici n-a frant bine aceasta sageata, ca Satan a si
aruncat alta - ispitindu-L cu indrazneala. Diavolul L-a
urcat in locul cel mai inalt al Templului si I-a spus:
,^runca-Tc jos, caci este scris: «El va porunci
ingerilor Sai sa vegheze asupra ta..." (v. 6). intr-
adevar, acesta a fost un argument inteligent: „Daca
ai o astfel de incredere in Dumnezeu si in Cuvantul
Sau, dupa cum pretinzi, arat-o aruncandu-Te jos,
pentru ca intre Tine si pamant exista un legamant
-daca indraznesti sa-L crezi pe Dumnezeu". Cristos
isi avea raspunsul pregatit si El putea sa Se apere si
sa respinga provocarea Satanei, fiind atat de bine
inarmat, incat nici o ispita nu se putea strecura prin
armatura Lui. Satan foloseste aceeasi metoda si cu
noi. Cand noi rezistam intr-o parte, el ne ataca pe o
alta cale. De fapt, urmatoarea ispita este mult mai
puternica decat cea dinainte. Pentru a ramane in
garda, tu trebuie sa ai un ochi atent si multa
abilitate cu toate darurile tale. in retragerea lui
subtila, Satan foloseste o alta strategie. Noi citim nu
numai ca Satan a fost aruncat, dar si ca duhul
necurat a iesit de bunavoie, cu scopul de a se
reintoarce si a aduce cu el insotitori mai rai 28 (Mt.
12.43-45). Nu intotdeauna Satait se retrage datorita
puterii harului biruitor; uneori se retrage de
bunavoie, apoi asediaza. El asteapta pana ce
crestinul iese din transee, intentionand sa-1
loveasca in loc deschis, daca nu-1 poate prinde in
ascunzatoarea lui. Cand se pare ca Satan bate in
retragere, sa nu crezi ca ai castigat batalia. Fuga lui
ar trebui sa intareasca credinta ta, si nicidecum sa
slabeasca paza. 3. Satan alege ce si pe cine sa
foloseasca: instrumentele de ispitire Am vazut ca el
decide cand si cum sa ispiteasca; acum vom vedea
ca el hotaraste ce cale sa foloseasca si cum s-o
utilizeze. Ca mester, Satan alege ispita si ii da forma,
dar uneori permite oamenilor lui sa o duca la bun
sfarsit. Stiind ca lucrarea lui poate fi condusa mai
bine de altii, el alege cu grija pe cel ce-o poate
indeplini in avantajul scopului sau demonic. Dupa
cum nu orice politician este potrivit ca ambasador,
tot astfel nu oricine are calificarea necesara pentru
a indeplini slujba speciala a Diavolului. El isi afiseaza
cu grija indicatiile lui. in aceasta, el se deosebeste
de Dumnezeu,
care nu este deloc limitat in alegerea
instrumentelor Sale, deoarece El nu are nevoie de
nimeni si poate sa Se slujeasca la fel de bine de
oricine. Dar puterea Satanei este limitata, deci el
trebuie sa carpeasca defectul din pielea leului cu
piele de vulpe. Ambasadorii preferati ai Satanei sunt
cu precadere de 4 categorii: persoane proeminente
si puternice; persoane cu un intelect deosebit si
diplomatie; persoane sfinte sau cel putin care au
reputatia unor sfinti; si persoane capabile sa-i
influenteze pe cei care detin puterea. Prima
categorie: Satan isi alege persoane proeminente si
puternice. Ei pot fi oameni de stat sau oameni ai
Bisericii. Daca poate, el isi va asigura atat tronul, cat
si amvonul, precum cei doi generali care comanda
intreaga armata. Un sef de stat poate influenta mii
de oameni; prin urmare, Pavel i-a spus lui Elima,
cand acesta incerca sa schimbe parerea solului lui
Dumnezeu: „Om plin de toata viclenia si de toata
rautatea, fiul dracului" (F. A. 13.10). Ca si cum ar fi
spus: „Tu ai invatat de la tatal tau Diavolul sa bantui
curtile imparatului si sa-ti exerciti influenta asupra
conducatorilor". Satan isi dubleaza influenta,
atragand de partea lui astfel de lideri, in primul
rand, ei au puterea sa atraga pe altii pe drumul lor.
Corupe-1 pe comandant si el va aduce toata armata
cu el. Lasa-1 pe Ieroboam sa inalte idolatria, si
curand tot Israelul va cadea in cursa. in al doilea
rand, daca pacatul este savarsit la curte, fara ca
influenta lui sa se 73 raspandeasca mai departe,
totusi o intreaga imparatie poate plati scump
pentru pacatul conducatorului ei. David a cedat
ispitei Diavolului de a numara poporul, dar intreaga
natiune a suferit pedeapsa impreuna cu el (I Gr. 21).
Pe langa incercarea de a se infiltra in randurile
guvernatorilor, Satan tinteste totodata in
oficialitatile bisericesti. Oare exista vreo cale mai
buna de a infesta un oras decat sa otravesti sursa de
apa? El are o deosebita placere sa corupa inima
unui pastor. Daca se poate strecura in inima lui,
atunci este liber sa strabata turma lui Dumnezeu
fara a fi depistat - un demon in hainele pastorului.
Cine 1-a convins pe Ahab sa mearga la Ramot din
Galaad si sa fie invins? Satan poate spune: „ Voi fi
un duh de ratacire in gura tuturor proorocilor [lui
Dumnezeu]" (II imp. 22.22). Cum vor putea fi
impietriti pacatosii in pacatele lor? Lasa-1 pe
predicator sa aseze o pernita sub cugetele lor si sa
cante un cantec de leagan: .face, pace.'", si s-a
facut. Cum poate fi discreditata adorarea lui
Dumnezeu? Permite lumii sa observe purtarea
scandaloasa a unui pastor, si multi, atat buni cat si
rai, vor respinge adevarul Evangheliei datorita
puternicei minciuni spuse de viata lui. > A doua
categorie: de asemenea, Satan angajeaza persoane
cu un intelect deosebit si spirit diplomatic. Ce mare
realizare pentru el sa-si predice ideologiile
blestemate de pe podiumul marilor creiere ale
istoriei! Atat de bine i-a reusit acest lucru, incat
foarte putini din aceasta categorie de oameni se
gasesc printre discipolii lui Cristos: „Nu multi
intelepti... sunt chemati" (I Cor. 1.26). Probabil
pentru ca binecuvantarea cu intelepciune devine
atat de usor un blestem al deceptiei, intr-adevar,
Dumnezeu nu Si-ar putea mentine imparatia, atat in
inima cat si in lume, prin metode firesti. Nu!
Evanghelia porunceste sa umblam in temere de
Dumnezeu. Iacov a obtinut binecuvantarea prin
inselatorie, dar ar fi putut-o obtine mai usor printr-o
comportare cinstita. Satan cauta cele mai ascutite
minti - un Balaam, un Ahitofel sau un Sanbalat - sa-
si puna in vanzare blestemul si sa gaseasca
cumparatori. El intotdeauna este in cautarea celui
mai bun vanzator, pentru ca „daca ar ff cu putinta
[el sa poata] sa-i insele si pe cei alesi" (Mt. 24.24).
Pavel cunostea din propria experienta puterea
Satanei asupra mintii si se temea pentru corinteni,
pe care ii logodise cu Cristos. El nu dorea sa vada
„gandurile lor stricate de la curatia si credinciosia
care este fata de Cristos" (II Cor. 11.3). Daca
Dumnezeu te-a binecuvantat cu o minte inteleapta,
fii recunoscator - dar totodata fii atent la
avertismentul lui Pavel! 29 Cel mai marc idol pe care
oamenii inteligenti il slavesc si il fac icoana credintei
lor este gandirea omeneasca, de la care pornesc
multe erezii. Mandru din fire, omul n-ar dori altceva
decat sa-si fie propriul dumnezeu (desi caderea lui
s-a produs datorita acestei inaltari). Gaseste o
doctrina care sa hraneasca acele pareri ce i se par
bune omului, si in curand el va deveni un lacom la
masa ei. Oamenilor, de asemenea, le place sa se
bucure de libertatea fireasca, un alt apetit natural,
iar Satan stie exact cum sa hraneasca aceasta
dorinta. Omul este un fiu al lui Belial, fara jug; si
daca ar trebui sa poarte unul, cel mai placut pentru
el ar fi unul usor si cat mai putin dureros. De aceea,
cand invatatorii sinceri insista pentru o ascultare
deplina de Cuvantul lui Dumnezeu observatorii
Satanei vin si spun: „Ce sefi aspri ai! Ei te
exploateaza si te supun la o munca permanenta.
Vino, noi iti vom arata un drum mai usor spre cer".
Cel care vinde mai ieftin va avea mai multi
cumparatori. Dar, in cele din urma, adevarul cu
lepadarea de sine reprezinta un targ mai bun decat
greseala cu toata auto-multumirea. A treia
categorie: prefera Satan compania persoanelor
puternice si inteligente? Lui, de asemenea, ii place
sa intretina pe cei care au reputatia unor sfinti. Oare
ce lucru mai bun ar putea face o pasare vie decat sa
atraga altele in capcana? Asa este puterea Satanei -
si slabiciunea celor mai multi dintre noi - ca cel mai
sfant om sa-si foloseasca momeala pentru a-i insela
pe altii. Marele patriarh Avraam a ispitit-o pe Sara
sa minta: „Spune-lc ca esti sora mea!" (Gen. 12.13).
Batranul profet din Betel 1-a departat pe omul lui
Dumnezeu din drumul lui, sfintenia vietii profetului
si respectul varstei inaintate dand autoritate
sfatului sau (I imp. 13.18). Oh, cum ar trebui sa te
avertizeze pe tine acest lucru, cel care ai facut un
drum lung si prosper pe calea lui Dumnezeu si ai
obtinut un renume in Biserica! Deoarece esti lider,
ceea ce spui si faci ii determina pe ceilalti sa se uite
mai putin la ei insisi si mai mult la tine pentru a fixa
drumul si a stabili regulile. A patra categorie: Satan
alege persoane capabile sa influenteze pe cei care
detin puterea. Daca poate sa atraga familia sau
prietenii de partea sa, atunci el are o cale de acces
mai usoara spre adevaratul obiectiv al dorintelor lui.
Unii cred ca aceasta este explicatia pentru care
Satan a crutat viata sotiei lui Iov - pentru a-si putea
oferi cupa cu otrava prin insasi mana ei:
„Bleastama-L pe Dumnezeu si mori!" Noi stim ca
David nu ar fi primit de la Nabal ceea ce a luat din
mainile lui Abigail. Satan s-a gandit sa-i ofere lui
Adam mana prin mana Evei; el a 75 planuit
infrangerea lui Samson prin Dalila. Si pentru a-L
ispiti pe Cristos, l-a folosit pe Petru, un apostol. Unii
martiri au marturisit ca munca lor cea mai grea a
fost sa biruie rugaciunile si lacrimile prietenilor si
rudelor, insusi Pavel exprima acest lucru cand
spunea: „Ce faceti de plangeti asa si-mi rupefi
inima? Eu sunt gata nu numai sa Eu legat, dar chiar
sa si mor in Ierusalim pentru Numele Domnului
Isus"(F. A. 21.13). ATENTIONARE Analizeaza
siretlicurile Satanei si familiarizeaza-te cu tacticile
lui. Pavel garanteaza ca orice crestin le intelege intr-
o anumita masura: „Caci nu suntem in nestiinta
despre planurile lui", spune el (II Cor. 2.11). Poate fi
spus acest lucru despre tine? Stii cat de viclean si
inteligent este dusmanul tau? Ce companie placuta
pretinde sa fie? „Ia loc la masa mea de joc" spune
Satan. „Iata cateva premii ispititoare: starea ta
materiala, viata ta, libertatea ta". Acum tu trebuie
sa admiti ca aceste lucruri sunt bune si sunt
ingaduite. Dar aici este inovatia Satanei: el extinde
regula jocului astfel ca, daca joci de partea Iui, cu
siguranta vei viola legile neschimbate ale lui
Dumnezeu. Daca nu poti obtine lucruri bune prin joc
cinstit, ci trebuie sa recurgi la inselatorii, sa stii ca
premiul este fals si se va transforma in lucru de
nimic in mainile tale. Ce nebunie sa-L inseli pe
Dumnezeu, compromitand adevarul Lui! Poate crezi
ca ai castigat una sau doua partide, dar la sfarsitul
jocului te vei gasi ruinat. Daca Satan te poate momi
sa pacatuiesti pentru ceva ce te asigura ca este
meritoriu, te gasesti intr-o incurcatura serioasa, dar
raul cel mai mare inca n-a sosit. Odata ce te vei fi
asezat la masa lui, el va incepe cu indrazneala sa te
invete trucurile lui. Acest afacerist necurat iti va
arata cum sa-ti strecori pacatele sub masa fara ca
nimeni - nici macar Dumnezeu - sa te Vada. El preda
acest viclesug de pe vremea lui Adam, care credea
ca se putea ascunde in spatele unei frunze de
smochin. Ce altceva au facut fratii lui Iosif cand l-au
lasat sa moara, decat sa ascunda faptele lor sub
haina pe care au manjit-o cu sange? Si cum a
reactionat sotia lui Potifar, cand Iosif nu a raspuns
privirii ei pacatoase? Ea sia ascuns pacatul (tot in
haina lui) si l-a acuzat pe el de propria ei slabiciune.
Fereste-te sa joci astfel de jocuri ce noroc cu
Dumnezeu. Nici o haina nu este prea larga sa
ascunda pacatul tau; nici o mana nu este atat de
abila sa-1 ascunda fara ca ochiul atotvazator al lui
Dumnezeu sa observe. Daca El nu te cheama sa dai
socoteala pentru pacatul tau in viata aceasta, poti fi
sigur ca o va face in viata de dincolo. 76 Cea mai
grava disciplina pe care Dumnezeu o poate aplica in
aceasta perioada a eternitatii este sa-1 lase pe omul
pacatos in propriile-i remus-cari, cand este legat in
iad in compania Satanei. Unul dintre pericolele
participarii la astfel de jocuri diabolice este ca
treptat le vei indragi. Ele sunt la fel de
ademenitoare ca vinul si creeaza o sete nepotolita.
Practica viclesugurile Diavolului un timp mai
indelungat, si vei vedea ca sufletul tau innegrit va
incepe sa dea declaratii false despre el insusi pentru
a satisface apetitul tau nesatios dupa pacat. Nici un
pacat nu demonstreaza o mai mare slabiciune decat
cel care este rezultatul unui complot deliberat,
indreapta-ti inima spre pacat, si Satan iti va
imprumuta carul sau si te va conduce el insusi
pentru a-1 infaptui. PRECAUTII Acestea sunt ganduri
foarte serioase si vor impinge teama pana in
adancul sufletelor noastre, daca nu vom avea o
puternica recomandare pentru sanatate spirituala,
scrisa de insasi mana lui Dumnezeu. Citeste cu
atentie si urmeaza intru totul. 1. Cerc-I un sfat lui
Dumnezeu Iadul este supravegheat de cer si in orice
moment Dumnezeu te poate instiinta de planurile
rele puse la cale impotriva ta. Cel ce monteaza un
ceas cunoaste fiecare piesa din interiorul lui.
Dumnezeu a facut acest sarpe necinstit (desi nu
siretenia din el), deci stie orice lucru despre el. De
asemenea, Satan este prizonierul lui Dumnezeu, si
El il are totdeauna sub ochi. Orice tranzactie din cer
sau din iad trece prin mainile lui Cristos. Tot ce stie
Tatal, cunoaste si Fiul, si El este gata sa descopere
sfintilor Lui tot ce ei au nevoie sa stie in viata
aceasta (Ioan 15.15). Traim vremuri de mari intrigi
politice numai cei cativa care conduc aceasta lume
inteleg misterele unui stat; noi, ceilalti, cunoastem
doar putin mai mult decat ceea ce este scris in ziare.
Acelasi lucru este si cu planurile pe care Satan le
tese cu subtilitate impotriva sufletelor oamenilor.
Numai putini banuiesc care este scopul planurilor
Satanei impotriva lor. Este vorba de oamenii sfinti,
carora Duhul lui Dumnezeu le descopera nu numai
ce le-a pregatit El in cer, dar si planurile
distrugatoare pe care Satan le urzeste aici pe
pamant. 2. Cunoaste-ti inima Cunoaste-te bine pe
tine insuti si atunci vei putea cunoaste mai bine
planul Satanei impotriva ta. El alege metoda de
ispitire din inclinatiile 30 pe care le gaseste in inima
ta. Dupa cum un general inconjoara o cetate si o
priveste cu atentie, apoi isi directioneaza asediul
acolo unde are sanse mai mari de reusita, tot astfel
Satan il impresoara pe crestin si il cerceteaza cu
atentie inainte de a-1 ispiti. 3. Citeste cu atentie
Cuvantul lui Dumnezeu El prezinta istoria celor mai
remarcabile batalii dintre bravii soldati ai lui Cristos
si Satan, vrajmasul lor. Tu poti citi despre modul in
care Satan i-a biruit si cum ei au recucerit terenul
pierdut. .Nici o pofta nu poate prezenta un pericol
pentru tine, dar tu trebuie s-'o marturisesti: nu
exista nici o ispita impotriva careia Dumnezeu sa nu
te inarmeze. Se spune ca cineva a planuit sa-1
otraveasca pe Martin Luther, dar el a fost prevenit
de un prieten credincios care i-a trimis o descriere a
presupusului ucigas. Crestine, Biblia iti descrie
infatisarile poftelor cu care Satan incearca sa
distruga sufletul tau pretios. „Robul tau primeste si
el invatatura de la ele" (Ps. 19.11).
SATAN CA. ACUZATOR AL PACATULUI Pana
acum tu trebuie sa fi cunoscut deja ispitele Satanei.
Fara indoiala, el adeseori le-a pendulat la usa ta,
deoarece el are o deosebita placere sa castige un
om sfant ca principalul lui client. Tu poti fi greu de
inselat. Si-L rog pe Dumnezeu sa fii asa; dar sa nu
crezi nici un moment ca Satan va fi usor de
indepartat. Daca nu-ti place acest pachet cu ispite,
atunci el isi va intinde sacul cu acuzatii si ti le va
prezenta atat de bine, incat vei crede ca el ti le
aduce la porunca lui Dumnezeu! Dupa cum Duhul
Sfant mai intai sfinteste si apoi mangaie, tot asa
Satan mai intai ispiteste si apoi tulbura. Mai intai,'
stapana lui Iosif a incercat sa-1 momeasca pentru a-
i satisface pofta ei; fiind demascat acel siretlic, ea a
apelat apoi la o alta tactica pentru a-1 provoca. Si
noi deja am observat ca, pentru a-si acoperi fapta
rea, ea s-a folosit de propria lui haina. Tot astfel,
pentru Satana nu reprezinta o dificultate gasirea
unei gauri in haina celui sfant, chiar atunci cand el
umbla foarte atent. Cand Satan doreste sa-1 faca pe
un om sa pacatuiasca, el bate la usa vointei. Cand
doreste sa-1 invinuiasca de pacat, el apeleaza la
cuget. Dar cunostinta si puterea lui asupra acestora
nu este absoluta, deoarece sunt izolate de
Dumnezeu. Satan stie ca nu poate sa smulga un
lacat a carui cheie se afla in posesia lui Dumnezeu;
prin urmare el se gandeste la anumite trucuri prin
care sa-1 determine pe cel sfant sa-i deschida usa.
Ca sarpe, Satan are un drum unic. Celelalte animale
au o traiectorie dreapta, dar sarpele merge stramb,
zvarcolinduse. Daca vezi un sarpe 78 tarandu-se, cu
greu iti dai seama in ce directie se indreapta. Satan
se deplaseaza intr-un mod asemanator, luand-o pe
diferite cai pentru a ascunde adevaratele lui intentii.
Iata cateva cai folosite de el pentru a-ti acuza
sufletul si pentru a intuneca partasia ta cu Tatal. 1.
Satan ii acuza pe sfinti de gandurile lui nelegiuite El
isi asaza gandurile lui rele, precum copiii gasiti, la
usa lor. Cat de inteligent este el pentru o astfel de
inselatorie! Cand gandurile sau inclinatiile contrare
voii si cailor lui Dumnezeu se strecoara inauntru,
multi crestini scumpi confunda acesti orfani
mizerabili cu proprii lor fii si isi asuma intrega
responsabilitate pentru aceste pofte trupesti.
Diavolul se strecoara asa de subtil in sufletul celui
sfant, incat in momentul in care ei incep sa
scanceasca, el deja s-a indepartat. Iar crestinul,
negasind pe nimeni inauntru, in afara de el,
presupune ca aceste greseli ii apartin. Astfel, el isi
poarta singur ocara, iar Satan si-a implinit scopul. Ce
remediu are copilul lui Dumnezeu? Sa stea intr-o
partasie stransa cu Tatal. Atunci, tu vei putea
respinge acuzatiile Diavolului prin sabia Duhului.
Dar fii pregatit pentru un alt asediu. Precum
Nebucadnctar, Satan va izbucni de furie si va incinge
cuptorul maniei lui de 7 ori mai tare, pana cand
flacarile sentimentelor lui blestemate te vor
incercui. Prin aceasta, el spera sa te inspaimante si
sa-ti pangareasca simturile sufletului, ca tu sa fii
fortat sa tragi o concluzie gresita - de exemplu, ca
nu mai esti un copil al lui Dumnezeu. Adevarul este
ca, daca pacatuiesti in aceasta situatie, este pentru
ca te indoiesti de puterea de a te pastra a lui
Dumnezeu, in loc sa pui la indoiala aceste false
emotii. in acest caz, sfatul meu este sa procedezi cu
aceste sentimente ca si cu bandele ce colinda tara,
hartuind cetatenii cinstiti. S-ar putea sa nu-i poti
opri sa treaca prin orasul tau, dar, cu siguranta, ii
poti opri sa nu se stabileasca acolo. 2. Satan
amplifica pacatele sfintilor Scopul lui este sa-i
discrediteze pe sfinti, si nu pacatele. Pentru aceasta,
tactica lui principala consta in a prezenta acuzatiile
lui ca pe un act al Duhului Sfant. El stie ca nici o
acuzatie nu poate rani mai adanc, ca cea venita din
partea lui Dumnezeu; prin urmare, cand acuza un
crestin constiincios, el forjeaza Numele lui
Dumnezeu pe proiectil, inainte de a-i da foc.
Imagineaza-ti un copil care este constient de
neascultarea fata de tatal sau si niste oameni
dispretuitori, care, dorind sa-i faca rau, ii scriu o
scrisoare plina de acuzatii amenintatoare si i-o
trimit, dupa ce au falsificat semnatura tatalui sau.
Bietul copil, fiind deja constient de gravitatea
pacatelor lui si nestiind de acest plan, va fi coplesit
de spaima. 31 Acesta este adevaratul necaz ce
porneste de la o premisa falsa - exact lucrul savurat
de Satan. Satan este un anchetator inteligent. El
urmareste indeaproape relatia ta cu Dumnezeu.
Mai devreme sau mai tarziu, el te va prinde obosit
sau daramat de vreo lucrare. El stie ca esti constient
de greselile tale si ca Duhul lui Dumnezeu isi va
arata aversiunea fata de ele. Prin urmare, el te
invinuieste profund, reinviind orice acuzatie pe care
si-o aminteste, apoi isi ofera garantia ca cea data de
Dumnezeu. Iata modul in care prietenii lui Iov au
reactionat la suferinta lui. Ei au adunat toate
dovezile infirmitatii lui, pentru a le folosi impotriva
lui, sustinand ca ei au fost trimisi de Dumnezeu
pentru a-i demasca fatarnicia. Desi Satan este un
maestru al inchizitiei, noi stim ca nu toate acuzatiile
vin din partea lui. Cuvantul lui Dumnezeu
mentioneaza clar ca ,JDomnul pedepseste pe cine-J
iubeste" (Evr. 12.6). Atunci, cum am putea deosebi
acuzatiile dispretuitoare ale Satanei de cele pline de
dragoste din partea lui Dumnezeu si a harului Sau?
incearca acest test: daca aceste amenintari
contrazic o lucrare anterioara a Duhului in sufletul
tau, atunci sunt ale Satanei, si nu ale Duhului.
Amplificand pacatul tau, Satan urmareste sa te
pangareasca si sa te convinga de faptul ca tu nu esti
decat un fatarnic. „Oh", suiera Satan, „acum ti-ai
aratat adevarata infatisare! Priveste pata de pe
haina ta: ce om sfant a mai comis vreodata un astfel
de pacat? intreaga ta viata este o rusine! Dumnezeu
nu vrea sa aiba nimic de a face cu persoane atat de
rele ca tine". Si cu o singura suflare, Satan sfarama
totul in bucati. intreaga locuinta a harului pe care
Dumnezeu a construit-o multi ani in sufletul tau si
toata mangaierea adusa de Duhul Sfant au fost
daramate de o singura suflare a gurii lui rele. El iti
distruge intreaga viata si iti spune ca este numai
greseala ta. Nu dispera! Alina-ti teama cu acest
adevar pretios: odata ce Duhul lui Dumnezeu a
inceput o lucrare de curatire,
facandu-te sa te increzi in bunatatea Lui, El nu
vrea si nici nu poate sa aduca sufletului tau
informatii contrare. Cuvantul Lui nu este „Da si Nu",
ci „Da si Amin", pentru totdeauna. Daca faci pe
risipitorul, Dumnezeu te va mustra serios pentru
pacatul tau, asa cum a procedat cu David, care a
fost mustrat prin proorocul Natan: „Tu esti omul!"
(II Sam. 12.7). Totusi, Natan n-a rostit nici un cuvant
care sa puna la indoiala sfintenia lui David si
lucrarea lui Dumnezeu in sufletul lui. Proorocul,nu
avea o astfel de misiune din partea lui Dumnezeu. El
fusese trimis sa-1 determine pe David sa-si planga
pacatul - si nu ca din pricina pacatului lui sa puna la
80 indoiala starea lui de har, pe care Dumnezeu i-o
aratase in nenumarate randuri. Pe langa faptul ca
planteaza semintele indoielii cu privire la lucrarea
de curatire a Duhului, Satan trimite ajiesea mustrari
de cuget care neaga bogatia harului lui Dumnezeu.
Cand pacatele tale sunt prezentate ca depasind
indurarea lui Dumnezeu sau harul legamantului Sau,
sa stii ca acest lucru vine de la acel paras gelos,
Diavolul. Duhul Sfant, intermediarul lui Cristos, ii
indeamna pe pacatosi sa imbratiseze harul
Evangheliei. Ar spune El ceva care ar putea pangari
sau micsora pretuirea de care Cristos Se bucura in
ochii alesilor Lui? Cu siguranta, tu trebuie sa afli
care este originea acestor minciuni! Cand auzi o
persoana complimentand pe o alta ca buna sau
inteleapta, ca in cele din urma sa spuna un dar, care
distruge totul, sa stii ca nu este un prieten, ci un
dusman viclean, care desi lauda acea persoana, de
fapt doreste sa o discrediteze. Tot astfel, cand auzi
ca Dumnezeu este prezentat ca indurator si plind de
har, dar nu fata de un pacatos mare ca tine;
puternic si maret, dar care nu poate salva pe cineva
ca tine, atunci tu poti spune: „Pleaca, Satano,
vorbirea ta te tradeaza! Acesta nu este un mesaj
trimis de Iubitul sufletului meu!" 3. Satan se
considera el insusi si judecator si juriu pentru a-i
acuza pe sfinti Diavolul este in Biserica ori de cate
ori esti si tu. Si sta langa usa camarutei tale si
asculta ce-I spui tu lui Dumnezeu in secret, cautand
tot timpul un prilej sa te acuze. Duhul razvratit care
a indraznit sa critice legea Dumnezeului din ceruri,
nu va ezita sa judece felul in care iti conduci
sufletul. El se aseamana cu cel care asculta predicile
numai pentru a gasi vreo greseala si astfel sa-1
poata acuza de ofensa pe predicator pentru vreun
cuvant incorect folosit. Satan are o deosebita
placere sa-ti sfarame lucrarea pe care ai facut-o si,
denaturand-o, sa apara superficiala, desi este facuta
cu mult zel; fatarnica, desi este cu adevarat sincera.
El nu se va odihni pana cand nu va da verdictul:
„Vinovat!" impotriva sufletului tau. Dupa ce ai lucrat
cat ai putut de bine, atunci acest critic convingator
porneste la lucru: „Acolo", va spune el, „ai fost
fatarnic, aratandu-te amabil, dar de fapt slujindu-ti
fie. Aici te-ai indoit; acolo, ai fost lenes, si mai
departe, plin de mandrie. Acum, ce rasplata mai
astepti din mainile lui Dumnezeu, daca f-ai pangarit
lucrarea?" Astfel de intepaturi fac ca multe suflete
sa duca o viata impovarata. Esti unul dintre acestia -
epuizati sufleteste? Oare reteaza el orice faci pana
cand tu nu mai stii daca sa te 6 - Crestinul in
Armatura 32 rogi sau nu, daca sa asculti sau nu? Iar
cand te-ai rugat si ai ascultat, sa nu stii daca are sau
nu vreun rost? Astfel, sufletul tau este coplesit de
indoiala, iar zilele tale se scurg in suferinta, in vreme
ce Satan vrajmasul tau, sta intr-un colt si se bucura
ca te-a 'inselat. Scopul lui principal este ca, daca nu
poate sa te jefuiasca de neprihanirea ta, atunci sa te
priveze de bucurie. 4. Satan incearca sa jefuiasca
sfintii de fagaduinta legamantului El vine sa te
smulga din pasunile verzi ale mangaierii
legamantului si sa te arunce in adancurile disperarii.
El face acest lucru sub falsa acuzatie ca tu nu esti
suficient de smerit in ceea ce priveste pacatul.
Apostolul cunostea jocurile sofisticate ale gandirii
Diavolului. El le numea „planurile" lui (I Cor. 2.11),
vrand sa spuna: argumentele lui intelepte. Pentru
aceasta, Satan se bazeaza pe lingusire. Orice lucru
spus de el este o minciuna flagranta si este spus cu
doua intelesuri. Dar unde este crestinul care macar
pentru moment sa nu fi fost pacalit de el? Satan
gandeste in felul urmator: „ Trebuie sa fie o legatura
intre pacat si intristare. Dar intre pacatul tau si
suferinta ta nu exista o corelatie; prin urmare, tu nu
esti suficient de smerit!" Ce argument plauzibil la
prima vedere! Deoarece Satan iti poate dovedi
scripturistic acest lucru. Manase a fost un mare
pacatos si pentru el n-ar fi fost de ajfyjfe-o mica
suferinta. El „s-a smerit adanc inaintea ... lui
Dumnezeu ' (II Cr. 33.12). ,Acum", spune Satan,
„punepacatul tau in balanta cu intristarea ta: esti tu
atat de indurerat pe cat de pacatos\ai fost? Te-ai
razboit multi ani impotriva Celui Atotputernic,
nesocotind poruncile Lui, punandu-1 la incercare
rabdarea, ranindu-L pe Cristos cu pumnalul
pacatelor tale, in vreme ce ai intristat Duhul Lui si I-
ai respins harul. Si acum crezi ca putina ta cainta,
asemanatoare unui nor trecator, ce lasa sa cada
cateva picaturi de ploaie, il va satisface? Nu, tu
trebuie sa fii coplesit de durere, dupa cum teai
cufundat in pacat". Pentru a-ti demonstra deficienta
teoriei lui, trebuie sa facem distinctie intre doua
masuri ale suferintei. in primul rand, o masura
exacta a suferintei datorata naturii pacatoase.
Aceasta nu este realizabila; insulta adusa de cel mai
mic pacat este infinita, deoarece este infaptuita fata
de un Dumnezeu nemarginit. ■ in al doilea rand, o
masura relativa a suferintei datorata Legii si
Evangheliei. Si ce spune Evanghelia cu privire la
aceasta? Aceasta veritabila intristare a inimii este
intristarea potrivita cu Evanghelia: „/?/ au ramas
strapunsi in inima" (F. A. 2.37). intr-adevar, aceasta
in 82 tristare a Evangheliei duce la pocainta
datatoare de viata, trimisa de Duhul Scripturii
pentru mangaierea ta. Oh, suflete ispitit, cand Satan
iti spune ca nu esti suficient de smerit si sa continui
sa te scufunzi in propria-ti suferinta, cauta sa te
salvezi. Cristos reprezinta podul peste care tu poti
trece in siguranta raul involburat al pacatelor tale.
Daca crezi ca poti sa raspunzi pacatului tau cu
propria-ti suferinta, tu esti un om mort; in curand tu
vei fi coplesit si atras de propriile-ti suspine, dar
niciodata eliberat de pacatele comise, nici macar de
cel mai mic dintre ele. Nu puterea
intristarii tale te va duce in cer - ci pocainta
adevarata. O intepatura in inima face mai mult
decat o durere a cugetului. Inima este izvorul vietii.
Ranit acolo, pacatul va muri. Daca inima ta este
fatarnica, nici eu si nici Evanghelia nu te putem
ajuta. Dar daca esti sincer, tu ai indrazneala la
Dumnezeu (I Ioan 3.21) si fagaduinta iertarii Lui (I
Ioan 1.9). ATITUDINEA POTRIVITA A OMULUI SFANT
FATA DE ACUZATIILE SATANEI Daca ai urmarit cu
atentie cele spunse mai inainte, te-as ruga sa-ti pui
intrebarea: „Ce as putea face firii mele pentru a ma
impotrivi. Satanei cand vine sa judece lucrarea mea
pentru Cristos?" 1. Permite invinuirilor lui sa te faca
mai atent Acesta este scopul lui Dumnezeu cand
permite Satanei sa te examineze. Oare cand este un
copil mai precaut decat atunci cand profesorul a
programat o sedinta cu parintii? Tot astfel, cand
Satan te urmareste si spune lucruri neadevarate
despre tine lui Dumnezeu, tu trebuie sa fii mult mai
atent pentru a te pastra curat. Aceasta ar trebui sa
fie o provocare pentru tine spre a-ti anali/a mai bine
inima si pentru a studia cu credinciosie Cuvantul lui
Dumnezeu. Si atunci, cand Satan va ataca, tu vei
avea dovada pregatita pentru a respinge orice
acuzatie. 2. Permite-le sa te smereasca Pentru a fi
cinstiti cu noi insine, trebuie sa admitem ca multe
din acuzatiile lui sunt foarte adevarate. Daca Satan,
a carui intelegere este atat de intunecata, ne poate
invinui atat de grav, cu cat mai mult lumina lui
Dumnezeu poate descoperi totul! Ce minunata
oportunitate sa-ti recunosti starea de pacat si
indurarea nemarginita a lui Dumnezeu! Prin aceasta
atitudine, noi luam pietrele aruncate de Satan
asupra noastra si le folosim pentru a construi un
monument spre slava Domnului nostru indurator.
33 3. Permite-le sa-ti arate falsitatea logicii lui
Atunci tu poti raspunde in mod intelept criticilor lui.
Falsitatea are un caracter dublu. in primul rand, iti
va arata ca nu esti perfect, dar ca trebuie sa fii; apoi
iti va spune ca de vreme ce nu esti perfect.
Dumnezeu nu are nimic de a face cu eforturile tale
jalnice. in general, nu este foarte dificil pentru a te
convinge ca lucrarea ta si tu insuti sunt fatarnice,
pline de mandrie, egoiste, etc, deoarece ceva din
aceste pacate se gaseste in fiecare - chiar si in
crestini! Trebuie sa faci distinctie intre mandria in
lucrare si lucrarea facuta cu mandrie, intre
fatarnicia intr-o persoana si un om fatarnic. Si in cei
mai sfinti oameni se gasesc astfel de inclinatii rele.
Mangaie-te astfel: daca inauntrul tau descoperi o
vOce care striga dupa Dumnezeu si care protesteaza
impotriva Celui Rau, atunci tu si eforturile tale sunt
primite de El. Dumnezeu vede esecurile tale ca
simptome ale bolii pacatului si ii este mila de tine ca
unui parinte de copilul sau olog. Cat de mult
dispretuim o persoana care isi bate joc de o alta
pentru ca se balbaie sau schioapata! Acestea
reprezinta deficiente in noua ta natura. Observa
cuvintele lui Cristos in rugaciunea impotriva Satanei:
„Domnul sa tc mustre... Nu este el un taciune scos
din foc?" (Zah. 3.2). Ca si cum ar fi spus: .JDoamnc, ii
permili Tu acestui duh invidios sa-1 blameze pe
Iosua, copilul Tau, pentru acele slabiciuni ale firii lui
vechi care inca se agata de noua lui natura? El
deabia este scos din foc. Nu este de mirare ca mai
sunt scantei nestinse, unele stricaciuni nedistruse,
unele boli nevindecate". Si ceea ce Cristos a facut
pentru Iosua, face neincetat pentru toti sfintii Lui,
cerand iertare Tatalui pentru greselile lor si sus-
tinandu-i cu blandete inaintea Lui. A doua
deformare in argumentul Satanei consta in
rationarnentul ca deoarece urmele firii vechi se
mentin in eforturile noastre prezente, Dumnezeu nu
le accepta. „Oare", intreaba el, „va primi Dumnezeu
astfel de monezi vechi din mainile tale? Nu este El
un Dumnezeu sfant?" Iata ceea ce trebuie sa
discerni tu. Exista doua tipuri de acceptare:
acceptarea unui lucru ca plata a unei datorii si
acceptare a unui lucru ca un semn al dragostei si
gratitudinii. Cel care nu va lua bani vechi sau
jumatate din ceea ce ii este datorat pentru a
satisface o datorie, va accepta bucuros daca
prietenul ii trimite moneda deformata ca un semn
de dragoste. Este adevarat ca datoria pe care o ai Ia
Dumnezeu trebuie platita in moneda actuala. Dar,
pentru mangaierea ta, Cristos este Cel ce plateste.
Trimite-1 pe Satan la El; lasa-1 sa-si aduca invinuirile
inaintea lui Cristos, Care, asezat la dreapta lui
Dumnezeu, este gata sa deschida 84 cartile si sa
arate intregul sir al datoriilor indepartat cu sangele
Lui si marcat cu inscriptia: „achitat in intregime".
Din ziua mantuirii tale, realizarile si ascultarea ta
sunt inscrise intr-un registru aparte ca semne ale
dragostei si multumirii tale fata de Dumnezeu, iar
indurarea Tatalui ceresc este atat de mare, incat El
accepta ce-i oferi tu. Dragostea nu refuza nimic din
ceea ce este oferit cu dragoste. „Ceea ce face
farmecul unui om este bunatatea lui" (Pv. 19.22) si
nu greutatea sau valoarea darului. RASPUNSUL
DIVIN PERFECT LA INVINUIRILE SATANEI Ce mare
mangaiere sa stim ca nu suntem lasati singuri
pentru a abate loviturile Satanei date cugetului
nostru! Este el inteligent? Dumnezeu cu atat mai
mult, si El te poate conduce in siguranta, prin
labirintul de minciuni al Diavolului, pe drumul voii
Lui. 1. Dumnezeu foloseste planurile Satanei pentru
a-i face intelepti pe sfintii Sai Cu ajutorul lor, El ii
demasca pe Diavolul si copiii lui, acei mostenitori
care demonstreaza aceeasi putere ca si tatal lor in a
intrista duhurile sfintilor, lata cativa din „copiii
Satanei" pe care el ii trimite pentru a fura pacea
celui sfant: Cei ce scot la suprafata vechile pacate
ale sfintilor, pe care Dumnezeu le-a iertat si le-a
uitat, si aceasta doar pentru a-i intrista si a le
pangari numele. intr-adevar, a cauta in trecut
pentru a gasi ceva ce ar murdari fata celui sfant,
aceasta reprezinta o rautate malefica. Astfel il
blestema Simei pe David: ,JS>u-te, du-te, om al
sangelui!" (II Sam. 16.7). Cand intalnesti astfel de
reprosuri, raspunde-le precum a facut teologul
francez Beza, inaintea celor care, negasind alte
munitii, il acuzau de unele poeme obscene pe care
le scrisese in tinerete. „Acesti oameni", spunea el,
,jna pizmuiesc datorita indurarii lui Dumnezeu". De
asemenea, ei sunt cei care asteapta ca cel sfant sa
se impiedice, apoi ii arata orice cadere, pentru a-1
face sa se
simta lipsit de har, iar pe ei foarte milosi. Astfel
de pioni ai Diavolului isi atrag blestemul desi ei se
gandesc foarte putin la acest lucru. Gandeste-te la
Amalec, pe care Dumnezeu il amenintase ca-i va
sterge numele de sub ceruri (Dt. 25.19). iti amintesti
cc a facut el pentru a merita mania lui Dumnezeu?
El poruncise soldatilor sai sa ucida pe cei din tabara
lui Moise care erau mai slabi si nu puteau tine pasul
cu ceilalti! Cu greu ne putem imagina o mai mare
cruzime, si totusi, inaintea lui Dumnezeu este mult
mai rau sa-i ucizi cu ascutisul limbii pe cei saraci in
duh. 34 O alta categorie o reprezinta oamenii rai ce
doresc sa intristeze duhul celui sfant. Probabil ai
vazut cum se poarta un batjocoritor. Cand el
descopera ca sunt de fata cei ce-L iubesc pe
Domnul, si care nu suporta ca Numele Lui sa fie luat
in desert, atunci el in mod voit foloseste un limbaj
grosolan care zgarie urechile si intristeaza duhul
sensibil al ascultatorilor. Acest ticalos loveste atat
tatal, cat si fiul dintr-o singura lovitura. El considera
ca nu este suficient sa-L dezonoreze pe Dumnezeu,
ci insista ca cei sfinti sa fie de fata si sa auda raul
facut Tatalui lor. Probabil cei mai rai „copii ai
Satanei" sunt cei care blameaza un copil al lui
Dumnezeu pentru propriile lor pacate. Iata de ce
Ahab il invinuia pe proorocul Ilie ca fiind cel ce
tulbura pe Israel, cand, in realitate, el insusi si casa
tatalui sau erau de condamnat. Ce intristare pentru
Moise ca israelitii sa aseze la usa lui sangele celor ce
murisera in pustiu. Dumnezeu insusi ar fi putut sa
dea marturie ca Moise era chezasia lor permanenta
cand mana Lui se ridica pentru a-i distruge. Sub
acelasi blestem se afla si cei mai buni slujitori ai lui
Dumnezeu care traiesc in acest veac rau. „Am putea
sa le multumim", spune batjocoritorul, „pentru
toate mizeriile natiunii noastre; noi o duceam bine
pana cand au incercat ei sa ne schimbe". Nu blama
medicamentul bun care a fost administrat, ci
organismul corupt al natiunii care nu stie sa-1
foloseasca! 2. Dumnezeu foloseste inselatoriile
Satanei pentru a-i face recunoscatori pe sfintii Sai
Tu stii ce bolovani arunca Diavolul in calea ta. Ce
usurare si bucurie trebuie sa simta sufletul tau daca
astazi drumul tau este neted! in starnirea
conflictelor, nimeni nu-1 poate intrece pe Satan, si
totusi tu ai pace in cuget. Cui ii datorezi linistea
sufleteasca? Numai lui Dumnezeu, care il
supravegheaza pe Satan si nu-i permite sa patrunda
in gradina sufletului tau. In fiecare zi, Satan
planuieste sa-ti tulbure pacea. Acest hot vede
fructele tale atragatoare si ii lasa gura apa dupa ele,
dar zidul este prea inalt pentru a se catara.
Dumnezeu il tine departe de paradisul tau. Ceea ce
te apara de cei rai nu este harul lui Dumnezeu in
tine ci favoarea lui Dumnezeu de a te proteja. Ce ai
mai dori sa auzi pentru ca inima ta sa fie coplesita
de recunostinta? 3. Dumnezeu foloseste vicleniile
Satanei pentru a-i face circumspecti pe sfintii Sai Tu
nu ai de-a face cu un nepriceput, ci cu unul care are
destula pricepere pentru a-ti fura linistea si a-ti
pangari bucuria daca nu este 86 supravegheata
indeaproape. Pacea ta reprezinta comoara dupa
care el alearga. A indeparta mustele din dulap pe
timp de vara nu este mai greu decat a-1 tine pe
Satan departe de cugetul tau. El le-a furat sfintilor
multa mancare gustoasa, trimitandu-i la culcare
flamanzi; el se afla pe urmele tale: de aceea
vegheaza mereu. INTARIREA CELUI SFANT „Bine",
spui tu, ,jiu mai am nevoie de alte argumente
pentru a mi se demonstra natura chinuitoare a
adversarului meu. Spune-mi acum ce as putea face
pentru a ma intari impotriva atacurilor lui". 1.
Pazeste-te de seductiile lui Satan Daca vrei sa te
feresti de dusmanul tau ca de unul care te tulbura,
trebuie sa te pazesti de el si ca de cel ce cauta sa te
seduca. Poti fi convins ca el te urmareste! in mod
obisnuit, manerul baltagului cu care el distruge
radacina linistii unui crestin este construit din
lemnul crestinului. Satan este o creatura si el nu
poate lucra fara unelte. intr-adevar, el poate face
din putin mult, dai- nu poate sa faca ceva din nimic.
Putem observa aceasta in atacul impotriva lui
Cristos, cand Satan s-a maniat deoarece nu gasise
nimic in El (loan 14.30). Dar in noi poate gasi resturi
ale firii vechi, care ii spun multe despre starea inimii
noastre. Iata ceea ce indrageau odinioara inimile
noastre: puterea noastra, poftele noastre, mandria
noastra. El ni le infatiseaza, crezand ca astfel near
putea smulge din noua noastra stare in Cristos.
Pazeste-te de momelile lui! Nu bea din cupa lui, caci
ea contine otrava. Nici nu te uita ce sclipiri de
margaritar are bautura lui! Ceea ce bei acum cu
placere se va transforma in amaraciune. Si, mai
presus de toate, pazeste-te de pacatul arogantei. Tu
nu esti scutit de un astfel de pericol. Daca ai fost
prins in plasa acestui pacat, cheama-L degraba pe
Dumnezeu sa te ajute. Daca eviti, nu faci altceva
decat sa-i acorzi timp Satanei pentru a te strange
mai puternic. Dar daca strigi la Dumnezeu cu
pocainta adevarata, El va veni imediat in ajutorul
tau. Cu cat te vei supune mai repede Duhului, cu
atat mai putin va avea de suferit sufletul tau. 2.
Prinde-te de promisiunea indreptatirii lui Dumnezeu
O alta cale de a te intari impotriva Satanei este de a
studia importantul adevar biblic privitor la
indreptatirea sufletului inaintea lui Dumnezeu.
Analizeaza acest adevar sub toate aspectele sale:
darul fara plata al 34 indurarii lui Dumnezeu;
savarsirea sacrificiului lui Cristos; eficacitatea
credintei pentru insusirea acestor binecuvantari
(Rom. 3.24, 25). Odata ce usa sufletului se va
deschide pentru acest adevar, aceasta va aduce
ocara asupra Diavolului. Cand Satan va veni sa-ti
fure pacea, vei fi biruit usor, daca nu intelegi pe
deplin insemnatatea indreptatirii tale in Cristos. Un
sfant fara siguranta mantuirii este tot atat de lipsit
de aparare, precum un iepure care fuge spre un
tufis pentru a se ascunde de o vulpe, dar datorita
urmelor pe care le lasa, el va fi urmarit cu usurinta.
In Cristos, tu ai un adapost unde vrajmasul nu
indrazneste sa vina: „Porumbita din crapaturile
stancilor, ascunsa in scobiturile prapastiilor" (Cant.
Cant. 2.14). in timp ce Diavolul iti poate urmari cu
inversunare sufletul tau, mireasma sangelui lui
Cristos prin care esti justificat este nociva
pentru el si va inceta sa te urmareasca. Alearga
inainte spre acest turn al legamantului Evangheliei
si arunca acest adevar asupra capului Satanei, dupa
cum o femeie a lovit capul lui Abimelec cu o
piatra: ,JPe cand celui ce cred in Cel ce socoteste pe
pacatos neprihanit, credinta pe care o are in El ii
este socotita ca neprihanire" (Rom. 4.5). 3. Evita
capcana Crestine, straduieste-te sa ramai in adevar.
Adica, nu-1 lasa pe Satan sa te prinda in curse
doctrinare unde nu te poti lupta si de unde nu poti
fugi. Una din tacticile lui este sa te conduca printr-
un labirint de intrebari impertinente, intentionand
sa intarzie inaintarea ta spre cer. Uneori, el intreaba
sufletul pe care-1 infasoara: vointa libera sau
predestinare? Si orice raspuns i-ar da, el il rastoarna
cu replica sa taioasa. Altadata, el iti va cere sa-i spui
cu exactitate ziua si ora mantuirii tale, si daca nu
poti raspunde, atunci el va pune la indoiala
inrudirea ta cu Cristos. Cand Satan te sacaie cu
astfel de intrebari, nu incerca sa te explici inaintea
lui. Raspunde-i cu pozitia ta prezenta in Cristos si
lucrarea sigura a harului Sau in sufletul tau. Sa nu
uiti niciodata ca cel mai simplu adevar al Evangheliei
reduce toate intrigile Satanei la un morman de
minciuni lipsite de valoare. Acum, presupune ca ai
scapat de capcana intrebarilor fara sens; ce vei face
cand Satan va incerca sa doboare credinta ta
conducandu-te pe drumul unor Scripturi neclare?
Mii refer la acele pasaje dificile care depasesc
intelegerea, precum ochiul nu poate strabate
suvoiul din munte, pana cand ametit si dezorientat,
sfantul cade in disperare datorita conditiei lui. Vinul
Evangheliei este greoi pentru minte! Prea mult
studiu al pasajelor dificile poate aduce confuzie si
ne poate slabi credinta. 35 Repet: trebuie sa ramai
statornic in adevar. Combate atacul Satanei cu
pasaje biblice simple - acelea menite sa hraneasca
credinta ta si sa-ti inveseleasca sufletul. Cand
intalnesti texte, care se aseamana situatiei tale,
foloseste-le ca pe un vad impotriva torentului
ispitelor, fara a te aventura sa te departezi de tarm.
Satan va incerca sa te abata de la drumul tau sigur
spre cer si sa te indrepte spre un altul - prin
circumstantele actuale pe care tu nu le intelegi. Prin
acestea, Satan argumenteaza impotriva dragostei
lui Dumnezeu si a sufletului tau. Cu acordul lui
Dumnezeu, el l-a jefuit pe Iov de bunurile lui
materiale, apoi s-a napustit asupra sutietului sau. El
a folosit orice imprejurare si orice persoana pentru
a-si atinge scopul. A folosit-o pe sotia lui pentru a-1
indemna pe Iov sa-L blesteme pe Dumnezeu; i-a
folosit pe prietenii lui; pentru a-1 condamna pe el
insusi. Satan i-a convins pe toti - cu exceptia lui Iov -
ca suferinta si starea de har nu pot locui impreuna.
Aici este o atentionare binevenita cand sufletul tau
este dus de valul incercarii: nu-L acuza nicidecum pe
Dumnezeu de rautatea Vrajmasului tau, nici nu ^te
acuza ca esti de partea acestuia. Dumnezeu poate
gasi o scapare din cea mai rea furtuna. EI poate fi
drept, cand foloseste instrumente rele, si indurator,
cand ingaduie suferintele. Nu te razvrati cand
intervin schimbari in viata ta. Cristos ne-a instiintat
ca vom avea parte de o calatorie furtunoasa inainte
de a ajunge la tarmul ceresc. Perspectiva ta trebuie
sa fie foarte diferita de cea a oamenilor nemantuiti.
Precum copiii naivi, ei cred ca oricine le ofera prune
ii si iubeste. Ei nu realizeaza ca prosperitatea poate
fi un blestem care sa-i tina cufundati in somnul
adanc al falsei sigurante. Aminteste-ti cum s-a
purtat Iael cu SiSera (Jud. 5.25,26). Ea i-a oferit
lapte, desi el ii ceruse apa, pentru a-1 putea pironi
de pamant cu mai multa siguranta -se spune ca
laptele are proprietatea de a produce somn. Dar
crestinul care trece prin suferinta poseda cheia
pentru a intelege providenta lui Dumnezeu. Prin
Cuvant, Duhul te invata sa intelegi ca ,J51
pedepseste pe orice Eu pe care il iubeste". in
spatele fiecarei incercari, se ascunde o noua
binecuvantare. 4. Mentine siguranta mantuirii O
alta cale pentru a rezista Satanei este de a-ti pastra
nadejdea mantuirii, promisa prin jertfa ispasitoare a
lui Cristos. intipareste-ti in memorie toate vizitele
speciale pe care Dumnezeu ti le-a facut. Noteaza ca
amintiri ocaziile cand El a declarat sarbatoare si a
venit la tine imbracat in hainele de gala ale
indurarii, tinand in mana Sa sceptrul harului Sau, 89
mai familiar decat oricand. Pastreaza toate
chitantele scrise de mana Lui pentru iertarea
pacatelor tale. „Dar", ar putea intreba un suflet
indoielnic, „daca nu pot sa-mi insusesc aceasta
siguranta sau sa garantez pentru acele dovezi pe
care odata le credeam adevarate?" Atunci, incearca
urmatoarea reteta ca un tonic pentru credinta ta
bolnava. in primul rand, pocaieste-te din nou, ca si
cum nu ai fi fost niciodata. Punc-ti inainte fapte noi
de credinta, ca si cum nai fi crezut niciodata, si-1 vei
invinge pe Satan in propriul lui joc. Lasa-1 sa-ti
spuna ca actiunile tale din trecut au fost fatarnice
sau ca sunt invechite si fara valoare. Oare ce poate
spune impotriva faptelor tale prezente? In acelasi
mod, acuzatiile cele mai grave pe care el le
foloseste pentru a te indeparta de Dumnezeu te vor
apropia si mai mult de El. Daca el continua sa
arunce temeri asupra sufletului tau, atunci mergi
la.tronul harului si cere o noua copie a vechii
marturii pe care tu ai pierdut-o. Originalul se afla in
biroul iertarii din cer, al carui Stapan este Cristos. Si
daca esti un om sfant, numele tau este scris acolo.
Striga la Dumnezeu si asculta mai degraba stirile
venite din cer decat basmele aduse de vrajmasul
tau din iad. Daca vei sta mai putin la discutii cu
Satan si vei marturisi lui Dumnezeu temerile tale,
ele vor fi rezolvate curand. Poti astepta un adevar
de la un mincinos sau mangaiere din partea unui
dusman? intoarcei spatele si mergi la Dumnezeu.
incearca sa nu te ingrijorezi. Mai devreme sau mai
tarziu vei primi certificatul de asigurare. Daca
sufletul tau este atat de lovit incat pare ca nu aude
raspunsul reasigurarii venit de la Dumnezeu, mai
presus de racnetul Satanei, atunci indeparteaza-te
de dusman si fugi tinta in portul lui Dumnezeu.
Retra-ge-te onorabil spre acele intariri pe care
Cristos le pregateste pentru soldatii Lui aflati
in(pericol. Sunt doua locuri sigure in care sufletul
dornic se poate retrage: Numele lui Dumnezeu
si promisiunile absolute ale Evangheliei. Eu consider
acestea ca cele mai placute limanuri, care sunt de
mult folos mai ales cand furtuna este atat de
puternica incat corabia nu poate rezista valurilor.
Dupa cum creatura nu poseda nimic in ea insasi
care sa-L determine pe Dumnezeu sa faca astfel de
promisiuni, tot astfel nimic nu-L impiedica pe Cel
Atotputernic sa Si le mentina dupa cum doreste.
Acest act al credintei, de a te retrage la adapostul
fagaduintelor, insotit de o dorinta adanca dupa
indurare, te va pastra cu siguranta de cadere, chiar
daca nu ar indeparta toate indoielile tale. in cele din
urma, daca Satan continua sa te hartuiasca, striga
dupa ajutor si nu asculta sfatul Diavolului. Puterea
unor astfel de ispite sta in 90 incercarea de a le tine
ascunse. De cele mai multe ori, daca marturisesti
unui prieten de incredere, evlavios, despre luptele
tale, vei gasi usurare. Satan stie foarte bine acest
lucru, asa ca, dornic sa jefuiasca sufletul de pace si
mangaiere, il cufunda in tacere. „Oh, dragule",
spune Satan, „daca ar sti prietenii tai acest lucru, te-
ar indeparta. Ai face mai bine sa speri ca ei nu vor
afla niciodata!" Soptindu-le acest lucru, el a tinut pe
multi intr-o stare jalnica. Pastrand secretul
Diavolului, tu pierzi doua binecuvantari: sfatul
fratilor tai si rugaciunile lor. Si ce grozava pierdere
este aceasta! SIGURANTA VICTORIEI DACA ESTI
INARMAT Am vazut pericolele ce pandesc sufletul
neinarmat; gandeste-te acum la perspectivele
minunate ale sufletului inarmat corespunzator. Cine
ar refuza onoarea de a sluji in armata imparatului
imparatilor - mai,ales cand victoria a fost deja
declarata! Aceasta este certitudinea oferita de Pavel
fiecarui sfant care imbraca armatura lui Dumnezeu:
„ca sa puteti tine piept impotriva uneltirilor
Diavolului". Prin aceasta fraza, el plaseaza
potentialul dusmanului la locul lui. Facandu-le
cunoscuta puterea Vrajmasului, Pavel nu intentiona
nicidecum sa-i sperie pe sfinti sa se retraga intr-un
mod rusinos sau sa ajunga intr-o stare vrednica de
plans, disperati din lipsa biruintei. El spera mai
degraba sa-i provoace la perseverenta, fagaduindu-
le putere pentru a rezista in lupta si apoi o victorie
sigura. Aceste doua idei sunt incluse in fraza: „sa
puteti fine piept impotriva uneltirilor Diavolului".
Uneori, a se ridica implica o pozitie de lupta (Ef.
6.14), alteori o pozitie de invingator: „Dar stiu ca
Rascumparatorul meu este viu si ca Se va ridica la
urma pe pamant" (Iov 19.25). Acest pamant care
astazi reprezinta campul celor mai sangeroase
batalii intre cei sfinti si Satan, intr-o zi va fi asternut
al picioarelor lui Cristos si nici un dusman nu va mai
indrazni sa-si ridice capul. CONDAMNAREA SATANEI
in ciuda inteligentei si uneltirilor sale, Satan nu va
putea birui un suflet inarmat cu adevaratul har si
nici nu-1 va putea duce in impas. Citeste Cuvantul.
Nu vei intalni nici un servitor credincios care sa fi
fost atacat de acest Vrajmas si care sa nu fi iesit
biruitor. Priveste la David, Iov, Petru si Pavel, care s-
au numarat printre credinciosii cei mai incercati. Si
chiar daca unii le atribuie lor victoriile obtinute,
toata cinstea pentru aceste biruinte trebuie
acordata numai lui Dumnezeu, prin Care cel slab
este la fel de puternic ca si cel mai tare. Exista doua
9! motive pentru care crestinul care pare invins este
totusi de nebiruit (II Cor. 12.9; Iac. 5.11). 1.
Blestemul care planeaza asupra Satanei Blestemul
lui Dumnezeu aduce distrugerea oriunde este rostit.
Desi erau renumiti ca popoare razboinice, canaanitii
si natiunile invecinate au constituit o prada usoara
pentru Israel. De ce? Pentru ca erau blestemate.
Egiptenii erau un popor iscusit. „Sa ne purtam cu
intelepciune", spuneau ei. Si totusi, blestemul lui
Dumnezeu statea ca un ghimpe in inima Egiptului,
iar in final i-a determinat prabusirea. De fapt, chiar
si israclitii, copiii legamantului, cand au pacatuit, au
devenit obiectul blestemului lui Dumnezeu si au fost
striviti sub picioarele asirienilor. Deja in Gen. 3.14,
15, un blestem irevocabil a fost rostit asupra
Satanei: „Domnul, Dumnezeu, a spus sarpelui:
«Fiindca ai facut lucrul acesta, blestemat esti...»" Si
dupa cum blestemul lucreaza etern impotriva
Satanei, tot astfel el va lucra intotdeauna in
favoarea celor sfinti. Pentru un singur lucru, Satan
este prosternat la picioarele lor: „in toate zilele tale
sa te tarasti pe pantece" (v. 14). Aceasta pozitie a
Satanei ii asigura pe credinciosi ca Diavolul nu-si va
putea ridica niciodata capul - si inselatoriile lui m;ii
sus de calcaiul celor sfinti. El te-ar putea determina
sa schiopatezi, dar nu-ti poate lua viata. Iar pentru
rana pe care ti-o produce va fi rasplatit cu zdrobirea
capului - cea mai puternica pedeapsa pentru el si
cauza lui. Pe langa faptul ca pozitia lui a fost redusa,
Dumnezeu pune Urnite si in ce priveste hrana lui.
Satan nu poate devora pe oricine doreste. Tarana
este hrana lui, ceea ce pare ca reduce puterea lui
fata de cei slabi, care sunt „pamantesti", doar
tarana. Dar darurile celor ceresti constituie hrana lui
Cristos, iar sufletele lor cu siguranta nu vor fi
sfasiate de dintii Celui Rau. 2. Limitele pe care
Dumnezeu i le fixeaza Satanei Diavolul nu poate
ispiti pe nimeni, atata timp cat Dumnezeu nu-Si da
acordul. Cristos a fost condus in pustiu nu de un duh
rau, ci de Duhul Sfant (Mt. 4.1). Totul a fost ingaduit
de Dumnezeu. Si acelasi Duh Sfant care L-a trimis pe
Cristos in pustiu, L-a scos de acolo biruitor. Imediat
dupa ce S-a impotrivit Satanei, il vedem mergand in
Galileea in puterea Duhului Sfant (Lc. 4.14). Satan
reprezinta un trimis al lui Dumnezeu, cand ispiteste
pe un om sfant. Pavel numea tepusul sau in came
„solul Satanei" (II Cr. 12.7). 92 O alta traducere
spune: „...Satan cel trimis", sugerand ca mesagerul
a fost trimis lui Pavel de Dumnezeu. intr-adevar,
comisionul era prea bun pentru a apartine Satanei,
deoarece insusi Pavel spune ca a fost trimis pentru
a-1 tine smerit. Acest ispititor n-a intentionat
niciodata sa-i faca lui Pavel un astfel de serviciu, dar
Dumnezeu a ingaduit acest lucru pentru a-Si
indeplini planul Lui divin. Atat Diavolul, cat si
uneltele lui, sunt instrumentele lui Dumnezeu! Noi
suntem indemnati sa-L lasam numai pe Dumnezeu
sa-1 stapaneasca pe unul si sa-1 manuiasca pe
celalalt.
Sa-1 lasam pe Lucifer sa-si aleaga drumul;
Dumnezeu este permanentul lui adversar. Daca il
asalteaza pe cel sfant cu persecutia, Dumnezeu i Se
va opune. Daca lucreaza cu viclenie, Dumnezeu este
gata sa intervina. Diavolul si intregul lui sfat nu sunt
decat o nimica inaintea lui Dumnezeu. Cu cat are
mai multa inteligenta si putere in a pacatui, cu atat
este mai rau pentru el, deoarece lupta impotriva
unui Dumnezeu atotstiutor, care nu poate fi indus in
eroare. „Nebunia lui Dumnezeu este mai inteleapta
decat oamenii" spune Pavel in I Cor. 1.25.
Dumnezeu Se dovedeste mai intelept in lucrarile
plapande ale slujitorilor Lui, decat Satan in planurile
sale iscusite; mai intelept in copiii Sai nestiutori,
decat Satan in oameni ca Ahitofel si Sanbalat.
„[Dumnezeu] nimiceste planurile oamenilor vicleni"
(iov 5.12). Aratandu-Si intelepciunea in urmarirea
vrajmasilor celui sfant. Dumnezeu adauga o aleasa
savoare eliberarii lor. Dupa ce l-a izgonit pe faraon
din toate ascunzatori le lui, El a nimicit planurile
acelui conducator rau si le-a folosit in favoarea
poporului Sau, imbra-candu-1 cu intelepciunea si
puterea Sa. INTENTIILE SATANEI SI INTERVENTIA LUI
DUMNEZEU Satan nu a fost si nici nu va putea fi
vreodata un adversar pe masura Dumnezeului
Atotputernic. intelepciunea lui Dumnezeu o intrece
cu mult pe cea a Diavolului, astfel ca El poate sa ia
fiecare ispita folosita de vrajmas impotriva celor
sfinti si s-o utilizeze la construirea unui cort de
indurare si mangaiere pentru copiii Sai! Aceasta
este cea mai nobila cale de biruinta - sa smulgi
instrumentele din mana Diavolului si sa recladesti
ceea ce el a distrus cu atata inversunare. Astfel,
Dumnezeu pune planul Sau in mainile Satanei si il
determina sa-1 implineasca. (Aminteste-ti cum a
folosit planul rau al fratilor Iui Iosif pentru a implini
voia Sa minunata). Ori de cate ori Satan planuieste
un lucru rau, poti fi sigur ca Dumnezeu urmareste
binele tau. Daca vei striga la Dumnezeu, El va 37
schimba ispita prin care Satan voia sa te duca la
pacat intr-un mijloc prin care iti va curata inima de
pacat. Iata cum face el acest lucru. 1. Intentia
Satanei: sa intineze cugetul celui sfant Satan
planifica fiecare ispita pentru a aduce cat mai mult
disconfort celui sfant, sperand sa-i fure pacea si sa-i
provoace indoieli cu privire la sinceritatea lui. Dar
Dumnezeu nu sta cu mainile incrucisate. Noi avem o
promisiune sigura ca „ochii Domnului sunt peste cei
fara prihana" (Ps. 34.15). in primul rand, el foloseste
ispitele Satanei pentru un pacat, ca o punere in
garda fata de un alt pacat. Dumnezeul Atotputernic
ia parte la sfatul Celui Rau si conduce dezbaterile in
favoarea omului sfant. El ingaduie in viata
crestinului numai acele ispite care il vor determina
sa fie mai atent. Astfel, (cpusul lui Pavel il ferea de
mandrie. Dumnezeu a ingaduit ca Satan sa-1
asalteze pe Pavel in punctul lui forte, pentru ca,
intre timp, El sa-1 poata intari pe apostol acolo
unde era slab. in al doilea rand, Dumnezeu ingaduie
pacatul ca un mijloc de curatire impotriva
urmatorului pacat. Petru nu-a mai avut o astfel de
biruinta asupra lui insusi si nici o asa statornicie in
credinta, ca dupa lepadarea sa in curtea marelui
preot. Acest om, care s-a infricosat cand a fost
chestionat dc o slujnica, a devenit uri martor plin de
indrazneala al lui Cristos inaintea Soborului. Daca tc-
ai lasat ispitit si ai cazut in pacat, procedeaza ca
Petru. Foloseste experienta pentru a-ti descoperi
greselile si ia masuri pentru a le corecta. in al treilea
rand, Dumnezeu foloseste ispita pentru a putea
provoca in inima ta intreaga lucrarea a harului.
Vazand o mica spartura in acoperis, un gospodar
bun va trimite dupa mester pentru a verifica
intreaga casa. Iar o gospodina buna, descoperind o
pata pe camasa sotului ci, o va spala in intregime.
Aceasta preocupare fata de starea spirituala
deosebeste o inima sincera dc una fatarnica, a carei
pocainta este formala. Iuda si-a marturisit tradarea,
dar n-a rostit un cuvant despre fatarnicia si furtul
lui. Daca s-ar fi cait cu adevarat, suferinta produsa
de primul pacat iar fi zdrobit inima, impiedicandu-1
de a mai pacatui. Cand a fost coplesit de un pacat,
David si-a reinnoit pocainta fata de toate celelalte
pacate (Ps. 51). 2. Intentia Satanei: sa intineze alti
sfinti Satan planteaza ispita intr-un om sfant,
sperand ca ea va incolti si se va transforma in pacat,
iar semintele lui vor fi purtate spre alte inimi de 37

vantul conformismului sau al dezamagirii, astfel


ca ei vor putea fi incurajati sa pacatuiasca sau
descurajati datorita scandalului. inca o data,
Dumnezeu isi bate joc de Satan, facand ca astfel de
pacate sa constituie o atentionare, pentru ca si
ceilalti sa ia aminte la starea lor. Cand vezi un om
asa de bland ca Moise cuprins de manie, tu vei privi
mai atent in inima ta sa vezi daca exista si in ea
astfel de buruieni! De asemenea, Dumnezeu
mangaie pe sfintii Lui incercati, aratan-du-le drumul
aspru pe care l-au strabatut spre cer unii din copiii
Sai dragi. Este intristat cugetul tau din pricina
propriului pacat? Este sufletul tau chinuit din pricina
ca Satan te-a convins ca nu mai este nadejde de
iertare? Felul de vietuire al unor mari sfinti combate
indiscutabil acuzatiile Satanei impotriva ta. Pacatele
lui David erau grele si totusi el a gasit indurare.
Petru s-a lepadat de credinta lui si, totusi, acum
este in cer. Oare Dumnezeu te iubeste pe tine mai
putin? Nu a promis EI ca ii va ierta pe toti cei ce se
pocaiesc (Ps. 34.18)? Dumnezeu foloseste atacurile
Satanei si ca un teren de antrenament pentru sfintii
Lui.-Omul sfant care a fost incercat de multe ori
este acum . mai bine echipat pentru a-i putea ajuta
si pe altii care sufera. Cel maiN bun sergent
instructor nu este generalul care sta la birou, ci
omul care a luptat in prima linie. Deci, aici iti pui tu
toata credinta la lucru; se apeleaza Ia toate darurile
tale. Daca vei ceda ispitei si pentru o vreme vei fi
dominat de Satan, vei intelege cat de rau este acest
stapan. El tine un toiag de fier intr-o mana si un bici
aspru in cealalta, si astfel, intentioneaza sa-si
conduca
toti supusii spre iad. Dar copilul sincer al lui
Dumnezeu, cand pacatuieste si simte lovitura de
bici a lui Satan, sl ic care este solutia dc scapare. El
alearga la Cuvant si la Dumnezeu insusi. Si,
deschizandu-si inima ranita inaintea lui Cristos, el se
supune lucrarii duioase a Duhului. Aceasta
experienta cu pacatul si Satan, te va indemna sa-i
avertizezi pe fratii tai in credinta, de planurile
Diavolului si totodata te va invata cum sa-i mangai
pe cei care sunt raniti si sangereaza datorita
loviturilor Satanei. Numai omul care isi aminteste
durerea propriei lui experiente se va purta cu
blandete cu astfel de suflete ranite. Nu profesorii
sau cartile si nici o inalta cunostinta a Scripturii te
vor ajuta sa spui un cuvant potrivit unui suflet
indurerat, ci aceste experiente de viata. Cristos
insusi a invatat in aceasta scoala. Suferintele Lui
(impreuna cu ispitele) ni-L infatiseaza plin de
intelepciune si compasiune, gata sa mangaie
sufletele indurerate. Cat despre Cel Rau, el ar dori
ca Cristos sa ramana singur, la fel si sfintii Sai, caci
planul Vrajmasului este desconspirat de 95
Dumnezeu, Care foloseste incercarea din viata unui
sfant ca sursa permanenta de mangaiere pentru
altii. 3. Intentia Satanei: sa intineze relatia celui
sfant cu Dumnezeu Tinta Satanei este sa faca o
ruptura intre Dumnezeu si copilul Sau. El ii uraste pe
amandoi si, prin urmare, lupta din rasputeri pentru
a desparti acesti buni prieteni. „Daca l-as determina
sa pacaluiasca", gandeste el, ,JDumnezeu Se va
mania si-l va pedepsi cu asprime". Astfel, Satan
spera ca omul sfant va incepe sa puna la indoiala
dragostea lui Dumnezeu fata de el si ca, treptat,
devotamentul lui se va raci. Cum raspunde
Dumnezeu la astfel de inselatorii? El transforma
ispitele Satanei in soli ai dragostei Lui fata de sfinti.
Cand Adam a mancat din fructul oprit. Diavolul
credea ca jocul se afla in mainile lui. EI banuia ca
omul se afla acum in aceeasi incurcatura ca si el, dar
oare L-a luat el prin surprindere pe Dumnezeu? Cu
siguranta, ca nu! Dumnezeu stia cum se va incheia
meciul, inainte sa fi inceput, si a folosit ispita
Satanei pentru a pune in aplicare planul de
mantuire a omului prin Cristos. La porunca lui
Dumnezeu, Cristos Si-a insusit pedeapsa ce cazuse
asupra creaturii Sale, datorita uneltirilor Satanei, si
l-a asezat pe om intr-o pozitie mai inalta decat cea
avuta la inceput. Si ce a castigat Satan din toata
energia pe care si-a consumat-o cu Iov, decat ca i-a
permis acestui om sa inteleaga in cele din urma cat
dc mult il iubea Dumnezeu? Cand l-a invins asa de
rusinos pe Petru, oare nu-L gasim pe Cristos
chcmandu-1 pe ucenicul Lui cu aceeasi dragoste?
Petru a fost singurul ucenic caruia Cristos i-a
transmis in mod special vestea plina de bucurie a
invierii Sale - ca si cum ar fi spus: ,Aveti grija ca
Petru sa fie mangaiat de aceasta veste. Vreau ca ei
sa stie ca, in ciuda lepadarii sale, Eu inca sunt
prietenul Iui". Dumnezeu nu trece cu vederea
slabiciunile sfintilor Lui, dar are mila de slabiciunile
lor. El niciodata nu-1 lasa pe cel sfant in durerea lui,
fara sa-Si propuna sa-1 acopere cu lumina dragostei
si indurarii Sale. De fapt, Dumnezeu poate folosi
caderile sfintilor pentru a le intari credinta, care, se
poate asemana cu un pom ce se inradacineaza tot
mai adanc in pamant, spre a rezista impotriva
furtunilor. Vremea de incercare arata adevarata
stare a inimii. Odata invinsa, credinta falsa rareori
se iveste din nou; dar adevarata credinta se ridica si
lupta din nou mai puternic, asa cum vedem la Petru.
Ispita este pentru credinta ceea ce focul este pentru
aur (I PeL 1.7). Focul nu numai ca descopera care
este aurul adevarat, dar il si curateste mai mult.
Cantitatea de aur obtinuta va fi 96 mai mica,
deoarece a fost indepartata zgura din el, dar
valoarea este. mai mare. inaintea incercarii,
credinta contine multe alte lucruri care trec drept
credinta. Dar incercarea descopera zgura si o
distruge. Calitatea credintei este asemenea armatei
restranse a lui Ghedeon - mai puternica in lipsa
accesoriilor fara valoare ale credintei, decat in
prezenta lor. Si iata ce obtine Diavolul: in loc sa
distruga credinta celui sfant, el determina o curatire
a ei, facand-o mai puternica si mai pretioasa.
Flacarile ispitei inflacareaza dragostea sfintilor
pentru Cristos. Te-ai apropiat prea mult de foc si ti-a
ars sufletul? Oare unde vei merge sa te curatesti,
daca nu la Cristos? Iar ajutorul Lui duios nu va
inflacara dragostea ta pentru El mai presus de
ceilalti? Dragostea lui Cristos alimenteaza dragostea
noastra; dragostea noastra se aprinde cu atat mai
mult cu cat El Si-o revarsa mai mult pe a Sa. Si in
afara de dragostea aratata prin moartea Sa, nici o
iubire nu este mai mare decat cea prezenta in
momentul ispitei. Cel mai bun prilej ca o mama sa-si
arate dragostea fata de copilul ei este atunci cand el
trece prin incercari - boala, saracie sau inchisoare.
Cristos tine loc atat de mama, cat si de doica pentru
dragostea noastra. Cand copiii Lui zac in inchisoarea
Satanei, sangerand datorita ranilor cugetelor lor, El
Se grabeste sa-Si arate inima Lui duioasa prin
indurare, credinciosia Lui prin rugaciune, grija Lui
prin trimiterea ajutorului catre ei, si dragostea Lui
prin daruirea Duhului Sau mangaietor, intr-o
familie, nici un copil nu este mai sarguincios decat
cel care s-a pocait de razvratirea lui. Isus Cristos, pe
care Satan gandea sa-L indeparteze din suflet, vine
in cele din urma si ocupa un loc mai inalt si mai
sigur decat a avut vreodata in sentimentele omului
sfant. Poti vedea acum de ce Dumnezeu ingaduie
copiilor Lui sa intalneasca ispita? El are controlul! El
il tine in frau pe Satan si nu-i va ingadui sa te
zdrobeasca.Tu nu vei putea cunoaste atotputernicia
lui Dumnezeu aratata fata de tine, atata vreme cat
nu ai experimentat puterea Satanei. Pe aceeasi
scena, Dumnezeu isi arata arsenalul intelepciunii Lui
si te lasa sa privesti cum reduce 1a absurd toata
iscusinta si uneltirile Satanei. Dumnezeu va fi
admirat in glorie de sfintii Lui nu numai pentru
dragostea si credinciosia in salvarea lor, ci si pentru
intelepciunea in drumul catre mantuire.
intelepciunea este atributul cel mai admirat de
catre oameni, iar Satan a ales-o ca cea dintai
momeala, cand a facut-o pe Eva sa creada ca ar
putea fi ca Dumnezeu in cunostinta si intelepciune.
Prin urmare, pentru a agrava rusinea caderii
Satanei, Dumnezeu il lasa sa-si foloseasca intreaga
viclenie in ispitirea celui sfant. Dar in cele din urma,
drumul 7 - Crestinul in Armaturi 97 spre tron, acolo
unde conduc deopotriva intelepciunea si indurarea
Lui, va fi pavat cu craniile demonilor, daca ma pot
exprima astfel. Odihneste-te, crestine
impovarat! Razboiul nu este purtat intre Biserica si
Satan, ci intre Cristos si Satan. Acestia sunt
conducatorii celor doua echipe. Priveste cu atentie
modul de lupta al lui Dumnezeu cu puternicul lui
dusman. Vei observa cum Cel Atotputernic ii taie
capul acestui Goliat cu propria lui sabie si il prinde
pe acest cavaler fals in propriile sale siretlicuri. Acea
credinta care atribuie maretie si intelepciune lui
Dumnezeu va transforma provocarea Satanei intr-
un lucru de nimic. Necredinta se teme de Satan ca
de un leu; credinta il striveste ca pe un vierme.
Priveste-L pe Dumnezeu cum lucreaza si fii convins
ca ceea ce va obtine El va fi un lucru minunat.
intelepciunea omului poate fi redusa la nebunie, dar
planul lui Dumnezeu nu poate fi nicicand zadarnicit.
Nimeni nu-L poate opri din lucrarea Lui. Cand se
innopteaza, un constructor nu mai poate lucra, iar
furtuna il determina sa-si paraseasca schela. Dar
toate planurile iadului si tulburarile de pe pamant
nu pot inspaimanta atat de mult ca o singura litera
scrisa de Dumnezeu. Misterul providentei poate
acoperi lucrarea Lui, astfel ca noi nu putem vedea
ce lucreaza El, dar chiar cand intunericul il
inconjoara, tronul Lui va fi ocupat pentru totdeauna
de neprihanire. Sfintilor, unde este credinta
noastra? Fie numai Dumnezeu intelept, iar oamenii
si demoni niste nebuni. Chiar daca pare ca Babelul
s-a inaltat mai mult decat BabiIonul inainte de
caderea sa, totusi, credem ca Dumnezeu isi va
aduce la indeplinire planurile tainice si va distruge
puterea Satanei. Deci, ce conteaza daca Biserica,
precum Iona in pantecele chitului, va fi inghitita de
furia oamenilor? Nu-ti amintesti ca pestele n-a avut
putere sa-1 manance pe prooroc? Nu te grabi sa faci
funeraliile Bisericii inainte ca ea sa moara. Ai
rabdare in timp ce Cristos o incearca. Prin
rugaciunile tale, adu-L pe Cristos la mormantul ei
pentru a rosti un cuvant de inviere. Sfintii din
vechime au demonstrat o admirabila credinta in
imprejurari atat de cumplite. Ieremia a cumparat un
teren de la unchiul sau si 1-a achitat in intregime,
desi armata haldeilor impresurase Ierusalimul, gata
sa ia cu asalt orasul si sa-1 duca si pe profet in robie
impreuna cu ceilalti iudei (Ier. 32). Toate acestea se
intamplau la porunca lui Dumnezeu, astfel ca
Ieremia putea arata poporului increderea sa deplina
in implinirea promisiunii referitoare la intoarcerea
lor din captivitate, in ciuda situatiei jalnice din acel
moment. intr-adevar, daca atunci cand puterea
Bisericii este la cel mai scazut nivel, nu luam nici cea
mai mica promisiune ca o garantie a eliberarii sale,
noi dezonoram Cuvantul lui Dumnezeu. CAPITOLUL
3 A DOUA CONSIDERATIE: MATURA LUPTEI SI
CARACTERUL DUSMANULUI I. NATURA LUPTEI „Caci
noi n-avem de luptat impotriva carnii si sangelui, ci
impotriva capeteniilor, impotriva domniilor,
impotriva stapanitorilor intunericului acestui veac,
impotriva duhurilor rautatii care sunt in locurile
ceresti" (Ef. 6.12). intr-o oarecare masura, am
studiat nevoia crestinului de a se inarma, precum si
natura armaturii. Haideti sa ne indreptam acum
gandurile spre natura razboiului care ameninta. Aici,
Pavel infatiseaza toate lucrurile in mod deschis. El
nu disimuleaza asprimea luptei si mei puterea
dusmanului nostru. Procedand astfel, El Se
deosebeste de Satan, care nu indrazneste sa-i lase
pe sfinti sa cunoasca adevaratul caracter al lui
Dumnezeu, ci ii trimite pe campul de lupta cu stiri
false si ii intretine cu minciuni si inselatorii. Pe de
alta parte, Iui Pavel nu ii este teama sa li-1 descrie
sfintilor pe dusmanul lor in toata puterea,
slabiciunea lui Dumnezeu fiind mai tare decat toate
puterile iadului. Haideti sa privim acum natura
luptei sub trei aspecte: asprimea luptei,
universalitatea luptei si durata ei. DE CE TREBUIE SA
LUPTE SFINTII 1. Asprimea luptei Pozitia ta in viata
aceasta este fixata de cuvantul lupta. Desi uneori
este folosit pentru a defini un sport, aici descrie
asprimea luptei tale cu Vrajmasul. Pavel foloseste
acest cuvant pentru a transmite notiunea razboiului
sangeros dintre crestin si dusmanul lui implacabil.
Doua lucruri fac ca lupta sa fie mai ascutita decat
altele. 39 in primul rand, tu duci singur lupta cu
dusmanul, adica, lupta nu este un sport colectiv, ci
in principal o lupta „unu-launu", in care unul il
infrunta pe celalalt si intra in arena dojir cu el,
precum David si Goliat. Fiecare luptator isi foloseste
intreaga forta impotriva celuilalt. O astfel de lupta
este mult mai crancena decat cea a unei armate,
unde, desi batalia este lunga si grea, soldatul nu
lupta mereu. El se poate opri din cand in cand
pentru a-si trage rasuflarea. De fapt, el poate scapa
fara sa fie ranit, deoarece in razboi tinta vrajmasului
este intregul regiment si nu fiecare soldat in parte.
Cu toate acestea, in lupta corp la corp, fiecare
luptator este singura tinta a furiei adversarului si
este purtata pana cand unul dintre ei iese
invingator. Chiar daca iti place sau nu, tu trebuie sa
intri in ring cu Satan. Si nu numai ca rautatea lui are
un caracter general impotriva armatei sfintilor, dar
si un caracter particular impotriva fiecarui copil al
lui Dumnezeu. Dupa cum Domnul isi gaseste
placerea in comuniunea cu fiecare om sfant, tot
astfel Diavolul are o deosebita placere sa-1
provoace pe crestin cand il gaseste singur. intreaga
problema a destinului tau sufletesc este personala,
speciala. Tu ii oferi Satanei un avantaj periculos
daca ii vezi furia dezlantuita impotriva sfintilor in
general, si nu impotriva ta, in mod deosebit: Satan
ma uraste; Satan ma acuza; Satan ma ispiteste. in
mod contrar, tu pierzi multa mangaiere cand nu iti
insusesti promisiunile lui Dumnezeu ca fiind valabile
pentru nevoile tale: Dumnezeu ma iubeste;
Dumnezeu ma iarta; Dumnezeu are grija de mine.
Sursa de apa din oras nu-ti va fi de nici un folos
pana cand nu-ti faci o pompa care s-o aduca in casa
ta. Fie ca acest lucru sa-ti serveasca atat ca
avertisment cat si ca mangaiere pentru a cunoaste
ca lupta ta spirituala este „unu-la-unu". in al doilea
rand, lupta este stransa. Armatele lupta la o
oarecare distanta; luptatorii se bat corp-la-corp. Tu
ai putea arunca o sageata de la distanta, dar cand
adversarul se arunca asupra ta, tot corpul tau va
trebui sa reziste cu curaj sau vei cadea rusinat la
picioarele lui. Cand Satan te urmareste, el merge
foarte aproape de tine, ia aminte la toate
slabiciunile firii tale si astfel te loveste.
2. Universalitatea luptei ,JVoiluptam" include pe
fiecare. Probabil ca ai remarcat ca apostolul
schimba pronumele „voi"din versetul precedent,
cu ,jioi" in versetul urmator, pentru a se putea
include pe el insusi. El vrea ca tu sa stii ca lupta este
dusa de fiecare sfant. Satan nu se teme sa lupte mei
cu pastorul, nici cu cel mai umil dintre sfinti. Mare
sau mic, pastor si oameni de 100 d, toti trebuie sa
luptam - nu o poarte a armatei lui Cristos in linia tai,
iar cealalta stand in repaus. 3. Durata luptei Lupta
unui om cu Satan tine toata viata lui. El este nascut
un „om al durerii", dupa cum spunea Ieremia
despre el insusi (Ier. 15.10). Si imediat ce devine
crestin, lupta lui devine tot mai crancena. De la
nasterea ta spirituala si pana la moartea ta fizica,
din clipa in care ti-ai indreptat fata catre cer si pana
la intrarea ta pe poarta, tu vei purta razboaie cu
Satan, pacatul si cu tine insuti. in mod figurat,
iesirea Israelului din Egipt este declaratia noastra de
razboi impotriva fortelor intunericului. Dar cand fac
pace? Nu inainte de a ajunge in Canaan. Fara nici o
exceptie, crestinul se gaseste intr-o dilema. Este
prosperitate sau incercare? Aici se lupta cu ambele
maini pentru a tine legate mandria si
automultumirea intr-una, iar credinta si rabdarea sa
le sustina cu cealalta. Crestinul nu poate fugi
nicaieri. Lot lupta cu oamenii nelegiuti din Sodoma,
iar sufletul lui se chinuia datorita purtarii lor rele.
Apoi, ce s-a intamplat la Toar? Propriile lui fiice au
adus o scanteie din Sodoma in patul lui, iar el a fost
aprins de o pofta nelegiuita (Gen. 19.30-38)! Unii
cred ca daca se afla intr-o astfel de familie, sub o
astfel de lucrare a Evangheliei, departe de anumit»;
ispite, atunci ei nu ar fi crestini asa de slabi.
Marturisesc ca pentru un bolnav, o schimbare a
aerului este de mult folos, dar crezi ca astfel poti
scapa de prezenta Satanei? Nu! Chiar daca ar fi sa
iei aripile zorilor, el tot te va urmari. O schimbare a
circumstantelor il poate determina sa-si schimbe
tehnica de ispitire, dar nimic temporar nu-1
impiedica sa renunte Ia planurile sale. Atata vreme
cat prietenul lui, omul tau cel vechi, se afla inauntrul
tau, el va continua sa bata la usa de afara. Acest
adversar cumplit te va provoca cu orice prilej. El are
o deosebita placere sa se repeada asupra ta pe la
spate, in vreme ce tu stai ingenuncheat, cu unealta
in mana, plantand rasaduri pentru imparatie. El stie
ca o incaierare cu el cel putin te va retine, daca nu
te poate opri. Lupta ta prezinta un dezavantaj,
deoarece tu trebuie sa lupti avand un trup firesc.
Firea este pentru tine ceea ce calul este pentru
calaret - nu poti pomi la drum fara ea. Daca firea
este lasata in voia ei, atunci ea va fi rasfatata si
nestapanita. Dar daca zabala este prea stransa si
duhul. indurerat, atunci ea devine slaba si curand
oboseste, castigand putin teren. Pe langa faptul ca
lupti cu un trup al pacatului, totodata ai de luptat cu
un trup de came si amandoua murmura cand
sufletul se supune 40 Stapanului. Uneori, ele opresc
crestinul de la datoria lui, astfel incat el nu poate sa
faca ce ar dori. „Am vrut sa vin de cateva ori pana
acum, dar Satan m-a impiedicat", spunea Pavel. „M-
as ruga", ar putea spune crestinul, „si as medita la
cuvantul pe care l-am auzit, dar acest vrajmas (care
este Satan, lucrand in trup) ma impiedica s-o fac".
Tu poti vedea ca crestinul este asaltat de dusmani
din toate partile. Si cum ar putea fi altfel, cand
zgomotele razboiului sunt puternice atat in firea
omului, cat si in cea a lui Satan? Doi lupi si-ar putea
arata coltii unul altuia si s-ar putea rani reciproc, dar
curand ei se vor potoli, deoarece fiind de aceeasi
specie, nu sta in natura lor sa se bata. Dar un lup si
un miel nu pot fi nicicand prieteni. Diferentele
dintre ei sunt de neimpacat. Aplicatia spirituala este
urmatoarea: Satan si firea ta veche pot sta
impreuna, dar pacatul si harul niciodata. Pacatul va
pofti impotriva harului, iar harul va scoate sabia
impotriva pacatului, ori de cate ori se vor intalni.
CUM SA NU LUPTI Cand luptam impotriva Satanei,
noi luptam pentru Dumnezeu; de aici concluzia ca
refuzul nostru de a lupta impotriva Satanei
reprezinta o rezistenta pasiva impotriva lui
Dumnezeu. Altadata, noi luptam impotriva lui
Dumnezeu. Isaia avertizeaza: „Vai de cine se cearta
cu Facatorul sau!" (Is. 45.9). Nu este nevoie sa-ti
spun care va fi rezultatul! Ce fel de intrecere este
aceasta cand spinii lupta cu focul sau miristea cu
flacarile? Dar s-ar putea ca inimile noastre
inselatoare sa ne indemne sa facem acest lucru.
Asadar, vegheaza mereu ca nu cumva sa te trezesti
ca lupti impotriva lui Dumnezeu prin vreuna din
urmatoarele cai: 1. Nu lupta impotriva Duhului lui
Dumnezeu Gen. 6.3 vorbeste de Duhul Domnului
„luptand" in om. Aceasta nu inseamna ca
Dumnezeu incearca sa-1 distruga pe om. El ar putea
face acest lucru cu un singur cuvant, fara nici un fel
de lupta. Nu, felul Lui de lupta este plin de dragoste
fata de noi. Vazandu-ne cum alergam in mare goana
spre propria noastra ruina, El trimite Duhul Sau
pentru a ne trage inapoi, inainte ca noi sa ne
autodistrugem. Aceasta se poate asemana cu lupta
dusa de un om pentru a smulge arma din mana
celui care incearca sa se sinucida. Poftele oamenilor
sunt acele instrumente cu care pacatosii se ranesc
singuri. Duhul Sfant lupta pentru a le smulge din
mainile noastre si pentru a le inlocui cu harul lui
Cristos si viata vesnica. Cand dispretuiesti 102 o
astfel de lupta plina de dragoste, tu esti numit pe
buna dreptate un impotrivitor al Lui. „Oameni tari la
cerbice, netaiati imprejur cu inima si cu urechile!
Voi intotdeauna va impotriviti Duhului Slant",
spunea Stefan (F. A. 7.51). 2. Nu lupta impotriva
providentei Iui Dumnezeu A-L intreba pe Dumnezeu
cu privire la faptele Sale, daca sunt de indurare sau
de dreptate, se numeste cearta sau mustrarea Lui
(Iov 40.2). Cu siguranta, cel care indrazneste sa se
numeasca reclamant, iar pe Dumnezeu aparator,
este un om indraznet. Nu! Dumnezeu este
judecatorul si vei fi dat de rusine la judecata,
datorita unor astfel de acuzatii false impotriva Lui.
Tu lupti cu Cel Atotputernic? il mustri pe
Dumnezeu? Plangi mai degraba impreuna cu Iov:
„Iata, eu sunt prea mic; ce sa-Ti raspund? imi pun
mana la gura" (Iov 40.4). Asculta cainta lui: „Iarta
numai trecutul meu si nu voi mai vorbi astfel!"
Crestinilor, fiti cu bagare de seama la acest fel
de lupta, mai presus decat orice. intotdeauna cearta
este nefolositoare — fie cu vecini sau prieteni, sotie
sau sot - dar cel mai rau dintre toate cu Dumnezeu.
Daca Dumnezeu nu te poate multumi si inima ta se
razvrateste impotriva Lui, ce sperante sunt acelea
ca tu-L vei multumi pe El? Dragostea nu poate gandi
rau despre Dumnezeu si nici nu suporta sa auda
vorbin-du-se ceva rau despre El. Ea trebuie sa-I tina
partea, dupa cum proceda Ionatan cu David, cand
Saul il discredita. Dragostea iti permite sa plangi
cand esti indurerat, dar nu sa protestezi. Cand te
vaiti, tu arati un duh rebel impotriva lui Dumnezeu
si o dragoste ranita. A te plange de providenta lui
Dumnezeu este suficient de rau. Dar ce putem
spune de vremurile in care ne opunem Lui in mod
voit? in indurarea Lui, Dumnezeu foloseste orice
mijloc pentru a ne atrage la El, dar prin impotrivirea
noastra necurmata, noi luptam impotriva Lui cu
ambele maini. Bunatatea este ceea ce ne ofera El si
noi II ignoram? Sau este incercare si noi ne
indepartam? Una trebuie sa ne atraga, cealalta sa
ne conduca la El. Daca noi persistam in
incapatanarea noastra, cel mai rau lucru pe care El il
poate face este sa Se indeparteze de noi. Presupune
ca tu nu te indrepti, iar in cele din urma, El iti spune:
,JVu te voi mai necaji". El vrea sa spuna: ..///' raman
dator pana va veni viata viitoare, si atunci iti voi
plati in intregime pentru pacatui tau". 3. Nu lupta
dupa regulile tale Cand nesocotim legile Lui si le
inlocuim cu ale noastre, noi luptam impotriva lui
Dumnezeu. Poate ca nu lupti impotriva lui
Dumnezeu, ci 41 lupti impotriva pacatului. Acest
lucru pare demn de lauda, dar Dumnezeu cere mai
mult: tu trebuie sa lupti numai dupa regulile Lui. Ap.
Pavel scrie: „Si cine lupta Ia jocuri, nu este
incununat daca nu s-a luptat dupa randuieli" (II Tim.
2.5). Verifica-ti propriul comportament si vezi daca
nu cumva si la tine s-au strecurat greselile celor care
si-au dus propria lupta si nu a lui Cristos. Unii, in
timp ce se impotrivesc unui pacat, imbratiseaza un
altul. Poftele noastre sunt multiple si fiecare va
lupta pentru rangul ei. Cand dusmania vrea
razbunare, viclenia spune: „Ascunde-fi mania, dar
nu ierta!" Cand pofta iese la iveala, fatarnicia
anuleaza cererea datorita temerii de oameni, si nu
de Dumnezeu. Un om care permite unui pacat sa
stapaneasca peste un altul si astfel isi conduce
sufletul, nu poate fi campionul lui Dumnezeu. Unii
lupta deoarece sunt activi in slujire. Temerile lor ii
inspaimanta si pentru moment ii tin departe de
poftele lor. Dar pentru un astfel de luptator,
razboiul este purtat mai degraba in cugetul si vointa
lui, decat intre suflet si poftele lui. intr-un astfel de
caz, vointa va triumfa in cele din urma, deoarece o
pofta tinuta sub control, fara a fi indepartata, va
rabufni ca un armasar prins in capcana. in final,
cugetul nu va mai putea pastra franele, nici nu se va
tine in sa, ci va fi aruncat. Atunci pofta se va intinde
spre masa cea mai imbelsugata si se va ospata cu
lacomie pana cand cugetul reinvie si alearga la
Dumnezeu dupa ajutor. Altii lupta cu pacatul, dar nu
il urasc. Ei se joaca, nu lupta. Focul nu va fi stins
nicidecum, atata vreme cat dragostea pentru pacat
nu este distrusa. Cum se realizeaza acest lucru?
Hieronymus spune ca o dragoste o stinge pe alta -
adica, trebuie ca dragostea lui Cristos sa nimiceasca
iubirea fata de pacat. Numai atunci, si nu altcandva,
sufletul se va impotrivi pacatului. CUM SA LUPTI
Acum, pentru ca deja cunosti cateva cai gresite de a
lupta, vei fi avertizat sa iei aceste informatii pentru
a-ti organiza batalia. 1. Ia-L pe Dumnezeu ca aliat
Vreau sa spun: roaga-L pe Dumnezeu sa te
insoteasca. Dumnezeu are cu tine un pact de
ofensiva si defensiva, dar asteapta sa fie chemat.
Daca intri in lupta fara El, tu esti mult mai curajos
decat Moise, care n-ar fi pornit fara Dumnezeu,
chiar daca El Si-ar fi trimis un inger ca inlocuitor (Ex.
33). Sau trebuie sa te crezi mai intelept decat Iacov,
care, pentru a-1 birui pe Esau, s-a departat de el si
s-a napustit asupra lui 104 Dumnezeu. El stia ca
daca putea lupta cu Dumnezeu, atunci putea
nadajdui ca Dumnezeu va trata cu fratele lui.
Inroleaza-L pe Dumnezeu si usa din spate se va
inchide. Nici un dusman nu poate veni pe la spatele
tau; dimpotriva, vrajmasul tau iti va cadea la
picioare. „O, Doamne, Te rog, nimiceste sfatul lui
Anitofcl!" se ruga David (II Sam 15.31). Cerul a
raspuns „Amin" la rugaciunea lui, iar dusmanul lui
David s-a prabusit. 2. Antreneaza-te Lupta ta cu
Satan si pacatul nu este un sport de divertisment:
este conflictul final. Deci nu indrazni sa dai o mana
de ajutor dusmanului tau. Luptatorii incearca sa
produca lovituri in anumite portiuni ale corpului
adversarului, pentru ca astfel sa-1 poata dobori mai
usor. Pentru a evita acest lucru, vechii luptatori
obisnuiau sa-si unga trupul inainte de a intra in ring.
Si tu trebuie sa procedezi astfel. incearca sa dobori
omul cel vechi - acea coruptie pe care David o
numea „faradelegea mea"(Ps. 18.23). Identific-o si
omoar-o in fiecare zi; ea este ajutorul preferat al
Satanei. El se va retrage rusinat cand nu va mai gasi
nici o faradelege in tine de care sa se prinda - si nu
va indrazni sa se atinga de ceea ce este sfant in tine.
Este nimicita firea ta? Unge-ti acum sufletul cu
meditarea necontenita la dragostea lui Cristos. Te
va ajuta sa respingi oferta pacatului si, precum
uleiul, iti va face sufletul suplu si vointa agila pentru
a-1 indeparta pe vrajmas. Satan nu va fi bine primit
acolo unde locuieste dragostea lui Cristos.
Dragostea va aprinde dragostea si va arde ca un zid
de foc ce-I va tine departe pe dusman. 3. Foloseste
cu intelepciune avantajul tau Daca esti un luptator
iscusit, te vei napusti cu toata puterea asupra
dusmanului tau cand el se va afla la pamant. Desi in
majoritatea sporturilor, arbitrul ar striga: „Fault!",
daca ar fi sa te repezi asupra adversarului cand este
la pamant, la trante nu se intampla asa. Scopul este
sa-1 pui pe spate si sa-1 tii asa. Nu complimenta
pacatul, astfel ca el sa
poata respira sau sa se ridice. Nu repeta pacatul
lui Ahab, eliberandu-1 pe dusman, cand Dumnezeu
i-a hotarat pieirea. invata de la urmasii Satanei. Desi
L-au culcat la pamant pe Cristos, ei continua sa-si ia
masuri de precautie. Ei niciodata nu sunt suficient
de siguri ca L-au doborat - nici atunci cand El este
mort. Asa ca ei au pecetluit mormantul Lui si l-au
pazit. Fa si tu la fel pentru a impiedica 42 invierea
pacatului tau: tine-1 la pamant inarmandu-te cu
scopuri puternice si legaminte solemne si
urmareste-1 printro umblare atenta. CUVANT DE
INCURAJARE PENTRU CEI CE LUPTA Probabil ca esti
descurajat, nu numai datorita puterii Vrajmasului,
dar si datorita aparentei tale slabiciuni si a
permanentei lupte cu pacatul si cu tine insuti.
incurajeaza-te! Este mare mangaiere pentru
crestinul care lupta cu pacatul, avand de partea lui
adevarul harului lui Dumnezeu. Ghedeon striga
deznadajduit: ,JDaca Domnul este cu noi, pentru ce
ni s-au intamplat toate aceste lucruri?" (Jud. 6.13).
Noi ii putem intelege nedumerirea, deoarece ne
identificam cu suferintele lui. De asemenea, si
inimile noastre striga: „De ce este lupta aceasta in
mine, indemnandu-ma sa pacatuiesc, intorcandu-
ma de la ce este bun?" Daca incetam sa ne mai
vaitam, vom auzi raspunsul lui Dumnezeu:
,JDeoarece", spune El, „esti un luptator, nu un
invingator". Este foarte simplu. Prea adesea
intelegem gresit starea crestinului in aceasta viata.
El nu este chemat sa triumfe imediat asupra
dusmanilor sai, ci este trimis sa lupte cu ei. Starea
de har in care te gasesti este numai inceputul
razboiului impotriva pacatului, si nu sfarsitul
acestuia. Mai degraba, Dumnezeu insusi va intra in
lupta deghizat ca dusman al tau, decat sa te
lipseasca de vreun adversar cu care sa lupti. Cand
Iacov se afla singur, Dumnezeu a trimis un om sa
lupte cu el pana 1-a doborat. Mangaie-te, stiind ca
esti un luptator. Aceasta lupta dinauntrul tau, daca
este pe terenul potrivit si are un scop adevarat,
dovedeste doar ca in tine sunt doua firi opuse: una
de pe pamant, pamanteasca, si alta din cer,
cereasca. Si pentru un plus de mangaiere, afla ca
desi natura ta corupta este mai varstnica, totusi ea
va sluji celei mai tinere (Gen. 25.23). invesmanteaza
sufletul tau apasat in aceasta promisiune: exista un
loc de odihna rezervat pentru poporul lui
Dumnezeu. Tu nu lupti in zadar, ci pentru a castiga
cerul si o coroana eterna. Aici pe pamant noi biruim
pentru a lupta din nou. Putem birui o ispita, dar
razboiul n-a incetat. Oricum, cand vine moartea,
Dumnezeu da ultima lovitura. Stim ca dupa razboi
pacea este foarte dulce, la fel si placerea dupa
suferinta. Dar ce limba ar putea exprima bucuria ce
va inunda creatura la vederea lui Dumnezeu si a
caminului Sau vesnic? Daca am sti mai multe despre
aceasta stare fericita, ne-am ingrijora mai putin de
conflictul nostru aciuai. 106 II. CARACTERUL
DUSMANULUI Apostolul Pavel intra in anumite
detalii cand descrie dusmanii care apar in lupta
impotriva crestinului. Cand el spune ca ,jiu sunt
came si sange" nu trebuie sa interpretam aceasta ca
o negatie absoluta. Ci, mai degraba, el vrea sa spuna
ca nu numai sau nu cu precadere impotriva sangelui
si carnii. in primul rand, sa vedem ce se intelege prin
„came si sange". DUSMANII NEINSEMNATI AI CELUI
SFANT: „CARNEA SI SANGELE" 1. Stricaciunea
noastra launtrica este „carnea si sangele" Acest
principiu ne este transmis prin nastere. Astfel, lui
Adam i se spune ca va avea un fiu dupa infatisarea
lui, adica pacatos si muritor ca si el. Chiar si cel mai
sfant om de pe pamant va transmite aceasta natura
corupta copilului sau dupa cum un iudeu taiat
imprejur va avea un fiu netaiat imprejur, iar un bob
de grau semanat cand este gol va da nastere unui
pai cu boabe invelite in pleava. Noi putem numi
„came" fiinta noastra launtrica, datorita lucrarilor
naturii noastre pacatoase, care este carnala.
Gandurile mintii noastre corupte nu pot intelege
lucrurile lui Dumnezeu. Toate dorintele, placerile,
grijile si temerile ei sunt infasurate de aceasta lume
si, prin urmare, sunt firesti. Dupa cum soarele
ascunde ce este deasupra lui, descoperind lucrurile
de jos, tot astfel gandirea fireas,ca il lasa pe om in
intuneric, in ce priveste adevarurile duhovnicesti, in
timp ce ii lumineaza mai puternic cunostinta
fireasca. Fiecare creatura se hraneste ih mod diferit:
leul nu mananca iarba si nici calul, came. in mod
asemanator, ceea ce constituie hrana pentru o
inima fireasca este otrava pentru cea
duhovniceasca; si ce este placut pentru cea
duhovniceasca este respins de cea fireasca.
Conform acestei interpretari a carnii si sangelui,
apostolul nu vrea sa spuna ca razboiul dintre firea
veche si cea noua s-a sfarsit. Cunosti din experienta
ca nu asa stau lucrurile. Toata viata crestinului,
Duhul pofteste impotriva carnii si carnea impotriva
Duhului. Chiar daca nu sunt demoni, tu trebuie sa fii
pregatit pentru a rezista pacatelor inimii tale. Ceea
ce Pavel vrea sa arate aici este ca firea ta veche este
numai un soldat in razboiul impotriva fapturii tale
noi. Satan vine ca un aliat al firii si lanseaza un
puternic atac. El este generalul care conduce
inclinatiile tale pacatoase, le instruieste fara mila si
le trimite impreuna impotriva puterii lui Dumnezeu
in viata ta. Fa urmatoarea comparatie: presupune
42 ca in vreme ce un imparat lupta sa-si domine
supusii razvratiti, o armata straina li se asociaza si
preia comanda. Atunci, imparatul nu va mai avea de
luptat in primul rand impotriva supusilor lui, ci
impotriva acestei puteri straine. Poti vedea analogia
spirituala: desi crestinul lupta impotriva firii lui
vechi, Satan se asociaza acesteia si preia comanda.
Se poate spune ca pacatul nostru este motorul, iar
Satan, mecanicul. Aceasta cunostinta ar trebui sa ne
faca pe fiecare din noi sarguincios ih a ne pastra
poftele neinarmate - deoarece cand Satan va veni
cu ispita, ele vor fi prea dornice sa i se alieze. intr-o
astfel de imprejurare, darurile noastre slabe nu vor
fi de nici un folos - fiind vorba de doi adversari
contra noastra. Dar daca apelam la Dumnezeu
pentru putere si
intelepciune, atunci noi vom putea rezista
acestui sarpe si progeniturii lui puternice. 2. Fiintele
umane sunt „carne si sange" ,JVoi n-avem de luptat
impotriva carnii si sangelui" - adica, nu impotriva
altor oameni. „Pipaiti-Ma si vedeti", spunea Isus,
„un duh nu are came..." (Lc. 24.39). Conform acestei
interpretari, observati mai intai cat de dispretuitor
vorbeste Duhul despre om si, in al doilea rand, unde
asaza El focul luptei: nu in a rezista carnii si sangelui,
ci in combaterea domniilor si stapanitorilor
intunericului acestui veac. in primul rand, observati
ca Duhul reduce omul la carne si sange. Omul are
un suflet de origine cereasca, ceea ce il inrudeste cu
ingerii -si ceea ce este mai important, il inrudeste cu
Dumnezeu. Dar acest lucru este trecut sub tacere,
ca si cum ceea ce este intinat de pacat si, prin
urmare, prima creatura intocmita de El, nu ar mai
apartine lui Dumnezeu. Desi de natura divina,
sufletul este atat de cufundat in pacat, incat nu
merita un alt nume decat came, pentru a exprima
slabiciunea si usuratatea lui. Acesta este cuvantul
pe care Duhul Sfant il foloseste pentru a arata
neputinta creaturii. De exemplu: ,Jii sunt carne si
caii lor sunt carne" - adica, sunt neputinciosi (Is.
31.3). in mod contrar, cand Dumnezeu doreste sa
amplifice importanta unui lucru, El il pune in
contrast cu carnea: „Caci arme/e cu care ne luptam
noi nu sunt supuse firii pamantesti, ci sunt
puternice" (II Cor. 10.4). Cum ar trebui sa te
smereasca acest lucru! Firea, pe care atat de des ti-
o slavesti, nu se afla decat la un pas de coruptie si
intinaciune. Sarea care te pastreaza este sufletul tau
mantuit, altfel tu ai raspandi im miros neplacut. Esti
mandru de frumusetea ta? Aceasta este cea mai
mare vanitate! Cat de curand trecerea timpului va
brazda fata ta sau boala te va transfigura incat toti
admiratorii tai se vor dezgusta de tine! 108 Te lauzi
cu puterea ta? Ah, aceasta este o arma a firii care-se
ofileste in vreme ce tu o inalti. Curand, sangele tau
cald iti va ingheta in vene. Maduva se va usca in
oase, muschii j/or slabi, iar picioarele se vor pleca
sub povara trupului tau firav. Probabil intelepciunea
este favoritul tau. Acelasi mormant care va acoperi
trupul tau va ingropa totodata si intelepciunea ta.
Toate planurile tale bune vor fi transformate in
nimic. Numai acele ganduri de inspiratie divina vor
avea insemnatate dincolo de mormant. Poate ca nu
frumusetea, puterea sau inteligenta te sustin, ci
originea. Oricine ai fi tu, originea ta este
neinsemnata, atata vreme cat tu nu esti nascut din
nou. Acelasi sange care circula in venele tale il are si
cersetorul din strada (F. A. 17.26). Noi intram si
iesim din aceasta lume in acelasi mod; dupa cum
nimeni nu este creat dintr-un pamant mai deosebit,
tot asa nu se va putea dezintegra intr-o tarana mai
pura. Daca astfel este structurata firea
pamanteasca, de ce te increzi in om? Nu te increde
in regi; ei nu-si pot mentine coroanele pe cap, si nici
capul pe umeri. Si nici nu-ti pune increderea in
inteleptii lumii, ale caror planuri sunt zadarnicite de
multe ori. intelepciunea fireasca poate prezice ce-i
place, dar Dumnezeu conduce toate lucrurile si isi
arata providenta. Nici nu te increde prea mult in
liderii spirituali. Si ei sunt came, iar judecata lor nu
este infailibila. Greseala omului sfant te poate
departa de la calea cea dreapta si, desi el se
pocaieste, tu poti merge mai departe si sa pieri. Nu
te increde in nici un om - nici macar in tine insuti.
„Cel ce se increde in inima lui este un nebun",
spunea Eclesiastul (inteleptul). Tocmai pentru ca nu
trebuie sa te increzi in firea pamanteasca, tu nu
trebuie nici sa te temi de ea. Ai vazut ce vas ruginit
este ea si cat de supusa degradarii. Aceasta era
solutia lui David: „Nu ma voi teme de ce mi-ar putea
face oamenii" (Ps. 56.4). Daca esti crestin, ai ceva de
care sa te temi? Daca viata ta este predata lui
Cristos, tu nu mai ai ce pierde. Si cu toate ca
Dumnezeu nu a promis ca vei fi scutit de suferinta.
El S-a angajat sa ia pierderile tale si sa-ti plateasca
insutit, desi este posibil sa-ti primesti rasplata in
lumea de dincolo. inca un cuvant de mangaiere.
Este omul doar tarana? Tatal nostru ceresc stie
acest lucru si tine seama de slabiciunile noastre:
„Caci El stie din ce suntem facuti, isi aduce aminte
ca suntem tarana" (Ps. 103.14). Cand incepi sa te-
ndoiesti sub povara slujbei sau ispitei, Dumnezeu
alearga spre tine ca o mama spre copilul ei bolnav,
te va inviora cu suflarea Lui blanda, si nu va ingadui
sufletului tau sa piara. 43 Acum, crestine, tu stii ca
nu ai dc ce sa te temi de firea pamanteasca; si totusi
nu o poti ignora. Atata vreme cat semintele
coruptiei persista in om, Satan isi va intrepatrunde
planurile cu cele ale omului - asa ca noi nu avem de
luptat numai cu omul, ci cu omul condus de Satan.
Crestinul trebuie sa lupte cu doua feluri de oameni:
buni si rai. Satan loveste in amandoi. in primul rand,
crestinul lupta cu oamenii buni. Multe conflicte au
avut loc in intuneric intre oamenii sfinti, datorita
neintelegerii dintre ei sau cu privire la un adevar.
Avraam a avut o neintelegere cu Lot. Aaron si
Miriam s-au certat cu Moise, pana cand Dumnezeu
a intervenit si a pus capat disputei, pedepsind-o pe
Miriam (Num. 12.10). Si chiar in prezenta lui Cristos
insusi, apostolii s-au certat aprig pentru a vedea
cine sa fie cel mai mare intre ei. in toate aceste
razboaie civile, instigatorul cel mare si nevazut este
Satan. Precum Ahab, el lupta deghizat, cand de o
parte, cand de cealalta, agravand o rana oricat dc
mica ar fi, provocand intotdeauna manie si
razbunare. Din acest motiv, apostolul avertizeaza:
„Sa nu dati prilej Diavolului" (Ef. 4.27). Altfel spus:
,J\fu luptati unii impotriva altora, daca nu tanjiti
dupa compania Diavolului. El este un soldat ce
umbla dupa noroc, si, prin urmare, alearga oriunde
este vreo speranta de razboi". El este atras de focul
maniei noastre, precum molia de lumina. El nu
poate lucra bine daca nu exista foc, deci el insusi
este combustibilul. El insusi atata focul oricarei
dispute dintre sfinti si il intinde pana cand ii
inflacareaza. El procedeaza astfel pentru a aprinde
sufletele noastre de manie. Astfel, noi devenim
maleabili, putand fi modelati cu usurinta dupa
placerea lui. Lupta produce haos intr-un suflet, iar
legea harului nu poate actiona in mod liber, cand
duhul este tulburat. Chiar si blandul Moise a vorbit
cum nu trebuia cand s-a maniat. Daca nu altceva,
macar acest gand ar trebui sa sune a
retragere din conflictele noastre marunte, si
anume ca in crearea lor se afla o mana a lui Ioab. El
pune un duh rau intre frati. Ce nebunie din partea
noastra sa ne luptam si sa ne devoram unul pe
celalalt pentru a-1 satisface pe Cel Rau! Suntem
inclinati sa confundam inversunarea cu zelul nostru,
intrucat in mod obisnuit cearta dintre cei sfinti este
focul trimis dc Satan pentru a distruge ordinea si
unitatea noastra. Uniti, noi constituim o armata de
neinvins, si Satan stie ca singura cale de a ne
distruge este cearta. Satan nu se multumeste sa
provoace neintelegeri numai intre oamenii buni;
totodata el ii atata pe cei rai impotriva celui sfant.
Cristos spune ca deoarece noi nu suntem din lumea
aceasta, ea ne uraste (Ioan IS. 19). 44 Natura si viata
celui sfant sunt complet separate de lume; mai
degraba s-ar putea impaca focul si apa, iadul si raiul.
Dc aici porneste razboiul. Focul persecutiei nu piere
niciodata din inima celor rai, care inca rostesc in
soapta ceea ce odata au strigat in Colosseum:
„Crestinii la lei!" in toate razboaiele dintre oamenii
sfinti si cei nelegiuiti, Satan este de partea celor rai,
fiind comandantul lor. Astfel, cei rai executa
comenzile sefului lor si ii satisfac poftele. Cei care l-
au jefuit pe Iov erau sabceni, dar ei au facut acest
lucru la porunca Satanei. Ereticul raspandeste o
doctrina falsa si perverteste credinta multora, dar el
este numai un slujitor al Satanei (II Cor. 11.15), de la
care isi primeste chemarea, abilitatea si rasplata.
Persecutorii, fie ei cu limba sau cu fapta, nu sunt
decat instrumentele Diavolului (Ap. 2.9, 10). Cand
vezi oameni razvratindu-se impotriva adevarului sau
a slujitorilor lui Cristos, compatimeste-i ca fiind cei
mai nenorociti dc pe pamant. Nu te teme de
puterea lor, nici nu admira talentele lor. Ei sunt
trimisi ai Satanei. Martirii din vechime ii numeau cai
de bataie si sclavii lui dc macel. intr-o scrisoare,
Augustin ii spunea lui Lycinius (un om stralucit, dar
rau, care ii fusese odata student): „Oh, cat ma doare
sa vad o inteligenta atat de sclipitoare cum se
pangareste in serviciul Dia voiului! Daca ai fi gasit un
potir de aur, arii trebuit sa-1 oferi Bisericii; dar
Dumnezeu fi-a daruit o minte de aur, talent si
inteligenta, iar tu i le oferi Diavolului!" Cand vezi
oameni puternici si inteligenti folosindu-si talentele
impotriva lui Dumnezeu, plangi pentru sufletele lor.
Mai bine ar fi trait sau murit ca sclavi sau nebuni,
decat sa infaptuiasca lucrarile Diavolului cu
talentele daruite lor de Dumnezeu. Daca esti jignit
sau persecutat de oameni nelegiuiti, uita-te in
spatele lor. indreapta-ti mania spre Satan, care este
dusmanul tau de frunte. Oamenii sunt doar
marionetele lui. Ei ar putea fi castigati de partea lui
Cristos si astfel, in cele din urma, sa devina prietenii
tai. Au seim explica astfel acest lucru: „Cand
dusmanul intra in lupta calare, soldatul curajos tiu
se bate cu calul, ci cu calaretul. El incearca sa-1
omoare, pentru a-i putea folosi calul. Astfel trebuie
sa procedam si noi cu cei rai. Sa nu ne razvratim
impotriva lor, ci impotriva Satanei, care ii
imboldeste. Ca si Cristos pe cruce, sa ne rugam
fierbinte ca Diavolul sa fie doborat, iar aceste
suflete nenorocite sa Be eliberate". Face mai mult
sa smulgi un suflet viu din stransoarea Diavolului,
decat sil umpli campul de lupta cu morti. Augustin a
aratat aceeasi compasiune fata de oamenii rai.
Erasmus marturiseste ca el i-a implorat pe ofiterii
imparatului sa i se dea in grija 111 ereticii care
fusesera condamnati la moarte pentru persecutarea
credinciosilor. Care era motivatia lui? Sa ingrijeasca
sufletele lor cu blandete, ca un consilier spiritual,
pentru ca, daca va fi posibil, ei sa fie vindecati si in
sufletele lor sa patrunda credinta. PRINCIPALII
DUSMANI AI CELUI SFANT: DUHURILE RELE Daca
lupta sfintilor s-ar purta numai impotriva carnii, unii
ar putea iesi invingatori prin eforturile proprii. Dar
cand descrie caracterul dusmanilor nostri puternici,
Pavel nimiceste orice interpretare gresita a unei
victorii independente. Acesti vrajmasi nu sunt
„carne si sange", ci o ostire de duhuri rele conduse
de Diavolul insusi si trimise sa lupte impotriva
sfintilor. Negandu-i-se pentru totdeauna
superioritatea fata de stele, Satan s-a hotarat s-o
obtina mai jos de ele. De la alungarea din rai, el si
supusii lui au lucrat neobosit pentru a-si stabili
imparatia pe pamant. Epistola catre Efeseni scoate
la iveala sfera influentei lor: in primul rand, sistemul
lor de guvernare; in al doilea rand, amploarea
puterii lor; in al treilea rand, domeniul lor; in al
patrulea rand, natura lor si in al cincilea rand, locul
disputei lor cu Dumnezeu. 1, Sistemul lor de
guvernare Cuvantul domnii este folosit pentru a
descrie teritoriul pe care acest uzurpator, Satan, si l-
a insusit. A nega pozitia inalta pe care Diavolul o are
in aceasta lume nelegiuita inseamna a-L contrazice
pe Dumnezeu. Cristos il descria ca „printul acestei
lumi" (Ioan 14.30). Si dupa cum printii au un popor
si un teritoriu peste care stapanesc, tot asa este si
cu Satan. Un dictator pamantesc este norocos daca
are o mana de supusi in care se poate increde.
Restul vor fi stapaniti prin forta, altfel el isi poate
pierde foarte curand atat tronul, cat si viata. Dar
Satan nu are motiv pentru a se teme de vreun glont
provenit de la un asasin. El poate avea incredere in
supusii lui si nu are motiv sa se teama de rebeliune -
decat atunci cand Duhul Sfant intervine. De fapt,
oamenii nelegiuiti nu numai ca-1 asculta pe
Diavolul, dar ei se supun de buna voie pentru a-i
sluji (Ap. 13.4). Aceasta este ceea ce doreste el.
Satan este un dictator, ale carui legi fac rau inimii.
Porunca lui se numeste „legea pacatului", deoarece
este data cu autoritate (Rom. 8.2). El da ordine
pacatosului dornic, care alearga de indata sa le duca
la indeplinire. Putini stiu ca legea este inscrisa in
sangele lor si ca pentru implinirea poftelor
Diavolului se ofera condamnarea! 44 Satan stie ca
prosperitatea imparatiei sale depinde de
cooperarea tuturor supusilor sai, dar el ii foloseste
indeosebi pe cei mai rai dintre ei. Dupa cum
conducatorii isi aleg ministri de stat pentru a le
satisface capriciile, tot astfel Satan isi trimite
mesagerii sai speciali pentru a-i implini planurile. Si
el are discipoli alesi, ca Elima, pe care Pavel il
numea „om plin de toata viclenia... copil al
Diavolului" (F. A. 13.10). in acest grup restrans de
inimi intunecate, el isi
dezvaluie misterele nelegiuirii si adancimile
degradarii. Dar chiar si cu acesti cativa alesi, el nu
imparte orice lucru. El intotdeauna pastreaza atat
punga lui, cat si pe cea a pacatosului, astfel incat el
este cel care investeste, iar pacatosul doar agentul
sau comercial. in cele din urma, tot castigul murdar
ii revine Diavolului. Toate bunurile celui pacatos -
timp, putere, intelect, totul - este folosit pentru a-1
mentine pe Cel Rau pe tron. (a) Pretentia la tmn a
Satanei „Cum poate o creatura atat de josnita sa
conduca o imparatie asa de puternica?" ai putea
intreba. Desigur, nu in mod legal, desi este suficient
de inteligent pentru a lasa aceasta impresie. Pe de o
parte, el revendica pamantul prin cucerire. intr-o
anumita masura, este adevarat ca el si-a castigat
coroana prin putere si politica si ca o mentine in
acelasi mod. Si totusi „biruitor" este un titlu
nebunesc. Cand hotul ia portofelul victimei sale si
astfel si-1 insuseste, el nu are nici un drept legal
asupra acestuia. Si niciodata un rau comis in acest
mod nu se va transforma in bine cu trecerea
timpului. Ar putea trece multi ani inainte de a fi
descoperit, si totusi, in ziua arestarii, el va fi la fel de
vinovat ca atunci cand a infaptuit crima. Un hot care
sta pe tron nu se deosebeste de cel aflat la drumul
mare. intr-adevar, Satan a tinut ascuns multa vreme
numele lui de hot, si totusi el nu este mai putin
criminal astazi decat atunci cand a furat pentru
prima data de la Dumnezeu inima lui Adam.
Cucerirea sufletului tau de catre Cristos este
dreapta, deoarece motivul razboiului Sau este curat.
El vine sa recucereasca ceea ce ii apartinea
dintotdeauna. Pe de alta parte, Satan este un
luptator fals, iar biruinta lui este o pacaleala,
deoarece el nu are drept sa spuna nici despre cea
mai neinsemnata creatura: „imi apartine". De
asemenea, Satan isi revendica imparatia prin vot.
Numara buletinele de vot si vei vedea ca in aceasta
lume el isi mentine pozitia prin votul unanim al
naturii umane corupte. Pentru el nu conteaza daca
castiga printr-o minciuna; din aceasta cauza a cazut
Adam si de atunci toti fiii 8 - Crestinul in Armatura
113 lui. Cristos a prezentat acest lucru foarte
succint: „Voi aveti de tata pe Diavolul si impliniti
poftele tatalui vostru" (Ioan 8.44). in plus, pretentia
Satanei la o victorie democratica este falsa,
deoarece omul a fost creat sa asculte de Dumnezeu
si nu are nici puterea si nici autoritatea de a izgoni
vesnicul imparat in favoarea altuia. Noi am putea
ignora suveranitatea lui Dumnezeu, dar nu-L putem
dezbraca de ea. Desi pacatul ne face incapabili sa
tinem legea lui Dumnezeu, el nu este o scuza pentru
a ne indeparta de ea sau de autoritatea lui
Dumnezeu. in cele din urma, pentru a pretinde ca
pamantul ii apartine, Satan se arata foarte darnic cu
ceea ce apartine de fapt lui Dumnezeu. Acest
impostor este atat de obraznic, incat a indraznit sa
se infatiseze inaintea lui Cristos insusi, pretinzand ca
poseda putere absoluta ca print al acestei lumi. El I-
a aratat Domnului nostru toate imparatiile
pamantului si I-a spus: „Tie iti voi da toata
stapanirea si slava acestor imparatii; caci mie imi
este data, si o dau oricui voiesc" (Lc. 4.6). in
cuvintele Diavolului, exista si un sambure de adevar.
intr-un sens, Dumnezeu daduse aceasta lume
Satanei, dar nu sa faca cu ea ce va dori. Diavolul
este printul lumii, nu datorita preferintei lui
Dumnezeu, ci datorita permisiunii Lui. Si Dumnezeu
poate revoca oricand acest lucru. (b) ingaduinta
actuala a lui Dumnezeu fata de pretentia Satanei
Din perspectiva noastra umana limitata, noi (trebuie
sa) ne intrebam de ce Dumnezeu permite ca
creatura Lui renegata sa detina o astfel de imparatie
(in lume)? De ce ingaduie o astfel de parada a
acestui rebel inaintea oamenilor si ingerilor? Exista
cateva motive pe care le putem considera. in primul
rand, pentru a pedepsi pacatul. ingaduindu-i Satanei
sa ridice biciul asupra omului, Dumnezeu
pedepseste astfel razvratirea: „Pentru ca n-ai slujit
Domnului, Dumnezeul tau, cu bucurie si cu draga
inima, vei sluji in mijlocul foamei... vrajmasilor tai"
(Dt. 28.47, 48). Satan este un supraveghetor dat in
mania lui Dumnezeu. Diavolul este sclavul lui
Dumnezeu, iar omul sclavul Celui Rau. Pacatul a
indreptat creatura spre Satan si acum el o conduce
fara mila. Al doilea motiv pentru care Dumnezeu a
ingaduit Satanei sa-si etaleze puterea este de a
arata ca puterea Domnului este mai mare. Nimeni
nu se va indoi de atotputernicia lui Dumnezeu cand
il vor vedea arun-candu-1 pe acest dragon puternic
la pamant si apoi in iad, ca si cum ar fi fost un
tantar. Dupa cum omul singur nu constituie un rival
pentru Diavolul, tot astfel Satan si toata ostirea lui
nu-L rivalizeaza pe Dumnezeu. Ce nume minunat isi
va castiga Dumnezeu cand va incheia acest razboi!
114 Cerurile si pamantul I-au dat lui Dumnezeu
numele de Creator. Providenta 1-a numit Aparator.
Dar triumful asupra Satanei I-a oferit cel mai
minunat nume - Mantuitor. Ca Mantuitor, El apara
omul scapat de dezastru si totodata il face o faptura
noua - un copil al harului. Apoi, Mantuitorul isi
strange copilul la pieptul Sau si il conduce in
siguranta prin toate tulburarile pe cata le produce
Satan, pana cand, in final, ajunge in cer. Nu exista o
dovada mai clara a bunatatii lui Dumnezeu decat
planul Lui de mantuire. Toate celelalte minunate
lucrari ale Lui se vor scurge ca raul in aceasta
singura puternica mare, pe ale carei tarmuri sfintii
se vor odihni plini de bucurie. Ia bine seama la
lucrul acesta: daca n-am fi fost mai intai prizonierii
Satanei, n-am fi putut intelege si aprecia in
totalitate eliberarea noastra (de mai tarziu). in cele
din urma, Dumnezeu ingaduie suveranitatea
temporara a Satanei pentru a mari si mai mult
bucuria eterna a celui sfant. Suna acest lucru ca un
paradox? Gandeste-te la propria-ti viata si vei vedea
ca de multe ori cele mai mari prilejuri de bucurie se
nasc din cenusa suferintei. Scriptura ilustreaza trei
tipuri de asemenea bucurii: bucuria unei femei cand
este din nou mama, bucuria unui fermier bogat, si
bucuria unui soldat biruitor. Bucuria celor trei a fost
culeasa dintr-un pamant tare. inainte de a veni
rasplata, femeia insarcinata are parte de multe
dureri, fermierul are dureri de spate datorita
poverilor, iar soldatul sufera datorita pericolului
mormantului. Dar, in cele din urma, rasplata lor este
deplina. Si acesta este un atribut specific suferintei
ca amintirea ei sa ofere un plus de dulceata bucuriei
prezente. Aceasta este explicatia spirituala: daca
Cristos S-a facut a menea noua, apoi S-a inaltat la
cer impreuna cu mireasa Lui curatita, cu siguranta si
noi vom impartasi bucuria prin unirea cu El. Si totusi
drumul pe care El 1-a ales pentru a-i duce pe sfintii
Sai in cer va infrumuseta bucuria si adorarea
noastra - deoarece noi vom avea amintirea durerilor
cumplite produse de pacat si Satan, pentru a
compara bucuria nemasurata de a fi mireasa Lui.
Cantecul nuptial se va alatura marsului triumfal al
Cuceritorului care Si-a eliberat preaiubita din
mainile rapitorului, in timp ce acesta din urma o
ducea spre iad. (c) Cum sa-fi verifici adevarata
loialitate Priveste in jurul tau si vei vedea imperiul
Satanei largindu-se in toate partile. Stapanirea lui se
intinde peste continente si oceane; supusii lui sunt
atat de numerosi, ca nisipul marii. Oh, cata nevoie
avem sa stim cu siguranta ca nu suntem printre ei,
deoarece Satan si-a pus slujitorii chiar 46 si in
teritoriul lui Cristos si anume, Biserica. Pentru a-ti
descoperi adevarata fidelitate, studiaza
urmatoarele: in primul rand, afla al cui supus esti. iti
amintesti ca sfinti ai lui Cristos se gaseau si in casa
Cezarului Nero; ei bine, Diavolul isi are supusii in
curtea de afara a crestinatatii. Daca pretinzi ca ii
apartii lui Cristos, tu trebuie s-o dovedesti printr-un
lucru mult mai puternic decat o supunere exterioara
fata de poruncile Lui, Cand supusii unui rege merg
ca negustori sa traiasca intr-o alta tara, el asteapta
ca ei sa invete limba si sa observe obiceiurile acelei
tari pe cat le sta in putinta. Aceasta nu submineaza
loialitatea lor fata de el; dimpotriva, acest lucru ii
face mult mai valorosi ca servi ai lui. Tot astfel,
Satan nu se supara daca intri in curtea Bisericii si
inveti limbajul sfintilor adunati acolo. El poate ceda
fara a fi un invins. De fapt, de multe ori el este slujit
mai bine de un fatarnic ce ofera un spectacol de
piosenie in Biserica, fara a intoarce spatele
Diavolului. Cristos si Satan creeaza o bifurcatie
spirituala pe care nu o poti ignora. Aceasta imparte
intreaga lume. Tu poti apartine unei singure parti.
Cristos nu permite un egal si nici Satan; prin urmare,
tu nu poti fi de partea celor doi. Testul fidelitatii tale
este foarte simplu. Tu esti supusul celui pe care il
incoronezi in inima ta - si nu al celui pe care il
lingusesti. Pentru a sti daca intr-adevar Cristos este
Printul tau, raspunde la aceste intrebari: (i) Cum s-a
urcat pe tron acest imparat al tau? Prin nastere, tu
esti robul Satanei, precum toata rasa umana. Prin
urmare, Satan nu va ceda locul din inima ta de
bunavoie. Si tu stii ca prin propriile tale eforturi nu
poti rezista puterii lui. Numai Cristos prin Duhul Sau
Sfant poate aduce o schimbare de guvernare in
inima ta. Oare ai auzit tu vreodata o voce din cer
chemandu-te, asa cum s-a intamplat cu Pavel,
facandu-te sa te arunci la picioarele lui Dumnezeu si
sa-ti intorci fata spre cer? A venit Cristos la tine, ca
ingerul la Petru cand era in inchisoare, dezlegand
lanturile de intuneric ale mintii si cugetului tau,
facandu-te ascultator? Daca da, atunci tu poti
pretinde ca esti un om liber. Dar daca toate acestea
suna ciudat pentru tine si nu stii sa se fi petrecut o
astfel de lucrare in sufletul tau, atunci ma tem ca
inca te mai afli in vechea inchisoare. Ai putea crede,
macar pentru moment, ca o natiune dusmana poate
inlatura un guvern fara ca cetatenii sa afle? S-ar
putea ca in sufletul tau sa fie detronat un imparat si
incoronat un altul, iar tu sa nu auzi zgomotul luptei?
Cand Cristos este incoronat, marea sarbatoare a
incoronarii Lui va rasuna in intreaga ta fiinta. Cand
El vine la tine si-ti smulge sufletul din ghearele
Satanei, tu vei sti acest lucru. 46 Precum omul trimis
de Isus sa se spele in scaldatoarea Siloamului, si tu
trebuie sa spui: ,Eu una stiu: ca eram orb si acum
vad" (Ioan 9.25). Poti spune ca acest lucru se
intampla si cu tine? (ii) De a cui lege asculti tu?
Poruncile printului intunericului si ale Printului pacii
sunt tot atat de diferite ca si firile lor - una este
legea pacatului (Rom. 8.2), cealalta legea sfinteniei
(Rom. 7.12). De vreme ce pacatul nu te-a orbit astfel
incat sa nu mai poti discerne intre sfant si profan, tu
nu trebuie sa-ti faci griji in ce priveste rezolvarea
acestei probleme. Cand Satan vine sa te ispiteasca,
analizeaza-ti comportamentul. Cum raspunzi
ispitelor lui? Ramai tare in legea lui Dumnezeu si
refuzi sa fii influentat? Sau sufletul tau imbratiseaza
ispita ca pe un prieten, bucuros in a gasi o scuza
pentru a o intretine? Daca asa stau lucrurile, tu te
afli sub puterea Satanei! Dupa cum spunea Pavel:
„Nu stiti ca, daca va dati robi cuiva, ca sa-1 ascultati,
sunteti robii aceluia de care ascultati?" (Rom. 6.16).
(iii). La cine alergi pentru aparare? Cine se bucura
de increderea ta? Un conducator bun este dornic
sa-si apere supusii. El asteapta ca ei sa se increada
pe deplin in el. Prin urmare, supusii credinciosi
incredinteaza problemele statului intelepciunii si
sfatului imparatului lor. Cand au gresit, ei alearga
dupa dreptate, cand sunt vinovati, ei se supun
pedepsei legii. Crezi tu ca intelepciunea lui
Dumnezeu se poarta cu dreptate fata de tine? Un
om nepocait se teme sa se increada in protectia lui
Dumnezeu. El stie ca sufletul lui are nevoie de o
curatire totala, dar lui ii place murdaria si doreste s-
o pastreze. Deci, el inchide usile si geamurile fata de
tot ce este curat si neprihanit si intinde pentru firea
pacatoasa o masa in liniste. Acum, aceeasi teama
care-1 indeparteaza pe omul nelegiuit de
Dumnezeu il incurajeaza pe cel neprihanit sa
deschida larg inima sa, la bataia Duhului. El ureaza
bun-venit perspectivei de curatire a sufletului si
intelege ca Dumnezeu ingaduie acest lucru pentru a
inlatura obstacolul din partea firii si a face astfel loc
binecuvantarilor. (iv). Cu cine simpatizezi? Regele
tau este acela ale carui victorii si pierderi ti le
insusesti. Ce spui atunci cand Duhul lui Dumnezeu
sta la intrarea vointei tale si blocheaza pacatul
solicitat de Satan? Daca esti de partea lui Cristos, tu
il vei
iubi mereu mai mult, deoarece te fereste de
pacat. Dar daca altfel stau lucrurile, tu il vei dusmani
pe Dumnezeu, deoarece El te opreste de a-ti
satisface adevarata dorinta a inimii tale. Iar cand
Satan se reintoarce, si o va face cu siguranta, el te
va gasi tanjind dupa pofta ce-a fost indepartata de
la tine. Si el face intotdeauna pe placul sufletului
care tanjeste dupa pacat. 117 Cum reactionezi cand
vezi ca Dumnezeu binecuvinteaza eforturile copiilor
Lui? Oare este inundat sufletul tau de cantece de
lauda, auzind ca Evanghelia se raspandeste? Daca
inca mai esti un copil al Diavolului, orice triumf
asupra pacatului va fi o infrangere pentru tine.
Cantecul de biruinta al celor sfinti va fi neplacut
pentru tine. Tu te vei intoarce spre casa bombanind,
precum Haman, furios ca un pacat dorit de tine a
fost indepartat si daruit spre distrugere lui Cristos.
Dar daca Dumnezeu este adevaratul tau Tata, inima
ta va tresalta auzind cantecul de biruinta ori de cate
ori pacatul este biruit de camarazii tai de arme. (v)
Te-ai alaturat trupelor care lupta pentru a infrange
rascoala oamenilor rai provocati de Satan? Nu este
suficient doar sa stai pe margine si sa incurajezi
victoria celorlalti sfinti. Si tu trebuie sa alergi in
cursa ce-ti sta inainte. Daca esti un om sfant, tu
apartii lui Dumnezeu si alergi, nu pentru tine, ci
pentru El. Dorintele Lui trebuie sa primeze. Daca
supusii si-ar putea alege unde sa locuiasca,
majoritatea ar cere sa stea in palat cu imparatul lor.
Dar, in general, acest lucru'nu este de prea mult
folos domnului lor. Astfel, cei care il iubesc cu
adevarat nu numai ca se vor lipsi bucurosi de
placerile de la Curte, dar vor sluji de bunavoie de-a
lungul granitelor, acolo unde dusmanul este mai
puternic. Si ei sunt recunoscatori printului lor
pentru onoarea de a-i sluji! Astfel, Pavel dorea ca
ziua rasplatirii sale, in glorie, sa fie amanata, iar ziua
suferintei pe pamant sa fie marita, pentru a putea
continua lucrarea de raspandire a Evangheliei
imparatiei. Ceea ce face ca viata sa aiba sens este
slujirea lui Dumnezeu. Aceasta constituie o mare
ocazie de a ne dovedi recunostinta fata de El pentru
eliberarea noastra de sub puterea Satanei si
mutarea in imparatia Fiului Sau iubit. Crestine,
incepe imediat sa rascumperi vremea. Ce ai de gand
sa faci pentru Dumnezeu, fa repede. Verifica-ti
inima. Daca observi ca Cristos a preluat conducerea,
slaveste-L pe Dumnezeu ca esti un cetatean al
cerului si nu al iadului. Noteaza in calendarul inimii
tale ziua nasterii tale spirituale si ser-beaz-o!
Aceasta este ziua cununiei tale: „V-am logodit cu up
barbat... Cristos", le spunea Pavel corintenilor (II
Cor. 11.2). Acelasi Cristos ti-a oferit si tie viata
vesnica. Stii ca din ziua supunerii tale inaintea Lui,
toate roadele din pomul vietii sunt ale tale? Acesta
este un dar perfect daruit cu o dragoste totala
miresei pe care acum El o desavarseste. Draga
crestine, adu-ti mereu aminte de schimbarea pe
care Dumnezeu a facut-o in tine. Satan te va ispiti sa
te indoiesti de intelepciunea alegerii lui Cristos ca
Suveranul tau; asadar, agata promisiunile lui
Dumnezeu pe pragul de sus al inimii tale. Ele vor
mentine sufletul tau in 47 carantina; Satan va fugi
de ele ca de o plaga. Si nu lasa ca timpul sa distruga
amintirea acelei gropi fumegande in care Satan te-a
tinut legat in lanturile pacatului, pentru ca nu
cumva el sa te traga inapoi cu ve-chile-i minciuni si
promisiuni false. Fa o comparatie intre aceasta
nelegiuire si mireasma cereasca pe care tocmai ai
primit-o si afla ca cea mai mare bucurie de care ai
parte aici pe pamant nu este decat o farama din tot
ce detine cerul. Agatandu-te de o astfel de
perspectiva minunata vei obtine curajul necesar
pentru a-L sluji cu credinciosie pe Cristos, in timp ce
vei vedea prosperand in jurul tau imparatia Satanei.
Nu te poti sustrage de la slujba ta. Chiar daca nu esti
chemat sa predici sau sa botezi, tu poti fi de folos
celor care au aceasta chemare. Rugaciunile tale
ascut sabia pastorilor, ei darama barierele, astfel ca
imparatia lui Cristos se poate largi. Tu slujesti unui
imparat care iti cunoaste inima. Nimic nu-L bucura
mai mult ca faptul ca tu il iubesti deplin. Cat de mult
doreste sa stie ca daca ai fi liber sa-ti alegi propriul
imparat si sa-ti faci propriile legi, tu nu L-ai alege
decat pe El si legile pe care El deja le-a decretat. 2.
Puterile lor in a doua parte a descrierii pe care Pavel
o face Diavolului, el vorbeste despre puterea sau
puterile pe care Cel Rau isi sprijina pretentia la
suveranitate. Daca ar fi fost un potentat lipsit de
putere, noi pur si simplu i-am fi nesocotit
autoestimarea. Dar el, impreuna cu toata legiunea
demonilor ce-i sunt complici, beneficiaza de o
putere care-i sustine aceasta pretentie. S-ar putea
sa ne fie de folos sa analizam puterea celor rai,
considerand urmatoarele: numele lor, natura lor,
ordinea si unitatea dintre ei, si marile lucrari ce sunt
puse pe seama lor. in primul rand, cum reflecta
numele lor puterea pe care o au? in Scriptura, dracii
sunt descrisi ca avand o mare putere. Satan este
infatisat ca fiind cel mai puternic dintre toti. in Lc.
11.21, el este prezentat ca „omul cel tare" - atat de
tare, incat isi mentine in pace intreaga casa, sfidand
toti fiii lui Adam. Din proprie experienta, noi stim ca
sangele si carnea nu constituie un pericol pentru el.
A fost absolut necesar ca Cristos sa coboare din cer
pentru a-1 distruge pe el si lucrarile lui; altfel, toti
am fi murit in pacatele noastre. De asemenea, el
este numit „leul care racneste" (I Pet. 5.8), fiara
care stapaneste intreaga jungla. Cand racneste un
leu, sunetul vocii lui infricoseaza intr-atat victimele
lui, incat el se poate plimba linistit printre-ele si le
poate ucide fara cea mai mica rezistenta din partea
lor. Satan este un astfel de leu, care se plimba
nestingherit printre pacatosi, prin 119 zandu-i in
cursa lui (II Tim. 2.26). El ii prinde la fel de usor,
precum vanatorul atrage pasarea in capcana cu o
faramitura de paine. Daca ar fi cunoscut adevarul,
ca Diavolul gaseste majoritatea pacatosilor atat de
naivi, incat el nu are nevoie decat de o propunere si
ei se supun fara cea mai mica impotrivire. Numai
copiii Dumnezeului Preainalt indraznesc sa i se
opuna si, daca este necesar, sa reziste pana la
sange. Un alt nume pentru Satan este ,jnarele
balaur rosu", care cu coada lui (adica, oamenii
nelegiuiti) trage a treia parte
din stelele cerului (Ap. 12.3,4). El este numit si
„domnul puterii vazduhului" (Ef. 2.2), deoarece ca
imparat el poate sasi conduca supusii si sa le ceara
oricand socoteala de munca lor. Dar cel mai
puternic nume dintre toate este „dumnezeul
acestui veac" (II Cor. 4.4). Este numit astfel
deoarece pacatosii il slujesc pe nedrept ca pe un
dumnezeu, venerandu-1 asa cum crestinii fac fata
de Dumnezeu insusi. De asemenea, puterea
demonilor este data si de natura lor. Adu-ti aminte
ca aceste fapturi decazute au fost candva ingeri si
inca nu au fost dezbracati de toata puterea lor.
Scriptura dovedeste puterea ingerilor:
„Binecuvantati pe Domnul, ingerii Lui, care sunteti
tari in putere!", scria David (Ps. 103.20). De
asemenea, se mentioneaza ca israelitii au mancat
hrana ingerilor - adica, hrana tariei (Ps. 78.25). In
primul rand, aceasta putere a naturii angelice se
manifesta prin superioritatea fata de celelalte
creaturi ale lui Dumnezeu. ingerii sunt cununa
creatiei. Conform Evr. 2.7, omul este mai prejos
decat ei. in randul creaturilor, superiorul are putere
peste cel neinsemnat: fiarele peste ierburi, omul
peste fiare, iar ingerii peste om. Apoi, ingerii sunt
superiori datorita naturii lor ceresti. Slabiciunea
omului sta in corpul fizic. Sufletul lui este creat
pentru scopuri inalte, dar valoarea lui este
diminuata de o bucata de came (tarana) si trebuie
sa vasleasca cu o putere corespunzatoare
partenerului sau slab. Fiind ingeri la origine,
demonii nu au o astfel de piedica, nici nu sunt
tulburati de o gandire carnala care sa le intunece
intelegerea, nici de vreo alta piedica ce le-ar putea
incurca mersul. Ei sunt tot atat de usori ca o flacara
de foc purtata de vant. Fiind duhuri, omul nu li se
poate opune. Ei nu pot fi raniti nici de foc, nici de
sabie. Nimeni nu este atat de puternic pentru a-i
lega, in afara lui Dumnezeu, Tatal duhurilor. Prin
caderea lui, Diavolul a pierdut mult din natura
fericita si mareata in care a fost asezat, dar nu si din
abilitatile lui naturale. El inca este un inger, si mai
are puterea unui inger. 48 in afara de numele si
natura lor, puterea dracilor este data si de numarul
lor mare. Ce este mai usor decat un bob de nisip? Si
totusi numarul lor mare le da greutate. Ce creatura
este mai mica decat paduchele? Si totusi cata
suferinta lea produs el egiptenilor! Gandeste-te, ce
fapturi grozave sunt dracii, care, prin natura lor sunt
atat de puternici, iar ca numar asa de multi. Satan
are suficienti demoni pentru a acoperi intregul
pamant; nu exista nici un loc sub ceruri unde el sa
nu-si fi plasat trupele; si orice om de pe pamant, pe
oriunde merge, este urmarit de astfel de duhuri
blestemate. Pentru a-si mentine autoritatea intr-un
singur suflet, el poate trimite o legiune de draci
(Mc. 5.9). Si daca el poate trimite atat de multi
pentru a ataca un singur om, cat de multi trebuie sa
fie cei inrolati in armata Satanei? Sa nu fii surprins
cand vei gasi dificil drumul spre cer, de vreme ce
trebuie sa strabati cartiere populate cu astfel de
demoni. Cand Dumnezeu a izgonit acesti rebeli din
cer, ei au devenit niste straini care colinda
pamantul. De atunci, ei tot hoinaresc, cautand sa le
faca rau fiilor oamenilor - in special celor care
calatoresc spre cer. Pe langa numarul lor mare,
unitatea si ordinea demonilor maresc considerabil
puterea lor. Nu putem spune ca intre ei exista
dragoste. Un astfel de foc divin nu poate arde in
pieptul unui demon. Si totusi exista unitate si ordine
in telul lor comun de a-I birui atat pe Dumnezeu, cat
si pe om. Uniti nu prin legaturi de dragoste, ci prin
ura si dorinta de putere, ei stiu ca planurile lor s-ar
spulbera daca nu s-ar pune cu totii de acord in
implinirea planurilor lor diabolice. Cat de credinciosi
sunt fata de neamul lor! Domnul nostru arata acest
lucru cand spunea: „Daca Satan scoate afara pe
Satan, este dezbinat" (Mt. 12.26). Ai auzit vreodata
de vreo rebeliune in armata Diavolului? Sau crezi ca
un astfel de inger razvratit a cedat de buna voie
vreun suflet lui Cristos? Ei sunt multi si totusi un
singur duh rau stapaneste peste ei toti: „Numele
meu este Legiune, pentru ca suntem multi", ii
spunea Diavolul lui Cristos (Mc. 5.9). Observa ca el
n-a spus: ,Numele nostru...". Pentru a-si implini
planurile, aceste duhuri blestemate lucreaza
impreuna si ele il vor atrage si pe om ori de cate ori
vor putea. Nefiind multumiti cu o ascultare simpla,
dracii lucreaza in cele mai intunecate suflete pentru
a smulge un juramant de credinta, ca in cazul
vrajitorilor. O alta declaratie de putere este tot
lucrarea demonilor. Ce efecte cumplite poate
produce in natura acest domn al puterii vazduhului!
El nu este creator, deci nu poate face nici cea mai
mica suflare de aer, picatura de apa sau flacara de
foc. Dar lasa-1 sa intre in camara lui 121 Dumnezeu
si el va folosi uneltele Creatorului cu atata
inversunare, ca nici un om nu se va putea impotrivi
lor. El poate face marea sa urle atat de cumplit,
incat adancurile sa fiarba ca un ceainic, si sa
determine o asa furtuna incat sa crezi ca cerul se va
prabusi. El poate aprinde fitilul tunului ceresc,
provocand un tunet si o lumina atat de puternice,
care nu numai ca inspaimanta, dar aduc si pagube.
Daca te indoiesti de acest lucru, citeste cum a ucis el
copiii lui Iov, trimitand o rafala de vant, care i-a
ingropat in ruinele casei lor (Iov 1.19). Influenta
puterii lui nu este limitata numai la elementele
naturale. I s-a dat putere si peste vietuitoare.
Aminteste-ti de turma de porci pe care el a aruncat-
o in mare. Se pare ca are putere (cu permisiunea lui
Dumnezeu) si peste trupul omenesc, deoarece citim
ca suferinta lui Iov nu era ceva obisnuit, ci
intiparirea degetului Satanei in carnea sa. Toate
aceste atacuri Satan le considera un joc
neinsemnat. Ura lui cea mare este indreptata spre
sufletul omului. El se foloseste de o suferinta fizica
numai pentru a tulbura echilibrul sufletesc. El stie
cat dc repede pacea si odihna omului sunt tulburate
de gemetele trupului, sub al carui acoperis se
adaposteste. intr-adevar, daca Satan nu are o alta
cale de a-si implini planul cu noi, decat atingandu-se
de trupul nostru, totusi el poseda un mare avantaj.
Ma doare sa vad cat de jos a cazut sufletul fata de
pozitia lui divina! Trupul, intocmit pentru a-1 sluji, a
devenit in schimb stapanul sufletului si il conduce
fara mila. Fara indoiala, Satan nu foloseste numai
suferinta fizica pentru a ajunge la sufletul nostru. El
are o cale mai scurta de acces. Cand omul a cazut
pentru prima data, el a sfaramat zidul impotriva
pacatului si a lasat drum liber pentru a intra duhul
Satanei impreuna cu tot arsenalul lui si astfel sa se
simta ca la el acasa. Daca Dumnezeu nu-1 opreste
din drumul lui, Satan nu va lasa nici un suflet de pe
pamant nelocuit. Singurul lucru care ne poate pazi
de acest intrus este
puterea salvatoare si pastratoare a lui Cristos.
Satan este viclean si admira intelepciunea lui
Dumnezeu, astfel ca el lucreaza in oamenii nelegiuiti
intr-un mod asemanator cu cel al lui Dumnezeu in
oamenii sfinti. Dumnezeu lucreaza eficient in cei
sfinti (Gal. 2.8; I Tes. 2.13); Satan lucreaza eficient in
copiii neascultarii '(Ef. 2.2). Dar roadele muncii lor
nu se aseamana deloc. Duhul este datator de
cunostinta si neprihanire pentru inimile sfintilor (Ef.
5.9), in vreme ce Satan aduce manie si tot soiul de
nelegiuiri in viata pacatosului. Duhul Sfant umple cu
mangaiere; Satan umple cu teroare - ca in cazul lui
Iuda, care intai a devenit tradatorul Stapanului sau,
iar mai tarziu s-a spanzurat. 49 Daca esti un om
sfant, nu trebuie sa te temi ca Satan se va strecura
in sufletul tau. Dumnezeu nu-i va permite acest
lucru. Dar Diavolul poate si chiar ataca granitele
credintei tale. Desi nu esti tinta potrivita a puterii
lui, tu esti si ramai tinta maniei lui. El lupta cu tine
ori dc cate ori are aceasta oportunitate, iar tu il vei
putea birui numai atunci cand Dumnezeu iti ofera
puterea Lui. Daca El Se indeparteaza putin, vei
constata de indata cat dc neputincios esti impotriva
acestui adversar puternic. El a trimis acasa pe cei
mai buni camarazi ai tai, tremurand si plangand
inaintea lui Dumnezeu, cu sangele tasnind din ranile
cugetelor lor. Toata aceasta descriere a puterii
Satanei s-ar putea sa te descurajeze, dar nu aceasta
este intentia mea. Acestea sunt lectii pretioase, care
te vor ajuta in drumul tau spre cer si te vor echipa
corespunzator pentru imparatie. Analizandu-1 pe
Satan, constatam ca mandria nu are la baza
puterea. Mandria fireasca este urmasul nelegitim al
puterii. Ea este o pofta conceputa in pantecele
Satanei si, desi inima ta s-ar putea ingamfa la
nasterea ei, va reprezenta pentru sufletul tau ceea
ce Cain a fost pentru Abel - un dusman de moarte
deghizat in ruda apropiata. Puterea este atributul
pe care numai Dumnezeu il merita. Atat noi, ca
oameni muritori, cat si Satan, realizam un spectacol
de prost gust cand ne-o insusim. De fapt, Diavolul
este cea mai josnica dintre toate creaturile lui
Dumnezeu, si aceasta mai ales deoarece are o
asemenea putere pe care o foloseste gresit.
Pierzandu-si tot curajul angelic prin caderea sa, el si
1-a recastigat din pierderea sa. Prin urmare, orice
putere pe care o ai, ar trebui sa te infricoseze, cata
vreme n-o folosesti pentru Dumnezeu. Un roi de
lacuste nu produce pagube mai mari intr-un lan de
grau copt, decat cele provocate de puterea
mandriei in sufletul omului. Esti puternic? Cum
folosesti acest dar de la Dumnezeu? Pentru lucrarea
Lui sau pentru satisfacerea propriilor pofte? Iata
unul din cele mai bune instrumente folosite de Sal
an pentru a ispiti. Puterea este un cetatean al lumii
si este echivalenta cu sarcina atribuita Satanei. Ea
foloseste diferite costumatii - toate faurite pentru a-
i impresiona pe cei din jur. Si toate au o infatisare
atat de reala incat induc in eroare. Uneori, puterea
se imbraca in cele mai scumpe matasuri si-si pune
cele mai frumoase, bijuterii, pretinzand ca bogatia
este cheia spre marire. Sau imbraca hainele unei
ocupatii nobile si-i dispretuieste pe cei cu
preocupari comune. Apoi ea poate imbraca haina
militara cerand supunere imediata din partea
sutelor si miilor de subalterni. in ciuda acestor
manifestari dc suprematie, puterea este un balon
colorat, purtat dc vant. Dumnezeu nu are decat sa
faca un gest si ea se va transforma in nimic. 123
Demonii si oamenii firesti s-ar bucura daca la
judecata s-ar putea infatisa in haina unor bieti sclavi
pentru a-si primi sentinta. in acea zi, toate titlurile si
bogatiile lor nu vor mai fi prezentate pentru slava
lor, ci pentru rusinea si condamnarea lor eterna. Nu
ma indoiesc - si nici tu nu ar trebui sa te indoiesti -
ca puterea Satanei face mai dificila cucerirea
cerului. Daca Diavolul este atat de puternic, iar
drumul spre cer este asa de populat cu oamenii lui
nelegiuiti, atunci cu siguranta va trebui sa platim un
pret inainte de a ne pune steagurile pe zidurile
noului Ierusalim. Daca vezi ca cineva porneste
singur si neinarmat intr-o calatorie lunga si
periculoasa, atunci vei conchide ca el nu se asteapta
sa intalneasca hoti in drumul sau si faci bine ca pui
la indoiala intelepciunea lui. Multi pretinsi crestini
calatoresc astfel. Ei iti spun ca se indreapta spre cer,
si totusi arata o mica dorinta de a calatori in
prezenta oamenilor sfinti - ca si cum ei nu ar avea
nevoie de companie! Cei mai multi merg total
neinarmati, sau duc cu ei ceea ce numai armatura
nu se poate numi. Altii agita niste sperante desarte
bazate, chipurile, pe indurarea lui Dumnezeu, fara
sa aiba nici o munitie a Scripturii. O astfel de
„nadejde" este un pistol ruginit si-1 va lovi in plin pe
cel nechibzuit care incearca sa-1 foloseasca. Acesti
oameni, multi dintre ei plini de succes dupa
standardele lumii, asteapta ca printr-un mic efort sa
atinga cerul, desi pana si bogatiile pamantesti se
castiga cu multa truda. Ei stiu din experienta ca
averea nu se obtine dormind, si ca familia nu poate
fi intretinuta stand cu mainile in buzunare. Cu cat
inaintezi mai mult pe drumul succesului, cu atat vor
exista mai multe cotituri care vor cauta sa te induca
in eroare. Si cu cat crestinul se apropie mai mult de
cer, cu atat se vor ivi mai multi care vor incerca sa-1
insele si sa-i fure cununa slavei, daca ar putea.
Noteaza bine acest lucru: nu te poti apara niciodata
singur impotriva Satanei; si nici cu Satana impotriva
lui Dumnezeu. Dar asociaza-te cu Cristos si vei fi
eliberat atat de tine insuti, cat si de Satan. Slava lui
Dumnezeu! Puterea Satanei este mare, dar nu
constituie un motiv de disperare. Ce minunata
mangaiere le ofera Dumnezeu copiilor Sai,
permitandu-ne sa vedem ca nu avem de ce sa ne
temem de Satan. Lasa-i sa se teama de el cei ce nu
se tem de Dumnezeu. Crestine, care sunt muntii lui
de putere ce-ti stau inainte? Tu slujesti unui
Dumnezeu care poate face ca pana si un vierme sa
cutreiere muntele! (Is. 41.15). Asadar, cu siguranta,
El poate sa-ti poarte de grija. Cea mai mare lovitura
pe care Satan o poate da curajului tau consta in a
intretine in inima ta teama de el. 124 Am mentionat
ca exista animale mult mai puternice decat leul, dar
care totusi tremura cand acesta racnejste. Cate ore
ai petrecut tu tremurand, cand se infatisa Satan,
desi in Cristos aveai puterea de a-1 calca in picioare!
Cauta sa gasesti o perspectiva potrivita a puterii
Satanei si atunci acest leu nu ti se va parea atat de
fioros. Trei precizari se vor dovedi foarte utile, mai
ales cand esti tentat sa crezi ca puterea Satanei este
absoluta. in primul rand, este o putere sustrasa. Ea
nu este obtinuta printr-un drept legal, ci prin
ingaduinta lui Dumnezeu.
Toata puterea apartine lui Dumnezeu, atat pe
pamant, cat si in iad. Foloseste-ti credinta pentru a
imbratisa acest adevar si vei putea umbla
pretutindeni cu increderea absoluta ca Satan nu-ti
poate provoca o durere permanenta. Ai putea crede
macar pentru un moment ca Tatal tau ceresc ar
inmana dusmanului Sau o sabie prea ascutita
pentru a te birui pe tine, propriul Lui copil? De
vreme ce Dumnezeu prevede munitiile armatei
dusmane, fii convins ca ele vor fi de putin folos
impotriva ta, daca te asezi sub protectia lui
Dumnezeu. Cand Pilat incerca sa-L inspaimante pe
Cristos, laudandu-se cu puterea lui de a-si ierta sau
condamna prizonierul, Cristos i-a raspuns ca n-ar
putea face nimic „daca puterea nu i-ar fi fost data
de sus" (Ioan 19.11). Cu alte cuvinte: ,/>o/i sa faci
ce este mai rau. Eu stiu cine te-a imputernicit".
Satan loveste, omul persecuta - dar Dumnezeu este
Cel care le da celor doi puterea. Un alt lucru pe care
trebuie sa-1 stii despre puterea Satanei consta in
faptul ca ea este /imitata, si aceasta sub doua
aspecte: pe de o parte, Satan nu are suficienta
putere pentru a face tot ce vrea, iar pe de alta parte
Dumnezeu nu-i ingaduie sa foloseasca toata
puterea de care dispune. Atat aici jos, cat si in cer,
dorintele lui sunt foarte indraznete. Dorinta lui cea
mai mare cu privire la cer este sa-L detroneze pe
Dumnezeu si sa se aseze el insusi in acel loc sacru.
Dar aceasta dorinta nu si-o poate indeplini, ca si
multe altele ce ard inauntrul sau. El nu este decat o
creatura si, deci, este limitat. Dumnezeu poate pune
limite Satanei, si o face mereu, dar Satan niciodata
nu-L poate limita pe Dumnezeu. Si de vreme ce
Dumnezeu este in siguranta, acelasi lucru se poate
spune si despre tine, deoarece „viafa ta este
ascunsa cu Cristos in Dumnezeu" (Col. 3.3). Aceasta
este o mare consolare: Satan nu-ti poate porunci sa
pacatuiesti impotriva voii tale. Desi el poate grabi
mersul tau, dupa cum fluxul este purtat mai usor
spre tarm datorita vantului, totusi el nu poate
schimba sensul de mers al inimii tale. 50 Dupa cum
Dumnezeu decide cata putere sa detina Cel Rau.
totodata El controleaza cata putere sa fie folosita de
el in fiecare moment. Este posibil sa ai perioade
cand simti ca Dumnezeu te-a lasat sa lupti singur.
Atunci credinta ta are cea mai grea munca. Tine-te
strans de fagaduinta ca Dumnezeu vede fiecare
mutare a lui Satan si ca nu-i va permite sa aiba
victoria finala. Cand Dumnezeu ii ingaduie, el poate
sa fure pacea si bucuria crestinului, dar intotdeauna
el se afla sub ordin. Cand Dumnezeu spune: „Stai!",
el trebuie sa se intinda precum cainele langa masa,
in timp ce sfintii se ospateaza la masa lui
Dumnezeu. El nu indrazneste sa fure vreo bucatica,
deoarece ochii Stapanului il privesc mereu. Tu pierzi
multa mangaiere cand uiti ca mana lui Dumnezeu
este totdeauna ridicata asupra Satanei, iar ochiul
Lui bland te priveste mereu. Nu numai ca puterea
Satanei este sustrasa si limitata, dar este si servila
atotputerniciei lui Dumnezeu. Orice rau ar produce,
acesta este folosit de Dumnezeu in beneficiul
oamenilor sfinti. Expresia: ,JDar el nu judeca asa si
nu acesta este gandul inimii lui" (Is. 10.7) este
valabila atat pentru Asirianul mandru, cat si pentru
Diavolul, deoarece inima Celui Rau doreste
distrugerea tuturor oamenilor. Dar alta este intentia
lui Dumnezeu, dupa cum multi sfinti intelepti au
invatat de-a lungul secolelor. Cand se referea la
Dieta de la Nuremberg impotriva protestantilor,
Luther spunea simplu: ,Acolo s-a dat un decret, iar
in cer un altul". Deci, pentru mangaierea sfintilor,
gandurile pe care Dumnezeu le indreapta spre ei
sunt ganduri de pace si ocrotire, in timp ce
gandurile Satanei sunt de distrugere si nimicire.
Cine s-ar putea indoi de faptul ca gandurile lui
Dumnezeu sunt mai presus de cele ale Diavolului?
Afla ca in vreme ce Satan persecuta, Dumnezeu
purifica (Dan. 11.35). Majoritatea petelor apar in
darurile tale, in timp ce tu petreci in pace si
prosperitate si ele nu pot fi curatite decat dupa ce
au fost smulse de la Cel Rau. El trimite descurajare,
suferinta sau disperare pentru a-1 inghiti pe cel
sfant (asa cum balena l-a inghitit pe lona). in
schimb, Dumnezeu foloseste incercarea pentru a
slefui credinta ta, astfel ca in final sa straluceasca
mai tare ca oricand. Facem prea putin daca nu ne
temem deloc de Satan. Dar il si lingusim prea mult
cand ne temem de el mai mult decat ne incredem in
Dumnezeu. Daca ii apartii lui Cristos, nimic nu se
poate intampla in viata ta fara acordul lui
Dumnezeu. Cel care ti-a dat viata, a dat si moartea.
Cel care ti-a dat cerul ca mostenire, ti-a oferit si
lumea cu toate necazurile ei -inclusiv printul acestei
lumi cu toata mania si puterea lui. intr-adevar, 126 l
aceasta inseamna dragoste si intelepciune cuprinse
intr-o enigma. Dar cel ce are Duhul lui Cristos o
poate dezlega. 3. imparatia dracilor („intunericul
acestei lumi") Satan nu are o dorinta mai mare
decat sa-ti demonstreze ca el este „domn peste
toate", desi stie ca acest titlu ii apartine in
exclusivitate lui Dumnezeu. Satan este doar
stapanitorul „intunericului acestei lumi" si, prin
urmare, subalternul lui Dumnezeu. Granitele
imperiului sau sunt limitate. in primul rand, timpul
de domnie al acestui print este Jn lumea aceasta",
nu si dupa. in al doilea rand, teritoriul domniei lui
este „in aceasta lume", nu in cer. Si in al treilea
rand, supusii peste care domneste sunt Jntunericul
acestei lumi", nu fiii luminii. Prin urmare, imperiul
Satanei este limitat in timp. aceasta lume" este acea
mica pata a timpului limitata de ambele parti de
vesnicie. Pe aceasta scena, Satan joaca rolul unui
print. Dar cand Cristos il va chema pentru a juca
actul final la sfarsitul veacului, Satan va fi descoperit
inaintea tuturor, coroana ii va fi luata, iar sabia ii va
fi sfaramata deasupra capului. El va fi alungat in
chip rusinos de pe scena, pentru a deveni
prizonierul vesnic al iadului. Nu-i va mai putea intina
pe cei sfinti si nici sa-i conduca pe cei rai.
Dimpotriva, atat el cat si toti aliatii lui vor zacea
pedepsiti de mania lui Dumnezeu. Atunci se va pune
capat tuturor faptelor lor rele. Dumnezeu lucreaza
tocmai in acest scop si lucrarea Lui nu va inceta
pana cand „nu va fi nimicit orice domnie, orice
stapanire si orice putere" (I Cor. 15.24). Atunci, si
numai atunci, El va da imparatia Sa in mainile
Tatalui. „Caci trebuie ca El sa imparateasca pana va
pune pe toti vrajmasii sub picioarele Sale" (v. 25).
intrebarea nu este daca Cristos il va
nimici pe Satan, ci cand. Faptul ca zilele lui
Satan sunt numarate este o veste rea pentru
oamenii nelegiuiti. in prezent, pacatosii se bucura
de timpul lor si cred ca acest lucru va continua la
nesfarsit. in fiecare zi ii poti auzi veselin-du-se, in
vreme ce discipolii lui Cristos plang si suspina. Ei isi
fosnesc matasurile, in timp ce sfintii tremura in
zdrentele lor. Diavolul este grijuliu sa-si satisfaca
supusii, dupa cum un print isi rasplateste curtenii.
,JVu pot oare sa-fi dau cinste?" il intreba Balac pe
Balaam (Num; 22.37). Oh, este straniu - si totusi nu,
considerand natura degenerata a omului - sa vezi
cum Satan ii prinde pe pacatosi cu lantul lui aurit.
Numai sa-i momeasca cu slava, bogatie sau placeri,
si inimile lor vor tasni spre aceste lucruri ca pestele
dupa o rama. El ii poate determina sa pacatuiasca
51 doar pentru o bucatica de paine. Asa cum s-a
intamplat cu Dima, care a parasit Evanghelia din
dragoste pentru lume. O inima rea este atat de
dornica sa stranga primele promise de Diavolul,
incat ignora rasplata cumplita pe care Dumnezeu
ameninta s-o acorde pentru aceeasi slujba. Oamenii
care cad in cursa Diavolului sunt cei decisi sa se
infrupte din fructul nelegiuirii. Cum straluceste el in
pomul ispitei! O singura muscatura si vei dori mai
mult. Dar, atentie! Nimic din ce ofera Satan nu este
lipsit de blestemul lui. Ofertele lui sunt murdare,
dupa cum este si el. Ele sunt ca o otrava pentru
sufletul omului (I Tim. 6.9). Nu ar fi intelept ca,
inainte de a incheia un pact cu Diavolul, sa te intrebi
daca promisiunile lui sunt garantate? iti poate
asigura el afacerile, pazindu-te de un proces cu
Dumnezeu? iti poate garanta ca atunci cand vei
muri nu vei fi lasat singur in lumea de dincolo?
Cumparatorul trebuie prevenit. Timpul iti va
demonstra ca ai fost inselat de Satan. „Oh, dar am si
inceput sa am parte de placerile pe care el le ofera.
Ma bucur chiar acum de ele", spune pacatosul. „Si
sa astept cerul pentru lucrurile mai mari pe care le
promite Cristos?" Omule pacatos, tu ai dreptate
cand spui ca placerea ta este acum, deoarece nu
poti fi sigur ca va mai dura! Fericirea ta prezenta
este trecatoare, iar cea a sfintilor, desi viitoare, nu
se va sfarsi niciodata. Oare te vei lipsi, precum Esau,
de mostenirea vesnica a imparatiei lui Dumnezeu,
pentru a primi o portie de supa si rasplata imediata?
Oare ce nebunie ii determina pe pacatosi sa refuze
acum putina suferinta? intr-un mod nechibzuit, ei
aleg sa indure mania vesnica a lui Dumnezeu, in
schimbul unui ospat trecator oferit lor de Satan.
Daca Satan te intretine regeste pentru perioada
scurta a vietii tale pe pamant, ce este acest lucru
fata de o vesnicie? Fie ca ceea ce urmeaza sa-i
incurajeze pe cei ce apartin lui Cristos: furtuna
poate fi naprasnica, dar este numai de moment.
Norii care sunt deasupra capului tau vor trece si
atunci te vei bucura de vreme buna, de o stralucire
vesnica. Nu poti veghea macar o ora impreuna cu
Cristos? Porunceste credintei sa priveasca prin
gaura cheii fagaduintei si sa vada ce a pregatit
Dumnezeu pentru cei ce-L iubesc. Tu slujesti unui
Dumnezeu care-Si tine legamantul pe vecie. Odata
ce te-ai scufundat in fantana indurarilor Lui, cum
poti sa stai de aceasta parte a eternitatii, temandu-
te sa-ti umezesti picioarele cu acele suferinte
trecatoare ce se scurg intre tine si slava vesnica? Pe
langa faptul ca este limitat in timp, imperiul Satanei
este redus si ca spatiu. Diavolul domneste numai „in
aceasta lume". El nu poate atinge cerul, nici chiar
daca si-ar folosi toata puterea si toata ostirea de 51
monilor. Acest rebel care odata a imparatit cu
Dumnezeu in glorie, n-a mai indraznit nici macar sa
priveasca acel loc sfant de cand a fost izgonit prima
data. Asa ca el rataceste aici jos ca un vagabond,
alungat dinaintea lui Dumnezeu, dar nu si dinaintea
sfintilor cc se indreapta spre cer. Daca vrei, tu poti
lua acest fapt ca o sursa de mare bucurie: acolo
unde se afla fericirea ta vesnica, Satan nu are nici o
putere! Ce ai tu de valoare si sa nu fie in cer? Cristos
este acolo si daca tu il iubesti si inima ta este acolo.
Prietenii si cei dragi ai tai care au murit in Cristos
sunt acolo, asteptand cu nerabdare sa te alaturi lor.
Toata lucrarea ta pentru Domnul este ascunsa
precum o comoara intre zidurile acelei cetati sfinte.
Mantuirea ta iti ofera un nume in imparatia lui
Dumnezeu si te va inalta mai sus de zborul acestei
pasari de prada, cu conditia ca tu sa-ti insusesti
puterea lui Cristos. Asa s-a intamplat cu Iov.
Diavolul 1-a jefuit de tot ce avea si 1-a tulburat.
Ajungand o mana de oase si fiind plin de bube, el
infrunta moartea si pe Cel Rau fara sa clipeasca. El
stia ca Rascumparatorul sau era Cristos, si tinea
strans de promisiunea unei zile mai bune cand va fi
asezat pentru totdeauna deasupra puterii
Diavolului. Chiar in starea limitata in care te gasesti
acutn, poti fi increzator ca Tatal tau te priveste.
Diavolul i-a furat averea lui Iov si 1-a lasat pentru un
timp fara nimic, dar Iov avea in cer un Dumnezeu
care i-a redat totul. Ca om sfant, tu ai o garantie
suplimentara: sursa credintei si actul mostenirii, ca
cetatean al cerului. Acestea sunt lucruri certe atat
pentru acum, cat si pentru viitor. Satan stie acest
lucru si va face tot posibilul pentru a le smulge de la
tine. Dar oricat s-ar stradui, el nu va putea sterge
numele tau din Cartea vietii. El nu poate anula
credinta ta, nu poate intrerupe partasia ta cu
Dumnezeu si nici nu poate seca izvorul mangaierii,
desi l-ar putea stavili pentru o vreme. Nici nu poate
impiedica biruinta ta asupra pacatului. Dumnezeu,
Care ne pazeste prin puterea Lui „prin credinta,
pentru mantuirea gata sa fie descoperita in
vremurile de apoi" (I Pet. 1.5), pastreaza toate
aceste lucruri in cer, printre diamantele coroanei
Lui, bine pazite de atingerea Satanei. Imperiul
Satanei este restrans si in ce priveste supusii.
Teritoriul lui este limitat nu numai de timp si spatiu,
dar si de cei asupra carora are putere de stapanire.
Ei sunt descrisi ca „intunericul acestei lumi" sau, mai
simplu, cei care sunt in intuneric. Cuvantul intuneric
este folosit uneori in Scriptura pentru a descrie
conditia unei persoane aflate intr-un mare necaz (Is.
50.10), alteori pentru a descrie natura pacatului (Ef.
5.11), si uneori se refera in mod deosebit la pacatul
ignorantei. Deseori este comparat cu intunericul
noptii sau cu orbirea fizica. Pentru a lamuri acest
pasaj, voi interpreta acest
cuvant 9 - Crestinul in Armatura 129 in doua
moduri: in primul rand, ca intunericul pacatului in
general, si in al doilea rand ca intunericul ignorantei,
in particular. inainte sa incepem, observa diferenta:
Diavolul stapaneste peste cei care sunt intr-o stare
de pacat si ignoranta si nu peste cei care sunt
uneori ignoranti si pacatosi. Altfel, el ar avea
stapanire asupra sfintilor, la fel de bine ca si asupra
pacatosilor nemantuiti. (a) De ce este descris
pacatul ca intuneric De nenumarate ori, in Scriptura
pacatul este identificat cu intunericul. Exista cateva
motive pentru folosirea acestei analogii. (i)
intunericul spiritual da nastere la pacat. Cauza
externa a pacatului este Satan: el este principalul
promotor; cauza interna este reprezentata de
intunericul din sufletul omului - consecinta
nenorocita a caderii lui Adam. Cand Duhul Sfant
face lumina in suflet, el scoate la iveala natura
distrugatoare a pacatului, iar omul alearga la
Dumnezeu. Dar cand sufletul este tinut in intuneric
sau departe de adevar, pacatul se deghizeaza si
astfel este binevenit. (ii) Pacatul provoaca orbire
spirituala. in vreme ce intunericul din inimile
noastre ne conduce intai spre pacat, pacatul ne
conduce spre adancimile intunericului. Cugetul este
falsificat de pacat, astfel ca ceea ce odata parea
daunator, acum devine placut. Probabil ca ai
cunoscut persoane care manifestau un dispret sfant
fata de un pacat pe care-1 vedeau in altii. Dar de
indata ce au gustat din aceeasi cupa, nu mai vad nici
un rau si nici nu mai argumenteaza impotriva Iui.
Pacatul aduce intuneric asupra unui suflet, nu
numai datorita naturii lui, ci, uneori, ca un trimis
special al lui Dumnezeu. Dumnezeu a avertizat
asupra consecintelor grave ale razvratirii impotriva
luminii oferite de El. Duhul Lui patrunde in temnita
intunecata a sufletului tau nemantuit, purtand
lumina adevarului. Daca refuzi sa raspunzi si alergi
la usa din spate pentru a-i deschide Satanei,
Dumnezeu a hotarat ca „vei muri in necunostinta"
(Iov 36.12) - cu alte cuvinte, in intuneric. Ori de cate
ori ii intorci spatele, tu flirtezi cu pedeapsa vesnica.
De ce Si-ar lasa El candela sa arda fara folos? Citeste
verdictul scris in Cuvantul Sau: „Duhul Meu nu va
lupta pururea in om" (Gen. 6.3). (iii) Pacatul evita
lumina. Pentru un pacatos, lumina adevarului este
mult mai puternica decat soarele ce straluceste in
desert la amiaza (Ioan 3.19). El evita sa umble acolo
unde adevarul straluceste, si cand este expus
luminii lui va face tot posibilul pentru a se ascunde.
Satan este intotdeauna la dispozitia lui, gata sa-1
ajute sa se adaposteasca de razele patrunzatoare
ale adevarului. 130 Aude el adevarul intr-o predica
inflacarata? Satan se va aseza langa el si-i va sopti
tot soiul de prostii pentru a-1 distrage. El s-ar putea
sa-si puna intrebari cu privire la programul de seara
sau la ziua de maine. Iar daca predica devine prea
puternica, Diavolul ii va amorti simturile,
provocandu-i somnul pana ce predica se incheie.
Presupune ca un om cauta adevarul. Atunci Satan ar
putea trimite un predicator simplu, ale carui vorbe
goale mai degraba ii vor gadila firea, decat sa-i
mustre cugetul. Oh, el ar putea predica din Cuvantul
lui Dumnezeu, dar o face prea bland. El este prea las
pentru a folosi Sabia Duhului in toata puterea ci,
fara sa „ofenseze" pe unii membrii ai adunarii lui.
Multi din cei ce indraznesc sa manuiasca adevarul
sau chiar sa-1 admire cand este in teaca, ar lesina
imediat daca l-ar vedea descoperit. (iv) Atat pacatul
cat si intunericul provoaca suferinta. Ce ar fi putut
face egiptenii cand au fost loviti de plaga
intunericului, decat sa stea linistiti si sa.spere ca va
trece? Un om aflat ih stapanirea pacatului este sub
aceeasi plaga. El nu poate intreprinde nimic bun
pana ce Dumnezeu nu ridica intunericul de pe
sufletul lui. Pe epitaful fiecarui pacatos nemantuit
se poate citi limpede: ,iAici se odihneste unul care
n-a lucrat nici macar o ora pentru Dumnezeu ". Si
daca nu poate face nimic pentru Dumnezeu in
vreme ce este tinut in intuneric, nici nu se poate
ajuta pe el insusi. Fieti mila de omul al carui
intuneric ascunde deserviciul pe care si-1 face
propriul lui suflet! El se aseamana cu cineva care sta
neajutorat intr-o celula intunecata, gandindu-se ca
este prins si condamnat la moarte. Dar daca s-ar
aprinde o lumina, el ar gasi foarte usor cheia de la
usa. Cristos este faclia care lumineaza drumul
intunecat al omului. El sta cu bratele intinse, oferind
eliberare. Nimic altceva decat rugaciunea sta intre
pacatos si mantuirea lui, totusi intunericul sufletului
sau il tine legat in inchisoarea Satanei. Aceasta
reprezinta o alta cauza a suferintei: intunericul
umple inima de teama. Cei rai nu au pace. Chiar
cand ei dorm, cugetele lor nu se odihnesc. Ei
mananca cu teama, petrec cu teama. Nu exista o
singura placere in viata lor care sa nu fie intinata de
acest miros greu. (v) Pacatul conduce in intunericul
vesnic. Pe acest pamant exista un amestec de
intuneric si lumina, chiar si pentru cei mai mari
pacatosi -putina pace cu tulburare, putina placere
cu suferinta, putina nadejde de iertare. Dar in
vesnicie exista un intuneric total. Acolo focul maniei
va arde neincetat, iar pacatul va tine pasul cu cea
mai cumplita suferinta. (b) De ce oamenii aflati in
intuneric sunt sub stapanirea Satanei Satan este
numit „stapanitorul intunericului acestei lumi". Prin
urmare, datorita decretului lui Dumnezeu, toti cei
ce sunt in intuneric 52 se afla sub domnia
Diavolului. Scriptura ne spune ca pacatosii sunt
locuinta ravnita de Cel Rau. iti amintesti pasajul
unde duhul necurat spune: ,flfa voi intoarce in casa
mea, de unde am iesit" (Mt. 12.44)? Este ca si cum
ar fi spus: ,Mam plimbat printre sfintii lui
Dumnezeu, batand la diferite usi, dar nimeni nu mi-
a deschis. Dar stiu cine o va face. Ma voi intoarce in
casa mea, unde sunt sigur ca voi avea un control
deplin". Si suficient de sigur, cand se intoarce, el o
gaseste goala si gata sa-1 primeasca. Fiecare
inclinatie a sufletului contribuie la a pregati casa
pentru stapan. Cei aflati in intuneric nu au putere sa
i se impotriveasca Satanei. El stapaneste omul in
intregime, modificandu-i gandirea. Daca citeste
Scriptura, Satan este langa el, avand pregatite
comentariile, transformand adevarul intr-un
labirint de minciuni. Daca arata vreun dispret
fata de pacat, Satan il determina sa priveasca la el
prin lentilele frumos colorate ale compromisului. Si
in vreme ce pacatosul poate gandi ca sufletul lui se
innobileaza, de fapt, el ramane sub un morman de
deziluzii. Satan se arata atat de binevoitor in a
imprumuta instrumentele nelegiuirii, incat adesea
este considerat mai degraba prieten decat un
stapan rau. Dar un om nu-si poate taia priponul cu
care Satan il tine in pasunea pacatului, decat daca
toporul padurarului poate taia pomul cu propriul lui
acord. Si totusi exista nadejde pentru oricine:
Cristos, Bunul Pastor, este aproape. Daca-L vei
striga, chiar cu un glas firav, ca al behaitului celui
mai plapand miel, El te va auzi si va veni imediat in
ajutorul tau. Uita-te atent la situatia deplorabila a
fiecarui om care traieste in pacat. Ce limba poate
spune sau ce inima poate concepe o stare atat de
degradanta? Ce nelegiuire mai mare exista, decat
cea a demonilor care-si ridica steagurile in sufletul
omului, pangarind tronul pus acolo pentru
Dumnezeu? Nu exista o ciuma mai rea decat Satan
care sa devoreze atat inima cat si duhul. Daca el
este stapanul tau, sa nu te astepti la vreo alta
rasplata decat foc si durere. Uita-te in sus pana nu
este prea tarziu si priveste-L pe Cristos trimis de
Dumnezeu pentru a-Si prelua tronul si a-ti
redobandi libertatea. Daca ai cunoaste doar care
sunt privilegiile slujitorilor lui Cristos, ai spune
atunci ca singurii oameni din lume cu adevarat
fericiti sunt cei care merg mereu cu El. Legile Lui
sunt scrise cu propriul sange, nu cu sangele servilor
Lui, ca cele ale Satanei. Toate poruncile Lui sunt
dovezi ale harului. A fi angajat de El este un
privilegiu, iar a primi o sarcina care sa te pastreze in
armata Lui este o mare rasplata pentru slujirea de
pana atunci. Isus Cristos este un domnitor Caruia ii
place sa-Si vada poporul prosperand sub domnia
Lui. Dar propaganda falsa a Satanei este larg
raspandita printre pacatosi. De fapt, uneori cand
Cristos vine sa le deschida usa temnitei pentru a-i
elibera, ei se trag inapoi, temandu-se de Acela care
i-a iubit de la inceput. Ce ciudat lucru ca sufletele
nenorocite, inlantuite in poftele lor si condamnate
la pieire, sa refuze eliberarea Domnului! Cu
siguranta, murind in pacatele lor, ei nu pot spera
intr-o inviere mai buna decat moartea de care au
parte. Ma tem ca ei nu cred deloc in inviere, ci
presupun ca vor fi in siguranta odata ce vor ajunge
in mormant. Dar sa stie toti pacatosii ca mormantul
nu-i va putea tine atunci cand Dumnezeu isi va
chema prizonierii la judecata. Moartea nu este
nicidecum un sanctuar pentru pacatosi, ci o
inchisoare in care ei sunt pastrati pana in Ziua
Judecatii. Oh, cat de surprinsi vor fi sa-L vada ca
judecator pe Acela pe Care acum il resping ca
imparat! Renunta la stapanirea Diavolului cat inca
mai este timp. Striga dupa har si indurare cata
vreme le mai poti avea. Lacrimile nu-ti vor fi de nici
un folos in lumea de dincolo. (c) indemn de a ne
pazi de viclesugurile Satanei Ne-am referit anterior
la cateva din actiunile Satanei indreptate. impotriva
sfintilor. Sa privim acum la stradaniile lui de a-si
mentine supusii loiali si pe oamenii pacatosi, in
deplina ascultare fata de legea pacatului si a mortii.
' (i) Satan intercepteaza mesajele trimise de
Dumnezeu omului pierdut. El stie ca a contempla
este primul pas spre pocainta. Faptul ca israelitii isi
indreptasera gandurile spre Dumnezeu constituia
un semn primejdios pentru faraonul egiptean. El
presupunea ca ar putea inabusi eliberarea lor
spirituala, agravandu-le sclavia lor fizica, astfel ca le-
a ingreunat munca. in acelasi mod procedeaza si
Satan cu sclavii lui, tinandu-i prea ocupati pentru a
se gandi la cer sau iad. El nu-i paraseste niciodata, ci
intercepteaza orice gand de har, indurare, pace sau
pocainta trimis de Duhul Sfant. (ii) Satan se
amesteca cu mesagerii lui Dumnezeu. Cand
Dumnezeu 1-a trimis pe Moise sa elibereze Israelul,
Satan i-a trimis pe Iane si Iambre sa-i stea impotriva
(Ex. 7.11). Cand Pavel predica adevarul inaintea
guvernatorului, Elima intervenea cu minciunile sale
(F. A. 13.8). Spionii Satanei sunt prezenti in orice
coltisor si urmaresc toate actiunile sfintilor. Cand
Dumnezeu isi trimite copiii Sai sa marturiseasca
pacatosilor despre indurare, acesti spioni alearga
pentru a-i rani si a le bloca drumul. Omule pacatos,
cand te hotarasti sa-L urmezi pe Cristos, pazeste-te
mai ales de prieteni si rude firesti. indeparteaza-ti
proprii copii, daca ei 53 132 te prind de glezne,
incercand sa te intoarca de la El. Iar daca tatal si
mama ta iti stau in cale, vei fi nevoit sa treci peste ei
pentru a ajunge la Cristos. Lasa-i pe cei care vor sa-
si bata joc de credinta ta. La ce ti-ar folosi cerul,
daca tu nu poti indura putina ocara? Daca ei te
scuipa in fata, Cristos te va sterge. Acum, ei pot
rade de tine, dar nu si mai tarziu. Victoria finala a
fost anuntata, iar tu esti de partea invingatorului.
(iii) Satan ii influenteaza pe pacatosi sa amane. El nu
se teme de ganduri trecatoare cu privire la
pocainta. Ma indoiesc ca in iad ar exista prea multi
care sa nu fi avut macar odata vreun gand de
pocainta, dar Satan a reusit sa-i indeparteze mereu
spre alte lucruri mai urgente. Omule pacatos, daca
doresti sa fii eliberat, fugi sa-ti scapi viata departe
de Satan, departe de poftele si placerile prezente,
daca sunt lucrarea Satanei. Diavolul spune: „maine",
Dumnezeu spune: „astazi". De cine vei asculta? (iv)
Satan propune un compromis. Cand cugetul
pacatosului ramane neclintit, cu toate eforturile
Diavolului, acesta va face mici concesii. in cele din
urma, faraonul a fost de acord ca israelitii sa mearga
in pustiu sa ofere jertfe, dar a precizat: ,JVu veti
.merge prea departe" (Ex. 8.28). Tot astfel, atata
vreme cat nu se departeaza prea mult de pacatele
lui, pacatosul se poate ruga, poate auzi Cuvantul
sau il poate marturisi. Dar Cristos trebuie sa fie
imparat peste toata inima ta sau nu va fi deloc.
Dupa cum Moise sustinea ca nimic din ce apartinea
Israelului nu va ramanea in Egipt la plecarea lor (Ex.
10.26), tot asa si pacatosul trebuie s-o rupa definitiv
cu pacatul, fara sa-i lase acestuia vreo posibilitate
de intoarcere. Daca-L strigi pe Cristos, eliberarea
este gata sa intre. Cel care a auzit strigatul lui Israel
in Egipt va auzi si strigatul tau si se va apropia de
indata de sufletul tau inlantuit. Sa nu te indoiesti de
acest lucru! Desi El este domn peste toate, totusi El
te alege sa faci parte din Mireasa Lui: facatorul tau
este sotul tau';... Rascumparatorul, Sfantul lui
Israel" (Is. 54.5). Dar tu trebuie sa parasesti Egiptul
inainte ca nunta sa aiba loc. Oare ce ti-ar putea oferi
Satan in comparatie cu
acest lucru? (d) Puterea orbitoare a ignorantei
Sufletul este orbit de Satan mai ales datorita
pacatului ignorantei. Un om capabil de a cunoaste
poate fi sclavul lui prin alegere, dar un om nestiutor
nu are o alta optiune. S-ar putea ca ignoranta sa-1
ajute sa scape de unele pacate, dar cand acestea se
vor inmulti, el mai degraba se va prabusi, decat sa
fie eliberat de ele. Drumul de scapare este bine
marcat, dar uneori este aspru. Probabil aceasta este
cauza pentru care asa de multi traiesc si mor
ignoranti. Care este speranta pentru omul 134
nestiutor? Cunostinta este cheia (Lc. 11.52); Cristos
este calea spre eliberare (Ioan 14.6). Pe de alta
parte, ignoranta inchide usa lui Cristos si o deschide
larg pentru Satan. (i) Ignoranta deschide usa
pacatului. Un om ignorant se aseamana cu un
somnambul care calca descult peste o vipera, fara
sa-i simta intepatura. El se afunda in pacat si nu
realizeaza niciodata ca a fost ranit mortal. Citim
despre unii oameni „ingreuiati de pacate", care ,jiu
pot ajunge niciodata la deplina cunostinta a
adevarului" (II Tim. 3.6,7). Vietile lor nu poarta
decat fructe amare, fade si udate de propria lor
ignoranta! (ii) Ignoranta inchide pacatul in suflet.
Am mentionat deja ca ignoranta da nastere
intunericului. in mod obisnuit, intunericul provoaca
somn; o minte intunecata si un cuget adormit sunt
buni camarazi. Un om ignorant va pacatui fara
macar sa clipeasca. Vai de cei atat de ignoranti, care
nu-si dau seama ca sunt vinovati! Ei in mod sigur
infrunta moartea cu nechibzuinta unui copil care se
avanta in valurile spume-gande ce-1 vor duce in larg
si-1 vor inghiti dintr-o data. Daca ceea ce spun ti se
potriveste, ridica-te imediat. Alearga de indata si
roaga-L pe Dumnezeu sa-ti dea intelepciunea Lui in
schimbul ignorantei tale. Hraneste-ti mintea cu
Cuvantul Lui. Cugetul este alarma lui Dumnezeu
pentru a-1 trezi pe pacatos, dar poate fi martor
numai pentru ceea ce stie. Daca el nu cunoaste
adevarul, nu va putea da alarma cand erezia sau
pacatul se strecoara si aprind sufletul. Si daca nu te
trezesti la timp pentru a stinge flacarile cu pocainta,
vei arde pentru totdeauna. (iii) Ignoranta lasa afara
mijloacele de scapare. Atata vreme cat omul care
este in pericol nu deschide usa, prietenii si slujitorii
Evangheliei vor ramane afara. Nici amenintarile si
nici promisiunile nu sunt de vreun folos pentru
omul ignorant deliberat. El nu se teme de cele dintai
si nici nu le doreste pe celelalte. Scrie „pericol!" cat
de mare poti si picteaza-1 cu rosu; el nu va fi de mai
mult folos pentru un orb decat pentru un bou mut.
Si totusi, in viata pacatosului vor exista momente
cand, prin harul Duhului Sfant al lui Dumnezeu, el va
simti apasare in suflet si va tanji dupa eliberare. Prin
urmare, el va privi in jur pentru a gasi o cale de
scapare. Sunt drumuri care par drepte la inceput si
Satan il va haitui de pe o strada pe alta, fara sa-i
ofere vreo scapare, pentru a-1 tine departe de
drumul spre cer. „incearca faptele bune", va spune
el. ,JBle iti vor inalta sufletul". Sau: „Ia noi hotarari si
angajeaza-te ca vei fi o persoana mai buna de acum
inainte. Ce ar mai putea astepta Dumnezeu de la
tine?" Dar, in cele din urma, epuizat si descurajat de
toate aceste in 54 drumari gresite, pacatosul va
privi pentru a vedea de unde a pornit - un rob al
pacatului si intunericului! De la inceput, Dumnezeul
nostru atotstiutor cunostea ca drumul spre cer nu
poate fi gasit in intuneric; iata dej ce El a trimis pe
Fiul Sau sa fie Lumina lumii. Nu exista decat o
singura iesire sigura din intunericul tau, un singur
drum de scapare - prin Isus Cristos, Domnul nostru.
Lasa credinta ta sa se alature promisiunii vietii
vesnice oferite tuturor celor ce cred in Domnul Isus
si El te va scoate din intuneric la lumina Evangheliei.
(e) indemn de a ne pazi de ignoranta (i) Catre
parintii copiilor ignoranti. Parinti, Dumnezeu
asteapta ca voi sa ingrijiti de nevoile sufletelor
copiilor vostri macar atat cat ingrijiti de nevoile lor
trupesti. Cine sa-i invete daca nu voi? Nimeni nu
este surprins cand aude ca o corabie fara busola s-a
scufundat sau rataceste pe mare. De ce am fi
surprinsi sa vedem cum copiii ratacesc departe de
Dumnezeu daca ei nu au primit nici o indrumare
spirituala? Sfintii din vechime ne sunt un model de
dragoste parinteasca. imparatul David, in ciuda
faptului ca era foarte ocupat cu problemele statului,
a considerat o responsabilitate solemna sa-1 invete
pe fiul sau caile Domnului: „Si tu, fiule Solomoane,
cunoaste pe Dumnezeul tatalui tau si slujeste-I cu
toata inima si cu un suflet binevoitor" (I Cr. 28.9). Si
ceas mai putea spune de mama si bunica lui
Timotei, care l-au invatat Scripturile de pe vremea
cand era un copil? Eu cred ca un om nu
demonstreaza ca este crestin daca nu-1 invata pe
copilul lui despre Dumnezeu si nu-i arata calea spre
El. As putea merge mai departe si sa spun ca
niciodata n-am cunoscut un sfant adevarat care sa
nu fi fost cu totul preocupat de relatia copilului sau
cu Tatal ceresc. Daca in ziua de apoi tot ce vei putea
spune va fi: „Doamne, iata copiii mei, m-am straduit
sa-i fac domni si le-am lasat avere", aceasta va fi o
slaba marturie. Ce nebunie ca. tu sa fi facut atat de
mult pentru ceea ce este trecator si nimic pentru
cunoasterea lui Dumnezeu in vederea mantuirii,
care tine vesnic! Un studiu atent al principiilor lui
Dumnezeu ne va demonstra seriozitatea acestei
probleme. Daca neglijam educatia spirituala a
copiilor nostri, suntem de trei ori falimentari. in
mod evident, esuezi cand iti lasi copiii in ignoranta.
Credinta si necredinta sunt fundamenta] diferite, nu
numai prin definitie, dar si prin felul in care
lucreaza. Credinta nu va creste acolo unde nu se
planteaza si va muri chiar si acolo unde s-a plantat,
daca nu este udata si stimulata prin Cuvantul lui
Dumnezeu. Pe de alta parte, ateismul, ne 136
credinta si blasfemia nu numai ca vor creste acolo
unde nu s-au plantat, dar nici nu vor fi distruse fara
o dezradacinare completa. intr-adevar, ele prospera
intr-un suflet gol pana ce simpla ignoranta si
necredinta din copil devin atitudini voluntare in
adult.
Ce grava nedreptate se faptuieste datorita
neglijentei tale! Copilul tau nu se naste cu Biblia in
inima sau .in minte. Satan si-a facut deja lucrarea,
semanand necredinta in pruncul din pantecele
mamei. Acum tu trebuie sa-ti faci lucrarea. Credinta
trebuie sa fie adanc implantata in inimile copiilor tai
pentru a incolti si a inabusi ce a fost plantat de
Satan. Si sezonul cel mai prielnic pentru a semana
credinta este copilaria. De asemenea, lasandu-ti
copiii in ignoranta, tu esuezi deoarece te incarci atat
cu consecintele pacatelor lor, cat si cu ale tale. Cand
un copil incalca una din poruncile lui Dumnezeu,
acesta este pacatul lui; dar este si al tatalui, daca nu
ia aratat care era porunca lui Dumnezeu. Copiii rai
devin adevarate poveri pentru parintii lor. Daca un
tata sau o mama trebuie sa stabileasca originea
nelegiuirii manifestate prin neglijenta lor in
indrumarea copiilor, atunci se va aseza cruce peste
cruce si povara va deveni de nesuportat. Poate fi o
durere mai mare in viata aceasta decat sa-ti vezi
propriul copil alergand cu pasi repezi spre iad si sa
stii ca tu ai fost cel care 1-a echipat pentru cursa?
Oh, fa tot ce-ti sta in putinta sa-i castigi pentru
Dumnezeu si sa le arati drumul spre cer, cata vreme
sunt tineri si in grija ta permanenta. in special,
parintii pierd cand isi neglijeaza indatoririle fata de
copiii lor nestiutori. Scriptura mentioneaza pe cei
care pastrau adevarul in nelegiuire. Sunt inclusi
printre altii si parintii care tin ascunsa de copiii lor
cunostinta mantuirii. Care parinte va prada casa
propriului fiu? Si totusi, tu faci acest lucru cand
neglijezi educatia lui spirituala, deoarece tu pastrezi
in propriul buzunar talantul de aur pe care
Dumnezeu ti 1-a oferit pentru ca tu, la randul tau,
sa-1 daruiesti copilului tau. Daca acum nu lasi nici o
mostenire de evlavie, ce se va intampla cand vei
muri, iar adevarul Evangheliei va fi ingropat
impreuna cu tine? Daca esti copilul lui Dumnezeu,
atunci fiii tai se gasesc intr-o relatie mai stransa cu
Tatal ceresc, in comparatie cu copiii celor
necredinciosi. Dumnezeu Se bazeaza pe tine, ca tu
sa-i hrartesti, dupa cum si tu ai fost hranit, si sa-i
protejezi de tot ce poate veni din partea Diavolului.
A-i invata pe copii caile Domnului nu este un lucru
facultativ, ci o porunca solemna data tuturor
parintilor crestini. Refuzul tau de a asculta, fie el in
mod deliberat sau prin neglijenta, te va costa scump
cand vei sta inaintea imparatului imparatilor, la
judecata. 55 (ii) Un cuvant pentru pastori: cum poti
deveni un aliat al ignorantei? Apropie-te cu
blandete de acele suflete ignorante din Biserica ta,
care nu pot distinge stanga de dreapta. Ei sunt
bolnavi pe moarte, si nici macar nu stiu. Boala
ignorantei este ca un cancer, ce distruge incet
sufletul, fara putinta de a fi descoperit pana ce nu
va patrunde lumina cunostintei si il descopera. Cand
cunostinta si cugetul incep sa inlature ignoranta,
pacatosul va simti, in general, o durere, care-1 va
indrepta spre pocainta. Si dupa cum durerea fizica il
determina pe bolnav sa mearga la medic, tot asa
nelinistea sufleteasca il conduce pe pacatos spre
consilierul lui spiritual. Din nefericire, sufletul
ignorant impartaseste soarta leprosului: el este
amortit fata de starea lui morbida. Prin urmare,
pastorul sau are datoria de a-1 consulta si a-i oferi
un tratament. Nu te astepta ca oamenii ignoranti sa
vina la tine; am mentionat deja ca ei sunt orbi fata
de propria lor conditie. Si daca, totusi, isi dau seama
ca este ceva in neregula cu sufletul lor, ei se tem
mai mult de metoda de tratament decat de boala.
Mai degraba, ei si-ar cheltui toata energia pentru a-
si ascunde ignoranta, decat pentru a o trata. Stiu cat
de grea pare lucrarea de pastorire a fiecarui suflet
ignorant pentru cei ce ingrijesc de o adunare mare.
Dar, haideti sa facem tot ce ne sta in putinta pentru
ei. Pentru cel ce are o casa mare si un venit mic este
mai bine sa repare putin cate putin, decat sa lase sa
se prabuseasca totul, din simplul motiv ca nu poate
repara tot odata. Dupa cum spunea Iov, este o
binecuvantare sa fii „ochi pentru cel orb" (Iov
29.15). Asa sunt pastorii numiti de Dumnezeu
„pastori dupa inima Mea", care ofera poporului Lui
cunostinta (Ier. 3.15). Dar vai de cei ce se alatura
ignorantei poporului! Ca pastor, tu poti ajuta si
tainui ignoranta pe mai multe cai. in primul rand,
poti face acest lucru prin propria ta ignoranta.
Cunoasterea este fundamentala in lucrare si atat de
necesara unui pastor, incat nu-si poate indeplini
rolul fara ea. „Fiindca ai lepadat cunostinta si Eu te
voi lepada, si nuMi vei mai Ii preot. Fiindca ai uitat
Legea Dumnezeului tau, voi uita si Eu pe copiii tai"
(Osca 4.6). Lipsa cunostintei la un pastor este un
defect atat de serios, incat nu poate fi compensat
cu nimic. El poate fi foarte smerit, foarte rabdator
sau neprihanit, dar daca nu poate imparti corect
Cuvantul adevarului, el nu merita sa fie predicator.
Utilitatea unui lucru consta in abilitatea lui de a-si
dezvolta menirea. Un cutit poate avea manerul
incrustat cu diamante, dar daca nu taie nu este
cutit. Un clopot poate fi poleit cu aur, dar daca nu
suna nu este clopot. 138 Principala slujba a
pastorului este de1 a-i invata pe altii. Cum ar putea
atunci sa faca uz de titlul lui, daca el nu-si
indeplineste slujba de pastor? Pastorii sunt numiti
lumini. Acum, daca si „lumina" este intuneric, cat de
negru trebuie sa fie intunericul din jurul „luminii"!
Oare nu este un om rau cel care ia carma unui vas
plin cu pasageri fara a sti macar sa foloseasca o
busola? Cu atat mai rau este predicatorul care isi
castiga existenta naruind suflete, deoarece el este
prea lenes pentru a studia Biblia! in al doilea rand,
neglijenta pastorului cultiva ignoranta. Un prunc nu
se va dezvolta mai bine daca are o mama careia nu-i
pasa de el, decat cel a carui mama nu are lapte
deloc. Pastorule, nu este suficient sa cunosti
Cuvantul. Toti anii de pregatire nu-ti vor fi de nici un
folos daca nu-i folosesti pentru a hrani turma lui
Cristos. Dumnezeu le promite o aspra pedeapsa
pastorilor neglijenti (Zah. 11.17). Daca sufletele nu
vor manca din painea ce li se pune inainte, acesta va
fi pacatul lor; dar vai de noi daca nu le dam hrana la
vreme! in al treilea rand, ignoranta este cultivata de
o predica ce nu zideste. Daca pastorul nu da o
invatatura sanatoasa, el nu aduce limpezime in
gandirea turmei sale, ci o corupe. Mai bine si-ar lasa
oile in ignoranta, decat sa ofere culori false mintii
lor. Unele predici sunt siropoase si pompoase, la fel
de putin hranitoare ca pleava pentru un stomac
infometat. Altele sunt
expuse intr-un limbaj teologic atat de complicat,
incat ar fi fost mai bine sa fie prezentate intr-o
limba straina. Pentru pastorii eu o inalta pregatire
mai este si gustul tentatiei de a predica adevarul
numai celor maturi, care si-au antrenat simturile, si
de a ignora nevoile celor mai multi dintre
ascultatorii lor. Este adevarat, s-ar putea sa gasesti
doar 3-4 sfinti deosebiti, care sa se hraneasca
spiritual din masa bogata pe care tu ai pregatit-o.
Dar, in acelasi timp, restul adunarii va slabi datorita
lipsei laptelui, deoarece sufletele lor fragile nu pot
digera predicile grele. Numai un constructor
nechibzuit inalta schela inainte sa fi pus temelia
edificiului. Schela trebuie sa se inalte pe masura ce
se construieste casa. Pastorul, a carui menire este
sa-i ridice pe sfinti, trebuie sa imparta adevarurile
potrivit nivelului fiecarui ascultator. Cei intelepti sa-
si aiba portia lor, dar ei trebuie sa fie rabdatori cu
cei slabi pentru ca si ei sa fie hraniti. in cele din
urma, ignoranta creste datorita scandalului unei
vieti lipsite de sfintenie. Daca marturia pastorului nu
este corespunzatoare, el va submina adevarul
Evangheliei - asemenea unui bucatar, al carui sort
murdar si infatisare neingrijita ii determina pe
meseni sa nu manance nimic din ce a fost atins de
el, de frica sa nu se contamineze. Pe de alta parte,
daca pastorul isi ia mandria ca haina a propriei
sfintenii si umbla 56 in mijlocul turmei sale
impopotonat cu neprihanirea personala, atunci ei se
vor teme sa-i ceara sfatul. Cel ce are o inima de
adevarat pastor trebuie sa fie la fel de precaut ca un
pescar, astfel incat sa nu faca vreo miscare prin care
sa indeparteze sufletele, ci prin tot ce face sa si le
apropie, pentru ca astfel ele sa fie atrase cu
dragoste si blandete in mreaja harului lui
Dumnezeu. (iii) Pentru cel ignorant. Tu care esti
ignorant, lasa ca acest lucru sa te trezeasca din
lenevia ta: orice suflet ignorant este de buna voie
un rob al Satanei! Esti tanar? Cauta-L de pe acum pe
Dumnezeu, cata vreme talentele tale sunt neuzate,
iar memoria este buna. Picioarele poftelor care i-au
dus pe multi la pierzare sunt gata sa te poarte si pe
tine pe acelasi drum. Cat de repede le faci pe plac
cand refuzi sa-ti deschizi ochii mintii si sa te intaresti
cu cunostinta lui Dumnezeu. Poate ca intentionezi
sa te ridici din somnul ignorantei in ceasul al 11-lea,
despre care presupui ca va surveni peste multi ani.
Ce nebunie! Tu nu poti vedea limbile ceasului lui
Dumnezeu; prin urmare, tu nu poti sti cat vei
ramanea in aceasta lume. Daca mori fara sa-L
cunosti pe Dumnezeu si legea Lui, ce se va intampla
cu tine? Perspectiva nu este placuta. Si ramurica si
busteanul - pacatosul tanar ca si cel batran - se vor
intalni si vor arde impreuna. Esti batran si inca
ignorant? Probabil ca auzi dangatul clopotului. Tu
stii ca in curand te vei indrepta spre eternitate, dar
nu poti vedea nimic in intunericul de dincolo. Cu cat
ai mai putin timp, cu atat trebuie sa-ti dai mai mult
silinta pentru a obtine cunostinta. Desi singura
cunoasterea adevarului Evangheliei nu-ti garanteaza
mantuirea, totala ignoranta a acestuia iti ofera in
mod sigur condamnarea. Esti sarac si nestiutor? Nu
saracia este pacatul, ci mai degraba lipsa de
cunoastere a locului unde se afla comoara. „Mai
bine un copil sarac si intelept, decat un imparat
batran si fara minte, care nu intelege ca trebuie sa
se lase indrumat" (Ecl. 4.13). Daca regii lumii ar
putea vedea sfarsitul de la inceput, ei ar implora sa-
si schimbe vesmintele nobile pentru zdrentele
sfintilor. Crestine, tu vei fi imbracat in cer cu haine
noi - in timp ce ei vor fi lasati rusinati si dezbracati.
in acea zi minunata, tu nu vei mai fi trist pentru ca
aici pe pamant ai fost sarac, dar ei vor fi chinuiti
vesnic pentru a-si aminti ca cei care in lumea
aceasta au fost puternici si bogati vor deveni saraci
si lipsiti in lumea de dincolo. Esti bogat si ignorant?
Lasa-ti mosia, si munceste pentru a-L cunoaste pe
Cel Preainalt. Solomon a avut mai multe bogatii
decat cele vazute vreodata de catre majoritatea
oamenilor si, totusi, il gasim rugandu-se 140
fierbinte, cerandu-I intelepciune lui Dumnezeu (II
Cr. 1.10). Multi oameni bogati se cred privilegiati si
scutiti de umilirea acceptarii ofertei si indurarii lui
Dumnezeu, ca si cum El ar fi obligat sa-i salveze
pentru ca sunt bogati. Oh, cat ateism si ignoranta se
gasesc in aceia pe care lumea ii aplauda pentru
bogatiile si pozitia lor! Ei cred ca ar putea castiga o
parte din imparatia lui Dumnezeu cu banii lor. Dar
banii nu sunt de nici un folos in cer. Daca ar vrea
macar sa asculte, cel mai sarac crestin i-ar putea
invata o lectie din economia lui Dumnezeu. Daca
cerul s-ar fi obtinut cu case si pamanturi, atunci cu
greu ar fi intrat pe portile lui ucenicii saraci ai lui
Isus! Slavit sa fie Dumnezeu, cerul este castigat, nu
cu argint sau aur, ci prin cunostinta care duce la
pocainta: „Si viata vesnica este aceasta, sa Te
cunoasca pe Tine... si pe Isus Cristos, pe Care L-ai
trimis Tu" (Ioan 17.3). (f) Calea spre cunoastere
Cand lumina adevarului incepe sa patrunda intr-un
suflet intunecat, pacatosul poate vedea suficient
pentru a realiza gravitatea situatiei lui. El ar putea fi
coplesit de marimea nevoii sale, intreband: „Cum as
putea scapa din aceasta mlastina a ignorantei?"
Dumnezeu ofera cateva sfaturi omului cazut: (i)
Recunoaste-ti ignoranta. Unii sunt orbi, precum
Biserica din Laodiceea, si nu-si cunosc starea (Ap.
3.17). Ignoranta este o orbire spirituala, dar
mandria il opreste pe un astfel de om sa caute un
medic. Adeseori, se considera prea bun pentru a fi
invatat de un alt om si prea rau pentru a fi invatat
de Dumnezeu. Ia aminte daca esti un astfel de om:
cand vei sta inaintea lui Dumnezeu, El nu va accepta
nici o scuza pentru ignoranta ta. Cristos trimite
personal invitatii pentru ca orice om sa vina si sa
invete la picioarele Lui. Dar usa intrarii in scoala Sa
este joasa; mandria ta trebuie sa se plece pentru a
intra. insusi invatatorul este umil si smerit. Cum
poate invata un elev mandru? Prin urmare, mai intai
fa-te nebun in ochii tai. Cand iti pleci capul rusinat
de propriul paganism, atunci esti gata sa fii admis in
scoala lui Cristos. (ii) Fii consecvent fata de ceea ce
stii. Probabil ai putina cunostinta care sa te indrume
spre adevar. Daca asa stau lucrurile, urmeaz-o
indeaproape. Cand aceasta cunostinta arunca o
umbra asupra fiecarui lucru - chiar si cea mai mica
pata - convingandu-te ca nu este buna, indeparteaz-
o imediat. Daca aceasta cunostinta te conduce in
lucrul pentru Domnul, urmeaz-o cu toata inima.
Cum s-ar putea dezvolta intr-un mod sanatos
cunostinta despre adevar, daca nu ti-o
antrenezi regulat? 57 Iata un cuvant de
avertizare: foloseste-ti in mod corespunzator
cunostinta. Dumnezeu nu binecuvinteaza pe cel ce
foloseste cunostinta ca o scuza pentru pacat, si nici
nu t|e va ajuta sa cresti in cunostinta, daca tu o tii
blocata in cugetul tau, temandu-te sa-L marturisesti
inaintea oamenilor. Lumina adevarului in inima
omului este precum flacara unei lampi - ea trebuie
activata. Daca o tii ascunsa mult timp, chiar si
putina ta cunostinta iti va fi luata. invata din
experienta acelor oameni pagani, prezentati in
Epist. catre Romani, care „[au inabusit] adevarul in
nelegiuire si inima lor fara pricepere s-a intunecat"
(Rom. 1.18, 21). (iii) Roaga-te pentru mai multa
intelepciune. Dumnezeu este sursa cunostintei si
intelepciunii. Pentru a excela in scoala Lui, tu
trebuie sa inveti in genunchi. Aceasta este calea de
a ramane sub protectia lui Dumnezeu. Tu poti
frecventa cursurile din cele mai mari universitati ale
lumii pentru a cunoaste Scriptura, dar intelepciunea
de a o trai vine numai de la Dumnezeu. Daca vrei sa
fii intelept, roaga-te, roaga-te, roaga-te! Partasia cu
El produce cunostinta sfanta. Nu ezita sa te rogi cu
indrazneala. Dumnezeu da intelepciune tuturor
celor ce o cer si o da fara masura. Sa nu te rusinezi
niciodata sa mergi la El cu ignoranta ta. El nu este ca
acei profesori cruzi, pe care ii vedem ca gasesc
placere in a-si bate joc de ignoranta elevilor. El este
un profesor bland si doreste sa te invete. in timp ce
in aceasta lume nu toti au acelasi nivel de
intelegere, totusi toti cei ce vin cu inimile deschise
vor fi invatati cum sa se pregateasca pentru
imparatia cerurilor. in Psalmi, gasim urmatoarea
fagaduinta: ,Ma vei calauzi cu sfatul Tau, apoi ma
vei primi in slava" (Ps. 73.24). (iv) Studiaza in mod
regulat. Fixeaza-ti un anumit timp pentru a cauta
adevarul, care precum aurul se gaseste la mari
adancimi si trebuie sapat profund. Cand Dumnezeu
l-a izgonit pe Adam din rai. El l-a condamnat la o
viata de munca si sudoare. Din acea zi si pana acum,
omul nu poate face nimic fara munca (cu exceptia
pacatului, care din nefericire vine in mod obisnuit).
Sa nu te astepti ca Duhul Sfant sa te transforme in
chip miraculos dintr-un pacatos nestiutor intr-un
crestin invatat, atata vreme cat tu nu-ti dai toate
silintele. in Evanghelia dupa Ioan, suntem indemnati
sa „cercetam Scripturile" (5.39). Cuvantul „a
cerceta" implica un studiu atent si amanuntit si nu o
curiozitate prosteasca. Daca doresti cunostinta,
trebuie sa fii gata sa faci un efort suplimentar
pentru a o obtine. Daca vreun lucru merita
sacrificiu, oare il vom lasa deoparte dupa ce l-am
obtinut? Daca da, atunci noi dam dovada de o mare
ignoranta fata de adevaratele valori. Daca citim
Scripturile - si chiar le memo 57 ram - dar nu
suntem gata sa le folosim pentru binele nostru sau
al altora, atunci vom avea de suportat consecinte
grave. Cunoasterea speculativa, ca a Rahelei, este
cinstita, dar stearpa. Un om bolnav poate invata
totul despre boala lui, inclusiv metoda de vindecare.
Dar daca nu-si pune in aplicare cunostintele si nu
urmeaza tratamentul, va muri ca si cum ar fi fost un
ignorant. Omul al carui suflet este bolnav pe
moarte, poate studia Scripturile si toata teologia.
Dar daca, prin credinta, nu ia sangele lui Cristos ca
remediu pentru conditia lui nenorocita, va muri in
pacatele lui. Poate ca ti-ai dat seama pana acum ca
aceasta cautare a adevarului trebuie sa inceapa cu
cunostinta si conduce spre intelepciune. Cuvantul
lui Dumnezeu este o candela pentru picioarele
noastre - nu pentru limba, numai pentru a vorbi
despre el - ci pentru picioare, pentru a umbla
potrivit invataturilor sale. Slujba ta este sa obtii
cunostinta; lucrarea Duhului este sa-ti deschida
inima pentru a intelege. Dar tu trebuie sa te rogi Lui
pentru intelepciune si sa crezi ca ti-o va da.
Dumnezeu a promis intelepciune celor ce „o cer cu
credinta, fara sa se indoiasca de ceva" (Iac. 1.6).
Lupta-te pentru intelepciune, nu ca sa fii respectat
si admirat de oameni, ci pentru ca ei sa slaveasca
maretia lui Dumnezeu. Scopul fiecarei lucrari din
partea omului trebuie sa fie glorificarea Numelui
Sau. Mergi la Dumnezeu cu rugaciunea lui David pe
buzele tale: ,J?a-ma sa pricep calea poruncilor Tale
si voi cugeta la lucrurile Tale cele minunate" (Ps.
119.27). Nu renunta cand lectiile sunt lungi sau greu
de inteles. Scriptura promite: „Atunci vom
cunoaste, cand vom cauta sa cunoastem pe
Domnul!" (Osea 6.3). Tainele lui Cristos nu se pot
cunoaste intr-o zi. Prea multi citesc un capitol sau
doua din Biblie, apoi din lipsa de interes o pun
deoparte pentru cateva saptamani, fara sa mai
citeasca deloc din ea. Bemard compara studiul
Cuvantului si simpla lui citire cu diferenta dintre o
prietenie stransa si o cunoastere superficiala. Daca
doresti o cunoastere veritabila, spune el, va trebui
sa faci mai mult decat sa saluti politicos Cuvantul,
duminica, sau sa i te inchini cu respect cand il
intalnesti pe strada. Tu trebuie sa umbli si sa
vorbesti cu el in fiecare zi a saptamanii. Tu trebuie
sa-1 inviti in camera ta si sa lasi deoparte alte
placeri si indatoriri lumesti pentru a petrece mai
mult timp in compania lui. Tanjesti dupa o mai mare
intimitate cu Tatal tau ceresc? Atunci mediteaza
mai des la Cuvantul Lui. David compara Cuvantul cu
dulceata fagurelui de miere. Precum fagurele, Biblia
este atat de bogata si de plina, incat de la prima
citire vom putea obtine o farama de intelepciune.
Dar daca nu meditam asupra ei, ne privam de ce
este mai bun. 143 in studiul tau, invata mai intai
principiile de baza ale crestinismului, apoi incearca
sa abordezi problemele mai vaste. Ca si copii, noi
megem mai intai la scoala primara, apoi la <j:olegiu;
mai intai invatam faptele, apoi studiem conceptele.
Educatia ta spirituala nu se deosebeste prea mult.
Crestinii neinstruiti in lucrurile fundamentale ale
crestinismului nu pot deveni sfinti maturi. Eu cred in
mod sincer ca multi se clatina astazi deoarece
temelia lor este slaba. Draga crestine, nu fi atat de
mandru, ci intoarce-te si invata principiile de baza
ale Evangheliei, daca pana acum nu ti le-ai insusit.
Prea multi oameni se gandesc mai mult la reputatia
lor decat la mantuire. (v) Slujeste Cuvantul.
Apostolul ii prevenea pe crestinii evrei sa nu
neglijeze frecventarea Bisericii (Evr. 10.25). Daca
spui ca vrei sa cunosti adevarul lui Dumnezeu, dar
neglijezi sa mergi acolo unde se predica Cuvantul, tu
esti la fel de nesincer ca omul care spune ca vrea sa
priveasca apusul de soare, dar nu se sinchiseste sa-
si indrepte scaunul spre vest.
Pentru a-L cunoaste pe Dumnezeu, tu trebuie sa
mergi acolo unde El a spus ca te va invata. Daca
exista vreo Biserica, du-te acolo. Daca nu exista nici
una, studiaza cu perseverenta Biblia si slujeste
acasa lucrarii Duhului. Tu te poti increde in Tatal tau
ceresc care va folosi resurse extraordinare pentru a
onora cererea ta cu privire la hrana spirituala. El
este asemenea unui tata care atunci cand nu exista
o scoala in oras, isi invata copilul acasa si il
transforma intr-un elev model. Pavel ne spune:
„Dumnezeu raspandeste prin noi in orice loc
mireasma cunostintei Lui" (II Cor. 2.14). Cuvantul lui
Dumnezeu este plin de lucruri bune pentru sufletul
tau. El vrea sa ai parte de toate, asadar cauta sa fii
un student atent. Fii ca Lidia care „lua aminte la
ceea ce spunea Pavel" (F. A. 16.14). Cand mergi la
Biserica, incearca sa te concentrezi pentru a auzi
predica. Mai presus de toate, asigura-te ca inima ta
este aprinsa de dragostea pentru Dumnezeu, iar
vointa ta este supusa dorintelor Lui. Mintea
urmeaza drumul vointei; gandurile noastre
corespund inclinatiilor inimii. 4. Natura duhurilor
rele („rautate spirituala") Expresia „rautate
spirituala" exprima atat natura dracilor, cat si
caracterul lucrarii lor. O redare literala a pasajului
spune: „impotriva duhurilor rautatii". Unii
interpreteaza aceasta „impotriva duhurilor rele".
Acest lucru este adevarat, oricat de departe ar
merge. Dar el omite un alt adevar prin faptul ca
acest pasaj nu se refera numai la natura spirituala a
dracilor, ci si - de fapt, mai ales - la natura si felul
pacatelor pe care ei le comit. Aceste pacate sunt
merele ispitei pe care le folosesc cel mai 58 des
pentru a-i otravi pe sfinti. Astfel de pacate sunt
„duhurile rautatii". Nu pacatele murdare, trupesti,
in care pacatosii se scalda, precum niste porci, ci
pacatele spirituale, care sunt mult mai subtile si,
probabil, chiar mai murdare. Cand este luata in
context, aceasta scurta fraza: Jmpotriva duhurilor
rautatii" ne infatiseaza trei aspecte doctrinale: (1)
dracii sunt duhuri; (2) dracii sunt duhuri afara din
cale de rele; (3) aceste duhuri rele folosesc rautatea
spirituala atat pentru a-i persecuta pe sfinti, cat si
pentru a-i determina sa pacatuiasca. (1) Dracii sunt
duhuri. Cuvantul duh are diferite intelesuri in Sf.
Scriptura. El este folosit deseori pentru a-i descrie
pe ingeri, atat cei buni, cat si cei rai (Evr. 1.14; I imp.
22.21). in mod frecvent, Diavolul insusi este numit
un duh: „duhul necurat", „duhul nebun", „duhul
mincinos". Asadar, ce sunt duhurile? Si, in mod
deosebit, care sunt caracteristicile duhurilor rele? in
primul rand, ele sunt imateriale - nu sunt create din
materie, ca oamenii. „Pipaifi-Ma si vedeti", spunea
Cristos ucenicilor Sai care credeau ca vad un duh,
„caci un duh nu are came si oase, cum vedeti ca am
Eu" (Lc. 24.39). Nu avem nici o dovada ca pacatul a
alterat natura Satanei. Ca Lucifer, fiu al diminetii, el
era imaterial; ca Satan, print al intunericului, el este
tot imaterial. Daca dracii nu erau imateriali - adica,
duhuri - cum puteau ei sa intre in trupurile
oamenilor si sa-i stapaneasca (Lc. 8.30)? Desi
duhurile nu au trupuri, ele sunt fara indoiala reale,
sunt fapturi create. Sa nu faceti greseala de a crede
ca duhurile reprezinta numai insusiri sau emotii rele
- dupa cum unii presupuneau, in mod absurd. O
astfel de afirmatie neaga Scriptura, deoarece aici ni
se relateaza crearea lor (Col. 1.16), caderea unora
din starea de la inceput (Iuda 6), mentinerea altora -
numiti ingeri alesi (I Tim. 5.21). Scriptura
mentioneaza totodata bucuria duhurilor ce traiesc
in Templul lui Dumnezeu si-i slujesc pe sfinti (Evr.
1.14), si starea jalnica a acelor duhuri „pusi in
lanturi vesnice, in intuneric..." (Iuda 6). Toate
acestea demonstreaza ca duhurile, atat cele bune,
cat si cele rele, sunt fiinte vii. Dar oamenii decazuti,
cufundati, fara nadejde, in starea lor carnala, nu vor
crede prea usor ceea ce nu pot sa vada cu ochii
firesti. Dupa o astfel de gandire, ar trebui sa negam
insasi existenta lui Dumnezeu, deoarece El este
invizibil. Ce viclesug iscusit din partea Satanei sa ne
faca sa credem ca daca noi nu putem vedea un
lucru, el nu exista! Un pacatos poate purta in inima
lui pe Satan si sa umble zilnic in compania lui, fara
sa remarce 10 - Crestinul in Armatura 145 acest
lucru. Asemenea unui cal cu ochelari, el simte
lovitura biciului care-1 conduce spre ambitii egoiste
sau dorinte patimase, dar nu vede niciodata fata
celui care-1 conduce. Dar Satan este acolo - fie ca tu
il vezi sau nu. Cand poftele tale alearga departe,
indreptandu-te spre iad, tu poti fi sigur ca insusi
Diavolul le mana de la spate. O alta caracteristica a
duhurilor este ca ele au o inteligenta sclipitoare. Ele
sunt mai inteligente decat oricare alta creatura,
deoarece prin natura lor se apropie cel mai mult de
Dumnezeu. Prin studiu indelungat, oamenii au
acumulat o vasta cunostinta. Totusi, cel mai intelept
om este atat de departe de inteligenta ingerilor,
precum este cerul fata de pamant. Fara indoiala,
ingerii cazuti au pierdut mult din cunostinta lor
celesta - de fapt, toata intelepciunea pe care o
aveau ca ingeri sfinti. Ceea ce cunosc ei acum
despre Dumnezeu si-a pierdut savoarea.si nu mai au
putere s-o foloseasca pentru binele lor. Descrierea
pe care Iuda o face oamenilor nelegiuiti se aplica
lor: ei folosesc in mod gresit cunostinta ce le-a fost
data pentru a se intina si mai mult (v. 10). Ei stiu ca
Dumnezeu este sfant, dar nu-L iubesc pentru acest
lucru. Ei stiu cat de rau este pacatul, si totusi nu-1
iubesc mai putiin. Si cu toate ca nu sunt complet
nestiutori in ce priveste propriul lor destin, duhurile
rele sunt mai mult decat un adversar de temut
pentru toti sfintii de pe pamant - cu exceptia unui
lucru: noi il avem pe Dumnezeul Atotputernic de
partea noastra! Pe langa faptul ca sunt imateriale si
au o inteligenta uimitoare, duhurile au avantajul de
a fi nemuritoare. in cele din urma, s-ar putea sa auzi
despre alti vrajmasi ca „au murit cei ce cautau sa-ffij
ia viata", dupa cum i-a spus ingerul lui Iosif, cu
privire la Irod (Mt. 2.20). Oamenii rai joaca un act
sau doua pe scena vietii, apoi moartea ii cheama;
astfel toate planurile lor iau sfarsit. Dar dracii nu
mor. Ei te vor trage spre mormant, iar daca mori
fara Cristos, ei te vor intalni si in lumea de dincolo
pentru a te acuza si chinui. Aceste duhuri rele sunt
neobosite. Cand lupta dintre oameni se incheie,
chiar si invingatorul trebuie sa se aseze si sa-si
traga rasuflarea. Puterea lui are o limita. Alti
oameni, plini de succes dupa standardele lumii, dar
lipsiti de scopuri personale, isi pierd dorinta de a
lupta si renunta disperati. Tertullian a spus despre
Diocletian ca, neputand sa distruga crestinismul, si-
a aruncat sceptrul plin de manie. El nu i-a putut
ucide pe urmasii lui Cristos atat de repede pe cat se
nasteau ei in imparatie, astfel ca, in cele din urma,
s-a_dat batut, cautand o alta distractie diabolica.
Dar Diavolul nu dispera niciodata, nici nu oboseste
in a face rau sufletelor omenesti. El nu s-a oprit nici
macar pentru un moment din mersul lui, de cand a
inceput, pentru prima data, sa cutreiere pamantul
59 (Iov 1.7). intr-adevar, Dumnezeu insiksi trebuie
sa-1 lege de maini si de picioare pentru a-1 opri din
mersul lui neintrerupt. (2) Nu numai ca sunt duhuri
rele, dar ele sunt duhuri extrem de nelegiuite.
Dumnezeu este numit Cel Sfant, deoarece nimeni
nu este asa de sfant ca Domnul. Diavolul este numit
„cel rau", deoarece el este cel mai rau (Ml. 13.19).
Ceea ce stim despre el din Sf. Scriptura ne da o
masura a greutatii nelegiuirii lui si poate fi folosita
pentru a face o diferenta intre pacate si pacatosi in
randul oamenilor. Formula este simpla. Cu cat ne
asemanam mai mult cu Dumnezeu, cu atat suntem
mai sfinti; cu cat ne asemanam mai mult Diavolului,
cu atat suntem mai rai. Acesti ingeri cazuti sunt
inventatorii pacatului. Ei au fost cei dintai care s-au
razvratit impotriva Facatorului lor, si au dat nastere
tuturor pacatelor. Nu exista nici o limba pe pamant
care sa poata exprima de ajuns grozavia unui astfel
de pacat! Dumnezeu l-a pus pe Lucifer mai presus
de intreaga creatie, cel mai aproape de El insusi. El
i-a daruit totul acestui inger iubit, mai putin tronul
Sau. Si totusi, acest favorit al'Curtii, fara vreo cauza
anume si fara a fi provocat de altcineva, a avut
indrazneala si obraznicia de a initia un complot
pentru a smulge coroana lui Dumnezeu si a si-o
pune pe capul lui. Gravitatea razvratirii Satanei sta
in faptul ca el a pacatuit fara sa fie ispitit. Aceasta il
distinge in chip rusinos ca fiind tatal minciunii (Ioan
8.44), dupa aceeasi traditie potrivit careia oamenii
care au fondat o arta sau o profesie sunt numiti
„parintii" ei. Si in vreme ce oamenii nu sunt in
pericol datorita actului suprem de tradare al
Satanei, ei se apropie de acesta atunci cand devin
,jiascocitori de rele" (Rom. 1.30). Pacatul este o
marfa veche. Dar ca orice noua marfa pe care
oamenii creativi o realizeaza bazati pe inventiile
altora, in fiecare generatie se nasc oameni nelegiuiti
care adauga noi pacate la cele vechi. Perversiunea
sexuala era un pacat vechi, dar sodomitii au gasit o
noua cale de a se strica, si au dat nastere unui pacat
care le poarta numele pana astazi. Unii inventeaza
noi erezii; altii, noi juraminte. Cei setosi de sange
inventeaza noi cai de a-i persecuta pe cei
neprihaniti. Pana la sfarsitul lumii, fiecare generatie
isi va mari gradul de pacatosenie. Ismael si oamenii
dispretuitori din vechime vor parea niste copii in
comparatie cu persecutorii cruzi din zilele din urma.
Gandeste-te de doua ori inainte de a-ti folosi
inteligenta pentru a nascoci noi pacate! Tu poti
provoca noi pedepse ale lui Dumnezeu. Sodomitii
au deschis o noua cale spre pacat, deci Dumnezeu a
luat o noua hotarare de a-i disciplina: El le-a trimis
foc din cer. 147 Aceiasi demoni care au inventat
pacatul sunt si promotorii acestuia, ingerii decazuti
au fost nu numai nascocitorii pacatului, dar
totodata sunt principalii intreprinzatori. Prin
urmare, aceste duhuri sunt numite „ispititorul", iar
pacatul „lucrarea Diavolului", indiferent cine o
comite - dupa cum creditul pentru planul unei case
este oferit arhitectului, chiar daca alti oameni
realizeaza constructia propriu-zisa. Cand faci pe
cineva sa pacatuiasca, tu iei slujba din mainile
Diavolului. Lasa-1 pe el sa faca acest lucru daca
poate, dar nu-i ingadui niciodata sa se foloseasca de
tine ca de un servitor. A ispiti pe cineva sa
pacatuiasca este mai rau decat a pacatui tu insuti.
Cei care ii ispitesc pe altii isi planteaza rautatea intr-
un pamant fertil si fac sa incolteasca o noua
samanta pentru Diavolul. A cultiva recolta de pacate
a Diavolului cu raul din inima ta demonstreaza ca
pacatul tau este intr-adevar mare. in mod deosebit
voi, parintilor, paziti-va de o fapta atat de hidoasa.
Ce altceva sunt daca nu niste demoni incarnati cei
care, prin propriul exemplu, isi invata copiii
catehismul Diavolului - sa jure, sa minta si sa bea?
Nu stii ce faci atunci cand ispitesti? iti voi spune eu.
Tu faci ceea ce nu poate fi dezlegat prin pocainta ta.
Tu iti contaminezi, prin pacat, familia si prietenii si ii
impingi sa se ascocieze multimii demonilor. S-ar
putea ca mai tarziu sa-ti vezi greseala si sa te intorci
de la calea ta rea. Dar ii poti forta, pe cei pe care i-ai
ratacit, sa lupte impotriva presiunii multimii pentru
a ajunge cu orice pret la Isus? Poti sa implori si sa
plangi, si chiar sa te prosternezi inaintea lor. Inima
ta poate fi franta, precum a lui Lameh, datorita
greutatii durerii tale. Dar, din nefericire, salvarea lor
nu este in mainile tale. Ce durere pentru sufletul tau
sa-i vezi indreptandu-se spre iad si sa stii ca tu le-ai
pricinuit caderea, si totusi sa nu-i poti chema
inapoi! Chiar si dupa moartea ta, s-ar putea ca
pacatele tale sa se perpetueze in cei ramasi,
generatie dupa generatie. Demonii sunt rai fara
incetare. ingerii cazuti riu sunt rai numai ocazional,
ci in mod voit si constant. Numele Diavolului, „cel
rau", denota natura lui josnica, dorinta lui de a rani
si hartui pe altii. El indruma sufletele spre pacat, nu
pentru ca ar gasi vreo placere sau ar avea vreun
profit din aceasta. El cunoaste prea mult pentru a
avea vreo bucurie reala sau pace in a pacatui. El stie
care-i va fi soarta si tremura la acest gand. Si totusi,
natura lui josnica il conduce fara mila. El este atat
de insetat de sangele sufletelor ca un caine turbat
dupa oi. Diferenta este ca in cele din urma, cainele
va cadea epuizat, in vreme ce Satan nu oboseste
niciodata in munca sa de macelar de suflete. Desi el
trudeste pentru nimicirea eterna a fiecarui suflet,
razbunarea Diavolului se indreapta mai ales spre
sfinti. Daca ar putea, ar nimici 59 intreaga turma a
lui Cristos, atat de mare este rautatea lui impotriva
lui Dumnezeu, pe Care il uraste cu o ura desavarsita.
Si deoarece nu-L poate ataca in mod direct, il
loveste prin sfintii Lui. El stie ca viata Lui este legata
de a lor. Daca chiar acum te hranesti in pasunile
verzi ale lui Dumnezeu si bei din fantana indurarii
Sale, fii atent: Satan
este gata de atac! EI stie ca slava pe care
Dumnezeu o primeste aici pe pamant este
determinata de binecuvantarile Sale. Prin urmare, el
se cazneste sa construiasca prin faptele lui rele un
sta vi Iar pentru a opri suvoiul indurarilor ce se
indreapta spre sfinti. Acesta este cel mai rau lucru
care poate fi spus despre acesti demoni. Ei il urasc
cu toata puterea pe Dumnezeu si, implicit, gloria
indurarii Sale. (a) Importanta intelegerii naturii
demonilor De ce trebuie sa cunoastem marimea
rautatii Diavolului? Printre altele, urmatoarele
lucruri imi vin in minte: (i) Pentm a declara vinovat
un pacatos plin de sine. Daca faptele bune ale unui
om se pot compara cu ale altora - adica, daca nu
sunt mai rele decat ale aproapelui sau - el crede ca
poate trece proba lui Dumnezeu. Pana ce Duhul
Sfant nu convinge un astfel de om de nevoia lui
dupa Cristos, el trebuie sa recunoasca inaintea lui
Dumnezeu ca toata neprihanirea lui nu este decat o
zdreanta. El si-ar putea intelege rautatea, daca ar
vedea cat de poluat este izvorul care o alimenteaza.
Ti-ai putea face o imagine a imensitatii rautatii
Satanei? Atunci iti poti forma o idee despre
capacitatea fiecarui om dc a face raul. Cel mai bun
om - cel mai sincer filantrop sau cruciat moral -
poseda in el aceeasi samanta a coruptiei, acelasi
potential de rautate ca Diavolul insusi. Daca inca nu
si-a aratat adevarata stare, este datorita interventiei
harului lui Dumnezeu. Deoarece, atata vreme cat nu
devii o noua faptura in Cristos, tu te inrudesti cu
Sarpele; samanta lui este in tine. Iar Diavolul nu
poate avea decat copii care sa-i semene. Omule
pacatos, daca aici pe pamant nu ai infatisarea
Satanei, fii sigur ca o vei avea in iad. Acolo flacarile
vor scoate la iveala adevarata ta stare. in cer, sfintii
vor fi asemenea ingerilor in ce priveste ravna,
dragostea si statornicia fata de Dumnezeu; in iad,
cei condamnati vor fi asemenea demonilor, atat in
ce priveste pacatul, cat si pedeapsa, inainte de a te
scuza, pretinzand „bunele intentii", sa stii urmatorul
lucru: daca inima ta este buna, atunci la fel este si a
Diavolului! Natura lui este rea si la fel este si a ta!
Defectele pe care tu le consideri mici si
nesemnificative sunt simptomele unei boli ce te va
distruge. Daca nu ici personal medicamentul
Evangheliei - sangele lui Cristos - vei muri lcpros.
Pacatul este o boala ereditara, care se agraveaza cu
varsta: un 149 pacatos tanar va fi un demon batran.
Si aceasta maladie intotdeauna se trasmite
urmatoarei generatii. (ii) Pentru a smeri un sfant
plin de sine. Omul sfant rascumparat de Cristos de
tanar are nevoie sa recunoasca rautatea inimii lui. El
poate obtine o imagine mai clara, uitandu-se in
oglinda naturii Diavolului. Pentru a intelege exact
semnificatia Crucii in viata ta, tu trebuie sa realizezi
ca esti la fel de dator fata de harul lui Dumnezeu ca
si cel mai rau dintre pacatosi. Cata vreme nu accepti
iertarea lui Cristos, sufletul tau se afla sub aceeasi
osanda ca si cel al lui luda. Daca tu nu ai pacatuit
atat de grav ca o alta persoana, aceasta nu
inseamna ca esti mai bun, ci ca Dumnezeu a fost
indurator fata de tine. Firea noastra veche (ale carei
ramasite nu vor fi indepartate complet pana in
vesnicie) are marca de „tradator" a Diavolului din
ziua in care ne-am nascut. Prin urmare, Dumnezeu
are tot dreptul sa ne zdrobeasca din cauza ei - dupa
cum noi distrugem un cuib de serpi veninosi, nu
pentru vreun rau pe care ni l-au facut, ci pentru ca
stim cat de periculosi sunt. Poti spune in mod cinstit
ca atunci cand Dumnezeu a venit la tine pentru
prima data, gandurile tale erau curate, iar intentiile
tale erau sfinte? Nu erai tu deja inarmat cu armele
razvratirii - un suflet lacom, o inima inselatoare, o
limba mincinoasa? Oh, da, tu aveai o fire complet
razvratita impotriva lui Dumnezeu. Ea sta ca un praf
de pusca, asteptand sa fie aprins! ingenuncheaza
smerit si multumeste Celui ce a trimis duhul si harul
Sau pentru a te opri, chiar atunci cand firea ta nu se
gandea la nimic altceva decat sa se razboiasca
impotriva lui Dumnezeu si a poruncilor Lui, (iii)
Pentru a descoperi planul Satanei in comiterea
pacatului. Unul din motivele pentru care suntem
convinsi atat de usor sa pacatuim este ca noi nu
intelegem scopul Satanei. Pacatuind, el se foloseste
de oameni, dupa cum generalii se folosesc de
soldati in lupta. Capitanii bat tobele pentru a-si gasi
voluntari, promitandu-le plata si recompense
tuturor celor ce se inscriu ca mercenari. Garantia
unor astfel de beneficii ii determina pe soldati sa
dea navala, fara sa se intrebe daca motivul
razboiului este cinstit. Satan te provoaca sa
pacatuiesti, facandu-ti promisiuni stralucite daca
intri in serviciul lui - putere, faima sau avere. Multe
suflete nechibzuite sunt castigate prin argumentele
lui iscusite si atatarea firii lor lacome. Putini se
intreaba: ,JDe ce este Diavolul atat de dornic sa
intru in armata lui?" Vrei sa-ti spun eu? Crezi ca
telul lui este binele tau? Nicidecum! Toate
aspiratiile sunt pentru el insusi. El il dusmaneste in
mod personal pe Dumnezeu si facandu-te sa
pacatuiesti te determina sa te asociezi 60 luptei lui.
Ceea ce el omite sa spuna este ca tu iti primejduiesti
sufletul pentru a-i proteja mandria si pofta. El
doarme linistit, in ciuda condamnarii tale sigure,
precum un general dement care-si trimite soldatii
intr-o misiune de sinucidere. Stiind aceasta, de ce
te-ai asocia cu Satan in lupta impotriva lui
Dumnezeu? El te trimite intr-o misiune periculoasa!
Acest Ioab sangeros te trimite sa mergi intr-un loc
de unde nimeni nu s-a intors viu. Daca stai acolo
unde tintesc gloantele lui Dumnezeu, esti un om
mort, pana ce nu depui armele si te predai imediat.
(b) Rautatea spirituala in cei sfinti: cauza si leacul
Aceste duhuri rele sunt principalii responsabili ai
rautatii spirituale a celor sfinti. Nici un pacat nu
poate fi comis fara sa aiba consecinte spirituale. Dar
unele pacate au un caracter „spiritual" mai puternic
decat altele. Doua feluri de pacate se remarca in
mod deosebit: (1) pacatele ascunse ale inimii; si (2)
pacatele direct corelate sufletului - idolatria,
mandria spirituala, ateismul, erezia si tot ce se
aseamana cu acestea. Pavel le numeste Jntinaciune
a duhului" si le separa de intinaciunea carnii (II Cor.
7.1). (i) Primul gen de rautate spirituala - pacatul in
inima. Cand duhul sau inima reprezinta scena pe
care joaca pacatul, acesta este un pacat spiritual;
astfel sunt gandurile necurate, sentimentele si
dorintele rele, care nu se concretizeaza in actiuni,
dar care fara indoiala sunt fapte reale ale omului
dinauntru. Satan este marele si nevazutul instigator
al fiecarui pacat launtric.
Cand gandurile si sentimentele care nu sunt
placute lui Dumnezeu te coplesesc, ce poti face? Nu
vrei sa judeci pe altii dar o faci; nu vrei sa pizmuiesti
- dar pizmuiesti. Cum poti lua aceste pietre
jignitoare si stanci de poticnire pe care Satan le
arunca in calea gandurilor tale si sa le folosesti
pentru a construi un monument pentru gloria
Tatalui? Mai ales prin doua mijloace:
supraveghindu-ti atent inima si rezistand cu
darzenie pacatelor ei. in primul rand,
supravegheaza-ti atent inima. Oare cum este primit
Satan cand vine cu aceste „duhuri ale rautatii" si te
roaga sa le accepti? Nu intreb daca astfel de oaspeti
au trecut pragul. Daca am avea capacitatea lui
Dumnezeu de a privi in inima omului, am putea
vedea cum cele mai rele pacate sunt starnite in
fiecare crestin. Noi stim ca ele au fost deja
raspandite pe pamantul inimilor noastre si stim si
de cine -Satan, semanatorul nemilos. Important
este daca va gasi in inimile noastre un teren fertil
sau daca, prin ganduri sfinte si rugaciuni arzatoare,
noi vom turna peste ele ulei si vom aprinde
chibritul, astfel incat sa fie arse-de un foc sfant. 151
Satan este perfid. Multi care s-ar fi dat inapoi de
groaza vazand pacatele spirituale manifestandu-se
in plina zi ca pofte trupesti, au fost inselati sa le
primeasca in camerele private ca pe niste oaspeti
de onoare. Ce membru cu vaza al Bisericii ar putea fi
vazut prin oras brat la brat cu o prostituata? Si
totusi, este posibil ca in locul tainic al inimii sa-si
consume in mod liber dorintele pentru o pofta
necurata. Cei mai multi dintre noi n-ar comite
niciodata vreo crima, dar oare de cate ori nu l-am
dus pe semenul nostru intr-o alee intunecata a
gandurilor noastre si acolo l-am lovit zdravan,
dorind sa ne razbunam. Crestine, tu trebuie sa
realizezi urmatorul lucru: cand gandurile rele si
necurate forteaza mintea ta, tu inca nu ai pacatuit.
Aceasta este lucrarea Diavolului! Dar daca tu le oferi
un scaun si incepi, in mod politicos, sa conversezi cu
ele, tu ai devenit complicele lor. In scurt timp tu le
vei oferi un sanctuar in inima ta. Hotararea ta - de a
nu ceda ispitei, pe care deja o intretii - nu-1
afecteaza nici pe Satan si nici dorintele carnii.
increderea ta trebuie sa se bazeze pe urmatorul
fapt: gandurile necurate nu pot sta acolo unde
domneste dragostea lui Cristos. Ele se afla intr-o
stare de panica, auzind conversatia ta cu Cristes,
asemenea unui criminal care a evadat si a realizat ca
a fost recunoscut. Si bine ar fi pentru ele sa faca
astfel, deoarece gandurile tale curate le vor nimici
dintr-o lovitura pe cele rele. Atat procesul, cat si
condamnarea, vor fi rapide. In al doilea rand,
opune-te cu darzenie pacatelor inimii, in felul acesta
aratandu-ti loialitatea fata de Dumnezeu. Trebuie sa
ne amintim in permanenta ca pacatele inimii sunt
ca celelalte pacate: „Gandul celui nebun nu este
decat pacat" (Pv. 24.9). Orice loc din iad este iad!
Pofta, invidia si uciderea cand sunt comise in inima
reprezinta pacate ca cele comise in afara. Astfel de
ganduri nu pot strabate mintea unui crestin fara sa
aiba consecinte serioase. Sufletul tau este locuinta
Duhului Sfant; el poseda intreaga ta inima. El este
gata sa plece cand vede ca ai cedat unele camere
poftelor Diavolului! Daca te bucuri de prezenta Lui,
marturiseste loialitatea ta fata de Cristos la prima
bataie a Diavolului, renuntand la orice gand care nu
s-a supus de bunavoie lui Dumnezeu. intelegi de ce
pacatele inimii pot fi mai rele decat cele comise in
trup? Inima si duhul sunt cu atat mai rele cu cat
sunt implicate in orice fapta pacatoasa. Si cu cat
inima si duhul sunt implicate in orice lucrare sfanta
cu atat exista mai multa bunatate in ele - desi s-ar
putea ca oamenii sa nu gandeasca astfel. in ochii lui
Cristos, cei doi banuti ai vaduvei erau cel mai bun
dar. De ce? Nu pentru ca ceea ce a daruit ea a
depasit oferta celorlalti, ci pentru ca atitudinea
inimii ei a intrecut-o cu mult pe a lor! 152 Lasa-1 pe
Satan sa-ti dea tarcoale cu ideile lui stricate. Tu nu-i
poti opri suflarea, dupa cum nu poti stavili un
uragan ce se indreapta spre tarm. Dar poti sa-ti iei
unele masuri cand furtuna gandurilor rele se
apropie. Prima masura: sigileaza ferestrele inimii
tale cu rugaciune. Daca limba este asa de greu de
stapanit, ce poti spune despre mintea ta - unde
gandurile zboara precum un roi de albine dintr-un
stup distrus? Aici este secretul: pentru a-ti controla
gandurile, roaga-L pe Cristos sa-ti controleze inima.
Cat de des suspina David dupa acest lucru. El stia ca
nu-si putea conduce inima prin abilitatile si puterea
sa. Dar el avea fagaduinta lui Dumnezeu ca-1 va
ajuta; si o ai si tu, daca esti copilul Sau (Ps. 37.23;
Pv. 30.5). Cum te-ai simti tu, ca parinte, sa vezi ca
apele involburate navalesc in casa, iar copilul tau
aflat in primejdie iti refuza ajutorul? Este ceea ce
trebuie sa simta Tatal nostru ceresc cand valurile
ispitei ameninta sa ne acopere, iar noi refuzam sa
ne agatam de fagaduinta Lui ca ne va ajuta. Cand
esti chemat Ia o lucrare ce te va aduce intr-un
contact mai strans cu lumea, decat de obicei, tu va
trebui sa te rogi mai mult si mai fierbinte. Iata locul
atacat de gandurile Satanei, asemenea unui roi de
lacuste. in primul rand, fii sigur ca implinesti slujba
lui Dumnezeu si nu pe a ta. Fagaduinta lui
Dumnezeu de a le proteja este conditionata.
„incredinfeaza-fi lucrarile in mana Domnului si iti
vor izbuti planurile" (Pv. 16.3). Nu incerca sa
stavilesti atacurile Satanei prin propria-ti putere.
Marturiseste lui Dumnezeu teama ta cu privire la
ceea ce s-ar putea intampla, daca El nu ar opri
aceste ganduri rele. Fa-L pe El cenzorul gandurilor
tale si nu vei avea de ce sa te ingrijorezi. Bratul
Diavolului nu este atat de lung incat sa te atinga
atunci cand prin rugaciune fierbinte te asezi la
umbra Celui Atotputernic. A doua masura: pune-ti o
garda puternica in jurul simturilor tale exterioare.
Satan zboara pe deasupra, cautand un loc de
poposire, cum ar fi ochii sau urechile tale, care-i
ofera un acces mai usor in omul tau launtric. Dupa
cum aerul statut polueaza totul in jurul lui, tot astfel
gandurile nesanatoase intineaza intreaga fiinta. Fii
sigur ca respiri aer curat! Cat despre ochii tai, tine-i
atintiti spre cer. Lucrurile atragatoare creeaza
ganduri pofticioase. Oare atunci lucrurile sfinte nu
vor da nastere Ia ganduri sfinte? A treia masura:
controleaza-ti zilnic inima. la-ti timp si reflecta in
fiecare zi asupra gandurilor ce au determinat
actiunile tale din acea zi. Un profesor nu-si cheama
clasa la disciplina, pentru ca apoi sa-si paraseasca
elevii pentru tot restul anului. Cat timp crezi ca ar
putea sa
62 stea elevii in bancile lor si sa se ocupe cu
lucruri folositoare? Zgomotele poznelor vor umple
curand coridoarele scolii. Inima ta tinde sa fie un
elev nestapanit. Multe din zgomotele!care
izbucnesc in fiinta ta (manie, invidie, nerabdare,
amaraciune, si toate celelalte) se datoreaza faptului
ca le-ai lasat la bunul lor plac. Mintea este scoala
trupului; inima este elevul. Fii atent la lectia care se
preda. Iata o cale rapida de a-ti verifica inima.
Gandurile tale sunt bune sau rele? Daca sunt bune,
ii acorzi credit lui Cristos? Daca sunt rele, esti gata
sa inlaturi acesti strengari obraznici? Daca da, atunci
tu arati ca aceste ganduri ale rautatii sunt mai mult
ale Satanei decat ale tale. in afara gandurilor rele,
mai sunt si altele pe care nu trebuie sa le primim
bine. Acestea sunt gandurile desarte, neserioase. Si
totusi tu poti sa nu le consideri condamnabile prin
ele insele, desi te retin de la ceva mai bun. Si cine
are timp de pierdut in aceasta viata? Precum apa
care se scurge pe langa moara, tot asa orice gand
care nu-ti foloseste in lucrarea lui Dumnezeu este
pierdut. Albina nu se va aseza pe o floare care nu
are nectar. Nici crestinul nu trebuie sa intretina un
gand care nu-i hraneste mintea. Nici gandurile bune
nu sunt impenetrabile falsificarii Satanei. De
exemplu, tu poti fi coplesit de vinovatia pacatelor
tale si sa plangi din toata inima inaintea lui
Dumnezeu. Si totusi, daca esti cuprins de remuscari,
esti in pericol sa-ti pierzi credinta in fagaduinta
glorioasa a lui Dumnezeu de mantuire prin harul
Sau. Sau poate gandurile tale se indreapta spre
nevoile familiei tale. Cu siguranta, a te preocupa de
nevoile familiei tale este conform Scripturii. Dar
daca aceasta responsabilitate te framanta prea
mult, incat tu uiti ca Dumnezeu este Cel ce-ti poarta
de grija, atunci tu demonstrezi din nou lipsa de
credinta. Noi suntem indemnati sa invatam si sa
observam intregul sfat al lui Dumnezeu. Ce folos vei
avea daca te vei indrepta doar spre una din
poruncile lui Dumnezeu, ca fiind favorita ta, daca le
neglijezi pe celelalte? Vei intampina aceeasi
dificultate ca persoana careia in urma unei operatii i
s-a restaurat fluxul sangvin intr-o vena mica, dar i s-
a spart un vas mare de sange. O astfel de neglijenta
il poate mutila pe un om, si, mai grav, il poate ucide.
Sufletul tau este foarte sensibil si este nevoie de
multa abilitate pentru a-i mentine echilibrul.
Pazeste-te de a te concentra numai la una sau doua
din poruncile lui Dumnezeu, astfel incat sa nu-ti mai
ramana timp si pentru celelalte. (ii) Al doilea gen de
rautate spirituala: pacatele cu privire la problemele
duhovnicesti. Pacatele pot fi clasificate ca pacate
spirituale datorita subiectului la care se refera.
Asemanator pacatelor comise in inima, 62 aceste
„nelegiuiri spirituale" intineaza mai mult omul
dinauntru decat cel din afara. Datorita lor, Satan se
bucura de mari succese. Pentru edificarea ta,
analizeaza urmatoarele doua, care sunt favoritele
lui: erori cu privire la principiile duhovnicesti si erori
manifestate in mandria spirituala. Sa discutam in
primul rand despre erorile cu privire la principiile
duhovnicesti. Satan a fost de fata cand s-a semanat
Evanghelia pentru prima oara, raspandindu-si
semintele in graul lui Cristos. Observa cat de des
trebuia sa smulga apostolul invataturile abatute ce
cresteau printre crestinii de la inceput. De ce oare
Satan persista in a perverti principiile lui
Dumnezeu? Pentru un singur lucru, Dumnezeu isi
glorifica adevarul mai presus de orice (Ps. 138.2). El
este mai scrupulos fata de el, decat fata de alte
lucrari ale Sale. Isus spunea: „Cerul si pamantul vor
trece, dar cuvintele Mele nu vor trece" (Mt. 24.35).
Dumnezeu poate crea oricand doreste o alta lume,
dar nu poate crea un alt adevar. Prin urmare, nu va
ceda niciodata din el macar o iota. Satan stie acest
lucru si cauta din toata inima sa desfigureze ceea ce
este atat de pretios pentru Dumnezeu. Trebuie sa
fie la fel de pretios si pentru noi. Cuvantul este
oglinda in care il vedem pe Cristos si, vazandu-L pe
El, suntem facuti asemenea Lui, prin Duhul Sfant.
Daca ochelarii sunt sparti, conceptia noastra despre
El va fi deformata, desi Cuvantul ni-L prezinta pe
Cristos in toata slava Lui. Atunci, tu vei putea vedea
ca Satan lupta nu numai impotriva lui Dumnezeu,
cand ataca adevarul, dar si impotriva sfintilor. Daca
el va reusi sa deformeze intelegerea lor, atunci el va
slabi - daca nu va distruge - puterea evlaviei in viata
lor. Apostolul asociaza puterea mintii si a trupului (II
Tim. 1.7). Noi suntem indemnati sa „dorim laptele
duhovnicesc si curat [al Cuvantului], pentru ca prin
el [noi] sa crestem..." (I Pet. 2.2). Precum laptele
diluat cu apa, Cuvantul amestecat cu eroare nu este
foarte hranitor. Orice eroare, indiferent cat de
inocenta ar parea, este un parazit. Dupa cum iedera
ce se impleteste in jurul unui pom ii slabeste
puterea, tot astfel eroarea slabeste puterea
adevarului. Sufletul care se hraneste cu un adevar
stricat nu poate creste sanatos. Pentru a folosi o
alta analogie, Pavel vorbeste despre credinciosi ca
fiind casatoriti cu Cristos. Cand tu accepti o eroare,
tu iei un strain si-1 pui in patul lui Cristos si astfel
comiti adulter spiritual. Unul din lucrurile grave ce
se poate spune despre adulter, consta in faptul ca el
intoarce inima celui care-1 accepta de la adevaratul
partener de casatorie. Gandurile si atentiile lui sunt
indreptate spre o legatura nelegitima, departe de
155 prima Iui dragoste. Noi vedem acest lucru
intamplandu-se in Biserica de azi, unde o grupare
imbratiseaza o anumita eroare doctrinala sau o
erezie distrugatoare si o sustine cu mai mult zel
decat adevarurile Evangheliei care-i conduc in
primul rand la Cristos. in acest caz, pierderea este
foarte mare, deoarece Cristos nu poate imparti
nicidecum o dragoste adevarata cu un suflet ce se
asociaza erorii. Cred ca acum iti dai seama ca
eroarea nu este un lucru inocent asa cum cred
multi. Ea nu numai ca rupe relatia omului sfant cu
Preaiubitul lui, dar ameninta si pacea Miresei -
Biserica. ,A"d" spune Pavel, „ca intre voi sunt
dezbinari; si in parte o cred, caci trebuie sa fie si
partide intre voi" (I Cor. 11.18, 19). De aici se
desprinde ca dezbinarile sunt bastarzii adulterului
cu eroarea. Cand crestinii umbla in adevar, ei de
asemenea umbla in unitate si dragoste; iar cand
umbla in minciuna, se va intampla tocmai invers.
Iata un cuvant de atentionare pentru toti cei ce-1
vor auzi - in special pentru cei ce se numesc ei insisi
crestini. Esti atat
de mandru incat sa crezi ca toata aceasta
discutie despre intinarea adevarului lui Dumnezeu
cu eroare nu este valabila si pentru tine? Daca da, in
ce situatie periculoasa te gasesti! Eroarea doctrinala
este boala timpului! Ce te face sa crezi ca tu esti
imun? Trebuie sa-ti spun ca este una din acele
afectiuni pentru care nu exista leac. Cu cat
acumulam mai multa cunostinta, si cu cat devenim
mai sofisticati in studiul credintei, cu atat trebuie sa
ne pazim mai bine de eroare! Apostolul Pavel se
simtea silit sa puncteze in mod repetat acest lucru.
Cu greu ar fi tinut o predica sau ar fi scris o scrisoare
fara sa-i avertizeze pe credinciosi sa se pazeasca de
astfel de lucruri care ar fi alterat Evanghelia. El
vedea indemnul lui ca fiind indispensabil pentru
sfintii din Galatia, Corint si Filipi. Oare am avansat
atat de mult astazi incat sa nu mai avem trebuinta
de indemnul lui? Satan nu a obosit in raspandirea
minciunilor lui; noi nu indraznim sa devenim niste
increzuti in legatura cu cautarea adevarului lui
Dumnezeu. Dar cum te vei pregati pentru un astfel
de lucru? In primul rand, fii sigur ca ai experimentat
o schimbare totala a inimii. Vezi daca inima ta a fost
pregatita corespunzator, astfel incat credinta ta in
Cristos sa prinda radacini si sa creasca. Atunci, ea va
inabusi eroarea de indata ce va rasari. Daca esti
ferm asezat in Cristos, vei fi pazit de erori grave. Nu
spun ca de toate, dar de un lucru sunt sigur -
eliberat de erori distrugatoare. A cunoaste un
adevar este ceva, dar a-1 cunoaste in intregime,
prin ungerea Duhului Sfant, este cu totul altceva.
Chiar si Diavolul il poate face pe primul; numai omul
sfant il poate face pe cel 63 de-al doilea. Ceea ce da
sufletului tau mujeasma cunostintei lui Cristos este
ungerea. Aceasta este ancora care te va tine pentru
ca vanturile dc „invataturi straine" (Evr. 13.9) sa nu
te poata abate de pe calea adevarului. Odata ce
inima ta a fost schimbata in intregime, rastigneste-ti
firea in fiecare zi. Voi avea suficient curaj sa spun ca
niciodata vreun om nu s-a transformat intr-un
eretic, decat daca la origine se afla firea. Si nici nu a
slujit poftelor carnii, daca n-ar fi fost mandria.
Crestine, daca poti rupe odata pentru totdeauna
angajamentul tau cu firea si devii un om liber in
Cristos, atunci adevarul va fi prietenul tau de
incredere. Totodata, studiaza cu credinciosie
Cuvantul lui Dumnezeu. Satan are obiceiul ca
inainte de a deschide urechile cuiva pentru o
doctrina falsa, sa i le inchida pentru a n-o auzi pe
cea adevarata. Ori de cate ori va putea, el il va
indeparta pe cel sfant de la Cuvantul lui Dumnezeu
si-i va vorbi de respingerea macar a unui adevar.
Dar cel care refuza adevarul unei invataturi pierde
binecuvantarea tuturor celorlalte. Pavel spunea
cum se poate intampla acest lucru: „isi vor intoarce
urechea de la adevar si se vor indrepta spre istorisiri
inchipuite" (II Tim. 4.3,4). Sa nu pretinzi ca vrei sa fii
condus spre adevar, daca nu te straduiesti sa
studiezi intregul Cuvant al lui Dumnezeu. Tu te
asemeni unui copil care spune ca vrea sa invete, si
totusi chiuleste. Un astfel de copil trebuie
disciplinat. Deoarece Tatii tau ceresc te iubeste. El
mai degraba te va aduce inapoi la Cuvant, cu rusine
si durere, decat sa te lase sa traiesti in minciunile
Satanei. Pe masura ce studiezi si te maturizezi,
pazeste-te de doctrinele noi. Nu te grabi sa accepti
tot ce auzi, chiar cand se spune de la amvon. Acum,
pot sa spun ca a respinge o doctrina numai pe
simplul motiv ca nu am auzit-o inainte este o
nebunie. Dar avem tot dreptul sa asteptam si sa
cercetam inainte de a o imbratisa. Cand auzi un
lucru nou cu privire la adevar, mergi la Dumnezeu in
rugaciune si cere-I sfatul. Cerceteaza Scripturile.
Discuta acest lucru cu pastorul tau si cu alti crestini,
pe a caror intelepciune si maturitate te poti baza.
Adevarul va rezista cercetarii. El este un fruct care
nu te raneste si nici nu te murdareste cand il ai in
mana. Dar eroarea, precum pestele, incepe sa
miroasa dupa cateva zile. Prin urmare, lasa ca ideile
noi sa se aseze, inainte de a te hrani cu ele. Doar nu
vrei sa-ti otravesti sufletul cu scrumbii stricate, cand
ai putea sa te infrupti din mana cereasca! A doua
eroare pe care Satan o seamana printre sfinti este
mandria. Mandria a fost'pacatul ce 1-a transformat
pe Satan dintr-un inger binecuvantat intr-un diavol
blestemat. Satan cunoaste mai bine decat oricine
157 puterea distrugatoare a mandriei. Asadar, este
de mirare ca o foloseste atat de des pentru a otravi
oamenii sfinti? Planul lui devine mai usor prin faptul
ca inima omului are o inclinatie spre mandrie.
Aceasta, precum lichiorul, te intoxica. De obicei, o
inghititura sau doua il fac pe om fara valoare pentru
Dumnezeu. Un lucru periculos pentru mandrie este
ca ea foloseste atat inclinatiile noastre bune, cat si
pe cele rele pentru a-si conduce carul. Pe de alta
parte, ea se asociaza altor pacate. De fapt, o
multime de pacate se vor osteni ca niste robi ziua si
noaptea, crezand ca sunt proprii lor stapani, cand
de fapt sunt servitorii mandriei. Priveste pe cineva
care insala, minte si asupreste pe altii. Care este
motivatia lui decat ca isi cauta un sprijin pentru a-si
mentine mandria? Si chiar mai rau decat faptul ca
se asociaza cu alte nelegiuiri. Aceasta mandrie
ticaloasa se va asocia si cu ceea ce este bun si chiar
cu poruncile lui Dumnezeu. Cand se intampla un
astfel de lucru, noi vedem o persoana plina de ravna
in rugaciune sau frecventand regulat Biserica si
crezand ca este un mare sfant. Dar in tot acest timp,
el slujeste mandriei, desi in aparenta lui Dumnezeu..
Mandria poate crea un sanctuar in cele mai sfinte
actiuni si se poate ascunde sub orice haina a virtutii.
Astfel, tu poti auzi ca cineva este foarte darnic cu
saracii si sa fii impresionat de mila lui. Si totusi,
mandria - nu compasiunea - poate fi motivul pentru
care el isi ofera banii atat de usor." Un altul ar putea
sa se opuna fiecarui lucru ce pare rau si sa fie
respectat ca un model de crestin. Si in tot acest
timp, mandria - nu convingerea sincera - sa fie
promotorul umblarii lui cu intelepciune. Acesta era
cazul fariseului, care isi etala evlavia si se lauda ca
nu era ca vamesul. Cristos ne-a aratat in putine
cuvinte ce simte El despre o astfel de mandrie! Din
cele doua tipuri ale mandriei, eu cred ca mandria
spirituala trebuie sa fie mult mai odioasa pentru
narile lui Dumnezeu, deoarece se afla mai sus decat
mandria fireasca. Viata unui crestin, ca crestin, este
superioara vietii unui om ca om. Si dupa cum omul
firesc se mandreste cu lucrurile pe care le are (adica
bogatie, onoare, frumusete), tot astfel crestinul este
determinat sa se ingamfe cand isi vede calitatile
duhovnicesti. Sunt trei zone pe care doresc sa le
explorez. in primul rand, mandria darurilor; in al
doilea rand, mandria harului; si in al treilea rand,
mandria datorata privilegiilor. in primul rand,
mandria darurilor. Prin daruri inteleg acele insusiri
duhovnicesti pe care Duhul Sfant le ofera crestinilor
pentru edificarea Trupului lui Cristos ca un intreg.
Apostolul ne prezinta o mare diversitate 64 de
daruri (I Cor. 12.4). Uita-te doar in jurul tau la
diferitele specii de plante si flori si-ti vei forma o
idee despre pasiunea lui Dumnezeu pentru
diversitate. El n-a fost mai putin creativ in ce
priveste personalitatea umana. Fiecare copil al lui
Dumnezeu este unic si important pentru
functionarea corespunzatoare a Trupului lui Cristos.
Dar cand se strecoara mandria, noi incepem sa
cream ierarhii printre frati si intre daruri. Aceasta
conduce in mod inevitabil la dispute si despartiri.
Satan stie acest lucru si se straduieste sa
pangareasca fiecare dar in parte cu mandrie.
Procedand astfel, el arunca doua pietre dintr-o
data. Cu una, el loveste unitatea Trupului; cu alta, el
il ologeste pe fiecare sfant. Luati in considerare
faptul ca mandria este motivul pentru care noi
facem atat de putin bine cu darurile noastre. Cand
apare mandria, noi ne rugam, predicam, mangaiem
sau consolam, mai degraba pentru ca oamenii sa
gandeasca bine despre noi, decat din pricina ca am
dori sa le facem bine altora. Noi ne asezam pe un
piedestal spiritual si, ca sa spunem asa, asteptam ca
cei pe care-i slujim sa jertfeasca pe altarul faptelor
noastre bune. Va aprecia Dumnezeu astfel de
eforturi? intr-un mod indirect, El ne-a spus ca nu-Si
va imparti slava Sa cu nimeni (Is. 48.11). Se poate ca
omul smerit sa-1 aiba langa el pe Satan pentru a i se
opune, dar omul mandru se va gasi intr-o situatie
mai rea. Dumnezeu insusi Se va afla acolo pentru a-i
sta impotriva. Daca te indoiesti de acest lucru,
citeste Cuvantul Lui: „[El] sta impotriva celor
mandri, dar celor smeriti le da har" (Iac. 4.6). De
asemenea, mandria noastra este motivul pentru
care primim atat de putina binecuvantare din
darurile altor crestini. Mandria ne umple cu ideea
automultumirii spirituale. Noi gandim ca suntem
prea buni (sau prea sfinti) pentru a avea nevoie de
ajutor din partea celorlalti sfinti. Noi socotim ca
prea putini predicatori sunt suficient de
„duhovnicesti" pentru a ne invata. Si daca vreunul
ne ofera vreun cuvant de corectie, noi ne astupam
urechile. Mandria ne face sa gandim in mod
nechibzuit: „Suntem bogati, ne-am imbogatit si nu
ducem lipsa de nimic" (Ap. 3.17). Vai de noi! Oare
cat va putea propasi un suflet daca el refuza cu tarie
hrana sanatoasa, stand in schimb in fata unui „vas
ales" al unei teorii rasunatoare? Dupa cum
alimentele simple sunt mai sanatoase pentru
trupurile noastre decat cele sofisticate, tot astfel o
dieta permanenta a adevarurilor simple si poruncile
lui Dumnezeu sunt mai bune pentru sufletul nostru
decat o adancime in supozitii teologice. Daca esti
printre cei care se supraestimeaza din punct de
vedere spiritual, ia aminte la aceasta: multi crestini
smeriti, foarte neinsemnati in ochii lumii, pot oferi
mult daca tu nu esti prea mandru pentru a primi
159 hrana duhovniceasca din mana lor.
intotdeauna, mandria distruge dragostea si-i separa
pe sfinti. Fara dragoste pentru toti fratii, noi vom fi
lipsiti de multe lucruri pe care Dumnezeu doreste sa
ni le ofere. Biblia spune ca fiecarui sfant i s-a
acordat un dar pentru a beneficia de el intregul
Trup al lui Cristos. Iata un cuvant pentru tine care
crezi ca darurile tale sunt mai neinsemnate fata de
ale celorlalte madulare ale Trupului: fii multumit cu
starea ta. Darurile deosebite il inalta pe cel sfant in
ochii oamenilor, dar il si ispitesc sa se mandreasca.
Nu-i invidia pe cei care au daruri deosebite;
dimpotriva, fie-ti mila si roaga-te pentru ei. Este
foarte greu pentru ei sa evite" greseala de a
considera ca harul lui Dumnezeu in ei este propria
lor lucrare. Tu ai un mare avantaj fata de ei,
deoarece tu ai ajutorul darurilor lor, dar nu si
tentatia mandriei lor. Iata acum cateva cuvinte de
avertizare pentru tine, cel caruia Dumnezeu i-a
oferit daruri mai bune si mai multe decat altui om.
Mandria vrea sa creasca acolo unde exista cele mai
bune daruri. Deci pazeste-te de mandrie! Singurul
lucru care te poate feri de ea este smerenia. Adu-ti
aminte cu cine lupti-- nelegiuirile spirituale. Slujba
lor este sa te inalte cat mai mult, pentru a-ti oferi o
cadere mai grea. Ele vor incerca sa te convinga de
faptul ca realizarile tale duhovnicesti sunt rezultatul
propriilor tale eforturi si ca meriti creditul lor.
Desigur tu stii ca acest lucru nu este adevarat! Daca
ai uitat, aminteste-ti cum erai inainte ca Duhul Sfant
sa vina la tine si sa-ti ofere darurile din camara lui
Dumnezeu. Cum poti sa te mandresti cu marinimia
altuia? Ai putea sa impresionezi alti oameni cu
darurile tale, dar nu pe Dumnezeu. El stie de unde
provin toate acestea. Acolo unde mandria
infloreste, Trupul lui Cristos sufera. Daca Dumnezeu
ti-ar fi daruit aceste daruri numai pentru propria-ti
placere sau edificare, atunci pacatul mandriei n-ar fi
fost atat de rau. Dar cand iti folosesti darurile
pentru a te inalta, atunci tu injosesti Trupul lui
Cristos. Darurile tale sunt necesare pentru
sanatatea intregului Trup, dar ele trebuie
administrate corespunzator. Tu trebuie sa recunosti
ca Cristos este Marele Doctor; tu esti numai
asistentul careI foloseste instrumentele si-I
implineste poruncile. Acolo unde creste mandria,
harul se ofileste. Iata un alt motiv pentru a fi smerit
daca ai daruri deosebite: orice gand de mandrie pe
care-1 intretii te costa o masura de har. Nu este loc
pentru amandoua in inima crestinului. intr-adevar,
cand harul si mandria se asaza la aceeasi masa,
mandria se arata lacoma, iar harul ramane flamand.
Pentru a-si satisface 64 apetitul, mandria trebuie sa
aiba ce este mai bun si mai mult din fiecare lucru.
Aceasta pofta lacoma iti va devora sufletul. Cand ar
trebui sa-L binecuvintezi pe Dumnezeu, te vei
aplauda pe tine insuti. Ea va nimici dragostea
crestina si te va face sa dispretuiesti partasia cu
ceilalti crestini. Te va indeparta de la recunoasterea
darurilor celorlalti, deoarece aceasta ar insemna sa
renunti Ia propria-ti slava. in ultimul rand, mandria
deterioreaza atat de mult gustul nostru, incat nu
vom putea savura nimic de la ceilalti. Acolo unde
domneste mandria, Dumnezeu pedepseste.
Dumnezeu nu va ingadui ca samanta mandriei sa
creasca in
gradina Sa, fara sa ia masuri pentru a o smulge.
El te poate lasa sa cazi intr-un pacat care te va umili
inaintea lui Dumnezeu si a oamenilor si te va forta
sa te intorci rusinat acasa. Sau ar putea sa
foloseasca un tepus in carne pentru a sparge
balonul mandriei tale. Daca mandria ta a pus in
primejdie onoarea Lui, asteapta-te sa simti nuiaua
corectiei lui Dumnezeu. in special va fi aplicata in
fiecare loc unde mandria a prins radacini. Ezechia
s:a umplut de mandrie datorita averii lui; Dumnezeu
i-a trims pe haldei pentru a-1 jefui. Iona s-a mandrit
cu curcubetele lui; Dumnezeu a trimis o molima
pentru a-1 nimici. Crezi tu ca El poate trece cu
vederea acest pacat in viata ta, cand a luat masuri
asa de drastice fata de ceilalti copii.ai Sai? Acolo
unde exista daruri, Dumnezeu verifica. Presupune
ca ti-a murit un prieten si te-a numit executorul
testamentului sau. Dar, in loc sa-i imparti averea
corespunzator instructiunilor lasate de el, tu iei
banii si ii pui in contul tau, apoi tu mergi prin oras
laudandu-te cu bogatia ta! Oare cat timp ii vei putea
prosti pe oameni cu falsa ta prosperitate? Mai
devreme sau mai tarziu, adevaratii mostenitori se
vor arata si vor lua nu numai ce este al lor, dar
probabil te vor da si in judecata. intr-un sens
duhovnicesc, tu esti numai executorul lui
Dumnezeu. El ti-a oferit daruri si ti-a dat instructiuni
precise cum sa le folosesti. Din moment ce ti-ai pus
in valoare intreaga mostenire, vei vedea ca nu mai
ai cu ce sa te mandresti. Sa nu uiti nici un moment
ca vei da socoteala pentru darurile lasate in grija ta.
Acum, poate ca nu tii ascunse darurile tale fata de
altii, dar servesti neobosit Biserica. Acest lucru pare
laudabil. Dar permite-mi sa te intreb: cine obtine
credit pentru actiunile tale? Presupune ca un om
care a fost numit executor testamentar a impartit
mostenirea dupa cum i s-a poruncit, dar a pretins ca
darurile veneau din partea lui. Nu-1 socotim noi un
hot si un inselator? Un suflet mandru care-si
insuseste faptele bune este asemenea unui hot. Si
ce este mai rau, el fura de la Dumnezeu insusi! 11 -
Crestinul in Armatura 161 Cum poti sti cand esti in
pericol de a comite pacatul mandriei cu privire la
darurile tale? Iata cateva semnale de atentionare:
Tu esti in pericol de a te mandri daca gazduiesti
gandurile cu privire la darurile tale cu o atitudine
subtila de automulfumire - intotdeauna scotandu-le
la suprafata pentru a le privi si admira. Un om
mandru este plin de dragoste fata de el insusi.
Persoana sa ii este la fel de scumpa ca lumina
ochiului. Subiectul si tema gandurilor lui se refera la
el si la faptul ca ce are el este mai bun decat ce au
altii. inainte de a protesta ca ai cazut vreodata in
mainile mandriei, lasa-ma sa-ti spun ca nimeni nu
este scutit de ea. Marele om sfant, Bernard,
marturisea ca in mijlocul unei predici, mandria i-ar fi
soptit in ureche: „Bravo, Bernard, bravo!" Cum
poate scapa crestinul de aceste ganduri de
supraestimare? Fugi de ele ca de un urs fioros. Nu
sta linistit sa asculti astfel de minciuni, caci atunci
Diavolul iti va ridica un monument cu darurile
oferite de Dumnezeu. Aminteste-ti zilnic cat de, slab
esti si cat de dependent de Dumnezeu pentru orice
dar desavarsit. Un alt indiciu ca esti prins in cursa
mandriei spirituale este invidia fata de darurile
altora. A tine separate inimile noastre si invidia este
la fel de greu ca a opri doi indragostiti sa se
intalneasca. Acesta este pacatul care a varsat sange
pentru prima data: invidia lui Cain a dat nastere
uciderii lui Abel. Invidia este un afront adus
caracterului si persoanei lui Dumnezeu. Cand
invidiezi, tu pui la indoiala dreptul lui Dumnezeu de
a-Si administra darurile asa cum crede El ca este mai
bine. De asemenea, tu daunezi bunatatii lui
Dumnezeu. Tu te manii ca Dumnezeu vrea sa
binecuvinteze si pe altcineva. Nu vrei ca Dumnezeu
sa fie bun? La fel de bine tu ai putea spune ca nu
vrei ca El sa fie Dumnezeu, deoarece El nu inceteaza
sa fie bun decat daca inceteaza sa fie Dumnezeu!
Cand invidia te provoaca sa subminezi darurile altor
crestini, tu de fapt il subminezi pe Dumnezeu care
le-a daruit. Invidia, ca si mama ei, mandria, este
cercetasul unei ostiri intregi de alte pacate. Acest
pacat mfirge inainte si pregateste scena pentru tot
soiul de pacate firesti. Saul, primul imparat al
Israelului, a cazut atat de jos, incat sa comploteze
uciderea celui care ii salvase imparatia. Din ziua in
care a auzit cantecul femeilor care il slaveau pe
David mai mult decat pe el insusi, el nu l-a putut
uita. Invidia a dat nastere urii, care l-a determinat sa
comploteze contra lui David. Mai tarziu, ce a facut
invidia in inima lui David, decat ca l-a facut s-o
pofteasca pe sotia lui Urie, soldatul lui de incredere,
si l-a condus printr-un sir de pofte, minciuni, adulter
si ucidere? Nici unul dintre 162 acestea nu ar fi fost
comise daca nu ar fi pornit de la acea apucatura
care a fost starnita: invidia. Acesta este un pacat
sangeros - pantecele in care se formeaza puii
tuturor pacatelor (Rom. 1.29). Prin urmare, de
vreme ce nu doresti sa-1 primesti pe Diavolul si
intreaga lui ostire, opu-ne-te pacatului mandriei.
Pentru a rezista acestui pacat, tu trebuie sa chemi
cerul in ajutor. Noi avem fagaduinta sigura ca
temelia harului nostru este mai puternica decat a
poftei noastre, dar numai daca luam Duhul Sfant de
partea noastra: „Duhul, pe care L-a pus Dumnezeu
sa locuiasca in noi, ne vrea cu gelozie pentru Sine.
Dar, in schimb, ne da un har si mai mare". (Iac. 4.5,
6). Nu provoca invidia sa lupte cu propria-ti
hotarare, tu nu esti suficient de puternic si de
destept pentru a castiga. Dar Dumnezeu iti poate da
mai mult har decat pacatul tau - mai multa umilinta
decat mandria pe care o ai. Daca esti suficient de
smerit pentru a cere harul Sau, El va fi convins ca tu
nu esti atat de mandru incat sa invidiezi darurile
oferite de El altora. Al doilea gen de mandrie
spirituala care creste ca neghina printre grau si pe
care Satan o foloseste pentru a-1 asalta pe crestin
este mandria harului. Darurile ne echipeaza sa
facem; harul ne echipeaza sa fim. Acum ne referim
la masura de har sau atributele evlavioase pe care
Dumnezeu le ofera unei persoane. Stim ca tot ce
detinem in aceasta viata este supus degradarii - tot
ce are sau face crestinul va fi atacat de acest vierme
al mandriei. De cele mai multe ori, mandria este
responsabila pentru petele usoare ivite in darurile
noastre, care sunt supuse pieirii. Ceea ce pastreaza
puritatea
harului nostru nu este natura lui, ci sarea
legamantului lui Dumnezeu. Pe ce cai un sfant poate
deveni mandru de harul ce locuieste in el? in primul
rand, sprijinindu-se pe puterea harului sau. A te
increde in puterea bunatatii tale inseamna mandrie
a duhului. in acest mod tu refuzi saracia in duh pe
care Cristos a laudat-o de atatea ori (Mt. 5). Noi
suntem chemati sa ne recunoastem saracia
spirituala si sa ne bazam pe El pentru orice nevoie.
Un astfel de om era Pavel. Lui nu-i era rusine sa
marturiseasca faptul ca Cristos ii purta povara:
,JDestoinicia noastra vine_ de la Dumnezeu" (II Cor.
3.5). Ce s-a intamplat cu Petru cand s-a laudat cu
puterea harului sau? „Chiar daca toti ar avea prilej
de poticnire, eu nu voi avea", s-a falit Petru (Mc.
14.29). El s-a crezut mai puternic in lupta cu
Diavolul, dar s-a poticnit chiar inainte de a iesi pe
poarta. in bunatatea Sa, Cristos l-a lasat pe Satan sa
nimiceasca darul lui Petru, pentru a-i putea arata
adevarata lui natura si sa-1 coboare din inaltimea
mandriei sale. 66 Roaga-te ca El sa se poarte la fel
de bland cu tine cand te vede ca urci scara
succeselor tale spirituale, jloab i-a spus lui David,
cand 1-a vazut falindu-se cu puterea imparatiei lui,
dorind sa faca un recensamant: „Domnul,
Dumnezeul tau, sa faca poporul de o suta de ori mai
mare... dar pentru ce vrea imparatul, domnul meu,
sa faca lucrul acesta?" (II Sam. 24.3). Se poate
mandri un grajdar cand incaleca pe calul stapanului
sau sau o gradina se poate fali pentru ca soarele
straluceste peste ea? N-ar trebui sa spunem si noi
despre fiecare dram de bunatate, ceea ce tanarul
spunea despre toporul lui: „Ah! domnul meu, era
imprumutat!"? (II imp. 6.5). Conteaza pe puterea
atributelor tale spirituale si te vei lenevi in slujba ta
pentru Cristos. Recunoscandu-ti slabiciunea, tu nu
te vei indeparta prea mult de El. Cand vei vedea ca
dulapul iti este gol si ca tot ce ai nevoie gasesti la El,
atunci vei apela mai des la El pentru provizii. Dar
daca un suflet gandeste ca isi poate purta de grija,
va spune: >yAm din belsug pentm multe zile. Sa se
roage sufletul indoielnic; credinta mea este tare. Cel
slab sa mearga la Dumnezeu pentru ajutor; pot sa-
mi port singur de grija". Ce stare trista, sa
presupunem ca nu mai avem nevoie clipa de clipa
de harul lui Dumnezeu care ne pastreaza!
Supraestimarea puterii bunatatii noastre nu numai
ca ne face sa refuzam ajutorul lui Dumnezeu, dar
totodata ne face incapatanati si aventurosi. Tu, cel
care te lauzi cu starea ta duhovniceasca, esti gata sa
intri in tot felul de situatii periculoase, pentru ca
apoi sa te falesti ca le poti manui. Tu crezi ca esti
atat de bine intemeiat pe adevar, incat o ceata de
eretici nu te-ar putea clinti. Tu vei merge acolo unde
nici un crestin nu ar trebui sa mearga, vei asculta
ceea ce nici un crestin nu trebuie sa asculte -
sustinand tot timpul ca desi altii l-ar putea trada pe
Cristos in astfel de imprejurari, tu nu o vei face. in
noaptea dinaintea rastignirii lui Cristos, Petru a
aratat aceeasi incredere prosteasca si stim cum a
cazut. Credinta i-ar fi fost distrusa daca Cristos nu l-
ar fi ajutat cu privirea Sa de dragoste. increderea
aroganta in puterea propriului tau har te va
determina sa-i judeci pe ceilalti crestini care se
recunosc slabi si acesta este cel mai grozav pacat.
,JDaca un om ar cadea deodata in vreo greseala",
spunea Pavel, „voi, care sunteti duhovnicesti, sa-1
ridicati cu duhul blandetii" (Gal. 6.1). Si daca te
intrebi de ce tocmai tu, care te consideri atat de
perfect, trebuie sa-1 ajuti pe fratele tau cazut, iata
un motiv bine intemeiat: „...Ia seama la tine insuti,
ca sa nu fii ispitit si tu". Dumnezeu te previne
impotriva supraestimatii spirituale. Ce-i face pe
oameni sa fie nemilosi cu cei saraci? Ei cred ca
niciodata nu vor 164 ajunge asa. Ce-i face pe
crestini sa-i judece aspru pe altii? Ei se incred prea
mult in bunatatea lor, gandind ca nu vor cadea
niciodata. Cand auzea de un pacat scandalos al
vreunei frate, Bernard obisnuia sa spuna: „El a cazut
astazi; maine m-as putea impotmoli eu". Oh, de-am
avea toti un astfel de duh de modestie! A doua cale
de a ne mandri cu starea noastra de har este sa ne
bizuim pe valoarea harului nostru - gandind ca
suntem destul de buni pentru a-L multumi pe
Dumnezeu. Scriptura numeste harul mostenit
„nepri-hanirea noastra proprie" si o asaza in
opozitie cu neprihanirea lui Cristos, care se mai
numeste „neprihanirea Iui Dumnezeu" (Rom. 10.3).
Cand ne incredem in propriul har, noi il punem mai
presus de harul lui Dumnezeu. Daca intr-adevar ar fi
superior, atunci un sfant ar putea spune cand
ajunge in cer: „Iata cetatea pe care am construit-o,
pe care harul meu a obtinut-o". Aceasta L-ar face pe
Dumnezeu chirias, iar creatura Sa ar fi stapanul!
Ridicol? Si totusi, aceasta este atitudinea pe care o
arboram cand dorim sa castigam aprobarea lui
Dumnezeu prin eforturile noastre. Cum mai indura,
cu rabdare, Dumnezeul universului, o astfel de
mandrie din partea creaturilor Sale! Daca intelegi
Cuvantul lui Dumnezeu, vei observa ca Dumnezeu a
randuit mantuirea noastra printr-o mejtoda mult
diferita decat de a lucra pentru ea. Este metoda
harului - dar niciodata a harului nostru. Dimpotriva,
este harul divin al lui Dumenzeu. Orice har mostenit
din noi isi are rolul lui si se alatura mantuirii (Evr.
6.9), dar nu ne-o procura. Aceasta este lucrarea lui
Cristos si numai a Lui. Cand Israel il astepta pe
Domnul pe Muntele Sinai, ei isi aveau limitele lor. in
afara lui Moise, nici un om nu avea voie sa urce pe
munte sa vorbeasca cu Dumnezeu. Ei nici macar nu
aveau voie sa-1 atinga, altfel ar fi murit. Aici este o
metafora spirituala referitoare la harul nostru.
Toate darurile ne sunt daruite pentru a spori in
lucrul lui Dumnezeu. Si nici unul nu este facut sa
provoace credinta ca temelie a acceptarii lui
Dumnezeu. Credinta - fara sa fie ingreunata de
fapte - este harul care trebuie sa ne infatiseze
inaintea lui Cristos pentru mantuire si curatire.
Aceasta doctrina a justificarii prin credinta si-a facut
mai multi dusmani decat orice alta invatatura din
Scriptura. intradevar, celelalte erori nu erau decat
niste vrajmasi ce se apropiau tiptil pentru a o
submina pe cea dintai. Cand Satan nu poate
ascunde acest adevar, el incearca sa submineze
aplicatia lui practica. Astfel, vezi crestini care
vorbesc despre justificarea prin credinta. Si totusi,
atitudinea si faptele lor contrazic marturisirea lor.
Precum Avraam, care a intrat la Agar, ei incearca sa
implineasca scopul lui Dumenzeu printr-un plan
firesc. Toate aceste 66
eforturi, desi par atat de nobile, sunt in realitate
de origine interioara, deoarece isi au radacinile in
mandrie. La origine, increderea in propriile tale
calitati este ceea ce te opreste de a lucra pentru
neprihanire. Tu continui sa te rogi mai fierbinte, sa
lucrezi pentru a fi un crestin mai bun, muncind sa ai
mai multa credinta. Tu starui sa-ti spui: „Eu pot face
acest lucru!" Dar, in curand, vei descoperi ca harul
tau este insuficient chiar si pentru cea mai
neinsemnata lucrare, iar bucuria va disparea cand
vor aparea lipsuri in indatoririle si darurile tale.
Limbajul mandriei tanjeste dupa legamantul
faptelor. Singura cale de a iesi din aceasta capcana
este de a lasa noul legamant sa taie legatura celui
vechi si sa recunosti ca harul lui Cristos este mai
presus de faptele Legii. Satan foloseste doua tipuri
de mandrie pentru a ne mentine increderea in
valoarea propriului nostru har. Pe una o numesc
mandrie binecrescuta; pe cealalta mandrie
laudaroasa. Mandria binecrescuta merge in varful
picioarelor, deghizata in smerenie. Acesta este
sufletul care plange si suspina datorita conditiei sale
vitrege, si totusi refuza sa fie mangaiat. Este
adevarat - nimeni dintre noi nu poate picta atat de
bine pacatele in negru, incat sa le justifice. Dar,
gandeste-te cat de mult desconsideri indurarea lui
Dumnezeu si meritul lui Cristos cand spui ca ele nu
sunt suficiente pentru a-ti procura iertarea! Nu poti
gasi o cale mai buna de a-ti demonstra simtamintele
fata de pacat decat ranindu-L pe Cristos? Nu vrei sa
fii dator lui Cristos pentru mantuirea ta sau esti prea
mandru pentru a cere iertarea Lui? Aceasta este o
mandrie teribila ca un cersetor sa flamanzeasca mai
degraba decat sa primeasca pomana din partea
unui om bogat, sau ca un criminal condamnat sa
aleaga mai degraba moartea, decat sa accepte
iertarea din mana unui judecator milos. Si iata ceva
mai rau - ca un suflet chinuit si pierind in pacat sa
respinga indurarea lui Dumnezeu si mana salvatoare
a lui Cristos. Dumnezeu spune ca nu este nici un
suflet pe care El sa nu-1 poata salva. Daca tu
staruiesti in drumul tau estompat, tu il numesti
mincinos pe Dumnezeu. Tu ai fost inselat cand ai
crezut ca lacrimile tale te pot curati mai bine decat
sangele lui Cristos. Un alt tip de mandrie spirituala,
care arata ca tu esti dependent de valoarea harului
tau, este mandria laudaroasa. Aceasta se intalneste
cand inima se inalta in secret si-si spune: ,J>oate nu
sunt perfecta, dar cu siguranta sunt mai buna decat
cei mai multi crestini pe care ii cunosc". Fiecare
astfel de privire aruncata de ochiul sufletului este
pacatoasa -de fapt, idolatra. Ori de cate ori oferi
propriei neprihaniri o slujba interioara de inchinare
din partea increderii tale, aceasta este o mare 67
nelegiuire. Tu vrei sa deschizi poarta cerului cu
cheia veche, cand Dumnezeu a pus un lacat nou.
Daca intr-adevar esti crestin, tu trebuie sa recunosti
ca justificarea ta a fost un act de indurare. Tu ai fost
„socotit neprihanit fara plata, prin harul Sau, prin
rascumpararea care este in Cristos" (Rom. 3.24).
Fiind impacat, cui esti acum dator - bunatatii tale,
ascultarii tale, tie insuti - sau lui Cristos? Daca
Cristos nu te conduce in tot ce faci, cu siguranta vei
gasi usa harului inchisa pentru tine. „Neprihanirea
lui Dumnezeu [este] descoperita prin credinta care
duce la credinta... [Caci] cel neprihanit va trai prin
credinta" (Rom. 1.17). Noi nu numai ca suntem
adusi la viata prin Cristos, dar si traim prin Cristos.
Calea cerului este pavata de la un capat la altul cu
har si indurare. De ce Dumnezeu este asa de
insistent ca noi sa folosim harul Lui si nu pe al
nostru? Deoarece El stie ca harul nostru nu se
potriveste. Adevarul este acesta: increderea in
propriul nostru har aduce doar necaz si durere in
inima; increderea in harul lui Dumnezeu aduce pace
si bucurie vesnica. in primul rand, increderea in
propria noastra bunatate va aduce, eventual,
distrugerea acesteia. Harul mostenit este slab.
Forteaza-1 sa suporte jugul Legii, si mai devreme
sau mai tarziu se va prabusi langa drum, fara a
putea trage povara firii tale vechi. Ceea ce ai nevoie
este jugul lui Cristos. Dar tu nu-1 poti lua pana ce
nu-1 indepartezi pe cel care te inahma la fapte. Cum
se face acest lucru? Renuntand la orice asteptare
din partea ta. Daca esti unul care sustii de ani de zile
ca esti crestin, dar vezi putin rod in viata ta, probabil
ca ar trebui sa sapi adanc pana la radacina
marturisirii tale si sa afli daca nu cumva samanta pe
care ai semanat-o a crescut in pamantul sterp al
legalismului. Daca este asa, smulge-o indata si
planteaza din nou sufletul tau intr-un camp fertil -
indurarea lui Dumnezeu. David marturisea cum a
prosperat el in vreme ce unii care erau bogati si
renumiti s-au ofilit si au murit pe neasteptate:
,Jata", spunea el, „omul care nu lua ca ocrotitor pe
Dumnezeu, ci se incredea in bogatiile lui cele mari...
dar eu sunt in Casa lui Dumnezeu ca un maslin
verde, ma incred in bunatatea lui Dumnezeu in veci
de veci" (Ps. 52.7, 8). Nu numai ca iti nimicesti
propriul har, cand il fortezi sa duca povara mantuirii
tale, dar totodata te privezi de adevarata mangaiere
care este in Cristos. Mangaierea Evangheliei provine
dintr-o radacina a Evangheliei, care este Cristos:
„Caci cei taiati imprejur suntem noi, care slujim lui
Dumnezeu, prin Duhul lui Dumnezeu, care ne lau
167 dam in Cristos Isus, si care nu ne punem
increderea in lucrurile pamantesti" (Fii. 3.3). Primul
pas pentru a primi mangaierea Evangheliei este de a
indeparta toate sursele de mangaiere ce vin din
partea noastra. Un medic cere pacientului sau sa
inceteze dc a mai merge la orice alt doctor care s-a
interesat de sanatatea lui si sa aiba incredere in
tratamentul lui. Ca medic al sufletului tau. Duhul
Sfant cere acestuia sa indeparteze toti vechii
practicanti - orice lucrare, orice alta cale de
supunere - si sa se sprijine numai pe El. Oare
sufletul tau striga cu toata puterea pentru pacea
interioara? Atunci verifica si vezi care este vasul de
unde iti tragi mangaierea. Daca este vasul
multumirii de sine, sursa este limitata si curand se
va termina. Daca este amestecat sau diluat, nu este
foarte hranitor. Mai presus de toate, este furat
atunci cand pretinzi ca iti apartine si nu recunosti ca
este un dar de la Dumnezeu pentru tine. Acum, cata
mangaiere poti gasi in bunurile pe care le-ai furat?
Si cata nebunie sa faci pe hotul cand Tatal tau are
atatea lucruri mult mai bune de oferit decat ai
putea fura tu intr-o viata! Ce inselator iscusit este
Satan - care ne determina sa fim dornici de a fura,
dar prea mandri pentru a cere indurarea din mana
lui Dumnezeu.
Al treilea tip de mandrie spirituala este mandria
privilegiilor. Acesta este al treilea gen de mandrie
pe care duhurile rele il folosesc pentru a-1
determina pe crestin sa se mandreasca. Pentru
realizarea scopurilor lor, aceste trei tipuri de
privilegii sunt cele mai folosite: privilegiul pozitiei
eminente, privilegiul persecutiei si privilegiul
binecuvantarii deosebite. Mandria pozitiei
eminente. Pentru a avea o inima smerita cand esti
intr-o pozitie inalta, aceasta presupune o masura
mare de har. Cristos a constatat un tip de mandrie
in cei 70 de ucenici pe care i-a trimis in misiune in
timpul lucrarii Sale pe pamant. Ei s-au intors din
calatoriile lor vadit impresionati de realizarile lor si
dornici de a raspandi vestea miracolelor pe care le-
au infaptuit. Domnul nostru a intervenit cu un
cuvant de avertizare, spunand: ,JVu va bucurati ca
duhurile va sunt supuse; ci bucurafi-va, mai
degraba, ca numele voastre sunt scrise in ceruri"
(Lc. 10.20). Cu alte cuvinte: ,f/u fiti orbiti de propria
slava, cand lucrarea voastra aduce roada, sau sa
credeti ca in vreun fel meritul faptelor voastre se
datoreaza voua. in iad vor fi suflete care vor spune:
«Doamne, Doamne... in Numele Tau [noi] am scos
afara draci» (Mt. 7.22). Prin urmare, apreciati-va nu
prin faptele pe care le-ati facut in numele Meu, ci
prin dovada harului Meu salvator in sufletele
voastre". 168 Mandria persecutiei. intr-adevar, a
suferi pentru adevarul lui Dumnezeu este un
privilegiu deosebit: „Caci cu privire la Cristos, voua
vi s-a dat harul nu numai sa credeti in El, ci sa si
patimiti pentru El" (Fii. 1.29). Credinta este un dar
deosebit; noi nu putem obtine cerul fara ea. Dar
perseverenta este mai buna, deoarece fara ea,
credinta nu ar tine mult si nici nu ar valora mult. Si
daca perseverenta este un lucru valoros in el insusi,
cu cat mai de pret trebuie sa fie ea atunci cand este
aplicata suferintei. Uneori, noi ne imaginam ca
martirii sunt oameni atat de evlaviosi, incat Satan
nu se poate atinge de ei. Dar atata vreme cat in
fiecare sfant exista cea mai firava suflare de viata,
Satan se va simti in largul lui sa incerce sa-i distruga
credinta. Cu cat este mai mare credinta, cu atat este
mai mare mania Satanei. Daca el nu poate opri un
fanatic de la suferinta pentru Cristos, atunci isi va
consuma energia incercand sa intineze, prin
mandrie, acest act de dragoste si supunere. Pentru
a ramane smerit cand Dumnezeu iti ingaduie
privilegiul persecutiei, scrie urmatoarele
avertismente pe tablita inimii tale: - ,JEu merit sa
sufar". Desi poate nu meriti sa suferi din partea
altor oameni, totusi nu poti spune ca nu meriti sa
suferi deloc. Oare nu pacatele tale L-au rastignit pe
cruce pe Mantuitorul? in afara de Cristos, nimeni n-
a suferit fara sa fi pacatuit, de aceea nimeni, in afara
de El, nu Se poate lauda cu suferinta. Noi trebuie sa
strigam impreuna cu Pavel: „in ce ma priveste,
departe de mine gandul sa ma laud cu altceva decat
cu crucea Domnului nostru Isus Cristos" (Gal. 6.14).
Martirul englez, John Careless, care a murit in
inchisoare pentru cauza lui Cristos, a facut aceasta
marturisire smerita: ^ceasta este o onoare atat de
mare, incat ingerilor nu le este permisa; de aceea.
Dumnezeu sa-mi ierte orice nemultumire". - ,£u pot
indura numai prin harul lui Dumnezeu". Cand esti
chemat sa suferi, oare este harul tau care te sustine
sau al lui Cristos? Cand esti chemat sa marturisesti
despre adevar, oare vorbesti de la tine sau sunt
cuvintele Lui? Si cum se intampla ca tu esti cel care
sufera si nu persecutorul? Tu datorezi totul lui
Dumnezeu! El nu iti este dator, chiar daca ai avea sa
oferi o mie de vieti! El te-ar fi putut lasa sa traiesti
singur si sa mori in poftele tale. El te-ar putea lasa
sii pieri spanzurat ca martir pentru cauza Diavolului
- pentru ucidere, viol sau alta crima odioasa. Sau Si-
ar putea retrage harul Lui si sa te lase sa dai piept tu
insuti cu prigonitorii tai. Cat timp crezi ca ai putea
rezista in prezenta lui Nebucadnetar fara puterea
sprijinitoare a lui Dumnezeu? Mai bine urmeaza
exemplul lui Stefan, care „s-a uitat tinta spre cer" (F.
A. 7.55). Daca pentru a trai 68 zilnic pentru Cristos
tu ai nevoie de puterea Duhului Sfant, cu cat mai
multa putere vei avea nevoie cand vei fi chemat sa
mori pentru El?- ,JDaca imi insusesc creditul pentru
suferinta, nu pot spune ca sufar pentru Cristos".
Ceea ce face dintr-un om un martir pentru
Dumnezeu nu este actul suferintei, ci atitudinea
inimii in suferinta. Tu poti sa-ti dai trupul sa fie ars,
dar daca stai in foc cu o inima mandra, atunci tu
mori pentru tine insuti - nu pentru Cristos! Daca
scopul tau secret este sa ridici un monument in
amintirea ta, astfel incat oamenii sa slaveasca
credinta si curajul tau multa vreme dupa ce mori,
atunci ofranda ta nu este acceptata de Domnul.
Dumnezeu nu va primi nici un dar oferit de o inima
mandra; El nu va refuza nici un dar oferit cu o mana
umila. Mandria binecuvantarii. Daca Satan sta la usa
persecutiei si ofera mandria drept consolare, poti fi
sigur ca tot el va fi sursa binecuvantarii, dand
nastere aceleiasi pofte. Cand Dumnezeu ofera mai
mult decat manifestarea obisnuita a dragostei Sale,
atunci inima crestinului este in pericol de a se
umfla, in secret, de mandrie. Deoarece pare ca
Dumnezeu ii acorda o atentie deosebita, el incepe
sa se considere copilul „favorit"; raspunsul potrivit
la binecuvantarile speciale ale lui Dumnezeu ar
trebui sa fie umilinta si un sentiment adanc de
dragoste si recunostinta. Daca, in vreun fel, inimile
noastre sunt impietrite de grijile acestei vieti, ele
trebuie sa se moaie in lumina dragostei Lui. Dar, ca
de obicei, Satan incearca sa zadarniceasca planul lui
Dumenzeu si el gaseste mandria ca fiind cea mai
simpla cale de a pata darul Sau. intr-adevar,
Dumnezeu ne face sa vedem inclinatia noastra spre
acest pacat al mandriei, cand poposeste pentru
scurta vreme la noi si ne ofera descoperiri
neobisnuite ale dragostei Sale. Mangaietorul
locuieste pentru totdeauna in sufletul celui sfant,
dar acest simtamant inviorator de bucurie in Duhul
Sfant vine si pleaca cu iuteala unei gazele. O scurta
clipire a cerului si o descoperire de dragoste in acest
moment invioreaza imediat duhul unui crestin
descurajat ce urca muntele unei datorii sau
incercari. Dar daca Domnul l-ar lasa sa-si
construiasca acolo un cort si sa traiasca sub
permanenta stralucire a aratarii bunatatii Sale, el ar
uita curand de unde provin toate acestea si ar
incepe sa creada
ca el a fost stapanul propriei mangaieri. Daca
apostolul Pavel a fost in pericolul de a cadea in
cursa arogantei spirituale dupa scurta lui revelatie -
iar Dumnezeu pentru a preveni acest lucru i-a dat
un tepus in came - nu crezi ca Satan este la fel de
dornic sa ne prinda si pe noi? Prin urmare, crestine,
daca a trebuit vreo 170 data sa veghezi, acum este
timpul - cand Dumnezeu te rasfata pe genunchii
dragostei Lui. Iata cateva precautii pe care le poti
lua: - Nu-ti masura harul dupa mangaierea ta.
Dumnezeu nu-ti trimite neaparat o masura
suplimentara de mangaiere ca o recompensa ca esti
bun. intr-adevar, astfel de descoperiri ale dragostei
lui poarta marturia adevarului harului Sau in tine,
dar nu vorbesc de masura harului tau mostenit.
Copilul plapand poate fi - si in general este - mai
alintat de parinti decat cel puternic. - Nu te lenevi
cand esti mangaiat. Dimpotriva, foloseste acest
timp de binecuvantare pentru a lucra mai mult
decat pana acum pentru Domnul. Manifestarile
dragostei lui Dumnezeu sunt pentru a ne echipa
pentru lucrarea noastra. A sta sub lumina
mangaierii lui este ceva; a merge mai departe in
puterea mangaierii Duhului este altceva. Cat de
nechibzuit este omul care isi petrece timpul
numarandu-si banii, fara sa-i investeasca niciodata;
ce intelept este cel care-si pune banii in valoare si
obtine dividende. Vorbind duhovniceste, cel care-si
aduna binecuvantarile va pierde ce are, in vreme ce
acela care le pune la lucru pentru Cristos isi va mari
proviziile de 5, 10 sau chiar de 100 de ori. - Sa nu
crezi ca tu esti sursa binecuvantarii tale. Aminteste-
ti ca tu depinzi de Dumnezeu pentru continua ta
pace si bucurie. Zambetul pe care l-ai avut ieri nu te
va face fericit astazi, dupa cum nici painea pe care ai
mancat-o nu te va tine satul, daca nu vei manca din
nou din ea. Tu vei avea nevoie in fiecare zi de dovezi
ale dragostei lui Dumnezeu pentru a fi satisfacut
mereu. Numai sa-Si ascunda fata pentru un
moment, si vei uita gustul si aspectul
binecuvantarilor pe care le-ai avut putin mai
devreme. Noi putem critica omul care, atunci cand
soarele ii bate in fereastra, incearca sa-i opreasca
stralucirea tragand jaluzelele. Dar noi suntem la fel
de nechibzuiti cand ne insusim bucuria prezenta,
apoi intoarcem spatele lui Dumnezeu, presupunand
ca avem tot ce ne trebuie. Tu poti simti caldura
soarelui numai cand stai sub razele lui; tu poti simti
binecuvantarea lui Dumnezeu numai cand ai fata
indreptata spre el. Binecuvantarea credinciosului
este asemenea manei lui Israel. Ea cade zilnic din
cer. Ni se spune ca Dumnezeu dadea mana
poporului Sau pentru a-1 „smeri" (Dt. 8.16). Sa nu
crezi ca i-a smerit deoarece a fost hrana omului
sarac, pentru ca, de fapt, ea era „hrana ingerilor"
(Ps. 78.25). Ci ceea ce ii tinea smeriti era modul in
care le era administrata. Dumnezeu tinea cheia
camarii lor. Ei erau fortati sa-L astepte si sa
recunoasca mereu ca El si numai El era sursa pentru
nevoile 69 lor. Dumnezeu ne ofera binecuvantarile
duhovnicesti in acelasi mod si pentru acelasi scop:
de a ne smeri. (c) Un ultim gand asupra rautatii
spirituale Satan isi incordeaza fiecare nerv pentru a
te arunca in nelegiuirile spirituale, mai presus de
orice altceva. Acestea iti impietresc cugetul si inima,
iti intuneca mintea. Daca vreodata vei fi distrus, va
fi din pricina acestor pacate. Celelalte pacate
pregatesc calea pentru pacatele spirituale. Prin
urmare, Satan te atrage intr-un pacat trupesc,
pentru ca in cele din urma, sa te aduca intr-un pacat
spiritual. Pacatele in trup paveaza drumul pacatelor
spirituale in doua moduri: in primul rand, sufletul
aruncat intr-un pacat trupesc este mult mai dispus
spre pacatul spiritual. Prin natura lui, orice pacat
impietreste inima: „pentru ca nici unul din voi sa nu
se impietreasca prin inselaciunea pacatului" (Evr.
3.13). Poate ca ai vazut capastrul calcat de copitele
cailor. Desi nu poti vedea cu un ochi firesc, pacatele
in trup au acelasi efect asupra inimii. Duhul Sfant al
lui Dumnezeu Se interpune, indemnand pacatosul
sa se lase de pacatele lui si sa vina la El pentru
iertare. El poate muia din nou inima. Dar daca
pacatosul se opune cu incapatanare si lasa ca aceste
pacate sa-i strabata inima, Dumnezeu il va lasa, in
cele din urma, prada poftelor sale. Aceasta
reprezinta a doua cale prin care pacatele in trup
pregatesc inima pentru pacatele spirituale. Cand
Dumnezeu isi retrage puterea de stapanire, Diavolul
are pregatit un pacat si detine si cheia. Daca
Dumnezeu iti lasa inima impietrita si nezdrobita,
acesta este un semn rau ca El nu intentioneaza sa
samene acolo samanta harului. Roaga-te ca nici
unul din aceste lucruri sa nu ti se intample. Si
pentru a te asigura ca nu ti se vor intampla, ai grija
sa nu respingi nici o oferta pe care El o face pentru a
coplesi inima ta. impietrirea lui Dumnezeu este o
consecinta a impietririi inimilor noastre. Desi ti-ai
putea pierde situatia materiala impotriva propriei
vointe, tu nu-ti poti pierde starea spirituala
impotriva vointei tale. Dumnezeu nu va impietri pe
nimeni, nici un osandit, decat daca el, in mod voit,
respinge harul Sau. Iata un gand plin de seriozitate:
daca intri in eternitate cu o inima impietrita,
nepocaita, nu trebuie sa condamni pe nimeni
altcineva, decat pe tine insuti. 5. Locul razboiului
(„in locurile inalte" sau „pentru lucruri ceresti") in
textul original, ultima fraza folosita in descrierea
marelui nostru dusman este, intr-o oarecare
masura, neclara. Majoritatea au tradus-o Jn locurile
inalte [adica, ceresti]", ca si cum apostolul ar fi dorit
sa 172 accentueze avantajul locului pe care-1 detine
dusmanul nostru, fiind mai sus decat noi. Si totusi,
unii traducatori, atat din vremuri mai vechi, cat si
cei moderni, nu folosesc expresia Jn locurile inalte",
ci „pentru lucmrile ceresti". Aceasta ar insemna ca
Pavel dorea, in esenta, sa spuna: „Noi nu ne luptam
pentru lucrurile mici si neinsemnate, ci pentru
lucrurile ceresti - de fapt, pentru cerul insusi!"
Datorita urmatoarelor motive, aceasta mi se pare a
fi interpretarea preferata. in primul rand, acelasi
cuvant este tradus prin „lucruri" si in alte pasaje din
Scriptura. El apare de aproximativ 20 de ori in Noul
Testament si niciodata nu este folosit pentru a
sugera un spatiu cosmic, ci intotdeauna pentru a
sugera
lucrurile cu adevarat ceresti si spirituale. Daca
ar fi insemnat loc, atunci ar fi sugerat un spatiu mai
presus de ceruri si, prin urmare, o zona in care
Diavolul nu are acces. in al doilea rand, care ar fi
scopul in accentuarea faptului ca Satan este situat
deasupra noastra? Daca stim ceva despre aceste
duhuri, este faptul ca, prin natura lor, ele sunt
„deasupra" noastra. Acest avantaj le este oferit de
faptul ca sunt creaturi imateriale - fara came si
oase. Dar daca interpretam cuvantul prin lucruri,
atunci aceasta da greutate tuturor descrierilor
facute anterior in studiul nostru. Acest lucru
inseamna ca noi luptam impotriva capeteniilor,
stapanirilor si duhurilor rautatii pentru cea mai
mare miza - pentru ceea ce lupta cerul insusi. Un
astfel de dusman si o astfel de miza ne atentioneaza
in modul cel mai serios despre faptul in care trebuie
sa ducem lupta. (a) Chemarea cereasca a celui sfant
Prin urmare, care este premisa lui Pavel? Foarte
simpla: ca noi suntem intr-o lupta pe viata si pe
moarte cu Satan insusi; toate sperantele noastre
sunt puse in cer. Cu alte cuvinte, scopul principal al
Satanei este de a-1 prada pe crestin de tot ce este
ceresc, care este tot una cu a-1 lasa sarac. Crestinul,
in aceasta calitate, este un strain pe pamant. Tot ce
are sau doreste este ceresc. Deci, orice se intampla
aici jos este diferit de natura lui sau adevarata
fericire si nu se interpune nici cu bucuria lui, nici cu
suferinta lui. ingramadeste toate bogatiile si
onorurile din lume asupra unui om - ele nu-1 vor
face crestin. ingramadeste-le asupra unui crestin -
ele nu-1 vor face un crestin mai bun. Din nou, ia-le
pe toate. Dezbracat de toate, el tot va fi crestin, si
poate unul mai bun. Satan poate produce putina
suferinta unui sfant sincer cand isi directioneaza
fortele impotriva lucrurilor exterioare, deoarece
pentru omul sfant acestea nu inseamna nimic in
comparatie cu averea lui spirituala. intr-adevar,
atacul Satanei asupra bunurilor pamantesti ale 70
crestinului nu-i produc acestuia mai mult rau decat
ar face-o un hot unui om, daca il dezbraca si apoi
incepe sa-i bata hainele ce le-a asezat gramada!
Atat de mult a triumfat harul in inima celui sfant,
incat l-a dezbracat de dorinta dupa lucrurile lumesti.
De aceea, prada pe care o asteapta Satan este
averea lui cereasca: natura lui, slujba lui si
sperantele lui. (i) Natura crestinului este cereasca,
el este nascut de sus. Dupa cum Cristos este
Domnul din ceruri, tot astfel intreaga lui spita este
cereasca. Sfintenia lui Cristos in tine ii aminteste
Satanei de starea lui de la inceput. El si-a pierdut
pentru totdeauna frumusetea sfinteniei si acum, ca
un adevarat renegat, el se straduieste sa o distruga
si in tine. Dumnezeu imprima imaginea sfinteniei Lui
pe sufletul tau. Ceea ce ne aseamana pe noi mai
mult cu Dumnezeu este acest atribut al frumusetii.
Cat de mult doreste El sa-Si vada chipul reflectat in
copiii Sai si adevaratii Lui copii dorind sa fie ca El!
Satan stie acest lucru si munceste fara incetare
pentru a mutila imaginea divina. Mariajul naturii
crestinului aduce rusine celui sfant si dispret asupra
lui Dumnezeu, datorita desfigurarii Lui. Nu merita sa
ne riscam viata si chiar pe urmasi impotriva acestui
vrajmas care ar putea anihila ceea ce ne face pe noi
asemenea lui Dumnezeu insusi? (ii) Slujba
crestinului este cereasca. Adica, Dumnezeu este
supraveghetorul nostru. Noi ne putem semana
samanta aici pe pamant, dar recolta va fi adunata in
cer. Aceasta mentine inimile si dorintele noastre
intr-un teren celest. In sens spiritual, picioarele
crestinului stau acolo unde alti oameni nu ajung nici
macar cu gandul. El calareste luna si este imbracat
cu soarele. El se uita in jos la oamenii firesti, precum
omul care se afla pe un deal inalt se uita la cei ce
traiesc in mlastina. in vreme ce el respira un aer
proaspat ceresc, ei se sufoca in ceata placerilor
trupesti. El stie ca o singura perla cereasca este
infinit mai valoroasa decat toate bunurile
pamantesti acumulate intr-o viata. Principala
preocupare a vietii unui om sfant este sa faca acele
lucruri care largesc imparatia cerurilor. El nu este
preocupat numai de pro-pria-i lucrare, dar isi
recruteaza si prietenii si semenii pentru a se asocia
slujbei lui vesnice. Acum, acest lucru alarmeaza
iadul. Ce! Nu se multumeste sa mearga numai el in
cer, ci, prin exemplul lui sfant si credinciosia sa,
incearca sa-i traga si pe altii? Aceasta il determina
pe leu sa mugeasca din vizuina lui. Cu siguranta, un
astfel de crestin va fi intampinat de Diavolul in
drumul sau, incercand sa-1 opreasca. (iii) Toate
sperantele crestinului sunt ceresti. El nu asteapta
satisfactii de durata de la nimic din ce poate oferi
lumea. intr-adevar, el s-ar 174 considera cea mai
nenorocita persoana care a trait vreodata daca
singura rasplata pe care o asteapta de la religia lui s-
ar rezuma la aceasta perioada a eternitatii. Nu, ceea
ce el anticipeaza este cerul si viata vesnica. Si desi
este atat de sarac incat nu are nici un cent la
dispozitia sa, totusi el se socoteste un mare
mostenitor, de parca ar fi copilul celui mai mare
print de pe pamant. Speranta este harul care ne
arata cum sa ne bucuram in asteptarea gloriei
promise. in cele mai grele timpuri, ea este langa noi.
Cand lucrurile sunt atat de rele, incat nu ne putem
imagina cum s-ar putea inrautati mai mult, speranta
ne indreapta privirile de la necazurile noastre
prezente spre bucuriile vesnice viitoare. Noi putem
zambi chiar in fata persecutorilor nostri, stiind ca in
scurt timp crucea va fi ridicata pentru totdeauna de
pe umerii nostri - iar coroanele pamantesti vor fi
laute de pe capul celor aflati in slujba Diavolului.
Atunci, toata bucuria lor va fi pierit, dar crestinul va
avea parte de o bucurie vesnica. intelegerea acestui
adevar umple crestinul cu o asa bucurie, incat el nu
va mai asculta minciunile Diavolului cu privire la
necredinciosia sau lipsa de preocupare a lui
Dumnezeu. inchizandu-si urechile la soaptele
Diavolului, el isi deschide inima fata de promisiunile
Cuvantului lui Dumnezeu si se odihneste in ele.
Atitudinea lui plina de pace il ingrijoreaza pe
Diavolul, care nu poate suporta sa vada pe omul
sfant navigand spre cer, plin de dulcea speranta a
stralucitei serbari ce va avea loc atunci cand va
ajunge in port. Deci, el starneste orice furtuna de
cate ori poate, sperand sa provoace naufragiul sau
macar sa-1 forteze pe cel neprihanit sa se tarasca
spre portul ceresc cu mainile goale. (b) O chemare
pentru care merita sa lupti
Considerand intensitatea atacului Satanei
asupra mostenirii noastre spirituale, vedem
necesitatea perseverentei celui sfant in lupta
impotriva Diavolului. Iata un cuvant de repros
pentru 4 categorii de persoane: (i) Pentru cei care
refuza sa lupte. Sunt multi care, in loc sa ia cerul cu
forta, il tin departe prin forta. De cate ori nu a
strigat Domnul pe strazi: „Pocaiti-va, caci imparatia
cerurilor este aproape!"? Si totusi, si astazi milioane
de oameni se indreapta nebuneste spre iad si nu vor
sa se intoarca. in mod benevol, ei refuza sa fie
numiti copiii lui Dumnezeu. Ei aleg placerile
pacatului si nu bogatiile cerului, preferand sa moara
in pacatele lor decat sa admita ca au nevoie de
iertarea lui Cristos. Ce mandrie prosteasca! O
paralela istorica ilustreaza nebunia unei astfel de
gandiri. Cato si Cezar erau dusmani de moarte. Cand
Cezar a ajuns la putere, Cato stia ca pentru a-si
cruta viata va trebui sa apeleze la mila rivalului sau.
Dar, decat sa se injoseasca astfel, el s-a sinucis. 71
Auzind aceasta, Cezar a strigat: „Oh, Cato, de cemi-
ai dispretuit onoarea de a-ti salva viata?" Oare nu
traiesc multi ca si cum ar dispretui onoarea lui
Cristos de a le salva sufletele? Ce alt motiv ai,
pacatosule, de respingi harul Sau? Oare iti repugna
cerul si fericirea? Poti spune in mod cinstit ca nu le
doresti? Atunci, de ce nu le accepti? Pentru
dragostea lui Dumnezeu, gandeste-te ce faci! Tu
lupti impotriva vietii vesnice si, facand astfel, tu te
consideri nedemn de ea (F. A. 13.46). (ii) Pentru cei
ce neglijeaza lupta. Tu ai fi foarte amarat sa vezi ca
cineva nu se bucura de mantuirea sufletului sau.
Dar unde este crestinul care prin eforturile sale isi
arata seriozitatea? Pentru cei mai multi, daca
dorinta le-ar aduce viata vesnica, atunci ei ar fi
fericiti sa intre pe portile cerului. Dar daca aceasta
inseamna lupta si credinta, ca tel principal, atunci ei
nu mai sunt asa de siguri. Prea multi oameni isi
irosesc viata, dorind ca drumul spre cer sa fie mai
usor, dar neavand dorinta de a se preocupa si a
cauta harul de care au nevoie pentru o astfel de
slujba. Ei au nevoie sa vada ca lupta pentru Domnul
promite o victorie sigura, in timp ce lupta impotriva
Lui este o garantie a infrangerii. Nenorocirea celor
condamnati va putea fi vazuta cand ei vor intelege
deplin ce au pierdut prin respingerea lui
Dumnezeu;, si cand isi vor aminti de lucrurile oferite
odata si care le-ar fi putut da viata vesnica, - iar
aceasta se va intampla prea tarziu - ei vor regreta ca
n-au avut o inima care sa primeasca oferta lui
Cristos. (iii) Pentru cei care doar pretind ca lupta.
Acum ma refer la acele persoane care fac mare caz
de religia lor, dar care in secret si-au intemeiat
inimile pe scopuri pamantesti. Ei pretind ca sunt
legati de cer, dar inimile lor sunt pline de fatarnicie.
Astfel de inselatori se aseamana cu uliul, care,
atunci cand zboara foarte sus, isi are ochiul atintit
asupra prazii de pe pamant. Fatarnicii au fost si vor
fi intotdeauna o parte a multimii ce se inghesuie in
Biserica si care se amesteca cu adevaratii sfinti ai lui
Dumnezeu. Vorbirea le este curata, slujba este
admirabila; dar inimile lor sunt inselatoare. Si ce
este cel mai grav, ei se insala singuri. Din greseala,
lumea ii poate numi sfinti, dar Cristos stie ca sunt
draci. Ce a spus El despre marele fatarnic Iuda? „Nu
v-am ales Eu pe voi cei doisprezece? Si totusi, unul
din voi este un drac" (Ioan 6.70). intr-adevar, dintre
toti dracii cel mai rau este cel pus in slujba - dracul
care predica, dracul care se roaga. Dumnezeu Si-a
aratat in mod repetat dizgratia cand asa-numitul
popor al Sau pangarea lucrurile sfinte 176 cu cele
lumesti, trecatoare. Dintre toti oamenii, Dumnezeu
il loveste cel mai puternic pe cela care poleieste
lucrurile nelegiuite si lumesti cu aparente sfinte.
Dumnezeu a facut o fagaduinta solemna: „imi voi
intoarce Fata impotriva omului acestuia, il voi face
un semn si de pomina, si-l voi nimici cu desavarsire
din mijlocul poporului Meu. Si veti sti ca Eu sunt
Domnul" (Ez. 14.8). (iv) Pentru cei care opresc pe
altii sa lupte. Printre hoti exista deseori un cercetas
care cauta sa vada unde este prada. El este creierul
fiecarei operatiuni ilicite, dar el nu-si risca niciodata
capul, comitand vreo crima. Diavolul foloseste
aceeasi tactica, urmarind umblarea crestinului,
unde se duce el, cu cine se asociaza, apoi alege cea
mai buna cale de a1 jefui de harul lui. Cand planul
este stabilit, el trimite pe altcineva sa-1 aduca la
indeplinire. Astfel, el a trimis la Iov pe prietenii si
chiar pe sotia sa, pentru a-1 ispiti; el a trimis la Iosif
pe sotia lui Potifar pentru a-1 momi. Prietene,
intreaba-te daca nu cumva i-ai facut si tu vreodata
Diavolului un astfel de serviciu. Ai vreun copil care-L
cauta sincer pe Dumnezeu, dar tu erai prea ocupat
sa-1 iei la Biserica sau sa-1 inveti caile Domnului?
Poate acum a crescut si nu mai are timp pentru
lucrurile lui Cristos. Sau poate sotia ta a fost plina de
entuziasm si credinta, dar duhul tau rece si
atitudinea nepasatoare au stins flacara ce ardea
odata atat de puternic. Cum crezi ca va suna
acuzatia ta cand te vei infatisa inaintea Scaunului de
Judecata? Nu a fost suficient ca L-ai respins tu insuti
pe Cristos; a trebuit sa-i intimidezi si pe cei care
doreau sa lupte in drumul lor spre cer! O ofensa
grozava, intr-adevar! Prin urmare, tu iti aduni manie
pentru ziua maniei! (Rom. 2.5). (c) Un avertisment
pentru cei ce doresc un premiu ceresc (i) Obtinand
lucruri pamantesti. Daca lupti pentru cer sau pentru
lucrurile ceresti, atunci tu ai o comportare sfanta,
chiar in actiunile tale laice. Ia-ti toate masurile de
precautie ca sa nu-ti indeplinesti slujba ca ceilalti
oameni din lume. Daca tu, in calitate de crestin, te
asociezi cailor lumii in alergarea ta dupa bunurile
materiale, aceasta va sacrifica doua lucruri
importante: slava lui Dumnezeu si fericirea
sufletului tau. Multi slujitori ai lui Dumnezeu au
renuntat la bogatie sau faima, deoarece pretul era
prea mare. Moise a lasat deoparte toate privilegiile
de la Curte, deoarece a refuzat sa fie numit fiul fiicei
lui Faraon. Avraam a refuzat daruri de la imparatul
Sodomei de teama ca cineva l-ar putea acuza de
lacomie sau propriu interes. Fiecare copil al lui
Dumnezeu trebuie sa fie constient de acest lucru. Sa
nu uiti niciodata: din tot ceea ce obtii pe 12 -
Crestinul in Armatura 71 pamant, nimic nu este de
valoare, decat slava lui Dumnezeu sau pacea mintii
tale.
Un adevarat sfant va fi plin de zel in
[problemele lui zilnice, dar toata energia si-o va
consuma pentru cer. in vreme ce mainile ii vor fi
ocupate cu lucrul lui, inima si mintea se vor inalta
spre subiecte mai inalte -cum sa-I placa lui
Dumnezeu, sa creasca in har, sa se bucure de mai
multa partasie cu Cristos. in schimb, omul firesc
petrece multe ore in magazinul lui si apoi merge
acasa si petrece jumatate de noapte, gandind cum
sa-si dezvolte afacerile. El transpira in magazinul lui,
dar se raceste in camaruta de mgaciune. Nici o
vreme nu este suficient de rea pentru a-1 tine
departe de lucrul lui, dar daca drumul spre biserica
este putin alunecos sau bate putin vantul, el isi
gaseste scuze pentru absenta de la serviciile
religioase. Nici un inconvenient nu este prea mare,
daca buzunarul lui devine mai gros, dar daca
predicatorul depaseste ora cu 1-2 minute, el
imediat se plange. Pe scurt, cand munceste are ochii
atintiti asupra lucrului sau; la Biserica, el isi tine
ochii pe ceas. Daca ceva din ce am spus pana acum
iti vorbeste, mergi degraba la Dumnezeu si roaga-L
sa-ti schimbe inima in intregime. (ii) Folosind lucruri
pamantesti. Poate ca ai un duh ceresc cand vrei sa
obtii lucrurile pamantesti. Dar ai tu acelasi duh cand
le folosesti? Luptatorul adevarat isi foloseste
situatia materiala pentru scopuri ceresti. Ce faci cu
rodul muncii tale? il folosesti pentru pantecul tau,
papagalii sau cainii tai - sau il imparti cu cel sarac?
Daca esti un membru deosebit al comunitatii tale,
cum iti folosesti influenta - pentru bine sau pentru
rau? Pentru scopuri egoiste sau altruiste? A te ruga
pentru „bunuri" fara sa ai un scop ceresc in minte
inseamna a fi aproape de idolatrie. Dragul meu
crestin, foloseste-ti averea pamanteasca cu o teama
sfanta, ca nu cumva pamantul sa pradeze cerul, si
bucuriile tale trecatoare sa puna in pericol
interesele tale vesnice. Dupa cum Iov isi sfintea
copiii, oferind jertfe cu gandul ca ei poate au
pacatuit, tot astfel crestinul trebuie sa sfinteasca
mereu, prin rugaciune, bunurile sale pamantesti. in
acest mod, el va fi eliberat din cursa lor. (iii)
Pastrand lucrurile pamantesti. Crestinul trebuie sa
arate aceeasi indiferenta in pastrarea bunurilor sale
pamantesti, ca cea manifestata in obtinerea lor.
Dumnezeu niciodata nu ne face stapani asupra unui
lucru, ci doar ne incredinteaza anumite lucruri.
Toate lucrurile vor fi lasate in urma cand El ne va
chema acasa. Daca El gaseste de cuviinta sa ni le
incredinteze pana atunci, noi il binecuvantam si ii
multumim pentru generozitatea Sa; si daca ni le ia
mai devreme, noi tot il binecuvantam. 178
Aducandu-L pe Moise la curtea lui Faraon,
Dumnezeu nicidecum nu a intentionat sa-1 lase
acolo in splendoarea oferita de lume. O inima
fireasca ar fi gandit ca Moise putea ajuta cel mai
bine poporul sau - aflat in robia egiptenilor
folosindu-si pozitia si puterea pentru a-1 influenta
pe imparat sau, probabil, aspirand la itron. Dar cand
Moise a renuntat la pozitia lui privilegiata, credinta
si renuntarea la sine au fost facute mai evidente.
Datorita acestei credinte supuse, Moise este
mentionat in chip deosebit in Noul Testament (Evr.
11.24, 25). Uneori, Dumnezeu ne ofera bunuri, nu
pentru a ne baza pe ele, ci pentru a face sa
sporeasca dragostea noastra fata de El. Oare Maria
n-ar fi putut face altceva mai bun cu pretiosul ei
untdelemn decat sa-L unga pe Domnul ei? Oare ce
firma ti-ar putea plati mai multe dividende durabile
decat atunci cand tu investesti bunurile tale pentru
cauza lui Cristos? Crestine, nu te tine strans de
bunurile materiale pe care tu le pretuiesti atat de
mult. Fii gata ca la un moment dat sa le arunci peste
bord, decat sa risti naufragiul credintei tale. Tu nu
poti lucra pentru bunurile ceresti daca mainile si
inima iti sunt impovarate cu cele pamantesti. Daca
poti salva ceva la sfarsit, acela este sufletul tau,
interesul tau pentru Cristos si cer. Chiar daca ti-ai
pierde toate lucrurile pamantesti, tu tot vei putea
spune alaturi de Iacov: „Am destul [toate lucrurile]"
(Gen. 33.11). (d) Nota practica — referitoare la
nebunia cautarii lucrurilor pamantesti (i) Lucrurile
pamantesti nu sunt neaparat necesare. Un lucru
este indispensabil numai cand nu poate fi inlocuit cu
un altul. Desi Satan deseori ne convinge de
contrariul, nu exista nimic din ceea ce sa dorim si pe
care Cristos sa nu ni-1 poata oferi, chiar daca
trebuie luat inapoi, in cer va fi lumina, dar nu soare;
o masa bogata, dar nu came; vesminte stralucite si
totusi nu haine. Nimic nu va lipsi - si totusi nici un
lucru de pe pamant, pe care noi il apreciem atat de
mult, nu se va gasi acolo. Dar pentru a fi rasplatit, tu
nu trebuie sa stai in asteptarea cerului. Aici tu ai
putea trece prin suferinte grele, ti-ai putea pierde
sanatatea. Dumnezeu iti va oferi mai multa
mangaiere decat daca ai fi fost sanatos. Ai putea fi
atat de neinsemnat pentru lume, incat nimeni sa nu
stie macar ca existi; cu toata acesta desconsiderare,
tu ai putea primi o apreciere deosebita in cer, prin
virtutea credintei tale. Tu poti fi atat de sarac, incat
sa nu ai un ban in buzunar; Dumnezeu te poate face
bogat in harul Sau. Aminteste-ti ce-i scria Pavel lui
Timotei: ,JZvlavia insotita de multumire este un
mare castig" (I Tim. 6.6). Presupune ca mori fara nici
un ban. Ce conteaza acest lucru? Dar presupune ca
mori far har! Cerul si lucurile ceresti nu pot fi
recompen 72 sate de altceva. Nu-i ingadui Satanei
sa te distraga cu jucarii. in timp ce te infasoara cu
amagirile lui, cealalta mana a lui este in tezaurul
tau, pentru a te jefui de ceea ce este de neinlocuit.
Este mult mai necesar sa fii mantuit, decat sa existi;
este mai bine sa nu existi, decat sa traiesti in iad. (ii)
Lucrurile pamantesti sunt nesigure. Indiferent cat
te-ai stradui sa obtii lucrurile materiale, succesul nu
iti este garantat. De mii de ani, oamenii s-au ocupat
de afaceri, si totusi nimeni nu a gasit o metoda "
sigura de imbogatire. Cat de putini renunta la
premiul loteriei lumesti! Cei mai multti raman doar
cu amintiri amare. Dar cat despre cer si lucrurile
ceresti, planul este infatisat clar in Biblie: „Si peste
toti cei ce vor umbla dupa dreptarul acesta... sa fie
pace...!" (Gal. 6.16). Daca cineva umbla dupa
lucrurile de sus si nu le obtine, aceasta se intampla
deoarece el nu a respectat cum a trebuit
instructiunile date de Dumnezeu.
Nu te astepta sa invingi, daca doresti in acelasi
timp si cerul si pacatele tale. Tu trebuie sa renunti la
unul din aceste doua lucruri. Daca tu nu renunti la
pacatele tale, Dumnezeu va trebui sa renunte la
tine. Daca doresti cerul, dar insisti sa-1 obtii prin
propria-ti neprihanire, tu nu-ti vei obtine premiul.
Tu te asemeni cu acea ruda a lui Rut, care dorea sa
cumpere pamantul lui Elimelec, dar nu ar fi vrut sa
se casatoreasca cu Rut, dupa cum cerea Legea (Rut.
4.2-4). Tot binele pe care-1 faci, toata osteneala ta
sunt apreciate, daca sunt acte de dragoste, care
urmeaza actului pocaintei. Dar daca tu le oferi ca
pret pentru a plati pentru cer, Dumnezeu nu are ce
discuta cu tine. Tu trebuie sa tratezi cu Cristos, si
numai cu El, sau vei pierde totul. Cum poti fi sigur ca
vei obtine cerul si viata vesnica? Cauta sa renunti la
poftele tale si la increderea in propria-ti
neprihanire. Apoi alearga la Cristos si marturiseste-I
nevoia ta de mantuire. Tanjeste dupa El mai mult
decat dupa viata insasi. El se afla deja la usa inimii
tale, cheman-du-te pe nume si a promis ca nu va
refuza pe nimeni care vine la El cu o inima pocaita.
Apoi, desi vei continua sa locuiesti pe pamant, viata
vesnica va fi sigura pentru tine, ca si cum tu deja ti-
ai stabilit resedinta in acea cetate sfanta. Ce trist ca
atat de putini doresc sa schimbe nadejdile lor false
din aceasta viata cu promisiunile cerului! Care poate
fi explicatia acestui lucru, decat marea necredinta
din partea oamenilor? Ei nu pot fi convinsi sa creada
ceea ce spune Scriptura. Fie ca Dumnezeu sa
deschida ochii acestei omeniri necredincioase,
pentru ca oamenii sa poata vedea ca lucrurile
duhovnicesti sunt o realitate si nu o fictiune. Ceea
ce poate face ca invizibilul sa fie vizibil pentru ei'
este credinta si numai credinta. 73 (iii) Lucrurile
pamantesti sunt nesigure. Desi poate ca Dumnezeu
te-a binecuvantat cu avere, tu poti fi bogat azi, iar
maine sarac. Tu poti fi sanatos cand mergi la
culcare, dar prins de junghiuri, boala sau moarte
inainte de zorii zilei. Poti sa-ti iei suficiente precautii
pentru a garanta ca nimic nu va nimici averea ta?
Poti deveni suficient de bogat incat sa-ti cumperi
sanatatea sau sa adaugi o zi la anii tai? Scriptura
compara populatia lumii cu un ocean. imparati si
conducatori stau pe acest ocean. Precum o corabie
pluteste pe valuri, tot astfel vietile lor plutesc pe
favorul multimii. Si ce siguranta exista cand se ridica
valurile? Pentru o vreme ei se vor inalta pana la
ceruri, pentru ca apoi sa se prabuseasca din nou.
David stia cat de nestatornice sunt preferintele
lumii: „imparatul este de zece ori mai mult al
nostru", spuneau barbatii lui Israel (II Sam. 19.43),
pentru ca in versetul urmator situatia sa se schimbe
complet: „A/o/ n-avem nici o parte cu David, nici o
mostenire cu fiul lui Isai!" (II Sam. 20.1, 2). Astfel,
David a fost inaltat si apoi coborat, aproape din
aceeasi suflare. Dar cerul este o imparatie care nu
se poate clatina. Cristos este o mostenire care nu se
schimba. Darurile si mangaierile Sale sunt ape
sigure care tasnesc in viata vesnica. Prepelitele, care
constituiau hrana israelitilor, s-au terminat curand,
dar Stanca din care s-a adapat credinta lor i-a urmat
pretutindeni. Aceasta stanca este Cristos. Tu ai
putea pierde orice mangaiere trecatoare, inclusiv
familia si prietenii, dar daca averea ta este in
Cristos, tu continui sa fii un om bogat. in cea mai
intunecata clipa, Cristos va veni la tine cu pace si cu
o promisiune: „A/i/ te teme de moarte sau demoni.
Eu voi sta langa tine pana iti vei da ultima suflare,
ingerii Mei asteapta impreuna cu Mine. Imediat ce
sufletul tau iti va parasi trupul, ei il vor lua in cer si-1
vor aseza la pieptul dragostei Mele. Apoi te voi
hrani cu acele bucurii vesnice pe care sangele Meu
le-a obtinut, iar dragostea Mea le-a desavaisit
pentru tine". (iv) Lucrurile pamantesti nu satisfac.
Indiferent cat de multe bunuri materiale vom avea,
niciodata nu va fi de ajuns. Deseori, averea unui om
ii provoaca nenorocire, dar niciodata multumire. Ce
nebunie sa crezi ca te-ar putea satisface vreodata!
Sufletele noastre sunt imateriale, ele nu vor putea fi
satisfacute cu placerile trecatoare ale carnii si
sangelui. Castigurile pamantesti pe care ne trudim
sa le obtinem sunt cu mult inferioare naturii omului.
Prin urmare, daca dorim sa fim binecuvantati,
trebuie sa ne uitam dincolo de ele - chiar la
Dumnezeu insusi, care este Tatal duhurilor. Bunurile
pe care Dumnezeu ingaduie sa le avem sunt
destinate nevoilor noastre, si nu propriei satisfactii.
A incerca sa storci din ele 181 ceva ce nu a fost pe
primul plan este un efort zadarnic. Ugerul unei vaci,
muls delicat, va da lapte bun, hranitor si inviorator.
Dar daca il strangi din ce in ce mai tare, el nu-ti va
da cantitati mai mari de lapte. Noi pierdem ceea ce
este bun in lucrurile pamantesti, asteptand prea
mult de la ele. Cei care incearca sa se
automultumeasca cu bunurile materiale gasesc
foarte putina satisfactie in ele. Toate frustrarile
noastre ar putea fi evitate cu usurinta daca ne-am
intoarce privirile de la aceste lucruri si am privi la
Cristos pentru fericire. Iata la ce te poti astepta
cand faci acest lucru: in primul rand, dispare toata
vinovatia pacatelor taie. Vinovatia afecteaza
intotdeauna bucuria noastra. Cand Cristos iti ia
pacatele, El iti ia si vinovatia. in al doilea rand, firea
ta este reinnoita si sfintita. in mod simplu, sfintenie
inseamna readucerea creaturii la starea de sanatate
pe care Dumnezeu a intentionat-o cand 1-a creat pe
om. Si cand este un om mai energic daca nu atunci
cand este sanatos? in al treilea rand, esti adoptat in
familia lui Dumnezeu. Desigur, aceasta nu poate
ajuta, dar te poate face fericit - sa fii un fiu sau o
fiica a unui imparat asa de mare. in al patrulea rand,
ai o mostenire vesnica impreuna cu Cristos. Noi nu
putem intelege ce inseamna acest lucru in termenii
bucuriei vesnice. Conceptiile noastre prezente cu
privire la cer sunt fata de cerul insusi asemenea
soarelui pictat de un artist fata de soarele insusi.
Dar noi putem sa ne incredem in promisiunea ca
ceea ce Dumnezeu a pregatit pentru noi este mai
presus de cel mai neobisnuit vis al nostru (is-. 64.4; I
Cor. 2.9). (e) Cuvant de incheiere referitor la
rasplata divina incearca sa afli pentru tine insuti
daca esti devotat lucrurilor ceresti sau celor
pamantesti. Nu le poti urmari pe amandoua.
Lucrurile pamantesti sunt asemenea gunoiului, care
nu numai ca nu hraneste, dar o privire indreptata
spre el iti taie toata pofta de mancare. Lucrurile
ceresti nu se potrivesc unui
astfel de om corupt. Numai atunci cand iti vii in
fire, precum fiul risipitor, poti discerne ca lucrurile
ceresti sunt mai bune. Atunci vei sti ca painea este
mai buna decat cojile si ca locuinta tatalui tau este
un loc mai placut decat sa stai cu porcii pe camp.
Daca vrei sa obtii cerul, tu trebuie sa-L ai pe Cristos,
care este totul in toti. Si daca-L obtii pe Cristos, tu
trebuie sa accepti lucrarea Lui, la fel de bine ca si
sacrificiul Lui. Fara sfintire, nu este fericire. Ia
intreaga oferta sau nu lua nimic. Cineva poate
compara sfintenia si fericirea cu cele doua surori,
Leea si Rahela. La suprafata, fericirea, precum
Rahela, 74 pare mai de dorit (chiar si o inima
fireasca se va indragosti de ea). Dar sfintenia,
precum Leea, este cea mai mare si poseda si ea o
frumusete deosebita, desi in aceasta viata pare
dezavantajata - ochii rosii de lacrimile pocaintei si
fata supusa zbarciturilor. Iata legea cerului: sora mai
tanara nu poate fi data inaintea celei mai in varsta.
Noi nu putem s-o dorim pe frumoasa Rahela - cerul
si fericirea - pana ce n-o imbratisam mai intai pe
Leea - sfintenia - cu toate indatoririle ce se cer, de
pocainta si umilire. Vei trai tu prin aceasta lege?
Casatoreste-te cu Cristos si harul Sau, decat sa
slujesti ispitelor prosperitatii si adversitatii. indura
caldura uneia si racoarea celeilalte. Daca vei avea
rabdare, in cele din urma ti se va da si sora cea mai
draguta. Aceasta este singura cale de a obtine
rasplata divina. CSI TI TOLUL 4 A TREIA
CONSIDERATIE: UN AL DOILEA INDEMN DE A FI
INARMAT I. INDEMNUL ST IMPLICATIA „De aceea,
luati toata armatura] lui Dumnezeu, ca sa va puteti
impotrivi in ziua cea rea, si sa ramaneti in picioare,
dupa ce veti fi biruit totul" (Ef. 6.13). in acest verset,
cuvintele apostolului: „luati toata armatura lui
Dumnezeu..."par sa repete indemnul sau din v. 11:
„imbracati-va cu toata armatura..." Fara indoiala, el
foloseste repetitia pentru a sublinia o idee. in
interventia pe care o face (v. 12), el da un raport
complet asupra puterii si rautatii Satanei si
dezvaluie planul sau diabolic impotriva sfintilor.
Acum el da alarma pentru lupta: „inarmati-va!
inarmafi-va!" dar daca privim versetul mai
indeaproape, vom descoperi un nou sens al acestui
adevar. in primul rand, vom discuta de ce apostolul
repeta indemnul asa de curand; in al doilea rand,
rezultatele care urmeaza: (1) „ca sa va puteti
impotrivi in ziua cea rea" - adica, sa puteti lupta; (2)
„si sa ramaneti in picioare, dupa ce veti fi biruit
totul"- adica, sa puteti invinge. PRIMA OBSERVATIE:
IMPLICATIILE UNUI INDEMN REPETAT Cand copilul
tau este suficient de mare pentru a traversa singur
strada, il trimiti afara facand un simplu gest cu
mana si dandu-i un indemn ocazional de a fi atent?
Desigur ca nu! Pentru siguranta lui, tu ii vei repeta
din nou si din nou tot ceea ce are nevoie sa stie.
Pavel stia prea bine toate pericolele pe care acesti
tineri crestini le-au intampinat; el dorea ca ei sa fi
fost preveniti si inarmati dinainte. Nevoia
imperioasa de a le reaminti - ,jmbracafi-va!" - vine
din adancul convingerii sale ca armatura lui
Dumnezeu era singura lor scapare. 184 Pavel se
asemana cu lucratorul care bate un cui in mod
corect, prin lovituri repetate si apoi se odihneste.
Prea multi predicatori se aseamana tamplarului
care, grabit sa-si termine treaba, foloseste pioneze
in loc de suruburi pentru a intari picioarele unui
scaun. intr-adevar, el isi va termina mai repede
lucrul, dar cata durabilitate va avea ceea ce a facut
el? Predicatorii nerabdatori, inainte de a-si expune
un ultim adevar, sunt gata sa se arunce asupra
altuia. Daca ar fi fost mai sensibili fata de enoriasii
sai, ei ar fi putut realiza ca atata vreme cat.adevarul
nu le strapungea mintea, ei nu puteau sa patrunda
in cugetele ascultatorilor. Cei mai multi dintre noi
au duhul impietrit. Noi trebuie sa avem adevarul
tintuit la locul lui prin lovituri repetate. Nu numai
atat, dar in general noi retinem mai usor adevarurile
mai simple si mai putin ornamentate cu idei
extravagante. intr-un magazin cu imbracaminte, eu
pot face mai usor o alegere daca vanzatorul imi
arata numai cateva lucruri din care pot alege. Daca
scoate totul din rafturi si le face gramada, atunci eu
sunt confuz, incapabil de ami fixa optiunea. A
intelege adanc un adevar fundamental este mai
bine decat a le auzi pe toate, fara a intelege
vreunul. ADEVARURI IMPERATIVE Un predicator nu
ar trebui sa se scuze pentru ca spune acelasi adevar
de mai multe ori. Pavel insusi spune: „Mfe nu-mi
este greu sa va scriu mereu aceleasi lucruri, iar voua
va este de folos" (Fii. 3.1). Trei feluri de adevaruri
trebuie predicate in mod regulat de la amvon. (a)
Adevaruri primare (fundamentale) Acestea sunt
adevarurile pe care oricine trebuie sa le stie si sa le
creada pentru mantuirea lui, adevarurile pe care se
sprijina intreaga greutate a invataturilor
crestinismului. Adevarurile fundamentale ale
Evangheliei sunt jaloanele care ne mentin in
siguranta intre limitele fixate de Dumnezeu.
Presupune ca bunicul tau a avut o bucata de
pamant pe care a ingrijit-o cu atentie. El statea
acolo cand se montau parii si-i putea desface legat
la ochi. Dar niciodata nu si-a gasit timp sa arate si
altora reperele. Cu timpul, au putrezit, au fost
smulsi sau distrusi. Acum bunicul a murit si ti-a lasat
tie pamantul. Dar un vecin rau pretinde ca este al
lui, si ca dovada a proprietatii, iti arata holdele pe
lan. Tu descoperi ca descrierea pamantului este
diferita. De vreme ce tu nu stii adevaratele limite
ale terenului tau, cum le vei putea apara la
judecata? Probabil ca vei sfarsi prin a-ti pierde
pamantul, deoarece nimeni nu ti-a spus unde se
termina partea ta si unde incepe cea a vecinului tau.
74 Paralela spirituala este urmatoarea: orice adevar
fundamental isi are vecinul lui rau (adica, erezia),
lovindu-l pe
acesta, dornic sa planteze rasadurile sale de
minciuni pe terenul sfant al Cuvantului lui
Dumnezeu si astfel inselandu-i pe sfinti. Si
adevaratul motiv pentru care duhul de erezie a
violat adevarul in ultimii ani este ca pastorii,
impreuna cu enoriasii lor, nu au umblat in limitele
Evangheliei si nu le-au facut cunoscut lor aceste
adevaruri fundamentale. Ca si in casele noastre, in
religia noastra avem si lucruri de valoare si lucruri
de mai mica insemnatate. Lucrurile valoroase sunt
minunate si de multe ori sporesc aprecierea noastra
fata de lucrurile de mica insemnatate, dar isi pierd
curand atractia, cand nevoile noastre acute nu sunt
satisfacute. Ce satisfactie iti ofera faptul ca cinezi
din vase de China, daca nu ai ce pune in ele? De ce
folos ti-ar fi o bluza de matase pe timp de iarna,
daca nu ai haina? (b) Adevaruri greu de insusit Un
pastor poate predica nu numai adevaruri
fundamentale, dar si acele adevaruri pe care le
observa ca sunt subminate mai frecvent de Satan.
Acestea sunt mai ales poruncile lui Dumnezeu cu
privire la problemele controversate ale crestinului,
referitoare la credinta si fapte. Pentru a cunoaste
care doctrine sunt mai disputate printre enoriasii
sai, un pastor trebuie sa-1 cerceteze pe fiecare
membru al congregatiei sale, cu aceeasi
perseverenta cu care abordeaza o carte din
biblioteca sa. Din tonul folosit de Pavel in scrisorile
sale, putem desprinde ca deseori el vizita Bisericile
tinere, cautand ereziile periculoase. Cand a
descoperit ca falsii apostoli se infiltrasera in Biserica
din Galatia si ca predicau din nou Legea, el a
prezentat iarasi adevarul Evangheliei cu privire la
justificarea prin credinta. Cand a auzit de disputele
si certurile dintre corinteni, oare ce a izvorat din
inima lui, decat acel indemn pretios la dragoste?
Dragul meu pastor, s-ar putea ca turma ta sa devina
uneori nerabdatoare si sa se planga de faptul ca o tii
prea mult in aceeasi pasune, predicand despre
acelasi pacat. Greseala este a lor, nu a ta, daca ei se
ratacesc ori de cate ori tu iti intorci spatele. Cine il
poate invinovati pe un caine care latra continuu, de
vreme ce lupul da mereu tarcoale stanii? , Daca
doresti sa fii tot mai mult asemenea lui Cristos, nu
te ruga pentru un predicator care sa vina cu noi
stiluri de expunere in fiecare duminica, ci roaga-te
pentru un om care sa aiba o invatatura sanatoasa si
care sa predice impotriva pacatului si pentru
adevar, fara a face compromisuri, pana cand
intreaga congregatie se va pocai si se va intoarce de
la calea sa rea. 75 (c) Adevaruri practice Aceste
adevaruri constituie „painea si sarea". Indiferent ce
se mai afla pe masa, ele trebuie sa fie nelipsite.
;Petru exprima astfel acest lucru: „De aceea voi fi
gata sa va aduc totdeauna aminte de lucrurile
acestea, macar ca le stiti" (II Pet. 1.12). El se referea
in mod deosebit la acele lucruri pe care noi trebuie
sa le stim pentru a trai in fiecare zi o viata
asemanatoare cu a lui Cristos. Nu trebuie sa te
plictisesti cand auzi predicandu-se adevarurile
practice. Cand un om isi pierde gustul pentru carne
si legume si la fiecare masa nu doreste nimic altceva
decat desert, noi stim ca s-a intamplat ceva grav cu
el. Ce trist ca cei din vremea noastra sunt atat de
bolnavi spiritual, incat si-au pierdut total apetitul si
nu mai vor altceva decat fraze mieroase si invataturi
dulci. Daca i-I iubesti pe Dumnezeu, iubeste
adevarul Lui! Primeste cu bucurie invataturile care
te echipeaza pentru slujba la care te-a chemat
Dumnezeu. Credinta si pocainta sunt bune doctrine
pe care merita sa le predici sau sa le asculti pana la
sfarsitul lumii. De asemenea, dupa cum tu te certi
cu pastorul tau ca predica mereu mesajul credintei
si al pocaintei, tu te poti certa si cu Dumnezeu ca a
facut un singur drum spre cer. Atat pruncii in
Cristos, cat si crestinii maturi au nevoie sa auda
acest adevar. Daca inima ti-ar fi fost smerita, iar
gustul duhovnicesc, vechile adevaruri ar fi fost
mereu noi pentru tine. in cer, izvorul bucuriei celor
sfinti va fi unul singur - Cristos. Si totusi, niciodata
nu scade. Dumnezeu este singurul subiect care
umple inimile lor si niciodata nu se plictisesc de el.
Si astfel va fi intreaga vesnicie. Si cum ne-am putea
satura aici pe pamant de ceva care vorbeste de
Dumnezeu si dragostea Sa? Spunand toate acestea,
permiteti-mi sa clarific un lucru. Nu scuz nici un
lucrator pe taramul Evangheliei, care isi imbraca
talentele in lenevie sau si le ingroapa in pamant, in
timp ce toata saptamana se joaca. Un astfel de
pastor nu are nimic de oferit enoriasilor sai in Ziua
Domnului, decat cateva felii mucegaite care au fost
framantate cu multi ani inainte. Aceasta nu este o
lucrare buna! Da, noi avem nevoie sa auzim vechile
adevaruri, dar aceasta nu inseamna ca nu trebuie sa
mai auzim si adevaruri noi. Daca pastorul nu
studiaza si nu se roaga pentru a-si spori cunostintele
si intelepciunea, el este cel mai rau hot din tot
orasul. Este de neiertat ca un om caruia i s-a
incredintat cresterea unui orfan sa-1 lase pe acesta
in starea lui jalnica, deoarece lui ii este prea lene sa
investeasca fondurile. Cu atat mai mult pentru un
pastor care nu-si dezvolta darurile sale, pe care le-
as numi starea Bisericii sale, si pe care ar trebui sa Ie
investeasca pentru binele sufletelor lor. Vai de omul
lui 187 Dumnezeu care isi petrece zilele in lucrari
fara valoare sau ocupat mai mult de modul in care
si-ar putea umple buzunarele decat sa adauge la
darurile enoriasilor sai! A DOUA OBSERVATIE:
NECESITATEA DE A-TI ANALIZA SI CORECTA
DARURILE A doua observatie privind indemnul
repetat al lui Pavel din Ef. 6.13 este preluata dintr-
un verb, care inseamna nu numai „a lua", dar si „a
lua din nou". Cu alte cuvinte, a recupera ceva ce s-a
pierdut sau a prelua o sarcina care a fost
abandonata pana in prezent. Considerand ceea ce
le-a scris Pavel la inceput crestinilor din Efes, putem
deduce ca el nu le spunea sa imbrace armatura lui
Dumnezeu printr-o marturisire de credinta. Ei
facusera deja acest lucru. Dimpotriva, Pavel ii
indemna sasi lege armatura mai strans in jurul
trupurilor lor, acolo unde se desfacuse, si sa repare
gaurile din darurile lor. 1. De ce darurile tale trebuie
mentinute in buna stare? Cine poarta armura pe
timp de pace? Ea este destinata celor ce lupta! Nu
gandi in mod simplist ca imbracandu-te cu
harul lui Dumnezeu iti vei inspaimanta
dusmanul si el va pleca. El nu este impresionat de
un spectacol de forta. Dimpotriva, fiecare
componenta a armaturii lui Dumnezeu va fi pe
trupul tau ca un steag care flutura inaintea Satanei.
Deci, nu este suficient sa o ai numai pentru
spectacol; tu trebuie sa o porti in orice loc bine
fixata. Satan nu te provoaca la o lupta de dispret;
acest razboi este pe viata si pe moarte. Daca nu ma
crezi, priveste ce le-a facut el in vremurile din urma
slujitorilor lui Dumnezeu. Luand-o cu mult inaintea
unui om sfant, el i-a lovit armatura pana cand harul
lui Dumnezeu in el era aproape de nerecunoscut. El
procedeaza astfel atunci cand il prinde nepregatit
pe omul sfant. iti amintesti ce i s-a intamplat lui
Iacov cand si-a desfacut cingatoarea adevarului si
sinceritatii si a folosit o inselatorie pentru a obtine
binecuvantarea tatalui sau? El a obtinut
binecuvantarea, dar si lui i s-a platit cu aceeasi
moneda cand Laban a schimbat-o pe Rahela cu
Leea. Gandes-te-te de cata suferinta ar fi fost scutit
daca si-ar fi pastrat intreaga armatura la locul ei! Ce
sa mai spun de David? Oh, ce lovitura a primit cand
si-a indepartat platosa neprihanirii (in problema cu
Urie)! El a primit o grea lovitura, fiind ranit in inima.
Si Iona, cand Dumnezeu a vrut sa-1 trimita la Ninive,
a fost surprins fara incaltaminte in picio;ire. Prin
aceasta inteleg ca lui ii 188 lipsea o pregatire a
mintii, pentru a raspunde la prima chemare. Apoi
bietul Ezechia. El avea coiful nadejdii strambat si
atat de gaurit, incat a strigat: „Nu-L voi vedea pe
Domnul... pe pamantul celor vii" (Is. 38.11). Chiar si
Avraam a avut momente de necredinta si indoiala
care au strecurat pete grave in caracterul sau. Acest
razboi este un holocaust spiritual. Ori tu distrugi
puterea Satanei in viata ta, imbracand toata
armatura lui Dumnezeu si tinand-o pe tine, ori Satan
te va distruge. Toti marii sfinti ai fiecarui secol au
fost incercati in flacarile ispitei. Si ele l-au distais pe
om, ori de cate ori Satan a gasit cea mai mica fisura
in darurile lui. Nu dispretui ceea ce istoria a
demonstrat de nenumarate ori ca este adevarat!
Satan se uita si asteapta; mai devreme sau mai
tarziu, el te va surprinde cu vreunul din darurile tale
lasate deoparte pentru moment. Atunci va ataca.
Aceasta clipa de lupta intensa este momentul in
care tu ai nevoie de toata fermitatea pentru a-ti
repara armatura - si a face totul dintr-o data! Nu
dispera: Cristos este un mester deosebit. El poate
innoi tot ce nu este bun in tine. 2. Cine sufera cand
darurile tale se diminueaza Cand harul tau este in
scadere, efectele negative depasesc situatia ta -
ajungand chiar la Dumnezeu. Haideti sa analizam
consecintele grave ale neglijarii starii tale spirituale,
(a) Tu ii faci rau lui Dumnezeu Slava lui Dumnezeu
depinde mai mult decat orice de darurile sfintilor
Sai. Nici chiar pacatele grave ale omenirii nu-L
discrediteaza asa de mult, cum se intampla cu
purtarea neglijenta a celui sfant. Cand oamenii din
lume isi folosesc talentele oferite lor de Dumnezeu
pentru a-si mari conturile, ei il jefuiesc numai de
untdelemnul, inul si lana Lui. Dar cand crestinul isi
neglijeaza darul sau sau il foloseste gresit, el fura
slava lui Dumnezeu! intr-adevar, a lasa slava lui
Dumnezeu sa se scurga prin fisurile darurilor tale
este un lucru foarte grav. Aceasta demonstreaza o
mare nepasare pentru voia Lui. El intentioneaza ca
slava Lui sa creasca prin atitudinile si faptele tale -
nu sa se diminueze! Presupune ca un om
incredinteaza unei persoane banii sai, iar altuia
copilul sau. Ce il va supara mai tare: ca a pierdut
banii, datorita administrarii gresite, sau ca isi
primeste copilul ranit? Harul este copilul lui
Dumnezeu in tine, noua creatie in Cristos. Daca
sufera vreun rau din cauza neglijentei tale, atunci
aceasta loveste mai adanc inima lui Dumnezeu,
decat atunci cand un pacatos ii face un rau lui
Dumnezeu, deoarece El n-a investit intr-un astfel de
om un dar atat de pretios ca cel oferit tie. 76 (b) Tu
le faci rau altor crestini Aceasta se intampla cand
neglijezi sa-ti repari armatura distrusa. Cand un
madular din trupul fizic sufera, intr-un fel toate
celelalte sufera impreuna cu el. Acelasi principiu
este valabil si pentru trupul duhovnicesc "(I Cor.
12.26). Cand noi ignoram poruncile lui Dumnezeu,
care intotdeauna are ca rezultat diminuarea harului,
prin aceasta aratam indiferenta noastra fata de toti
credinciosii. Ni se spune „sa ne iubim unii pe altii" (II
Ioan 5). Si cum aratam supunera fata de aceasta
porunca? In versetul urmator, Ioan spune: „Si
dragostea sta in vietuirea dupa poruncile Lui" (v. 6).
Relatia dintre har si pacat este una de tip cauza-
efect: ori de cate ori primul scade, inevitabil cel de-
al doilea creste. (c) Tu iti faci rau tie insuti Cand vezi
ca harul lui Dumnezeu ia in tine o intorsatura spre
rau, dar tu nu faci nimic pentru a indrepta lucrurile,
tu vei suferi datorita neglijentei tale. Un crestin in
declin este intotdeauna un crestin care se indoieste.
Harul tau este asemenea unui pom: atata vreme cat
este sanatos, el nu inceteaza sa creasca. Dar daca
incepe sa se usuce, tu stii ca ceva este in neregula.
Satan este gata sa. accentueze primele semne de
indoiala. Slabirea pozitiei tale te face mai susceptibil
minciunilor lui. Iata ce-ti spune el: „Daca ai fi un
crestin adevarat, ai li in continua crestere. Sfintii
merg din putere in putere; dar tu mergi din putere
in slabiciune! Tu spui ca esti mantuit. Atunci de ce
te-ai indepartat asa de mult de Dumnezeu fata de
ziua in care ai fost mantuit?" Totusi, minciunile
Satanei contin un adevar. Cand darurile tale sunt in
declin, tu chiar te simti departe de Dumnezeu si cer;
tu chiar te intrebi daca ai fost salvat cu adevarat.
Imagineaza-ti ca ai o avere, deoarece ti s-a dat in
custodie un copil, si ca moartea lui ar insemna
pierderea averii. Nam nici o indoiala ca acel copil va
fi bine ingrijit. Nu-1 vei scapa nici o clipa din ochi, si
cea mai usoara durere de cap pe care ar avea-o te-
ar determina sa alergi dupa doctor. Singura noastra
pretentie la mostenirea cereasca este copilul
harului care vine sa locuiasca cu noi atunci cand
il acceptam pe Cristos ca Salvator si Domn. Deci,
cand acest „copil al harului" este bolnav sau slabit,
ar trebui sa folosim orice metoda pentru a-1
vindeca. Daca harul lui Dumnezeu in tine este
bolnav, tu vei gasi putina bucurie in viata, cea
prezenta sau cea viitoare. O persoana care sufera
de o boala cronica nu gaseste nici o placere in ceea
ce face. Mancarea lui este fara gust; el doarme pe
apucate; nu are energie pentru lucru sau distractie.
Daca imaginea lui Cristos in tine s-a sters, tu esti un
bolnav cronic. Tu nu vei gusta dulceata promisiunii,
nici nu te vei bucura de 190 odihna care se gaseste
in El. Tu vei schiopata in orice lucrare, intreban-du-
te daca vei avea puterea necesara pentru a o
indeplini. Tot timpul inima ta neconsolata va plange
sub povara pe care i-o dai. Ce trist ca deseori
neglijenta noastra il avantajeaza pe Satan! Prin
nepasarea noastra spirituala noi punem o dovada in
mana lui si un argument in gura lui pe care le
foloseste pentru a pune la indoiala mantuirea
noastra. Dar ce dulce este promisiunea pentru
credinta noastra, cand ea este activa si viguroasa!
Ce usor este jugul, cand crestinul nu este ros de
vina, nici puterea lui slabita de harul in declin! Cand
te afli intr-o buna relatie cu Cristos, atat tu. cat si
fratii si surorile tale in Cristos sunt in beneficiu, iar
Tatal tau ceresc este glorificat. 3. Cum sa cunosti
daca harul tau este sau nu in scadere Dupa ce am
aratat mai sus de ce crestinul trebuie sa-si dea toate
silintele-pentru a restaura harul sau aflat in declin,
ar fi indicat sa oferim acum un mijloc pentru
depistarea timpurie a acestei boli. Ca in majoritatea
bolilor, cu cat indepartezi mai repede cauza, cu atat
mai repede o poti trata. (a.) Simptome false inainte
de a ne ocupa de cauza, permite-mi sa te avertizez
referitor la unele simptome false care te pot
determina in mod gresit sa crezi ca harul tau este in
scadere. (i) O sensibilitate sporita fata de pacat.
Crestine, nu este neaparat necesar sa crezi ca harul
tau a scazut, daca sensibilitatea ta fata de pacat s-a
accentuat. Aceasta greseala ii provoaca deseori unui
sfant mari suferinte. Dintr-o data el devine
constient de mandrie, fatarnicie sau alte pacate,
care par sa tasneasca dinauntrul fiintei sale. El este
ingrozit la vederea unui astfel de pacat. Satan
planteaza vinovatia si foarte curand, cel sfant este
aproape coplesit de suferinta remuscarii. Daca acest
lucru se intampla cu tine, permite-mi sa te intreb
ceva: nu se poate ca pacatul pe care il cantaresti
acum sa fi fost prezent cu multi ani inainte, dar tu sa
nu-1 fi remarcat? Daca da, bucura-te ca harul tau nu
se usuca, ci infloreste si inabusa acele seminte rele
pe care Satan le-a pus in tine mai demult. Daca tot
esti disperat, intareste-te, stiind ca pacatul nu se
poate inalta prea sus, cand oroarea unei persoane
creste la aratarea acestuia! Fii atent sa nu folosesti
aceasta ca o scuza pentru noile pacate! Fii cinstit cu
tine insuti si cu Dumnezeu! Nimeni nu este atat de
ingrozit la vederea celui mai mic pacat ca cei a caror
dragoste pentru Cristos este in crestere. Cu cat iama
trece, iar primavara se apropie, soarele devine mai
puternic si topeste gheata tot 77 mai mult. Un semn
sigur ca dragostea lui Cristos straluceste mai
puternic in inima ta este atunci cand pacatul nu
poate sta mult, ci este topit in suferinta si pocainta
continua. Sufletul stricat este acela unde pacatele
se localizeaza ca niste pietroaie sau sloiuri de
gheata si unde se manifesta prea putina preocupare
sau durere pentru ele. (ii) Un simtamant scazut de
mangaiere. Harul poate sa lucreze adanc in tine,
chiar daca tu nu-i simti prezenta. Oare credinta a
triumfat vreodata mai mult decat atunci cand
Mantuitorul nostru a strigat cu disperare:'
„Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, pentru ce M-ai
parasit?" (Mc. 15.34)? Aici credinta era la zenitul ei,
desi era miezul noptii in ce priveste bucuria. Poate
ca tocmai ai indeplinit un act de ascultare si totusi
te intorci acasa fara a simti acea mangaiere cu care
erai obisnuit dupa lucrarea pe ogorul Tatalui. Sa nu
crezi ca daca nu simti astfel, inseamna ca s-a
intamplat ceva rau cu lucrarea pe care ai facut-o. Nu
intotdeauna sentimentele sunt masura corecta a
starii tale spirituale. Mangaierea nu este necesara
slujbei; este un lucru pe care Dumnezeu il poate da
sau nu. Cat de bine ti-ai indeplinit misiunea pe care
ti-a dat-o el nu are nimic de-a face cu aceasta. Un
calator poate parcurge aceeasi distanta si la fel de
repede atat pe o zi senina, cat si pe o zi innorata,
intr-adevar, uneori el poate merge mai repede pe o
zi intunecata. Caldura soarelui il poate molesi si-1
poate determina sa se opreasca si sa se odihneasca,
in timp ce pe o vreme intunecata si racoroasa el isi
poate indemna calul pentru a atinge mai repede
tinta. Unele daruri, precum unele flori, cresc mai
bine la umbra - de exemplu, perseverenta, smerenia
si dependenta de Dumnezeu. (iii) Ispita crescanda.
Daca auzi pc cineva spunand ca a slabit, deoarece
astazi nu poate alerga la fel de repede cu 50 kg in
spinare, dupa cum alerga ieri fara ele, atunci tu poti
spune imediat unde greseste. In ceea ce priveste
ispita, tu poti face aceeasi greseala. Ea nu apasa
intotdeauna cu aceeasi greutate asupra cugetului
tau. Tu poti birui foarte usor o ispita, in timp ce o
alta sa te doboare zi de zi. Astfel este usor sa te
descurajezi si sa conchizi ca esti lenes sau nesincer.
Si totusi, harul poate sa lucreze mai tare in tine in
timp ce lupti impotriva unei ispite foarte puternice,
decat atunci cand birui una mai usoara. O corabie
cu putina incarcatura si care merge in directia
vantului pluteste usor pe valuri. in schimb, aceeasi
corabie avand o incarcatura mai grea si mergand
contra vantului, cu greu va putea inainta. Dar in cea
de-a doua situatie, tot echipajul va trebui sa fie
implicat, in vreme ce in prima situatie, jumatate din
echipaj se poate odihni. 192 (b) Adevaratele
simptome ale scaderii harului (i) O atitudine
nepasatoare fata de ispita. Oare cugetul tau a
devenit ;ilat de neatent si somnoros, incat sa te
gandesti atat de putin la ispitele I Havolului? Inima
lui David a inceput sa bata mai tare numai cand a
taiat din haina lui Saul. Dar mai tarziu el n-a simtit
nici un fior de groaza cand s-a uitat spre Batseba si
pofta i-a umplut inima. Fiind determinat atat de
usor de Satan sa comita un pacat oribil dupa un
altul, demonstreaza ca evlavia lui David isi
ingreuiase ochii, iar inima lui nu mai era la fel de
curata ca altadata. Cand cugetul unui om este
amortit fata de ispita,
darurile sale sunt intr-o situatie critica. Daca
cugetul tau se alerteaza in fata ispitei, dar nu are
putere sa lupte impotriva ei, atunci darurile tale pot
fi considerate tot ca fiind bolnave. Un om care
permite ispitei sa hoinareasca de-a lungul granitelor
cugetului sau se dovedeste a fi un prost pazitor al
evlaviei sale. Daca nu ridici armele impotriva
vrajmasului tau si nu-L cauti pe Dumnezeu cu
sinceritate pentru a te elibera, poti fi sigur ca pofta
va obtine curand avantaj asupra harului. Oricum,
faptul ca poti rezista ispitei nu garanteaza ca harul
lui Dumnezeu este puternic in tine. Ca sa nu devii
multumit de tine insuti, intreaba-te de ce te
impotrivesti Ispititorului. Poate iti amintesti de o
vreme cand dragostea ta pentru Cristos ar fi aruncat
flacari in fata Satanei cand te ispitea sa pacatuiesti.
Dar acum, acel foc aproape s-a stins si doar vreun
motiv egoist te opreste sa nu pacatuiesti. Daca, de
exemplu, singurul lucru de care iti pasa este
reputatia ta si nu ai nici cel mai mic interes pentru
reputatia lui Dumnezeu, atunci harul tau este intr-o
grava decadenta. La urma urmei, pacatul tau il
ofenseaza cel mai mult pc El. Fiecare lucrare a
harului trebuie sa fie o piatra de constructie in
monumentul gloriei Sale sau va deveni o piatra de
poticnire. (ii) Neatentia in slujire si slavire. Poate ca,
odata, inima ta a raspuns in mod cinstit chemarii
Duhului Sfant, care iti poruncea sa cauti Fata lui
Dumnezeu: .fata Ta, Doamne, o caut" (Ps. 27.8). Tu
ai dorit sa vina clipa de inchinare la fel de mult cat
pacatosul a dorit sa treaca. Tu te-ai bucurat de
timpul petrecut cu Tatal tau ceresc. A flamanzi si
inseta dupa neprihanire este un semn de sanatate,
deoarece un suflet dornic prospera. Pe de alta
parte, sufletul care nu striga mereu dupa Dumnezeu
pentru hrana spirituala va slabi intr-o zi. Cei care
comunica des cu Dumnezeu stiu cel mai bine cum
sa-I slujeasca. Un capitan isi poate conduce soldatii
numai daca ei asculta glasul lui. Desele tale retrageri
in locurile tainice ale lui Dumnezeu te vor ajuta cu
siguranta sa-L auzi cand El vorbeste si sa-ti primesti
ordinele 13 - Crestinul in Armatura 78 direct de la
El. Ceea ce face ca darurile unui crestin sa prospere
nu este perseverenta in lucrare, ci spiritualitatea in
lucrare. Nu este suficient sa fii ocupat cu lucrul
Domnului; tu trebuie sa te asiguri ca lucrarea ta este
marcata de credinta, inflacarare si dragoste. Daca
descoperi ca iti indeplinesti sarcinile duhovnicesti
mai degraba din obisnuinta decat din dragoste, este
timpul sa-ti repari armatura. Oare in partasia cu
Dumnezeu, inima ta continua sa primeasca aceeasi
hrana spirituala consistenta? Aceasta comuniune ar
trebui sa-ti intareasca atat credinta, cat si ascultarea
ta. Sau tu asculti si te rogi, dar fara a gasi taria de a-
ti tine o promisiune sau puterea de a birui ispita?
Cat de mult il dezonorezi pe Domnul cand imediat
ce cobori de pe muntele comuniunii cu Dumnezeu,
tu spargi tablele Legii Sale! Atunci cand in urma
partasiei tale cu El, credinta si puterea ta nu sunt
reinnoite, acesta este un semn sigur de declin
spiritual. (iii) Obsesia fata de munca ta. Cat de usor
este sa lasam ca responsabilitatile fata de munca si
familia noastra sa inabuse spiritul nostru! Daca le
permitem, grijile acestei lumi ne vor urma in
camaruta noastra de rugaciune si isi vor croi drum
spre sufletele noastre, dand un miros neplacut,
pamantesc rugaciunilor si meditatiilor noastre. O
cale de a deveni coplesit de grijile acestei vieti este
de a te interesa prea mult de starea ta
pamanteasca. Probabil ca lucrezi cu
constiinciozitate, dar ai o mica remuneratie, sau
predici, dar primesti putina apreciere. Cand ai
devenit crestin, tot ceea ce te interesa era sa-L
cunosti mai bine pe Cristos. Bogatia sau faima nu
insemnau nimic pentru tine, iar dezamagirile vietii
nu faceau altceva decat sa te apropie mai mult de
Dumnezeu. Dar acum tu esti condus in mod nemilos
de dorinta dupa bogatii si respect din partea lumii.
Cata nevoie ai sa-ti reinnoiesti harul! Daca vei munci
mai putin pentru a-ti mari averea si te vei ruga mai
insistent pentru a-ti reinnoi harul, atunci sufletul
tau va gasi pacea lui Dumnezeu. 4. Cum sa-ti
recuperezi harul diminuat Armatura crestinului se
poate deteriora in doua moduri. in primul rand,
printr-un atac violent - cand esti biruit de ispita ca
sa pacatuiesti. in al doilea rand, prin neglijenta -
cand nu-ti indeplinesti acele datorii care, precum
untdelemnul, iti mentin armatura stralucitoare si in
buna stare. Deci, afla care este cauza; este ca si cum
cei doi factori s-au intalnit. (a) Cum sa-ti revii cand
pacatul este cauza (i) Reinnoieste-ti pocainta, lata
sfatul lui Cristos catre Biserica din Efes: „Pocaieste-
te si intoarec-te la faptele tale dintai" (Ap. 2.5). 194
Pe scurt, El spune: pocaieste-te, ca sa poti face din
nou faptele dintai". Un suflet care se pocaieste are
promisiunea vindecarii (Osea 14.2-4). Prin urmare,
mergi si cerceteaza-ti inima, asa cum ti-ai cerceta
casa daca ai banui ca in ea se ascunde un ucigas,
care asteapta sa vina noaptea pentru a te omori.
Daca ai descoperit pacatul ce a produs acel rau,
umple-ti inima de rusine si indignare fata de el.
Arunca-1 inaintea Domnului, marturisindu-1 cu o
inima zdrobita. (ii) Reafirma-fi credinta. Cand iti
reinnoiesti pocainta, reinnoieste-ti si credinta in
promisiunea lui Dumnezeu de a ierta (I Ioan 1.9).
Pocainta este un mijloc de curatire pentru a anihila
inclinatia spre pacat; credinta este un tonic pentru a
reinnoi puterea. Chiar cand caracterul tau evlavios
s-a deteriorat, credinta isi poate reinnoi rapid
fortele. Credinta iti ofera pace din fagaduinta,
numita „pacea pe care o da credinta" (Rom. 15.13).
Din pace izvoraste bucuria, iar bucuria ofera putere,
conform Scripturii: „Bucuria Domnului este taria
voastra" (Neemia 8.10). (iii) Renunta la poftele talc.
Daca te-ai pocait si ti-ai insusit fagaduinta iertarii lui
Dumnezeu, reia-ti activitatea, dezradacinand
pacatul oriunde acesta ameninta sa creasca. Acolo
unde buruienie prospera, florile mor. Harul care nu
creste viguros este predispus sa fie inabusit de vreo
pofta adversa. Tu cunosti constitutia puternica a
poftelor tale! Daca nu le distrugi in fiecare zi prin
Duhul, ele vor creste peste noapte. Deci, cauta sa
nimicesti fiecare pacat de la radacina. Apoi priveste
binecuvantarea lui Dumnezeu si imbogateste
caracterul harului tau.
(b) Cum sa-ti revii cand neglijenta este cauza
Cand armatura care iti protejeaza sufletul este
ruginita din cauza nefolosirii ei, decat sa te lasi tarat
de pacat, urmeaza instructiunile lui Dumnezeu
pentru intarirea harului. Daca focul se stinge
deoarece nu mai sunt lemne, singura solutie este sa
pui pe foc mai multe lemne. Tot asa este si cu harul;
daca neglijarea indatoririlor tale crestine determina
declinul lui, tu trebuie sa le stimulezi pe cele care au
starnit pentru prima data harul tau. Ma refer la
patru indatoriri principale: (i) Citeste Biblia. Poate
spui: „Oh, dar eu citesc Cuvantul lui Dumnezeu".
Atunci, citeste-1 mai mult! Cuvantul ofera darurilor
tale o imagine perfecta a obiectului afectiunii lor -
Cristos. Si dupa cum inima tanarului tresalta la
vederea iubitei lui, tot astfel darurile tale revin la
viata cand privesc la Cristos Care te-a iubit si S-a dat
pe Sine insusi pentru tine. in acelasi timp, cand vezi
ca pacatele tale afecteaza relatia ta cu Cristos,
aceasta ar trebui sa produca in tine o durere plina
de evlavie si o ura fata de pacat. (ii) Mediteaza.
Meditatia este pentru har ceea ce sunt surcelele
pentru foc. Ea invioreaza sufletul amortit cu ganduri
noi despre Dumnezeu. 79 Cand cugeti la ele, un foc
sfant se va aprinde si inima ta se va incalzi. Ia-ti timp
ca in fiecare zi sa te gandesti la ce s-a petrecut intre
tine si Dumnezeu. Mai presus de toate, gandeste-te
la binecuvantarile primite din partea Domnului. Nu
fi ca Pilat, care a pus o intrebare, dar nu a asteptat
raspunsul (Ioan 18.38). Asteapta pana vei primi o
dovada completa a lucrarilor minunate infaptuite de
Dumnezeu in viata ta si vei descoperi amintiri ale
indurarilor trecute si prezente inundand sufletul
tau. Meditatia permanenta la maretia bunatatii lui
Dumnezeu ne invata sa ne bucuram chiar si in
necazuri, deoarece putina suferinta de care avem
parte este inecata in marea indurarilor Sale fata de
noi. in al doilea rand, gandeste-te la tine insuti si la
comportarea ta. Cum te-ai comportat in timpul zilei
fata de Dumnezeu si fata de oameni? intreaba-te:
„Suflete, unde ai fost? Ce ai facut pentru Dumnezeu
si cum?" in aceasta meditatie, nuti cauta scuze si
nici nu te rasfata, deoarece, in final, Dumenzeu te
va judeca cu dreptate. (iii) Roaga-te. Un suflet care
mediteaza se indreapta spre rugaciune. Cele doua
indatoriri iti dau mana si aduc sufletul intr-o
comuniune mai stransa cu Dumnezeu. Meditatia
asaza, in ordine, lemnele, dar rugaciunea este
scanteia care le aprinde, si ea vine de sus. Cum ar
putea sa arda sufletul tau de dragoste pentru
Dumnezeu, daca tu niciodata nu te-ai apropiat
suficient de El pentru a prinde acea scanteie divina?
Ceea ce se intampla cu dragostea ta, se va intampla
si cu credinta, bucuria si rabdarea ta - intr-adevar,
cu toate darurile tale. Astronautii spun ca planetele
au cea mai mare influenta cand sunt in legatura cu
soarele. in sens duhovnicesc, darurile unui sfant nu
lucreaza nicicand mai perfect, ca atunci cand se
asociaza rugaciunii, deoarece ea le pune intr-o
stransa legatura cu Dumnezeu. De multe ori, in
Psalmi (de exemplu, in Ps. 56) vedem cum un nor
intuneca duhul lui David cand incepea sa se roage.
Dar inainte sa incheie discutia cu Tatal, duhul lui se
inalta spre noi culmi de credinta si atitudini de
lauda! (iv) Fii in legatura cu alti crestini. Nu trebuie
sa te surprinda cand auzi ca o casa a fost jefuita,
daca ea se afla la cativa km departare de cel mai
apropiat vecin. Daca stai la distanta de cei sfinti,
Satan poate mai usor sa te saboteze. Dar daca umbli
in partasie, tu dispui de o protectie suplimentara a
darurilor lor, care te inconjoara si iti slujesc in
incercare. Apostolul inhama doua indatoriri la
acelasi jug: „Sa tinem fara sovaire la marturisirea
nadejdii noastre..." si sa „... veghem unii asupra
altora, ca sa ne indemnam la dragoste si la fapte
bune: fara sa parasim adunarea noastra" (Evr.
10.23-25). Cand uiti de comuniunea cu sfintii, tu faci
un pas periculos spre apostazie. Nu uita ce s-a
intamplat cu 196 Dima in aceasta privinta. Pavel
spunea despre el: „m-a parasit din dragoste pentru
lumea de acum" (II Tim. 4.10). II. MOTIVE PENTRU A
INDEMNA Pavel isi continua indemnul cu o dubla
motivatie pentru crestin de a se imbraca cu
armatura lui Dumnezeu: „Ca sa va puteti impotrivi
in ziua cea rea, si sa ramaneti in picioare, dupa ce
veti fi biruit totul" (Ef. 6.13). Prima motivatie se
refera la ceasul luptei: „in ziua cea rea". A doua
motivatie se refera la ceea ce este necesar pentru o
glorioasa biruinta in razboi, caci putem obtine o
victorie sigura daca suntem echipati corespunzator.
PRIMA MOTIVATIE: CEASULV LUPTEI Ce reprezinta
„ziua cea rea" la care se refera Pavel? invatatii care
au studiat Biblia au acordat o deosebita atentie
acestei fraze scurte. Unii prezinta „ziua cea rea" ca
fiind intreaga viata a crestinului aici pe pamant.
Datorita acestei interpretari, indemnul ar suna
astfel: trebuie sa va imbracati cu toata armatura lui
Dumnezeu pentru a putea persevera pana la
sfarsitul vietii, care nu este altceva decat un lant de
suferinte si incercari. Iacov era de aceeasi parere,
cand privea inapoi la viata lui: „Zilele anilor vietii
mele au fost putine la numar si rele" (Gen. 47.9).
Pentru unii, nici o zi nu este insorita. Fiecare zi isi
are partea ei de rau; nu avem nevoie sa purtam
grijile de maine pentru a creste povara zilei de azi!
Scriptura vorbeste de painea zilnica; de asemenea,
vorbeste si de o cruce zilnica, pe care ni se spune sa
o luam - nu s-o facem (Lc. 9.23). Aici nu se refera la
crucile pe care noi insine ni le facem; in providenta
Sa, Dumnezeu va pregati totdeauna crucea Sa
pentru noi. Si desi El ne spune in mod explicit sa o
ridicam, niciodata nu ne spune s-o punem jos.
Durata vietilor noastre este echivalenta cu durata
incercarilor noastre. S-a vorbit mult despre
suferintele lui Iov in timpul incercariiTui. Dar
ascultati ce spune el despre prosperitatea lui de la
inceput: „N-am nici liniste, nici pace, nici odihna si
necazul da peste mine!" (Iov 3.26). Chiar cand patul
ii era moale, asa cum si-ar fi dorit orice om, Iov se
framanta, neputand dormi sub povara duhului sau
apasat. El ne spune din propria experienta ca cele
mai frumoase rasplatiri de pe pamant nu vor putea
satisface aspiratia sufletului omenesc.
in calitate de crestini, chiar si cele mai frumoase
clipe devin o cruce de purtat, deoarece ne 80
opresc de la cununa noastra. Orice zii petrecuta in
aceasta lume rea este o zi mai putin petrecuta in
prezenta lui Cristos. Singura consolare in acest rau
este faptul ca dureaza putin. De fapt, viata noastra
este doar o zi rea. Cativa pasi, si vom depasi
furtuna. Exista o permanenta spartura intre cel
sfant si cel pacatos in aceasta privinta. Ei se
aseamana cu doi calatori care strabat aceeasi tara,
dar in directii diferite, amandoi fiind surprinsi de
furtuna. Oricum, omul sfant se indeparteaza de
ploaie si curand va scapa de ea. Cand moartea va
veni, el se va bucura din nou de vreme buna. Dar
omul rau se indreapta spre furtuna. Cu cat merge
mai departe, cu atat are parte de mai mult rau. Si
totusi ceea ce intampina el aici pe pamant nu este
decat o scanteie in comparatie cu marea furtuna pe
care o va intampina cand va muri. in iad va fi
potopul maniei lui Dumnezeu - atat de sus, datorat
maniei Sale neprihanite, cat si de jos, datorat
acuzatiilor cugetului pacatosului. O alta explicatie a
expresiei „ziua cea rea" se refera nu la durata
intregii noastre vieti pe pamant, ci mai ales la acel
timp in care avem parte de suferinta. Desi intreaga
noastra viata este rea, daca o comparam cu
binecuvantarile cerului, totusi cand comparam o
anumita parte a vietii cu alta, putem s-o numim pe
una buna si pe cealalta rea. Pamantul este locul din
mijloc dintre cer si iad; el este separat de
amandoua. Noi mergem in sus si in jos inainte de a
atinge sfarsitul calatoriei noastre. in mod inevitabil,
noi gasim cea mai adanca mlastina cand suntem cel
mai aproape de sfarsitul calatoriei - adica, de
moarte - si in aceasta mlastina se scurg toate
celelalte probleme ale vietii, dupa cum izvoarele se
varsa intr-un rau mare. Moartea, fiind raul
cuprinzator, imi imaginez ca ea este in primul rand
ceea ce Pavel sugera prin „ziua cea rea". 1. Natura si
caracteristicile raului si ale „zilei celei rele" Pentru a
prinde ceea ce Pavel vrea sa spuna, trebuie mai
intai sa intelegem in ce sens incercarea este rea sau
nu. Din moment ce Dumnezeu Se considera ca fiind
cel ce produce „raul" suferintei, el nu poate fi rau
din punct de vedere moral sau intrinsec. Domnul
insusi spunea: „Iata, Eu am de gand sa aduc o
nenorocire impotriva acestui leat de oameni" (Mica
2.3). Din nou, in Amos, citim ca in cetate nu era nici
un rau (adica, necaz), care sa nu fi fost facut de
Dumnezeu (Amos 3.6). Daca suferinta ar fi fost in
mod intrinsec un rau, atunci niciodata n-ar fi
obiectul dorintei noastre, dupa cum, uneori, poate
fi. De exemplu, incercarea ar putea lua forma
persecutiei. in acest caz, cand alegerea este intre sa
nu-L asculti pc Dumnezeu si sa suferi persecutia,
omul cu 80 siguranta o va alege pe cea din urma.
Cand suntem pusi la proba, noi ne supunem mai
degraba celei mai grele incercari decat sa cedam
celui mai mic pacat. Moise a ales mai degraba
suferinta impreuna cu poporul lui Dumnezeu, decat
„placerile de-o clipa ale pacatului" (Evr. 11.25-27).
Un alt tip de incercare este ispita, care, potrivit lui
Iacov, este un motiv de bucurie (Iac. 1.12)! Cum am
putea „socoti ca bucurie" sa cazi intr-un lucru care
este rau in sine sau sub aspect moral? Daca
termenul „rau" aplicat zilei de incercare nu
inseamna pacat sau slabiciune morala, ce semnifica
atunci? in ce sens ziua incercarii poate fi socotita ca
fiind rea pentru cei sfinti? (a) Este o zi in care
bucuria ne paraseste incercarea este rea, in sensul
ca ea ne poate jefui de bucuria noastra. Precum un
medicament amar, incercarea are un efect neplacut
asupra simturilor. Prin urmare, Solomon, vorbind de
zilele rele de suferinta, le descrie ca fiind atat de
neplacute, incat vom spune: ,JVu gasim nici o
placere in c/c"(EcI. 12.1). Bucuria fireasca este o
floare ce se deschide cand soarele este acoperit de
un nor de incercari. Fara indoiala, sfintii pot avea
cea mai mare bucurie in incercare, deoarece sursa
bucuriei este in afara lor. Cel care o trimite este
Dumnezeu, altfel ci ar fi la fel de nenorociti, ca toti
ceilalti oameni loviti de necaz. Este la fel de
neobisnuit ca mangaierea sa izvorasca din incercare
ca atunci cand strugurii ar creste printre maracini
sau mana s-ar gasi in pustie. Dar Dumnezeu alege
aceasta cale pentru a face mai evidenta
omnipotenta dragostei Lui. Cand Ilie a provocat
preotii lui Baal, el a udat mai intai lemnul si jertfa,
apoi a umplut cu apa tot santul din jurul altarului.
Apoi s-a rugat si a adus foc din cer pentru a mistui
totul. in acelasi mod, Dumnezeu poate ingadui sa
vina peste copiii Lui un potop de incercari; apoi El
aprinde in sufletele lor bucuria pentru a mistui
toate suferintele lor. Fiecare val de incercare
adauga o noua dulceata bucuriei lor spirituale. Si
totusi, Dumnezeu este cel bun, iar incercarea este
rea. (b) Este o zi in care ne amintim de vechile
pacate Ziua incercarii aduce amintirea neplacuta a
pacatelor pe care le-am savarsit in viata. Pacatele
vechi, ingropate cu multi ani in urma in mormantul
uitarii, revin pentru a ne haitui. Amintirea lor
strabate cugetele noastre. Dupa cum intunericul
noptii mareste teama de necunoscut, tot astfel ziua
cand se apropie moartea adauga la spaima
pacatelor pe care ni le amintim. Niciodata pacatul
patriarhilor nu parea atat de groaznic ca atunci cand
era urmat de suferintele revarsate peste ei (Gen.
42.21). 199 (c) Ziua incercarii este o zi in care se da
ia iveala pacatul prezent incercarea tulbura apele
sufletelor noastre. Daca vreun sediment de pacat se
afla pe fund, se va ridica la suprafata. Agitatia
incercarii spala vopseaua fatarnicului, acesta putand
fi adevaratul motiv al vremii de suferinta. Cand vine
persecutia, unii isi pierd credinta, altii „...// hulesc
pe imparatul lor si pe Dumnezeul lor" (Is. 8.21). O
inima prefacuta nu poate gandi bine despre un
Dumnezeu care ingaduie incercarea. Chiar si atunci
cand o persoana pare sa fie umpluta cu harul lui
Dumnezeu, incercarea poate descoperi o coruptie
mai puternica si un har mai slab decat s-ar fi crezut.
Un astfel de exemplu este Petru, care a pasit fara
teama afara din corabie si a mers pe apa, dar apoi a
inceput sa se scufunde. intr-o clipa, el a putut
constata ca era mai multa
necredinta in inima sa decat ar fi banuit el.
incercarile dureroase sunt pentru suflet ca o ploaie
puternica pentru casa. Noi nu observam sparturile
din acoperis pana ce nu auzim picaturile si vedem
baltoaca ce se formeaza pe podea. Cand incercarea
se abate asupra sufletului tau, ea va scoate curand
la iveala petele darurilor tale. Acesta este motivul
pentru care nici un suflet nu poate intelege mai bine
pe un altul care sufera, decat acela care el insusi s-a
confruntat cu incercarea. El a fost lovit atat de
puternic, incat acum are o atitudine smerita, fiind
gata mai degraba sa-i compatimeasca decat sa-i
condamne pe cei care in suferinta se arata slabi. (d)
Este ziua in care Satan vine sa ispiteasca Ceea ce
Matei numea vremea de „incercare" (Mt. 13.21),
Luca prezinta ca fiind vremea „ispitei" (Lc. 8.13).
intr-adevar, amandoua se intalnesc. Rareori
Dumnezeu ne incearca fara ca si Satan sa .adauge
ispita. Cristos a avut parte atat de suferinte din
partea oamenilor, cat si de ispitire din partea
Diavolului, acesta este ceasul" spunea Cristos
marilor preoti si batranilor, „si puterea
intunericului" (Lc. 22.53). Esau, care isi ura fratele
din pricina binecuvantarii, isi spuse in inima lui:
„Zilele de bocet pentru tatal meu sunt aproape; si
apoi am sa ucid pe fratele meu Iacov" (Gen. 27.41).
Vremurile de incercare sunt zile de bocet; Satan le
asteapta pentru ca atunci sa ne poata face rau. (e)
Este o zi de necaz „Totul este bine cand sc termina
cu bine" spune proverbul. Desi ziua incercarii este
aducatoare de necaz, sfintii adevarati intotdeauna
pot avea un beneficiu de pe urma ei. Nuiaua lui
Dumnezeu este purtatoarea roadelor aducatoare de
pace ale neprihanirii. Oricum, in oamenii nelegiuiti,
rezultatul este dezastruos. Ziua incercarii ii lasa si
mai neputinciosi, ii cufunda mai tare in pacat si ii
revolta in practicile 81 lor rele. Fiecare noua plaga
asupra Egiptului se adauga la plaga impietririi inimii
lui Faraon. Multi sunt mai degraba otraviti decat
curatiti prin incercarile lor. Desi suferinta poate a
trecut, otrava ramane si da nastere unor pacate
mult mai hidoase decat cele dinainte. Fiecare
suferinta produce asupra unei persoane nelegiuite o
noua suferinta, pana cand, in cele din urma, vine
marea suferinta. Omul nelegiuit se trezeste in iad,
acolo unde toate suferintele lui se intalnesc intr-una
fara sfarsit. 2. Siguranta zilei cele rele Noi nu putem
scapa de ceasul de intuneric ce se abate asupra
tuturor, dupa cum nu putem opri soarele sa apuna
la ora stabilita. „Omul nu este stapan peste suflarea
lui ca s-o poata opri, si n-arc nici o putere peste ziua
mortii; in lupta aceasta nu este izbavire" (Ecl. 8.8).
Cand este chemat la razboi, un bm se poate scuza
datorita varstei lui sau a conditiei sale fizice slabe.
Sau poate incerca sa mituiasca autoritatile sau sa
gaseasca pe altcineva sa-i tina locul. Dar in acest
razboi personal cu moartea, legile sunt atat de
stricte, incat nu exista scapare. Noi insine trebuie sa
ne infatisam pe campul de lupta si sa dam ochii cu
moartea. Unii traiesc de parca ar gandi ca nu vor
muri niciodata. Altii sunt atat de nebuni incat spun
ca au facut un legamant cu moartea si o intelegere
cu iadul. Cand suferinta se apropie, ei se asteapta sa
fie crutati. Asa ca acum, precum datornicul care a
platit arendasul, ei umbla plini de curaj, fara a se
teme de inchisoare. Dar Dumnezeu le spune:
„Legamantul vostru cu moartea va fi nimicit si
invoiala voastra cu Locuinta mortilor nu va dainui"
(Is. 28.18). in ce priveste ziua mortii, aceasta este o
lege divina care a venit odata cu primul pacat al lui
Adam, acel cutit fatal pentru neamul omenesc.
Pentru a preveni orice scapare, Dumnezeu a
semanat semintele mortii in firea noastra; noi
putem sa fugim de noi insine la fel de bine cum
putem fugi de moarte. Noi n-avem nevoie sa vina
un padurar si sa ne doboare. In pom exista un
vierme care se hraneste cu substanta lui si care il
distruge. Noi purtam in firea noastra acele
infirmitati care ne vor dobori la pamant. Moartea
noastra a aparut odata cu viata. Si dupa cum o
femeie nu poate opri clipa nasterii, care este
rezultatul natural al _ conceptiei, tot astfel nici omul
nu poate evita moartea, care este impregnata in
viata sa. Orice suferinta pe care o induri in trupul
tau este un vaiet al naturii tale trecatoare, ce te
previne ca moartea se apropie. Dumnezeu este
dator atat primului Adam, cat si celui de-al doilea.
Celui dintai ii datoreaza plata pacatului lui; celui de-
al doilea, rasplata 201 suferintelor Lui. Locul
rasplatirii depline pentru amandoi este viata
viitoare. Deci, pana ce nu vine moartea pentru a-1
muta pe om dincolo, cei rai - care reprezinta urmasii
celui dintai Adam - nu vor fi platiti deplin pentru
pacatele lor. De asemenea, oamenii evlaviosi - care
sunt samanta lui Cristos - nu. pot primi intreaga
valoare a sangelui Sau pana ce nu parasesc acest
trup de tarana. inainte de intemeierea lumii,
Dumnezeu I-a promis Fiului ca sangete Lui varsat va
asigura viata vesnica pentru toti cei ce se incred in
El. Acesta este motivul pentru care Dumnezeu a
facut ca ziua mortii sa fie atat de sigura. in ea, el
desface ambele legaturi. 3. Necesitatea armaturii
pentru a rezista in ziua cea rea De vreme ce
moartea este inevitabila pentru fiecare om, este de
datoria noastra, in primul rand, sa ne pregatim
pentru aceasta zi rea. Ceea ce te salveaza este
legatura ta necontenita cu Dumnezeu. Presupune ca
un slujitor, caruia i s-a incredintat paza castelului
printului sau, ar auzi ca un dusman puternic se
apropie pentru a nimici castelul. Si totusi, el nu ia
nici o masura pentru a face rost de arme sau provizii
pentru apararea acestuia, si astfel castelul este
distrus. Cum poate fi scuzat el de tradare? Oare nu
si-a tradat el printul datorita neglijentei sale?
Sufletul este un castel pe care fiecare din noi
trebuie sa-1 pastreze pentru Dumnezu. Noi am fost
avertizati ca Satan va incerca sa-1 nimiceasca.
Vremea in care el intentioneaza sa vina cu toate
puterile intunericului este acea „zi rea". Acum,
pentru a fi gasiti credinciosi slujbei noastre, noi
trebuie sa ne facem un plan de aparare si sa ne
echipam corespunzator pentru a rezista. Noi il vom
ofensa pe Dumnezeu daca vom risipi ajutoarele
oferite de El pentru acea zi rea.
Ce-ai spune de un prizonier care a primit banii
pentru eliberarea lui, dar el ii foloseste pentru a se
distra in inchisoare? In esenta, noi facem acelasi
lucru cand ne folosim talantii pentru poftele
noastre, in loc sa ne pregatim pentru ceasul mortii.
La ce ne vor folosi Biblia si pastorii nostri, daca prin
ei nu ne echipam cu armatura lui Dumnezeu? intr-
un cuvant, de ce, Dumnezeu mareste numarul
zilelor vietii noastre pe pamant? Ca sa putem sa ne
desfataim in placerile acestei lumi desarte? Suntem
noi destinati sa alergam dupa astfel de fluturi ca
bogatiile pamantesti si onoarea? Nu se poate acest
lucru. Stapanii intelepti nu dau slujitorilor lor astfel
de sarcini, incat sa nu poata plati osteneala pe' care
ei o depun in realizarea lor. Si, intr-adevar, nimic de
pe acest pamant nu merita mai mult efort din
partea noastra, ca glorificarea lui Dumnezeu si
salvarea sufletelor noastre. 202 Marele nostru
Dumnezeu .are un scop mai inalt decat gandesc
multi dintre noi. Pentru a intelege aceasta, citeste
propria Lui marturisire cu privire la faptele Sale.
Apostolul Petru ne porunceste „sa credem ca
indelunga rabdare a Domnului nostru este
mantuire" (II Pet. 3.15). Pavel explica astfel acest
lucru: „Sau dispretuiesti tu bogatiile bunatatii,
ingaduintei si indelungii Lui rabdari? Nu vezi tu ca
bunatatea lui Dumnezeu te indeamna la pocainta?"
(Rom. 2.4). Din ambele pasaje putem desprinde
care este gandul lui Dumnezeu. El ne vorbeste in
fiecare moment despre asteptarea rabdatoare a lui
Dumnezeu. De vreme ce indurarea Lui ne tine in
fiecare zi a vietii noastre, noi avem datoria sa
petrecem cu intelepciune fiecare moment. in al
doilea rand, noi trebuie sa ne pregatim pentru ziua
cea rea in ce priveste intelepciunea. Un om prudent
cheltuieste cea mai mare parte a energiei sale
pentru ceea ce este de cea mai mare importanta
pentru el. Numai nebunii si copiii sunt atrasi de
jucarii si fleacuri. Ei sunt tot atat de dornici sa-si
faca o casa din credite, dupa cum era Solomon in
construirea Templului. Acum, importanta zilei rele
si, in special, a mortii, este atat de mare, incat un
om se dovedeste azi intelept sau nebun, dupa
modul in care se pregateste pentru ea. Daca
sfaturile si proiectele pe care leam urmat ne
pregatesc pentru o moarte binecuvantata, atunci,
intr-adevar, vom aparea ca niste oameni intelepti.
Dar daca, dupa toate planurile si eforturile noastre
sincere pentru alte lucruri, noi nu suntem pregatiti
pentru acea zi, vom aparea la sfarsit ca niste
nebuni. Oricine ai fi tu si orice ai avea pentru a te
slavi - chiar daca pari cel mai sfant om de pe
pamant - sa stii ca in afara de Cristos, nu exista nici
o alta cale de salvare din moarte. Tu nu vei fi salvat
daca vei incerca sa te agati de partea de afara a
corabiei, printr-o profesiune falsa de credinta.
Imagineaza-ti cum alergau cei de pe vremea lui Noe
pentru a-si salva vietile; unii spre acel deal, altii spre
acel pom inalt; dar valurile ii urmareau, pana cand,
in cele din urma, au fost inghititi de potop. Tot
astfel se va intampla si cu tine daca te indrepti spre
un alt drum de scapare in afara lui Cristos. Si totusi,
corabia te asteapta, se apropie de poarta ta pentru
a te lua si pe tine. Pentru a-1 primi pe cel ce alearga
la El dupa scapare, Cristos Isi intinde mana cu mai
multa blandete decat a facut Noe cand a luat
porumbelul in corabie. intreaba-ti sufletul cu toata
seriozitatea: „Esti echipat pentru ziua rea? Poti sa te
lipsesti de ceea ce iti va lua acea zi si sa primesti
ceea ce cu siguranta va aduce?" Moartea vine sa-ti
ia toate placerile firesti si sa-ti aduca o judecata
pentru ele. Poti sa-ti iei adio de la primele si, cu
pace si incredere, s-o citesti pe-a doua? Gandeste-
te ce vei raspunde cand te 82 vei infatisa inaintea lui
Dumnezeu. Ce-I vei spune, cand El va intreba: „De
ce n-as pronunta sentinta condamnarii eterne
impotriva ta?" Nu pune la indoiala nici un moment
sosirea zilei judecatii. 4. Sfaturi pregatitoare pentru
ziua cea rea Esti suficient de intelept pentru a te
pregati pentru ziua cand va trebui sa stai inaintea lui
Dumnezeu? Ti-ar place sa traiesti acum fara o
anticipare neplacuta a acelei zile? Atunci considera
urmatoarele: (a) Fa un legamant cu Cristos Tu nu vei
putea da ochii cu moartea fara sa te temi, pana
cand nu te asezi pe o temelie solida care apartine lui
Cristos. Mostenitorii cerului sunt cei care fac
legamant cu Dumnezeu. Si cum vei putea avea
parte de acest legamant? Rupand legamantul cu
pacatul! Prin firea ta, tu esti un slujitor al pacatului
si Satanei. Daca vrei sa intri intr-un nou legamant,
cu Dumnezeu, trebuie sa-1 rupi pe cel vechi. Nu pot
sta impreuna legamantul cu iadul si legamantul cu
cerul. (b) Logodeste-te cu Cristos Dumnezeu ofera
legamantul harului numai Miresei lui Cristos.
Rebeca nu a primit giuvaierele si hainele scumpe
pana ce nu a promis sa devina sotia lui Isaac (Gen.
24.53). fagaduintele lui Dumnezeu, oricate ar fi ele,
toate in El sunt «Da»; de aceea si «Amin» pe care-1
spunem noi, prin El, este spre slava lui Dumnezeu"
(II Cor. 1.20). Cand il primesti pe Cristos, tu primesti
si fagaduintele. Cel care detine un pom are dreptul
la toate fructele lui. intelege prin aceasta ca in tine
se gaseste ceea ce Cristos asteapta de la fiecare
suflet cu care Se logodeste. Vezi daca tu poti iubi
din toata inima Persoana lui Cristos. Uita-te la El din
nou si din nou, cand ti Se infatiseaza in toata
perfectiunea Lui. Oare natura Lui sfanta si harul Lui
desavarsit te fac sa-L doresti? Oare inima ta se
poate departa de toti ceilalti si sa-si croiasca drum
spre Cristos? iti vei pune viata sufletului tau 'in
mainile Lui, pentru a fi salvat de sangele Lui si de
puterea bratului Sau atotputernic? Daca ai
suficienta credinta in purtarea Lui de grija fata de
viata ta de acum si in cea viitoare, tu poti fi sigur ca
promisiunile Lui sunt pentru,tine. inca un lucru,
daca il ai pe Cristos, tu trebuie sa-L iubesti nu numai
pe El, dar si noile tale rude prin alianta - adica, pe
toti sfintii. Poti sa-i iubesti din toata inima si sa uiti
toata dusmania lor? Daca raspunsul inimii tale este:
„Da!", eu va declar pe Cristos si pe tine, sot si sotie.
Du-te si mangaie-te cu asteptarea venirii Mirelui
pentru tine. Iar cand ziua cea rea si chiar moartea se
apropie, nu o privi cu groaza. Dimpo 82 iii va,
precum batranul Iacov, te vei ijnviora, cand vei
vedea carul ce te v;i duce in bratele Sotului tau. Fii
convins ca vei
fi bine primit de El, cand vei ajunge acolo. (c)
Munceste din greu pentru a muri mereu fata de
aceasta viata si placerile ei Dorinta de a se opune
mortii nu este la fel de puternica in cel care a suferit
multa vreme si este epuizat, ca in cel care a suferit
doar putine Zile si tot mai are putere pentru a lupta.
Aceeasi tendinta se gaseste si in omul sfant.
Crestinul care si-a pierdut de mult dragostea pentru
aceasta lume se va desparti mult mai usor de ea, in
comparatie cu cel a carui dragoste pentru lume este
mai puternica. Nu toti crestinii au aceeasi atitudine
fata de lume. Pavel ne spune ca el se rastignea
zilnic. El isi indeparta din ce in ce mai mult inima de
lume, astfel ca atunci cand s-a apropiat ziua lui rea,
in inima lui nu mai exista nici o atractie pentru
lume. Cat de dornic era sa plece: „Caci eu sunt gata
sa fiu turnat ca o jertfa de bautura" (II Tim. 4.6).
Cand un dinte trebuie extras, cu cat radacinile sunt
mai adanci, cu atat suferinta pacientului va fi mai
mare. Daca radacinile sentimentelor tale pentru
lume sunt desprinse, viata ta se va desprinde mai
usor si cu mai putina durere in ziua incercarii. Nu
uita ca, daca esti crestin, nu ai nici un motiv sa te
temi de ziua cea rea. indreapta-ti inima mai mult
spre acest lucru. Arata sufletului tau ce a facut
Cristos pentru a indeparta intepatura ei, ce
promisiuni minunate ti-a daruit El pentru a te ajuta
sa-ti birui teama. Astfel tu vei gasi toata mangaierea
de care ai nevoie. A DOUA MOTIVATIE: CERINTELE
PENTRU UN FINAL FERICIT AL RAZBOIULUI Ne
referim acum la cel de-al doilea argument pe care
apostolul il foloseste pentru ca indemnul sau sa-si
atinga tinta. El este luat din glorioasa victorie ce
planeaza asupra capului credinciosului care lupta si
care cu siguranta il va incununa la sfarsit. Alcatuita
din' cuvintele: „si sa ramaneti in picioare, dupa ce
veti fi biruit totul", fraza este scurta, dar completa.
Cerul nu se castiga prin fapte bune sau o marturisire
plina de curaj, ci „biruind totul". Jertfa fara ascultare
este sacrilegiu. Marturisirea unui om, care nu este
insotita de o dovada scrisa a unei vieti sfinte, este o
religie zadarnica. Crestinul activ este cel care va
ramane in picioare cand crestinul mandru va cadea.
Astfel de laudarosi il jefuiesc pe Dumnezeu de ceea
ce El pretuieste mai mult. Odata, un capitan 1-a
lovit pe unul din soldatii lui, pentru batjocorirea
inamicului, spunandu-i ca ordi205 nul sau nu consta
in a perora, ci in a lupta si a ucide dusmanul. Nu
este suficient numai sa strigi impotriva Diavolului,
sa-1 batjocoresti in rugaciune sau in vorbirea ta.
Daca vrei sa-I placi lui Dumnezeu, tu trebuie sa lupti
si sa-1 faci inofensiv pe Satan. Oare pretentia ta de
rudenie cu Tatal ceresc este un lucru atat de
neinsemnat, incat sa crezi ca il poti obtine fara a da
o adevarata marturie a zelului tau pentru
Dumnezeu si a urii fata de pacat? JVu ca un
ascultator uituc, ci ca un implinitor cu fapta," acest
om, spune apostolul, „va fi fericit in lucrarea lui"
(Iac. 1.25). Observati ca el nu spune prin lucrarea
lui, ci in lucrarea lui. Umbland in ascultare, el va
avea parte de binecuvantare. Fatarnicul ii
dezamageste pe ceilalti care, vazand frunze in
pomul lui, se asteapta si la fructe, dar nu gaseste
nici unul. Si in cele din urma se dezamageste pe el
insusi. El se asteapta sa ajunga in cer, dar il va
pierde definitiv. Observa, de asemenea, ca
indurarea lui Dumnezeu fata de copiii Lui este asa
de mare, incat El accepta bucuros eforturile lor
slabe de a-I face pe plac, atata timp cat ele sunt
insotite de sinceritate si perseverenta. Cand inima
este corecta, Dumnezeu^ accepta faptele ca si cum
ar fi fost facute in deplina ascultare. Iata de'ce se
spune despre sfinti ca „au biruit totul". Oh, cine n-ar
sluji un astfel de Dumnezeu! Uneori auzi servitori
care se plang ca stapanii lor sunt atat de pretentiosi,
incat niciodata nu-i pot multumi, chiar daca ei isi
dau toata silinta. O astfel de acuzatie nu poate fi
adusa impotriva lui Dumnezeu. Numai sa faci ce
este mai bine, si Dumnezeu iti va ierta cel mai mare
rau. David recunostea bunatatea Domnului, cand
spunea: ,^4tunci nu voi rosi de rusine la vederea
tuturor poruncilor Talc!" (Ps. 119.6). Niciodata un
suflet nu va fi dat de rusine cand isi va da toate
silintele sa se apropie din ce in ce mai mult de
deplina ascultare fata de voia lui Dumnezeu. in
aceasta scurta fraza: „si sa ramaneti in picioare,
dupa ce veti fi biruit totul", se gasesc 4 invataturi
distincte, referitor la urmatoarele teme: necesitatea
perseverentei, necesitatea armaturii divine pentru a
persevera, siguranta perseverentei si biruintei daca
esti inarmat, si rezultatul promis perseverentei. 1.
Necesitatea perseverentei Perseverenta este o
trasatura specifica unui soldat adevarat al lui
Cristos. „Biruind totul" include conflictul nostru cu
moartea. Noi n-am facut totul pana cand nu
castigam si aceasta batalie. Cuvantul semnifica a
termina o lucrare, a rezolva pe deplin o problema.
Nu fi crestin doar cu o jumatate de inima, ci unul
predat cu toata inima. Cel care merita 206

numele de sfant nu este acela care cucereste


pamantul, ci acela care il mentine; nu cel care
etaleaza, ci cel ce ofera. Nu exista retragere
onorabila; nu exista o astfel de comanda in armata
lui Cristos, ca: „Retra-ge-te si depune armele!"
Ordinul tau este: „inainte, mars!" din ziua in care ti-
ai luat armele si pana in ziua mortii tale. (a)
Angajamentul si juramantul nostru necesita
perseverenta Soldatii obisnuiau sa faca un juramant
militar de a nu-si parasi pozitiile lor, ci de a-si urma
cu credinciosie comandantii. Obligatia de a face un
astfel de juramant sta deasupra fiecarui crestin. Este
atat de important sa traiesti ca sfant, incat ei sunt
identificati prin: „Strangeti-Mi pe credinciosii Mei,
care au
facut legamant cu Mine prin jertfa!" (Ps. 50.5).
Noi nu suntem crestini pana ce nu am subscris fara
rezerva acestui legamant. Cand il marturisim pe
Cristos, noi ne inscriem in armata Lui si fagaduim sa
traim si sa murim impreuna cu El, impotriva tuturor
vrajmasilor Sai. Cristos ne spune in ce conditii ne va
inrola printre discipolii Sai: ,JDaca voieste cineva sa
vina dupa Mine, sa se lepede de sine, sa-si ia crucea,
si sa Ma urmeze" (Mt. 16.24). El nu ne va primi,
pana cand nu ne lepadam de noi insine si nu ne
punem la dispozitia Sa, pentru ca, astfel, ordinele
Lui sa nu fie puse la indoiala. (b) Insistenta
dusmanului cere perseverenta Diavolul niciodata nu
se retrage si nici nu declara armistitiu. Daca un
dusman asalteaza in mod repetat o cetate, iar cei
dinauntru inceteaza sa se opuna, stiti cine va
castiga. Profetul trimis la Betel si-a indeplinit bine
misiunea si a biruit ispita din partea lui Ieroboam.
Dar, in drum spre casa, el a fost inselat de batranul
profet si, in cele din urma, ucis de un leu (I imp. 13).
Tot astfel, multi scapa de o ispita, dar sunt infranti
de o alta. Multi servitori de seama ai lui Dumnezeu,
ca Solomon, Asa si altii, nu au perseverat in ultimele
zile ale vietii lor, ca in cele dintai, si astfel prabusirea
lor a fost mare. Stii ca este greu sa tii ceva in mana
mai mult timp, fara ca degetele sa nu-ti amorteasca.
Acest lucru este valabil si pe taram spiritual. Prin
urmare, noi suntem indemnati in mod repetat sa
tinem strans marturisirea credintei noastre. Si, cu
siguranta, cand vedem ca vrajmasul nostru ne
urmareste mereu pentru a ne putea prinde cand
cadem, noi vom fi provocati sa ne intarim legatura si
nu s-o slabim. (c) Rasplatirea noastra eterna este
posibila prin perseverenta Un tel al celui sfant este
coroana; cel care ajunge la finalul cursei o castiga.
„Celui ce va birui ii voi da" spune Cristos (Ap. 3.21).
in scrisoarea lui catre Timotei, Pavel spunea: „M-am
luptat lupta cea buna... De acum ma asteapta
cununa neprihanirii" (II Tim. 4.7, 8). 207 De ce „de
acum?" Oare nu-1 astepta dinainte? Ba da, dar
perseverand si apropiindu-se de casa, gata pentru;a
muri, el este mai sigur de fagaduinta, intr-adevar, in
acest sens, un suflet mantuit este mai aproape de
mantuirea sa dupa fiecare noua victorie, deoarece
el se apropie tot mai mult de finalul cursei, cand va
primi mantuirea promisa (Rom. 8.10). Atunci, si nu
pana atunci, coroana va fi pusa pe capul lui. 2.
Necesitatea armaturii divine pentru a persevera
Fara har adevarat in inima, nu poate exista
perseverenta. Un suflet lipsit de armatura divina nu
poate persevera. Armatura lui este harul curatitor al
Duhului lui Dumnezeu. Oricine nu intra in posesia ei
nu poate castiga toate luptele inainte de victoria
finala. Darurile obisnuite ale Duhului, ca:
iluminarea, convingerea, afectiunea, pot ajuta
pentru un timp pe cineva sa apara plin de ravna
pentru Domnul, dar puterea data de ele dispare
curand. Cei ce-1 ascultau pe Ioan Botezatorul au
fost luminati si inflacarati prin slujba lui, dar cat a
durat? „Voi ati vrut sa va veseliti catava vreme la
lumina lui" (Ioan 5.35). Cuvintele lui le-au umplut
cugetele cu minunate culori, dar nu au fost fixate in
ulei si, prin urmare, s-au sters din nou. Fecioarele
neintelepte aveau in lampile lor o flacara la fel de
mare ca a fecioarelor intelepte, dar lampile lor s-au
stins inainte sa vina Mirele. Pamantul stancos a fost
mai potrivit decat celalalt sol. Samanta a incoltit
foarte repede si se parea ca holdele aveau sa fie in
curand gata de seceris. Dar cateva geruri naprasnice
i-au schimbat aspectul, si ziua recoltatului s-a
dovedit a fi o zi de grea suferinta. Toate aceste
exemple, ca si multe altele din Sf. Scriptura, ne
arata ca nu poate persevera decat sufletul care a
primit un har solid si un principiu divin de viata.
Liber-cugetatorii si cei nestatornici in marturisirea
de credinta promit ci insisi cai de atingere a cerului,
dar vor descoperi ca sunt prea lungi pentru sufletele
lor slabe. 3. De ce omul nenascut din nou nu poate
persevera (a) Sursa puterii lui este fragila Sufletul
mantuit persevereaza deoarece el primeste, in mod
continuu, rezerve de putere de la Cristos, tot asa
cum bratul si piciorul sunt tinute in viata prin hrana
pe care si-o primesc de la inima. „Traiesc", spune
Pavel, „dar nu mai traiesc eu, ci Cristos traieste in
mine" (Gal. 2.20). Adica, „eu traiesc, dar pe
cheltuiala lui Cristos. El fine in viata atat
sufletul meu, cat si harul meu". Fara aceasta
unire, un om se va rataci; el nu are o radacina care
sa-1 sustina. Un cadavru, odata ce incepe sa 208
putrezeasca, nu mai poate fi recuperat. Procesul
degradarii continua pana cand devine din nou
tarana. Nici un balsam nu poate stopa procesul
degradarii. Dar acolo unde exista viata, balsamul
poate fi eficient pentru vindecare. Deosebirea
dintre crestin si necrestin este la fel de mare ca
deosebirea dintre viata si moarte. Omul neprihanit
„de sapte ori cade si se ridica, dar cei rai se
prabusesc in nenorocire" (Pv. 24.16). Adica, in
cadere, cei rai se prabusesc mai jos si nu au putere
sa se ridice. Cand Cain a pacatuit, el a cazut din ce in
ce mai jos, ca o piatra rosto-golindu-se la vale, pana
ce a ajuns in pragul disperarii. El a mers de la invidia
fata de fratele sau la rautate, de la rautate la
ucidere, de la ucidere la minciuna sfruntata si
sfidarea lui Dumnezeu insusi, iar de aici la disperare.
Scriptura anticipeaza: „Dar oamenii rai si inselatori
vor merge din rau in mai rau" (II Tim. 3.13). Cand un
sfant cade, el se ridica din nou deoarece el are
putere sa strige la Cristos. JDoamne, scapa-ma"
striga Petru cand incepea sa se scufunde. Si, indata,
Cristos Si-a intins mana. Desi Domnul 1-a mustrat
pentru necredinta lui, totusi 1-a ajutai. (b) Darurile
lui nu dureaza Un suflet nemantuit nu arc garantia
ca isi poate pastra darurile Duhului pe care la un
moment dat lc poate detine. Chiar atunci cand masa
lui este foarte bogata, el nu poate arata nici o
promisiune din partea lui Dumnezeu ca va avea
provizii pentru o noua masa. Dumnezeu le ofera
aceste lucruri celor rai dupa cum noi am putea da
unui cersetor o bucata de paine sau un loc in
magazia noastra. Si tot ceea ce Dumnezeu alege sa-i
ofere, poate oricand sa-i ia inapoi. Daca nu esti
crestin, tu poti cunoaste unele lucruri despre
Dumnezeu, si, totusi, sa mori fara o cunoastere a
mantuirii. (c) Hotararea lui este slaba Un om lumesc
poate marturisi credinta in Cristos, dar cand va fi
pus sa aleaga intre Cristos si Satan, el isi va arata
curand adevarata infatisare. Cand Satan il momeste
cu bogatiile lumesti pentru a-si parasi legamantul cu
Mantuitorul, el va arata, precum Dima, unde este
dragostea lui. Sau daca poftele il cheama, el trebuie
sa mearga, in ciuda juramantului, a cugetului, a lui
Dumnezeu, in ciuda tuturor. Irod se temea de Ioan
Botezatorul, dar dragostea este mai tare decat frica.
Dragostea lui pentru Irodiada a depasit teama fata
de Ioan, si 1-a deteminat sa taie nu numai capul
acestuia, dar si mugurii de speranta ai cugetului sau.
Daca sufletul unui om este pangarit, in cele din
urma se va arata asa cum este, chiar 14 - Crestinul
in Armatura 85 daca pentru moment ar putea
adopta o infatisare evlavioasa, datorata unei surse
externe. Radacina apostaziei finale este lipsa unei
schimbari totale a inimii. Cel ce se leapada nu
pierde harul pe care 1-a avut, ci doar descopera ca
n-a avut nici unul. Multi isi cladesc sfintenia pe o
pretentie falsa si folosesc creditul pe care l-au
obtinut din partea altora pentru a-si stabili afacerea
printre adevaratii sfinti ai lui Dumnezeu. Acesti
martori mincinosi isi spun crestini, deoarece altii
presupun despre ei acest lucru, intreaga lor
reputatie este construita pe aspectul lor extern
evlavios. Faptul ca ei nu au rezerva unui har solid in
interiorul lor, care sa-i sustina in marturisirea lor, le
va determina caderea. Prin urmare, sa luam aminte
pe ce baza ne ridicam declaratia noastra de
credinta. Exista ceva inauntrul nostru care sa
corespunda zelului nostru exterior? Am turnat noi o
buna fundatie? Este varful iesit prea mult in afara
fata de temelia slaba? Radacinile unui pom se intind
sub pamant la fel de mult ca ramurile de deasupra;
tot astfel se intampla si cu Jianil adevarat. 4.
Siguranta perseverentei daca esti inarmat Fara har
adevarat in inima nu poate exista perseverenta. Dar
daca harul lui Cristos stapaneste in tine, victoria
este asigurata! Iata de ce este atat de importanta
imbracarea armaturii lui Dumnezeu - ea garanteaza
ca vei persevera si in cele din urma vei birui. Harul
adevarat nu poate fi niciodata biruit. Scriptura
promite ca oricine „este nascut din Dumnezeu
biruieste lumea" (I Ioan 5.4). Victoria este semanata
in faptura
noastra noua - acea samanta a lui Dumnezeu,
care ne pazeste de a fi inghititi de pacat sau de
Satan. Dupa cum Cristos a inviat pentru ca niciodata
sa nu mai moara, tot astfel El inalta sufletul celui
sfant din mormantul pacatului, pentru a nu se mai
intoarce sub puterea mortii spirituale. Prin urmare,
este scris ca cel ce crede are, in prezent, viata
vesnica (I Ioan 5.13). Legea a fost data 400 de ani
mai tarziu dupa legamantul lui Dumnezeu cu
Avraam, si totusi, ea nu a desfiintat promisiunea
facuta de Dumnezeu. Tot astfel, nimic din viata unui
crestin nu poate desfiinta fagaduinta vietii vesnice
data de Cristos inainte de intemeierea lumii. Daca
ar fi posibil ca un copil al lui Dumnezeu sa nu ajunga
la tinta si sa piarda viata vesnica, aceasta s-ar
intampla ca o consecinta a unuia din urmatoarele
motive: deoarece este posibil ca Dumnezeu sa-1
uite pe. crestin si sa-Si retraga harul de la el;
deoarece credinciosul il poate uita pe Dumnezeu;
sau deoarece Satan are puterea sa-1 smulga din
mainile 86 lui Dumnezeu. Dar nici unul din aceste
lucruri nu se poate intampla, datorita urmatoarelor
motive: (a) Deoarece Dumnezeu nu-1 poate uita
niciodata pe crestin El insusi a spus: .Nicidecum n-
am sa te las, cu nici un chip nu te voi parasi" (Evr.
13.5). Totodata, El a promis ca nu-Si va schimba
gandul cu privire la dragostea si harul deosebit pe
care le ofera copiilor Sai: „Caci lui Dumnezeu nu-I
pare rau de darurile si de chemarea tacuta" (Rom.
11.29). Chiar cand pacatuiesti, tu nu-L provoci pe
Dumnezeu sa te dezmosteneasca. Dimpotriva, El
este gata sa-ti ofere din nou partasia cu El. Asculta
ce spune El prin profetul Isaia: „Din pricina pacatului
lacomiei lui, M-am maniat si l-am lovit, M-am
ascuns in supararea Mea si cel razvratit a urmat si
mai mult pe caile inimii lui. I-am vazut caile si totusi
il voi tamadui" (Is. 57.17-18). Sa nu te indoiesti nici
o clipa ca pe cine-1 iubeste El, il iubeste pana la
capat. Pentru a aduce o dovada suplimentara
inimilor noastre indoielnice, Dumnezeu pecetluieste
fagaduinta Sa cu un juramant: „Ma voi indura de
tine cu o dragoste vesnica, zice Domnul,
Rascumparatorul tau. Si lucrul acesta va fi pentru
Mine ca si cu apele Iui Noe: dupa cum jurasem ca
apele lui Noe nu vor mai veni pe pamant, tot asa jur
ca nu Ma voi mai mania pe tine" (Is. 54.8, 9). El
continua: „Pot sa se mute muntii" - referindu-se la
sfarsitul iumii, cand cerurile si pamantul vor fi
distruse - „dar dragostea Mea nu se va mula de la
tine si legamantul Meu de pace nu se va clatina" (v.
10). Acum, inainte de a argumenta ca promisiunea a
fost facuta numai iudeilor, citeste si restul
fragmentului: „Aceasta este mostenirea robilor
Domnului, asa este mantuirea care Ie vine de la
Mine, zice Domnul" (v. 17). Deci, vedem ca sunt
cuprinsi toti copiii lui Dumnezeu. Dupa cum Cristos
a venit din cer pentru a ne oferi indurarea Sa, tot
astfel El S-a reintors acolo pentru a intra in posesia
mostenirii pe care a castigat-o prin moartea Sa.
Cum ar putea exista vreo indoiala cu privire la
dragostea neschimbatoare a lui Dumnezeu, cand
vedem intregul legamant incheiat de Cristos cu noi?
Dumnezeu nu numai ca L-a chemat pe Cristos, L-a
sfintit si L-a inaltat in marea lucrare pe care trebuie
s-o faca pentru noi, dar L-a si justificat prin invierea
Sa. Apoi, Dumnezeu I-a urat bun-venit inapoi in cer,
si acum sta la dreapta Tatalui ca avocat si mijlocitor
pentru fiecare sfant. Astfel, El Si-a castigat
mostenirea nu numai pentru El insusi, dar are
deplina putere s-o daruiasca tuturor credinciosilor.
211 (b) Deoarece credinciosul nu-L poate uita
niciodata pe Dumnezeu, conform clauzei
legamantului Stiind ca drumul spre cer este lung si
dificil, iar harul nostru este slab, noi ne putem teme
adesea ca il vom uita pe Dumnezeu, inainte de a
atinge destinatia noastra vesnica. Dar legamantul lui
Dumnezeu strabate acest nor de indoiala oferindu-
ne provizii pentru slabiciunea noastra. Duhul lui
Dumnezeu este dat pentru a garanta sosirea
noastra in siguranta in cer. „ Voi pune Duhul Meu in
voi, si va voi face s£ urma fi poruncile Mele si sa pazi
fi si sa implini fi legile Mele" (Ez. 36.27). Observati,
versetul nu spune ca cel sfant va avea Duhul Lui
daca urmeaza poruncile lui Dumnezeu, ci ca Duhul il
va determina sa faca acest lucru. Duhul Sfant este
atat invatatorul, cat si pazitorul celui sfant. Poate te
temi ca daca il superi pe Duhul Sfant, El s-ar putea
mania si te-ar putea lasa sa pieri in pacatele tale.
Este adevarat, Duhul lui Dumnezeu este sensibil la
neascultare si te poate parasi pentru pacatele tale,
dupa cum l-a parasit pe Samson si l-a lasat sa cada
in mainile filistenilor. Dar El nu l-a parasit de tot.
Cand Samson a strigat in necazul lui, Duhul a
raspuns si i-a daruit din nou puterea Sa. Faptul ca
stii ca slujba Duhului este sa locuiasca pentru
totdeauna in cei sfinti, ar trebui sa indeparteze
temerile tale: JSJ va va da un alt Mangaietor, care sa
ramana cu voi in veac". (Ioan 14.16).
in vreme ce Duhul locuieste in cel sfant pentru
a-1 tine si a-1 proteja, Cristos mijloceste, de partea
Sa, in cer. „M-am rugat pentru tine", ii spunea
Cristos lui Petru, „ca sa nu se piarda credinta ta" (Lc.
22.32). Daca" El_ Se roaga pentru unul, cu siguranta
Se va ruga si pentru toti ceilalti. in acelasi verset.
Domnul nostru l-a indemnat pe Petru: „Si, dupa ce
te vei intoarce la Dumnezeu, sa intaresti pc fratii
tai" (v. 32). Cu alte cuvinte: „Cand vei simti puterea
si eficienta rugaciunii Mele pentru credinta ta, sa le
spui tuturor prietenilor tai despre acest lucru.
Inimile lor ar trebui sa se intareasca, auzind cum le
port Eu de grija alor Mei". Atata vreme cat Cristos
mijloceste pentru noi, cum am putea pieri? Crezi ca
ar putea obosi vreodata si ar inceta sa mai
infaptuiasca aceasta lucrare a dragostei? Cuvantul
Lui ne asigura ca „EI traieste pururea ca sa
mijloceasca pentru toti cei ce sunt ai Lui" (Evr. 7.25).
(c) Deoarece Satan nu-1 poate smulge pe credincios
din mainile lui Dumnezeu Daca esti crestin, tu esti
inconjurat de brate atotputernice si vesnice.
Oricum, Diavolul este infasurat in lanturile
condamnarii eterne si oricat de greu ar incerca, nu
le poate desface. Daca el nu se poate elibera din
lanturile lui Dumnezeu, cum te-ar putea smulge pe
tine din stransoarea 212 lui Dumnezeu? Diavolul il
poate ispiti pe un sfant numai cu permisiunea lui
Dumnezeu. Daca crezi ca Dumnezeu te iubeste,
atunci cu siguranta te poti increde in intelepciunea
Lui cand ii ingaduie Satanei sa te atace. Oare nu
tocmai atunci poate fi el respins si facut de ocara? A
sti ca puterea Satanei este limitata si ca harul lui
Dumnezeu este nemarginit, ar trebui sa invioreze
duhul credinciosilor slabi, care se tem ca nu vor
rezista pana la sfarsit. Prin legamantul Sau,
Dumnezeu I-a oferit lui Cristos viata fiecarui suflet.
Daca esti al Lui, iti este asigurata vesnicia. Oare n-a
putut El sa te determine sa marsaluiesti sub steagul
Lui si sa te asociezi luptei Lui impotriva pacatului si
iadului? Aceeasi putere nemarginita, care a biruit
inima ta razvratita, va birui toti vrajmasii tai
dinauntru si din afara. Dumnezeul care poate face
ca doar cativa oameni raniti sa se ridice si sa
nimiceasca o cetate, poate face si ca un suflet ranit
sa triumfe asupra pacatului si a Satanei (Ier. 37.10).
Tot astfel face si legamantul lui Cristos, care este
simbolizat prin chivot. Cristos, legamantul, ... stau
gata pentru a le asigura sfintilor trecerea lor spre
cer. Trebuie dat un cuvant de avertizare. Exista un
mare pericol de alunecare a credinciosilor din
aceasta doctrina aducatoare de mangaiere intr-o
siguranta plina de nepasare si un curaj arogant. Desi
crestinul este pazit de o totala si finala apostazie,
totusi ei poate suferi o cadere grava, care sa-i
zdruncine cugetul, sa-i slabeasca harul si sa aduca
rusine Evangheliei. A cunoaste aceste pericole care
slau la panda in umbra acestei doctrine ar trebui sa
fie de ajuns pentru a-1 tine treaz tot timpul pe cel
credincios. Fii atent sa nu folosesti libertatea ta in
Cristos ca permisiune pentru a pacatui. Vom pacatui
deoarece harul abunda? „Nicidecum", spune Pavel
(Rom. 6.2). La ce inaltimi ajunge pacalul cand omul
isi ia curajul de a pacatui din dragostea eterna a lui
Dumnezeu! Noi putem ghici ca harul adevarat nu
locuieste intr-o inima care trage astfel de concluzii
nepotrivite din premisele harului lui Dumnezeu.
Crestinul veritabil ajunge la o concluzie total
diferita: si anume, ca harul lui Dumnezeu este oferit
nu pentru ca el sa se afunde in pacat, ci pentru a-1
birui! Singurul raspuns onorabil pe care il putem da
maretiei dragostei si harului lui Dumnezeu este de a
ne curati de toata intinaciunea carnii si a sufletului
nostru (II Cor. 7.1). Dupa cum un copil ar trebui sa
fie motivat sa placa tatalui sau prin-tr-o forta mai
puternica decat teama de a fi dezmostenit, tot
astfel noi trebuie sa ne indeplinim slujba de crestini
fara teama de a fi alungati. Noi suntem sub legea
unei noi vieti. Aceasta ar trebui sa produca in 87
noi, in mod natural, dorinta dupa comuniunea cu
Dumnezeu, dupa cum dragostea unui copil il face sa
doreasca sa vada fata tatalui sau drag. Natura
credintei - harul care se ocupa cu promisiunile - este
de a curati inima. Si cu cat este mai sigura dovada
dragostei lui Dumnezeu pe care credinta o aduce
sufletului din promisiune, cu atat ea curateste mai
mult inima, deoarece credinta alimentata de
dragoste aprinde inima pentru Dumnezeu. Odata ce
acest sentiment se aprinde, camera devine prea
fierbinte pentru ca pacatul sa mai stea acolo. 5.
Rezultatul promis al perseverentei
Fraza: „sa ramaneti in picioare, dupa ce veti Ii
biruit totul" include urmarea binecuvantata a
perseverentei sfintilor. A ramane in picioare la
sfarsitul acestui razboi va recompensa din plin toata
suferinta indurata in lupta impotriva pacatului si
Satanei. in razboaiele dintre oameni, nu oricine
lupta va avea parte de prada, in mod obisnuit,
castigul razboiului intra doar in cateva buzunare.
Soldatul de rand, care sufera cel mai mult, se alege
de obicei cu foarte putin. El lupta pentru a-i face pe
cei cativa care sunt mari si mai mari, iar el este
recompensat adesea cu atat de putin incat abia
daca-i ajunge sa-si vindece ranile. Dar in armata lui
Cristos, singurul soldat care pierde este cel care
dezerteaza. Fiecare soldat credincios primeste o
rasplatire glorioasa, care este mentionata in aceasta
fraza: „Sa ramaneti in picioare, dupa ce veti Ii biruit
totul". A ramane in picioare implica trei lucruri: (a)
inseamna „a ramane biruitori" Se spune ca o armata
cucerita se prabuseste in fata dusmanului ei, iar
cuceritorul sta in picioare. La sfarsitul razboiului
spiritual, fiecare crestin va sta ca un invingator
deasupra poftelor si Satanei, care le-a provocat.
Desi crestinul se bucura aici pe pamant de
numeroase victorii asupra Satanei, totusi bucuria lui
este intrerupta de noi avertismente din partea
vrajmasului care se reintoarce. Credinciosul castiga
biruinta intr-o zi, numai pentru a se confrunta cu o
noua lupta in ziua urmatoare. Si deseori, chiar
victoriile lui il indeparteaza din razboiul sangeros.
Desi in cele din urma el respinge ispita, totusi, ranile
produse cugetului sau in timpul luptei vor arunca o
umbra asupra gloriei biruintei. Crestine, pentru
linistea ta eterna, tu poti privi inainte spre acea zi
cand se va da decizia finala a luptei dintre tine si
Satan. Tu vei vedea campul dusmanului complet
distrus, iar pe el fara nici o arma in mana pe care s-o
foloseasca impotriva ta. Tu vei calca peste orice
fortareata, de unde el a aruncat atatea sageti. Si le
vei vedea pe toate demolate, 88 pana cand in inima
ta nu va ramane nimic intinat care sa-i ofere
Diavolului o ascunzatoare. in acea zi glorioasa.
Vrajmasul care te-a facut sa tremuri va fi zdrobit sub
picioarele tale. (b) inseamna a ramane justificat si
achitat in acea zi a judecatii in mod frecvent, Sf.
Scriptura foloseste termenul „a ramane" cu acest
sens: „cei rai nu pot tinea capul sus in ziua judecatii"
(Ps. 1.5); adica, ei nu vor avea parte de indreptatire.
„Daca ai pastra, Doamne, aducerea aminte a
nelegiuirilor, cine ar putea sta in picioare,
Doamne?" (Ps. 130.3); adica, cine ar putea fi
indreptatit? Maretul Dumnezeu, prin voia Caruia noi
venim in aceasta lume, a fixat o zi cand va judeca
lumea prin Isus Cristos. Aceea va fi o zi solemna,
cand toti cei care au trait vreodata - mari si
mici,.buni si rai - se vor intalni si se vor infatisa
personal inaintea lui Cristos, si vor auzi sentinta
vesnica din gura Lui. Doinnul va fi ajutat de o garda
de ingeri care vor fi gata sa duca la indeplinire
sentinta rostita de El. Nu ma mir ca predica lui Pavel
cu privire la acest subiect a produs un cutremur in
cugetul lui Felix. Dimpotriva, sunt uimit ca unii
oameni merg atat de departe in amortirea
constiintei lor, incat gandul acelei zile nu le
invioreaza simturile. Nu-i consideri fericiti pe cei ce
vor fi eliberati de Cristos in acea zi? Nu vrei sa
cunosti care vor fi acele suflete binecuvantate?
Pentru a afla, nu trebuie sa mergi in cer si sa
cercetezi sulurile. Tu poti sti aici si acum ca cei care
vor ramane in picioare la judecata sunt cei care pe
pamant lupta in ostirea Domnului, impotriva
Satanei, purtand armatura lui Dumnezeu. Ei sunt
crestinii care au „biruit totul". Procesul din acea zi il
va discredita pe Satan, care a fost acuzatorul lor
inaintea lui Dumnezeu si a cugetelor lor,
amenintandu-i mereu cu teroarea condamnarii la
scaunul de judecata al lui Cristos. Cat de uimiti vor fi
cei rai vazand ca noroiul pe care ei l-au aruncat pe
fetele sfintilor va fi sters cu insasi mana lui Cristos!
Oare acest lucru nu va fi suficient pentru a
recompensa tot dispretul si suferinta indurata de
crestin in aceasta viata? Si inca aceasta nu este
totul. (c) A ramane in picioare denota si rangul pe
care cel neprihanit il va avea in cer Cand regii doresc
sa-si rasplateasca supusii care s-au remarcat in
serviciul Coroanei, ei le vor da o slujba de cinste la
Curte. Soloinon spunea ca unul din cele mai mari
onoruri pe care un om le-ar fi putut primi era sa
stea inaintea imparatului. Cerul este cetatea regala
unde Dumnezeu isi are curtea Sa. Bucuria ingerilor
este de a sta acolo inaintea lui Dumnezeu: „Eu sunt
Gavril, care stau inaintea lui Dumnezeu"
215 (Lc. 1.19), adica: ,JEu sunt unul din acele
duhuri ceresti care-L slujesc pe Dumnezeu si stau
inaintea Fetei Lui, dupa cum curtenii il servesc pe
printul lor". Aceasta onoare este promisa fiecarui
suflet credincios. Nimic n-ar avea un efect mai
puternic asupra sufletului celui sfant decat sa
considere starea lui binecuvantata din cer ca fiind
rasplata pentru toate conflictele lui de pe pamant.
Aceasta sabie ar trebui sa taie orice legatura a
ispitei si sa nimiceasca acele ispite care sfideaza
intreaga armata de alte argumente. Cum ar putea
coexista pacatul cu nadejdea unei asemenea glorii?
Aceasta se intampla cand gandurile ceresti dispar
dinaintea celui credincios si el uita promisiunea
acelui loc minunat, si incepe sa-si inalte un idol,
dupa cum, in absenta lui Moise, Israel a facut vitelul
de aur si a inceput sa i se inchine. ingaduie numai
cerului sa apara inaintea ta, si inima iti va fi incalzita
la vederea lui. Tu il poti convinge pe un print sa-si
arunce coroana regala si sa se afunde in noroi
imbracat cu hainele regesti, tot asa cum il poti
convinge pe un sfant sa pacatuiasca atunci cand
inima lui este umpluta de asteptarea gloriei ceresti.
Pacatul este lucrarea-Diavolului, nu. a celui
neprihanit. Credinciosul se afla mereu in asteptarea
clipei cand va fi chemat sa stea cu ingerii si sfintii
glorificati inaintea tronului lui Dumnezeu. Cum ar
trebui sa-1 inveseleasca acest lucru si sa-i intareasca
inima, atunci cand lupta este mai aprinsa, iar
gloantele mai dese! Daca trebuie sa treaca prin foc
si apa pentru a atinge cerul, ce reprezinta aceasta
suferinta in comparatie cu mangaierea vesnica a
cerului? A pastra intotdeauna inaintea ta bucuria
cerului, te va ajuta sa alergi cu rabdare pana la
sfarsitul cursei. Te va ajuta sa induri scurtele
incaierari cu ispita si suferinta. .Si mai mult, te va
face sa socotesti ca aceste incercari „nu sunt
vrednice sa fie puse alaturi cu slava viitoare, care
arc sa fie descoperita fata de noi" (Rom. 8.18). CA
TITOLUL 5 A PATRA CONSIDERATIE: POZITIA
PENTRU A TE MENTINE IN LUPTA „Stati gata dar..."
(Ef. 6.14). in Ef. 6.13, apostolul Pavel prezinta clar
tipul armaturii pe care tu, crestin fiind, trebuie s-o
folosesti - armatura lui Dumnezeu. Apoi, desi tu nu
vei fi ispitit sa porti o falsa armatura si s-o numesti
„armatura lui Dumnezeu", Pavel descrie adevarata
armatura, piesa cu piesa, incepand cu v. 14
(romano-catolicii, precum si protestantii, se fac
vinovati, deseori, de producerea unor arme proprii
pentru a lupta impotriva Diavolului - arme pe care
Dumnezeu niciodata nu le-a cerut). Mai tarziu, vom
discuta componentele armaturii in ordinea indicata
de apostol. Dar, mai intai, vom explora o alta tema.
Observati ca in v. 14, Pavel specifica necesitatea
posturii pentru un soldat crestin: „Stati gata dar". La
ce ne-ar folosi sa fim inarmati corespunzator, daca
nu abordam pozitia corecta fata de dusmanul
nostru? I. STAI, NU FUGI SI NU TE DA BATUT A sta
este opusul lui a fugi sau a ceda. Un capitan care-si
vede oamenii retragandu-se sau capituland, da
ordinul: „Stai!" si orice soldat vrednic de chemarea
sa raspunde imediat la vocea comandantului sau.
Tot astfel, fiecare crestin trebuie sa raspunda la
porunca lui Dumnezeu # de: „Stai!"- sau, cu alte
cuvinte, sa reziste cu fermitate,si niciodata sa nu
cedeze atacurilor Satanei. Pentru a arata de ce acest
lucru este asa de important, sunt necesare 4 dovezi:
SCRIPTURA PORUNCESTE ACEASTA IN MOD
DEOSEBIT Petru spune cu privire la Satan:
„Impotriviti-va lui neclintiti in credinta" (I Pet. 5.9).
Ca si cum cuvantul „neclintit" implica a mentine

89 r" pozitia de lupta impotriva Satanei, a lupta


cu el ori de cate ori avanseaza. Soldatii trebuie sa
respecte strict ordinele lor, chiar daca acest lucru ii
va costa viata. Cand, la porunca lui David, Ioab l-a
trimis pe Urie in prima linie de bataie,
fara indoiala ca Urie a vazut pericolul ce-1
pastea. Si totusi, nu a comentat cu generalul lui; el
trebuia sa asculte, chiar daca si-ar fi pierdut viata (II
Sam. 11.14-17). Printre soldati, cele mai grave
pacate sunt lasitatea si neascultarea. Prin urmare,
cum ar putea fi ele considerate ca ofense mai putin
grave de cei care il au pe Cristos drept comandant al
lor, iar pacatul si Diavolul ca dusmani ai lor? A
rezista unor ispite s-ar putea sa ne coste scump.
„ Voi nu v-ati impotrivit inca pana la sange, in lupta
impotriva pacatului", spunea apostolul (Evr. 12.4).
El sugereaza ca razboiul spiritual poate ajunge
uneori pana la sange, si daca se intampla astfel,
aceasta nu trebuie sa constituie o scuza pentru a
pacatui in loc de a suferi. Cand ii este permis unui
crestin sa-si neglijeze datoria, deoarece este insotita
de primejdie? Daca vrem sa fim ostasi biruitori,
gandul la slava lui Dumnezeu trebuie intotdeauna sa
fie mai presus de temerile noastre. Dupa cum un
ostas pamantesc reprezinta in lupta onoarea tarii,
tot astfel crestinul reprezinta onoarea lui Dumnezeu
ori de cate ori el este chemat sa infrunte ispita. Un
astfel de test descopera imediat cat de dornici
suntem sa mergem in apararea reputatiei
Suveranului nostru. Supusii lui David il socoteau ca
pretuind zece mii de vieti; fiecare era gata mai
degraba sa moara decat sa puna in pericol viata
comandantului lor. Cu siguranta, Dumnezeu merita
la fel de mult din partea supusilor Sai. Este o mare
dezonoare sa lasam mai degraba ca Numele Lui
binecuvantat sa fie batjocorit, decat sa ne expunem
noi insine la putin dispret, vreo pierdere sau vreun
necaz trecator. Generalul roman Pompei se
mandrea ca un simplu semn din cap i-ar fi
determinat pe soldatii lui sa escaladeze cu mainile si
picioarele lor cea mai abrupta stanca, desi n-ar fi
avut multe sanse de reusita. Acest gen de loialitate
doreste Dumnezeu de la noi. Si desi nu este
indiferent fata de sangele slujitorilor Sai, uneori El
incearca loialitatea noastra printr-o sarcina dificila si
ispite grele, ca astfel, prin credinciosia si curajul
nostru, El sa poata triumfa asupra Satanei. Probabil
ca iti aduci aminte de timpul cand Satan il acuza pe
Dumnezeu de „mituirea" lui Iov, spunand ca acest
slujitor ales, slujindu-L pe Dumnezeu, isi slujea de
fapt lui insusi: „Oare degeaba se teme Iov de
Dumnezeu?" (Iov 1.9). El L-a determinat pe
Dumnezeu sa-Si retraga binecuvantarea, insistand
ca Iov il va blestema pe Dumnezeu 90 in fata mai
degraba decat sa se supuna suferintei. Astfel ca
Dumnezeu i-a permis Diavolului sa-si duca planul la
indeplinire: si care a fost rezultatul? Deoarece Iov a
ramas neclintit, vedem ca Dumnezeu Se mandreste
inaintea lui Satan: „El se tine tare in neprihanirca lui,
si tu Ma indemni sa-1 pierd Iara pricina" (Iov 2.3). in
esenta, Dumnezeu spunea: „ Vezi tu, Eu am cativa
care Ma vor sluji Iara mita, care vor ramane
credinciosi angajamentului lor, cand nu vor putea
conta pe nimic altceva. Tu i-ai luat lui Iov averea,
slujitorii si copiii si, totusi, el ramane in picioare. Tu
n-ai capturat nici vointa lui, nici integritatea lui!"
DUMNEZEU OFERA ARMATURA NECESARA PENTRU
LUPTA A lasa ca o fortareata bine pazita sa cada in
mainile vrajmasului, ar fi o dezonoare pentru
soldatii care o apara. Din punct de vedere spiritual,
o astfel de infrangere este mult mai dezonoranta,
deoarece Dumnezeu, in Cristos, le asigura soldatilor
Lui toata puterea de care au nevoie pentru a rezista
Diavolului de fiecare data. Nu trebuie sa fim
surprinsi cand un suflet nemantuit cedeaza cu
usurinta unei ispite care promite placeri firesti sau
vreun profit. Cei care nu-L au pe Cristos nu au nici o
armatura cu care sa se opuna atacurilor
Vrajmasului; ei nu stiu nimic de bunatatea
Domnului. Deci, este natural ca ei sa stea la masa
Diavolului - deoarece vor o hrana mai buna. Capra,
spunem noi, trebuie sa pasca acolo unde este
legata; tot astfel, pacatosul trebuie sa se hraneasca
cu lucruri pamantesti, deoarece el este legat de
pamant prin inima lui fireasca. Dar crestinul are o
nadejde pentru lucruri mai inalte decat ar putea
oferi aceasta lume. Credinta lui prezenta este o
polita scrisa de insasi mana Duhului Sfant, pentru a-
1 asigura de victoria finala. Coiful mantuirii (daca
este pus) si scutul credintei (daca este purtat) vor
abale toate sagetile Diavolului. Dumnezeu Se
supara, si pe buna dreptate, cand copilul Sau, care
ar putea rezista folosindu-si darurile si rugaciunea,
cedeaza, in schimb, Vrajmasului. Dumnezeu i-a spus
lui Adam in gradina: „Nu cumva tu ai mancat din
pomul din care iti poruncisem sa nu mananci?"
(Gen. 3.11). Accentul este pus aici pe tu - ca si cum
Dumnezeu ar fi spus: „Stiu ca ai mancat nu pentru
ca-fi era foame; tu aveai o intreaga gradina de unde
sa alegi! Cum ai putut tu sa cazi, cand crai atat de
bine echipat pentru a rezista?" in acelasi mod,
Dumnezeu ar putea spune: „ Te-ai hranit cu
inselatoriile Dia voiului,
cand tu porti cheia camarii Mele atat de pline?
Oare proviziile Tatalui sunt atat de sarace incat
faramiturilc Diavolului sa-ti para asa de bune?" 219
SIGURANTA CRESTINULUI STA IN A OPUNE
REZISTENTA Dumnezeu ofera armatura pentru a-1
apara pe crestin in timp ce lupta, nu in timp ce se
retrage. Ramai in picioare si ziua este a ta; fugi sau
capituleaza, si totul este pierdut. Am citit despre
comandanti vestiti care in mod intentionat au taiat
toate; drumurile de retragere, pentru ca soldatii lor
sa lupte pana la moarte. De indata ce armata lui
William Cuceritorul a pasit pe pamantul englez, el a
indepartat, sub privirile ostasilor, toate corabiile. in
mod asemanator, Dumnezeu nu ofera provizii
pentru cei lasi. in armatura data de El, nu exista nici
o componenta pentru spate. Iata un adevar
impresionant: „Cel neprihanit va trai prin credinta,
dar daca da inapoi, sufletul Meu nu gaseste placere
in el" (Evr. 10.38). Cel care infrunta lupta cu
incredere se alege cu viata, dar cel care da inapoi
castiga doar dezaprobarea lui Dumnezeu. Ce
schimbare nenorocita sa renunti la lupta impotriva
Satanei si sa-L privesti pe Dumnezeu ca vrajmas al
tau! in lupta cu pacatul si Satan exista mangaiere,
chiar daca se varsa sange. Dar nu exista nici o
mangaiere in a indura mania arzatoare a unui
Dumnezeu razbunator. Latul pe care Satan il
intinde, Dumnezeu il poate ridica. Dar cine poate da
izbavire din mana lui Dumnezeu? N-ai vrea mai
degraba sa mori luptand pentru tara ta, decat sa fii
executat ca tradator? DUSMANUL ESTE BIRUIT
NUMAI PRIN FORTA Sunt trei motivatii ale acestui
fapt: 1. Satan este un las Desi el arboreaza o
infatisare plina de curaj cand te ispiteste, de fapt
inima lui este plina de teama. Dupa cum un hot se
inspaimanta cand vede o lumina sau aude un
zgomot in casa victimei lui, tot astfel Satan este
surprins sa gaseasca un suflet treaz si gata de lupta.
„Pe Jsus il cunosc si pe Pavel il stiu", spunea Diavolul
(F. A. 19.14), adica: „ii cunosc pe amandoi spre
rusinea mea; ei amandoi m-au pus pe fuga". Si daca
esti ca ei, Satan se va teme si de tine. Crede-ma
cand spun ca el se teme de credinta ta. Foloseste-o
pentru a striga dupa ajutor impotriva lui si
foloseste-o din plin pentru a-i respinge atacurile;
atunci, tu il vei vedea fugind. Presupune ca soldatii
care apara un castel aud ca armata dusmana este
slaba si dezorganizata si ca ar putea-o imprastia
foarte repede la atac puternic declansat din
interiorul castelului. Oare acest lucru n-ar creste si
mai mult curajul aparatorilor? Duhul lui Dumnezeu,
Care cunoaste totul despre dusman, ii trimite
crestinului un raport cu urmatoarele 91 instructiuni:
„impotriviti-va Diavolului si el va fugi de la voi" (Iac.
4.8). Dusmanul nu te poate rani decat daca tu il lasi.
Rezistenta ta neclintita da o grea lovitura increderii
sale. Dupa ispitirea lui Cristos si rezistenta Lui
neclintita, ni se spune ca Satana „s-a indepartat de
la El pentru o vreme" (Lc. 4.13). Cand Diavolul
continua sa te ispiteasca, se poate intampla ca tu sa
nu te opui in mod deschis atacurilor lui, desi inca nu
ai capitulat. Aseinenea unui petitor hotarat, Satan
cauta cel mai mic indiciu care sa-i inspire curaj.
Cand acesta apare, el isi continua avansurile.
Singura cale de a scapa de el este sa incui usa, sa
tragi zavorul, astfel refuzandu-1 categoric. 2. Satan
este un dusman violent Prin urmare, tu trebuie sa i
te opui in mod constant. „Sa h-apuna soarele peste
mania voastra", ne avertizeaza apostolul; „si sa nu
dati prilej Diavolului" (Ef. 4.26-27). Un soldat
insarcinat cu paza periferiei unui oras trebuie sa-si
indeplineasca misiunea cu aceeasi crcdinciosie ca si
cum ar fi in garda personala a regelui, sau dusmanul
va putea patrunde pe aici pana spre inima orasului.
Daca tu lasi ca ispita sa strabata perimetrul inimii
tale, atunci tu ii oferi Diavolului un loc sigur de unde
sa provoace dezastru inauntrul tau. De exemplu, tu
te poti mania, si fara sa stai prea mult pe ganduri, sa
rostesti cuvinte grele. intr-un astfel de moment,
limbajul tau murdar deschide calea Diavolului si el
intra. Apoi din gura ta se revarsa cuvinte pe care nu
gandeai sa le rostesti vreodata! El este un dusman
viclean si nu va ceda cu usurinta terenul castigat.
Prin
urmare, cel mai intelept lucru este sa nu-i oferi
nici un teren de care el s-ar putea folosi. Daca tu
eziti asa de mult, stand in fata usii unde pacatul isi
are locuinta, tu ii oferi Satanei mai mult timp pentru
a te momi sa intri. Apoi tu te afli pe teritoriul lui.
Cine se va opri langa o taverna pentru a se bucura
de compania betivilor, sau va frecventa localurile de
placeri, si totusi sa pretinda ca el nu intentioneaza
sa ia parte la ele? Cine isi va intina privirea cu lucruri
necurate si, totusi, sa ramana curat? Cine isi va
pleca urechea la orice invatatura falsa a vremii si
totusi sa ramana tare in credinta? O astfel de
persoana se afla sub o puternica iluzie. Daca un om
nu este suficient de puternic pentru a rezista
Satanei intr-un lucru minor, cum poate crede ca va
putea birui o ispita mai mare? Tu spui ca nu poti
evita sa fii inconjurat de apele adanci ale ispitei, si
totusi crezi ca ai putere sa-ti tii capul deasupra
apei? Ia aminte la urmatorul sfat practic: este 221
mult mai usor sa fii in corabie si sa te pazesti sa nu
fii aruncat peste bord, decat sa fii in apa si sa incerci
sa urci din nou in corabie. 3. Satan.este un dusman
care acuza Omul care ii ofera munitie Diavolului
pentru a-J critica, desi stie ce fel de paras este
Satan, da dovada de multa nebunie. Unii spun ca
vrajitoarea nu te poate rani atata timp cat ea nu a
primit bani de la tine. in mod analog, Diavolul nu-ti
poate produce nici un rau, pana cand tu nu-1 lasi se
se agate de vreo slabiciune de-a ta si pe care s-o
foloseasca in avantajul lui. Te sfatuiesc sa-ti iei
angajamentul lui Iov: „Tin sa-mi scot dreptatea;
inima nu ma mustra pentru nici una din zilele mele"
(Iov 27.6). Daca nici inima, nici cugetul nu te
osandesc, atunci acuzatia Vrajmasului nu poate
ramane in picioare. II. RAMAI PE LOCUL TAU, NU-L
LUA PE-AL ALTUIA A ramane in picioare implica
pozitia corecta, ordine si oprire pentru fiecare
soldat, in opozitie cu dezordinea. Cand, in mod
neasteptat, soldatii parasesc randurile,
comandantul lor striga: „Stai!" Disciplina militara nu
permite nici unui soldat sa-si paraseasca pozitia,
fara vreun scop special. Ar trebui sa fie grija fiecarui
crestin sa ramana pe pozitia care i-a fost indicata.
Metoda Diavolului este sa scoata mai intai din rand,
apoi sa distruga. Armata presupune ordine - unul
care merge singur nu poate parasi randul. Prin
urmare, locul si rangul crestinului corespund
mediului in care activeaza el, cercului in care se
misca. in calitate de crestin, tu ai de-a face cu 3
domenii, traiesti pe 3 planuri: societatea civila,
Biserica si familia. Fiecare are randuri si locuri. in
societatea civila, sunt slujbasi publici si cetateni
privati; in Biserica, pastor si mireni, oficialitati si
membri ai congregatiei; in familie, parinti si copii,
sot si sotie. O buna functionare a acestora depinde
de faptul ca fiecare rotita sa se deplaseze usor la
locul ei si fiecare sa-si indeplineasca datoria pentru
binele tuturor. Trei lucruri sunt necesare pentru ca
cineva „sa ramana in rand". in primul rand, el
trebuie sa inteleaga slujba specifica pozitiei lui.
„intelepciunea omului chibzuit il face sa vada pe ce
cale sa mearga" (Pv. 14.8). La ce bun sa intrebi
despre drumul spre York, daca tu mergi spre
Londra? Si totusi cat de inclinati suntem sa ne
interesam de drumul si lucrul altuia, in timp ce le
neglijam pe ale noastre. De exemplu, unii crestini isi
petrec mai mult timp necajindu-se cu ceea ce ar
trebui sa faca pastorul, in loc sa se roage pentru
calauzirea lui Dumnezeu in 92 vietile lor. Noi vom
putea ramane biruitori in lupta nu analizand datoria
altuia si nici judecandu-1 pentru neglijarea acesteia,
ci implinindu-ne propria slujba. Si cum putem s-o
indeplinim daca n-o cunoastem? Solo-mon a dat
dovada de o mare intelepciune cand I-a cerut lui
Dumnezeu pricepere pentru a-si implini slujba. in al
doilea rand, odata ce cunoastem slujba ce ne
revine, noi trebuie s-o indeplinim in mod
constiincios. indemnul dat de Pavel lui Timotei se
aplica fiecarui crestin: „Pune-fi pe inima aceste
lucruri, indelet-niceste-te in lotul cu ele" (I Tim.
4.15). Adica, daruieste-te pe tine insuti pentru a-ti
putea implini slujba in locul pe care Dumnezeu ti l-a
stabilit. Adevarata putere a evlaviei sta intr-o astfel
de consacrare. Religia care nu are nici un impact
practic asupra vietii noastre zilnice devine curand o
notiune abstracta care nu valoreaza nimic. Si totusi
sunt multi care nu au nimic altceva decat o
marturisire slaba pentru a dovedi ca sunt crestini. Ei
sunt precum arborele de scortisoara, care n*are
nimic mai de pret decat scoarta. Apostolul vorbeste
de astfel de oameni in scrisoarea catre Tit: JEi se
lauda ca-L cunosc pe
Dumnezeu, dar cu faptele il tagaduiesc, caci
sunt o scarba: nesupusi si netrebnici pentru orice
fapta buna" (Tit 1.16). Ceea ce se intelege prin
„fapte bune" devine mai clar in capitolul urmator
(Tit 2.2-8), unde apostolul prezinta datoriile ce le
revin crestinilor. O buna crestina, dar o nevasta
cicalitoare, un om evlavios, dar un tata neglijent -
acestea sunt lucruri care nu se pot impaca. Omul
care nu se comporta cu evlavie in propria-i casa nu
este altceva decat un fatarnic in Biserica. Daca in
magazinul tau nu esti crestin, nu vei fi nici in
camaruta ta - chiar daca te rogi acolo. Daca credinta
ta se impotmoleste intr-un loc, ea nu poate propasi
in altul. in timp ce isi mentin o atitudine de
inchinare fata de Dumnezeu, unii care marturisesc
ca sunt crestini esueaza in indatoririle lor fata de alti
oameni. Altii esueaza in actul de inchinare in timp
ce par sa fie neclintiti in indatoririle lor fata de
semeni. Ambele situatii sunt distructive pentru
suflet. Soldatul care sta in rand este constient de
intreaga datorie ce-i revine, atat fata de Dumnezeu,
cat si fata de oameni. in al treilea rand, a ramane in
rand inseamna ca noi trebuie sa ne incadram in
Urnitele locului si chemarii noastre. Israelitilor li s-a
poruncit ca fiecare „sa tabarasca langa steagul lui"
(Num. 2.2). Aceasta insemna ca ei trebuiau sa fie
„aranjati in ordine", ca intr-o formatie militara.
Dumnezeu nu accepta vagabonzi in armata Lui de
sfinti. ,JFiecare sa ramana in starea in care l-a asezat
Domnul" (I Cor. 7.17). Tu trebuie sa ramai pe calea
specifica chemarii tale. Apostolul porunceste ca
fiecare 223 „sa-si vada de lucrul lui" (I Tes. 4.11).
Dupa cum slujba generalului nu este cea a unui
simplu ostas, tot astfel slujba pastorului nu este cea
a adunarii. Nu uita: ceea ce este drept intr-o actiune
judiciara este ucidere intr-o alta. Pavel spune ca noi
trebuie sa pazim cu toata seriozitatea tot ceea ce
tine de chemarea noastra; cand o depasim, noi
semanam pe campul altuia. Ce lume linistita am
avea daca fiecare lucru si fiecare persoana si-ar
cunoaste locul! Daca marea si-ar pastra locul, nu am
mai avea inundatii; daca oamenii si l-ar pastra pe al
lor, nu am mai vedea un astfel de potop de pacate si
nelegiuiri care caracterizeaza secolul nostru. intr-
adevar, trebuie sa existe un stavilar puternic, care
sa mentina sufletele noastre in limitele lor normale.
insusi Petru a fost mustrat aspru pentru amestecul
in treaba altuia. „Ce-ti pasa tie?" i-a spus Cristos
(Ioan 21.22). Cu alte cuvinte: „Petre, vezi-fi de
treaba ta; acest lucru nu te priveste pe tine". Cineva
a presupus ca aceasta mustrare l-a determinat mai
tarziu pe Petru sa denunte acest pacat in termeni
mai aspri - aliniind-„omw/ care se amesteca in
treburile altuia" cu ucigasii si hotii (I Pet. 4.15).
CINCI CONSIDERATII PENTRITA-I CONDUCE PE TOTI
SA RAMANA IN PICIOARE Pentru a-1 pune pe fiecare
crestin la locul lui si pentru a-1 convinge sa ramana
in picioare fara sa perturbe ordinea, voi prezenta
cateva consideratii. Ele trebuie sa ne influenteze
daca spunem ca acceptam autoritatea Scripturii in
directionarea gandurilor si actiunilor noastre. 1. Tu
pierzi aprobarea lui Dumnezeu cand iti parasesti
locul pentru a lucra in afara chemarii tale De ce?
Deoarece nu poti face aceasta prin credinta, si „fara
credinta este cu neputinta sa-I fim placuti Lui" (Evr.
11.6). Nu poate fi facuta prin credinta, deoarece tu
nu ai nici o chemare. Dumnezeu nu-ti va multumi ca
ai facut ceva ce El nu ti-a incredintat sa faci. Poate ai
avut bune intentii. La fel s-a intamplat cu Uza cand a
apucat chivotul. Totusi, vedem ca „Dumnezeu l-a
lovit pe loc pentru pacatul lui" (II Sam. 6.7). insusi
Saul a oferit o scuza impresionanta pentru jertfa
adusa de el, dar el isi parasise locul si din acest
motiv Dumnezeu l-a indepartat (I Sam. 13.8-14). Nu
este suficient sa intrebi: „Ce sa fac?", tu trebuie sa
intrebi si: „Cine imi spune sa fac aceasta?" Fii
convins, Dumnezeu te va intreba, la sfarsit, acest
lucru si va fi spre binele tau daca vei putea
demonstra ca misiunea ti-a fost daruita de El. 224 A
te ocupa de ceva care nu intra in atributiile tale
inseamna a-ti neglija propria datorie. Iubita din
Cantarea Cantarilor marturiseste: „M-au pus
pazitoare la vii, dar via frumusetii mele n-am pazit-
o" (1.6). Ea nu putea avea grija in acelasi timp si de
viile altora si de a ei. Sa nu te astepti sa-L slavesti pe
Dumnezeu parasindu-ti lucrarea pe care El ti-o
incredinteaza si facand o lucrare aleasa de tine,
indiferent cat de meritorie ar parea.
Presupune ca un profesor il intreaba pe un elev
care a chiulit de ce a lipsit de la scoala, iar acesta ar
raspunde ca a fost sa dea o mana de ajutor intr-un
magazin de fierarie. Oare aceasta ar fi o scuza
multumitoare? Desigur ca nu! Datoria lui era sa fie
la scoala, nu in magazin. 2. Tu pierzi protectia lui
Dumnezeu cand nesocotesti restrictiile Lui cu privire
la loc si chemare Promisiunea este ca „te va pazi in
toate caile tale" (Ps. 91.11). Cand iti parasesti calea,
tu pleci de sub aripa Lui.. Apostolul exprima astfel
acest lucru: fiecare, fratilor, sa ramana cu
Dumnezeu in starea in care era cand a fost chemat"
(I Cor. 7.24). Observati expresia: „sa ramana cu
Dumnezeu". Daca iti place sa mergi in compania lui
Dumnezeu, tu trebuie sa ramai la locul si chemarea
ta. Orice pas facut intr-o alta directie inseamna a te
departa de El. Tu esti mult mai binecuvantat sa stai
acasa intr-un loc smerit si avand o chemare umila si
sa te bucuri de prezenta lui Dumnezeu, decat sa
mergi spre un palat somptuos si sa traiesti fara El.
intr-adevar, cand te afli intr-un loc sau faci vreo
lucrare la care nu ai fost chemat, tu poti fi sigur ca
Dumnezeu nu este acolo. Si ce indrazneala sa stai
acolo unde nu te poti astepta sa te bucuri de
prezenta Lui! indeplinindu-ne lucrarea la care am
fost chemati, noi avem cuvantul cerului pentru
siguranta noastra; dar daca ne indepartam, noi
avem cuvantul cerului pentru pierzarea noastra. A
face un lucru pentru care nu suntem chemati este la
fel de periculos ca a neglija sau a lasa nefacuta
datoria noastra. Dupa cum pamantul nu putea
suporta fapta lui Core si a tovarasilor lui in
uzurparea autoritatii altuia (Num. 16.30-33), tot
astfel marea nu-1 putea tine pe Iona, profetul fugar.
Refuzand sa-1 scape de mania lui Dumnezeu, marea
infuriata a facut ca Iona sa fie aruncat peste bord
(Iona 1.4, 15). Nici cerul nu-i va mai tine pe ingerii
care si-au parasit locul si slujba oferite de
Dumnezeu (Iuda 6). Pierzarea multor suflete
navaleste pe aceasta poarta. Mai intai isi parasesc
randul, apoi sunt atrase mai mult de ispita. Prin
gandurile sale ambitioase, Absalom privea in primul
rand dincolo de gard: el ar putea 15 - Crestinul in
Armatura 94 fi imparat! Aceasta dorinta nesabuita
de a-si parasi locul, a permis intrarea unor pacate
cumplite ca razvratirea, incestul si uciderea, iar
acestea i-au atras osanda divina. Apostolul asociaza
ordinea cu neclintirea: „Cu duhul sunt cu voi, si
privesc cu bucurie la buna ran-duiala care domneste
intre voi si la taria credintei voastre in Cristos" (Col.
2.5). Singura armata de neinvins este cea in care
fiecare soldat sta in randul Iui, indcplinindu-si
misiunea si fiind multumit cu slujba lui. 3.
Dumnezeu nu te face responsabil pentru lucrarea
altui om „Da-ti socoteala de ispravnicia ta", spuse
omul bogat ispravnicului sau (Lc. 16.2). Acestui om i
s-a cerut sa-si justifice propriile afaceri, nu sa dea
socoteala de ceea ce i-a fost incredintat altuia. Cu
siguranta, noi trebuie sa ne ajutam unul pe altul si
este un pacat grav sa nu-ti ajuti fratele cand
Dumnezeu iti cere acest lucru. Dar daca pentru a
ajuta pe un altul care a pacatuit, tu depasesti
limitele datoriei tale, acesta este un adevarat
pericol de a te asocia pacatului pe care vrei sa-1
previi. Dumnezeu nu asteapta ca tu sa compensezi
neglijenta altui om, cand aceasta nu tine de locul si
chemarea ta. Tu trebuie sa te rogi ca judecatorii sa
judece cu teama de Dumnezeu. Dar daca ei nu fac
astfel, noi nu suntem obligati sa le purtam hainele,
sa le ocupam locul si sa facem slujba lor. Dumnezeu
nu cere mai mult decat credinciosie la locul nostru.
Cu siguranta tu nu te vei supara pe un mar incarcat
de mere si care nu produce smochine sau struguri.
Spiritual vorbind, omul rodnic din gradina lui
Dumnezeu este cel care „aduce roada la vremea lui"
(Ps. 1.3). 4. Tu suferi in zadar cand porti poveri pe
care Dumnezeu n-a intentionat sa lc duci inainte a
ne lansa intr-o antrepriza, noi trebuie sa ne
intrebam in mod serios daca suntem bine echipati
pentru a duce la bun sfarsit sarcina in caz ca ne-ar
coplesi vreo furtuna. Ce nebunie sa ne aventuram
intr-o misiune care in cele din urma ne va ruina, si
sa mai si platim costul pierderii suferite. Sa nu
astepti mangaiere din partea lui Dumnezeu, de
vreme ce nu suferi pentru o lucrare data de El.
Psalmistul spunea: „Din pricina Ta suntem junghiati
in toate zilele" (Ps. 44.22). Dar daca suferinta nu se
datoreaza chemarii noastre, noi nu putem spune:
„Din pricina Ta noi suferim astfel de incercari"; mai
degraba, trebuie sa admitem: JDin pricina noastra".
Apostolul Petru face o distinctie limpede intre a
suferi „ca unul care se amesteca in treburile altuia"
si a suferi „pentru ca esti crestin"
226 (I Pet. 4.15,16). Celui de-al doilea ii spune
„sa nu-i fie rusine, ci sa proslaveasca pe Dumnezeu
pentru numele acesta". Tamplarul care se raneste in
timpul lucrului accepta mai usor ghinionul decat cel
care se raneste singur datorita neglijentei in
folosirea Herastraului. Cel care sufera fara folos
poate adauga doar aceasta la suferinta lui. El nu se
poate astepta din partea nimanui decat la un cuvant
de mustrare. La fel stau lucrurile cu crestinul care se
raneste cand se amesteca in lucrarea altuia. Un
copil care se loveste in timp ce hoinareste departe
de casa, fara permisiunea parintilor, va suferi o
durere in plus cand tatal il va pedepsi pentru
neascultare. Tot asa se intampla si cu cel credincios
cand sufera nu dupa voia lui Dumnezeu. 5. Un suflet
nestatornic ii indeparteaza adesea pe oameni de
locul si chemarea lor Fara indoiala, unii slujitori ai lui
Dumnezeu primesc de la El o chemare speciala
pentru a face lucruri extraordinare, de ex.: Moise,
Cihedeon, Fineas si altii. Oricum, ei constituie niste
cazuri deosebite, si este periculos sa credem ca
noua ni s-a dat o chemare exceptionala, cand de
cele mai multe ori Dumnezeu da poruncile Sale intr-
un mod simplu, cum ar Ii prin Cuvantul Sau. De
aceea, nu trebuie sa ne asteptam sa fim invatati in
chip miraculos, fara a folosi Biblia, sau sa fim
chemati intr-un mod miraculos fara colaborarea
Cuvantului lui Dumnezeu. Cand vad pe cineva care
are vreun dar deosebit - ca in cazul profetilor si
apostolilor - atunci voi crede autenticitatea chemarii
extraordinare pe care ei o pretind. Haideti sa
observam, pentru cateva momente, de ce asa de
multi isi parasesc locul si chemarea. Motivul nu este
intotdeauna acelasi. Uneori, cauza este un spirit de
lenevie. Oamenii isi neglijeaza slujba lor, apoi sunt
usor de convins sa se amestece in lucrul altuia.
Crestinul care nu-L va sluji pe Dumnezeu la locul lui
va fi gasit curand slujindu-i Diavolului si punandu-si
secera in recolta altuia. Apostolul explica acest lucru
destul de lamurit: „Ele se deprind sa umble fara nici
o treaba din casa in casa; si nu numai ca sunt
lenese, dar sunt si limbute si iscoditoare, si vorbesc
ce nu trebuie vorbit" (I Tim. 5.13). Altii isi pot parasi
locul datorita unui spirit de mandrie si nemultumire.
Chemarea lor poate fi umila, dar duhul lor este
mandru. Ei fac greseala de a incerca mai degraba sa-
si inalte chemarea la nivelul mandriei sufletului lor,
decat sa-si smereasca sufletul la- nivelul chemarii
lor. in cazul lui Core, el nu dorea asa de mult slujba
de preot, cat dorea onoarea ce decurgea din
aceasta pozitie (Num. 16). Cat despre Absalom, nu
dorinta dupa dreptate l-a facut sa lupte pentru
coroana tatalui sau, ci, 95 mai degraba, ambitia
nesatioasa ce se ascundea sub masca entuziasmului
(II Sam. 15). Pozitiile inalte in Biserica si comunitate
sunt flori atat de atragatoare incat sufletul mandru,
indiferent de varsta, si le-ar dori pentru propria
gradina. Oricum, astfel de flori nu se dezvolta
armonios decat in pamantul potrivit. Un alt duh
nestatornic, care ii indeparteaza pe unii de locul lor
este necredinta. Aceasta l-a determinat pe Uza sa-si
intinda mana pentru a sustine chivotul ce se clatina
(II Sam. 6.6). Ca levit, el cunostea foarte bine
porunca lui Dumnezeu de a nu atinge chivotul
(Num. 4.15). Dar cand chivotul a inceput sa se
clatine, credinta bietului om s-a clatinat si mai mult.
Temandu-se pentru caderea chivotului, el insusi s-a
prabusit. El nu invatase un adevar vital: Dumnezeu
nu are nevoie de pacatul nostru pentru a-Si sustine
slava, adevarul sau Biserica Lui. Altii manifesta un
spirit de entuziasm pentru lucruri care nu-i privesc.
Multi cred ca deoarece ei pot face un lucru (sa
predice, de exemplu), atunci ei ar trebui sa-1 si faca.
Cu siguranta, darurile unor astfel de sfinti nu au voie
sa se piarda. Laicul are un camp larg in care poate
sluji semenului sau, chiar daca nu este chemat la o
slujba permanenta. Dar el nu trebuie sa darame
bariera pe care Dumnezeu a fixat-o in jurul slujbei
lui si astfel sa cauzeze dezordine in Biserica. Dupa
legea iudaica, un om care ar fi dat foc unui gard si,
din greseala, s-ar fi aprins si graul ce crestea pe
ogorul vecin, trebuia sa plateasca o despagubire (Ex.
22.6). Desi nu intentionase sa-1 pagubeasca pe
vecinul sau, actiunea lui a fost cauza pentru care
recolta a ars si, astfel, el era responsabil. Noi toti am
observat crestini care si-au insusit slujba de pastori.
indraznesc sa spun ca cei mai multi dintre ei nu au
intentionat sa provoace in Biserica un astfel de foc,
cum rezulta in general dintr-o asemenea
nesupunere. Dar, deoarece ei au dat foc gardului pe
care Dumnezeu il pusese intre chemarea pastorului
si cea a poporului, ei sunt responsabili de paguba
produsa.
Daca stim ca pastorirea este o slujba deosebita
in Biserica - ceea ce consider ca Cuvantul ne sileste
sa facem - atunci noi trebuie sa recunoastem ca
aceasta lucrare trebuie facuta numai de cel care are
chemarea necesara. intr-o tara exista multi care ar
putea fi oameni de stat, dar numai cei care pot
prezenta o scrisoare de acreditare sunt recunoscuti
oficial ca ambasadori. Cei care nu au primit
chemarea lui Dumnezeu pentru slujba de pastorire
pot predica adevarul la fel de bine, dar observam ca
numai cel care lucreaza prin virtutea chemarii sale
predica cu o reala autoritate. Daca insisti in a
predica, dar nu ai chemarea lui Dumnezeu pentru
aceasta lucrare, tu te asemeni celui care se asociaza
armatei tarii sale si 228 anunta ca a venit sa lupte
impotriva dusmanului comun. Totusi, el se asaza in
fruntea armatei si refuza sa primeasca ordine de la
alti comandanti. Ma intreb daca slujba acestui om
va produce atata rau taberei dusmane cat ii
provoaca propriei armate prin nesubordonarea sa.
III. STAI IN PICIOARE - NU DORMI A sta in picioare
presupune a veghea, a fi treaz. Ordinul: „La arme!"
inseamna: „Stai in alerta si vegheaza!" in unele
cazuri, pentru un soldat care este gasit dormind,
acest lucru inseamna moarte - de exemplu, cand
este pus de garda. El este pus sa vegheze, deci
ceilalti pot dormi. Neglijarea misiunii lui pune in
pericol viata intregii ostiri, deci el merita
condamnarea la moarte. Pentru soldatul crestin,
cea mai importanta slujba este de a veghea, in
razboaiele dintre oameni, soldatii lupta impotriva
altor oameni care au nevoie de somn, ca si ei, dar
vrajmasul celui, sfant, Satan, este intotdeauna treaz
si da tarcoale. De vreme ce Diavolul nu se
odihneste, crestinul se afla in mare pericol cand
doarme din punct de vedere spiritual - adica, atunci
cand devine nepasator. El va fi tradat de firea lui
veche sau harul nu-1 va alerta pentru a descoperi
dusmanul si a-1 pregati de lupta. Satan se va
napusti asupra lui inainte ca el sa se trezeasca si sa-
si scoata sabia. Tu trebuie sa stii ca timpul in care
cel sfant doarme constituie momentul favorabil in
care Satan isi trimite ispita. Chiar si o musca
indrazneste sa se aseze pe un leu care doarme; cata
vreme nu se trezeste, nu exista nici un pericol. Cea
mai slaba ispita este suficient de puternica pentru a
dobori un crestin care doarme. in timp ce Samson
dormea, Dalila i-a taiat parul. in timp ce Saul
dormea, sabia i-a fost luata de langa el si nimeni n-a
observai. Dupa-ce Noe s-a imbatat, el a adormit, iar
fiul sau nevrednic a gasit placere in a vedea
goliciunea tatalui sau. Eutih a adormit si a cazut de
pe fereastra, apoi a fost ridicat mort. Tot astfel,
crestinul care doarme intr-o falsa siguranta poate fi
luat prin surprindere. El poate pierde mult din
puterea lui spirituala - poate fi jefuit de sabia sau
armatura sa (adica, darurile sale) - sau i se poate
descoperi rusinea de catre oamenii nevrednici, iar
marturia lui sa fie data de rusine. Somnul se
strecoara la fel de usor asupra sufletului, ca si
asupra trupului. Fecioarele intelepte au adormit
impreuna cu cele neintelepte, desi nu atat de
profund. Ai grija sa nu te complaci in trandavie;
provoa-ca-te la lucru, asa cum spui unuia care este
adormit sa se scoale si sa faca o plimbare. Supune-
te leneviei si somnului si ele te vor coplesi; fii 96 un
crestin activ si atipeala spirituala se va indeparta de
la tine. Mai intai, David si-a pus limba si mana sa
cante, apoi s-a trezit si inima lui (Ps. 57.8). Am auzit
ca atunci cand leul se scoala, el se loveste cu coada
pentru a se provoca si a prinde curaj. Apoi el alearga
dupa prada. Noi avem un motiv temeinic pentru a
ne stimula sarguinta si atentia. DE CE CRESTINUL
TREBUIE SA RAMANA TREAZ 1. Lucrarea crestinului
este prea importanta pentru a putea fi facuta cand
el este pe jumatate adormit sau are o inima
impartita Ma indoiesc ca te-ar fi putut cuprinde
somnul cand ai fi mers de-a lungul malului unui rau
involburat sau te-ai fi catarat pe un deal abrupt.
Crestin fiind, calea ta este atat de ingusta si
pericolul este atat de mare, incat ai nevoie atat de
un ochi ager pentru a discerne, cat si de un ochi
sigur pentru a te conduce. Un ochi adormit nu
poate face nimic. Analizeaza fiecare slujba si vei gasi
ca ea se gaseste intre doua extreme periculoase.
Credinta, marea lucrare a lui Dumnezeu, se gaseste
intre indrazneala si disperare. Rabdarea este harul
necesar care ne pazeste de somnolenta, ce
ne-ar putea amorti toate simturile, sau de
nemultumire, ce ne-ar priva dc motivatia noastra.
Este foarte important sa pastram echilibrul. Fiecare
lucrare pe care o indeplinim pentru cauza lui Cristos
ne apropie de teritoriul Vrajmasului. Sa nu crezi ca
vei putea trece neobservat. Tu provoci sunete de
alarma si Satan vine imediat pentru a ti se impotrivi.
Astfel, este necesar ca tu sa ramai mereu treaz. 2.
Atentia culege avantaje pentru crestin, in trei
moduri in primul rand, prin veghere, tu zadarnicesti
intentiile Satanei. Nu merita sa veghezi pentru a-ti
pazi casa de hoti? Cu cat mai mult merita sa-ti
pazesti inima de navalirea Diavolului! „Vegheati... ca
sa nu cadeti in ispita", spunea Isus (Mt. 26.41). A-ti
taia gatul cu propria ta sabie este un pret mare
pentru somn, chiar daca in cele din urma rana s-ar
vindeca. Este mai bine sa fii treaz acum si sa te
pazesti de rau, decat sa dormi si sa fii sculat mai
tarziu datorita suferintei produse de neglijenta ta.
David era intr-o stare de atipeala spirituala cand s-a
sculat din pat, s-a plimbat pe acoperisul casei si a
privit la Batseba (II Sam. 11.2). El a cazut in cursa
Satanei, ranindu-si grav sufletul. Si cate nopti fara
odihna au fost rezultatul acestei nevegheri a lui
David, tu poti deduce din plangerile lui, care
constituie tema catorva Psalmi indurerati. 97 in al
doilea rand, printr-o veghere permanenta, tu inveti
cel mai bine pericolele somnului. Un om care
doarme nu-si da seama de sforaitul lui si de faptul
ca s-ar putea sa-i deranjeze pe altii. Dar cel treaz
este constient de acest lucru. Daca esti treaz din
punct de vedere spiritual, vei vedea cu siguranta
nepotrivirile din viata acelora care,-si zic crestini,
dar care nu-si pazesc inimile. Fie ca ei sa-ti slujeasca
de marturie pentru ca sa nu fii prins si tu in cursa
aceleiasi ispite. Somnul ii poate cuprinde pe toti
oamenii. Cel mai puternic nu este mai in siguranta
decat cel mai slab, daca amandoi dorm. Un om
intelept si un nebun sunt la fel de vulnerabili cand
dorm. Tot astfel, cei mai buni sfinti sunt la fel de
vulnerabili ca oricare alt om, atata vreme cat ei
dorm spiritual. in al treilea rand, vegherea
reprezinta o invitatie deschisa pentru Domnul insusi
de a-ti tine companie. Si cand El vine la tine, timpul
va zbura intr-o dulce comuniune. Descoperirile pe
care El ti le va face cu privire la imparatia Tatalui te
vor pazi de a-i invidia pe crestinii care dorm, stiind
ca ei sunt lipsiti de partasia binecuvantata de care
tu te bucuri. Daca iti iubesti sufletul mai mult decat
trupul, nu vei dori mai degraba sa ai parte de
cantecele lui David, decat de somnul lui? Si nu este
mai bine sa-ti pastrezi treaz sufletul si sa te bucuri
de prezenta mangaietoare a lui Cristos, decat sa-1
lasi sa doarma si sa fie lipsit de vizita Mantuitorului?
Cristos gaseste placere sa stea in compania unui
suflet treaz si sa-Si deschida inima inaintea lui. Noi
nu mergem sa ne vizitam prietenii cand dorm. De
fapt, daca suntem cu ei si vedem ca li se face somn,
noi ne scuzam si-i lasam sa se odihneasca. Cristos
procedeaza in acelasi mod cu Mireasa Lui; El Se
indeparteaza de ea pana ce ea se trezeste si este
gata de a primi dragostea Lui. Pune o punga cu aur
in mana unui om somnoros, si in dimineata
urmatoare cu greu isi va aduce aminte ce i-ai dat.
Un crestin ametit nu va recunoaste adevarata
valoare a darurilor lui Cristos, nici nu-si va aminti sa-
I multumeasca pentru ele. Prin urmare. Dumnezeu
isi ofera binecuvantarile Lui speciale unui suflet
treaz cu adevarat, nu numai pentru a-Si binecuvanta
copilul, dar si pentru ca acesta sa-L poata slavi,
vorbindu-L de bine pe Cristos din pricina darurilor
primite. CUM SA RAMAI IN PICIOARE SI SA VEGHEZI
1. Tu trebuie sa veghezi mereu Candela lui
Dumnezeu trebuia sa „arda mereu" in cort (Ex.
27.20; 30.8); adica, tot timpul cat era noapte. Si ce
altceva este viata noastra in

231 lumea aceasta, de la inceput pana la sfarsit,


decat o noapte intunecata a ispitei? Crestine, este
foarte important sa te
asiguri ca lampa ta nu se stinge in acest
intuneric si ca vrajmasul tau nu te va lua prin
surprindere. Daca aluneci intrun somn spiritual, iu
esti o tinta usoara pentru mania lui. Si poti fi sigur
ca daca lasi ca somnul sa te cuprinda, Diavolul va
auzi despre acest lucru. El stia cand vor adormi
apostolii si dorea sa-i cearna ca pe grau (Lc. 22.31).
Un hot se scoala tocmai cand omul cinstit merge la
culcare. Sunt convins ca Diavolul incepe sa
ispiteasca atunci cand sfintii inceteaza sa vegheze.
Asadar, vegheaza mereu; altfel, tu vei pierde totul.
Fiind raniti de o cadere serioasa in pacat, unii
crestini vor fi foarte atenti, catva timp, pe unde
merg si cu cine se asociaza. Dar cand sensibilitatea
cugetelor lor scade, ei evita sa vegheze si redevin
nepasatori. Proprietarul unui magazin care tocmai a
fost jefuit este foarte grijuliu sa-si inchida
magazinul. Este posibil chiar sa stea cateva nopti
pana tarziu pentru a-1 pazi, dar cu scurgerea
timpului, el va slabi paza si, in cele din urma, nu-i va
mai acorda nici o atentie. in cartea sa antichitati",
Josephus-Flavius ne spune ca fiii lui Noe au trait
cativa ani dupa potop pe varfurile unor munti inalti,
si nu au indraznit sa-si construiasca locuinte pe un
teren mai jos de teama sa nu fie distruse de un alt
potop. Dar, cum timpul trecea si apele nu veneau, ei
s-au aventurat sa coboare in campia Sinear, unde
teama lor a dat nastere unui curaj arogant
impotriva lui Dumnezeu. Ei au incercat sa
construiasca un turn suficient de inalt pentru a
atinge cerul (Gen. 11.2-4). Aceiasi oameni care la
inceput se temeau de inec, incat nu se aventurau
mai jos de deal, sfarsesc prin a se aventura in
campie si a se proteja de toate incercarile ce-ar fi
putut veni de la Dumnezeul cerului, pentru a-i
judeca. Adeseori, judecatile lui Dumnezeu lasa o
impresie asa de puternica asupra sufletului unui
om, incat pentru o vreme el sta departe de pacatele
lui. Dar cand se iveste vremea frumoasa si nu vede
nici un nor aducator de furtuna, el coboara la
vechile lui practici pacatoase si devine mai indraznet
decat oricand. Daca vrei sa fii un adevarat soldat al
lui Cristos, tu trebuie sa ramai mereu treaz. Nu te
aseza langa drum ca un calator lenes; rezerva-ti
timpul de odihna pentru cand vei ajunge acasa si vei
fi in afara oricarui pericol. Dumnezeu nu S-a odihnit
pana ce nu s-a incheiat ultima zi de lucru din creatia
Sa; nici tu nu trebuie sa incetezi sa veghezi sau sa
lucrezi pana cand nu vei putea spune ca mantuirea
ta este completa. 98 2. Tu trebuie sa veghezi in
toate Paznicul cinstit isi face lucrul cu credinciosie si
inconjoara tot orasul. El nu isi limiteaza paza la una
sau doua case. De asemenea, si tu trebuie sa
veghezi asupra intregii tale fiinte. Un por in trupul
tau este suficient pentru a lasa o boala sa patrunda.
Tot astfel, orice parte a sufletului sau orice madular
al trupului tau poate lasa drum liber dusmanului,
astfel incat starea ta duhovniceasca sa fie pusa in
pericol. Este trist ca atat de putini vegheaza in
toate. Tu poti pune o paza la usa buzelor tale, astfel
incat sa nu rostesti nici un cuvant stricat; dar tu
trebuie sa veghezi si la usa inimii tale, pentru a nu
lasa sa patrunda vreo pofta (II Cr. 23.6). Poate ca nu
iti intinzi mana in punga semenului tau, dar oare
inima ta nu-1 invidiaza pentru binecuvantarile
primite de la Dumnezeu? Crestinul care este foarte
scrupulos intr-o lucrare, poate fi incorect in altele.
Daca apostolul indeamna: „Multumiti pentru toate
lucrurile" (1 Tes. 5.18), atunci este de datoria
noastra sa veghem, astfel ca slava lui Dumnezeu sa
nu fie stirbita. Nici o lucrare nu este prea
neinsemnata, ci prin fiecare noi putem face un
serviciu lui Dumnezeu sau Diavolului. Din toata
creatia Sa, nici un lucru nu este atat de neinsemnat,
incat El sa nu vegheze asupra lui - nici chiar o vrabie
sau un fir de par. in acelasi mod, nici un cuvant si
nici o lucrare pe care o indeplinesti nu sunt atat de
nesemnificative incat sa nu veghezi asupra lor. Isus
a spus ca vom fi judecati pentru orice cuvant
nefolositor pe care l-am rostit (Mt. 12.36). 3. Tu
trebuie sa veghezi cu intelepciune Zeciuiala din
„marar, izma si chimen" nu trebuie neglijata. Dar nu
lasa ca preocuparea pentru lucrurile marunte sa-ti
impiedice interesul fata de lucrurile mai inalte. „Pe
acestea trebuia sa le faceti si pe acelea sa nu le
lasati nefacute" (Mt. 23.23). incepe-ti lucrul
acordand o atentie deosebita indatoririlor crestine
de baza. Presupune ca un om pleaca intr-o calatorie
si-i cere servitorului sau sa aiba grija de copilul lui si
de casa in timp ce el va fi plecat. Oare cand se va
intoarce, isi va rasplati servitorul daca il va gasi atat
de preocupat cu lucrul in casa, incat nu s-a mai
ingrijit de copil, care a cazut in foc si s-a ranit grav?
Desigur ca nu! Principala lui datorie era fata de copil
si lui trebuia sa-i acorde prioritate, apoi sa
se ocupe de celalte lucruri. Dar dupa ce te-ai
ocupat cu lucrurile mari, nu le neglija nici pe cele
mici! in ultima vreme, s-a acordat 6 mare atentie
detaliilor adorarii, dar cine se ocupa de copil - adica,
principalele indatoriri ale crestinatatii? Oare a mai
fost vreodata asa de putina dragoste, compasiune,
lepadare 233 de sine sau putere de sfintire, ca
astazi? Din nefericire, precum copilul, si aceste
indatoriri de baza sunt in pericol de a fi distruse de
focul invidiei si dezacordului care a fost aprins
printre noi de un entuziasm fals pentru lucrurile mai
mici. in special, ai grija sa veghezi acolo unde te stii
ca esti slab. Portiunea cea mai slaba a orasului are
nevoie de cea mai puternica paza; in trupurile
noastre, cele mai vulnerabile parti sunt acoperite si
ferite. As considera foarte neobisnuit daca harul tau
ar fi atat de puternic incat tu sa nu gasesti nici o
slabiciune in el. Primeste sfatul meu si vegheaza cu
mai multa atentie asupra punctului pe care-1
consideri mai slab. Este slab capul tau - adica
judecata ta? Pazeste-1 ca nu cumva sa se asocieze
cu cei care beau numai vinul tare al „notiunilor
serafice" si al parerilor inalte. Oare slabiciunea ta
consta in pasiunile tale? Vegheaza asupra lor ca
unul care locuieste intr-o casa cu acoperisuri de
paie si care este atentia fiecare scanteie ce iese din
cosul sau, de teama ca nu cumva sa-i cada vreuna
pe acoperis si sa-i arda toata casa. Cand casa
vecinului nostru este in flacari, noi insine aruncam
cu apa pe acoperisul propriei noastre case pentru a
ne feri de foc. Tot astfel, cand gura unui om
starneste focul, ai grija sa arunci apa asupra duhului
tau incins pentru a preveni izbucnirea unui foc.
Pentru astfel de situatii, tu intotdeauna trebuie sa ai
la indemana pasaje din Scriptura care sa te
invioreze. Aceste precautii te vor ajuta sa te pui la
adapost fata de atacurile surprinzatoare ale
Diavolului. Si in timp ce Dusmanul va fi culcat la
pamant, tu vei ramane lot „in picioare". CATEVA
COMPONENTE ALE ARMATURII DIVINE CAPITOLUL 6
A CINCEA CONSIDERATIE: CINQATOAREA
SPIRITUALA A CRESTINULUI „Avand mijlocul incins
cu adevarul" (Ef. 6.14). Ce reprezinta aici adevatvl?
Unii spun ca este Cristos insusi, Care este numit
..Adevarul" in Evanghelia dupa Ioan. Dar in acest
pasaj apostolul acorda intelesuri diferite mai multor
componente ale armurii, si Cristos nu poate 11
limitat la nici una dinele. in schimb. El este intregul
in care noi suntem desavarsiti, comparat cu intregul
cost al armurii: „imbracati-va cu Domnul Isus
Cristos" (Rom. 13.14). Altii cred ca apostolul face
aluzie la adevarul doctrina! sau la sinceritate, si intr-
adevar, ambele sunt de folos pentru a face ca
platosa sa fie completa. Nici una nu va putea lucra
fara cealalta. Desigur, este posibil sa ai un fel de
sinceritate fara adevar. De exemplu, Dumnezeu nu
a sanctionat zelul lui Saul cand persecuta Biserica,
macar ca el credea cu sinceritate ca ii facea lui
Dumnezeu un favor. Si nici nu este suficient sa avem
adevarul de partea noastra daca nu este in inimile
noastre, lehu s-a opus intr-un mod categoric
idolatriei, dar mai tarziu si-a distrus marturia prin
ipocrizie. Amandoua prezinta importanta vitala:
sinceritatea pentru a stabili un scop corect si
„cunostinta cuvantului adevarului" care sa ne
calauzeasca pana la sfarsit. Si ce se intelege prin
„coapse"? Petru il interpreteaza pe Pavel:
„incingeti-va coapsele nuntii voastre" (1 Pet. 1.13)
ele sunt duhul si mintea care poarta platosa
adevarului. Coapsele sunt pentru trup ceea ce este
chila este pentru corabie. Deoarece intregul vas
este conectat la chila aceasta, este sustinut de ea. Si
trupul este unit de coapse; si daca coapsele se
dezmembreaza, intregul trup se prabuseste. Chiar
daca fizic obosim, firea ne indeamna sa ne sustinem
ambele maini pe incheieturi, ca principala putere.
Iata de ce a „Iovi in incheieturi" inseamna
distrugere, incheieturile slabe fac pe om slab (Dt.
33.11). 236 Prin urmare, dupa cum actiunile
mintilor si sufletelor noastre sunt active sau pasive,
tot asa si noi suntem crestini puternici sau slabi.
Daca intelegerea unei persoane este clara in ce
priveste sustinerea adevarului si vointa lui este
intemeiata cu sinceritate pe scopuri sfinte, atunci el
este un crestin matur. Dar daca intelegerea este
neclara si vointa
se clatina si este nesigura, omul este greoi si
viata lui spirituala este neputincioasa. „Adevarul
doctrina!" pentru minte si „adevarul din inima" sau
sinceritatea pentru vointa unesc si stabilizeaza cele
doua facultati. Si aceasta este exact ce se intampla
cand sunt strans fixate imprejurul sufletului, ca o
cingatoare in jurul coapselor. Desi salele (coapsele)
sunt puterea trupului, ele trebuie sa fie ajutate de
cingatoare pentru a fi mentinute strans in
actiunea.lor. I. ADEVARUL DOCTRINAL CA O
CINGATOARE A MINTII Vom incepe cu
„adevaruldoctrina}" numit si „cuvantul adevarului",
deoarece este Cuvantul lui Dumnezeu, care El insusi
este Dumnezeul adevarului (Ef. 1.13). Petru ne-a
indemnat sa ne impotrivim Diavolului, „stand lari in
credinta" (I Pet. 5.9) adica, in adevar. Cuvantul
„credinta" este folosit aici ca un element al
credintei noastre, care este adevarul lui Dumnezeu.
Iar in versetul urmator. Petru, cu sinceritate, il roaga
pe Dumnezeu „sa va intareasca, sa va dea putere, sa
va faca neclintiti" (v. 10). Concentrarea acestor
expresii diferite, toate conducand catre acelasi
scop, implica potentialul periculos, dezorganizat al
Satanei si necesitatea de a ramane nezdruncinati in
credinta. in perioada dc incertitudine a Bisericii
primare era imposibil pentru crestini sa-si pastreze
credinta integral, fara ca aceasta platosa s-o
infasoare strans. intocmai cum Diavolul arc un plan
dublu de a-i priva pe credinciosi de adevar, tot asa
sunt doua feluri de a fi incins cu acest har. in primul
rand, Satan vine ca un sarpe, in perioada falsilor
invatatori, pentru a ne insela cu devieri de la
adevar. Pentru a ne apara impotriva conspiratiei lui,
trebuie sa fim incinsi cu adevarul si sa ne intemeiem
intelepciunea pe adevarurile lui Cristos. Iar in al
doilea rand, Satan vine ca un leu, prin intermediul
persecutorilor, care lupta sa-i indeparteze pe sfinti
de Ifl adevar, prin frica de primejdie si moarte.
Singura cale de a ne apara impotriva acestui leu,
este de a ne incinge cu adevarul, si astfel sa ne
mentinem profesiunea de credinta in orice
imprejurare. 100 FUNDAMENTARI-A GANDIRII PE
ADEVARURILE LUI CRISTOS Dc cand Satan vine ca un
sarpe strecurat in invatatori falsi si incearca sa ne
insele cu abateri de la adevar, fiecare crestin arc
nevoie sa-si ancoreze ratiunea dc adevarurile lui
Cristos. Credinciosii din Bereea studiau Scriptura
pentru asi linisti cugetele eu privire la doctrina pe
care Pavel o predica. Ei refuzau sa creada ceva din
ceea ce el le spunea, inainte ca sa „fi cercetat
Scripturile zilnic, sa vada daca lucrurile stateau asa"
(F. A. 17.11). Ei indreptau doctrina ce li se predica
direct spre Cuvantul scris si o comparau cu acesta, si
rezultatul a fost: „multi dintre ci au crezut" (v. 12).
Cei din Bereea n-au indraznit sa creada inainte, ei
nu pot li ajutati acum decat de credinta. Tertullian a
descris astfel predica ereticilor: „Ei invata din
convingem, dur nu conving prin invatatura': Aceasta
inseamna ca ci solicita emotiile ascultatorilor. Iara
sa convinga ratiunea lor. De exemplu, ar li greu
pentru un om usuratic sa-si convinga partenerul ca
prostitutia sa este legitima. in schimb, el lucreaza in
alt mod: prinlr-o armonie romantica si ispita
carnala. Curand."intrebarea referitoare la Lege este
• uitata. Ratiunea este atrasa usor si rapid de pofta.
Altfel eroarea. intocmai ca un hol, patrunde pe
fereastra, in timp ce adevarul, ca proprietar al casei,
intra pe usa priceperii si de acolo merge la
constiinta, vointa si sentimente. Un om care gaseste
si aplica adevarul inainte de a-i intelege valoarea
inestimabila si frumusetea, nu poale aprecia corect
originea sa cereasca si infatisarea lui glorioasa. Un
prim nu este onorat cand calatoreste deghizat,
deoarece oamenii nu realizeaza cine este el.
Adevaiul este iubit si pretuit numai de cei care-l
cuno.se personal. Daca nu dorim sa cunoastem
adevarul, noi deja l-am respins. Nu este greu sa
inseli O persoana eu privire la adevar, daca aceasta
nu-1 are. Pentru omul nestiutor, adevarul si
greseala sunt identice, de aceea el numeste totul
adevar. Ai auzit despre omul lacom care isi
imbratisa mereu numerosii lui saci de aur.' LI
niciodata nu-i deschidea si nici nu folosea comoara,
astfel ca atunci cand un hot i-a furat aurul si a lasat
sacii plini eu pietre. in camera lui. el era la fel de
fericii ca atunci cand avea aurul. DE CE CRESTINII AU
NEVOIE SA-SI FUNDAMENTEZE GANDIREA PE
ADEVAR 1. Protectie fata dc natura diabolica a
falselor doctrine Un abces la cap poale li la fel de
mortal ca unul la nivelul
stomacului. Iar O judecata corupta in materie dc
adevaruri fundamentale ucide la fel de sigur ea o
inima dc/radaciiiala. 101 Multi oameni sustin ca
orice religie il poate salva pe om, numai el sa
urmeze lumina. Nu conteaza, spun ei, ceea ce crezi,
atata timp cat tu crezi ceva. Dar imaginatia lor
creeaza tot atatea drumuri spre cer cate ne spune
Biblia ca sunt spre iad. Acest rationament omenesc
poate suna frumos, dar sfarsitul lui nu conduce la
Cristos, Care spune ca nu exista un alt drum spre
viata decat prin El: „Eu suni Calea, Adevarul si Viata"
(Ioan 14.6). Ioan declara ca oricine nu se tine strans
de unica doctrina adevarata a lui Cristos, este
pecetluit pentru eternitate ca un om pierdut. Iar cel
care nu-L ia pe Dumnezeu inainte de moarte, va li
luat de Diavolul imediat dupa ce a murit. Oricat de
multa bunatate, logica si religie ar amesteca un om
pentru a corupe adevarata doctrina, in fata lui
Dumnezeu el ramane un pacatos incapatanat si va
primi din mainile lui Cristos aceeasi condamnare ca
si betivul sau ucigasul nepocait. Amandoi sunt legati
pentru iad: „Cei ce fac astfel de lucruri nu vor
mosteni Imparatia lui Dumnezeu" (Gal. 5.21). Daca
nestiinta in problemele fundamentale este de
osandit, cu siguranta greseala in aceste probleme
este mult mai primejdioasa, chiar mortala. Daca un
pacat de un kg este suficient pentru a te cobori spre
iad, nu exista nici o indoiala ca o greutate de 10 kg
te va cobori mai repede. Greseala se situeaza mult
mai departe dc adevar decat nestiinta si se opune
acestuia mai puternic. Greseala este o stiinta cu o
ghilotina nevazuta. Un om care nu mananca
suficient va muri. dar cel care inghite otrava va muri
mai curand. Apostolul ne asigura ca „drumuri/e
periculoase" si ..ereziile condamnabile" duc la
„distrugerea rapida" a celor ce le accepta (II Pet.
2.1, 2). Toate raurile isi gasesc mai devreme sau mai
tarziu drumul spre mare. dar unele au un debit
puternic si ajung inaintea altora. Daca doresti un
drum mai scurt spre iad, poti sa planifici mai mult
pacat, apoi strecoara-te in acest rau al doctrinei
corupte si nu-ti va lua mult timp sa ajungi acolo. 2.
Ocrotire de natura vicleana a impostorilor Deoarece
impostorii blestemati sunt suficient de abili sa
distruga credinta, noi trebuie sa ne intarim judecata
in adevarurile lui Cristos. Apostolul descrie victimele
acestor vrajitori ca oameni care „invata mereu", dar
care niciodata nu ajung la „cunostinta adevarului"
(II Tim. 3.7). insa credinciosului Timotci ii spune:
„Dar tu ai cunoscut pe deplin invatatura mea" (v.
10). Este ca si cum ar fi spus: „Nu sunt ingrijorat
pentru line - lu esti mult prea con vins ca sa poti fi
inselat acum in ce priveste Evanghelia". 239
inselatorii, deci, asteapta dupa oamenii instabili sa-i
infasoare in latul Diavolului, deoarece ei nu stau pe
o temelie scripturistica. „in zadar se arunca latul
inaintea ochilor tuturor pasarilor" (Pv. 1.17).
Diavolul a ales s-o atace pe Eva in locul lui Adam
pentru ca ea era cea care putea fi prinsa mai usor,
si, de atunci, el si-a modificat foarte putin strategia.
El inca se furiseaza acolo unde gardul este mai
scund si rezistenta cea mai slaba. Sa privim trei
categorii de oameni care se incadreaza aici. (a) „Cei
simpli" Seducatorii (ispititorii), prin cuvinte placute
si cuvantari convingatoare, „insala inimile celor
lesne crezatori" (Rom. 16.18). Acesti oameni inteleg
bine, dar le lipseste discernamantul. Ei, fara sa le
pese, beau din cupa fiecaruia si nu banuiesc
niciodata ca treptat sunt otraviti. (b) „Copiii" „Nu
mai fiti copii, clatinati incoace si incolo de orice vant
de invatatura' (Ef. 4.14). Deoarece copiii presupun
ca lotul este bun daca este dulce, nu este greu sa-i
ispitesti sa manance otrava ca zahar. Deoarece un
copil nu are prea multa cunostinta a Cuvantului, el
este clatinat de cea mai usoara sugestie, fie ea buna
sau rea. Ca si Isaac, copiii isi sfintesc opiniile prin
simtaminte si nu prin vedere si astfel cad intr-o
prapastie a deceptiei, deoarece ei nu si-au incercat
simtamintele prin adevarurile Cuvantului lui
Dumnezeu.
(c) „Nestatornicii" Falsii invatatori sunt plini de
succes in inselarea „suflete/or nestatornice" (II Pet.
2.14) - a caror intelegere nu este ancorata in
Cuvant. Acesti oameni nestatornici sunt batuti de
vant si purtati de valurile modernismului religios si
al altor tendinte actuale, asemenea pestelui mort
dus la vale. 3. Influenta generala asupra omului a
unei gandiri corecte Sa examinam trei zone vitale:
(a) Memoria Memoria este tezaurul care
inmagazineaza si transporta imaginile pe care le-am
primit. Cu cat greutatea aplicata pe sigiliu este mai
mare, cu atat mai adanca este imprimarea realizata
pe ceara. Si cu cat cunostinta noastra referitoare la
un lucru este mai puternica si sigura, cu atat ea se
sapa mai adanc in memorie. (b) Emotii Cu cat
oglinda cunoasterii este mai uniforma, unde lumina
adevarului straluceste asupra sentimentelor
noastre, cu atat ele sunt puse pe 102 jaratec mai
curand: „Nu ne ardea inima in noi, cand ne
deschidea Scripturile?" se intrebau ucenicii pe
drumul spre Emaus (Lc. 24.32). fara indoiala, ei il
mai auzisera pe Cristos predicand ceea ce spunea
acum, dar ei nu fusesera niciodata atat de multumiti
ca atunci cand Ic-a deschis mintea si Scripturile.
Soarele isi exercita influenta si caldura spre pamant
chiar si atunci rand lumina nu trimite raze vizibile
asupra acestuia. Dar Soarele neprihanirii isi exercita
influenta numai acolo unde lumina Sa vine sa
raspandeasca adevarul in mintea noastra. Si pentru
ca un credincios locuieste sub aceste aripi, un foc
iute se aprinde in inima lui. Dupa cum Duhul Sfant
ne mangaie, El ne poate si convinge. El ne mangaie
invatandu-ne. (c) Viata si comportament Ochiul
directioneaza piciorul - un om nu poate, umbla in
siguranta daca nu vede pe unde merge. Nici nu
poate sa umble cand pamantul se clatina sub
picioarele lui. Principiile care stau la baza judecatilor
noastre constituie teritoriul pe care se deplaseaza
comportamentul nostru; daca ele se schimba, si
actiunile noastre se vor clatina. Pentru o mana
tremu-randa este greu sa traseze o linie dreapta; la
fel pentru o judecata gresita sa realizeze o
comportare acceptabila. Apostolul asociaza
fidelitatea si statornicia cu „sporirea in lucrul
Domnului" (I Cor. 15.58). Evanghelia le-a fost
propavaduita tesalonicenilor „cu o mare
indrazneala" - adica, pe temeiul adevarului (I Tes.
1.5). Si observati cum ea triumfa in viata lor de
fiecare zi: „Si voi insiva ati calcat pe urmele mele si
pe urmele Domnului, intrucat ati primit Cuvantul in
multe necazuri, cu bucuria care vine de la Duhul
Sfant" (v. 6). Ei erau incredintati ca invatatura era
de la Dumnezeu, si aceasta siguranta ii calauzea in
vremuri de incercare ca si in bucurii. CUM SA-TI
INTEMEIEZI GANDIREA PE ADEVAR 1. imbratiseaza
adevarul cu sinceritate Daca gheata produce apa si
invers, la fel stau lucrurile cu o inima neascultatoare
si o gandire gresita. Gandirea unor oameni este
insensibila, deoarece inimile lor sunt pline de
viclenie. Rareori se intalnesc o gandire stabila si o
inima impartita: „Tinta poruncii este dragostea, care
vine dintr-o inima curata, dintr-un cuget bun si o
credinta neprefacuta" (I Tini. 1.5). Cand dragostea
primeste un adevar, acesta este tinut in siguranta,
dar pofta dupa placerile lumesti poate provoca
daramarea acestuia. 16 - Crestinul in Armatura 241
Amnon s-a imbolnavit curand din cauza
Tamarei, ca si cum ar fi fost intotdeauna bolnav
dupa ea. .Si o persoana poate ignora adevaruri
pretioase cu acelasi dispret pe care Amnon 1-a
manifestat fata de Tamar. O inima greu de stapanit
poate mitui cu usurinta gandirea sa voteze de
partea ei. Aceasta ne face sa ne intrebam daca o
astfel de persoana a fost indragostita cu adevarat
de aceste adevaruri. 2. Urmareste lucrarea
Cuvantului Unul din marile scopuri ale Scripturii
este sa ne intemeieze in adevar: „El a dat pc unii
apostoli; pc altii, prooroci; pe altii, evanghelist!'; pe
altii pastori si invatatori, pentru desavarsirea
sfintilor" (Ef. 4.11, 12). De ce? „Ca sa nu mai fim
copii, plutind incoace si incolo" (v. 14). Cum primesti
Cuvantul, ia aminte la partea de invatatura a slujirii
la fel de bine ca si la aplicatia acestuia. Una este
necesara pentru a te face un crestin stabil, cealalta
pentru a te face un crestin inflacarat. Levitii
„lamureau poporului Legea,... si-i faceau sa
inteleaga ce citisera" (Nem. 8.7, 8). Plantatul trebuie
sa preceada udatul si invatarea trebuie sa preceada
indemnarea. 3. Evita limitarea gandirii tale la vreo
persoana sau la vreun grup Tu trebuie sa traiesti
prin propria-ti credinta, nu prin a altuia. Pentru a
vedea adevarul cu proprii ochi, uita-te atat de mult
si de insistent cat este nevoie. O casa sprijinita de
cea a vecinului nu va rezista. Deci, nu lasa
autoritatea omului sa decida gandirea ta, ci mai
degraba marturia Cuvantului. Concluziile oamenilor
nu sunt mai puternice decat o bucatica de lemn ce
consolideaza cladirea, dar adevarul sta pe temelia
elema a stancii solide - Cuvantul lui Dumnezeu!
Citeaza Scriptura in locul omului. Totusi, pentru
aceasta, ai grija sa nu inclini prea mult in aceasta
directie pentru a nu pierde controlul balantei. Nu
trebuie sa condamnam gandirea unui batran ale
carui intelepciune si cunoastere pretind respect. Cu
siguranta. Dumnezeu a trasat corect adevaratul
drum pentru aceasta, intre sfidarea oamenilor si
venerarea lor. Adorarea oamenilor da nastere
tradatorului de adevar care determina multimea sa
strige: „Osana!" minciunii si „Rastigneste-L!"
adevarului. Argintul lui Irod a orbit auditoriul, in
timp ce sustinea un discurs elocvent, dar cand
lingusitorii au strigat: „Este glas de Dumnezeu, nu
de om!", el a fost mancat imediat de viermi (F. A.
12.21-23). Spoiala stralucitoare pe care o folosesc
unii vorbitori orbeste gandirea 242 admiratorilor
pana acolo incat acestia conchid ca vorbirea celor
dintai CSte de origine divina. Asadar, este greu sa
pretuiesti si sa iubesti omul Ca om, sa-1 respecti si
sa nu Iii in pericol de a-i trece cu vederea greselile,
lata de ce Dumnezeu le recomanda copiilor Sai sa
nu numeasca pe nimeni lata pe pamant - sa nu
dispretuiasca pe nimeni si sa nu adore pe nimeni
(Mt. 23.9). 4. Pazeste-te de curiozitate Persoana
care asculta orice opinie si ravneste dupa cele mai
noi istorioare religioase, se situeaza intr-un mod
periculos aproape de gresi -ala. Apostolul Pavel ii
avertizeaza pe cei ce au „urechi care se gadila" Ca,
de regula, se expun unor erori disimulate, dar sigure
(II Tim. 4.3). Tamar si-a pierdut fecioria prin
naivitatea ei - iar puritatea mintii isi are ecoul in
credinta. Astfel de oameni compromit aceasta
temelie daca Cedeaza oricarei doctrine care se
predica. Mai intai, noi trebuie sa fim ascultatori si
apoi ucenici. Curiozitatea OU privire la multe secte
si convingeri poate face sceptica o persoana in
fixarea adevarului. De exemplu, Augustin
marturiseste ca a trecut prin atatea indoieli, incat
greselile l-au facut sa-i fie teama de adevarul insusi.
I )aca o persoana are prea multe experiente cu
vracii, cu greu se va putea increde intr-un medic
iscusit. 5. Cauta smerit gandirea corecta a lui
Dumnezeu Un calator care este atat de sigur ca el
cunoaste drumul, incat nu va cere indicatii, poate fi
primul care se rataceste. Fereste-te de mandrie,
pentru ca oricat de increzatoare se inalta acum, mai
tarziu o vei gasi azvarlita in santul greselii. Acesta
este destinul pe care Dumnezeu 1-a stabilit pentru
mandrie si El nu-Si poate schimba hotararea.
Mandria te poate face sa vii ca un strain la tronul
harului si sa schimbi rugaciunea smerita dupa
adevar in argumente egoiste. Este necesar ca
oamenii mandri sa. fie facuti de rusine, asa ca atunci
cand intelegerea lor se schimba - daca indurarea lui
Dumnezeu permite aceasta - ei sa-L poata
„binecuvanta pe Cel Prealnalt", asa cum a Iacul
Nebucadentar
(Dan. 4.34). Pazeste cu seriozitate aceasta
gandire in inima ta - Dumnezeul care daruieste un
ochi pentru a putea vedea adevarul ofera si o mana
pentru a-1 sustine. Noi nu putem pastra fara
Dumnezeu ceea ce avem de la El. intretine
apropierea ta de Dumnezeu sau, in caz contrar, nu
te vei bucura de intimjtatea adevarului prea multa
vreme. 104 6. Nu fi ofensat de diferentele de opinie
Cum poate cunoaste o persoana, cu siguranta, care
este adevarul, cand sunt atatea credinte diferite in
crestinism? Unii s-au impounolit atat de greu in
neintelegerile religioase incat au pierdut adevarul
pe care, odata, l-au obtinut; si desi nu sunt izbiti de
insula ateismului, ei au fost aruncati in nesiguranta,
lipsiti de dorinta de a-si ancora gandirea pana cand
nu observa o solutionare actuala a tuturor
diferentelor de gandire prin ajungerea la un
numitor comun in toate aspectele religiei noastre.
Desigur, ei sunt tot atat de neintclepti ca si omul
care a refuzat sa manance pana cand toate
ceasurile din oras urmau sa bata simultan ora 12. 7.
Cunoaste valoarea adevarului in inima ta Multe
biblioteci importante au fost distruse de soldatii
violenti care nu realizau ce valoare aveau cartile. De
asemenea, destinul adevarului depinde dc mainile
care-1 gasesc. Daca ajunge la o persoana care
extrage puterea si dulceata din acesta, adevarul
incepe sa lucreze efectiv in inima lui. Dar daca
cineva il ia fara sa se apropie de mangaierea lui
divina si puterea curatitoare, il va lepada ca pe ceva
inutil. Si apoi sunt oameni care danseaza in jurul
lumanarii inainte sa o stinga. Daca aud de un om
care odata a sustinut pacatul originar ca fiind un
adevar, dar mai tarziu a negat aceasta, ma tem ca el
a obosit si a pierdut semnificatia adevarului, inainte
ca gandirea lui sa piarda adevarul insusi. Uneori
credinciosii inceteaza sa se hraneasca cu vechile
principii ale Scripturii in vremurile schimbatoare.
Considerati de exemplu, cantatul Psalmilor. Atat de
multi au renuntat la aceasta practica incat trebuie
sa intreb daca vreodata ei s-au bucurat cu adevarat
de comuniunea cu Dumnezeu. Au tresaltat vreodata
inimile lor catre Dumnezeu, cu o dragoste cereasca,
asa cum au cantat cu buzele lor? Ce ciudat este sa
auzi o persoana evlavioasa negand aceasta!
Crestine, daca te-ai intalnit vreodata la usa cortului
cu Dumnezeu, inima ta s-a racit inainte sa renunti la
datoria de a-I inalta laude? MARTURISIREA DE
CREDINTA LIBERA SI CU INDRAZNEALA A doua cale
prin care adevarul este asaltat este violenta; Satan
carpeste pielea de vulpe a inselatorilor cu pielea de
leu a persecutorilor. Cele mai sangeroase tragedii
ale omenirii s-au jucat pe scena Bisericii, iar cele mai
cumplite masacre au fost comise asupra oilor
nevinovate ale lui Cristos. Primul om ucis vreodata a
fost un sfant, si el a fost omorat datorita religiei.
Cain, spunea Luther, va continua sa-1 ucida pe Abel
244 pana la sfarsitul vremurilor. Focul persecutiei
nu poate disparea atata vreme cat ramane o
scanteie de ura in inimile oamenilor de pe pamant
sau un diavol in iad care s-o intinda in flacara. Multi
oameni care n-au putut fi intorsi de la adevar prin
argument si greseala, au fost separati de aceasta
prin persecutie. Iata de ce a doua cale necesara
pentru a incinge adevarul in jurul incheieturilor
crestinului este marturisirea plina de curaj a
acestuia. Adevarul lara curaj il face pe Om ca un
peste-sabie; el are o sabie in dreptul capului, dar nu
si o inima ca sa foloseasca adevarul. Dar o persoana
devine de neinvins cand este intarita de un curaj
sfant, ceresc, pentru a scoate sabia Duhului si a
imbratisa adevarul curat prin marturisirea libera a
acestuia in fata mortii. Aceasta inseamna sa avem
„coapsele Incinse cu adevarul". 1. Mentine o
marturie fidela adevarului Apostolul insista asupra
acestui indemn catre toti crestinii cand spunea: „Sa
tinem fara sovaire la marturisirea nadejdii noastre"
(Evr. 10.23). Pavel a vorbit impotriva celor care
evitau intrunirile cu sfintii din cauza fricii de
persecutie, deoarece el era incredintat ca oamenii
care se clatinau spiritualiceste, prin aceasta se
situau in apropierea apostaziei. Deci, nu trebuie sa
intindem panzele marturiei noastre pc vreme
linistita, ci de indata ce vantul incepe sa
bata. Pergainului i s-a proorocit pentru
marturisirea plina de curaj: „Stiu faptele tale, stiu
unde locuiesti, acolo unde este scaunul de domnie
al Satanei: tu tii Numele Meu si n-ai lepadat
credinta Mea nici chiar in zilele acelea cand An ti pa,
martorul Meu credincios, a fost ucis la voi" (Ap.
2.13). A fost o vreme cand inselatorul statea pe
scaunul de judecata si deseori crestinii primeau
condamnarea la moarte. Sangele era varsat chiar in
fata ochilor lor, dar aceasta nu i-a determinat sa
nege realitatea sangelui lui Cristos varsat pentru ei.
Pavel i-a dat o porunca stricta lui Timotei cu privire
la fidelitatea marturiei adevarului: „Iar tu, om al lui
Dumnezeu, fugi dc aceste lucruri si cauta
neprihanirea, evlavia, credinta, dragostea,
rabdarea, blandetea" (I Tim. 6.11). in timp ce toti
oamenii din jurul tau aspira la cele lumesti, tu
alearga dupa bogatiile spirituale cu aceeasi goana ca
ei. Dar daca aceasta afacere a cautarii neprihanirii
nu se poate trata intr-un mod pasnic? Ar trebui sa
inchidem magazinul, sa punem marturia pe un raft
si sa amanam sfintenia pana vor veni din nou
vremuri favorabile? Solutia lui Pavel este „sa luptam
lupta cea buna a credintei" 105 (v. 12). Nu renunta
la marturia adevarului, ci asaza-ti viata pe linia
mentinerii acestuia. „Te indemn inaintea lui
Dumnezeu, Care da viata tuturor lucrurilor, si
inaintea lui /sus Cristos, Care a facut aceasta
frumoasa marturisire inaintea lui Pilal din Pont, sa
pazesti porunca aceasta" (v. 13, 14). Pavel indemna:
„Daca speri sa vezi fata blanda a lui Cristos cel inviat
- Care a ales sa-Si piarda viata mai degraba decat sa
nege adevaivl - nu renunta la marturisirea ta, ci mai
degraba stai in preajma ei". in cartea sa
„Marturisiri", Augustin relateaza experienta Iui
Victo-rinus, un roman vestii pentru oratorie. intr-un
tarziu, el L-a primit pe Cristos in viata lui si s-a dus la
Simplicianus, caruia i-a soptit: „Eu sunt crestin". Dar
cu intelepciune, piosul om a protestat: „Nu voi
crede aceasta si nu o voi lua in considerare pana
cand nu te voi vedea in mijlocul crestinilor din
biserica". La aceasta, Victorinus a ras si a gesticulat:
„A cesti pereti formeaza un crestin ? Trebuie sa
marturisesc deschis aceasta?" El era plin de teama,
fiind doar un proaspat convertit, desi un om
varstnic. insa timpul trecea iar dupa ce Victorinus a
ajuns mai intemeiat in credinta, el a realizat cu
seriozitate ca daca va continua sa se rusineze de
Cristos, si Cristos Se va rusina de el cand va veni in
slava Tatalui. S-a dus din nou la Simplicianus si de
data aceasta i-a spus ca era gata sa mearga la
biserica. Acolo el s-a hotarat sa-si declare deschis
credinta, spunand ca ani de-a randul a sustinut
cuvantari, asa ca de ce s-ar teme sa recunoasca
Cuvantul lui Dumnezeu? Dumnezeu cere ca
crestinismul sa vina atat din inima cat si din gura:
„Caci prin credinta din inima se capata neprihanirea
si prin marturisirea cu gura se ajunge la mantuire"
(Rom. 10.10). Dar marturisirea cu gura Iara credinta
din inima este totala ipocrizie, precum si lasitate. 2.
Dumnezeu a incredintat adevarul Sau sfintilor
Adevarul reprezinta comoara dc pret pe care
Dumnezeu o incredinteaza sfintilor Sai, poruncindu-
le sa-1 apere cu strasnicie tiu toti cei ce incearca sa-l
submine/c. Unele lucruri I le incredintam noi lui
Dumnezeu si altele El ni le incredinteaza noua. Cel
mai important lucru pe care il punem in mana lui
Dumnezeu sa fie pastrat pentru noi, este sufletul
nostru: „El are putere sa pazeasca ce l-am
incredintat pana in ziua aceea" (II Tim. 1.12). Iar
Dumnezeu ne incredinteaza adevarul Sau: „Luptati
cu lot dinadinsul pentru credinta care a fost data
sfintilor odata pentru totdeauna" (lud. 3). Astfel
l'avel 246 tl indemna pe Timotei sa „pazeasca
dreptarul invataturilor sanatoase,... lucrul acela bun
care ti s-a incredintat" (II Tim. 1.13, 14). Daca un om
imputernicit cu pastrarea coroanei regelui si a
bijuteriilor trebuie sa pazeasca aceste valori
trecatoare pentru a nu fi furate sau pierdute, cu cat
mai serioasa este responsabilitatea crestinului
pentru [M/irea comorii lui Dumnezeu! Cuvantul
adevarului este marturia Lui insusi pe care
Dumnezeu o da sfintilor, martorii Lui, pe care El ii
cheama |fl implineasca acest adevar printr-o
marturisire libera si sfanta inaintea tuturor
oamenilor. 3. Nu renunta la marturisirea adevarului
nici chiar in fata pericolului si a mortii
Noi posedam acum adevarul la un pret scazut;
dar nu stim cum va creste nivelul pietii in curand.
Adevarul nu poate fi gasit mereu la acelasi pret. Noi
trebuie sa-l cumparam indiferent de pret, dar sa nu-
1 vindem cu nici un chip. Dintotdeauna a existat un
spirit de persecutie in inimile rele, si asa va fi mereu
pana la sfarsit. Dupa cum Satan l-a cercetat pe Iov
inainte ca sa-si intinda mainile peste el, persecutia
lucreaza acum in inimile celor necredinciosi.
Motoare ale mortii asmut in permanenta gandurile
Satanei impotriva credinciosilor care marturisesc
adevarul. Ele stiu exact ce au de facut daca le sunt
oferite puterea si oportunitatea pentru a-si duce la
indeplinire dorintele sinistre. Satan vine intai cu un
spirit de eroare si apoi de persecutie; el otraveste
mintile oamenilor cu erori, apoi le umple inimile cu
ura impotriva credinciosilor. Este imposibil ca o
eroare sa aduca pace, ea este un copil al iadului
care trebuie sa-i faca pe plac tatalui sau. Orice vine
de jos nu poate fi nici curat, nici aducator de pace.
Dumnc/eu a lasat acest spirit intunecat al erorii sa
existe, dar El ne-a dat cingatoarea adevarului
prentru a ne apara. Dar nu oricine aplauda
adevarul, il va si urma, daca acesta il conduce la
inchisoare. Si nu oricine il predica este gata sa
sufere pentru el. Certurile sunt lucruri inofensive -
sabii tocite care nu provoaca sange. Dar cand
suferim suntem chemati sa luptam cu dusmanii
adevarului, si aceasta cere mai mult decat o limba
ascutita si o gandire logica. Unde vor fi atunci
certaretii? Ei vor aparea ca niste soldati fricosi, care,
in perioada de instruire, cand nu se vedea nici un
dusman, pareau sa fie Ia fel de viteji ca niste eroi
decorati. in acest caz. a fi de partea adevarului ar li
insemnat doar recunoastere si rasplata, fara pericol
si moarte. Dar 106 Dumnezeu a ales pe cel
neintelept sa-1 rastoarne pe cel intelept in lucrul lui;
pe crestinul simplu sa faca de rusine prin credinta,
rabdarea si dragostea lui pentru adevar pe oamenii
cu vaza dar fara mila.. CUM SA FII INCINS CU
MARTURIA ADEVARULUI Cel mai rau lucru pc care
vrajmasii il pot face este intemnitarea sau moartea;
dar „dragostea este tare ca moartea" (Cant. 8.6).
Aceasta raneste dc moarte orice inima. Dragostea
nu se plange de suferinta. Iacov indura caldura zilei
si frigul noptii din dragoste pentru Rahela.
Dragostea se aventureaza. Ionatan a respins o
imparatie si a intampinat mania unui tata furios de
dragul lui David. Dragostea nu se gandeste niciodata
la ea insasi, nici la ceea ce pierde, atata timp cat
pastreaza ce-i este drag; este gata pentru orice
pericol, incat se poate sacrifica pentru cel ales.
Acest gen de dragoste i-a determinat pe sfinti sa
renunte cu bucurie la averile pamantesti, la rudele
si chiar la trupurile lor, fara sa considere aceasta o
pierdere. „Ei nu si-au iubit viata chiar pana la
moarte" (Ap. 12.11). Viata insasi a devenit
dusmanul lor cand s-a interpus intre ei si adevar. Un
om nu tine prea mult sa-si pastreze bratul sau
piciorul, daca acesta afecteaza restul trupului; el
accepta sa-i fie taiat. Astfel, David si-a pastrat plin
de curaj prioritatile, cand viata ii era in pericol:
,JVistc rai ma as/capta ca sa ma piarda; dar eu iau
aminte la invataturile Tale" (Ps. 119.95). O inima
fireasca ar fi luat in considerare riscurile asumate cu
privire la afacere, familia sau viata sa. Dar inima lui
David avea o motivatie mai buna - el se focaliza pe
dovezile lui Dumnezeu si pe dulceata ce patrundea
in sufletul lui cand medita la ele. Cu cat patrundea
mai mult adevarul, cu atat incurcaturile pareau mai
multe, dar durerile erau usoare. Este un mister
pentru lume de ce accepta crestinii sa-si riste viata
pentru ceva ce pare a li doar o simpla opinie. Cand
Mantuitorul i-a spus lui Pilat ca El a venit pe lume sa
„marturiseasca despre adevar", Pilat a intrebat: „Ce
este adevarul?" (Ioan 18.38). Este ca si cum ar fi
spus: „Este acum momentul sa Te gandesti la
adevar, cand viata Ta este in asa pericol? De fapt, ce
este adevarul de Te aventurezi asa de mult pentru
dl?" Omul neprihanit, plin de harul lui Dumnezeu, ar
intreba mai degraba cu dispret sfant: „Ce sunt
bogatiile si onorurile si placerile fade ale acestei
lumi inselatoare? Ce este viata insasi pentru ca una
sau toate acestea sa se opuna adevarului?" 248
Fiecare om merge acolo unde il mana dragostea.
Daca lumea are iubirea ta, tu iti vei cheltui viata
pentru lume; dar daca adevarul are dragostea ta, il
vei adaposti in viata ta decat sa-1 lasi sa fie strivit. Ai
grija ca dragostea ta pentru adevar sa fie sincera;
altfel aceasta te va lasa la poarta inchisorii. Sunt trei
feluri de inselatori a caror dragoste nu este gata sa
indure focul incercarii. INSELATORI CARE FOLOSESC
ADEVARUL
1. Cei ce folosesc adevarul pentru avantajul
material Uneori adevarul plateste scump chiria in
moneda proprie a lumii, o intelegere avantajoasa
care ii determina pe oameni sa invite adesea lumea
inauntru. Acesti oameni nu iubesc de fapt adevarul,
ci numai diamantul din urechea lui. in zilele lui
Henry al V-lea, multi erau impotriva manastirilor -
ba inca ci isi iubeau mai mult proprietatile decat
urau idolatria lor. Adevarul gaseste putini oameni
care sa-1 iubeasca in mod sincer, numai pentru
ceea ce este el. Si numai acei cativa vor suferi cu si
pentru cl. Cand averea pamanteasca se duce, cei
necredinciosi sunt plictisiti de comuniunea lor cu
adevarul. Focul din bucatarie arde atata timp cat
combustibilul il alimenteaza. Daca nu poti iubi
adevarul curat, nu vei avea dorinta de a te sacrifica
pentru adevar. Si daca nu poti iubi adevarul umil de
dragul lui, nu vei accepta sa fii umilit pentru el. 2.
Cei ce vorbesc despre, adevar, dar care nu-1 traiesc
Adesea oamenii nu permit adevarului sa traiasca in
preajma lor. Ei il recomanda, dar se aseamana cu o
fata care primeste un petitor si vorbeste bine
despre el, iara a-i trece prin cap sa se casatoreasca
cu el. Una este sa mangai si sa saruti, dar cu totul
altceva este sa iubesti. Bucholcerus spunea deseori
ca multi il saruta pe Cristos, dar putini il iubesc.
Dragostea adevarata pentru El constituie cea mai
sfanta casatorie. Cand un suflet renunta la el insusi
pentru a se indrepta spre Cristos, ca si cum s-ar
indrepta spre un sot, pentru a 11 condus de Duhul
Lui si disciplinat de Cuvantul adevarului, dovedeste
ca-L iubeste pe Cristos si adevarul Lui. Cel care
refuza sa asculte de adevar, oricum, este asa de
departe de dragostea pentru cl, incat incepe sa se
teama de acesta. Si va persecuta adevarul inainte ca
sa sufere din partea lui. Jcrome explica acest lucru
in felul urmator: „Noi ii uram pe cei de care ne
temem si dorim sa-i 107 distrugem pe cei pe care ii
uram." De exemplu, Irod se temea de Ioan
Botezatorul si aceasta a insemnat moartea lui Ioan.
Teama face ca un om impietrit sa intemniteze
adevarul in constiinta lui, deoarece daca adevarul ar
avea libertate si autoritate in sufletul sau, ar
condamna orice pofta aprinsa care stapaneste
acolo. Si cel care intemniteaza adevarul in inima lui
nu va ii intemnitat niciodata ca martor al
adevarului. 3. Cei ce nu lupta impotriva dusmanilor
adevarului Dragostea este intotdeauna inarmata cu
entuziasm; si ea este gata sa-si indrepte pumnalul
impotriva tuturor dusmanilor adevarului.
Entuziasmul actioneaza ca un foc: daca este inchis
in inima unui crestin si nu arde in afara pentru a
pedepsi raul, el arde inauntru, amarand si mistuind
sufletul crestinului deoarece nu a salvat adevarul
din goana profanarii si erorii. Nu este nici o bucurie
pentru un indragostit entuziast sa traiasca fara
iubita lui; ar prefera sa zaca cu ea intr-un mormant
decat sa duca o viata singuratica, fara ea. „Sa
mergem si noi sa murim cu Ei" a spus Toma cand
Cristos i-a spus ca Eazar era mort (Ioan 11.16).
Melancolia trairii in vremurile grele a determinat
dorinta solemna a lui Ilic dupa moarte: „Destul!
Acum, Doamne, ia-mi sulletul" (I imp. 19.4).
Neprihanitul profet privea cum oamenii slujeau
idolilor si-i omorau pe slujitorii lui Dumnezeu. El
considera ca ar fi mai bine sa paraseasca lumea
decat sa traiasca si sa vada cum numele, adevarul si
slujitorii lui Dumnezeu erau calcate in picioare de
cei carora li s-a aratat cea mai mare indurare. Si
daca entuziasmul arc vreo putere sa apere cauza
adevarului, atunci dusmanii lui vor cunoaste fara
indoiala ca „acesta nu poarta sabia in zadar" (Rom.
13.4). Pe cat dc bland era Moise si retinut cand erau
in joc interesele lui, inima sa era prea aprinsa dc
manie sa se mai poata macar ruga pentru poporul
lui - oricat de mult l-ar li iubit - pana ce zelul lui nu
sc manifesta in dreptate asupra oamenilor idolatri.
Oricum, atitudinile neutre pot vedea adevarul si
eroarea incaieran-du-se, dar se mentin la distanta si
refuza sa se implice in a suferi pentru adevar.
Pastorul care nu are suficienta dragoste si curaj sa
apere adevarul la amvon, nu-1 va apara nici pe
rugul in flacari. Daca focul dragostei dispare sau se
micsoreaza, asa incat nu-1 poate preface pe om in
suferinta pentru relele pricinuite adevarului, atunci
unde este flacara care ar trebui sa-1 faca apt sa arda
pana se preface in cenusa sub asuprirea oamenilor
sangerosi? Dar el nu poate varsa lacrimi, nici nu va
putea sangera pentru
adevar. CUM SA AI INIMA INFLACARATA DE
DRAGOSTEA PENTRU ADEVAR 1. Potriveste-ti inima
cu adevarul Asemanarea este fundamentul
dragostei. O inima fireasca nu poale iubi adevarul,
deoarece nu se poate asemana cu el. Atunci, cum
este posibil pentru o astfel de inima sa iubeasca
adevarul pur, ceresc? Este trist cand mentalitatea
oamenilor se ciocneste cu sentimentele lor, cand
ratiunea si vointa sc unesc intr-un mod inadecvat.
Adevarul din constiinta injoseste pofta din inima! Ca
un cuplu certaret, ele pot trai pentru o vreme
impreuna; dar nemultumirea va indeparta curand
adevarul, asa cum Ahasveros a indepartat-o pe
Vasti, precum si principiile casniciei care nu vor
strabate inima lui, in inclinatia acesteia catre pacat.
Aceasta a separat multi oameni de adevar in zilele
noastre caracterizate de o cunoastere avansata; ci
nu pot sa pacatuiasca linistiti si-n acelasi timp, sa
aiba o gandire sanatoasa. Dar daca adevarul te-a
transformat dupa chipul lui prin innoirea mintii tale
si te-a lacul sa porti roade asemenea lui, tu
niciodata nu vei putea trai despartit de cl. inainte ca
lucrul acesta sa se intample, ar Irebui sa te desparti
de natura noua pe care Duhul lui Dumnezeu a
format-o inauntrul tau. Dar acum exista o noua
legatura intre tine si adevar - sau intre tine si Cristos
- care niciodata nu poate fi distrusa. O putere
mareata insoteste casatoria: doua persoane care
abia s-au cunoscut pot parasi prieteni si parinti,
pentru a se bucura unul de altul dupa ce
sentimentele lor au fost impletite de dragoste si cei
doi au format un singur trup prin casatorie. Dar o
putere mai minunata insoteste mariajul spiritual
dintre suflet si Cristos, suflet si adevar. Este vorba
de aceeasi persoana care, inainte de convertire, n-
ar fi dat un banut pentru Cristos sau pentru
adevarul Sau; insa acum, unit cu Cristos printr-o
lucrare tainica a Duhului, cl poate lasa in urma.
lumea intreaga pentru partasia cu El. Odata, un
persecutor isi batea joc dc un martir, intreban-du-l
daca nu-si iubea sotia si copiii prea mult ca sa
moara. „Ba da", a raspuns crestinul, „// iubesc asa
de mult incat nu m-as putea desparti de ei pentru
nimic din ce mi-ar putea oferi Ducele de Brunswick -
al carui supus era - dar pentru Cristos si adevarul
Sau, adio tuturor!" 2. Lasa-ti inima umpluta mereu
de dragostea lui Dumnezeu Aceasta va lucra in tine
o dragoste pentru adevarul Lui. Dragostea vede ce
este de pret in cel iubit si-l indrageste pentru
aceasta. De 251 exemplu, dragostea lui David
pentru Ionatan l-a determinat sa se intereseze de
descendentii prietenului sau, pentru a le putea
arata bunatatea de dragul lui Ionatan. Dragostea
pentru Dumnezeu il face pe un suflet curios sa afle
ce-I este drag lui Dumnezeu, incat sa poata exprima
tandrete fata de adevar si astfel sa daruiasca
dragostea lui Dumnezeu. Dumnezeu a pus un marc
accent pe adevar: „Ti S-a marit faima prin implinirea
fagaduintelor Tale" (Ps. 138.2). Sa observam cateva
din mijloacele prin care Dumnezeu da valoare
adevarului. (a) indurarea lui Dumnezeu in daruirea
adevarului Cand Dumnezeu daruieste in bunatatea
Sa Cuvantul Sau unui popor, El ofera una din cele
mai mari indurari pe care ei le pot primi. Orice ar
primi un popor din mana lui Dumnezeu, fara
adevarul Sau, nu valoreaza mai mult ca partea lui
Ismael (painea si apa lui Agar) in comparatie cu
mostenirea lui Isaac. Si Dumnezeu, ca Unul care stie
sa-Si pretuiasca darurile, a spus despre Cuvantul
Sau pe care l-a descoperit lui Iacov ca „n-a lucrat asa
cu toate popoarele" (Ps. 147.20) - adica asa de
somptuos si maret. (b) Grija lui Dumnezeu de a
pastra adevaivl Sau Dumnezeu nu lasa niciodata ca
adevarul Sau sa se piarda. in nau fragii oamenii nu
incearca sa salveze incarcatura si lucrurile de mica
insemnatate, ci numai ceea ce este foarte
important pentru ei. in cursul tuturor marilor
revolutii care au zguduit imparatii si biserici,
Dumnezeu Si-a pastrat adevarul. Mii de vieti ale
sfintilor au fost luate, dar Diavolul dispretuieste
adevarul mai mult decat pe toti sfintii. Si acesta este
cel care inca traieste! Daca adevarul n-ar fi fost asa
de pretios pentru Dumnezeu, n-ar fi ingaduit ca
acesta sa fie obtinut cu sangele
poporului Sau - si, cel mai important, cu sangele
Fiului Sau. in acea zi mareata, cand corpurile ceresti
se vor topi de mare caldura, adevarul lui Dumnezeu
nu va fi nici macar ars: „Cuvantul Domnului tine in
veac" (I Pet. 1.25). (c) Asprimea lui Dumnezeu fata
de vrajmasii adevarului Un blestem teribil este
pronuntat impotriva oricarui om care adauga sau
scoate ceva din adevar. Celui dintai i se adauga
toate urgiile scrise in Biblie; celui de-al doilea i se
sterge numele din Cartea vietii si dreptul la Cetatea
sfanta. Nu este de mirare, atunci cand realizam ceea
ce este adevarul, ca Dumnezeu ii da o valoare atat
de ridicata - adevarul este esenta gandurilor si
indemnurilor Lui din vesnicii in vesnicii. Este cea mai
completa reprezentare pe care Dumnezeu insusi o
poate da despre Sine pentru ca noi sa-L putem
cunoaste si iubi. Printii obisnuiau sa-si trimita
fotografiile prin ambasadori fetelor pc care sperau
sa le cucereasca si cu care apoi sa se casatoreasca. I
Himnezeu este atat de perfect, incat nici o mana nu-
I poate descrie fiinta si lucrarea, ci numai a Lui
insusi; si aceasta este exact ce a facut ni ("uvantul
Sau - si din acest motiv, sfintii din fiecare secol I-au
daruit bucurosi inimile. Dupa cum acceptam sau
respingem adevarul, tot asa II acceptam sau il
respingem pe Dumnezeu. Desi oamenii nu-L pot
indeparta pe I Himnezeu de pe tronul Sau si nu-L
pot dezeifica, ei se apropie mult de punctul acesta
atunci cand ataca adevarul: ei tintesc chipul lui
Dumnezeu. Si totusi Dumnezeu nu inceteaza sa-i
doreasca pe aceia dintre noi Oare-L iubesc,
creandu-si drum spre adevarul Sau. 3. Mediteaza
adesea la suprematia adevarului Ochiul este
fereastra pe unde patrunde dragostea, iar un ochi
spiritual care poate vedea adevarul in frumusetea
lui nativa nu poate decat sa-l iubeasca. Aceasta a
fost calea prin care inima lui David a fost In inecata
de dragoste pentru Cuvantul adevarului: „Cat de
mult iubesc Legea Ta! Toata ziua ma gandesc la
ea"(Ps. 119.97). Si el i remarcat o mare diferenta
intre meditatia la adevarurile Cuvantului lui
Dumnezeu si ceea ce poate oferi lumea mai bun:
„Vad", spunea el, „ca lot ce este desavarsit are
margini" (v. 96). in numai cateva (landuri, el poate
vedea intregul drum spre temelia slavei lumii; dar
cand inalta adevarul lui Dumnezeu, gandurile lui
merg si merg spre admiratie si dulce meditatie:
poruncile Tale sunt fara margini" (v. 96). Corabiile
mari nu pot naviga pe raurile inguste si apele putin
adanci; si nici mintile pline de cunostinta cereasca a
lui Dumnezeu nu se pot indrepta in mod deliberat
spre filozofiile lumii. Un suflet nobil esueaza curand
pe apele acestea; dar sa-l lasam in meditatia asupra
Cuvantului lui Dumnezeu si a adevarurilor lainice ale
Evangheliei, si el va gasi ape intinse, un ocean in
care sa se piarda. Permiteti-mi acum sa va indrept
atentia spre cateva lucruri de mare pret pe care le
veti descoperi explorand aceste adevaruri. (a)
Adevarul este curatilor Nu este numai pur, dar face
ca si sufletul care-1 imbratiseaza sa fie pur si sfant.
„Sfinteste-i prin adevarul Tau: Cuvantul Tau este
adevarul" (Ioan 17.17). Aceasta este apa curata pe
care Dumnezeu o foloseste pentru ca sa curateasca
sufletele: „Va voi stropi cu apa curata si veti fi
curatiti; va voi curati de toate spurcaciunile voastre
si de toti idolii vostri" (Ez. 36.25). 109 (b) Adevarul
este sigur Adevarul are o temelie solida; putem sa
asezam toata greutatea sufletelor noastre pe ea
caci stim ca nu se va fisura. Urmareste adevarul si el
se va indrepta spre tine. Va merge cu tine in
inchisoare si peste tot pe unde tu trebuie sa mergi
de dragul lui. „Nici unul", spunea Iosua, „din toate
cuvintele bune, rostite asupra voastra de Domnul,
Dumnezeul vostru, n-a ramas neimplinit; toate vi s-
au implinit, nici unul n-a ramas neimplinit" (Ios.
23.14). Calculeaza tot ce-ti promite adevarul, asa
cum procedezi eu banii din buzunarul tau. „Optzeci
dc ani", spunea Polycarp, „L-am slujii pc Dumnezeu
si El nu m-a dezamagii niciodata". Cand oamenii uita
adevarul, pentru a se remarca pe ei insisi, ei vor fi
deceptionati cu siguranta. Ei sunt lingusiti si atrasi
departe de adevar prin promisiuni goale si nu o duc
mai bine decat Iuda dupa ce si-a vandut Stapanul.
(c) Adevarul este liber Si omul care urmareste
adevarul este liber: „Adevarul va va 1'acC slobozi"
(loan 8.32). Dar Cristos le-a spus deschis iudeilor de
ce erau robiti: „Voi aveti de tata pc Diavolul si vreti
sa impliniti poftele tatalui vostru" (v. 44). Toti
pacatosii sunt robi ai Satanei. Omul inauntrul caruia
locuieste pofta, ca un parazit, nu gaseste odihna,
daca nu o slujeste si o intretine in fiecare zi. Dar
daca toate ispitele Diavolului ar inchide un singur
pacatos, aruncandu-1 pe podeaua temnitei lui, iar
Cristos ii deschide inima, vei vedea in curand
clatinandu-se temelia inchisorii, usile deschizandu-
se si lanturile cazand. Adevarul nu va fi legat. Si nici
nu va locui intr-un suflet atasat de pacat. Prin
urmare, odata ce adevarul (Cristos) si sufletul se
pun de acord, persoana respectiva poate sa-si inalte
capul si sa afle ca mantuirea si eliberarea din sclavia
spirituala au fost indepartate. Cheia se afla deja in
lacat pentru a-i permite sa iasa. Este imposibil sa
cunoastem adevarul ca „fiind in Cristos" si sa
ramanem straini de libertatea care vine de la El (Ef.
4.21). (d) Adevarul este biruitor Adevarul se
situeaza mai presus de orice lucru. El este marele
consilier al lui Dumnezeu, si. in ciuda tuturor
uneltirilor declansate impotriva lui, acest consilier al
Domnului ramane in picioare. Cateodata vrajmasii
adevarului iau paza acestei lumi in mainile lor, iar
adevarul pare sa fie doborat la pamant si distrus; si
de multe ori, cei care ii marturisesc bunatatea sunt
ucisi. Dar persecutorii nu au nevoie sa cumpere
marmura pentru a-si inregistra victoriile, tarana este
suficienta. 254 penlru'ca ele nu dureaza mult.
Martorii ucisi pot zacea „trei zile si jumatate" pe
strazi, iar adevarul sa stea langa ei (Ap. 11.11). Dar
dupa scurt timp, ei umbla din nou si cu ei adevarul
triumfa din nou. Daca persecutorii pot ucide urmasii
victimelor, lucrarea lor nu poate avea un caracter
temporar, ei nu au de ce sa se teama ca un altul ar
putea darama ceea ce ei au cladit. Si chiar si atunci
lucrarea lor este in atentia cerului si poate fi
daramata la fel de usor ca tumul Babei. Poti primi
stirea ca adevarul este bolnav, dar niciodata nu este
mort. Nu este adevarat ca el este efemer. „Limba
mincinoasa nu sta decat o clipa", dar „buza care
spune adevarul este intarita pe vecie" (Pv. 12.19).
Adevarul traieste pentru a imparati in pace cu cei
care acum sunt gata sa sufere pentru el. Crestine,
nu doresti sa fii unul dintre acei invingatori care vor
calari alaturi de carul triumfator al lui Cristos in
cetatea sfanta si sa primesti o coroana impreuna cu
sfintii credinciosi care au ramas in picioare in acele
zile cand Cristos si adevarul Lui au luptat cu Satan
aici pe pamant? indeparteaza cu gandurile tale
lacrimile si sangele care acum acopera fata
adevarului in suferinta si prezinta-1 ochilor tai asa
cum va arata in glorie. 4. Lasa-ti inima umpluta de
teama la gandul maniei lui Dumnezeu contra
apostaziei Cand in mod accidental te-ai fript la
deget, nu ti-1 indrepti automat mai aproape de foc,
caci flacara mai puternica ar prelungi durerea
produsa de flacara mai slaba. Astfel, daca mintea si
inima ta sunt arse de focul maniei omenesti, ele se
pot afla pentru o vreme langa focul iadului pe care
Dumnezeu l-a pregatit pentru cel plin de teama care
fuge de standardul adevarului. „larta-ma, imparate,
daca nu-li ascult porunca; Iu ma ameninti cu
inchisoarea, dar Dumnezeu cu iadul", spunea un
martir indraznet care nu se temea de ceea ce i-ar fi
putut face omul. David insusi nu se temea de cei ce-
1 persecutau fara motiv: „Niste voievozi ma
prigonesc fara temei, dar inima mea nu tremura
decat la cuvintele Tale" (Ps. 119.161). Furia omului
chiar dusa la culme este doar un climat temperat, in
comparatie cu mania Dumnezeului cel viu. Mania
omului nu a putut niciodata sa incetineasca sau sa
opreasca dragostea lui Dumnezeu, iar pe sfinti i-a
facut sa cante pe rug in ciuda furiei vrajmasilor. Dar
omul aflat sub mania lui Dumnezeu este ca unul
inchis intr-un cuptor fara nici o deschizatura pentru
a iesi caldura sau pentru a intra aer proaspat ca sa-l
salveze. 110 II. ADEVARUL INIMII SAU SINCERITATEA
CA O CINGATOARE PENTRU VOINTA
Ce se intelege prin adevarul din inima?
.Scriptura spune: „Sa ne apropiem cu o inima
curata" (Evr. 10.22) - adica, cu o inima sincera.
Inima curata si inima sincera sunt adeseori asociate,
una explicand-o pe cealalta: „Acum temeti-va de
Domnul si slujiti-I cu scumpa-tate si credinciosic"
(los. 24.14). in Noul Testament citim despre „azimile
curafici si adevarului" (I Cor. 5.8). Opusul sinceritatii
este ipocrizia, o minciuna cu un invelis atragator. O
inima nesincera este o inima impartita. Asemenea
unui ceas ale carui rotite nu coincid cu limbile din
afara, tot asa si lucrarile dinauntrul inimii nu se
potrivesc cu comportamentul exterior. DE CE
ADEVARUL DIN INIMA ESTE COMPARAT CU O
CINGATOARE Sinceritatea sau adevarul inimii, poate
fi comparata cu centura unui soldat care are un
dublu scop: 1. Sa acopere legaturile armaturii La
imbinari, componentele armaturii care protejeaza
partile inferioare ale trupului sunt conectate la cele
superioare si deoarece este imposibil ca acestea sa
fie unite perfect, vor ramane spatii intre
componente. Astfel, este folosita o cingatoare lata
pentru a acoperi zonele mai putin atractive.
Sinceritatea face acelasi lucru pentru crestin.
Podoabele crestinului nu sunt uniforme, nici viata
lui prea perfecta, incat sa nu existe defecte sau
slabiciuni in strategia lui. Dar sinceritatea le acopera
pe toate, asa ca nu-1 pot expune rusinii si nici nu-1
fac vulnerabil pericolului. 2. Sa dea putere Mijlocul
este cu atat mai intarit cu cat centura este stransa
mai aproape de corp. Astfel, cand Dumnezeu Si-a
propus sa doboare un popor, El a folosit expresia:
„Voi dezlega braul imparatilor" (Is. 45.1). Ceea ce
face farmecul unui om este sinceritatea. De alta
parte, o infima doza dc ipocrizie anihileaza gratiile
unei persoane. O credinta sincera este o credinta
puternica, dupa cum o dragoste sincera este o
dragoste puternica. in schimb, ipocrizia reprezinta
pentru farmec ceea ce viermele este pentru stejar,
sau rugina pentru fier: ea slabeste, deoarece
corupe. 111 SINCERITATEA COMPENSEAZA LIPSA DE
FARMEC A CRESTINULUI 1. Adevarul moral Acest
gen de integritate se aseamana cu o floare rara ce
creste in tinuturile pustii. Ea poale arata o forma de
adevar in actiunile sale, si totusi sa nu aiba nici cea
mai nuca urma de sfintenie, sau de indurare. Ca
exemplu, insusi Dumnezeu S-a infatisat ca martor
inaintea lui Abimelec, dupa ce acesta o luase pe
Sara: „Stiu si Eu ca ai lucrat cu inima curata" (Gen.
20.6) - adica el nu intentionase sa-i faca vreun rau
lui Avraam, de vreme cc el nu stia ca Sara era sotia
lui. in vreme ce sinceritatea motiveaza un om sa fie
amabil in relatiile sale, indemnul Domnului dat lui
Samuel nu s-a schimbat de atunci: „Nu te uita la
infatisarea lui,... pentru ca Domnul nu Se uita la cc
se uita omul" (I Sam. 16.7). Ochiul lui Dumnezeu
priveste mult mai adanc decat al omului si refuza
sacrificiile acestei integritati morale din cauza celor
doua defecte izbitoare ale sale: (a) Nu provine dintr-
o inima innoita. Falsa neprihanire este ca lepra lui
Naaman: „Avea trecere inaintea stapanului sau si
marc vaza... dar omul acesta tare si viteaz era
lepros" (II imp. 5.1) si aceasta pateaza cea mai
nobila comportare a unui om care este doar moral:
„dar el este Iara Cristos". Moralitatea unui om isi arc
egalul in lumea aceasta, dar nu este acceptata de
Dumnezeu pentru viata viitoare. Gandeste-te la
aceasta in modul urmator: daca Dumnezeu n-ar fi
lasat ca autoritatea Sa sa influenteze constiinta
necredinciosilor, astfel ca ci sa fie ingraditi de
lanturi, de putina sinceritate, sfintii nu ar fi putut
trai intr-o astfel dc lume a fiarelor salbatice.
Astfel, acesti oameni sunt guvernati mai
degraba de o teama covarsitoare a constiintei decat
dc indemnul launtric de a place lui Dumnezeu.
Abimelec si-a dat scama ca sinceritatea lui era
rezultatul unei ingradiri a lui Dumnezeu si nu al
vreunui merit al sau: ,JDe aceea te-a/n si ferit sa
pacatuiesti impotriva Mea. Iata dc ce n-am ingaduit
sa te atingi dc ca" (Gen. 20.6). (b) Se. prabuseste
curand de Ia slava lui Dumnezeu „Orice faceti sa
faceti spre slava lui Dumnezeu" (I Cor. 10.31).
Arcasul poate picrde concursul, ochind aproape, la
fel de bine ca .si atunci cand ocheste departe. Omul
ipocrit tinteste departe, in schimb omul integru din
punct dc vedere moral tinteste aproape. De 257
obicei, el are ca tel precis o victorie imediata. De
aceea nu ajunge niciodata pana la capat. Astfel, un
slujitor poate fi atat de credincios stapanului sau,
incat sa nu-1 insele cu nici un banut datorat pentru
munca lui. Dar aceasta nu reprezinta nimic daca
Dumnezeu este lasat deoparte. Scriptura
porunceste slujitorilor sa-si faca: „lucrul ca pentru
Domnul, nu ca pentru oameni" - adica, nu numai
pentru oameni (Ef. 6.7). Rolul stapanului este sa fie
respectat, dar numai in masura in care aceasta
conduce la slavirea lui Dumnezeu. Pentru a-i face pe
plac stapanului pamantesc, slujitorul nu trebuie sa
se opreasca la capatul drumului, ci sa mearga mai
departe - dupa cum ochiul strabate in treacat
vazduhul si norii pentru a vedea soarele - la
Dumnezeu, ca scop final al credinciosiei sale. Nici un
principiu nu-1 poate determina pe om sa tinteasca
suficient de sus, in acceptiunea divina a cuvantului,
cata vreme acesta nu provine de la Dumnezeu
insusi: „Pentru ca sa fiti curati, plini de roada
neprihanirii, prin /sus Cristos, spre slava si lauda lui
Dumnezeu" (Fii. 1.10, 11). Asadar, un suflet trebuie
sa-si aiba radacinile in Cristos, inainte de a putea fi
curat si de a purta roadele neprihanirii spre slava lui
Dumnezeu. Astfel aceste roade ale neprihanirii se
cheama ca sunt „prin Isus Cristos". Ceea ce fac
oamenii prin ei insisi fac pentru ei. Ei se hranesc cu
propriile roade, anihiland slava a ceea ce fac. Numai
crestinul care face orice lucru prin Cristos face totul
pentru El. Credinciosul isi ia hrana de la El, Vita in
care a fost altoit, si astfel devine roditor. Ca urmare,
el pastreaza orice rod bun pentru Mire. 2.
Integritatea scripturisica Spre deosebire de adevarul
moral, integritatea scripturistica sau neprihanirea
evanghelica este o planta care creste numai in
gradina lui Cristos, aflata intr-un suflet mantuit.
Numele ei se deosebeste de floarea salbatica a
integritatii morale. O putem numi si „sinceritate
evlavioasa" sau „sinceritatea lui Dumnezeu". „Lauda
noastra este marturia pe care ne-o da cugetul
nostru ca ne-am purtat in lume, si mai ales fata de
yoi, cu o sfintenie si curatie de inima date de
Dumnezeu, bizuindu-ne nu pe o intelepciune
lumeasca, ci pe harul lui Dumnezeu" (II Cor. 1.12).
Aceasta sinceritate scripturistica poate fi corect
numita sinceritatea lui Dumnezeu cel putin din doua
motive: pentru ca este a Iui Dumnezeu si pentru ca
tinteste spre Dumnezeu si se tennina in El. 258
(a) Deoarece este a lui Dumnezeu Sinceritatea ii
apartine lui Dumnezeu, fiind produsa in inima
numai de Duhul Sau. Si deoarece aceasta este un
copil al harului, ea nu numeste tata pe nimeni pe
pamant. Dar nu numai ca aceasta evlavioasa
sinceritate este de origine divina, dar este si o parte
a noii creatii pe care Dumnezeu o formeaza si
asupra careia lucreaza numai in cei alesi. Este un
har promis: „Le voi da o alta inima si voi pune un
duh nou in ei" (Ez. 11.19). (b) Deoarece tinteste spre
Dumnezeu si se termina in El
Cel mai inalt tel pe care-1 poate cauta un om
este de a fi placut lui Dumnezeu. Iar alte dezamagiri
sau frustrari nu-1 necajesc mai mult decat ar face-o
siretul de pantof pierdut de-a lungul drumului de
catre un negustor ce se grabeste spre casa, venind
dintr-o calatorie incarcat cu pretul aurului si
argintului pentru care s-a dus. Ochiul stapanului
directioneaza mana slujitorului. Astfel, daca
slujitorul poate multumi mintea stapanului, el este
satisfacut, indiferent de critica aspra sau
respingerea din partea celor din jur. Un astfel de om
nu tinteste lucruri prea mici sau prea inalte, pentru
a obtine aprobarea saracului sau bogatului, ci
gandurile lui il aleg pe Dumnezeu mai presus de
orice, ca obiect al dragostei, temerii si bucuriei sale.
Precum un arcas intelept, el isi directioneaza
eforturile spre acest scop inalt; iar cand primeste
aprobarea lui Dumnezeu, el stie ca a realizat cel mai
bun lucru. Pavel vorbeste de simtul practic al
tuturor credinciosilor sinceri cu privire la scopul
slujirii: „De aceea ne si silim sa-l fim placuti, fie ca
ramanem acasa, fie ca suntem departe de casa" (II
Cor. 5.9). Omul care nu face rau semenului sau este
adevaratul om moral. I'lini de curaj, unii oameni ii
amintesc lui Dumnezeu ca ei n-ar fura nici 0 suta de
lei de la semenul lor; si totusi ei fura lucruri mult
mai importante decat toti banii semenului lor. Ei
fura timp de la Dumnezeu si adesea ei programeaza
ziua de sabat conform cu planurile lor si nu cu ale lui
1 )umnezeu. Ei isi propun sa sfinteasca Numele lui
Dumnezeu si deseori se roaga pentru voia Lui, dar
inimile lor nesincere persista in compromis, desi
cunosc ca dorinta Lui este sfintirea. Dar adevaratul
om al lui I )umnezeu doreste sa fie placut mai intai
lui Dumnezeu si apoi oamenilor, de dragul Lui. Ca
exemplu, cand fratii lui Iosif s-au temut ca el ar
putea sa1 se razbune pe ei, el le-a indepartat
banuielile: „Faceti astfel", a raspuns el, „si veti trai;
pentru ca eu ma tem de Dumnezeu" (Gen. 42.18). El
ii asigura inca o data: „Sa nu asteptati de la mine
decat ce este drept. Va puteti inchipui ca deoarece
sunt om cu autoritate si daca as dori sa ma razbun
voi nu aveti nici un mijlocitor. Dar eu vad pe 113
Unul care este mai presus de nune - cu mult mai sus
decat par eu fata de voi - si ma tem de El". Unul din
cuvintele grecesti pentru sinceritate (curatie) are
valoare metaforica, ilustrand un lucru limpede ca
lumina zilei. De exemplu, cand cumperi o haina, poti
s-o muti de la lumina artificiala si s-o analizezi la
lumina soarelui: acolo vei putea vedea cea mai mica
lipsa sau ruptura a materialului. intr-un mod sincer,
copilul lui Dumnezeu se indreapta catre cer si
doreste ca orice gand, judecata, sentiment si fapta
sa stea inaintea luminii care straluceste din
Scriptura. (Biblia este marele luminator in care
Dumnezeu a adunat intreaga lumina pentru a-i
calauzi pe crestini, asa cum soarele ne directioneaza
trupurile in umblarea noastra pc pamant). Daca
acestea sunt in acord cu Cuvantul si-1 pot privi fara
sa fie date de rusine, atunci noi ne putem continua
drumul fara ca ceva sa ne opreasca. Dar daca numai
una din ele evita lumina Sf. Scripturi - cum Adam a
incercat sa se ascunda de Dumnezeu - atunci noi ne
aflam la sfarsitul calatoriei. Lucrurile sunt adevarate
sau false dupa cum se potrivesc cu principiul de
baza. Daca o masura se potriveste cu standardul
legal, cum ar fi metrul sau litrul, atunci ea este
reala. Acum, voia lui Dumnezeu este standardul
pentru voia noastra, iar o persoana sincera isi va
conduce si masura toate dorintele prin acest
standard. Astfel David a fost numit „un om dupa
inima lui Dumnezeu", deoarece purta in sufletul sau
reflectia inimii lui Dumnezeu, asa cum este ea
zugravita in Cuvant. Sa analizam acum ceea ce este
compensat de sinceritate. FRUSTRARILE PE CARE
SINCERITATEA LE COMPENSEAZA 1. Bunuri
exterioare trecatoare Lumea glorifica frumusetea,
bogatia, sanatatea si intelepciunea mai mult decat
merita ele, insa darul sinceritatii le acopera si
refocalizeaza atentia asupra persoanei insasi.
Aceasta castiga mai multa onoare inaintea lui
Dumnezeu, a ingerilor si oamenilor (daca sunt
intelepti) decat orice dezonoare si dispret provenite
din partea lumii datorita lipsurilor exterioare
trecatoare. (a) Frumusetea Reprezinta idolul
universal la care priveste intreaga lume. Dar ceea ce
face fata placuta este intelepciunea. Cine ar alege o
sticla ornata, dar goala, in locul unul vas plin cu vin?
Daca harul sinceritatii nu umple inima, frumusetea
naturala a fetei nu da o valoare prea mare
omului. O persoana frumoasa lipsita de gratie este
ca o buruiana atragatoare - arata foarte bine daca o
privesti dc la distanta. Pe de alta parte, o inima
sincera lipsita de atractie evidenta este ca o floare
gingasa dar fara stralucirea culorilor - preferi s-o tii
in mana decat s-o privesti, este mai placut s-o
mirosi decat s-o vezi. Cu cat te vei apropia mai mult
de un om sincer, vei simti mai mult cum din inima
lui emana viata. (b) Origine sociala dezavantajoasa
Indiferent de cat de lipsita de slava poate fi
nasterea unui om, adevarata gratie ii ofera o haina
glorioasa, curateste originea, iar familia devine
nobila: „Pentru ca ai pret in ochii Mei, pentru ca esti
pretuit si te iubesc" (Is. 43.4). Sinceritatea este
asemenea unui semn stralucitor al slavei. Si
pretutindeni unde aceasta stea straluceste
deasupra unui staul neinsemnat, ca marturiseste ca
inauntru sc afla un print insemnat. Mai mult ca atat,
sinceritatea il introduce pe om in familia
Dumnezeului preainalt: si aceasta noua identitate ii
sterge numele intunecat si ii permite sa poarte
numele lui Dumnezeu. Prin credinta el este unit cu
Dumnezeu: si cine poate spune despre Mireasa ce
apartine Printului pacii ca este neinsemnata? (c)
Saracie Acest cuvant suna ca o rusine pentru o lume
mandra. Dar chiar daca un om este in mod evident
foarte sarac, el are acces la o mina bogata care il va
ridica deasupra dispretului din partea lumii, daca
exista vreo vena de sinceritate in inima lui. El poate
ca va trebui sa admita ca nu are bani in banca, dar
nu poate spune ca nu arc nici o avutie; pentru ca
omul ce tine cheia comorii lui Dumnezeu este bogat
cum nu se poate spune: „Toate lucrurile sunt ale
voastre... si voi sunteti ai lui Cristos" (I Cor. 3.21, 23)
(d) intelepciune Obiceiul oamenilor este de a
ovationa inteligenta si de a aplauda zgomotos
maretia cunoasterii. intr-adevar, inteligenta se
situeaza mult mai aproape de cea mai nobila
facultate a omului, ratiunea. Toate celelalte
(bogatie, frumusete, origine inalta) sunt cu mult
inferioare naturii spirituale a ratiunii, incat sc pot
asemana cu acei soldati ai lui Ghedeon care nu
puteau sa bea apa din parau. Un om nu-si poate
gasi placerea in ele pana cand nu coboara dc pe
inaltimile pc care-si situeaza sufletul inzestrat cu
ratiune. Dar intelepciunea, abilitatile si cunostinta
par sa inalte capul unui om si sa-1 aseze pe pozitia
cea mai inalta. Iata de ce nimeni nu este mai
dispretuit dc o lume „inteleapta" decat cel inzestrat
cu mai putine daruri intelectuale. 114 Asadar,
haideti sa descoperim cum sinceritatea poate
acoperi aceasta goliciune a mintii. Daca te necajesti
ca intelegerea ta este greoaie si nu se poate masura
cu a celor ce au o inteligenta sclipitoare, fii
multumit de inima ta sincera. Comoara lor se
situeaza la nivelul capului. Chiar si o broasca raioasa
poate purta un giuvaer; dar al tau este in inima.
Aceasta perla sfanta este „margaritarul de mare
pret" (Mt. 13.46). O inima sincera te situeaza in
inima lui Dumnezeu mai sus decat te-ar cobori
slabiciunea in opinia lumii. Si chiar fara abilitati
omenesti, tu vei putea gasi drumul spre cer; dar ei,
cu toata intelepciunea lor, vor fi aruncati in iad,
deoarece le lipseste sinceritatea. Aminteste-ti doar
ca, in timp ce darurile tale marunte nu te fac
incapabil pentru gloria cerului, darurile lor lipsite de
sfintenie ii fac apti pentru ceva mai mult decat
mizeria iadului. Si in timp ce tu vei putea avea parte
de o gandire mai buna, ei nu vor obtine inimi mai
bune. 2. Frustrarea pacatului Pacatul reprezinta cea
mai rea uratenie spirituala, deoarece innegreste
sufletul si duhul, create de Dumnezeu- pentru a fi
sursa de dragoste a crestinului. Orice pateaza si
deformeaza sufletul trebuie sa reprezinte cel mai
serios obstacol spre frumusetea sfinteniei, pe care
Duhul Sfant, cu penita Lui perfecta, a schitat-o pe
aceasta. Pacatul - monstrul sufletului - a daunat atat
de mult infatisarii placute a omului, incat din
frumusetea pe care i-a dat-o Dumnezeu nu mai
prezinta nimic mai mult decat ar face-o asemanarea
unei fapturi diabolice cu ingerul ce locuise candva in
ceruri. Dar in indurarea Sa, Cristos ne-a preluat
pentru a vindeca aceasta rana pe care pacatul a
facut-o fiintei umane. Puterea Lui vindecatoare este
la lucru in alesii Sai, dar vindecarea nu este atat de
completa, incat sa nu
ramana nici o cicatrice: aceasta este deci pata
(frustrarea) pe care sinceritatea o acopera. CUM
ACOPERA SINCERITATEA PETELE SFINTILOR
indurarea care iarta imbratiseaza foarte repede
sinceritatea. Cristos este Cel ce acopera esecurile si
pacatele noastre. Dar El isi arunca haina neprihanirii
numai peste sufletul sincer: „Ferice de cel... cu
pacatul acoperit, ferice de omul caruia nu-i tine in
seama Domnul nelegiuirea". Oricine doreste, sa
creada aceasta, dar observati conditia necesara
primirii acestei indurari: „...in duhul caruia nu este
vicleniei" (Ps. 32.1-2). Astfel neprihanirea lui Cristos
acopera lipsa noastra de neprihanire, dar credinta
este harul care ne imbraca cu aceasta haina. 115
Dumnezeu aproba o inima sincera ca fiind sfanta si
fara prihana, desi nu este eliberata complet de
pacat. Si dupa cum Dumnezeu nu inlocuieste
pacatul omului sfant cu sinceritatea, El nici nu-1
lipseste de sfintenie din cauza pacatului. Ca
exemplu. Scriptura ne spune ca Iov a cazut in
prapastia pacatului, dar Dumnezeu a observat
sinceritatea unita cu greseala Iui si l-a judecat in
mod drept. Sinceritatea nu-L orbeste pe Dumnezeu
astfel incat El sa nu poata vedea pacatul celui
neprihanit, dar il determina sa-l considere cu
indurare in loc de manie. Aceasta se poate asemana
eu un sot care stie ca sotia ii este credincioasa, asa
ca el are mila de slabiciunea ei si o trateaza ca pe o
sotie buna. „in toate acestea", a spus Dumnezeu,
„Iov n-a pacatuit deloc si n-a vorbit nimic
necuviincios impotriva lui Dumnezeu" (Iov 1.22). Iar
Ia sfarsitul luptei, Dumnezeu a depus o marturie
favorabila despre Iov, afirmand ca slujitorul sau „a
vorbit drept de Mine" (Iov 42.7). Iov insusi si-a vazut
sinceritatea distrusa de greselile lui, si aceasta l-a
determinat mai degraba sa-si marturiseaca pacatul
decat sa profite de indurarea lui Dumnezeu; dar
Dumnezeu i-a vazut sinceritatea. Oricum, mila lui
Dumnezeu fata de noi este mult mai mare decat
dragostea noastra pentru noi insine. Fiul risipitor -
un simbol al celui intors la Dumnezeu - n-a indraznit
sa-i ceara tatalui sau incaltaminte, si cu atat mai
putin un inel. Cerinta lui nu s-a ridicat mai sus de
slujba de servitor, el nu si-ar fi inchipuit niciodata ca
prima lor intalnire ar fi putut decurge in acest mod.
Dar s-ar fi asteptat ca tatal sau sa vina dupa el cu o
nuia sau cu o funie, nu cu o haina. Si chiar daca tatal
si-ar fi intampinat fiul cu cuvinte aspre si cu lovituri,
inainte de a-I primi, aceasta ar fi reprezentat o veste
buna pentru el, cel infometat. Dar dupa cum
Dumnezeu are metode speciale de a-i pedepsi pe
pacatosi, El poseda si cai deosebite de dragoste si
indurare pentru un fiu sincer. El gaseste placere sa
depaseasca toate asteptarile si sa sarute, sa
imbrace si sa sarbatoreasca, toate o data, si in ziua
reintoarcerii fiului Sau. De asemenea, Dumnezeu ne
demonstreaza mai multa mila, iii comparatie cu
dragostea noastra pentru altul. Noi putem fi gata sa
condamnam un crestin pentru un pacat izbitor, dar
Dumnezeu il sustine ca pe unul din copiii sai
datorita sinceritatii. Astfel, greseala si neprihanirea
lui Asa sunt mentionate de Dumnezeu intr-o singura
fraza: „Dar inaltimile tot n-au fost indepartate din
Israel, macar ca inima lui Asa a fost in totul a
Domnului in tot timpul vietii lui" (II Cr. 15.17). Dar
Dumnezeu era Singurul in masura sa-l clarifice pe
acest om, deoarece daca ne-ar fi fost prezentata in
mod simplu numai istoria 263 vietii lui - fara dovada
aprobarii lui Dumnezeu - evlavia lui putea ti pusa
sub acuzatie, in unanimitate, de un juriu de oameni
neprihaniti. Deoarece Ilie nu putea vedea pe nimeni
slujind si combatand fara teama idolatria, asa cum
lacea el, s-a plans lui Dumnezeu ca apostazia' a
cuprins toata tara, insa Dumnezeu a indepartat
teama lui Ilie: „Dar voi lasa in Israel sapte mii de
barbati si anume pe toti cei ce nu si-au plecat
genunchii inaintea lui Baal, si a caror gura nu l-au
sarutat" (I Imp. 19.18). Dumnezeu Si-a mangaiat
profetul, spunandu-i: „Linisleste-te, Ilie, desi
poporul Meu nu eule in numar prea mare, totusi nu
sunt chiar atat de putini sfinti dupa cum crezi tu.
Este adevarat, credinta lor este slaba si ei nu
biciuiesc pacatele timpului asa cum faci tu, dar
rasplata ta este a ta. Eu nu-Mi voi compromite
lumina, acceptand sa fie transformata intr-o faclie
fumeganda pentru ca se tem - ei sunt sinceri si
aceasta i-a ferit de idoli". Dumnezeu ne avertizeaza
sa fim milosi cu mieii Sai, dar nimeni n-ar putea fi
vreodata atat de bland ca Tatal insusi. Scriptura
mentioneaza trei feluri de sfinti: „parinti", „tineri" si
„copilasi" (I Ioan 2.12-14). Duhul lui Dumnezeu isi
arata preocuparea, menlionandu-i mai intai pe cei
mai tineri si adresand catre ci dulcea promisiune a
indurarii: „Va scriu, copilasilor, fiindca pacatele va
sunt iertate pentru Numele Lui" (v. 12). in termeni
simpli. El spune ca pacatele lor sunt iertate si in
acelasi timp El astupa gura vinovatiei pentru a nu-i
descuraja si a nu se opune Evanghelici - iertati
pentru Numele Lui, un nume cu mult mai maret,
decat numele celui mai greu pacat al vreunei
persoane. Deci, sinceritatea sustine creditul
sufletului la tronul harului, astfel ca nici un pacat
sau slabiciune nu poate impiedica primirea buna a
lui Dumnezeu. Dumnezeu nu poate asculta
rugaciunea noastra, din pricina nelegiuirii care
locuieste in inima, si nu numai atunci cand o
infaptuim (Ps. 66.18). Aceasta este o ispita cu care
crestinii lupta adeseori cand permit propriilor
slabiciuni sa-i indeparteze de la biruinta rugaciunii -
ei se carccsc ca acei oameni saraci care sc tin
departe de biserica deoarece imbracamintea lor nu
este asa de frumoasa cum si-ar dori ci. Pentru a
rezolva aceasta problema, Dumnezeu Si-a sustinut
promisiunile - care, in orice caz, sunt singura
temelie pentru rugaciune - si Ie-a facut sa echipeze
masura cea mai mica de har si dupa cum un portret
bine realizat este observat de oricine intra intr-o
incapere, tot asa aceste promisiuni ale legamantului
Evangheliei stralucesc asupra fiecaruia care priveste
cu sinceritate la Dumnezeu in Cristos: Scriptura nu
spune „daca aveti credinta ca un cedru", ci „daca
aveti credinta cat un graunte de mustar" (Mt.
17.20). Justificarea credintei nu se situeaza mai jos
de minunile credintei in sfera proprie. Cea mai mica
credinta in Cristos muta muntii dc vinovatie ai
pacatului din suflet. Astfel se poate spune ca toti
crestinii au „o credinta de acelasi pret" (II Pet. 1.1).
in Geneza, putem observa in mod simplu credinta
Sarei, dar in Evrei 11, Dumnezeu ii da o nota
superioara, fiind mentionata alaturi de credinta mai
puternica a lui Avraam. Ce fel de dragoste este
aceea care poate aduce unui om favorurile lui
Dumnezeu? Nu se spune in Sf. Scriptura: „Harul sa
fie peste cei ce-L iubesc pe Domnul nostru Isus cu o
dragoste ca a ingerilor", ci este dragostea sincera.
Nu „ferice de cei sfinti ca Melhiscdcc", nu sfinti la
acest nivel sau altul ci, pentru ca nici cel mai sarac
sfant sa nu-si piarda partea de mostenire promisa
de Dumnezeu, „ferice de cei flamanzi si insetati
dupa neprihanire" (Mt. 5.6). Aceasta se intampla cu
toti copiii lui Dumnezeu, chiar si cu cel mai mic
prunc in Cristos, care are doar o zi. Pe scurt, daca
sinceritatea nu este garantia primirii noastre
inaintea tronului harului. Dumnezeu nu poate
accepta nici o rugaciune. Si aceasta deoarece
niciodata n-a existat si nici nu va exista pe pamant
vreun sfant care sa nu fi inclus in povestea vietii sale
intregul capitol de greseli si in care sa nu poata fi
gasite esecuri rasunatoare. De exemplu, Ilie a lacut
mari minuni in-ceruri si pe pamant prin rugaciune.
Si totusi Duhul lui "Dumnezeu ne spune ca el a fost
un om ca noi: „Ilie era un om supus acelorasi
slabiciuni ca si noi, si s-a rugat ...apoi s-a rugat din
nou" (Iac. 5.17-18). Chiar si o mana slaba si o inima
sincera pot rasuci cheia in rugaciune. DE CE
SINCERITATEA COMPENSEAZA LIPSURILE SFINTILOR
1. Aceasta izvoraste din harul legamantului
Evangheliei Noul Legamant usureaza strictetea Legii
(care chema la ascultare deplina) si vorbeste mai
degraba de sinceritate si adevarul din inima. Cand
Dumnezeu a incheiat legamantul cu Avraam, El a
exprimat urmatoarea cerinta: „Eu sunt Dumnezeul
Cel Atotputernic. Umbla inaintea Mea si fii tara
prihana" - sau sincer (Gen. 17.1). Este ca si cum
Dumnezeu ar fi spus: „A vraame, vino si vezi ce
astept Eu de la tine si ce poti astepta tu de la Mine.
Daca Ma pui pe Mine inaintea la si vei cauta cu
sinceritate sa faci ceea ce este placut inaintea Mea,
iti poti promite tie insuti ceea ce ar face un
Dumnezeu Atotputernic, protejan-du-te in ascultare
si ierlandu-te cand aluneci de la ascultarea deplina.
116 264 Umbla in adevar inaintea Mea si, in Cristos,
te voi accepta pe tine si efort ui tau sincer, cu
aceeasi bunatate pe care ias fi aratat-o lui Adam,
daca n-ar fi pacatuit". „Daca nu ne osandeste inima
noastra", spunea Ioan, „avem indrazneala la
Dumnezeu"(I Ioan 3.21). Potrivit Noului Legamant,
cugetul nostru nu ne poate condamna datorita
pacatului prezent in noi. Cugetul lui Pavel s-a curatit
- ba inca i-a oferit slujba unei glorificari sfinte - in
timp ce pacatul se razvratea inauntrul sau. Cugetul
este pus de Dumnezeu sa judece in locul Lui,
interiorul inimii noastre. El este stapanit de aceeasi
lege prin care Cristos insusi ne va achita sau
condamna in ziua judecatii. Cand vom fi judecati
pentru cum am trait inaintea scaunului lui Cristos,
marea intrebare va fi daca am fost sau nu sinceri. Si
dupa cum El nu va condamna sufletul sincer, desi
poate fi osandit pentru inii de pacate, nici inimile
noastre ne ne vor condamna. Dar cum poate
accepta Dumnezeu o astfel de ascultare partiala
cand a fost asa de strict cu Adam, incat a declarat o
singura greseala ca fiind de neiertat? in
legamantul facut de Dumnezeu cu oamenii, prin
Adam, nu exista vreo siguranta pentru a garanta" si
a-si asuma raspunderea pentru indeplinirea datoriei
care ii revenea omului, si anume ascultare totala.
Astfel, Dumnezeu, pentru a-Si recapata gloria si a
plati El insusi pentru raul ce I l-ar fi provocat
neascultarea omului, a fost ferm cu Adam. insa in
Noul Legamant exista o siguranta - Isus Cristos cel
Neprihanit - Care raspunde inaintea lui Dumnezeu
pentru toate pacatele din viata unui crestin. Dar
Domnul Cristos nu anuleaza numai pacatele pe care
crestinii le-au facut inainte de a se pocai si pentru
care sunt condamnati, ci si toate datoriile adunate,
pe care ei le-au facut dupa convertire prin
slabiciune si neglijenta. „Dar daca cineva a pacatuit,
avem la Tatal un Mijlocitor, pe Isus Cristos cel
neprihanit. El este jertfa de ispasire pentru pacatele
noastre" (I Ioan 2.1, 2). Astfel ca, fara sa-Si incalce
dreptatea, Dumnezeu poate inlatura datoria
sfintilor Sai, pentru care a platit un mare pret prin
Cristos. Ceea ce a trebuit sa faca Dumnezeu
reprezinta indurare pentru sfinti, dar dreptate
pentru Cristos. Ce pretioasa unitate cand indurarea
si dreptatea se saruta! De asemenea, Dumnezeu a
cerut ascultare deplina in primul Legamant,
deoarece omul era intr-o stare perfecta, plin de
putere si apt pentru aceasta. Asa ca Dumnezeu nu
astepta sa culeaga atunci mai mult decat semanase.
Dar in Noul Legamant, Dumnezeu nu toarna peste
cel credincios plinatatea harului, ci har adevarat; si
ca urmare, nu asteapta perfectiune, ci ascultare
sincera. 117 2. Acopera greselile datorita marii iubiri
a lui Dumnezeu Tine de natura dragostei sa acopere
slabiciunile, chiar cand sunt in mare numar. Estera a
incalcat porunca, prezentandu-se inaintea lui
Ahasveros fara sa fi fost chemata; dajr dragostea a
dat nastere curand la iertare in inima imparatului
pentru a-i ignora greseala. El a fost fermecat de
frumusetea Esterei, in felul in care Dumnezeu isi
gaseste placerea in copiii Sai: „Cei ce umbla fara
prihana ii sunt placuti" (Pv. 11.20). Dumnezeu
accepta persoana a carei inima este dupa inima Lui.
Si astfel, cu o nespusa incantare vazand ceva din
propria-I fiinta minunata in copilul Lui, El Se bucura
de el, apoi il ia de mana si il ridica pana la cele mai
tainice incaperi ale dragostei. Rareori Scriptura
vorbeste de un om drept folosind doar o singura
fraza cu privire la neprihanirea lui; de obicei, exista
alte circumstante, cum ar fi gravari costisitoare pe
morminte, care arata ca acolo nu zace un om de
rand. Dumnezeu l-a descris pe Iov ca pe un „unicat"
cand a vorbit despre neprihanirea lui: „Nu este
nimeni ca el pe pamant, este un om fara prihana si
curat la suflet" (Iov 1.8). Citim de asemenea si de
imensitatea bogatiei sale. Lui Dumnezeu I-a facut
placere sa prezinte servitorul Sau, dar in discutia cu
Satan, nu a enumerat bogatiile lui pamantesti. El nu
a spus: „Ai vazut pe robul Meu Iov? Nu este nimeni
asa de bogat ca el". in schimb, El a spus ca nu era
„nimeni asa de neprihanit". Dumnezeu l-a asezat pe
Caleb pe un loc inalt cand a vorbit despre
neprihanirea lui: „Iar pentru ca robul Meu Caleb a
fost insufletit de un alt duh si a urmat in totul calea
Mea, il voi face sa intre in tara in care s-a dus"
(Num. 14.24). Este ca si cum ar fi spus: „Iata un om
ce-Mi apartine ca slujitor devotat si comoara rara;
inima lui este mult mai merituoasa decat toate miile
de israeliti cartitori". Cum a obtinut ( 'aleb aceasta
onoare? Dumnezeu raspunde: „A umiat in lotul
calea Mea". Ceea ce i-a adus glorie lui Caleb a fost
sinceritatea lui. Dupa ce a iscodit tara Canaan, el a
fost puternic ispitit sa dea o marturie falsa. Zece din
cei doisprezece barbati si-au potrivit raspunsurile
dupa majoritatea nemultumita. insa depunand o
marturie contrara cu a lor, Caleb si-a atras
suspiciunea si s-a plasat in centrul atentiei unei
multimi furioase. Dar plin de curaj, increzandu-se in
Dumnezeu si biruindu-si temerile, ('aleb a fost
credincios misiunii sale, rostind exact acele cuvinte
ce-i umpleau inima. Si pentru ca a procedat astfel,
Dumnezeu i-a ridicat un monument, care va dura
tot atat de mult cat si Scriptura. Si inca un exemplu
referitor la marturia de dragoste a lui Dumnezeu cu
privire la sinceritate. Un cuvant ales a fost rostit de
Cristos cand l-a 267
vazut prima data pe Natanael. „Iata", a spus
Isus, „cu adevarat un israelit in care nu este
viclesug" (Ioan 1.47). Inima lui Isus - asemenea
pruncului din pantecele Elisabetei cand Maria a
salutat-o - a tresarit la sosirea lui Natanael. Desi
Natanael era infasurat de aceeasi greseala a vremii -
ca adica n-ar li putut iesi nici un prooroc din
Galileea, si cu atat mai putin dintr-o zona obscura ca
Nazaretul - Cristos a observat sinceritatea sa si nu a
luat in considerare nestiinta lui Natanael, ci mai
degraba i-a aratat favoare divina. PRIETENI FIDELI AI
SINCERITATII 1. Sinceritatea face sufletul binevoitor
O inima curata si o minte binevoitoare merg
impreuna. David l-a sfatuit pe fiul sau Solomon sa-L
„slujeasca pe Dumnezeu cu toata inima si cu un
suflet binevoitor" (I Gr: 28.9). O inima nesincera isi
neglijeaza slujba cat dc mult posibil si merita putina
apreciere pentru lucrarea savarsita sub nuiaua
corectiei. Dar sufletul sincer este gata sa-si asume
responsabilitatea. Desi ii pot lipsi indemanarea si
puterea, el intotdeauna va fi binevoitor. O astfel de
ravna este asemenea unui porumbel care sta in
palma omului; imediat ce adie vantul, el tasneste
gata sa-si ia zborul, daca nu va exista vreun lant care
sa-1 opreasca. „Levilii se sfintisera mai degraba
decat preotii" (II Cr. 29.34). De ce? Ei erau mult mai
dornici sa lucreze. Nici nu rostise bine imparatul
ordinul cu privire la reforma ca levitii s-au si sculat si
„s-au sfintit" (y. 15). Reforma este un drum blocat,
pe care lasii prefera sa se aventureze numai dupa cc
altii l-au batatorit. Dar sinceritatea este faurita
dintr-un metal mai bun. Ea se aseamana cu un
adevarat calator - nici o vreme nu poate fi atat de
rea pentru a-1 opri, dupa ce el s-a decis sa mearga
la drum. Si nici omul neprihanit nu sta sa caute vreo
scapare si nici nu permite descurajarii sa-1 intineze,
ci isi insuseste poruncile din Cuvantul lui Dumnezeu
si imediat ce le are, nu va fi intors din drum de
nimeni in afara de Dumnezeu. Inima lui este unita
cu voia lui Dumnezeu. Cand Tatal spune: „Cauta
Fata Mea", ca un ecou inima raspunde: „Fata Ta,
Doamne, o caut" (Ps. 27.8). Chiar cand esecul este
rezultatul efortului nostru cel mai staruitor,
bunavointa vorbeste de succes inaintea lui
Dumnezeu. Cand un parinte cere baietelului sau sa-i
aduca ceva, daca este un copil ascultator nu se
plange ca cerinta este prea grea, ci alearga s-o
implineasca. Si chiar daca-si foloseste toata energia,
dar nu poate indeplini simpla misiune, bunavointa
sa starneste mila tatalui pentru a-1 ajuta. Astfel
Cristos acopera 268 greselile ucenicilor Sai: „Duhul
in adevar este plin de ravna, dar carnea este
neputincioasa" (Mt. 26.41). Ca mierea ce picura,
ascultarea asemanatoare cu a unui copil vine de la
sine; si chiar daca este in cantitate infima, ea este
dulce pentru Dumnezeu. 2. Sinceritatea face
sufletul deschis si liber pentru Dumnezeu O
persoana sincera nu incearca sa-si ascunda
infirmitatile fata de Dumnezeu. Si chiar daca ar face-
o, n-ar putea, deoarece Dumnezeu da la iveala ceea
ce sufletul acopera: „Daca ne marturisim pacatele.
El este credincios si drept sa ne ierte pacatele" (I
Ioan 1.9). Odata, Auguslus a promis ca va da o mare
suma de bani celui ce ii va aduce capul unui pirat
renumit. Cand acest pirat, care auzise de oferta, a
venit el insusi si si-a plecat capul la picioarele lui
Augustus, el nu numai ca a fost iertat pentru vechile
greseli, dar a fost rasplatit pentru increderea lui in
mila lui Auguslus. Dumnezeu procedeaza in acelasi
mod desi isi arata mania Sa aprinsa impotriva
pacatului si nelegiuirii, El nu va pedepsi pe omul ce
vine smerit si de bunavoie pentru a da slava
indurarii Sale. Contrar sufletului cinstit, ipocritul isi
ascunde pacatul, dupa cum Acan a ascuns aurul; ei
isi clocesc pofta, asa cum Rahela statea pe idolii
tatalui ei. Este la fel de greu sa indepartezi o gaina
din cuibul ci sau sa convingi un ipocrit sa-si dea in
vileag poftele si, in mod deschis, sa le marturiseasca
inaintea lui Dumnezeu. Cand un servitor sparge un
pahar, el il ascunde rapid dc stapanul sau, aruncand
toate cioburile acolo unde crede ca nu vor fi
nicicand gasite. Tot astfel, un om inselator sc simte
usurat cand isi rezolva bine problema si isi ascunde
pacatul de privirea lui Dumnezeu. Nu tradarea insasi
il deranjeaza pc ipocrit, ci orice cunoastere publica ii
inselaciunii sale. Desi este imposibil sa acoperi
ochiul Celui Atotputernic si nici nu poti opri soarele
sa straluceasca acoperindu-1 cu mana ta, ipocritul
tocmai
acest lucru incearca sa-1 faca. Dar Dumnezeu a
avertizat impotriva acestui gen de prostie: „ Vai de
cei ce isi ascund planurile dinaintea Domnului" (Is.
29.15). Vine un timp potrivit, cand strigatul lui
Dumnezeu va descoperi pacatul, groaza Lui va
rascoli cugetul si va da in vileag ce a fost negat cu
tarie, fortand pe cei pacatosi sa dea ochii cu
inselaciunea comisa dc ci, prin dezvaluirea poverii
pacatului lor. Dumnezeu nu renunta sa demaste
acei oameni deghizati care-si joaca propriul rol atat
de siguri pe ei insisi, dupa legi inventate de propria
lor intelepciune. 119 Dar sinceritatea evita un mai
mare blestem. Un copil ascultator nu doreste sa
astepte pana cand altcineva ii spune tatalui sau ce
rau a tacut; ci se duce de bunavoie si isi descarca
inima printr-o totala si libera marturisire.
Deschiderea lui de inima nu il scuza, ci da greutate
deplina fiecarui lucru si agraveaza cauza pacatului
sau, atat de mult incat daca insusi Diavolul ar veni
sa spicuiasca ce a ramas, cu greu ar putea gasi vreo
urma de intuneric pentru a-si sustine acuzatiile.
Astfel, omul sincer isi marturiseste pacatul printr-un
suvoi de durere, incat Dumnezeu, vazandu-Si copilul
iubit in pericol de a fi tras in jos pana la disperare, il
mangaie in loc sa-l certe. NATURA IPOCRIZIEI SI
DUSMANIA FATA DE DUMNEZEU , Daca sinceritatea
acopera toate defectele, ipocrizia descopera
sufletul si il lasa gol inaintea lui Dumnezeu, in ciuda
celei mai bogate impletituri de alte calitati. Aceasta
crusta acopera si cele mai nobile trasaturi si
schimba infatisarea omului inaintea lui Dumnezeu
mai drastic decat ar distruge lepra cea mai placuta
fata. Este interesant de observat cum Scriptura
infatiseaza caracterele diferite ale lui Asa si Amatia.
Scriitorul spune despre Asa: „Dar inaltimi Ic n-au
pierit, macar ca inima Iui Asa a fost in totul a
Domnului in tot timpul vietii lui" (I Imp. 15.14). Ca si
aurul curat, sinceritatea favorizeaza stralucirea
granelor. Defectele lui Asa nu au fost mentionate ca
un suvoi pentru a intuneca slava lui, ci ca un neg pe
care un artist il poale folosi pentru a accenlua
frumusetea celorlalte trasaturi. Astfel, greselile au
fost mentionate pentru a oferi o mai mare atractie
sinceritatii sale, care - in ciuda pacatelor - a castigat
o buna marturie din gura lui Dumnezeu insusi. insa
despre Amatia se spune: „El a facut ce este bine
inaintea Domnului, dar cu o inima care nu era in
totul data Lui" (II Cr. 25.2). Actiunile lui erau bune,
dar atitudinea lui era gresita - si aceasta a intors
binele Iui in rau. Astfel observam cum neprihanirea
lui Asa l-a sustinut in mijlocul multelor sale lipsuri,
dar ipocrizia l-a condamnat pe Amatia. desi facuse
ce era drept. Sinceritatea este izvorul tuturor
indurarilor si da viata tuturor actiunilor noastre, asa
cum viata intretine caldura si frumusetea trupului.
Iar rugaciunea rostita dintr-o inima sincera este
placerea cerului. Daca nu exista sinceritate,
Dumnezeu trebuie sa spuna despre rugaciuni ceea
ce Avraam a rostii eu privire la Sara, pe care o iubise
din toata inima cand era in viata: „Sa-mi ingrop
moarta si s-o ridic dinaintea mea" (Gen. 23.4). 119
„Nu mai aduceti daruri de mancare nefolositoare,
caci Mi-e scarba de tamaie! ...urasc lunile voastre
cele noi si praznicele voastre: Mi-au ajuns o povara,
nu le mai pot suferi" (Is. 1.13, 14). Lucrul pe care
Dumnezeu nu-1 putea suferi, care L-a determinat sa
vorbeasca atat de aspru impotriva propriilor porunci
era ipocrizia. Aceasta face ca rugaciunea sa nu fie
rugaciune, ci un idol care sa fie sfaramat in bucati,
credinta sa nu fie credinta, ci o deziluzie, pocainta
sa nu fie pocainta. „Se intorceau si se indreptau
spre Dumnezeu" (Ps. 78.34); dar remarcati cum
explica aceasta Duhul Sfant: „Dar il inselau cu gura
si-L minteau cu limba. Inima nu le era tare fata de El
si nu erau credinciosi legamantului Sau. " (v. 36-37).
Mania lui Dumnezeu s-a pogorat peste acesti
fatarnici si i-a pedepsit cumplit. „ Vai de asirian -
zice Domnul - nuiaua maniei Mele, care poarta in
mana toiagul urgiei Mele! I-am dat drumul
impotriva unui neam nelegiuit, l-am trimis impotriva
unui popor pe care sunt maniat, ca sa-l pradeze si
sa-l jefuiasca, sa-l calce in picioare ca noroiul de pe
ulite" (Is. 10.5, 6). N-avem nevoie sa trimitem un
procuror sa investigheze cauza mortii; ei erau un
popor fatarnic si au murit datorita fatarniciei.
Dumnezeu poate suporta mai degraba
„uraciunea puslirii" stand in Templul Sau si
provocand confuzie, decat uraciunea prefacatoriei,
ia/andu-1 in fata precum fatarnicii il slavesc cu
buzele, dar poftesc in inimile lor. Din cele doua stari,
pentru Dumnezeu este mai de tolerat sa vada un
Belsatar, care n-a pretins niciodata ca-I slujeste,
chefuind in mod profan cu dumnezeii sai si band din
vasele sfinte, decat sa vada lin popor, care trece
drept serv al Sau, intinandu-se, in timp ce simuleaza
ca I se inchina, datorita blestematei sale fatarnicii.
Vai de omul ce-L dezonoreaza pe Dumnezeu,
crezand ca-L slaveste! Dumnezeu il descrie pe
fatarnic ca fiind tipul de pacatos fata de Care Se va
achita in mod personal, iar in aceasta viata il va
pedepsi prin l ii care mai de care mai severe.
Autoritatile au menirea sa pedepseasca hotii si
ucigasii; dar Dumnezeu este Singurul in masura sa
descopere pacatele ascunse: „Caci orice om din casa
lui Israel... care s-a del'./rtat de Mine, care isi poarta
idolii in inima lui,... Eu, Domnul, prin Mine insumi ii
voi raspunde. imi voi intoarce Fata impotriva omului
acestuia, il voi face un semn si de pomina si-1 voi
nimici cu desavarsire din mijlocul poporului Meu"
(Ez. 14.7, 8), adica: , judecatile Mele vor Ii asa de
cumplite, incat el va li ca un altar al maniei Mele, pe
care altii sa-l vada si despre care sa vor-boasca".
Astfel, deseori fatarnicul isi primeste plata de la
Dumnezeu 271 pentru pacatul sau in aceasta viata.
De exemplu, Anania si Satira au fost ucisi de mana
lui Dumnezeu, minciuna ramanand nerostita. Iar
luda n-a castigat nimic altceva din tradarea lui decat
un streang cu care sa se spanzure: de fapt fatarnicia
a devenit calaul lui. Dar daca fatarnicul se strecoara
din lumea aceasta inainte de a fi descoperit, iar
mania lui Dumnezeu il acopera, totusi cl va putea fi
intalnit la poarta iadului. Atunci faptul ca prietenii
lui erau convinsi ca cl naviga direct spre cer nu va
mai fi o mangaiere pentru el. Reputatia lui nu va
putea racori flacarile iadului. in comparatie cu
pedeapsa aplicata fatarnicului, ca principal
mostenitor, toti ceilalti pacatosi par sa fie niste
fratiori mai mici, ei primindu-si partea cuvenita din
mania lui Dumnezeu, lasata lor de dreptatea Lui. De
exemplu, in Evanghelia dupa Matei, stapanul isi
ameninta servitorul ca-1 va taia in bucati si „soarta
lui va fi soarta fatarnicilor" (24.51). PREJUDICIILE
DATORATE FATARNICIEI 1. Fatarnicia intuneca
lumina, fireasca Aceeasi lumina care ne arata ca
exista un Dumnezeu, ne spune ca El trebuie slujit in
adevar, altfel tot crestinismul este zadarnic.
Minciuna este un pacat care se impleteste cu felul
dc viata al unui pagan: dar latarnicia este cea mai
zgomotoasa dintre toate minciunile, pentru ca se
adreseaza lui Dumnezeu insusi. Astfel Petru i-a pus
lui Anania intrebarea mortala: „Pentru ce ti-a
umplut Satan inima ca sa minti pe Duhul Sfant?... N-
ai mintit pc oameni, ci pc Dumnezeu" (F. A. 5. 3, 4).
2. Fatarnicia este sursa altor pacate Fatarnicia
reprezinta fata de celelalte pacate ceea ce
sinceritatea este printre celelalte insusiri.
Sinceritatea constituie, ornamentul cc
infrumuseteaza toate celelalte daruri. Credinta are
pret pentru ca este „nepre-facula" iar dragostea
pentru ca este „fara inselatorie". Astfel, cele mai
urate pacate sunt cele savarsite in fatarnicie. David,
in descrierea lui, ii numeste „batjocoritori fatarnici"
pe aceia dintre prietenii lui care au facut din el
subiectul discutiei la mesele lor si care nu-si puteau
savura ovatiile pana ce nu le presarau cu remarci
usturatoare impotriva lui (Ps. 35.16). Cu abilitate, ei
infasurau conversatia lor inutila intr-un limbaj care ii
determina pe unii sa creada ca ei il laudau pe
psalmist. Dar fatarnicia aduce stricaciunea inimii; si
cu 272 cat exista mai multa putreziciune in fiecare
pacat, cu atat el devine mai rau si mortal. David a
mentionat „ticalosia pacatului": „Atunci Ti-am
marturisit pacatul meu si nu mi-am ascuns
faradelegea. Am zis: «imi voi marturisi Domnului
faradelegile!» si Tu ai iertat vina pacatului meu" (Ps.
32.5). Probabil ca el mentiona adulterul cu Bat-Seba
si uciderea lui Urie. Si cu siguranta, se manifesta un
gen de fatarnicie, incat I )avid incerca sa jongleze si
sa-si justifice actiunile inaintea lui Dumnezeu si a
oamenilor.
Ticalosia pacatului sau a imprimat o nuanta mai
intunecata in purtarea lui David decat sangele
nevinovat pe care-1 varsase. Dumnezeu insusi, i tnd
a descris pentru noi seriozitatea pacatului lui David,
parea sa fi ptrocedat astfel datorita penetrarii
fatarniciei. Observam confirmarea lecsteia in
marturia pe care Dumnezeu a dat-o despre acest
om sfant: ..< aci David facuse ce este placut inaintea
Domnului si nu se abatuse de la nici una din
poruncile Lui in lot timpul vietii sale, afara de
intamplarea cu Urie, hetitul" (I imp. 15.5). Oare
David, in umblarea lui, nu a facut si alti pasi gresiti in
afara de II esta? Sau Duhul lui Dumnezeu a trecut cu
vederea toate celelalte pacate comise? Nu, dar
toate sunt acoperite, iar fatarnicia a fost
mentionata ca singura ramasa in viata lui. Cu
siguranta, acesta era idevarul deoarece in acest
singur pacat s-a manifestat putina sinceritate, dai
mai multa latarnicie decat in toate celelalte puse
laolalta. Fatarnicia a afectat profund sinceritatea Iui
David si desi nu era distrusa, ca zacea neajutorata si
neroditoare pentru o vreme, asa cum l Incva zace in
stare de coma. intr-adevar, pacatul a fost foarte
grav de Pcmc ce principalul har, prin care se scurg
toate celelalte, a fost atat de brutal ranit. Desi
legamantul de indurare al lui Dumnezeu nu l-a lasat
l" copilul Sau sa moara din pricina acestei dureri,
Dumnezeu a avut un motiv bine intemeiat sa
vindece rana lui David de asa maniera incat sa i ii
nana o cicatrice, pentru a ne arata tuturor pacatul
pe care Dumnezeu il uraste. Ticalosia fatarniciei sta
in faptul ca aceasta umbla in haine spirituale • i
pretinde o relatie personala cu Dumnezeu, o
partasje cu Cristos si la in prihanirca Lui, precum si
mangaierea Duhului. Acestea sunt crime ■ ii pret
marc de rascumparare. Dupa cum lana este aspra
sau moale, tot i i vor fi si firul si haina. Omul profan
nu poate rasuci un fir moale, (li oarece el lucreaza
intr-un mod grosolan. Dumnezeu nu va turna din
potirul maniei Sale peste un om nestiutor, strain de
caile Sale, tot atat dc mult ca peste cel fatarnic cu
pretentii false de crestinism. 273 FALSA SLUJIRE SI
FALSE PRETENTII 1. Ipocritul este un intrus la
momentele de adorare sfanta a lui Dumnezeu Iuda
s-a asezat increzator cu ceilalti apostoli Ia cina de
Paste si se simtea la fel de binevenit ca si cum ar fi
fost cel mai sfant musafir dintre toti. Fariseul cel
mandru statea in picioare in Templu langa vamesul
indurerat. Cand astfel de oameni se roaga, ei se
aseamana, din perspectiva lui Dumnezeu, cu lupii
care urla sau cainii care latra. Degetele iscusite ale
lui David cantau la harpa atat de linistitor incat
potoleau accesele de furie ale lui Saul. Dar cantecul
fals al fatarnicului, ca si slujirea lui infurie Duhul
bland al lui Dumnezeu si fac ca mania Lui sa se arate
impotriva lor. (a) Fatarnicul isi bale joc de
Dumnezeu Dar Dumnezeu nu Se va lasa batjocorit.
Isus a ilustrat aceasta invatatura cand a blestemat
smochinul ale carui frunze verzi ii atrageau pe
oamenii flamanzi sa caute roade, insa dupa aceea ii
lasau sa plece cu mainile goale. Daca acestui pom i-
ar fi lipsit frunzele, asa cum ii lipseau fructele, el ar
fi putut scapa dc blestemul lui Cristos. Fiecare
minciuna batjocoreste persoana care o aude,
deoarece mincinosul il insala privandu-1 de adevar.
Dalila l-a intrebat pe Samson de ce o mintea, ca si
cum ar fi spus: „De ce iti bati joc dc mine?" Porunca
lui Dumnezeu este ca nimeni sa nu apara gol
inaintea Lui; dar fatarnicul tocmai acest lucru il face
si astfel il batjocoreste pe Dumnezeu. Gura lui poate
fi plina dar inima ii este goala. in orice caz, in ce
priveste formalitatea serviciului religios, adeseori
fatarnicul intrece crestinul sincer. Dintre toti
oamenii, el poate fi numit un „conducator al
ceremoniilor", deoarece el incearca sa-L slujeasca
pe Dumnezeu cu limba si genunchii, doar cu cuvinte
si ceremonii exterioare; si totusi Dumnezeu Se uita
la inima. Daca vinul este bun, un om il poate bea si
dintr-un vas de lemn. Dar cand cupa este frumos
aurita insa nu contine vin, gazda isi batjocoreste
oaspetele, oferindu-i acest vas. Judecata lui Cristos
impotriva Bisericii din Sardes era: „N-am gasit
faptele tale desavarsite inaintea Dumnezeului Meu"
(Ap. 3.2) - sau complete inaintea Lui cum se
mentioneaza in textul original. Ceea ce intregeste
munca si actiunile noastre este sinceritatea. Iar
fraza „inaintea lui Dumnezeu" sugereaza faptul ca
aceasta Biserica a pastrat o forma exterioara de
slujire, reusind astfel sa-si pastreze 0 buna reputatie
inaintea oamenilor. ii mergea numele ca traia, dar
faptele ei nu erau
274 desavarsite inaintea lui Dumnezeu. Asa ca
el a strapuns-o mult mai adanc decat ar fi putut-o
face vreo sonda, si a judecat-o potrivit cu ceea ce a
gasit inauntrul ei. (b) fatarnicul slujeste din motive
egoiste Motivele egoiste fac ca inchinarea
fatarnicului sa fie si mai mult detestata de
Dumnezeu, Care nu-Si va putea pangari poruncile
de dragul poftelor acestuia. O astfel de persoana
foloseste inchinarea numai ca un izvor de castig, un
suvoi care sa-i invarteasca moara vietii si sa
implineasca poftele lui. Dupa ce Absalom a
complotat in inima lui nesincera si tradarea lui a
luat proportii asemenea otravii introduse de
muscatura unui sarpe, el s-a grabii spre Hebron
pentru a implini o veche juruinta pe care o facuse
lui Dumnezeu intrun moment de restriste. in mod
normal, noi am putea crede ca un om devine cinstii
cand incepe sa plateasca pentru greselile facute.
Dar Absalom n-a vazul in acest drum decat un prilej
pentru a-si aseza tradarea sub aripa calda a religiei,
stiind ca o buna reputatie, datorita unei comportari
pioase, ii va permite sa cunoasca o dezvoltare mult
mai rapida. Ai invita vreodata in casa ta musafiri la o
cina costisitoare, ca apoi sa-i privesti cum arunca
cea mai buna mancare cainilor aflati sub masa ta?
Fatarnicul arunca lucrurile sfinte ale lui Dumnezeu
la caini, respectiv poftei, mandriei sau lacomiei.
Cum trebuie sa raneasca aceasta purtare inima
blanda a lui Dumnezeu, Care ne invita la slujirea Lui
ca la o bogata sarbatoare, unde ne asteapta sa
avem o comuniune placuta cu El. Ce grozav este
pacatul pe care fatarnicul il savarseste cand vine la
masa lui Dumnezeu doar pentru a-si satisface
propriile pofte! De exemplu, Hamor si fiul sau Sihem
au convins oamenii din cetatea lor Sa se supuna
taierii imprejur, argumentand ca aceasta ii va ajuta
sa devina bogati: „Daca orice parte barbateasca
dintre noi se va taia imprejur,... atunci turmele lor,
averile lor si toate vitele lor vor fi ale noastre." (Gen.
34.22-23). Motivatia lor suna ca o invitatie la un targ
de cai sau la o reprezentatie de animale bine
hranite! Majoritatea fatarnicilor par sa foloseasca
mai mult ingeniozitatea decat sa-si expuna cele mai
intime ganduri pentru ca lumea sa le poata citi, dar
sa consideram cuvintele reginei Maria Tudor.
Odata, ea spunea i i daca cineva ar despica-o in
bucati ar putea gasi in inima ei pamantul francez
Calais - pc care il ravnea mai mult decat orice alta
cucerire. Tot asa. pe inima tuturor latamicilor se vor
putea gasi gravate, ca cele mai no-l'ile scopuri
religioase, astfel de lucruri josnice, ca gloria desarta
si lacomia. 122 2. Fatarnicul simuleaza partasia cu
Dumnezeu si cu Cristos Cine ar putea fi mai rapid
decat fatarnicul in a-si proclama sfintenia si a chema
harul si mangaierea Duhului Sfant? Vedem aceasta
in cazul fariseului a carui ambitie era sa-si faca un
nume - nu datorita unor aptitudini si calitati, ci prin
imitarea evlaviei si sfinteniei. Si aceasta este tot ce
le ramane: „Adevarat va spun", le-a zis Cristos, „ei
si-au primit rasplata" (Mt. 6.2). Oamenii credeau ca
ei erau niste persoane sfinte, deosebite - si laudau
prin urmare aparenta lor neprihanire, devenita
proverbiala, caci se spunea: ,jDaca un singur om ar
putea fi salvat, atunci fariseul este acela". Unii
marturisesc ca-L cunosc pe Dumnezeu, dar cu
faptele lor il neaga; ei lauda plini de curaj
asemanarea lor cu Cristos, dar cu vietile lor sunt tot
asa de departe de El, dupa cum sunt fata de cer.
Fatarnicii sunt atat de preocupati sa treaca drept
sfinti, incat deseori ei critica foarte serios
adevaratele daruri ale altora pentru ca sa para ei
mai buni, dupa cum Irod a distrus genealogiile
iudeilor, pentru a-si apara propria origine josnica.
Cine poate arata vulgaritatea acestui pacat in
ascensiune, fatarnicia? Este un pacat care-L jigneste
profund pe Duinnezeu sa ai o asa josnica si
nenorocita pretentie de asemanare cu El. Lui Cristos
nu-I este rusine sa numeasca pe cei mai saraci sfinti
„frati", dar uraste sa-Si vada Numele intr-un fatarnic
cu inima stricata (Evr. 2.11). Dintre toti pacatosii,
fatarnicul produce raul cel mai mare in lumea
aceasta si, de aceea, va avea parte de cea mai
groaznica pedeapsa in lumea de dincolo. Ba inca s-a
constatat in mod frecvent ca cea mai buna
momeala a fatarnicilor este religia si ca incearca sa
atraga si pe altii in greseala si pacatul lor, in timp ce
ei trec drept copii ai lui Dumnezeu. Ehud, de
exemplu nu a gasit o cale mai buna pentru a ajunge
la regele Eglon decat sa spuna ca aduce un mesaj
din partea lui Dumnezeu. Aceasta a produs atata
nerabdare si incredere, incat Eglon i-a urat bun-
venit. Cand cei doi au ramas singuri, regele s-a
ridicat pentru a auzi cuvantul Domnului din partea
inselatorului - dar ceea ce a primit in
schimb a fost moartea necrutatoare (Jud. 3.14-
30). Vreau sa spun ca fatarnicul isi poate juca rolul
atat de bine, incat sa-si asigure reusita. Rolul lui
stralucit, vorbirea cereasca si predica elocventa pot
aduce cautatorului simplu o masura de real confort.
Ca un actor in centrul scenei, care starneste
interesul publicului prin lacrimi false, fatarnicul,
jucandu-si rolul de om religios, poate face ca
darurile adevaratului credincios sa scanteieze
pentru o vreme. Si atunci crestinul sc gaseste in cel
mai mare pericol, pentru ca el nu este gata sa
suspecteze persoana care odata l-a ajutat din punct
de vedere spiritual. 276 Ar fi fost mai bine pentru
Sisera canaanitul sa se lipseasca de untul i laptele
Iaelei, decat sa fie tintuit in podeaua cortului,
inselat fiind de aparenta ospitalitate a gazdei. Astfel,
este spre binele nostru sa nu testam darurile
gratuite si sa le indepartam pe cele ale sfintilor de
scena, care nu contenesc aplaudandu-ne si
imbatandu-ne cu admiratia lor. 11 licori, cel mai bun
mijloc pentru a evita regretele datorate greselii este
sa ne pastram la distanta de omul fatarnic. Un alt
rau infiltrat de omul fatarnic este reprezentat de
certurile provocate in Biserica atunci cand acesta
este demascat. Scriptura spune tic Samson: „Cei pe
care i-a prapadit la moartea lui au fost mai multi
decat cei pe care-i omorase in timpul vietii" (Jud.
16.30). inlr-adevar, fatarnicul provoaca mai mult rau
cand este descoperit decat atunci cand parea sa-si
desfasoare profesiunea de credinta. Fatarnicul pune
o bata in mana celor slabi care deja cautau o cale de
a lovi pe sfinti. ( fit de repede provoaca ei mai apoi
separari si murdaresc fata tuturor credinciosilor cu
pata pe care o vad pe maneca fatarnicului! Privind
fatarnicul ca exemplu in Biserica, acuzatorii
crestinismului gandesc ca tot grupul de credinciosi ii
seamana acestuia. Desigur, acest lucru este la fel de
absurd, ca atunci cand sustinem ca nici un ban nu
Bre valoare, deoarece vedem un siling de arama
printre cei de argint. I )ar acest limbaj se potriveste
in gura unei lumi fara Dumnezeu. Insa vai de
fatarnicul care isi faureste astfel de sageti pentru a-i
lovi pe sfinti. Ar fi fost mai bine daca era aruncat in
mare cu o piatra de moara legata la gat, decat sa
traiasca si sa ofere prilejuri de batjocura pentru
dusmanii lui Dumnezeu. ' CAUTA SINCERITATEA
Deoarece sinceritatea acopera toate slabiciunile uni
crestin, exista cateva motive importante pentru a
cauta cu atentie in inimile noastre si a constata ce
domneste acolo: sinceritatea sau fatarnicia. 1.
Vesnicia depinde de sinceritatea ta Valoarea si
destinul tau atarna de faptul ca tu esti sau nu sincer.
Aceasta este alegerea sau mariajul tau pentru
totdeauna: „Doamne, varsa-Ti binefacerile... peste
cei cu inima fara prihana. Dar pe cei ce apuca pe cai
laturalnice, sai nimiceasca Domnul impreuna cu cei
ce fac rau!" (Ps. 125.4-5). in ziua de pe urma,
fatarnicul va incerca sa se strecoare cu cei evlaviosi
si sa treaca drept sfant. Dar Dumnezeu ,// va nimci
impreuna cu cei ce fac raul", ceea ce i se potriveste
mult mai bine. 123 Pavel spunea: „Voi veni curand
la voi, si alunei voi vedea nu vorbele, ci puterea
celor ce s-au ingamfai. Caci imparatia lui Dumnezeu
nu sta in vorbe, ci in putere. Ce voiti? Sa vin la voi cu
nuiaua sau cu dragoste?..." (I Cor. 4.19-21). Dar nu
Pavel, ci Cristos va veni in curand la noi; si El va face
cunoscuta nu vorbirea si limbajul sofisticat ale
oamenilor ce se mandresc cu un juramant fals, ci
puterea lui Dumnezeu in poporul Sau. Vrei sa vina
Cristos cu nuiaua, spre a te judeca pentru
fatarnicie? Sau cu dragoste, si sa-ti spuna ca
slujitorului credincios: „Bine ai tacut!"? El va masura
fiecare inima pentru a vedea ce este inauntru; in
ziua lui Cristos, lucrarea fiecarui om va fi ca o carte
deschisa. Si deoarece tot ce facuse fatarnicul va fi
gasit ca fals, el va fi pus in lanturi in iad, pentru ca a
incercat sa-L insele atat pe Dumnezeu, cat si pe
oameni. 2. Fatarnicia se poate ascunde in inima ta
Deoarece fatarnicia isi are locuinta foarte aproape
de cea a sinceritatii, ea trece neobservata, Iara ca
acel suflet sa se astepte sa gaseasca iadul atat de
aproape de cer. Sunt multi care desfasoara activitati
religioase si afiseaza o ravna atat de aprinsa in
profesiunea lor incat, in mod gresit, ei insisi se
promoveaza la statutul de crestini fideli. insa desi
acesti oameni sustin ca totul este in regula. in
realitate fatarnicia sta la baza angajamentului lor.
Dar dupa cum fatarnicia se descopera cu greu, tot
asa este si cu sinceritatea. Adeseori, acest dar se
afla intr un loc tainic al inimii, fiind acoperit de
slabiciuni, precum o violeta gingasa dintr-o campie,
acoperita cu spini si urzici. Asa ca este nevoie de
intelepciune atat pentru a nu lasa cu viata buruiana
fatarniciei, cat si pentru a nu smulge darul
sinceritatii. 3. Cautarea sinceritatii este realizabila
pentru tine Inima omului se aseamana cu o bobina
cu fir de matase rasucit, care este greu de
desfasurat; si totusi atat sinceritatea, cat si
fatarnicia se pot desfasura si apoi infasura corect pe
o bobina, cu indemanare si rabdare. Satana si cru/.ii
prieteni ai lui- Iov au incercat din rasputeri sa
pangareasca izvorul spiritual al acestui om
neprihanit, prin improscarea sa cu acuzatii
asemanatoare unor pietre sclipitoare. Si totusi Iov
putea vedea stralucind in adancul sufletului sau
nestemata sinceritatii. Asa ca fiti plini de curaj,
dragii mei prieteni! Daca aveti o dorinta sincera,
Dumnezeu va va ajuta in aceasta cautare. Un
judecator nu numai ca va semna mandatul necesar
cautarii unei case suspecte, dar, 278 daca va fi
nevoie, va cere si ajutorul altora. Tot astfel, si voi
aveti Duhul Sfant, Cuvantul lui Dumnezeu si servii
Sai pentru a realiza aceasta. Dar amintiti-va
urmatorul lucru: sufletul fatarnic merita
condamnarea. Precum un ofiter neloial, cel fatarnic
trece cu vederea in mod voit pacatul pe care-1
cauta, raportand apoi ca nu l-a putut gasi.
DECLARATII FALSE ALE FATARNICULUI 1. Fatarnicul
sustine ca el nu poate suporta ipocrizia Nu este
suficient sa spui ca nu esti fatarnic, ci trebuie sa
aduci si o dovada de pe pamantul sfant. Este ceva
natural pentru un om sa condamne un pacat pe
care-1 vede la altul, in timp ce ascunde acelasi pacat
in viata lui. Cat de aspra a fost condamnarea lui Iuda
impotriva lui Tamar! El era asa de dornic s-o vada
distrusa incat oricine isi inchipuia ca vorbea ca un
om neprihanit - desi el fusese cel care o injosise
(Gen. 38.24)!! Entuziasmul unor oameni se aprinde
impotriva pacatului altora atunci cand acesta ii
dezonoreaza in ochii lumii. Acest lucru se
adevereste mai ales cand raul savarsit este facut
public, iar persoana care l-a comis iti este apropiata.
De exemplu, Iuda dorea sa-si indeparteze nora,
astfel incat pata pe care o adusese asupra familiei
sa dispara odata cu ea. Unii judeca greselile altora
ca sa le poata acoperi pe ale lor, aceasta ajutandu-i
sa-si poarte dorintele egoiste, fara a fi suspectati.
De exemplu, pentru a se da de partea poporului si
a-i castiga inima, Absalom, ca o provocare, a criticat
guvernarea tatalui sau. Iar Iehu iubea mai mult
coroana decat dispretuia curviile Izabelei, desi o
sabie ascutita atarna deasupra capului sau. Astfel,
ravna falsa devine razbunatoare si il loveste pe om
mai mult decat ar face-o propriul sau pacat;
fatarnicii pot uri tiranul, admirand totodata tirania.
2. Fatarnicul se faleste ca este izbavit de teama Cel
mai bun lucru este sa testezi curajul unui om prin
sinceritatea lui si nu sinceritatea prin curaj.
Adevarata incredere si un duh neinfricat in fata
primejdiei si a mortii stralucesc cand Duhul si
Cuvantul lui Cristos sunt alaturi pentru a le da si mai
multa siguranta. Este bun lucru cand o persoana
poate da socoteala de nadejdea care este in ea,
dupa cum a procedat Pavel cand a aratat oamenilor
izvorul acesteia actionand in viata lui. Acesta
reprezinta curajul crestinilor si nu lipsa de teama a
romanilor. 124 Dar, inainte de a ajunge in acest loc
sigur, care poate fi asociat cerului insusi, crestinul
trebuie sa treaca prin multe incaperi. Ceea ce ii
permite accesul in aceste locuri este credinta. intai,
ea deschide usa indreptatirii si ii ofera pacea si
impacarea cu Dumnezeu prin Isus Cristos: „Fiind
socotiti neprihaniti prin credinta, avem pace cu
Dumnezeu prin Isus Cristos, Domnul nostru" (Rom.
5.1).
Prin intermediul indreptatirii, cautatorul trece in
urmatoarea incapere - camera gratiei lui Dumnezeu
- si este binevenit in prezenta Lui: „Lui ii datoram
faptul ca, prin credinta, am intrat in aceasta stare de
har in care suntem" (v. 2). Nu numai ca am fost
iertati de pacat si impacati cu Dumnezeu prin
credinta in Cristos, dar acum suntem introdusi in
Curtea regala sub aripa lui Cristos, ca favoriti ai
imparatului. Acum nu numai ca ne bucuram de
harul, favoarea si comuniunea cu Dumnezeu, dar ne
putem continua drumul, deschizand usa celei de-a
treia incaperi - o nadejde plantata ferm in inimile
noastre pentru gloria cereasca viitoare,
„bucurandu-nc in nadejdea slavei lui Dumnezeu" (v.
2). in final, Dumnezeu il duce pe crestin in cea mai
tainica incapere, in care nimeni nu poate intra daca
nu le-a strabatut mai intai pe celelalte: „Ba mai
mult, ne bucuram chiar si in necazurile noastre" (v.
3). Daca nu ai trecut pe aceste porti, esti un hot si
un talhar: tu ti-ai insusit increderea pe care mana lui
Dumnezeu nu ti-a oferit-o. Daca Dumnezeu te
indreapta spre cer, in nici un caz El nu te va pedepsi
pentru aceasta indrazneala, dupa cum nu l-a
pedepsit nici pe Iacov, cand i-a smuls
binecuvantarea tatalui sau. Asa ca nu fi satisfacut de
un curaj nejustificat si de o credinta care se arata
doar in timpuri de primejdie, ci cauta sa afli daca
are o temelie scripturistica pe care sa stea. Altfel,
stalpii de sprijin ar putea fi nestiinta in mintea ta si
prostia in sufletul tau. Daca cugetul iti este
intunecat, curajul tau nu va avea o viata mai lunga
decat cel al unui om beat. Cand se afla sub influenta
vinului, el este convins ca poate ajunge pana la luna
si se aventureaza fara teama spre prapastii si
primejdii. Dar cand se trezeste, este napadit de
teama, vazand ce a tacut in starea de betie. De
exemplu, Nabal nu s-a temut de nimic cand era beat
- dar inima lui a devenit de piatra cand, a doua zi
dimineata, Abigail i-a istorisit cele intamplate (I
Sam. 25.37). 3. Fatarnicul isi descopera juramintele
ascunse Fatarnicul este marcat de faptul ca in afara
scenei el este un nimeni. El maguleste lumea pentru
aplauze si va face orice pentru a le obtine. 125 Daca
totala neglijare a juramintelor tainice marcheaza o
persoana ca fatarnica, pastrarea acestora nicidecum
nu demonstreaza sinceritatea sa. in aceasta
privinta, fatarnicia se aseamana cu broastele din
Egipt. Ele se strecurau pretutindeni, chiar si in
paturi: se tarau in cele mai tainice incaperi la fel de
bine ca in gradina interioara. Cu toate ca locul
meditatiei poate fi tainic, unii fatarnici manuiesc
problema de o asa maniera incat toata lumea o
cunoaste. Pentru a-si cloci ouale, o gaina se poate
retrage intr-un colt linistit, dar cotcodacitul ei
informeaza pc toti ai casei unde se afla si ce face. in
toate artele, unii au mai multe abilitati decat altii;
exista ucenici si exista maestri. La fel este si cu
fatarnicia. Marele fatarnic care incearca sa insele
alte vieti se situeaza intr-un mediu religios, lipsit de
usi. Dar ipocritul care lupta sa-si pastreze cugetul de
partea sa va merge la principala veriga a lantului; va
face totul pentru a nu-1 separa de poftele sale. Si,
ca un coeficient de siguranta, ar putea afisa o viata
de rugaciune, pentru a-si proteja pacatele. Nu
ascutimea sabiei ucide, ci forta cu care ea se infige.
Astfel, fatarnicul poate, strapunge pacatul din inima
lui asa de usor incat sa nu produca dureri. 4.
Fatarnicul declara razboi pacatului Tu poti afisa
numeroase victorii ale razboiului tau spiritual:
„Candva, nu puteam merge la clubul de noapte fara
sa fi fost impins de pofta mea; dai; multumesc lui
Dumnezeu, am biruit acest pacat si acum nici macar
nu mai arunc o privire spre acele locuri". Dar Duhul
Sfant vine sa conteste o astfel de victorie prin
cateva intrebari: (a) De cate ori ti-ai stapanit pofta?
Permite-mi sa-ti amintesc ca nu toate ispitele se
reintorc la fel de repede. Raul nu curge intotdeauna
cu acelasi debit. Uneori, nivelul lui creste, alteori
scade, dar totusi directia in care curge ramane
neschimbata. Acum, intensitatea poftei poate fi
variabila, insa tocmai cand credeam ca pofta a fost
biruita, ea a aparut din nou, venind pe caile
intortocheate ale pacatului. Cine s-ar fi gandit ca
Faraon putea fi prins intr-o alta capcana, dupa ce
intr-o stare de buna dispozitie permisese lui Moi se
si poporului sa plece? Si totusi aceasta reprezinta
ceea ce se intampla cand o criza sau ispita sc abate
asupra
noastra, ca un vant de la rasarit ce strabate
cursul poftei pentru a ne distruge. Sufletul nostru
poate fi curatat de pofta, precum nisipurile
neacoperite de apa marii: dar numai in cateva
momente putem fi acoperiti din nou de valuri mari.
Desigur, este cu atat mai bine cu cat malul este mai
inalt, dar chiar daca niciodata nu ti-ai afisat 281 pe
deplin pofta, ar fi acest lucru suficient pentru a te
curati de ipocrizie? intrebarea este „De ce incerci sa
le eliberezi de aceste pacate?'' (b) Care este motivul
tau? Lucrul care te tine acum departe de o carciuma
poate fi mai rau decat pofta care te-a indreptat
acolo la inceput. Banii pe care nu-i cheltuiesti band
pe nerasuflate cocktailuri colorate - ii cheltuiesti
acum pe imbracaminte pentru a-ti hrani mandria?
Ceea ce ai facut tu este doar ca ai sacrificat o pofta
in folosul alteia. Oare ce a determinat aceasta
schimbare: Dumnezeu sau omul, Dumnezeu sau
mandria ta, Dumnezeu sau reputatia ta? Daca in
afara de Dumnezeu a triumfat asupra ta orice
altceva, numele care ti se potriveste acum mai bine
este ipocrit. Poate ca ai doborat acest pacat. Bine!
Dar de ce? Pentru ca ai urat pacatul si L-ai iubit pe
Dumnezeu, sau mania lui Dumnezeu te-a
inspaimantat sa-l continui? Ai doborat raul, dar ai
inaltat binele? Numai un fermier nechibzuit isi ara
pamantul fara sa semene nimic. Ceea ce-ti plateste
datoria si iti aduce venit nu este campul lipsit de
buruieni, ci belsugul granelor. Tot astfel, nu „lipsa
betiei" sau „lipsa necuratiei" confirma calitatea ta
de crestin si asemanarea cu Cristos, ci .mai degraba
sfintenia, dragostea curata si credinta neprefacuta.
CARACTERISTICILE SINCERITATII I. Inima sincera este
o inima noua Fatarnicia este numita „aluatul vechi":
„Maturati aluatul cel vechi, ca sa fiti o plamadeala
noua" (I Cor. 5.7). Odata ce aluatul creste cu
drojdie, gustul lui va persista. Inima trebuie innoita
sau isi va pastra vechea stare. Desi ingeniozitatea si
talentul pot impaca o inima falsa si s-o faca mai
placuta - dupa cum florile si mirodeniile sunt
imprastiate pe o mortaciune - atat inima corupta
cat si lesul in putrefactie raman neschimbate. „O
singura inima" si „o inima noua" sunt amandoua
haruri ale Noului Legamant: „Le voi da o alta inima
si voi pune un duh nou in ei, voi lua din trupul lor
inima dc piatra..." (Ez. 11.13). Dumnezeu promite sa
ofere un singur duh adica o inima sincera fata de
Dumnezeu si oameni, contrar inimii impartite,
marca fatarniciei. Dar cum face Dumnezeu aceasta?
„ Va voi lua inima de piatra si va voi da o inima de
carne". Cu alte cuvinte: „O voi muia, o voi netezi si o
voi modela in intregime, dupa cum multe bucati de
argint vechi sunt aruncate in foc si topite pentru a
iesi o singura piesa". Din fire, inima omului este
foarte impartita, fragmentata de diferite pofte si
slabiciuni. Dar Dumnezeu isi arunca vasele alese in
focu] Cuvantului Sau, unde Duhul Sfant le topeste si
le transforma intr-o unitate perfecta. in cele din
urma. inima a fost intregita si scoasa de sub
controlul poftelor, fiind acum focalizata spre
Dumnezeu. Vrei sa stii daca ai sau nu o inima
sincera? intreaba-te: „Am o inima noua?" Te-a
aruncat vreodata Dumnezeu in cuptorul Sau?
Cuvantul Sau, asemanator unui foc, te-a intretinut si
a purificat duhul tau intinat astfel incat necredinta,
mania si fatarnicia sa fie facute vizibile si separate
cum se separa zgura de aur? Numai atunci esti liber
sa indepartezi pacatul din inima si sa marturisesti ce
persoana nenorocita ai fost, numai asa starea la
spirituala poale aparea atractiva in ochii oamenilor.
Te intristeaza sa readuci religia falsa pe care ai
produs-o in contul comunitatii, in Numele lui
Cristos, in timp ce pe ascuns intretineai poftele in
dosul usilor frumos decorate ale inimii tale? Dar,
desi plin de viata, nu esti tu plin de amaraciune
datorita sentimentelor tale impartite? Si acum te-ai
hotarat din toata inima sa te temi de Numele lui
Dumnezeu? Ai tu doar o singura tinta: sa-L iubesti
pe Cristos si sa fii iubit de El? Daca puterea mareata
a Duhului lui Dumnezeu a reinnoit inima ta si a
indreptat sentimentele tale spre acest unic izvor, si
te-a facut sa alergi la El eu iuteala, atunci tu esti
binecuvantat din plin de Domnul. in drumul tau, pot
exista munti si stanci de coruptie care sa ingreuneze
cursul liber al sufletului tau ce se grabeste spre
Dumnezeu: dar chiar si cu aceste serpuiri si cotituri
menite sa blocheze cel mai direct drum spre El,
sinceritatea - ca apa fata de mare - nu se va da in
laturi pana ce nu te va duce la El.
2. Inima sincera este o inima simpla Fatarnicul
invata de la sarpe si, asemenea lui, se strange sau se
lungeste dupa bunul plac, nedorind sa se arate
altora. De altfel, el are un motiv bine intemeiat
pentru aceasta: sa castige mai multa credibilitate
acolo unde este mai putin cunoscut. Fatarnicii „isi
ascund planurile dinaintea Domnului si faptele lor
sunt in intuneric si zic: «Cine ne vede si cine ne
stie?»" (Is. 29.15). intre cuvintele pioase ale
fatarnicului si motivele sale necurate este o distanta
colosala. in orice caz, o inima sincera este ca un
parau limpede; poti observa baza intentiilor acestei
persoane din cuvintele sale. ii poti masura inima din
limba lui. Dar oricine ar fi spus proverbul: „Vorbeste
ca sa te pot vedea" nu se gandea la omul fatarnic
care vorbeste asa ca sa nu-1 poti 127 vedea pentru
ca el isi infasoara inselaciunea in cea mai groasa
ceata pe care o poate gasi: vanitatea religioasa si
juramantul pios. Daca doresti sa gasesti
sinceritatea, cauta o inima fara ascunzisuri. Pavel
impreuna cu ceilalti martori credinciosi ai lui Cristos
se comportau printre corinteni „cu o sfintenie si
curatie de inima dale dc Dumnezeu" (II Cor. 1.12). Ei
nu aveau un loc secret in care sa pastreze anumite
fapte ascunse, asa cum procedau profetii mincinosi.
Aceasta simplitate a inimii se arata pe trei cai: (a) O
inima sincera se poarta cinstit cu ea insasi in primul
rand, inima sincera se cerceteaza cu convingere si
putere. Ea nu va recurge la scuze de genul celei
rostite de Rahela fata de Laban cand statea pe idolii
lui. Om sincer, David nu s-a dat batut pana cand n-a
aflat ca cel ce-i tulbura pacea se afla in el insusi. El
nu se purta atat de fin si grijuliu fata de reputatia
lui, incat s-o perie, ci ataca hotul si isi condamna
pacatul marturisindu-1, pana cand era justificat de
Duinnezeu: „Atunci imi zic: «Ceea ce ma face sa
sufar este ca dreapta celui Prcainalt nu mai este
aceeasi!»" (Ps. 77.10). De fapt, David spunea:
„Doamne, acum il pot vedea pe acel Iona care a
provocat furtuna din inima mea si nu mi-a dat
odihna; era necredinta care m-a tras in jos • si nu
m-a lasat sa privesc in sus pentru a-mi aminti
binecuvantarile trecute - si pentru ca le-am uitat,
am gandit lucruri nevrednice de Tine". Te asemeni
cu David in felul cum iti cercetezi inima? Privesti
acest lucru cu seriozitate, ca si cum ai cauia un
ucigas ce se ascunde in pro-pria-ti casa? Esti tot atat
de inversunat in dezradacinarea pacatului asa cum
erau papistasii, pe vremea reginei Maria, in
cautarea protestantilor? Sau cand faci acest lucru
nu cumva eviti sa te concentrezi, incercand sa treci
cu vederea ceea ce nu vrei sa gasesti? Si totusi
David nu era multumit cu marturia sa, ci astepta ca
Dumnezeu sa Se pronunte daca sufletul sau erau
sau nu curat: „Cerce-teaza-ma, Dumnezeule, si
cunoaste-mi inima! inecarca-ma si cunoaste-mi
gandurile! Vezi daca sunt pe o cale rea..." (Ps.
139.23-24). Chiar si un medic nu se increde in
propriul rationament cu privire la sanatatea lui, ci
consulta un alt medic. in mod asemanator, dupa ce
crestinii sinceri s-au rugat si si-au expus cazul lui
Dumnezeu, ei doresc sa auda ce are El de spus.
Acestia sunt crestinii care accepta cercetarea
Domnului prin care le sunt descoperite tainele
adanci ale inimii lor. Ei se aseamana cu femeia
samariteanca, datorita careia a avut loc predica pe
care a rostit-o Cristos, deoarece El ii spusese tot ce
facuse. 127 Pe de alta parte, o persoana falsa nu
doreste sa auda cu amandoua Urechile; ea acuza
predicatorul de incalcarea unei proprietati private
Cand acesta le atinge cugetul si, daca ar putea, ar
sustine ca slujitorii lui Dumnezeu desfiinteaza
proprietatea. De exemplu, Ioan Botezatorul si a pus
degetul pe^rana Iui Irod; dar cu toate ca regele se
temea de cuvintele lui, el nu-1 iubea pe Ioan si nu s-
a dat inapoi sa taie capul celui ce avea o limba atat
de indrazneata ca sa-i condamne pacatul. Pe langa
faptul ca o inima sincera se analizeaza intr-un mod
serios, ea este gata sa pronunte sentinta asupra ei
insasi cand se confrunta cu dovezi clare. Ea nu se
autocoinpatimcste, lasa cugetului toata libertatea si
nu va fi controlata de sentimente. „Astazi am aratat
mandrie, mrabdaiv si manie". O astfel dc persoana
este imbracata cu o asa furie impotriva pacatului
incat devine surda la strigatul firii care s-ar tocmi
pentru o sentinta mai usoara: „Am pacatuit
impotriva Domnului", marturisea David. ,Am
pacatuit grav" (II Sam. 12.13; 24.10). „Eram /misl si
fara judecata,
eram ca un dobitoc inaintea Ta" (Ps. 73.22). (b)
O inima cu adevaiat sincera se poarta cinstit cu
Dumnezeu fatarnicul jongleaza cu rugaciunile sale si
cere de la Dumnezeu ceva ce nu doreste cu
adevarat, si astfel nu se supara daca nu primeste
raspuns. Uneori, crestinii se roaga pentru mai multa
evlavie, dar coruptia nu se micsoreaza, iar harul nu
creste. Iata locul unde se arata fatarnicul iau
sinceritatea. Daca esti sincer in fiecare minut, vei fi
si un ceas; daca esti in fiecare zi, vei fi un an pana
cand vei primi vesti din cer. „Nadejdea amanata" va
„imbolnavi inima" (Pv. 13.12). „Sunt o femeie cu
duhul mahnit", ii spunea Ana lui Eli (I Sam. 1.15). Ea
se ruga de ani de zile, dar Dumnezeu nu-i
raspunsese. Astfel, nu om poate spune: „Sunt
pmfund mahnit deoarece m-am rugat pentru <>
inima blanda si credincioasa, dar nu am primit-o.
Poate ca n-am fost sincer, altfel de ce ruga mea ar fi
stat agatata de nori atata timp?" Un a\t lei de om
este nerabdator, ca un negustor in asteptarea unui
vas cu bogatii. EI nu poate dormi pe tarm pana nu-1
vede venind. Dar daca te rogi odata si apoi uiti -
dupa cum un copil mazgaleste o bucatica de hartie
si apoi o mototoleste - sau daca primesti refuzurile
din partea lui Dumnezeu la fel de impietrit, ca un
petitor neinflacarat cand nu are vesti de la fata pe
care dc fapt n-a iubit-o realmente niciodata, atunci
inima ta nu-i sincera. Doar spera ca Dumnezeu nu S-
a hotarat sa raspunda dorintei ascunse a inimii tale;
pentru ca, daca s-ar intampla sa-ti raspunda, tu ai fi
pierdut pentru totdeauna. O alta trasatura a inimii
prefacute este ca ea ramane pasiva si priveste cum
Dumnezeu lucreaza, asemenea unui om a carui
sareta a cazut 285 intr-o groapa. El striga dupa
ajutor, dar nu c dornic sa-si puna umarul. Fatarnicul
este asa de cuprins de frica si lene spirituala incat el
nu va face un al doilea pas spre victorie. Dar o inima
sincera este perseverenta: „Sa ne inaltam si inimile
cu mainile spre Dumnezeu din cer" (PI. 3.41). Limba
fatarnicului se balbaie, dar picioarele crestinului
sincer umbla si mainile sale se indreapta ferm spre
tinta. (c) Inima sincera se poarta cu simplitate lata
de oameni „Ne-am purtat in lume", spunea Pavel
corintenilor, „cu o sfintenie si curatie de inima date
de Dumnezeu, bizuindu-nc nu pe o intelepciune
lumeasca" (II Cor. 1.12). Crestinul nu-si va
subordona inima capului, nici cugetul simtului
practic. El nu se teme de oameni, deoarece se
supune lui Dumnezeu si nici nu risca sa-si inabuse
cugetul pentru a-si scapa pielea, ci se increde in
Dumnezeu in mod deschis, indiferent ce se
intampla. Cu toate acestea, fatarnicul isi schimba
panzele si se aventureaza indiferent de culorile pe
care lumea le desfasoara in fata sa. Daca tarmul se
vede clar si nu se iveste nici un pericol, atunci el va
aparea la fel de religios ca oricare altul; dar imediat
ce sesizeaza vreo dificultate, isi schimba directia,
concluzionand ca drumul corect este acela care iti
ofera siguranta. Dar „calea oamenilor fara prihana
este sa se fereasca dc rau" (Pv. 16.17). 3. Crestinul
adevarat este statornic Adevarul din inima este
copia fidela a adevarului din Cuvantul lui Dumnezeu
- ele se potrivesc, dupa cum fala din oglinda
corespunde cu cea a omului care se priveste in ea.
Iata de ce, daca adevarul din Cuvant este armonios,
atunci si adevarul din inima, care nu este altceva
decat o reproducere a acestuia, trebuie sa fie
armonios. Exista o intreita statornicie in ascultarea
crestinului sincer. El este statornic din punct de
vedere al scopului, motivatiei si imprejurarilor vietii.
(a) Crestinul sincer este statornic in ce priveste
scopul sau Fatarnicul poate implini Legea lui
Dumnezeu doar intr-o singura privinta - o anumita
porunca ce-i este pe plac - dar sa le ignore pe
celelalte; insa o inima sincera este aproape, ca
dorinta si actiune, de Legea Domnului, in ansamblul
ei. Se spune ca picioarele celui neprihanit stau „pe
calea cea dreapta" - el este "sensibil la toata voia lui
Dumnezeu (Ps. 26.12). Dar Solomon spunea:
„picioarele ologului nu se aseamana " si el nu poate
sta pe calea cea dreapta, deoarece un picior este
lung, iar celalalt scurt (Pv. 26.7). 128
De exemplu, fariseii pretindeau ca aveau un
mare zel pentru anumite porunci. Ei posteau si se
rugau, dar se rugau pentru victima lor; si dupa ce
posteau toata ziua, ei mancau pe cheltuiala vaduvei,
a carei casa o nimicisera. Este un post trist cel care
conduce catre un apetit feroce, care sa inghita
proprietatea altora in numele religiei! Moralistul
este corect in relatiile cu oamenii, dar nu si fata de
Dumnezeu. El n-ar fura un banut de la semenul sau,
dar nu ezita sa-L insele pe Dumnezeu in lucruri mai
importante. De exemplu, el ii datoreaza lui
Dumnezeu dragoste, teama si credinta; dar nu-si
framanta cugetul pentru a plati ceva din toate
acestea. Este tipica Scripturii descrierea unei
persoane evlavioase printr-un singur har ce se
scurge prin viata sa. Uneori trasatura principala
este: ,J3l se teme sa jure" (Ecl. 9.2); alteori el este
cel ce-i iubeste pe frati (I Ioan 3.14). Acest lucru este
semni ficativ, deoarece ori de cate ori se dezvolta o
insusire, inima se deschide de la sine pentru o alta.
Dupa cum Dumnezeu a promulgat toate poruncile
Lui cu aceeasi autoritate - „Dumnezeu a rostit toate
aceste cuvinte" tot asa El imprima toate darurile
laolalta si scrie intreaga Lege in inimile copiilor Sai.
(b) Crestinul sincer este statornic in ce priveste
motivatia Fiinta omeneasca, in intregime innoita,
are o singura directie. Toate puterile si capacitatile
sufletului sau isi aduna fortele si se bucura de o
intelegere armonioasa. Cand mintea descopera un-
adevar, cugetul exercita autoritate asupra vointei
poruncindu-i, in Numele Domnului, ce atitudine sa
adopte fata de el; si imediat ce cugetul se face auzit,
se deschide si vointa si ii permite accesul. Apoi
sentimentele, ca slujitori loiali, vad adevarul ca pe
un oaspete, ii ureaza bun-venit vointei, si isi
exprima dorinta de asteptare. Dar nu tot asa este cu
fatarnicul. Vointa, cugetul si sentimentele se
razboiesc intre ele. Cand mintea unui om se
lumineaza, el recunoaste adevarul; dar deseori
cugetul este mituit si nu pedepseste vointa pentru
neglijarea adevarului. in mod obisnuit, cugetul nu va
provoca sufletul pentru a lasa adevarul sa patrunda.
Dar chiar daca cugetul isi forteaza drumul pentru a
pleda cauza lui, el este un oaspete nedorit,
intampinai cu raceala si dezinteres, purlanduse ca o
sotie incapatanata cand sotul ei ii aduce acasa un
coleg indezirabil. Si, chiar mai rau, ea isi ascunde
resentimentul si isi intretine oaspetele. (c) Crestinul
sincer este statornic cand se schimba imprejurarile
vietii sale . El este statornic in timp. Religia acestui
om nu se reduce la o haina de sarbatoare, purtata
duminica, timp de cateva ceasuri. Dar poti trece 287
pe la el si sa-1 gasesti imbracat in sfintenie in zilele
de luni sau joi la fel de bine ca si duminica. „Ferice
de cei ce pazesc Legea, dc cei ce infaptuiesc
dreptatea in orice vreme!" (Ps. 106.3). Nu-ti poti
spune parerea in legatura cu adevarata infatisare a
unui om care priveste focul; aceasta se poate
schimba cand focul se stinge. Unii oameni sunt
precum florile: trebuie sa fii acolo in sezonul potrivit
pentru a le observa evlavia inflorind, altfel nu o vei
putea vedea deloc. Crestinul sincer poate fi
intrerupt in mersul lui spiritual, dar de indata ce
ispita este indepartata, el isi reia cursul sfinteniei -
toate acestea pentru ca are o natura noua. in
schimb, fatarnicul esueaza in orice fibra si cadru al
spiritului sau; el nu poseda principiul harului care
sa-i sustina mersul. Totodata, crestinul sincer este
stabil in ce priveste locul si compania, in public sau
intre rudele apropiate, scopul lui David era acelasi.
Despre mediul lui intim, spunea: „Voi umbla cu
inima fara prihana in mijlocul casei mele" (Ps.
101.2). Dar ori de cate ori se situa in afara acestei
sfere, cugetul era insotitorul lui; nu-1 punea sa
astepte pana cand se intorcea el, asa cum Avraam
le-a cerut servitorilor sai cand s-a suit pe munte
(Gen. 22.5). Romanii aveau un obicei potrivit caruia
toti trebuiau sa poarte la palarie sau pe haina un
semn care sa arate ocupatia lor. Crestinul sincer nu
indeparteaza niciodata in mod voit semnul slujbei
sale sfinte. Cand trebuie sa fie printre pacatosi
zgomotosi si sarcastici, el nu-si expune dispretului
crezul sau, aruncandu-si margaritarele inaintea
celor ce le-ar putea calca in picioare. Unele locuri
sunt atat de pline de intinaciune si josnicie, incat
sinceritatea nu-si poate sustine dovezile,
prolejandu-1 in acelasi timp pe omul neprihanit. Se
intampla adesea ca un om sa sovaie in a protesta
impotriva pacatului si, dovedind o neglijenta
prosteasca fata de sufletul lui, sa refuze parasirea
acelui loc unde, in mod constant, are parte numai
de rau. in acest caz, ar face bine sa se intrebe
asupra sinceritatii sale inaintea lui
Dumnezeu. 4. Crestinul sincer este prosper El
niciodata nu-si sfarseste calatoria pana ce n-a
obtinut cerul. Aceasta il determina sa se bizuie in
permanenta pe Dumnezeu, multumindu-I pentru
orice mica favoare, dar niciodata multumit de sine,
cand primea o masura mai mare de har. „Cand ma
voi trezi", spunea David, „ma voi satura de chipul
Tau" (Ps. 17.15). Lui i se facea mereu parte de vase
pline de mangaiere, provenite de la ospatul lui
Dumnezeu, 130 vase despre care lumea nu stia
nimic. Si totusi David si-a dat seama ca niciodata nu
ar fi avut de ajuns, daca cerul n-ar fi fost scopul lui
final. Cand galii au gustat pentru prima data din
vinurile italiene, au fost atat de impresionati de
dulceata lor, incat nu numai ca au dorit sa faca
negot cu acest vin, dar au sfarsit prin a cuceri
intregul tinut ce furniza asemenea struguri! Astfel,
crestinul sincer considera ca nu este suficient sa
primeasca din ceruri in ocazii deosebite, portiuni de
har si mangaiere, incheind contracte pe termen
lung cu Dumnezeu. Nu, el se gandeste sa-si
insuseasca tot acel tinut sfant si binecuvantat, care
este sursa acestor bogatii, si urmareste sa bea din
vinul imparatiei in imparatie. Acest gen de
meditatie il ridica din ce in ce mai aproape de cer.
Omul care aspira la cer priveste mai sus decat cel
care se indreapta spre un pom. Pavel spunea: „Alerg
spre tinta, pentru premiul chemarii ceresti a lui
Dumnezeu, in Cristos Isus" (Fii. 3.14). Unii au
admirat realizarile spirituale ale apostolului si ar fi
fost multumiti cu ele; dar Pavel era cel mai nefericit
pentru ca nu urcase pe noi piscuri ale harului lui
Dumnezeu. El recunostea ca inca nu obtinuse ceea
ce urmarea. Premiul nu se capata la mijlocul
drumului, ci la sfarsitul cursei; iar Pavel alerga cu
toata puterea pentru a-1 castiga. Numai fatarnicului
ii plac schimbarile rapide in lucrurile lui Dumnezeu.
Lui ii este suficienta doar atata cunostinta cat sa
poata vorbi despre religie cu oamenii religiosi; altfel,
o neglijeaza. El alege atatea fapte bune si
frecventeaza Biserica pentru a fi remarcat si a evita
pacatele mari (neacceptate de societate); dar
niciodata nu s-ar obosi sa insiste pentru o
comuniune mai profunda cu Dumnezeul Cel Sfant.
El se aseamana cu un om de afaceri iresponsabil
care nu se intereseaza de cresterea profitului, ci
este multumit doar sa-si tina magazinul deschis si sa
nu Iaca inchisoare, desi se implica in zeci de afaceri
necinstite. Ai putut observa launtrul unei inimi
sincere; si dupa ce te vei cerceta in lumina acestor
insusiri, cugetul va prezenta unul dintre cele trei
rapoarte. Te va condamna ca fatarnic; iti va
confinna sinceritatea; sau te va lasa in nestiinta si in
indoiala, deoarece nu indraznesti sa-ti recunosti
sinceritatea. SFATURI PENTRU OMUL NESINCER Unii
dintre voi v-ati analizat cugetele si ati gasit
condamnarea fatarniciei. Evidenta este atat de clara
si puternica incat cugetul tau nu-si poate retrage
verdictul: „Daca acestea sunt standardele
sincer/latii, atunci tu trebuie sa fii un fatarnic".
Asadar sfatul pe care-1 am pentru tine te va
conduce de la sclavie la eliberarea de nesinceritate.
19 - Crestinul in Armatura 289 1. infrunta natura
distrugatoare a ipocriziei tale Nu exista nadejde de
vindecare daca nu ti-ai diagnosticat boala
deplorabila ca fiind fatarnicie. Medicamentul nu
poate fi inghitit de un pacient care doarme; si este
in firea acestei boli sa intunece ochii sufletului si sa
amorteasca cugetul prin imaginea lingusitoare a
fatarniciei. Fatarnicul trece prin emotiile
formalismului religios care se inalta din inima lui
inselatoare asemenea unei bauturi ametitoare care
se urca la cap si-i inabusa simturile spirituale, intr-
un fel de betie. Si aceasta fantezie asemanatoare
viselor il intretin cu sperante si bucurii false, care
dispar la fel de repede dupa cum au sosit. De
exemplu, fariseii laudarosi - fatarnici notorii ai
tuturor vremurilor - erau asa de patrunsi de
increderea in ei insisi, incat nu se temeau sa se
laude singuri inaintea lui Dumnezeu: „Dumnezeule,
iti multumesc ca nu sunt ca ceilalti
oameni... sau chiar ca vamesul acesta" (Lc.
18.11). Astfel, cand Cristos Se confrunta cu aceasta
generatie mandra, vocea Lui, care in mod obisnuit
era calda, suna ca un tunet strabatand norii. Si din
glasul dulce al Mantuitorului judecati usturatoare se
abateau peste ei: „Vai de voi, carturari si farisei
fatarnici!" (Lc. 11.44). Si totusi cati dintre ei au fost
treziti si convertiti de predica lui Isus? Au fost cativa,
asa ca nu putem declara aceasta boala ea
incurabila; dar foaile putini, asa ca ar trebui sa ne
cutremuram la gandul amplificarii acesteia inauntrul
nostru. Pelru a invatat cum sa se poarte cu cel
fatarnic de la invatatorul lui. Cand ii vorbea lui
Simon vrajitorul - un om la care boala aceasta
intrase intr-o faza grava - cuvintele lui erau sporite
de o judecata aspra: „Tu n-ai nici parte, nici sort in
toata treaba aceasta, caci inima ta nu este curata
inaintea lui Dumnezeu" (F. A. 8.21). Dumnezeu-
Tatal ii daduse lui Pelru un extraordinar simt pentru
a discerne daca inima inselatoare a omului era
„plina de fiere amara si in lanturile faradelegii" (v.
23). Si singurul lucru care il facea pe acest om sa se
simta mai bine decat sufletele condamnate la iad
era ca ei se aflau in foc, iar el, ca un manunchi legat
si gata pentru a fi ars, inca nu fusese aruncat.
Nadejdea lor trecuse, dar el mai avea inca
posibilitatea de a se pocai. Un alt exemplu al acestei
boli spirituale maligne il constituie Biserica din
Laodiceea. Duhul lui Dumnezeu a mustrat-o cu
asprime si n-a mentionat nimic bun despre aceasta
adunare deoarece aluatul fatarniciei sporea
ingamfarea ei. Orice lucru care incurajeaza somnul
este mortal pentru o persoana comoda; si orice
lucru linistitor pentru fatarnic este la fel de
periculos. Unii spun ca cel mai sigur mod de a
vindeca lenevia este acela de a o transforma intr-o
febra. Si cea mai buna cale de a 290 trata cu un
fatarnic este sa-l scuturi de pacea lui falsa si sa-l
arunci intr-o saracie adevarata. Deci, acesta sa fie
punctul tau de plecare - sa vezi greutatea pacatului
tau si de aceea sa-ti lasi sufletul sa planga. Dupa ce
preotul din Vechiul Testament delara pe un om
lepros, pasul urmator il reprezenta sfasierea
hainelor, mersul cu capul descoperit si acoperirea
barbii - ceremenie intalnita la toti cei ce boceau - si
strigatul: „Necurat, necurat!" (Lv. 13.45). Deci, si tu
ar trebui sa-ti plangi rana inimii tale, deoarece nu
esti intr-o stare potrivita pentru a te apropia de
Dumnezeu sau familia Sa. Daca ai avea o boala atat
de dezgustatoare incat sa infectezi locul unde stai
sau unde zaci, mancarea pe care o mananci sau
paharul din care bei, atunci toti ar fugi de line isi te-
ar lasa singur cu durerea si suferinta ta. Aceasta
este exact ceea ce a facut fatarnicia pe plan
spiritual. Aceasta este o plaga ce-L ofenseaza pe
Dumnezeu mai mult decat orice boala contagioasa
pe care ai avea-o si care i-ar determina pe oameni
sa treaca pe partea cealalta a strazii. Ea sar prelinge
ca o buba coapta prin toate pansamentele faptelor
bune cu care te-ai infasura. Dar chiar daca poti sa
ascunzi aceasta fatarnicie si sa te bucuri de o
reputatie religioasa pana la sfarsitul vietii, oare, in
iad, ar fi o consolare pentru tine sa stii ca prietenii
tai de pe pamant inca iti slavesc memoria? Unii
interpreteaza acest lucru astfel: „Sarmane Aiistotel!
Tu esti slavit acolo unde nu mai esti si chinuit acolo
unde te afli!" Desigur, aduce putina mangaiere
acestui filozof pagan faptul ca este admirat de
savantii care i-au slavit numele din generatie in
generatie, daca in realitate intelectul lui, impreuna
cu trupul lui, traiesc in agonia pedepsei eterne.
Fatarnice, oare merita cu adevarat sa fii plasat aici
pe pamant in randul sfintilor pentru ca apoi sa fii
chinuit printre demoni in iad? 2. Admite ca nu-ti
poti trata singur fatarnicia Fatarnicia este ca o buba
dureroasa. Se prezinta ca o eruptie minora la
suprafata, dar este una din ranile cele mai greu de
vindecat, deoarece este dificil de gasit originea ei.
Vointa ta poate sa promita ca nu va mai minti si
insela; dar este un lucru simplu sa fii inselat de
propriile-ti intentii: „Cel ce se increde in inima lui
este un om nebun" (Pv. 28.26). Multi oameni mor
pentru ca sovaie sa plateasca unui doctor pregatit
pretul unei consultatii, cata vreme nu este prea
tarziu. Fereste-te de decizii si reforme a caror
initiativa iti apartine. Numai Dumnezeu poate 131
vindeca pacatul. Daca faci experiente cu propria-ti
inima, in loc sa cauti ajutorul cerului, poti corecta o
faradelege, dar sa scoti la iveala alte doua pacate
mai grave. 3. incredinteaza fatarnicia ta lui Cristos,
Medicul a Carui indemanare si credinciosie te poate
vindeca
Daca trebuie sa mori, atunci mori la usa Lui. Dar
pentru mangaierea ta, adu-ti aminte ca mana Lui
poate vindeca pe oricine si nimic nu a fost prea greu
pentru El. El ii mustra pe fatarnicii care erau gata sa
se increada in orice sarlatan, care slujea in numele
lui propriu, fara autoritatea lui Dumnezeu, dar care
n-ar fi marturisit pe Acela Care venise in Numele
Tatalui. Iar Cel ce i-a mustrat pe fatarnici pentru ca
nu au venit, nu poate fi suparat pe tine daca vii. Este
chemarea Lui. Cristos a venit pentru a fi medicul
sufletelor. Fariseii erau atat de patrunsi de
ingamfare, incat Mantuitorul Si-a petrecut timpul cu
cei care admiteau ca aveau nevoie de ajutor. Daca
nu poti face altceva decat sa gemi sub povara
fatarniciei tale si sa trimiti aceste gemete lui
Dumnezeu, in rugaciune, Vindecatorul tau va veni
curand la tine. De la inaltarea Sa la cer, Isus n-a
incetat "sa cheme pacatosii, ci continua s-o faca,
iertand pe cei gresiti cu credinciosie divina. De
exemplu, Cristos a sfatuit Laodiceea cum sa se
desprinda de boala incurabila a fatarniciei: „Te
sfatuiesc sa cumperi de la Mine aur curatit prin foc,
ca sa te imbogatesti; si haine albe, ca sa te imbraci
cu ele" (Ap. 3.18). El o avertiza: „Laodiceea, tu te
inseli singura si inseli si pe altii prin aparente in locul
realitatilor, prin falsificarea darurilor adevarate;
aurul tau nu este curat si hainele tale sunt zdrente
vechi. Ele nu-ti acopera rusinea, ci o expun. Vino la
Mine daca vrei o comoara adevarata". Desi Cristos a
mentionat cuvantul cumpara, El sugera sufletului
celui ce cumpara, apreciind atat de mult pe Cristos
si harul Sau, incat daca acestea s-ar putea cumpara,
un om ar dori sa-si dea toti banii si chiar sangele
pentru aceasta, ca apoi sa mearga acasa si sa spuna
ca a facut o afacere. Sufletul insetat va fi saturat,
dar trebuie sa ne asiguram daca setea noastra este
adevarata si profunda. (a) Incredinteaza-te ca setea
ta este reala Tu trebuie sa ai o inima insetata si nu
numai un cuget insetat. Un foc distinct aprinde pe
fiecare dintre acestea. Focul iadului, de exemplu,
poate aprinde cugetul si sa-1 faca pe pacatosul
vinovat sa inseteze dupa sangele lui Cristos pentru a
stinge chinul aprins in el datorita maniei lui
Dumnezeu. Dar numai focul cerului aduce caldura in
inima care tanjeste 132 dupa Cristos si Duhul Sau,
impreuna cu roua placuta a harului care stinge focul
poftei si pacatului. (b) incredinteaza-te ca setea ta
este profunda Medicii descriu setea ca provenind
dintr-un gat uscat si nu din orice temperatura de la
nivelul stomacului. O astfel de sete se poate potoli
prin gargara cu un lichid care apoi este aruncat, si
niciodata inghitit, intr-adevar, acest lucru se
intampla cu anumiti oameni care aud pre-dicandu-
se Evanghelia. Uneori, sufletele oamenilor sunt
atinse de o scanteie a Evangheliei care cade peste
sentimentele lor si care le trezeste intr-un mod
neasteptat interesul pentru Cristos si harul Sau. Si
pentru ca acestea reprezinta doar un mic jaratec
entuziasmant si nu niste dorinte adanci, caldura lor
dispare curand, iar setea este potolita printr-o
simpla testare a bunatatii lui Cristos. Si tocmai cand
sunt mai aproape de casa, ei resping violent predica
si nu mai vor sa auda de Isus. Asa ca ia aminte si
observa fatarnicia ta nenorocita si plinatatea harului
lui Cristos care ti-o poate vindeca. Un om cu o sete
uscata nu poate fi satisfacut decat cu o inghititura
serioasa de apa, fara sa conteze cat l-ar costa. Asa
ca tu nu trebuie sa fii multumit cu altceva in afara
de ('ristos si harul Sau purificator - nu cu juraminte,
daruri sau scuze, dacate-ar putea indeparta de har.
O singura picatura de indurare nu este de ajuns: tu
trebuie sa tanjesti dupa rauri de har pentru a-ti
curati sufletul si a te elibera de fatarnicia care te
apasa. Aceasta incadrare a Sufletului te va adaposti
sub aripile sigure ale fagaduintelor ceresti, pentru B
nu-ti pierde dorul dupa Cristos. Daca dorintele
inimii tale sunt dupa argint si aur si le agonisesti cu
pasiune, Dumnezeu te va lasa sa tipi precum cei
afundati in iad, in Centrul flacarilor aprinse de pofta,
fara sa-ti ofere macar o picatura de ipa pentru a-ti
racori limba. Dar daca il doresti pe Cristos si harul
Lui minunat, daca esti convins ca trebuie sa le obtii,
atunci cu siguranta vor fi ale tale: „Ferice de cei
flamanzi si insetati dupa neprihanire caci ei vor fi
saturati" (Mt. 5.6). SFATURI PENTRU OMUL SINCER
Pe aceia a caror cercetare blanda a dovedit o
sinceritate izvorata printr-o inima curata, eu ii
sfatuiesc sa se incinga
strans cu adevarul si sa practice zilnic
neprihanirea. Dimineata nu vei fi nicicand imbracat
pana cand nu-ti pui acest brau, deoarece proverbul
care spune: „Fara cingatoare, fara binecuvantare"
este adevarat. » 293 Asemanatoare unei cutii cu
alifie pretioasa, promisiunile lui Dumnezeu suni
stranse pentru a putea fi turnate pe capul omului
sincer: „Oare cuvintele Mele nu sunt prielnice celui
ce umbla cu neprihanire?" (Mic. 2.7). Dar, cu
siguranta, umblarea noastra este periculoasa cand
nu exista vreun cuvant din partea lui Dumnezeu
care sa ne conduca. Este un nebun cel ce
indrazneste sa mearga mai departe cand Cuvantul
lui Dumnezeu i se opune. Acolo unde Cuvantul lui
Dumnezeu nu binecuvinteaza, el blcsteama; acolo
unde nu promite, ameninta. Dar aprobarea lui
Dumnezeu tine sufletul in siguranta. Crestinul sincer
se aseamana cu un calator care merge dupa
treburile sale din zori pana in seara; daca durerea
incearca sa-l atinga, Dumnezeu insusi ii va purta de
grija. Promisiunea este facuta celui neprihanit si
prin sustinerea acesteia el isi poate recupera
pierderea din cheltuiala lui Dumnezeu, deoarece
Tatal il inconjoara pentru a-1 proteja. Cu aceasta
siguranta in minte, sa observam cateva modalitati
de a umbla in sinceritate. 1. Umbla inaintea lui
Dumnezeu Ceea ce a spus Luther este purul adevar:
„Toate poruncile se pot rezuma la una singura." El a
subliniat faptul ca orice pacat este dispretuit de
Dumnezeu; astfel ca daca am incalcat vreo porunca,
am incalcat-o pe prima. „inainte de a gresi
impotriva lui Dumnezeu, noi gandim gresit despre
Dumnezeu". Astfel Tatal a poruncit in mod suveran
lui Avraam sa-si pastreze sinceritatea: „Umbla
inaintea Mea si fii fara prihana" (Gen. 17.1). Ceea ce
a mentinut braul strans in jurul coapselor lui Moise
a fost neprihanirea inaintea lui Dumnezeu. El nu s-a
lasat ademenit de bogatiile Egiptului si nici
sinceritatea sa nu a fost terorizata de mania unui
suveran atat de puternic „pentru ca a ramas
neclintit, ca si cum ar li vazul pc Cel ce este nevazut"
(Evr. 11.27). El putea vedea pe Unul mai mare decat
faraon. Iar aceasta viziune l-a indrumat pe calea cea
dreapta. (a) Umbla in viziunea atolsliintei lui
Dumnezeu Iudeii I-au acoperit fata lui Cristos si apoi
L-au biciuit. La fel procedeaza si fatarnicul. in primul
rand, el argumenteaza in inima lui ca Dumnezeu nu
poate vedea sau, cel putin, uita ca poale vedea, si
aceasta inselaciune ii da curaj sa pacatuiasca din
nou impotriva Dumnezeului Cel Preainalt. El se
aseamana cu acea pasare neinteleapla ce-si
ascunde capul printre paie si se crede a fi la adapost
de vanator, ca si cum acesta n-ar pulea-o vedea de
vreme ce ea nu-1 vede. 133 Augustin spunea: „Te
pot ascunde de ochii mei, dar nu ma pot ascunde de
Tine". Omule nepasator, tu il poti ascunde pe
Dumnezeu prin ignoranta si ateism, astfel incat sa
nu-L poti vedea; dar niciodata nu te-ai putea
ascunde atat de bine, incat sa nu poti fi gasit de El.
„Totul este gol si descoperit inaintea ochilor A
celuia cu Care a vcm de-a face" (Evr. 4.13).
Aminteste-ti ca indiferent de ceea ce faci, fie ca te
afli in birou sau intr-o camaruta, in Biserica sau pe
drum, Dumnezeu te vede asa cum esti si-ti cunoaste
gandurile. Precum imaginile din visul lui Nebucad-
netar, gandurile tale se pot transforma in amintiri
slabe dupa 40 sau 45 de ani. Si totusi Dumnezeu le
aduna inaintea Sa, dupa cum atomii se mentin in
razele de soare. (b) Umbla in viziunea grijii pe care
Dumnezeu o are fata de tine Dumnezeu a intarit
credinta lui Avraam cand i-a spus sa fie neprihanit:
„Eu sunt Dumnezeul Cel Atotputernic. Umbla
inaintea Mea si Ei fara prihana" (Gen. 17.1). El
spunea: „Lucreaza pentru Mine si Eu iti voi purta de
grija". Odata ce incepem sa ne indoim dc protectia
lui Dumnezeu, sinceritatea noastra va fi si ea in
scadere. Fatarnicia se ascunde in necredinta. De
exemplu, iudeii necredinciosi culegeau mana peste
noapte, impotriva indicatiilor clare ale lui I
Himnezeu, deoarece ei nu-si puneau increderea in
El pentru urmatorul pranz. Si noi procedam tot asa -
mai intai ne indoim de purtarea Lui de grija, apoi,
incepem sa ne bizuim pe intelepciunea noastra.
Aceasta reprezinta aceeasi arma veche pe care
Satan a intrebuin-[at-o dintotdeauna pentru a-i
priva pe crestini de sinceritate. „Blesteama /'c
Dumnezeu si mori", il provoca pe Iov prin sotia Iui
(Iov. 2.9). < uvintele ei sunau a necredinta amara:
„De ce continui sa-ti mentii acest castel al
sinceritatii fata de Dumnezeu? Ai fost destul timp
supus linierilor din toale partile. Si pana in aceasta zi
n-ai nici o veste de la I himnezeu cum ca El ti-ar
purta de grija. Dc ce nu vrei doarsa-L blestemi si sa
mori?" Isus insusi S-a confruntat cu aceasta tactica a
Satanei, cand acesta I .-a ispitit pe Fiul lui Dumnezeu
sa prefaca pietrele in paine. Iata de ce este atat de
important ca noi sa ne intarim credinta in inima si
mainile protectoare ale lui Dumnezeu. Acesta este
adevaratul motiv pentru care el a realizat o
pregatire atat de abundenta pentru a indeparta
toata indoiala si teama din inima poporului Sau.
Dumnezeu a plasat promisunile Sale ca pe niste
porturi in siguranta, asa ca daca o furtuna matura
marea sau un dusman ne urmareste prin intunericul
noptii noi sa le putem uni in-Ir-una singura si sa
cunoastem mangaierea protectiei depline. 295 „Caci
Domnul isi intinde privirile peste tot pamantul, ca sa
sprijineasca pe aceia care sunt de partea Lui", sau
pentru a se uni cu cei „a caror inima este intreaga a
Lui " (II Cr. 16.9). Pentru a observa, Dumnezeu nu
depinde de altii, ochii Lui fac acest lucru. El ne
priveste in acelasi mod in care o mama are grija de
propriul fiu. Prin urmare, crestinii sinceri sunt
poporul de care Domnul Se ingrijeste; ochii Lui sunt
intotdeauna asupra noastra. Nici un pericol sau
ispita nu-L gasesc pe Tatal dormind; ci ca un strajer
credincios, vegheaza intotdeauna asupra taberei
Sale. Astfel, ochii lui Dumnezeu „privesc in sus si in
jos". „Iata ca nu dormiteaza, nici nu doarme Cel ce
pazeste pe Israel" (Ps. 121.4). Una din aceste
expresii se refera la odihna din timpul zilei de vara,
cealalta la somnul profund din timpul noptii - care
nu este nici scurt, nici lung. (c) Purtarea de grija a lui
Dumnezeu se intinte peste tot pamantul Exista o
providenta atotcuprinzatoare care inconjoara
poporul lui Dumnezeu; nici un om sincer nu poate fi
lasat in afara grijii Lui suverane. El a pus la socoteala
si pe cel mai neinsemnat dintre noi si ii pasa in mod
egal de fiecare. Noi stricam frumoasa imagine a
providentei lui Dumnezeu, cand gandim ca ea se
indreapta numai spre cei favorizati sau „spre cei mai
inzestrati". (d) Purtarea de grija a lui Dumnezeu
inlatura pericolul ce s-ar abate asupra poporului Sau
O santinela trezeste cetatea pentru a se lupta
impotriva furiei dusmanului care se apropie, dar
ochii lui Dumnezeu fac mai mult decat sa localizeze
batalia. Totodata, El ne scoate biruitori in lupta
respectiva. Sfintii sunt singurii oameni care intr-
adevar se pot numi un „popor fericii", deoarece
sunt un „popor salvat de Domnul" (Dt. 33.29).
Dumnezeu nu numai ca priveste cu ochii Sai, dar Se
si lupta cu ei. Privirea pe care a aruncat-o spre
egipteni le-a transformat apa intr-o unealta a
nimicirii. 2. Lucreaza cu dragoste, nu cu frica
Sinceritatea si frica nu pot sta impreuna; in timp ce
una trebuie sa creasca, cealalta trebuie sa se
micsoreze. „Caci Dumnezeu nu ne-a dat un duh de
frica, ci de putere, de dragoste si de chibzuinta" (II
Tim. 1.7). Un sclav care munceste din greu numai
pentru ca nu indrazneste sa procedeze altfel, poate
fi usor convins sa-si nege stapanul; el il uraste in
timp ce se teme de el. Cand supusii se tem de
printul lor in loc sa-l iubeasca mai degraba, ei ii vor
taia capul acestuia pentru a-si 296 castiga
libertatea. Ei accepta la tron pe oricine le-ar permite
sa actioneze dupa bunul lor plac. Astfel o persoana,
care este strapunsa de sabia maniei liii Dumnezeu in
loc sa fie atrasa de corzile dragostei Lui, va trada cu
repeziciune si neglijenta slava Lui. Israelul este uni
exemplu unic in aceasta privinta: „Cand ii lovea de
moar/e, ei II cautau.... Dar il inselau cu gura, si-L
minteau cu limba. Inima nu le era tare fata de El"
(Ps. 78.34, 36, 37). Ei se temeau de Dumnezeu, dar
tineau cu strasnicie sa-si implineasca poftele. Daca
n-ar exista atata teama ascunsa in inimile sfintilor
din zilele noastre, Dumnezeu ar fi nevoit sa
foloseasca mai
des nuiaua corectiei. „Este Israel un rob
cumparat sau fiu de rob nascut in casa? Alunei
pentru ce a ajuns de prada?" (Ier. 2.14). Este ca si
cum Dumnezeu ar fi intrebat: „De ce trebuie sa te
lovesc cu atatea lovituri si judecati aspre?" „Nu ti-ai
facut tu singur lucrul acesta pentru ca ai parasii pc
Domnul, Dumnezeul tau, cand le indrepta pe calea
cea buna?" (v. 17). Noi doar trebuie sa-I multumim
lui Dumnezeu pentru felul in care Se poarta cu noi.
Daca un copil sustine neincetat ca el nu este nascut
liber, atunci tatal sau trebuie sa actioneze potrivit
spiritului de robie din iiu 1 sau. Cand Dumnezeu a
condus pe Israel cu o dragoste de tata, acesta s-a
indepartat de El, si pentru ca poporul Lui nu s-a
lasat calauzit de dragostea Lui, el va fi condus de
teama. Crestine, daca lucrezi din dragoste, tu il vei
cruta pe Dumnezeu de durerea de a te pedepsi cu
aspra Lui judecata. Dragostea te va tine cu adevarat
langa El. Principala trasatura a dragostei este ca „nu
cauta Colosul sau" (I Cor. 13.5); si ce altceva este
sinceritatea, decat cautarea intereselor lui Cristos si
nu cele personale? Ionatan il iubea atat de mult pc
David, incat mai degraba a infruntat mania tatalui
sau si si-a pus in pericol mostenirea tronului decat
sa-si tradeze prietenul. Samson nu a putut ascunde
secretul puterii sale fata de Dalila, pe care o iubea,
chiar daca lucrul acesta insemna punerea in pericol
a vietii sale. Cel mai mare cuceritor al omenirii este
dragostea. Astfel, daca esti aprins de dragostea
pentru Cristos, tu mai degraba vei indeparta
atractiile lumesti pe cele patru vanturi decat sa
patezi onoarea Lui. Dupa cum Avraam a injunghiat
berbecele pentru a salva viata pretioasa a fiului sau.
tu vei sacrifica tot ce ai pentru a mentine vie
sinceritatea. Dupa cum focul arde tot ce este in
preajma lui, tot asa este si cu dragostea. Focul
transforma totul in flacari sau cenusa. Nimic strain
de firea focului nu poate supravietui naturii sale
simple si curate. Tot astfel* dragostea 135 pentru
Cristos nu va permite existenta in inima a altui lucru
care sa nu fie pe placul Lui. Avraam ii iubea pe Agar
si Ismael, dar cand au inceput s-o ironizeze pe Sara
si sa-si bata joc de Isaac, el i-a izgonit pe amandoi.
Dragostea' pentru Cristos nu-ti va permite sa fii de
acord cu nimic din ce este impotriva Lui, ci din
contra, ii vei tine partea fata de toti vrajmasii Sai. Si
acest fel de a actiona iti va mentine sinceritatea in
afara pericolului. 3. Mediteaza la sinceritatea lui
Dumnezeu Care alt gand plin de putere ne poate
pastra cu adevarat in Dumnezeu daca nu
credinciosia Lui fata de noi? Daca observi ca inima
ta tese vreo actiune nesincera, atunci ia in
considerare urmatorul lucru: daca in tine exista ceva
din Dumnezeu, El poate dezlega fatarnicia, te poate
topi si modela din nou in imaginea reala. Cand copiii
Lui pacatuiesc, Dumnezeu ii intreaba ce a facut El
pentru ca ei sa se poarte astfel: „Asa vorbeste
Domnul: «Ce nelegiuire au gasit parintii vostri in
Mine, de s-au departat de Mine?»" (Ier. 2.5). Chiar
inainte de a muri, Moise a condamnat vinovatia
poporului Israel manifestata prin fatarnicie,
nemultumire si razvratire impotriva lui Dumnezeu.
Si pentru a da mai multa greutate acuzatiilor sale, el
le aduce aminte mai intai de inima atotputernica a
lui Dumnezeu, pe care ei au respins-o. „Caci voi
vesti Nume/e Domnului. Dati slava Dumnezeului
nostru!" (Dt. 32.3). „El este Stanca: lucrarile Lui sunt
desavarsite, caci toate caile Lui sunt drepte. El este
un Dumnezeu credincios si fara nedreptate, El este
drept si curat" (y. 4). Acum, pentru ca aceasta
consideratie reprezinta principala protectie
impotriva pacatului din inima, permiteti-ini sa va
impartasesc cateva adevaruri, care ne furnizeaza
puterea necesara pentru a ramane fara prihana
inaintea lui Dumnezeu. (a) El actioneaza din
sinceritate si urmareste sinceritatea Dragostea este
principiul actiunilor lui Dumnezeu, iar telul Sau este
binele poporului Sau. El nu Se abate niciodata de la
acestea. Focul dragostei nu se va indeparta
niciodata din inima Sa, nici bunatatea dinaintea
ochilor Lui. Ori de cate ori isi incrunta spranceana,
mustra cu buzele Sale sau loveste cu mana Lui, insa
chiar si atunci inima Lui arde de dragoste, iar
gandurile Lui urmaresc pacea cu copiii Sai. „Asa voi
deosebi Eu, ca sa le dau indurare, pe prinsii de
razboi ai lui Iuda, pe care i-am trimis din locul acesta
in tara haldei lor, ii voi privi cu un ochi binevoitor"
(Ier. 24.5-6). Aceasta a fost una din cele mai aspre
judecati pe care Dumnezeu a adus-o asupra
poporului 135
Sau, si totusi El le-a aratat indurare si bunatate
si in astfel de momente dificile. Cand israelitii
strigau ca Moise i-a adus in pustie pentru a-i omori,
ei sufereau mai mult de teama decat de durere.
Dumnezeu Se gandea la binele lor, cum ei nici nu-si
inchipuiau; El isi propusese sa-i smereasca, pentru
ca ei sa poata primi in cele din urma bunatatea Lui.
Dumnezeu este asa de sincer, incat isi ofera propria
slava ca ostatec pentru siguranta copiilor Sai.
Hainele neprihanirii Sale sunt investite in salvarea si
prosperitatea lor. intr-adevar, El nu va putea si nici
nu poate sa Se prezinte in toata maretia si
grandoarea Sa pana ce intentiile Sale dc indurare nu
devin realitati in viata poporului Sau. El doreste sa
amane aratarea gloriei Sale catre lume pana ce va
infaptui pe deplin eliberarea alor Sai, astfel ca atat
El cat si poporul Sau sa Se inlatiseze impreuna in
glorie in aceeasi zi: „Cand Domnul va zidi Sionul, Se
va arata in slava Sa"(?s. 102.16). Soarele
intotdeauna este stralucitor, chiar si in cea mai
innorata zi, dar splendoarea sa nu poate fi
observata pe pamant pana cand nu se imprastie
norii care ascund lumina lui. Dumnezeu este
minunat, chiar si atunci cand lumea nu-L poate
vedea, dar gloria Sa se poate vedea in maretia
indurarii, dreptatii si credinciosiei Sale cafe se
manifesta in salvarea poporului Sau. Ce rusinati ar
trebui sa ne simtim cand uitam ca telul nostru este
slava lui Dumnezeu, deoarece El ii iubeste pe toti
copiii Sai atat de mult incat El poarta slava Sa si
fericirea noastra in aceeasi corabie - ele navigheaza
impreuna, asa ca nu poate s-o piarda pe una, si s-o
salveze pe celalalta. (b) Sinceritatea lui Dumnezeu
se manifesta in deschiderea inimii Sale fata de noi
Un prieten distant si rezervat este greu de inteles si
astfel greu de crezut. Dar cel ce poarta un geam de
cristal deasupra inimii, prin care prietenul sau sa
poata citi orice gand, este absolvit de cea mai mica
suspiciune. Iata cum se manifesta deschiderea
inimii lui Dumnezeu-l'ata de sfintii Sai: „Prietenia
Domnului este pentru cei ce se tem de El" (Ps.
25.14). Duhul Sfant este cheia pe care Dumnezeu
ne-a daruil-o pentru a puica patrunde in adancul
inimii Lui si pentru a cunoaste care sunt gandurile
Lui fata de noi, precum si cele care au fost inainte
de intemeierea lumii. Acest Duh cunoaste
„ganduri/e nepatrunse ale lui Dumnezeu" (I Cor.
2.10). El ne-a lasat in Scriptura esenta acelor consilii
de dragoste ale Sf. Treimi privind salvarea noastra.
Si pentru a Sc incredinta ca multumirea noastra va fi
completa, Dumnezeu a decis ca Acelasi Duh sa
locuiasca in sfintii Sai. Ori de cate ori Cristos
prezinta 299 in cer dorintele noastre inaintea
Tatalui, Duhul Sau ne explica gandul Lui din Cuvant.
Si acest Cuvant raspunde inimii lui Dumnezeu „dupa
cum raspunde in apa fala la fata" (Pv. 27.19). intr-o
maniera distincta, Dumnezeu realizeaza aceeasi
deschidere pe care prietenii apropiati o au unul fata
de celalalt. Daca pericolul se indreapta catre ei, El
nu le va ascunde lucrul acesta. David spunea ca,
prin Cuvantul Sau, Dumnezeu ii instiinteaza pe robii
Sai (Ps. 19.11). Si, cu siguranta, Dumnezeu va
trimite un mesager pentru a comunica sfintilor Sai
daca pericolul care s-a abatut asupra lor este cauzat
de vrajmasi sau de pacatul lor. De exemplu, Ezechia
era pandit de pericolul mandriei. Asa ca Dumnezeu
i-a trimis o ispita pentru a-1 lasa sa inteleaga ce era
in inima lui; el cazuse odata, iar Dumnezeu nu dorea
ca acest lucru sa se repete, in primul rand,
Dumnezeu avertizeaza poporul Sau ca nu-Si mai
gaseste placere in el, si abia apoi il pedepseste. Dar
niciodata El nu tine pica pe copiii Lui. Chiar si atunci
cand Tatal trebuie sa-i treaca prin suferinta, El ii
iubeste atat de mult, incat nu-i poate lasa singuri in
intuneric, avand in vedere dragostea Lui care ii va
elibera. Pentru a-i mangaia in inchisoare, El isi
deschide cu mult timp inainte inima fata de ei, dupa
cum citim despre Biserica Iudaica din Egipt si de
Biserica Evanghelica sub Anticrist. Dumnezeu
promite eliberarea inainte de a veni aceste
suferinte. in timp ce Isus era pe pamant, El le-a spus
deschis ucenicilor despre necazurile ce vor veni
peste ei, dar hu le-a ascuns fericita nadejde: El va,
reveni. De ce? Pentru a le intari convingerea
sinceritatii Lui fata de ei: „Daca n-ar fi asa, v-as fi
spus" (Ioan 14.2). Si cand Dumnezeu a fost nevoit sa
ascunda adevarul de copiii Sai pentru o vreme, El a
procedat astfel deoarece ei nu l-ar fi putut purta
atunci. Oare acum, crestine, aceasta privire spre
credinciosia si claritatea inimii lui Dumnezeu ta va
determina sa fii mai
deschis fata de El? El isi dezvaluie gandurile
inaintea ta, asa ca tu de ce "mai ai secrete fata de
El? Cel care impartaseste cele mai intime izvoare ale
dragostei si milei Sale asteapta o incredere
nelimitata din partea poporului Sau. (c) Sinceritatea
lui Dumnezeu se manifesta prin dragostea Sa
neschimbata Dupa cum nu exista „umbra de
schimbare" in fiinta lui Dumnezeu, tot asa El nu-Si
poate indeparta dragostea Lui de la noi. Nu exista
punct vertical - dragostea Lui sta in picioare. Precum
soarele in Gabaon, ea nu dispare nici nu se
micsoreaza, ci se mentine in toata taria ei. ,Ma 137
voi indura de line cu o dragoste vesnica, zice
Domnul, Rascumparatorul tau" (Is. 54.8). Cele mai
aprinse sentimente se pot stinge in inima omului.
Dragostea lui este ca focul din vatra: licareste, arde
apoi se stinge. Dar dragostea lui Dumnezeu este ca
focul din soare. Niciodata nu se stinge. in creatura,
dragostea se aseamana cu apele unui rau, crescand
si scazand din nou; in Dumnezeu, este ca apa marii,
care intotdeauna este plina si nu cunoaste reflux
sau revarsare. Nimic nu poate distrage sau schimba
dragostea Lui acolo unde El si-a indreptat-o; si nici
nu poate fi corupta sau invinsa. (i) Dragostea lui
Dumnezeu nu poate fi corupta. intotdeauna au
existat oameni suficient de indrazneti care au
incercat sa-L „mituiasca" pe Dumnezeu pentru a-Si
parasi poporul. Astfel, cand Balaam a incercat sa-L
atraga pe Dumnezeu de partea lui Balac, el n-a
crutat nimic. El construia altar dupa altar si aducea
jertfa dupa jertfa, sperand sa forteze vreun cuvant
din gura lui Dumnezeu impotriva poporului Sau. Si
totusi Tatal a ramas Acelasi fata de copiii Sai si S-a
dezis de acea natiune, care-1 cumparase pe Balaam
si-1 trimisese intr-o misiune asa de nebuneasca,
intre timp, Dumnezeu nu a incetat sa-I asigure de
dragostea Sa neschimbatoare: „Poporul Meu, adu-li
aminte ce planuia Balac, imparatul Moabului si ce i-
a raspuns Balaam, fiul lui Beor". De ce sa-si
aminteasca aceasta? „Pentru ca sa cunosti
binefaceri/e Domnului" (Mic. 6.5). Aceasta istorisire
este mentionata pentru a ne aminti credinciosia lui
Dumnezeu fata de alesii Sai. Daca vrei ca dragostea
ta pentru I )umnezeu sa fie incoruptibila parfumeaz-
o cu miresmele dulci ale dragostei Lui sincere fata
de tine, care este nemuritoare si nu poate fi
corupta. Daca crezi ca Dumnezeu este cinsitit cu
tine, cum ai mai putea Iu sa fii necinstit fata de El?
Este o cruzime sa raspunzi cu indoiala la o dragoste
fidela. (ii) Dragostea lui Dumnezeu nu poate fi
invinsa. Mania si puterea vrajmasilor poporului Sau
n-au taria de a supune testului atotputernicia lui
Dumnezeu, dar, intr-adevar, pacatele poporului Sau
o pot face. Nu-L vei auzi niciodata plangandu-Se de
puterea vrajmasilor Lui, cat mai ales de faptul ca
pacatele si rautatea copiilor Lui ii zdrobesc inima.
Acestia ii provoaca suferinta in alegerea pe care o
are de facut cu privire la ei: daca sa-i iubeasca sau
sa-i paraseasca, daca sa semneze pentru viata sau
moartea lor. Si totusi, orice expresie umana ar alege
Dumnezeu sa foloseasca in Scriptura, pentru a-i
determina pe ai Sai sa renunte la rautate si sa se
pocaiasca, El niciodata nu sta in cumpana ce sa faca.
301 Actiunile Sale sunt calauzite de dragoste in
favoarea poporului Sau ales, chiar si atunci cand
prin atitudinile si faptele lor ar merita mai putin
acest lucru. Cand Diavolul a gasit haina manjita a lui
losua, el gandea ca putea aduce inaintea lui
Dumnezeu o dovada lamurita a vinovatiei lui. Dar
Satan s-a inselat; deoarece in loc sa provoace mania
lui Dumnezeu, aceasta marturisire I-a starnit mila -
si l-a determinat sa vesteasca venirea Odraslei Sale
(Zah. 3.8). Acum, mediteaza la lucrul acesta,
crestine: dragostea lui Dumnezeu este de neinvins,
incat cel mai rau pacat nu poate dezlega legamantul
ce te uneste cu El. Prin urmare, tu trebuie sa-ti dai
toate silintele pentru a intipari cat mai clar imaginea
dragostei Tatalui tau ceresc pe imaginea dragostei
tale pentru El. Nimic nu poate indeparta dragostea
Lui pentru tine, asa ca nu lasa nimic sa afecteze
dragostea ta pentru El. Vorbeste astfel sufletului
tau: „Lasa-nia sa-nu croiesc drum spre Dumnezeu,
chiar si atunci cand El isi ascunde Fata dc mine,
pentru ca El nu m-a alungat cand eu l-am intors
spatele. Voi marturisi maretia Numelui Sau, si atunci
cand toti ceilalti il vor respinge. Chiar cand ma
prabusisem la pamant, dragostea Lui pentru mine a
ramas Fierbinte. As putea intrista Duhul Lui bland si
sa-L lac un complice al pacatului meu, folosind
dragostea
Lui ca un combustibil pentru pacat'/" 4. Fereste-
te de pacatul mandriei Acesta afecteaza cel mai
profund neprihanirea oamenilor deoarece ei sunt
cei mai inconsecventi cu acesta: „Pazeste de
asemenea pc robul Tau de mandrie, ca sa nu
stapaneasca ea peste mine! Atunci voi Fi fara
prihana" (Ps. 19.13). Singura exceptie a marturiei
generale pe care Dumnezeu o dadea despre
neprihanirea lui David consta in pacatul mandriei:
„Caci David facuse ce este placui inaintea Domnului
si nu se abatuse de la nici una din poruncile Lui in
tot timpul vietii lui, afara de intamplarea cu Urie,
hetitul" (I imp. 15.5). Celelalte pacate pe care le
comisese David n-au fost puse la socoteala
deoarece ele nu lasasera o urma atat de adanca
asupra neprihanirii sale cum facuse acel singur
pacat. Dupa cum pacatul mandriei este incompatibil
cu neprihanirea, tot asa neprihanirea obisnuita nu
se potriveste cu mandria obisnuita. Daca o singura
inghititura din aceasta otrava afecteaza in mod
serios duhul unei persoane placute, cat de mortala
trebuie sa fie neprihanirii in intregime, daca
crestinul bea din ea in fiecare zi? Dupa cum „Daniel
a hotarat in inima lui sa nu se spurce cu bucatele de
la masa impa 138 ratului (Dan. 1.8), tot astfel si noi
trebuie sa ne luam zilnic angajamentul de a nu ne
intina cu pacatul mandriei. Augustin marturisea:
„Pot gresi, dar fara sa Fiu considerai eretic, l'ot avea
multe caderi, dar prin harul lui Dumnezeu, ma
straduiesc sa nu liu un pacatos mandru". Daca nu
doresti sa devii un pacatos mandru, inceteaza sa fii
usuratic fata de pacatele ce par mai putin grave in
compara) ie cu altele. De exemplu, cand cugetul lui
David il mustra pentru ca taiase din haina lui Saul, el
s-a oprit de la ce-si propusese si s-a indepartat.
Inima duioasa a lui David ii reprosa ca taiase din
vesmantul regelui si astfel nu i-a ingaduit sa-i taie
capul si sa-i ia viata acestuia. Dar, cu alta ocazie,
cugetul lui David a fost prea intunecat pentru a-1
preveni de pericolul care il pandea, asa ca el a
poftit-o pe Batseba. Asemenea unui alpinist surprins
de o avalansa, el a fost zdrobit de pacate unul dupa
altul, pana cand, in final, a cazut in pacatul uciderii.
Cand raul este inghetat, un om se poate aventura sa
umble si sa alerge acolo unde nu ar fi indraznit sa-si
puna piciorul daca gheata ar fi fost topita sau
crapata. Si cand inima unui om evlavios este atat de
impietrita incat poate persista intr-o nelegiuire,
oricat de neinsemnata i ii parea, iar cugetul lui nu
este zdrobit, cine stie cat de mult se va eu funda el
in pacat? -5. Fii mai presus de dragostea si frica
lumii Sinceritatea unui crestin nu este eclipsata
decat de interventia a ceea 06 este pamantesc intre
sufletul sau si Dumnezeu, (a) Fii mai presus de
dragostea pentru lume Aceasta constituie o
radacina bine infipta pe care poate creste latamicia.
Daca inima ta se ataseaza de vreun lucru din lume
si-I doresti ni.ii presus de toate, te vei epuiza
cautandu-l si vei fi gata sa primesti primul sfat pe
care Satan ti lar oferi pentru a obtine ceea ce-ti
doresti mai mult. Vanatorii nu se tem de pericolele
care se pot ivi - garduri, prapastii, mlastini - daca au
sanse sa prinda vanatul. Lste un mister cum un om
neprihanit, care a primit pretioasa ungere a lui
Cristos peste inima sa, mai poate tanji dupa lume.
Se pare ca parfumul dulce care provine din acele
straturi cu mirodenii - promisiunile lui Dumnezeu -
ar pangari dorinta crestinului in alegerea dupa
lucrurile pamantesti. Suflarea lui Cristos peste ei ar
trebui sa umple simturile sfintilor in asa masura
incat satisfactiile pamantesti sa nu-i mai
multumeasca. Acest lucru este valabil atata vreme
cat simturile duhovnicesti ale i' linului functioneaza,
dar dupa cum raceala impiedica nasul sa-si
indeplineasca rolul, tot astfel neglijenta crestinului
obstructioneaza 303 indurarile divine care se
indreapta spre el. Si cand cel neprihanit nu se poate
bucura de savoarea divina a lui Cristos, Diavolul
castiga teren si de indata ii ofera atractii lumesti.
Curand, firea culege lucrul ravnit si il urmareste pe
crestin pana cand acesta sfarseste in durere si
rusine, (b) Fii mai presus de frica lumii Frica de
oameni este o cursa. Pentru a se salva, un las se va
strecura in orice ascunzatoare, oricat ar fi ea de
murdara.
Si cand cei mai sfinti oameni sunt ispititi, ei se
aseamana cu toti ceilalti. Cand reputatia lui Petru
parea sa fie in pericol, el „nu umblase drept dupa
adevarul Evangheliei" (Ga). 2.14). in schimb, el
facuse un pas inainte si inca unul inapoi - uneori
dorea sa stea la masa cu Neamurile, dar alteori nu.
De ce? Pentru ca se temea „dc cei taiati imprejur"
(Gal. 2.12). 6. Tineti inima intr-o stricta auto-
disciplina Un om cc calareste pe un cal care se
impiedica trebuie sa ia aminte la drum si sa-si tina
mana pe capastru. Asa este inima noastra, crestine.
Se poate impiedica pe cel mai neted drum, cand nu
se zareste nici un obstacol. Dc aceea, tine bine
haturile: „Pazeste-ti inima mai mult decat orice, caci
din ca ies izvoarele vietii" (Pv. 4.23). Cerceteaza-ti
inima in fiecare zi, asa ca ca sa poata marturisi
despre ea insasi. Stapanul isi incurajeaza in mod
indirect slujitorul sa fure daca nu-i cere socoteala de
banii din buzunarul sau. Anumitor oameni din
vremea marelui preot Iehoiada li s-au incredintat
banii pentru repararea Templului si nu li s-a cerut sa
dea socoteala pentru ca se stia ca „lucrau cinstit" (II
imp. 12.15). Dar nu este cel mai indicat sa procedezi
in acest mod. Ci, mai degraba, da socoteala de
inima ta lui Dumnezeu si cugetului tau in fiecare zi,
astfel ca ispitele lui Satan sa nu delapideze
investitiile lui Dumnezeu in tine. Dumnezeu ti-a
incredintat multe daruri pentru a-ti repara templul
spiritual - sanatate, libertate, zile de odihna si
adorare, randuieli, par-tasie - lucrarea harului in
tine. Cauta sa afli cum o folosesti pe fiecare si vei
vedea inaintand imparatia lui Dumnezeu. Este cel
mai bine sa procedezi astfel in fiecare zi, deoarece -
si nu gresesc - mai devreme sau mai tarziu
Dumnezeu va cere socoteala inimii tale.
MANGAIERE PENTRU CRESTINUL SINCER CARE SE
INDOIESTE Tu poti fi cu adevarat sincer, dar indoiala
sa te determine sa fii altfel. Pentru tine am cateva
cuvinte de mangaiere si cred ca Dumnezeu isi va
revarsa binecuvantarea peste fiecare din ele. 304 1.
Nu conchide ca esti un fatarnic daca nu poti vedea
acum dovada sinceritatii tale Patriarhii purtau banii
legati in pungile lor si calatoreau tot drumul pana la
han, fara sa stie ce contineau, pana cand nu le
deschideau. in multe suflete exista ascunsa o
comoara a sinceritatii, dar inca nu a sosit momentul
ca ei sa dezlege sacul si sa-si cunoasca adevaratele
bogatii. Mii dc sfinti, ale caror calatorii au fost
marcate de teama daca harul lui Dumnezeu era sau
nu in ei, au trecut marea si au debarcat in siguranta
in ceruri. Credinta nezdruncinata il asa/a pe
credincios in corabie cu ( ristos si inchide usa; dar
aceasta nu inseamna neaparat ca va fi scutit dc raul
de mare. Lucrarea lui Cristos este aceea care se
arata intr-un asa mod incat s-o pulcm vedea si
poseda, pe cand realitatea harului nostru nu se
poate arata pe sine insusi. Dumnezeu a pus pe langa
Duhul Sfant si adevarul Ilarului pentru a conduce in
lumina sufletul si pentru a arata adevarul copiilor
Sai. El este marele mesager care poate „sa arate
omului neprihanirca Iui" (Iov 33.23). in vreme ce
ochiul omenesc, aflat in intuneric, este orb fata de
adevar, ochiul divin, care locuieste in lumina, poate
starni interesul pentru adevar si acolo unde nu
exista preocupare pentru adevar. Astfel i i omul
poate vana cu pasiune un serviciu religios dupa altul
pentru a obtine sinceritatea care deja ii apartine,
dupa cum ar proceda cineva ■ are isi cauta cu
frenezie palaria in toata casa, in vreme ce aceasta
se alia tot timpul pc capul lui. Retine acest adevar
de netagaduit: „Pol li neprihanit, chiar daca eu nu
vad asta in mod clar". Desi nu-ti va oferi o totala
mangaiere, aceasta poate reprezenta un suport
pana vei obtine siguranta. Si chiar daca nu va
transforma indoiala intr-o incredere deplina, o va
sustine, pana cand mesterul ziditor - Duhul Sfant -
va veni. Si cu un singur cuvant duios te va ajuta sa te
sprijini pe fagaduinta, adevarata temelie a
mangaierii depline. Te rog, nu te purta cu tine mai
aspru decat tc-ai purta cu prietenul - sau chiar cu
vrajmasul tau. Presupune ca cineva pc care nu-I
indragesti prea mult zace in casa ta, atat de bolnav
incat intrebandu-1 daca mai este in viata, nu ti-ar
putea raspunde, datorita simturilor si vorbirii lui
greoaie, i tare l-ai pune intr-un cosciug si ai incepe
sa-i sapi mormantul, doar pentru faptul ca nu a
putut sa-ti confirme ca inca mai traieste? Cu
siguranta ca nu! Cat dc irational este ca Satan
sa te impinga spre prapastia disperarii, si
aceasta deoarece harul nu este suficient dc puternic
pentru a-ti sustine cauza chiar acum! I0 - Crestinul
in Armatura 140 2. intelege ca Satan doreste sa
puna indoiala si teama in inima ta Atunci cand
observa ca nu poti fi lingusit cu sperante false,
Diavolul se amuza sa te tulbure cu temeri false. A
fost un timp cand traiai in pacat si te considerai mai
bun decat erai; iar acum cand in duhul tau posezi
ceva din comorile sfinte ale lui Cristos, Satan te-
nspaimanta cu iluzii inspirandu-ti teama. Daca el nu
te numeste fatarnic, atunci iti pune la indoiala
sinceritatea inimii tale. Merita sa faci efortul pentru
a descoperi cine ciocane, si sa vezi daca nu este
acelasi vechi acuzator, desi acum bate la o alta usa.
Diavolul are mai multe ispite decat costumele
posedate de catre un actor care apare pe scena. Si
una din preferatele lui deghizari este duhul de
minciuna, pentru a putea stapani inima ta gingasa
cu cele mai rele vesti pe care le poate nascoci: ca
nu-L iubesti cu adevarat pe Isus Cristos si ca,
afirmand ca-L iubesti, de fapt te inseli singur. Astfel,
precum o desfranata obraznica, ce isi abandoneaza
copilul la usa omului cinstit, acest duh ticalos comite
imprudenta de a-1 acuza pe un om nevinovat de
fapte reprobabile. Dar stie ca o parte din aceasta
invinovatire va patrunde in duhul crestinului si
atunci forteaza usa pentru a lasa libera intrarea unei
noi ispite. Si aceasta adevaratul tel al comportarii
Diavolului - pentru a-1 speria pe cel neprihanit si a-i
desprinde rotile carului sau care obisnuiau sa-l
aduca in prezenta lui Dumnezeu si a poruncilor Sale,
caci omul neprihanit banuieste ca este mai bine sa
stea departe de poporul lui Dumnezeu, decat sa i se
asocieze cu o inima falsa. Oare sarpele, care a
convins-o pe Eva sa intinda mana si sa ia din fructul
oprit, avea o piele mai neteda sau o vorbire mai
curgatoare decat acum cand te ispiteste sa nu atingi
sau sa nu gusti din fructul pe care Dumnezeu iti
porunceste sa-l iei din mana Sa? Si totusi, crestine,
tu ai motiv sa-L slavesti pe Dumnezeu cand permite
Vrajmasului sa-si intinda gandurile rele atat de
departe si apoi te lasa sa intelegi aceasta strategie a
analizei sinceritatii tale. Oare acum nu poti vedea
cine a fost cel dintai care a strigat „fatarnicie" in
gandurile tale? Satan nu poate sta nepasator
vazandu-te cum cresti atat de repede pe plan
duhovnicesc, asa ca pune acest obstacol in calea
sinceritatii tale ce te indreapta spre cer. Atinteste-ti
privirile la Capetenia si Desavarsirea credintei tale si
depaseste toate obstacolele Diavolului. Se poate ca
tu sa nu musti din alte pacate cu care Satan
obisnuieste sa momeasca, de aceea el incearca sa-ti
tulbure mintea inspirandu-ti gandul ca ai devenit un
fatarnic. in aceasva consta uifimul lui efort inainte
de a fi nevoit sa te paraseasca. Crezi ca te-ar fi
necajit atat, daca inima 306 ta ar fi fost cu adevarat
inselatoare? El niciodata nu ar trimite trupe intr-un
teritoriu daca acolo n-ar exista vreun dusman care
sa-l ofenseze. Rugaciunile false nu-1 deranjeaza mai
mult decat lipsa de rugaciune. Si nici nu este
suficient de amabil sa le vorbeasca fatarnicilor
despre lipsa lor de sinceritate. Dimpotriva, acesta
este lantul pe care il strange in jurul lor; si are mare
grija sa-l ascunda de ei, ca nu cumva zanganitul
acestuia sa le trezeasca cugetele si astfel ei sa caute
o cale de eliberare. Asadar, ia mangaierea pana ce
cugetul nu aduce o dovada scripturistica asupra
fatarniciei tale, inlatura marturia Diavolului ca pe o
minciuna. El nu va fi unul din acuzatori atunci cand
vei da socoteala pentru viata ta - si nici marturia lui
nu va folosi la nimic in ziua aceea. De ce i-ai permite
acum acestui defaimator sa te necajeasca? 3. Cauta
dovezi ale sinceritatii tale Aceasta este „piatra alba"
cu „numele nou" scris pe ea, „pe care nu-1 stie
nimeni decat acela care-1 primeste" (Ap. 2.17).
Aceasta piatra alba stralucea in cugetul lui Pavel mai
minunat decat toate nestematele de pe pieptarul lui
Aaron: „Lauda noastra este marturia pc care ne-o
da cugetul nostru ca ne-am purtat in lume... cu o
slin tenie si curatie de inima date de Dumnezeu... "
(II Cor. 1.12). -Si nici Iov nu era lipsit de aceasta
dovada cand apela la gandurile inalte ale lui
Dumnezeu, in timp ce El, cu mana Sa
puternica, cerceta fiecare coltisor al inimii lui:
„stii bine ca nu sunt vinovat" (Iov 10.7). Iii nu
spunea ca este Iara pacat - aceasta o intalnim de
multe ori - ci stia ca nu era un fatarnic impietrit.
Domnul i-a daruit o posibilitate de a se cerceta si l-a
supus incercarii pentru a-i astupa gura lui Satan si
spre a-1 face de rusine pentru ca adusese o
invinuire atat de grava impotriva unuia dintre alesii
lui Dumnezeu. Este adevarat, Pavel si Iov au fost
sfinti de inalta clasa; dar si cel mai slab crestin din
familia Iui Dumnezeu poate avea aceeasi marturie
pe care ei au avut-o: „Cine crede in Fiul lui
Dumnezeu arc marturisirea aceasta in el" (I Ioan
5.10). Cristos si Duhul Sfant locuiesc in inima ta in
aceeasi masura ca in inima oricarui sfant de pe
pamant. De asemenea, pentru a fi spalat tu posezi
acelasi sange al lui Isus si aceeasi apa a Cuvantului.
Acestea vor depune marturie pentru Iov si Pavel.
Dar pentru a depune marturie, martorii citati la
Tribunalul ceresc trebuie sa astepte pana cand vor fi
chemati de Judecatorul Suprem. Si poti li convins ca
Dumnezeu va chema la timpul potrivit martorii
potriviti. Dar acum sa analizam trei modalitati de a
descoperi o inima sincera: 141 (a) Urmareste o
masura mai mare de har Cu cat un copil se dezvolta
mai mult, cu atat se evidentiaza culoarea fetei lui.
La fel se intainpla si cu harul. Pot exista anumite
cute pe fata unui nou-nascut. Cu toate acestea, ele
ascund numai pentru o vreme frumusetea fetei,
apoi vor disparea. Astfel, gandirea duhovniceasca a
celui neprihanit se maturizeaza in conformitate cu
intregul organism al harului, un proces complex,
care-1 face capabil sa reflecteze asupra actiunilor
sale si sa analizeze motivele care-1 determina pe
Satan sa-i judece sinceritatea. Daca nu doresti sa
supraveghezi zilnic intregul spectru oscilant al
sinceritatii sau ipocriziei, nu ramane pe plan
duhovnicesc la stadiul de copil, ci cauta sa devii un
om matur in Cristos. Atunci vei putea depasi
multele tale temeri si cu aceeasi lumina prin care
observi cresterea harului, vei putea vedea totodata
si realitatea prezentei sale. in zori, este greu sa
cunosti daca straluceste lumina zilei sau cea a
noptii, si totusi observand cum se raspandeste si
creste lumina, iti dai seama ca se face ziua. Bratele
unui copil dintr-o pictura nu devin mai puternice
daca stau acolo luni sau ani. Oare dragostea,
speranta, smerenia si suferinta evlavioasa cresc din
ce in ce mai mult si tu te mai intrebi daca posezi
adevaratul har sau nu? Faptul ca nu-ti poti
recunoaste harul devine la fel de uimitor ca si acela
ca iudeii nu stiau cine era Isus, cand l-a vindecat pe
un orb. (b) imbratiseaza orice chemare din partea
Iui Dumnezeu Sunt anumite perioade din viata unui
om cand Dumnezeu ii ofera prilejul de a-si cunoaste
inima mai bine decat ar face-o in tot restul vietii.
Aceasta oportunitate apare cand Dumnezeu ne cere
sa ne lepadam de noi insine de dragul Lui. Daca
suntem gata sa ascultam, vom cunoaste mai multe
despre inima noastra, deoarece in lepadarea de sine
harul este insotit de slava precum soarele
stralucitor intr-o zi senina. Tot astfel, Dumnezeu
doreste sa demonstreze evidenta harului Sau in cel
neprihanit care este gata sa umble in acest har
oriunde si oricand. Unui slujitor care este gata sa
asculte, stapanul ii porunceste cu mai multa
blandete, indiferent cat de grea a fost porunca:
„Bine ai facut, rob bun si credincios" (Mt. 25.21).
Chemarea lui Dumnezeu la lepadare de sine ar
putea insemna renuntarea la afaceri, hobby-uri,
case sau pamant - sau la toate acestea si chiar mai
mult: prieteni, relatii, familie, etc. Deci, prietene, sa
nu regreti prezenta Providentei la usa ta. Daca ai
putea vedea tot drumul scopul lui Dumnezeu,
atunci tu L-ai pofti inauntru asa cum Avraam le-a
urat bun-venit celor trei ingeri cu care a pranzit
voios in cortul sau. 308 Dumnezeu te-a chemat la
lepadare de sine, pentru a-ti permite sa vezi
sinceritatea ta si pentru a te introduce in harul Sau
pe care ai cautat sa-1 vezi in tine de atata timp.
Aceasta Providenta iti ofera un car - asemanator
celui trimis de Iosif batranului Iacov - pentru a te
conduce sa vezi harul cel viu dupa care ai tanjit atat
dc mult. Te emotioneaza gandul de a obtine aceasta
asigurare, fara a considera modul in care Dumnezeu
iti va spune sa lupti pe cale? Ca un exemplu, cand
Tatal i-a poruncit lui Avraam sa-si sacrifice fiul, si
pentru a asculta el a facut pasi durerosi, dar
hotarati. Si Dumnezeu nu va ingadui ca aceasta
lepadare de sine sa fie lipsita de onoare: „sa nu pui
mana pe baiat,... caci stiu acum ca te temi de
Dumnezeu, intrucat n-ai crutat pe fiul tau, pe
singurul tau fiu, pentru Mine" (Gen. 22.12). Cu
siguranta. Dumnezeu cunostea toate acestea
dinainte, dar a vorbit astfel ca Avraam sa poata
auzi de sinceritatea sa direct din gura lui
Dumnezeu. Poate ca Dumnezeu te cheama sa
renunti la educatia, ambitiile sau chiar la prietenii pc
care ii apreciezi mai mult, pentru a sustine un
adevar sau o practica si sa procedezi astfel pentru
simplul fapt ca asa iti spune Cuvantul. Daca poti
face astfel fara sa fii cuprins de mandrie - desi ar fi
opusul oricarei aprobari a naturii umane - acesta va
fi un act de o adanca lepadare de sine. S-ar putea sa
ti se ceara sa parasesti orice lucru familiar si pe
oricine si sa mergi singur pe cale; s-ar putea sa afli
ce inseamna sa iubesti atat de mult pacea incat
pentru a o obtine nu trebuie sa dai altceva decat
pacatul. Daca ascultarea ta te conduce intr-o astfel
de lepadare dc sine, atunci tu vei avea un motiv in
plus sa astepti dovada sinceritatii tale din partea lui
Dumnezeu. Totodata, Dumnezeu s-ar putea sa
doreasca sa renunti la mania si razbunarea ta; dar El
ar putea folosi o cale neobisnuita pentru a-ti testa
cu severitate mandria. De exemplu, daca Dumnezeu
l-ar prinde pe vrajmasul tau si l-ar da in mainile tale,
atunci primul tau impuls s-ar putea manifesta in a-i
invita pe cei neprihaniti, ca si pe cei pacatosi, si a le
arata ce se intampla cand Dumnezeu hotaraste ca
judecata Sa sa cada asupra celui ce o merita: fara
indoiala, acesta este momentul critic cand ispita
sustine increderea ta, soptindu-ti: - si uzand de
Numele lui Dumnezeu - „Iata ziua in care Domnul iti
zice: «Dau pe vrajmasul tau in mainile tale; fa-i ce-fi
va placea»" (I Sam. 24.4). Acum, daca te
impotrivesti acestei ispite si rasplatesti cu bine raul
cc ti l-a facut dusmanul tau, atunci tu te vei elibera
de mandrie, si vei da la iveala un biruitor smerit. Tu
vei consacra memoria acestei victorii pentru slava
Numelui lui Dumnezeu, si nu pentru slava proprie.
David 142 nu a pastrat sabia lui Goliat in casa lui ca
un trofeu pentru ceea ce facuse, ci a pus-o in Cortul
lui Dumnezeu, „in dosul efodului", ca o aducere
aminte a ceea ce facuse Dumnezeu prin mana lui (I
Sam. 21.9). Daca vei putea sa-ti stapanesti smerit
aceasta lepadare de sine vei fi un student absolvent
al harului lui Dumnezeu desi mereu un student - cu
o inalta distinctie. Faima lui David a avut un rasunet
mai clar datorita victoriei obtinute in pestera
intunecata decat datorita triumfului asupra
vrajmasilor pe campul de batalie. in urma luptelor
sangeroase el a castigat „un nume mare ca numele
celor mari de pe pamant"; dar prin lepadarea de
sine, atunci cand a crutat viata lui Saul, a castigat un
loc de cinste pe paginile Scripturii (II Sam. 7.9).
Datorita lepadarii de sine, David a fost decorat de
Dumnezeu intr-un mod mai dramatic decat orice alt
erou - chiar prin cuvintele vrajmasului sau. Saul nu a
putut tine ascuns adevarul lui Dumnezeu, ci si-a
marturisit rusinea lui si a recunoscut sfintenia lui
David: „Tu esti mai bun decat mine; caci tu mi-ai
facut bine, iar eu ti-am facut rau" (I Sam. 24.17). (c)
Persevereaza in asteptarea poruncilor lui Dumnezeu
Chiar si atunci cand te indrepti spre Dumnezeu fara
putinta de a-ti vedea sinceritatea, Duhul lui
Dumnezeu trebuie sa te protejeze sau, ca Agar, vei
sta langa izvor fara sa-L observi. Poti cauta peste tot
fara a descoperi unde se afla comoara. Numai prin
Duhul lui Dumnezeu putem „cunoaste lucrurile pe
care ni le-a dat Dumnezeu prin harul Sau" ([ Cor.
2.12). El lucreaza in poruncile lui Dumnezeu,
precum un guvernator in biroul lui; si daca dorim ca
din nou realitatea harului - dovada cerului - sa fie
pecetluita in cugetul nostru, trebuie sa ne
indreptam spre El. Mergi la Duhul lui Dumnezeu si
asteapta. Numai faptul ca te afli la usa potrivita este
de ajuns pentru a te mangaia. Chiar daca bati de
multa vreme si nu auzi pe nimeni venind, nu trebuie
sa te simti rusinat. Slujitorii lui Eglon asteptau un
om mort (Jud. 3.25), dar tu esti in asteptarea unui
Dumnezeu viu, care aude din cer orice bataie de pe
pamant. El este un Dumnezeu iubitor care aude
rugaciunile tale si vede lacrimile tale. Si chiar daca
se arata a fi un strain, dupa cum losif a procedat cu
fratii sai, mila Lui este atat de mare, incat iti va
cadea curand pe grumaz si-si va deschide inima,
instiintandu-te, acceptandu-te si revarsandu-Si din
nou harul peste tine. Asadar, ridica-ti fruntea - dar
aininteste-ti ca nu poti fixa vremea Dumnezeului
atotputernic. Soarele rasare la vremea lui, fara sa
tina cont de timpul pe care tu i l-ai fixat. Uneori,
Dumnezeu iti vorbeste printr-o 142 porunca, iar
lumina Sa divina radiaza launtrul fiintei tale. Dar
oare n-ai petrecut nopti certandu-te cu Dumnezeu
si
intreband de ce El nu-ti satisface sufletul? Cand
cineva aduce o lumanare intr-o camera
intunecoasa, privim in jur si cautam lucrul pe care l-
am pierdut si, curand, vom gasi ce cautam prin
intuneric de atata timp. intr-un moment de
revelatie din partea lui Dumnezeu, putem acumula
pe plan spiritual mult mai mult decat in zile sau
chiar saptamani de tacere din partea Sa. Urmareste
cu atentie momentul cand Dumnezeu Se indreapta
spre line; considera timpul respectiv ca un
privilegiu. Dar nu te nelinisti nici cand Dumnezeu
gaseste cu cale sa ascunda comoara de privirea ta.
El stie ca sinceritatea ta este reala, chiar daca tu
poti vedea sau nu acest lucru. Spune si tu ca David:
„Cand imi este mahnit duhul in mine, Tu imi cunosti
cararea" (Ps. 142.3). in mod suveran, Dumnezeu va
actiona pentru binele tau - nu in conformitate cu
falsa autocritica - ci dupa marturia pe care ochiul
Sau atotvazator o da despre harul care este in tine.
SINCERITATEA FORTIFICA DUHUL CRESTINULUI Am
putut observa de ce sinceritatea se compara cu
cingatoarea sau cureaua unul soldat. Acum vom
analiza o alta intrebuintare a acestei cingatori,
aceea de a-i intari coapsele si de a-i strange armura
celui ce a poarta. in Scriptura, incingerea reprezinta
tarie: „Tu ma incingi cu putere pentru lupta" (Ps.
18.39). El „slabeste puterea celui tare" (Iov 12.21);
versiunea ebraica a acestui pasaj este: .Jil dezleaga
hraul celor tari". Harul este cel care statorniceste si
intareste crestinul in intreaga sa umblare;
dimpotriva, fatarnicia slabeste si dezechilibreaza
inima: „un om nehotarat este nestatornic in toate
caile sale" (Iac. 1.8). Un suflet poseda din puritatea
si incoruptibilitatea divina tot atat cat poseda si din
sinceritate. „Harul sa fie cu toti cei ce iubesc pe
Domnul nostru Isus Cristos in curatie" (Ef. 6.24).
Astfel, puterea oricarui har consta in masura lui de
sinceritate. Dar nu numai ca sinceritatea acopera
toate slabiciunile, ci, totodata, intareste sufletul
pentru lupta crestina. „Neprihanirea oamenilor
cinstiti ii carmuieste fara teama, dar vicleniile celor
stricati le aduc pieirea" (Pv. 11.3). in ciuda tuturor
strategiilor sale intelepte de a se salva, fatarnicul
poate aluneca in propria nestatornicie; dar crestinul
se mentine deasupra tuturor pericolelor datorita
sinceritatii. 311 1. Puterea pastratoare a sinceritatii
Despre fatarnicia Israelului se spune: „un neam care
n-avea o inima tare"; ei aveau „un duh care nu era
credincios iui Dumnezeu" (Ps. 78.8). Pietrele care nu
sunt asezate corect la temelie nu pot rezista mult
timp. In acelasi psalm, putem observa si mai mult
amaraciunea acestui fruct din ramurile fatarniciei: ei
„s-au departat si au fost necredinciosi... s-au abatut
Ia o parte, ca un arc inselator" (v. 57). inainte de a
intinde un arc defect, nu poti vedea nimic rau in
acesta, dar cand indrepti sageata spre capat, se
frange in bucati. Tot astfel se intampla si cu o inima
inselatoare care se tulbura. Oricum, sinceritatea
pastreaza sufletul curat in fata ispitei. „Cine umbla
fara prihana, umbla fara teama" (Pv. 10.9) cu alte
cuvinte, picioarele lui sunt ferme si strabat in
siguranta cele mai aspre locuri; „dar cine isi
intineaza calea''mai curand sau mai tarziu se va
impiedica si va cadea, chiar daca isi alege cea mai
neteda si catifelata pajiste. Noi cunoastem deja ca
sinceritatea il intareste si il fereste pe crestin de
puterea ispitei. Prin urmare, haideti sa urmarim
cateva din caile pe care fatarnicia conduce sufletul
in ispita. (a) Fatarnicia sc ascunde in multime
Fatarnicul isi potriveste ceasul dupa orologiul
public, nu dupa soare - adica dupa Cuvantul
Domnului. El face la fel ca toata lumea; vocea
poporului este vocea dumnezeului sau. Astfel,
rareori poti vedea un fatarnic inotand impotriva
curentului coruptiei. Lucrurile usoare sunt purtate
de suvoaie, iar duhurile slabe de multime. Dar
crestinul sincer reprezinta o substanta grea si mai
degraba ar cadea decat sa se supuna multimii si sa
navigheze impreuna cu ea pe raul pacatului.,
Deoarece fatarnicul nu are o calauza interioara, el
este dus de curent precum un peste mort. Dar
sinceritatea este principiul vietii divine si
directioneaza sufletul pc un drum diferit de cel al
multimii si cu toata impotrivirea ce o asteapta.
Iosua a dat glas inimii sale chiar si atunci cand 10
din cele 12 iscoade au vorbit potrivit dorintei
poporului. Iar in gura lui Mica nu s-au gasit cuvintele
profetilor mincinosi care prooroceau potrivit
mandriei lui Ahab. El a preferat sa para
ridicol, ramanand singur, decat sa se puna de
acord cu „patru sute de oameni" (I imp. 22.6-8). (b)
Fatarnicia mituieste pacatul in afara de Cristos
nimeni - nici chiar cei in care adevarul isi are
locuinta - nu a putut respinge cea mai mare oferta a
Diavolului: „toate lucruri/e ti le voi da" (Ml. 4.9).
Ajungand in culmea marturisirii sale 144 religioase,
un fatarnic va profita de aceasta ocazie, chiar daca
ea consta in tranzactia cu pacatul, tradarea
sufletului sau si a lui Dumnezeu. Deosebirea dintre
un fatarnic si cineva care se leapada de credinta nu
este mai mare decat cea dintre un mar verde si unul
copt: asteapta un timp si-1 vei vedea cazand la
pamant. Ca un exemplu, Iuda a fost primul fatarnic
ascuns, dar foarte curand el a putut fi vazut de toti
ca un tradator al lui Cristos. Pe masura ce vremea se
incalzeste, fructele se coc; astfel, unii fatarnici pot
inainta mai mult decat altii, inainte de a fi
descoperiti, deoarece ispitele lor nu sunt atat de
penetrante incat sa le demaste coruptia. Fructele se
coc mai mult in saptamana cand soarele si steaua
polara sunt dispuse pe aceeasi linie decat in toata
luna anterioara. Iar cand fatarnicul vede o poarta
deschisa pe unde ar putea intra si capata permisul
firesc, atunci pofta lui si ocazia ivita ii determina
ziua caderii. Carligul a fost aruncat si nu mai poate
evita muscarea acestuia. Dar in momentul ispitei,
sufletul este pazit dc catre sinceritate. David il ruga
pe Dumnezeu sa nu-i ia „sufletul impreuna cu
pacatosii", a caror „dreapta este plina de mita" (Ps.
26.9, 10). „Dar cat despre mine" isi propunea el,
„voi umbla in neprihanirea mea" (v. 11). Astfel, un
suflet care umbla in neprihanire nu va lua mita nici
de la oameni, nici de la pacat. Picioarele lui David
erau infipte in „locul neted" al neprihanirii. (c)
Fatarnicul se supune ispitei cand poate pacatui fara
a fi observat de oameni Haideti sa analizam doua
aspecte ale acestui adevar: (i) Fatarnicia
imbratiseaza pofta in unghere ascunse. Observa
modul dc comportare al fatarnicului cand' crede ca
este la adapost de privirile oamenilor. Anania si
Safira incercau sa traga o perdea de zel intre
latarnicia lor si privirile oamenilor, prin punerea la
picioarele apostolilor a unei sume de bani. Ei
pastreaza restul fara a se gandi la ochiul lui I )
umnezeu si se infatiseaza inaintea lui Petru ca si
cum ar fi fost adevarati sfinti. Dar aceste doua
madulare ale Bisericii nu au rezistat multa vreme.
Fatarnicii tin cont mai mult de salvarea aparentelor
in lumea aceasta decat de salvarea sufletelor lor in
lumea de dincolo. Si daca reputatia lor estf
asigurata pentru o vreme, ei refuza sa se gandeasca
la eternitate. Pentru a (ace aceasta, ei ar trebui sa
se recunoasca atei si necredinciosi demni dc iad.
Astfel ca ei se abtin cu grija de la orice decizie,
neindraznind sa dea glas cugetului lor. 313
Sinceritatea pazeste sufletul de astfel de imaginatii
desarte. Stapanul lui Iosif lipsea, dar Dumnezeul lui
era prezent. „Cum as putea sa fac eu un rau atat de
mare si sa pacatuiesc impotriva lui Dumnezeu?"
(Gen. 39.9). Nu impotriva stapanului, ci impotriva lui
Dumnezeu! Sinceritatea ii face pe oameni
credinciosi unii altora de dragul lui Dumnezeu. (ii)
Unii fatarnici pot scapa de judecata omeneasca.
Laban era un om insemnat in tara lui si l-a inselat pe
Iacov intr-un mod sinistru, deoarece tanarul era un
strain sarac ce nu avea puterea de a contesta
siretlicurile acestuia. Chiar si Nero, care a ajuns sa
joace rolul unui diavol, a fost la inceput speranta
Romei: un „conducator intelept si drept". Daca vrei
sa fixezi cadrul puterii si maririi fatarniciei, acesta nu
va arata prea intins inainte ca fatarnicia sa fie
demascata. Roboam s-a razvratit impotriva lui
Dumnezeu cand „si-a intarit domnia si a capatai
putere", parasind „Legea Domnului" (II Cor. 12.1). El
si-a ascuns intentiile pana ce si-a consolidat domnia.
Dar de indata ce a obtinut putere si incredere, s-a
indepartat de Dumnezeu. El se asemana cu un
capitan pervers ce-sj aproviziona mai intai turnul cu
materiale si munitie si apoi se declara tradator -
numai dupa ce credea ca si-a pus la adapost
tradarea. Dar tocmai aici sinceritatea il deosebeste
pe crestin. in ceea ce-i priveste, fratii lui Iosif au
facut un act mai urat decat daca i-ar fi luat viata: l-
au vandut ca sclav in mod barbar intr-o tara straina.
Datorita providentei lui Dumnezeu, acesti oameni
au cazut mai tarziu in mainile lui Iosif, cand acesta
se afla in Egipt, in culmea puterii sale. Apoi, cand
Iosif ar fi putut sa-i pedepseasca pentru modul in
care
se purtasera cu el, fara teama din partea
autoritatilor, sinceritatea l-a inaltat mai presus de
gandurile de razbunare. El a rasplatit cruzimea lor
prin lacrimile sale, nu cu sangele lor; si in vreme ce
odinioara singura lor bucurie era sa scape de el,
acum ei plangeau de bucuria revederii cu el. Cand
vinovatia lor i-a determinat sa masoare intentiile lui
Iosif, din perspectiva inimii lor razbunatoare, el le-a
indepartat toata teama, exprimandu-si adanca
dragoste fata de ei. El n-a vrut sa intunece acea zi
de bucurie, nici macar cu exprimarea regretelor
pentru cruzimea purtarii lor. Oare ce l-a pastrat pe
el in acea ora de incercare? „Eu ma tem de
Dumnezeu" a fost raspunsul lui (Gen. 42.18). Este ca
si cum ar fi spus: ,JDesi acum sunteti ostatecii mei,
eu posed ceva ce-mi fereste mainile si inima ca sa
va fac rau - eu ma tem de Dumnezeu". Aceasta a
fost atunci pavaza lui Iosif - el se temea cu adevarat
de Dumnezeu. 145 2. Puterea innoitoare a
sinceritatii Sinceritatea nu ne garanteaza ca nu vom
cadea niciodata, .dar ne ajuta sa ne ridicam atunci
cand cadem. Oricum, fatarnicul zace acolo unde
cade pana la moarte. Astfel se spune despre el ca
„se prabuseste in nenorocire" (Pv. 24.16). Dupa cum
un drumet se poate impiedica, tot asa i se intampla
si omului sincer, dar el se ridica si isi continua
calatoria cu mai multa precautie si mai iute ca
inainte. Dar cel fatarnic se prabuseste precum un
om din varful unui catarg care este lipsit de orice
speranta in redresarea apelor involburate. Putem
observa acest principiu in viata lui Saul. Cand si-a
descoperit inima inselatoare, el a inceput sa se
rostogoleasca spre vale si nu s-a oprit, ci a mers din
pacat in pacat. in numai cativa ani, greutatea
pacatelor lui a crescut ingrijorator, fata de prima lui
abatere. Odata, el fusese atat de grabit sa-L
slujeasca pe Dumnezeu, incat nu a putut astepta
sosirea proorocului Samuel - dar mai tarziu s-a
indepartat atat de mult de la a-L cauta pe
Dumnezeu, incat a apelat la sfatul unei vrajitoare. Si
in ultimul act al tragediei sale sangeroase, printr-o
atitudine disperata, Saul si-a oferit viata Diavolului
prin sinucidere. Motivul pentru care pacatul lui Saul
i-a provocat moartea a fost acela ca inima sa nu a
fost niciodata predata lui Dumnezeu cu adevarat.
Cand Samuel i-a spus lui Saul: „Domnul Si-a ales un
om dupa inima Lui" (I Sam. 13.14), el exprima
tocmai acest adevar. Desigur, David insusi a cazut
intr-un pacat mai grav decat nelegiuirea lui Saul -
pentru care Dumnezeu il lepadase ca cel dintai
imparat - dar deosebirea consta in faptul ca in viata
lui David sinceritatea era „dreptatea pricinii" (Iov
19.28). Exista un dublu motiv al puterii innoitoare a
sinceritatii. Unul decurge din insasi natura
sinceritatii, celalalt din fagaduinta lui Dumnezeu
care ramane in sufletul crestinului sincer, (a) Natura
innoitoare a sinceritatii Sinceritatea reprezinta
pentru suflet ceea ce sufletul este pentru trup, o
scanteie a vietii divine aprinsa in inima omului de
Duhul lui Dumnezeu. Este samanta lui Dumnezeu
care ramane in cel sfant. O samanta firava pusa in
pamant va prinde viatii datorita influentei cerului
asupra ei iar primavara se va inalta proaspata si
verde, in ciuda frigului din timpul iernii. La fel, dupa
ispite si infrangeri, sinceritatea il inalta pe crestin
deasupra tuturor poverilor grele si a valurilor
murdare, atunci cand Dumnezeu isi indreapta
asupra lui razele harului Sau inviorator. Fatarnicul
este crestin doar in aparenta. El nu este o faptura
noua. O papusa se aseamana cu un om la exterior,
dar este miscata de sforile 315 si incheieturile fixate
de maestru. O marioneta nu are viata, astfel ca
atunci cand aceasta este roasa de timp sau distrusa
prin violenta, nu poate intreprinde nimic pentru a
se reinnoi, ci se desface in bucati, pana ce nu mai
ramane nimic din ea. Tot asa, juramantul
fatarnicului nu rezista deoarece nu are un adevar
vital care sa-l fereasca de distrugerea ce se abate
asupra lui. (b) Natura innoitoare a promisiunilor lui
Dumnezeu „Legea Domnului este desavarsita si
invioreaza sufletul' - sau il intareste (Ps. 19.7). Dar
crestinul sincer este singurul mostenitor de drept al
Cuvantului lui Dumnezeu, acel cuvant care aduce
sufletul din nou la viata. in grija Lui, Tatal a facut
multe promisiuni pentru a-Si asigura copiii de
ajutorul Sau in primejdii si ispite. „Cine umbla in
neprihanire gaseste mantuirea...". Si totusi
observati cat de adevarat este reversul: „...dar cine
umbla pe doua cai strambe cade intr-o groapa"
adica dintr-o data si iremediabil (Pv. 28.18).
„Dumnezeu
nu leapada pe omul fara prihana si nu ocroteste
pe cei rai" (Iov 8.20). Asadar, fatarnicul nu numai ca
este privat de fagaduinta ajutorului, dar totodata se
situeaza sub blestemul lui Dumnezeu. Cu toata
munca dificila depusa pentru a-si construi casa,
fatarnicul asteapta rodul muncii sale, doar pentru a
descoperi ca „nu va rezista". El incearca cu toata
puterea s-o puna la loc, dar ,jiu va tine" (Iov 8.15).
„Mai mult face putinul celui neprihanit, decat
belsugul multor rai" (Ps. 37.16). Iar Dumnezeu
infatiseaza tuturor motivul, pentru a-1 intelege:
„Caci bratele celui rau vor fi zdrobite, dar Domnul
spri-jineste pe cei neprihaniti" (v. 17). Putin har
adevarat si multa coruptie intalnite la crestinul
sincer fac mai mult decat bogatiile fatarnicului -
toata credinta, zelul si juramantul cu care se lauda.
Cand duhul lui incepe sa dea inapoi, omul are
binecuvantarea fagaduintei pentru a-1 intari; dar
blestemul lui Dumnezeu va distruge pe cel fatarnic
in toata splendoarea si gloria lui. Osanda lui nu
poate decat sa creasca: „din rau in mai rau" (II Tim.
3.13). Poruncile care lucreaza efectiv la vindecarea
omului sincer, prin binecuvantarea promisiunilor lui
Dumnezeu, il vor ruina si blestema pe fatarnic.
Cuvantul care lumineaza vederea unuia intuneca
privirea celuilalt, ca in cazul iudeilor fatarnici.
Cuvantul a fost trimis pentru a-i orbi. El moaie si
frange un suflet sincer, ca in cazul lui Iosia; dar o
inima inselatoare este impietrita de adevar. inainte
de predica, fatarnicii folosesc un limbaj foarte
spiritual: „ Vom face tot ce va spune Dumnezeu".
Dar cand predica s-a terminat, ei se situeaza mai
departe ca oricand de ascultarea de El. Fatarnicul
asculta, 316 se roaga si posteste, dar toate acestea
in detrimentul lui. Fiecare porunca este o portita
pentru ca Satan sa-l poata acapara mai mult, dupa
cum s-a intamplat cu Iuda la ultima cina. 3. Puterea
mangaietoare a sinceritatii Sinceritatea mentine
capul crestinului la suprafata si-1 face sa inoate prin
necazuri cu o prezenta de spirit sfanta si un duh plin
de curaj. „Celui fara prihana ii rasare o lumina in
intuneric" (Ps. 112.4), nu numai o lumina dupa ce
noaptea a trecut, ci si o lumina in intuneric, in
vreme ce incercarea macina inima fatarnicului, ea
reprezinta o hrana consistenta pentru harul si
mangaierea omului sincer. Dupa cum corzile unui
instrument scartaie pe vreme umeda, tot asa este si
cu bucuria fatarnicului; dar armonia sufletului este
mentinuta in orice vreme datorita sinceritatii.
Oamenii schimbatori permit imprejurarilor sa le
controleze sentimentele - sunt voiosi cand soarele
straluceste, dar tristi cand ploua. Acesta este felul
de a se purta al unei inimi lipsite de intelepciune.
Numai putina suferinta slabeste si distruge duhul
lui, dupa cum o iarna geroasa distruge fapturile
plapande. Totusi, incercarile contribuie la
maturizarea crestinului printr-o unire si mai stransa
cu Cristos. Dupa cum albina zboara in stup pe timp
de furtuna, lot astfel necazul il trimite pe cel
credincios in bratele Domnului. Sinceritatea ii
mentine-crestinului gura deschisa pentru a primi
dulceata mangaierii care picura din Cuvantul lui
Dumnezeu, prin calauzirea Duhului Sfant. De fapt,
aici isi directioneaza Dumnezeu promisiunile. Dar
fatarnicia se aseamana cu un om al carui gat este
inflamat, el arde pe dinauntru dar nu poate inghiti
nimic pentru a-si stinge focul pe care pacatul i l-a
aprins in suflet. Cand Dumnezeu ofera fagaduintele
Sale minunate, cugetul fatarnicului ii spune
acestuia: „Nu pot li pentru tine, tu nu esti sincer cu
Dumnezeu. Desigur, poti intelege ca numai spre
oamenii sinceri se indreapta Cuvantul lui
Dumnezeu; dar tu cum esti?" Atunci, care este
deosebirea dintre acest fatarnic si aruncarea
infocata in cotloanele mizere ale iadului? Acest om
chinuit arde si nu poate capata nici macar o picatura
pentru a-si racori limba. Cand fatarnicul arde in
incercare, lui i se ofera nu numai o picatura, ci un
rau, o fantana plina cu apa - chiar sangele lui Cristos
- dar el nu poate bea. Pentru moment, gura lui este
inchisa si nimic nu o poate deschide. Fatarnicia lui
se ghemuieste precum un caine de paza la usa si nu
va fi consolat daca te vei apropia de el. «Si care este
mai de compatimit, o persoana care nu are paine
sau una care are, dar nu poate manca? 146 Nimeni
nu este mai viclean si mai iscusit decat fatarnicul. in
prosperitatea lui, el evita reprosurile si sfatul
Scripturii.
Iar in incercare, cand cugetul ii este treaz, el
pune la indoiala orice incurajare din Cuvant. Acum,
pentru ca este prizonierul lui Dumnezeu, nici o
mangaiere nu se poate apropia de el. Daca
Dumnezeu vorbeste de groaza, cine poate aduce
pace? „impietreste-le inima si arunca blestemul Tau
impotriva lor!" (PI. 3.65). Cuvantul ebraic pentru
durere ilustreaza un adapost; potrivit unui
comentator, aceasta reprezinta o boala pe care
medicii o numesc insuficienta cardiaca, impiedicand
orice usurare. Aceasta este durerea fatarnicului
atunci cand cugetul lui se trezeste, iar Dumnezeu il
avertizeaza asupra pacatului sau. Dar acum,
permiteti-mi sa analizez cateva tipuri de incercare si
sa arat ce mangaiere ofera sinceritatea in fiecare
caz. (a) Sinceritatea protejeaza sufletul de acuzatiile
oamenilor Acestea nu sunt doar acuzatii marunte,
ele sunt cunoscute printre suferintele sfintilor,
aceste „batjocuri" sunt demne sa fie puse alaturi de
suferintele lui Cristos (Ev. 11.36). Maretia
neasemuita a Duhului lui Isus s-a manifestat nu
numai in suferintele crucii, ci si in „dispretuirea
rusinii", cu care dusmanii Lui de moarte il incarcau
fara mila (Ev. 12.2). Ambitia mintii omenesti nu
poate accepta rusinea, aplauzele sunt idolul dupa
care alearga si omul plateste preturi incredibil de
mari pentru a le obtine. Odata, Diogene, sumar
imbracat, tinea in brate un morman de zapada,
determinandu-si spectatorii prostiti sa-i admire
rabdarea - pana cand cineva l-a intrebat daca ar
face acelasi lucru si cand nu ar avea spectatori.
Fatarnicul se hraneste pe credit, el traieste din slava
pe care i-o dau oamenii. Cand aceasta lipseste,
inima lui sufera dezamagita; dar cand resemnarea
se transforma in dispret, el piere deoarece nu are
aprobarea lui Dumnezeu, ci invinuirea oamenilor.
Totusi, sufletul sincer este ferit de dispretul
omenesc, deoarece el are ca martori in procesul
intentat lui constiinta si pe Dumnezeu. Un cuget
sanatos si Duhul lui Dumnezeu lucreaza impreuna
pentru a-1 ajuta pe crestin sa se bucure in batjocuri.
De aceea, el nu este afectat cand potopul acuzatiilor
izbesc usile si acoperisurile. inauntru, crestinul se
afla in siguranta. Voi lua ca un prim exemplu al
sigurantei izvorate din sinceritate pe David. „Prin
aceasta voi cunoaste ca ma iubesti, daca nu ma va
birui vrajmasul meu" (Ps. 41.11). El savarsise un
pacat grav si Dumnezeu il pedepsea, in vreme ce
vrajmasii lui il acuzau de fatarnicie. ,Este atins rau
de tot - zic ei -" (v. 8). Oare nu era suficient de
doborat prin 147 Faptul ca cel mai bun prieten ii
intorsese spatele, iar Dumnezeu il lasa sa sufere
datorita faradelegii lui? Si totusi sufletul lui David nu
a fost distrus; Dumnezeu l-a mangaiat atat de mult,
incat a putut indeparta dispretul vrajmasilor lui cu
aceeasi repeziciune cu care ei i-1 aruncau in fata.
Batjocurile lor cadeau precum zapada care se
topeste dc indata ce se asterne. Cum putea David sa
aiba o asa noblete sufleteasca? „Tu m-ai sprijinit,
din pricina neprihanirii mele, si m-ai asezat pc vecie
inaintea Ta" (v. 12). Ca si cum ar fi spus: „Doamne,
Tu nu Te porti cu mine asa cum fac vrajmasii mei;
daca ci ar gasi un singur pacat in viata mea, l-ar
scoate la iveala ca pe o insecta. Dar Tu treci cu
vederea alunecarile mele si imi ierti pacatul. Tu imi
vezi neprihanirea si o pui n ui presus dc slabiciunile
mele. Ma asezi inaintea Fetei Tale si iti arati
dragostea si bunatatea fata de mine chiar cand
pacatul insoteste ascultarea mea". Mila lui
Dumnezeu se asocia sinceritatii lui David, astfel ca
psalmistul incheie cu lauda la adresa lui Dumnezeu:
„Binecuvantat sa fie Domnul, Dumnezeu] lui Israel,
din vesnicie in vesnicie" (v. 13). Crestine, noi traim
vremuri grele. Fiecare este preocupat de protejarea
numelui sau atat de mult incat nu accepta suferinta
pentru Cristos si nu suporta batjocurile, socotind ca
trebuie sa gaseasca el insusi o cale spre cer. Cu
toate ca sinceritatea nu garanteaza luxul si o
calatorie la clasa I, ea nu va permite murdariei de pe
haina sa se strecoare in suflet pentru a inabusi
bucuria ta si a stinge mangaierea sufleteasca. Tu te
poti incununa cu batjocurile din afara si le poti
suporta numai daca nu ai de luptat si cu invinuirea
adusa de cugetul tau. Sinceritatea mai are si un alt
rol in afara celui de a te mangaia in defaimari. Nu
numai ca va stinge flacarile aruncate de limbile
iadului in fata ta, dar te va sustine si in fata
persecutiei fizice, daca Dumnezeu o va ingadui.
Sinceritatea te face sa te temi de pacat. Tu nu vei
avea indrazneala sa te intinzi si sa atingi vreun
carbune; dar sinceritatea iti va inspira curaj sa suferi
si vei imbratisa cu bucurie flacarile martirajului. De
exemplu, „Cartea martorilor" a lui Foxe
mentioneaza un crestin italian care auzise cum se
certau demnitarii pentru a stabili cine sa cumpere
lemnele necesare
pentru arderea lui pe rug. Si ca o ultima
demonstratie de dragoste si impaciuire, s-a oferit el
sa plateasca! (b) Sinceritatea intareste sufletul in
timpul incercarilor date de Dumnezeu Tatal
ingaduie pentru copiii Sai neprihaniti sa treaca prin
tot felul dc incercari. Haideti sa vedem cum ne ofera
El eliberarea. 319 (i) Sinceritatea este un tovaras
protector. Mai presus de orice. ' fatarnicul se teme
sa cada in mainile lui Dumnezeu; iar teama lui este
justificata, deoarece mania lui Dumnezeu este un
lucru serios. Asemenea unui ucigas, a carui sentinta
de executie este inscrisa in lege." fatarnicul, odata
intemnitat, isi doreste moartea cand este lovit
puternic de mana Pumnului. Sotia lui Iov il ocara
deoarece el II binecuvanta pe Dumnezeu: „Tu ramai
neclintit in neprihanirea ta!" Ea nu vedea altceva
decat loviturile grele provenite din cer si detesta
increderea lui Iov. El a numit-o „femeie nebuna",
dar nu s-a maniat pe Dumnezeu (Iov 2.9,10).
Datorita sinceritatii, crestinul poate gandi si vorbi
bine dc Dumnezeu. infatisarea unui om inselator se
ofileste, iar inima lui este plina cu venin impotriva
lui Dumnezeu. El nu scoate la iveala ce este in inima
lui, ci ii permite sa supureze in cele mai lainice
ganduri. Omul nenorocit nu are loc in sufletul lui
pentru a gandi la bunatatea lui Dumnezeu,
deoarece nu-L iubeste. El se agita, se necajeste si da
uitarii belsugul de binecuvantari pe care Dumnezeu
i le-a daruit in trecut si este plin de resentimente
datorita necazurilor prezente. Si mai degraba L-ar
blestema pe Dumnezeu decat sa se invinuiasca pe
sine insusi. Dar crestinul sincer pastreaza ganduri
bune despre Dumnezeu. incat el ramane in pace si
nu vorbeste necuviincios despre slava si bunatatea
lui Dumnezeu. Observam acest lucru la David: „Stau
mut, nu deschid gura, caci Tu lucrezi" (Ps. 39.9).
Atat duhul cat si trupul lui sufereau; el era trist si
bolnav, si totusi isi amintea de unde venea
suferinta. .Aceasta este de la Tine, Doamne, dar Te
iubesc mult; astfel o pot accepta fali teama. La unna
unnei. puteai sa ma arunci intr-un rug, dar Tu m-ai
pus in patul suferintei; deci ajuta-ma sa-mi primesc
pedeapsa cu multumire". Astfel, el a primit lovitura
Iara a rosti cuvinte izvorate din ura sau manie la
adresa lui Dumnezeu. Sufletul sincer poate astepta
binele de la Dumnezeu. Chiar si o inima de piatra s-
ar muia daca ar citi strigatele pline de tristete
scoase de David cand era in suferinta trupeasca si
agonia sufletului. Dar chiar si in aceasta furtuna, el
isi arunca ancora pana cand ea se prinde de inima
lui Dumnezeu: „Doamne, in Tine nadajduiesc! Tu vei
raspunde, Doamne, Dumnezeule/'"(Ps. 38.15).
Amaraciunea provenita din durerea lui este
absorbita dc nadejdea bunatatii lui Dumnezeu: „Eu
sunt sarac si lipsit, dar Domnul Se gandeste la mine"
(Ps. 40.17). Starea lui era jalnica, dar mangaierea lui
era mai puternica: .JDumnezeu nu ma alunga. Eu
sunt in gandurile Lui zi si noapte, iar El
intentioneaza sa-mi faca bine". Iov si-a dovedit
sinceritatea prin increderea acordata lui Dumnezeu
in momentul cel mai greu al incercarii: „Da, ma va
ucide: n-am nimic 320 dc nadajduit; dar imi voi
apara purtarea in fata Lui. Chiar si lucrul acesta
poate sluji la scaparea mea caci un nelegiuit nu
indrazneste sa vina inaintea Lui" (Iov 13.15, 16). El
afirma: ,J)aca n-as G fost sincer, n-ar fi putut crede
si striga la Dumnezeu cand El ma nimicea ". Totusi,
fatarnicul nu indrazneste sa se increada in mainile
lui Dumnezeu, cand ghilotina Sa sta deasupra
capului lui. Daca s-ar putea, el nu s-ar mai infatisa
inaintea lui Dumnezeu, deoarece cugetul lui ii spune
ca Dumnezeu il cunoaste mult prea adanc pentru a-i
dori binele. Astfel sufletul lui simte mirosul focului
din iad, imediat ce Dumnezeu incepe sal incerce. Cu
toate ca norul incercarilor este cat o palma de om,
el cu siguranta se va intinde pana cand umbrele
noptii vesnice il vor acoperi si-l vor inconjura in
intunericul cumplit al iadului. (ii) Crestinul este
mangaiat dc sinceritatea lui, cand nu arc parte de
un succes vizibil in lucrare. Pentru un predicator
care si-a cheltuit energia sa vesteasca Evanghelia
timp de 20 de ani in fata unei adunari
dispretuitoare, ignorante, profane si lipsite de viata,
acest lucru constituie o adevarata durere. Daca
durerea unei mame care aduce pe lume un copil viu
nu este neinsemnata, ce-am putea spune de
suferinta celei ce naste un copil mori? Aceasta este
suferinta unui predicator pentru un popor cu inima
impietrita. Si tolusi pentru cele mai dificile lucrari.
Dumnezeu ii cheama pe cei mai straluciti servi ai
Sai. Sinceritatea aduce lumina in incercare si-i ofera
crestinului tot ce are nevoie pentru a o putea
suporta. De exemplu,
Pavel stia ca nu putea lua cu el in cer pe oricine
ar fi auzit predica lui. Pentru multi oameni.
Evanghelia era o „mireasma dc la moarte spre
moarte" (II Cor 2.16). Parfumul dulce al Evangheliei
s-a dovedit a fi mortal, amplificand si grabind
pedeapsa lor. Doctorul milos sufera cand isi vede
pacientul murind in bratele sale - si totusi ii
multumeste lui Dumnezeu care l-a facut „biruitor in
Cristos" (II Cor. 2.14). Dar cum s-ar putea bucura un
predicator cand sufletele care au auzit predica lui se
indreapta spre iad? El nu este biruitor pentru ca ei
pier, ci pentru ca nu este vinovat de sangele lor; nu
pentru ca ei sunt condamnati, ci pentru ca a investit
cu sinceritate tot ce i-a dat Dumnezeu pentru
salvarea lor. „Caci noi nu stricam Cuvantul lui
Dumnezeu, cum fac cei mai multi; ci vorbim cu
inima curata, din partea lui Dumnezeu, inaintea lui
Dumnezeu, in Cristos" (v. 17). Pavel nu ar fi avut nici
un motiv de bucurie, daca ar fi strecurat vreo
samanta straina in invatatura lui sau daca ar fi
adaugat ceva de la el, la medicamentul dat de
Cristos, marele Doctor. Dar el a predicat o
Evanghelie curata, dintr-o inima sincera, astfel ca a
putut fi triumfator mai 21 - Crestinul in Armatura
intai in Mantuitorul ce-1 facuse credincios. El stia ca
se va mai intalni cu cei necredinciosi in ziua judecatii
si va marturisi impotriva lor, pro-nuntandu-se
impreuna cu Cristos pentru pierzarea lor vesnica.
Parca aud servii credinciosi ai lui Cristos dandu-I
socoteala intr-un limbaj asemanator rugaciunii lui
Iercmia: „nici nam dorii ziua nenorocirii, stii" (Ier.
17.16). ,jWoi i-am prevenit pe acei oameni
nelegiuiti, deoarece sufletele lor ne erau scumpe.
Ne-am fi sacrificat propriile vieti pentru a salva
sufletele lor pentru eternitate;, dar nimic din ce-am
spus sau am facut pentru ei nu le-a schimbat
gandurile. Ei au mers in pedeapsa vesnica in ciuda
tuturor rugaminti/or, lacrimilor si insistentelor
Cuvantului Tau, care statea intre ei si iad". Atunci,
slujitorii sinceri ai lui Cristos isi vor putea ridica
fruntile cu bucurie; dar fruntea celor razvratiti sc va
pleca cu rusine la vederea lui Cristos - cu toate ca
acum ci ii infrunta pe predicatori cu indrazneala,
deoarece acestia au curajul sa le calce „dreptul de a
decide pentru ei insisi". Asadar, nu te-nspaimanta
cand vezi ca samanta semanata de tine printr-o
buna marturie, invataturi sfinte si indemnuri
repetate la pocainta, nu incolteste. David umbla in
„casa lui cu o inima curata" (Ps. 101.2). Dar au fost
si caderi: unul din copii practicase incestul, un altul
se facuse vinovat de a-si fi spalat mainile cu sangele
fratelui sau, iar altul jinduia coroana tatalui sau. Si
cu tot acest tumult al relatiilor de familie, David se
odihnea linistit pe patul lui dc moarte: .JAacar ca nu
este asa casa mea inaintea lui Dumnezeu, totusi El a
facut cu mine un legamant vesnic, bine intarit in
toate privintele si tare" (II Sam. 23.5). Cu sinceritate,
cl facuse ce era mai bine si iata aici dovada
includerii sale in legamantul lui Dumnezeu, care era
toata dorinta si salvarea lui. intr-un cuvant, cand
potopul maniei lui Dumnezeu sc abate asupra unei
natiuni asemenea valurilor furioase prin fisurile
facute de pacat, iar cei neprihaniti stau la spartura.
Dumnezeu va raspunde la strigatele lor. Dar chiar si
atunci, sinceritatea va fi un sprijin de nadejde daca
va trebui sa avem si noi parte de incercarile ce se
abat asupra intregii natiuni. Chiar atunci cand cei
neprihaniti sunt oameni iubiti de Dumnezeu, ca Noe
si Daniel, Dumnezeu renunta uneori sa Sc puna
chezas pentru un popor aflat sub osanda judecatii
Sale. De exemplu, Iereinia a marturisit plin de
indrazneala pacatele din vremea lui si a mijlocit prin
rugaciuni sincere pentru poporul lui; dar cu toate
rugamintile si incercarea dc a abale mania lui
Dumnezeu, el nu i-a putut schimba. in cele din
urma, iudeii i-au cerut sa nu mai prooroceasca
impotriva lor, iar Dumnezeu i-a poruncit sa nu se
mai roage pentru natiune. 322 Judecata plana ca un
vultur deasupra prazii sale. Si singurul lucru care
mangaia inima lui Iercmia, plina dc durere pentru
pacatele lui Israel, era amintirea sinceritatii lui fata
de Dumnezeu si oameni: „Adu-Ti aminte ca am stat
inaintea Ta, ca sa vorbesc bine pentru ei, si sa abat
mania Ta dc la ei" (Ier. 18.20). Este ca si cum ar fi
spus: ,J)oamne, eu nu pot determina aceasta
generatie razvratita sa se pocaiasca de pacatele ei,
si se pare ca nu Te pot convinge nici pe Tine sa-Ti
anulezi judecata; dar eu am fost credincios atat Tie
cat si lor". Dimpotriva, partea fatarnicului in vremea
judecatii este groaza si un duh infricat. De exemplu,
Pashur era un dusman inversunat al lui Iereinia si al
mesajului pe care el il aducea din partea lui
Dumnezeu. El incerca din rasputeri sa-1 linisteasca
pc imparat cu speranta desarta a zilelor glorioase de
odinioara. Si toate acestea impotriva Cuvantului
Domnului rostit dc Iercmia! Iar cand furtuna
judecatii s-a dezlantuit cu furie, Iercmia a indepartat
acel adapost imaginar, spunandu-i lui Pashur ca va
avea parte si de o pedeapsa personala, pc langa cea
impartasita cu intregul
popor (Ier. 20). (iii) Sinceritatea il intareste pe
crestinul care n-are posibilitatea de a-1 sluji lui
Dumnezeu. Daca un slujitor al lui Cristos si-ar putea
alege suferinta, cl ar alege orice altceva inainte de a
indura suferinta transformarii intr-un instrument
vechi, nefolositor lui Dumnezeu. Un slujitor devotat
isi valorifica viata dupa ocaziile pe care le are de a-L
glorifica pe Dumnezeu. Cand Dumnezeu l-a inaltat si
l-a slavit pe Iosif intr-o tara straina, el nu s-a gandit
in mod firesc la realizarile Iui, ci a luat toate lucrurile
din mana lui Dumnezeu. Chiar si atunci cand era
foarte aproape de imparat ca rang si putere, cl
vedea acest lucru ca o oportunitate de a-L sluji pe
Dumnezeu, ocrotind adunarea Lui, care consta
atunci din familia tatalui sau. „Dumnezeu m-a trimis
inaintea voastra ca sa va ramana samanta vie in tara
si ca sa va pastreze viata printr-o marc izbavire"
(Gen. 45.7). Asadar, este o incercare dureroasa cand
sunt indepartate oportunitatile dc slujire, iar cel
neprihanit este dat la o parte, dar cand isi aminteste
cum isi folosea timpul si talentele pentru
Dumnezeu, el este mangaiat. El socoteste ca o
adanca durere faptul ca Dumnezeu nu-1 mai
foloseste asa cum facuse odinioara, si totusi nu-i
pare rau daca lucrarea lui Dumnezeu continua si
fara el. Chiar daca el moare, Dumnezeu traieste
pentru a avea grija de lucrarea Sa. Lipsa unei corzi -
sau chiar a tuturor - nu poate estompa muzica
providentei Iui Dumnezeu. El isi poate implini
dorinta fara a folosi vreo faptura ca instrument al
Lui. 150 inlr-un cuvant, inima crestinului este ranita
cand el este indepartat de la orice lucrare prin care
L-ar putea slavi pe Dumnezeu. Si totusi el poseda
acest unic adevar pe care nici un hot al vremii nu-1
poate fura: cand cel neprihanit doreste sincer sa-L
slujeasca pe Cristos din toata inima printr-o anumita
lucrare, Dumnezeu o socoteste ca si infaptuita. Ca
un exemplu, dorinta lui David de a construi Templul
a fost considerata ca implinita, ca si cum el ar fi
realizat ce-si propusese. in ziua judecatii, multi
oameni cu o inima darnica vor fi rasplatiti ca
binefacatori, desi ei n-au avut pe pamant
imbracaminte sa daruiasca sau paine sa imparta cu
cel sarac. .Atunci imparatul va zice celor de la
dreapta Lui: «Veniti, binecuvantatii Tatalui Meu, de
mosteniti imparatia care v-a fost pregatita de la
intemeierea lumii, caci am fost flamand si Mi-afi dat
de mancat...»" (Mt. 25.34-35). El n-a spus: „voi, care
ati fost bogati", ci „voi, care ati dat celui flamand".
Luati aminte voi, cei binecuvantati si alesi de
Dumnezeu, si man-gaiati-va! Puteti fi lipsiti de faima
in lume, iar bunurile voastre sa nu valoreze aproape
nimic; slujba voastra poate parea umila. Dar doriti
sa umblati in neprihanire si sa fiti acceptati de Tatal
in orice moment al vietii? Sinceritatea este o pasare
care canta atat de duios in inima ta, de parca ai fi
cel mai vestit monarh din lume. Lucrurile care aduc
mangaiere si inviorare celui mai mare, ea si celui
mai neinsemnat sfant din familia lui Dumnezeu
sunt: dragostea si harul lui Dumnezeu, daruirea
catre Cristos si pretioasele promisiuni care in El sunt
„Da" si „Anun". Nu va conta cat am facut pentru
Cristos, ci ce am facut din toata inima pentru El:
„Bine, rob bun si credincios!" (Mt. 25.21). Nu spune:
„Bine, tu ai facut lucruri mari si ai condus imparatii;
ai fost un predicator de seama pe vivmea ta", ci: .Ai
fost credincios, chiar si in cel mai intunecat colt al
lumii". Cand Ezcchia zacea in patul lui, el nu I-a
vorbit lui Dumnezeu despre planurile spirituale pe
care le implinise - desi nimeni nu realizase atatea
lucruri - ci doar I-a amintit de sinceritatea lui:
,JDoamnc, adu-Ti aminte ca am umblat inaintea Ta
cu credinciosie si inima curata si am facut ce este
bine inaintea Ta!" (Is. 38.3). 4. Puterea sinceritatii
impotriva ispitei Ai putere sa infrangi ispita cand
singura arma care ti-a ramas pentru a le apara este
porunca lui Dumnezeu care interzice pacatul, sau
poate cateva sageti smulse din tolba Evanghelici,
precum dragostea lui Isus pentru tine sau dragostea
ta pentru El? 150 Poate ca ispita a fost tesuta atat
de indemanatic in favoarea ta, incat sa poti pacatui
si totodata sa-ti salvezi onoarea.
De vreme ce usa din dos este deschisa, tu poti
intra pe furis; nimeni nu va afla, niciodata, iar
pentru a salva aparentele, tu n-ai sacrificat nici un
angajament crestin. Dar imediat dupa aceea,
Dumnezeu Se ridica si Duhul Lui iti spune ca
juramantul tau dc dragoste este impotriva gloriei
Sale si lipsit de fundament. Acum ce vei face? ii vei
spune lui Satan ca pacatul nu ti se potriveste pana
cand vei putea impaca dragostea ta pentru
Dumnezeu cu pacatul idreptat contra Lui? Daca ai fi
un fatarnic, n-ai putea rezista pacatului mai mult
decat rezista praful in fata vantului. Inima
inselatoare se preda imediat, dar crestinul sincer isi
intareste inima chiar cand pierde teren.
Neprihanirea fortifica sufletul pentru planuri sfinte
impotriva pacatului, prin aceleasi caderi in pacat.
„Am vorbit odata" - vrea sa spuna, pacatuind - „si
nu voi mai raspunde; dc doua ori, si nu voi mai
adauga nimic" (Iov 40.5). De exemplu, David ii cerea
lui Dumnezeu timp pentru a-si descoperi energia
spirituala in fata mortii. El nu dorea sa bata in
retragere. El dorea fierbinte sa traiasca atat de
mult, incat sa-si recupereze pierderile pricinuite de
pacat, prin pocainta si noi victorii asupra acestuia.
Numai atunci putea sa-i spuna mortii: „Bine ai
venit!" El se asemana cu un comandant ranit mortal
care dorea sa fie sprijinii pana ce vedea dusmanul
retragandu-se. incearca acum sa fii nepartinitor cu
sufletul tau. Ce efect au asupra ta caderile si
lipsurile tale? Daca se debaraseaza de mustrarile
cugetului tau pentru a nu scoate la iveala pacatul,
daca-ti mituiesc sentimentele pentru a le
compromite atunci inima ta nu este sincera fata de
Dumnezeu. Dar daca te gandesti sa te razbuni pe
pacatul ce te stapaneste, alunei in tine locuieste
sinceritatea. 5. Importanta luptei pentru sinceritate
Fara sinceritate nu ne putem impotrivi ispitei si nici
sa ne ridicam dupa ce am cazut. David recunostea
ca avea nevoie de mai mult har, cand spunea:
„Zideste in mine un duh nou si statornic!" (Ps.
51.10). Ce nebunie sa construiesti o casa din
surcele! Si totusi este adevarat ca ceea ce
construieste fatarnicul se concretizeaza in nimic.
Exista un loc nestins — puterea fatarniciei neranite -
care-i va distruge legamantul. 6. Binecuvantarea
sinceritatii Coroanele si bijuteriile regesti nu pot fi
comparate ca valoare cu sinceritatea, deoarece
adevarul te transforma intr-un om dupa inima lui
Dumnezeu. Nimic nu te poate asemana mai mult cu
El in simplitatea si 325 curatia naturii Sale. Cand
Hainan intreba ce ar trebui tacut unui om pe care
imparatul doreste sa-1 inalte, manat de o ambitie
desarta, s-a gandit la sine insusi. El a ales sa fie
imbracat cu hainele imparatesti! Cand Dumnezeu iti
ofera sinceritatea, El te imbraca cu propriile-I haine.
„Ma imbracam cu dreptatea si-i slujeam de
imbracaminte, neprihanirea imi era manta si
turban" (Iov 29.14). Aceasta haina a neprihanirii te
face un invingator mai renumit decat Alexandru,
care a cucerit multe popoare. Dar tu ai biruit o lume
de diavoli si pofte. Ai privit vreodata o broasca si I-ai
multumit lui Dumnezeu ca te-a facut om si nu o
creatura atat de dizgratioasa? Cu cat mai mult ar
trebui sa fii recunoscator pentru faptul ca El tc-a
schimbat dintr-un fatarnic, ce erai odinioara din fire,
intr-un crestin neprihanit! Lactantius intreba: „Daca
un om ar alege moartea decat sa aiba chipul si
asemanarea unei Hare - desi si-ar putea pastra
sufletul de om - cu cat mai josnic ar trebui sa fie
pentru o faptura umana sa aiba o inima de fiara?"
Fatarnicul este cea mai urata faptura dintre toate,
deoarece el poarta o inima de fiara sub masca unui
sfant. 7. Siguranta sinceritatii impotriva fricii de
apostazie Dupa cum am remarcat mai inainte,
sinceritatea nu te va pazi intotdeauna de alunecari
sau indoieli - dar legamantul de sange Cu Cristos te
va pazi de apostazie la sfarsit. Deoarece masura de
har de care dispui este mica, ti-e usor sa pui la
indoiala siguranta ta. „Oare aceste picioare
slabanogite ma pot ajuta sa-mi sfarsesc calatoria?
Oare acesti putini bani - masura nuca de har din
inima mea - pol achita cerului toate invinuirile,
multele ispite si incercarile costisitoare ale
credintei?" in mod normal, raspunsul este: ,jVu".
Felia din cosul tau de paine nu este suficienta
pentru a te hrani pentru restul vietii. Dar tu posezi
un legamant! Oare nu te-a invatat Dumnezeu sa te
rogi pentru „painea cea de toate zilele"? Daca in
fiecare zi vei urma supus chemarea Sa,
binecuvantarea Lui iti va acoperi orice nevoie.
Si, la fel de bine, tu ai un Furnizor spiritual. Tu ai
un Frate pretios, un Sot care S-a inaltat la cer cu un
scop, acolo unde este belsug de har, astfel ca El
poate intretine sufletul tau in aceasta lume a
stresului si tensiunii. Toata puterea este in mainile
Lui: El merge la Sursa si iti trimite tot ce ai nevoie.
Asadar, ai putea flamanzi cand Cel ce poseda
plinatatea harului te-a luat sub protectia Lui? Cei
doi banuti pe care samariteanul i-a lasat nu erau
suficienti pentru gazduire si pentru ingrijirea
calatorului ranit; de aceea, el a promis ca la
intoarcerea sa va achita si restul. Cristos nu
daruieste numai o masura 152 mica de har, ci „un
har si mai mare" (Iac. 4.6), atat de mult cat avem
nevoie pentru a ne lua cu El in cer. ,JDomnul da
indurare si slava, si nu lipseste de nici un bine pe cei
ce duc o viata fara prihana" (Ps. 84.11). 8.
Avertisment impotriva mandriei sinceritatii Este
adevarat - sinceritatea iti da putere sa rezisti ispitei
si te va ridica din pacat; dar ce intareste
sinceritatea? Unde se infig radacinile Care hranesc
harul tau? Nu in propriul pamant, ci in cer.
Dumnezeu este Singurul Care te pastreaza pe tine si
sinceritatea ta in viata Lui; si El va pastra ceea ce a
daruit. Domnul este taria ta: fie ca Bl sa fie cantecul
tau! Ce ar putea face un topor, chiar si unul ascutit,
fara mana lucratorului? Se va lauda toporul cu ce a
taiat? Sau se va fali dalta cu ce-a sculptat? Oare nu
sunt de remarcat indemanarea si mestesugul
maestrului? Tu poti afirma un singur adevar, cand
rezisti Ispitei: .jDaca Domnul n-ar fi fost de partea
mea, m-as li prabusit". Desi Psalmul promite sa
daruiasca har si slava celui neprihanit, I )umnezeu
nu va darui neprihanirii gloria harului Sau. De
exemplu, David isi marturisea neprihanirea si
spunea cum a putut s-o mentina: „Am fost fara vina
inaintea Lui, m-am pazit de faradelegea mea" (11
Sam. 22.24). EI spunea ca Dumnezeu a marturisit
despre neprihanirea lui, rasplatind-o: „De aceea
Domnul mi-a rasplatit nevinovatia mea, dupa
curatia mea inaintea Lui" (v. 25). Dar pentru a evita
lauda propriei sale bunatati, el se multumeste sa
spuna: ,JDumnezeu este cetatuia mea cea tare, si El
ma calauzeste pc calea cea dreapta" (v. 33). Aceasta
ca si cum David ar fi corectat imaginatia
ascultatorilor: „Sa nu ma intelegeti gresit; pentru
victoriile si neprihanirea mea, eu n-am nici un merit.
Dumnezeu a facut totul; El este taria si puterea
mea. El m-a tasit ca fiind o fiinta nedreapta pe o
carare intortocheata, dar m-a indreptat si mi-a facut
cararea neteda". 9. indemn pentru a te teme de
fatarnicie, nu de incercare Crede-ma, prietene,
pentru un om sincer, incercarea nu este un lucru
dureros. Ea nu poate fi atat de mare, incat sa-I
indeparteze de mangaiere si bucurie. Chiar si in cea
mai grea incercare, crestinul plin de har nu trebuie
sa se planga pe sine, ci mai degraba pe fatarnicul
care se indreapta spre iad. El isi poate privi
suferintele cu o mangaiere mai mare decat isi
imagineaza cei ce-1 privesc. Odata, un om sfant
care era pe moarte, a intrebat servitoarea care
statea langa patul lui de ce plangea: „Nu te totne", a
asigurat-o el, „Tatal meu ceresc nu-mi va pricinui
nici un rau". 327 Pentru firea noastra, incercarea nu
este un lucru placut, dar dupa ce vom afla ce
mangaiere pretioasa le trimite Dumnezeu robilor
Sai, vom canta un cantec nou. La inceput, pasarea
se zbate in cusca si se agita pentru a-si demonstra
neplacerea provocata de restrangerea libertatii sale,
dar mai tarziu ea canta duios, asa cum obisnuia sa
faca pe vremea cand zbura unde-i placea. Prin
urinare, nu te gandi atat de mult la incercare, ci
pazeste-te de fatarnicie. increde-te in Dumnezeu,
daca patul suferintei se dovedeste a fi tare si lipsit
de confort. Ce ingrozitor va fi cand in ceasul mortii
vei striga: „Doamne, Doamne, ai mila de mine!", iar
Dumnezeu iti va raspunde: ,jSiciodata nu te-am
cunoscut!" Aceasta voce care striga de pe patul
suferintei nu este cea a crestinului sincer, ci a
fatarnicului. Ce te vei face cand vei cadea in mainile
lui Dumnezeu, inaintea Caruia ai jonglat cu
juramantul tau si pe Care ai incercat sa-L manipulezi
spre propriul avantaj? Cand nu-L iubeai cu adevarat,
El cunostea lucrul acesta. Daca raspunsul lui Iosif -
„Eu sunt Iosif, fratele vostru pe care l-ati vandut in
Egipt" - a umilit familia lui, incat ei nu puteau sta
inaintea sa datorita vinovatiei lor, cum,va fi sa
auzi vocea lui Dumnezeu in ceasul de pe urma,
zicandu-ti: „Eu sunt Dumnezeul pe Care L-ai
batjocorit, de Care ai abuzat si pe Care L-ai vandut
in schimbul placerilor tale. De ce vii acum la Mine?
Nu am altceva pentru tine decat iadul in care sa te
chinuiesti pentru eternitate". CAPITOLUL 7 A SASEA
CONSIDERATIE: PLATOSA CRESTINULUI „Si imbracati
cu platosa neprihanirii" (Ef. 6.14). A doua
componenta a armaturii, obligatorie pentru toti
soldatii lui Cristos, este platosa, iar metalul din care
este confectionata este neprihanirea: „si imbracati
cu platosa neprihanirii". INTELESUL NEPRIHANIRII 1.
Neprihanirea prin Lege . Trei lucruri alcatuiesc
neprihanirea prin Lege pe care Dumnezeu o cerea
omului aflat sub Vechiul Legamant, legamantul
faptelor: „Moise scrie ca omul care implineste
neprihanirea pe care o da Legea va trai prin ea"
(Rom. 10.5). Dar acum, haideti sa studiem mai
aprofundat aceasta neprihanire prin Lege. (a)
Deplina ascultare fata de Legea lui Dumnezeu
Aceasta ascultare trebuie sa fie vasta, in ce priveste
obiectul si staruitoare, in ce priveste subiectul.
Omul trebuia sa tina toata Legea si cu toata inima,
deoarece chiar cea mai mica abatere distrugea
totul. (b) Ascultarea personala a omului neprihanit
Pentru aducerea la indeplinire a legamantului Sau,
Dumnezeu Se baza doar pe angajamentul omului -
nu exista vreo siguranta sau garantie care sa i se
asocieze. Deci, in caz de neascultare, era necesar ca
Dumnezeu sa pretinda o despagubire personala din
partea fiecarui om. (c) Permanenta ascultare Daca
Legea era calcata, chiar si printr-un gand rau, in
Vechiul Legamant nu exista loc pentru pocainta. Iar
in ce priveste o viata fara pacat, omului ii era
imposibil s-o obtina. Cat de disperati am fi chiar
acum daca n-am putea fi in armata lui Cristos, pana
ce n-am avea acest gen de platosa! Neprihanirea lui
Adam 153 s-a contopit cu fiinta lui; inima lui si legea
morala se aflau intr-o unitate perfecta, dupa cum
imaginea din oglinda corespunde realitatii. Pentru el
era atat de natural sa fie neprihanit, asa cum pentru
posteritate este natural sa fie nelegiuita. Cand l-a
creat pe om, Dumnezeu a imprimat in fiinta lui
imaginea neprihanirii si sfinteniei Sale. Planul Sau a
fost atat de desavarsit, incat El nu a schimbat si nici
nu a adaugat nimic, ci a vazut ca toate erau „foarte
bune" (Gen. 1.31). Si ca o incununare a creatiunii
Sale, Dumnezeu „l-a facut pe om desavarsit" si
„dupa chipul Sau" (Ecl. 7.29; Gen. 1.27). Dar,
deoarece Adam a pacatuit si a intinat natura
noastra, acum ea ne intineaza pe noi. Iata de ce
platosa lui Adam adica, neprihanirea - nu se
potriveste nicidecum unui biet urmas al lui. Chiar
daca Dumnezeu ar vrea sa salveze toata lumea din
pricina unui astfel de om neprihanit - dupa cum S-a
oferit odata sa crute Sodoma pentru 10 oameni
neprihaniti - acea persoana n-ar fi de gasit. Scriptura
imparte omenirea in „iudei si neamuri". Si apostolul
nu se teme sa dea pe fata toata falsa religie - ei sunt
„toti sub pacat" (Rom. 3.9). Chiar si cel mai sfant om
care ar fi trait vreodata n-ar putea sta ca neprihanit
in ziua judecatii. „Nu intra la judecata cu robul Tau",
spunea David, „caci nici un om viu nu este fara
prihana inaintea Ta" (Ps. 143.2). Omul nu mai poate
sa-si castige viata si multumirea prin neprihanirea
pe care o da Legea - Dumnezeu a batut in cuie
aceasta usa de lemn si a pregatit o cale mai buna. 2.
Neprihanirea prin har
Aceasta neprihanire are doua fatete: este
acordata si este insusita. Neprihanirea acordata
reprezinta ceea ce Cristos face pentru credincios, si
anume justificarea care-i permite sa stea ca
neprihanit inaintea lui Dumnezeu. Aceasta este
„neprihanirea lui Dumnezeu" (Rom. 3.21). Pe de
alta parte, neprihanirea insusita este ceea ce Cristos
face in cel credincios. (a) Neprihanirea insusita este
realizata de si in Cristos Desi aceasta neprihanire nu
se mosteneste de catre copiii lui Dumnezeu, noi o
primim prin credinta, ca si cum am fi produs-o noi
insine. Iata de ce Isus este numit „Domnul
neprihanirii noastre" (Ier. 33.16). (b) Dumnezeu a
hotarat ca neprihanirea acordata sa fie temelia
justificarii noastre si terenul acceptaii neprihanirii
insusite Aceasta neprihanire apartine celei de-a
patra componente a armaturii, „scutul credintei" si
este numita „neprihanirea prin credinta", deoarece
sufletul si-o insuseste prin credinta (Rom. 4.11). Prin
urmare, 154 neprihanirea care este comparata aici
cu platosa este neprihanirea sfintirii, insusita prin
lucrarea lui Cristos de catre sufletul celui credincios.
Acest dar este un principiu supranatural al noii vieti
plantate in inima fiecarui copil al lui Dumnezeu prin
lucrarea mareata a Duhului Sfant. Aceasta este
singura cale prin care crestinii pot gasi aprobarea lui
Dumnezeu si a oamenilor, si prin care putem aduce
la indeplinire ceea ce Cuvantul Sau cere de la noi.
Acum vom studia mai detaliat aceasta lucrare a
Duhului Iui Dumnezeu. (i) Lucratorul eficient, Duhul
Sfant. Daca radacina nu este reprezentata de Duhul
lui Dumnezeu, atunci nici un „rod al Duhului" -
sfintenia - nu poate fi gasit pe ramuri (Gal. 5.22).
„Pofta" si „lipsa Duhului" sunt cuplate, fara putinta
de separare (Iuda 19). Dupa caderea sa in pacat,
omul a pierdut atat dragostea lui Dumnezeu, cat si
asemanarea cu El. Cristos repara ambele pierderi
pentru copiii lui Dumnezeu - prima, prin
neprihanirea acordata lor de El; si a doua, prin
Duhul Sau, Care ne reda chipul si asemanarea lui
Dumnezeu, respectiv „neprihanirea si sfintenia pe
care o da adevarul" (Ef. 4.24). Nimeni, in afara de
om nu are fire omeneasca si nu poate sa dea
nastere unui copil asemenea lui; tot astfel, numai
Duhul lui Dumnezeu poate transmite chipul si
asemanarea lui Dumnezeu, facandu-1 pe om partas
naturii divine. (ii) Lucrarea infaptuita - un principiu
supranatural al noii vieti 'Un principiu de viata. Desi
crestinul are un rol pasiv in aceasta lucrare, rolul lui
incepe mai tarziu, colaborand cu Duhul in toate
manifestarile sfinteniei, nu ca un instrument lipsit
de viata in mana muzicantului, ci ca un copil viu in
mana Tatalui. Copilul este apoi „condus de Duhul lui
Dumnezeu" spre un caracter bland si puternic,
inclinand spre sfintenie (Rom. 8.14). Un principiu al
noii vieti. Lucrarea Duhului Sfant nu este sa reinvie
sau sa redescopere ceea ce este distrus, ci sa aduca
viata unui suflet mort: „Voi erati morti in greselile si
in pacatele voastre" (Ef. 2.1). Cand ispiteste,
Diavolul vine cu argumente, precum un orator; dar
cand converteste, Duhul Iui Dumnezeu vine ca un
Creator. Satan da la iveala si aprinde gunoaiele din
inima; dar Duhul Sfant pune in inima ceva cu totul
nou - ceea ce Scriptura numeste „samanta lui
Dumnezeu" (I Ioan 3.9), „Cristos in voi", „faptura
noua" si „legea" pusa de Dumnezeu in omul
dinauntru, pe care Pavel o numeste „legea duhului
de viata in Cristos Isus" (Gal. 4.19; Gal. 6.15; Ier.
31.33; Rom. 8.2). Un principiu supranatural. Prin
aceasta, noi o putem deosebi de neprihanirea si
sfintenia lui Adam, care erau atat de naturale
pentru el, dupa cum este astazi pacatul pentru noi.
Daca el ar fi ramas in picioare 331 si n-ar fi pacatuit,
neprihanirea ar fi trecut asupra noastra la fel de
natural ca pacatul lui, care este astazi asupra
tuturor oamenilor. Sfintenia era pentru sufletul lui
Adam la fel de obisnuita ca sanatatea pentru trupul
lui, deoarece amandoua erau rezultatul principiilor
curate provenite din inima lui Dumnezeu. (iii)
Terenul in care Duhul planteaza sfintenia. „Pentru
ca sunteti fii, Dumnezeu v-a trimis in inima Duhul
Fiului. Sau" (Gal. 4.6). Nu exista nici un copil din
familia lui Dumnezeu care sa nu semene Tatalui:
„cum este Cel ceresc, asa sunt si
cei ceresti" (I Cor. 15.48). Si in afara copiilor
Domnului, nici un alt popor de pe pamant nu are
aceasta marca a adevaratei sfintenii. Dupa cum
concluzioneaza Pavel, noi „nu avem Duhul lui
Dumnezeu" daca suntem „pamantesti" adica lipsiti
de sfintenie - si nu putem sa fim ai Lui, daca „nu
avem Duhul" care sa ne sfinteasca (Rom. 8.9).
Oricum, intr-un sens mai larg, exista o sfintenie care
poate fi gasita in cei ce nu sunt copiii lui Dumnezeu.
Scriptura spune despre copiii credinciosilor ca sunt
„sfinti", desi ei pot sa nu fie copii ai lui Dumnezeu (I
Cor. 7.14). Si sunt multi care pretind ca sunt sfinti,
desi ei nu sunt; clar aceasta lucrare pe care
Scriptura o numeste sfintenie si neprihanire este
gravata de Duhul numai asupra copiilor lui
Dumnezeu. Dar El nu va sfinti decat pe aceia pentru
care Cristos Se roaga Tatalui: „Sfin-feste-i prin
adevarul Tau"; ei sunt cei alesi si daruiti Lui de
Dumnezeu (Ioan 17.17). (iv) Puterea spirituala a
acestui principiu. Inima, care reprezinta izvorul vietii
unui corp, pompeaza mereu sange, din momentul in
care primeste viata. Astfel, Jn Cristos Isus" „faptura
cea noua" nu este nascuta moarta; adevarata
sfintenie nu este un obicei amortit, ce doarme
pentru a evita confruntarea cu pacatul si facerea
binelui (Gal. 6.15). Femeia vindecata de Cristos s-a
sculat „si a inceput sa le slujeasca" (Mt. 8.15).
Imediat ce Duhul planteaza acest principiu al unei
noi vieti in inima omului, el se ridica pentru a-L
astepta pe Dumnezeu si a-I sluji cu toata puterea.
Samanta plantata de Duhul in sufletul omului nu se
pierde si nici nu moare, ci isi dovedeste foarte
repede viata prin fructele pe care le poarta. (v)
Natura imperfecta a acestui principiu. Sfintenia pe
care o da Evanghelia il face dornic pe crestin, dar nu
garanteaza ca el va fi in stare sa asculte pe deplin.
Maria a intrebat: „Spune-mi unde L-ai pus ...?" (Ioan
20.15), presupunand ca ea dorea sa care pe umerii
ei trupul lui Isus - o dorinta pe care n-o putea pune
in practica, avand in vedere conditia ei fizica.
Sentimentele ei erau mult mai puternice decat forta
ei. 155 Asadar, principiul sfinteniei in omul
credincios il determina sa incerce sa ridice o sarcina
pe care el abia o poate misca; el nu poate face mai
mult decat sa doreasca din toata inima s-o aduca la
indeplinire. Pavel isi descrie conduita din
perspectiva sinceritatii vointei si eforturilor lui, nu
din perspectiva perfectiunii lucrarilor lui: „Rugati-va
pentru noi; caci suntem incredintati ca avem un
cuget bun, dorind sa ne purtam bine in toate
lucrurile" (Evr. 13.18). El era atat de dornic sa-L
urmeze pe Dumnezeu in sfintenie, incat nu a ezitat
sa pretinda ca are „un cuget bun", desi nu reusise sa
implineasca tot ce dorea. (vi) Uniformitatea
principiului.. Adevarata sfintenie nu va separa ceea
ce Dumnezeu uneste: „Dumnezeu a rostit toate
aceste cuvinte" (Ex. 20.1). Atunci Dumnezeu a dat
cele 4 porunci referitoare la El insusi si cele 6
porunci privitoare la om. Iar o inima sfintita cu
adevarat nu vrea sa lase la o parte sau sa
indeparteze nici un cuvant scris de Dumnezeu, ci
doreste sa implineasca pc deplin voia lui Dumnezeu.
(vii) Ordinea daruirii. „Lui Dumnezeu si omului" -
mai intai lui I )umnezeu si apoi omului; aceasta este
ordinea unei vieti sfintite. Pavel spunea despre
macedoneni ca mai intai „s-au dat pe ei insisi
Domnului si apoi noua, prin voia lui Dumnezeu" (II
Cor. 8.5). Un om sfintit asculta mai intai de
Dumnezeu si apoi, ca o consecinta a ascultarii de
voia Lui, slujeste semenilor lui. (viii) Legea
neprihanirii. in crestinism, noi nu putem trasa o linie
dreapta lara o lege, sau cu una falsa. Si in afara
Cuvantului, orice alt standard este o lege falsa: „La
Lege si la marturie^caci daca nu vor vorbi asa, nu
vor mai rasari zorile pentru poporul acesta" (Is.
8.20). Tot ceea ce cere Cuvantul lui Dumnezeu este
Legea Duhului lui Dumnezeu; sfintenia falsa - plina
de indoiala, marginala sau superficiala - nu are
legatura cu cea adevarata. DE CE ESTE COMPARATA
NEPRIHANIREA CU O PLATOSA 1. Platosa apara
principala componenta a organismului O lovitura de
cutit este mult mai periculoasa in zona organelor
vitale, decat in alte regiuni ale corpului. Un om
poate supravietui in urma unei rani Ia mana sau Ia
picior, dar o rana in inima cu siguranta va produce
moartea. Tot astfel, neprihanirea si sfintenia apara
principala zona a crestinului: sufletul si cugetul lui.
Raul provocat bunurilor pamantesti ale celui sfant
nu-1 afecteaza mai mult decat barbieritul sau
taiatul unghiilor. Un pumnal spiritual - pacatul care
ne haituieste „viata pretioasa"- este arma mortala
pe care Satan o foloseste pentru a ne rani cugetul
(Pv. 6.26).
333 Aceasta este „sageata" care strapunge
„ficatul" tanarului, care fuge dupa o pofta „ca
pasarea care da buzna in lat, fara sa stie ca o va
costa viata" (Pv. 7.23). Neprihanirea si sfintenia
constituie protectia lui Dumnezeu care apara
cugetul credinciosului de toate ranile pe care ' le-ar
putea provoca pacatul. 2. Platosa il face pe
credincios indraznet Nu este mare diferenta intre o
armata infricosata si o armata distrusa. Un soldat
mort va putea fi la fel de folositor ca unul paralizat
de frica; inima lui este atacata in timp ce el este inca
viu. Un piept dezgolit expune ranirii inima
tremuranda a soldatului neinarmat; dar soldatul
care are pieptul bine protejat de platosa marturiei
se va aventura fara teama in focul luptei. Tot astfel,
neprihanirea, protejand cugetul, il umple pe cel
credincios de curaj in fata pericolului si a mortii; pe
cand vinovatia - goliciunea sufletului - il umple de
teama si pe cel mai indraznet pacatos. „Cel rau fuge
fara sa fie urmarit, dar cel neprihanit indrazneste ca
un leu tanar" (Pv. 28.1). Dupa cum oile se sperie de
zgomotul propriilor copite in timp ce alearga, tot
asa pacatosul este coplesit de strigatul vinovatiei
sale. De indata ce Adam si-a vazut goliciunea, s-a
inspaimantat atat de mult de vocea lui Dumnezeu,
de parca n-ar fi auzit-o niciodata inainte. Noi nu ne
putem arata curajul atata vreme cat nu ne aratam
sfintenia. „Daca nu ne osandeste inima noastra,
avem indrazneala la Dumnezeu" (1 Ioan 3.21).
LEGATURA DINTRE PLATOSA SI CINGATOARE
Cuvantul de legatura si asociaza aceasta
componenta a armaturii la cingatoare si ne face sa
observam cat de_ duios au fost asociate adevarul si
sfintenia, precum perdelele Cortului intalnirii. Si
este de condamnat oricine ar desface ceea ce
Dumnezeu a unit. Sa nu uiti ca adevarul si sfintenia
trebuie sa mearga impreuna. 1. Adevarul doctrinal
O gandire ortodoxa, venita dintr-o inima nesfintita
si o viata ne-evlavioasa, este la fel de urata precum
ar fi capul unui om asezat pe umerii unei fiare. Omul
nenorocit care stie adevarul, dar practica raul., este
mai rau decat omul ignorant. Daca esti un sclav al
Diavolului, nu are importanta locul in care el si-a
prins lantul de tine - capul sau piciorul. 156 El te tine
la fel de strans de picior - in actiunile tale - ca si de
cap - in blasfemia ta. Crestine, nelegiuirea ta este
mai mare, deoarece este comisa in fata adevarului.
Multi oameni sunt intinati prin greselile datorate
unei gandiri vinovate; dar gandirea ta te va conduce
pe un drum nou, cu conditia sa nu cladesti pacat
peste pacat, prin incercarea de a uni necuratia cu
adevarul. Pacatosii pierd in intuneric drumul lor
spre cer, sau se ratacesc prin-tr-o judecata gresita,
care daca este corectata, ii poate aduce inapoi pe
calea sfinteniei. Dar tu pacatuiesti in lumina
adevarului si alergi nebuneste spre iad! Prin aceasta
te asemeni cu Diavolul insusi, care distinge adevarul
de minciuna la fel de bine ca orice inger - dar refuza
sa fie condus de el. Daca o cantareata ar canta cu
vocea o melodie dulce, dar cu instrumentul ar
executa altceva, atunci sunetele disonante ale
corzilor ar ofensa ascultatorul mai mult decat daca
ea ar canta cu vocea ceea ce canta din instrument.
Tot astfel, a canta adevarul cu ratiunea noastra, dar
a canta nelegiuirea cu inimile si mainile noastre este
mult mai dezgustator pentru Dumnezeu decat
dezarmonia unei gandiri slabe si a unei vieti lipsite
de sfintenie. De exemplu, Hanun n-ar fi maniat asa
de tare pe David daca ar fi trimis impotriva lui 20
000 de oameni, decat a facuto purtandu-se intr-un
mod atat de grosolan cu ambasadorii lui. Pe
Dumnezeu nu-L provoaca asa de mult ostilitatea
fatisa a pacatosilor, manifestata prin trairea lor, cat
mai ales dezonoarea adusa Adevarului Sau, pe care
El l-a trimis pentru a-i elibera. Cand Dumnezeu vede
pe oameni batjocorind adevarul Sau, impiedi-
I ftndu-1 sa aiba vreo influenta asupra vietii lor,
aceasta priveliste atata focul maniei Lui. A umbla in
sens contrar luminii adevarului lui Dumnezeu este o
alegere periculoasa. 2. Adevarul inimii Adevarul si
sfintenia trebuie sa ramana legate impreuna. Daca
viata unui om nu este sfanta, atunci el doar
pretinde ca este sincer. Dumnezeu nu n cu noaste
nici o sinceritate lipsita de sfintenie; termenii se bat
cap in (Wp Sinceritatea invata sufletul sa se
indrepte numai spre acel final meri-loriu al tuturor
actiunilor sale: slava lui Dumnezeu. Nu este
suficient sa ii. intoarcem si sa privim aceasta tinta;
noi trebuie sa umblam pe calea II i dreapta pentru a
o atinge. Noi nu vom atinge tinta niciodata daca
Umblam pe o alta cale in afara celei prezentate
noua de Cuvantul Sau. 335 .Sfintenia si neprihanirea
constituie calea omului sincer, marcata de
Duinnezeu insusi pentru a merge pe ea, atat pentru
a-L glorifica pc El, cat si pentru a fi el insusi glorificat
de Dumnezeu. Oricine incearca sa o ia pe scurtatura
se expune durerii si infrangerii. Daca el gaseste o
noua cale de a-L glorifica pe Dumnezeu, care n-a
fost trasata de Dumnezeu, atunci el trebuie sa
gaseasca si un cer nou, pe care Dumnezeu nu l-a
pregatit! Iadul este plin de intentii bune - acolo sunt
multi oameni care pe pamant „au intentionat sa
faca bine", dar vietile lor nu au demonstrat
„sinceritatea fundamentala". Cine l-ar crede pe
omul care sustine ca fantana lui este plina cu apa
dulce, curata, cand in galeata nu este decat apa
amara si murdara? Tu spui ca ai o inima neprihanita
si ganduri curate, cand din viata ta ies numai lucruri
rele? Desigur ca nici tu nu crezi aceasta! I. DE CE
FIECARE CRESTIN TREBUIE SA POARTE PLATOSA Noi
am cercetat terenul si am facut planul; acum este
timpul sa punem temelia si sa construim o structura
de baza a adevarului privind platosa neprihanirii.
Iat-o: omul care doreste sa fie crestin trebuie sa
pastreze puterea sfinteniei si neprihanirii in viata si
purtarea lui. El trebuie sa aiba „platosa neprihanirii"
si totodata s-o imbrace. Omul neprihanit are in
inima lui o lucrare a harului si sfinteniei, asa dupa
cum un om viu are in el sursa vietii. Dar acest om isi
mentine puterea sfinteniei folosind-o in fiecare zi,
dupa cum inima intareste fiecare madular al
corpului pentru a-si exercita rolul. Jeroine descria
astfel viata primilor crestini: „Sangele lui Cristos inca
era cald in venele lor." Ei erau foarte perseverenti in
purtarea platosei neprihanirii si in strangerea ei,
astfel incat ea sa nu se poata desface prin neglijenta
sau distruge prin pacatul arogantei. La inceputurile
crestinismului, caracterul unui sfant se deosebea de
cel al unui om lumesc prin umblarea sa sfanta
consecventa. De exemplu, Zaharia si Elisabeta „erau
amandoi neprihaniti inaintea lui Dumnezeu, si
pazeau fara pata toate poruncile si toate randuielile
Domnului" 'Lc. 1.6). Pavel se silea zilnic „sa aiba un
cuget curat inaintea lui Dumnezeu si inaintea
oamenilor" (F. A. 24.16). Si noi care urmam aceeasi
marturisire sfanta trebuie sa dorim sa avem o traire
curata, astfel incat sa umblam in sfintenie si
neprihanire, cum au facut si ei. 336 1. Dumnezeu ii
vrea sfinti pe copiii Sai Acest lucru ar trebui sa fie
suficient pentru ca fiecare crestin sa fie in acord cu
dorinta inimii lui Dumnezeu. Daca un om nu este
gata sa raspunda imediat la chemarea Stapanului,
atunci merita ca numele lui sa fie sters din cartea lui
Cristos. David, care „a slujit poporului sau prin voia
lui Dumnezeu" a avut ca tel in viata sa aduca la
indeplinire dorintele lui Dumnezeu (F. A. 13.36). Si
fiecare inima atinsa de acest magnet al dragostei lui
Dumnezeu va dori acest lucru. Toate ambitiile
personale ale unui sfant sincer sunt prinse in
aceasta dorinta, ca el sa poata implini voia lui
Dumnezeu in neamul sau. Aceasta este toata
rugaciunea lui: „nu voia mea, ci voia Ta sa se faca"
(Lc. 22.42). Singurul lui scop este sa afle si sa faca
„ voia cea buna, placuta si desavarsita a lui
Dumnezeu" (Rom. 12.2). Acum vreau sa va arat cum
stiu ca voia lui Dumnezeu este ca toti copiii Lui sa fie
sfinti. Ea strabate, ca un fir rosu, toate celelalte
planuri ale Lui. (a) in poruncile Lui De ce a ales
Dumnezeu pe unii oameni, iar pe altii ii lasa sa se
afunde in pacat? Apostolul ne spune: „Dumnezeu
ne-a
ales inainte de intemeierea lumii, ca sa Fim
sfinti" (Ef. 1.4). Nu pentru ca Dumnezeu a prevazut
ca noi am putea fi sfinti prin noi insine, ci pentru ca
El a hotarat sa ne faca sfinti. Este ca si cum un
tamplar foarte priceput ar avea multi copaci in
gradina sa - toti la fel, nici unul mai bun decat altul -
si ar marca un anumit numar dintre ei si i-ar pune
deoparte in mintea lui, hotarat sa faca din ei mobila.
Tot astfel, Dumnezeu a ales pe unii oameni si i-a pus
deoparte pentru a purta imaginea neprihanirii si
sfinteniei Lui in viata lor. Aceasta este o lucrare de o
asa calitate, incat atunci cand El o va incheia si o va
infatisa oamenilor si ingerilor, va lumina insusi
universul. (.b) In trimite/va Fiu/ui Sau in lume ingerii
din ceruri, care au privit in permanenta Fata lui
Dumnezeu, sunt gata sa mearga imediat oriunde i-
ar trimite El. Dar Dumnezeu a avut o lucrare atat de
importanta, incat, pentru indeplinirea ei, nu S-a
increzut in slujitorii Sai, ci in singurul Lui Fiu; si
observati scopul Lui in aceasta misiune mareata: „El
S-a dat pe Sine insusi pentru noi, ca sa ne
rascumpere din orice faradelege si sa-Si curateasca
un norod care sa fie al Lui, plin de ravna pentru
fapte bune" (Tit 2.14). Daca omul si-ar fi pastrat
neprihanirea pe care Dumnezeu a creat-o Ia inceput
in el, suferintele lui Cristos ar fi fost evitate,
deoarece El a venit pentru a recastiga sfintenia
pierduta dc om. Nici slava lui Dumnezeu, si nici
fericirea omului n-ar fi pulul fi atinse, daca aceasta
sfintenie 22 - Crestinul in Armatura 11 n-ar fi fost
restaurata. Dupa cum Dumnezeu este minunat in
sfintenia naturii si faptelor Sale, tot asa El este
glorificat prin sfintenia inimilor copiilor Sai. Daca
firea pamanteasca a omului se supune influentei
pacatului, poate el sa-L glorifice pe Dumnezeu si sa-
L sfideze in acelasi timp? Daca scopul lui Cristos ar fi
fost numai sa-l ierte pe om, dar fara sa-i redea
sfintenia, El ar fi fost un slujitor al pacatului, iar
omul ar fi avut deplina libertate sa-L dezonoreze pe
Dumnezeu. Fericirea omului consta in asemanarea
lui cu Dumnezeu si in a se desfata in El. Dar inainte
ca Dumnezeu sa-Si gaseasca placere in el, omul
trebuie sa fie ca Dumnezeu. Mai mult, Dumnezeu
trebuie sa-Si gaseasca toata placerea in om, inainte
de a-i permite acestuia sa se bucure de El - asadar
Cristos infaptuieste miracolul de a-Si sfinti poporul
Sau: „Fiti sfinti, caci Eu sunt sfant" (I Pet. 1.16).
Apostolul Pavel era pe deplin justificat sa aduca o
grea osandire impotriva tuturor oamenilor lipsiti de
sfintenie, prin aceea ca „ci sunt vrajmasi ai crucii lui
Cristos" (Fii. 3.18). Cristos a venit sa distruga
lucrarile Diavolului, dar omul care umbla cu
nebagare de seama va nimici lucrarea lui Cristos.
DomnulTsus Si-a varsat sangele pentru a
rascumpara sufletele din mana pacatului si a lui
Satan, astfel incat oamenii sa-I poata sluji lui
Dumnezeu in sfintenie, fara frica. Si, totusi, crestinul
ratacit - daca intr-adevar poate fi numit crestin - il
sfideaza pe Domnul care l-a cumparat si se intoarce
la vechea sclavie, din care Cristos l-a rascumparat cu
un pret asa de mare. (c) in lucrarea innoitoare a
Duhului Deoarece voia lui Dumnezeu este sa-i faca
neprihaniti pe cei ce sunt ai Lui, El promite: „ Va voi
da o inima noua si voi pune in voi un duh nou" (Ez.
36.26). O inima neschimbata va fi suficienta pentru
a trai sub robia Diavolului. Dar deoarece Dumnezeu
are un loc mai inalt pentru poporul Sau, Duhul Sau
minunat ii ridica din temnita pacatului si ii aduce in
curtile Sale, in serviciul Lui. Astfel El le schimba
hainele purtate de ei in temnita cu darurile Duhului
Sau. Aceasta este innoirea. Cand Dumnezeu a dat
porunci clare cu privire la construirea Templului, El
l-a destinat unui scop sfant. Dar aceasta cladire nu
era nici pe departe atat de glorioasa ca templul
spiritual al unei inimi innoite, care este „lucrarea"
lui Dumnezeu insusi (Ef. 2.10). Si de ce a fost un
Proiectant atat de milos? Noi citim ca sfintii Lui sunt
„ziditi in Cristos Isus pentru faptele bune, pe care Ic-
a pregatit Dumnezeu mai dinainte, ca sa umblam in
ele" (v. 10). 338
Asadar, scopul maret al lui Dumnezeu pentru
om scoate in evidenta lipsa de neprihanire a celui
sfant si da o sentinta mai grea pacatului lui decat al
celorlalti oameni, deoarece a fost savarsit impotriva
unei lucrari atat de marete a Duhului Sau. Un pacat
savarsit in Templu era mult mai grav decat unul pe
care iudeul l-ar fi savarsit in casa lui, fiindca Templul
era un loc sfant. Deoarece sfantul este o persoana
consacrata, reiese ca faptele sale pacatoase
intineaza Templul lui Dumnezeu. Pacatul unui om
firesc reprezinta un furt, deoarece il priveaza pe
Dumnezeu de slava datorata Lui; dar pacatul celui
sfant constituie un sacrilegiu, deoarece il priveaza
pe Dumnezeu de sfintenia promisa prin marturisirea
lui de credinta. Cu siguranta, este mai bine sa nu te
pocaiesti deloc, decat sa-ti para rau de pocainta ta.
Scriptura spune ca este mai bine sa nu facem nici o
juruinta inaintea Lui, decat mai tarziu sa n-o
implinim (Ecl. 5.5). Pentru a face acest lucru, omul
trebuie sa spuna lumii o minciuna gogonata: ca a
gasit vreo nelegiuire sau vreun pacat in Dumnezeu,
si astfel s-a decis sa nu-L mai urmeze. intr-un
cuvant. Duhul Sfant l-a consacrat pe omul sfant
pentru Dumnezeu si totodata l-a inzestrat cu o viata
noua din Dumnezeu: „ Voi erati morti in greselile si
in pacatele voastre" (Ef. 2.1). Cand Dumnezeu a
suflat in om un duh de viata, El presupunea ca
acesta sa traiasca dupa principiile Sale de sfintenie
si neprihanire si nu sa urmeze caile unui om firesc.
Dumnezeu Si-a dezvaluit in mod clar gandul Sau:
„Dupa cum ati primit pe Cristos Isus, Domnul, asa sa
si umblati in EI" (Col. 2.6). Apostolul Pavel ii mustra
pe corinteni pentru o traire diferita de chemarea
lor, asemanatoare cu a oamenilor firesti, in pofte
trupesti. ,jVu sunteti voi lumesti si nu traiti voi in
felul celorlafi oameni?" (I Cor. 3.3). Unii pacatuiesc
impotriva luminii lui Dumnezeu din cugetele lor;
acesta este cel mai mare rau pe care ei il pot face.
Dar cand duci o viata lipsita de sfintenie, atunci tu,
crestine, pacatuiesti impotriva vietii oferite de
Dumnezeu inimii tale. Cu cat un pacat este mai
neobisnuit, cu atat el este mai oribil. De exemplu,
nu este ceva natural ca o mama sa-si omoare
pruncul in pantece. Si, totusi, prin purtarea ta
pacatoasa, tu ucizi pruncul harului din sufletul tau.
Irod a fost considerat un criminal feroce, deoarece
el a vrut sa-L omoare pe Cristos cand era doar un
prunc; asadar, tu crezi ca poti atenta mereu la viata
noua, din Cristos, ce este in inima ta, si sa scapi de
mania lui Dumnezeu? 159 (d) In Cuvantul si
poruncile Iui Dumnezeu Cuvantul lui Dumnezeu este
atat samanta care da viata, cat si hrana care
intretine sfintenia in inima crestinului; fiecare parte
a lui isi are rolul in acest plan. (i) Sectiunea de
precepte. Aceasta parte a Cuvantului lui Dumnezeu
ofera o lege perfecta a sfinteniei pentru ca oamenii
sfinti sa umble prin ea, o lege neschimbatoare si
clara, nu ca legile date de oameni. Deseori, aceste
legi sunt date pentru a corecta mintile
intortocheate, dupa cum croitorii modifica hainele
pentru a se potrivi trupurilor pentru care sunt
destinate. Poruncile lui Dumnezeu se potrivesc
naturii Sale sfinte, si nu inimilor intinate ale
oamenilor. (ii) Promisiunile. Dumnezeu le-a destinat
sa fie o incurajare pentru a ne atrage pe drumul
sfinteniei. Dar promisiunile sunt infatisate cu atata
grija, incat o inima intinata nu poate pretinde nimic
din toate acestea. Dumnezeu a asezat inauntrul
pacatosului o sabie invapaiata - cugetul - pentru a-1
opri sa guste din fructul acestui pom al vietii. Si daca
un pacatos ar fi atat de indraznet incat sa atinga
tezaurul inchis in aceste promisiuni, el nu l-ar putea
tine multa vreme; mai devreme sau mai tarziu.
Dumnezeu l-ar determina sa-1 arunce, asa cum Iuda
a aruncat cei 30 de talanti dc argint. Cugetul lui il va
instiinta ca nu este el adevaratul proprietar al
acestuia. Precum bogatiile, falsele mangaieri ale
promisiunilor .jsi fac aripi" si .^boara" din calea
omului pacatos, tocmai cand el credea ca acestea ii
apartin (Pv. 23.5). (iii) Avertizarile. Avertizarile si
amenintarile din Scriptura navalesc asemenea unui
rau involburat de fiecare parte a caii inguste a
sfinteniei si neprihanirii, gata de a inghiti orice suflet
care nu merge pe ea. „Caci mania lui Dumnezeu se
descopera din cer impotriva oricarei necinstiri a lui
Dumnezeu si impotriva oricarei nelegiuiri a
oamenilor" (Rom. 1.18). (iv) Exemple. Bunatatea lui
Dumnezeu nu ne lasa fara marturii in drumul pe
care noi il avem de parcurs. Promisiunile lui
Dumnezeu sunt confirmate de oamenii sfinti care au
batatorii pentru noi calea sfinteniei si care „prin
credinta si rabdare" au obtinut in cer ce le-a fost
fagaduit. Ce mangaiere negraita pentru noi, cei care
urcam dealul dupa ei! Dar
Dumnezeu ne ofera si exemple de oameni
pacatosi care si-au condamnat la iad propriile
suflete. Starvurile lor au fost aduse pe tarmul
Cuvantului si expuse vederii noastre, astfel ca noi sa
nu fim atrasi in pacatele ce i-au impins pe ei in iad.
„Aceste lucruri s-au intamplat ca sa ne slujeasca
noua drept pilde, pentru ca sa nu poftim dupa
lucruri rele, cum au poftit ei" (I Cor. 10.6). 160 Dupa
cum un medic poate prepara acelasi medicament in
moduri diferite pentru a-1 face mai eficient si
pentru a-si inviora pacientul, tot asa Domnul ofera
Cuvantul Sau printr-un ansamblu de juraminte,
rugaciuni, ascultari sau meditatii. Cuvantul Sau este
tema in toate acestea si scopul Lui ramane acelasi -
de a aduce sfintenia in copiii Sai. Asadar, poruncile
lui Dumnezeu sunt venele si arterele prin care
Cristos transporta sangele datator de viata al
sfinteniei Lui in fiecare madular al Trupului Sau
spiritual. Biserica este gradina, Cristos este fantana,
si fiecare porunca este o conducta dc la El, menita
sa ude straturile, pentru a lc face mai pline de
roadele neprihanirii. (v) in toata providenta Sa.
„Toate lucrurile lucreaza impreuna spre binele celor
ce-L iubesc pe Dumnezeu" (Rom. 8.28). Dupa cum
Dumnezeu foloseste toate anotimpurile anului
pentru recoltat - caldura verii la fel de bine ca
gheata si frigul iernii - tot asa El foloseste atat
binele, cat si raul, imprejurarile favorabile, ca si cele
nefavorabile, pentru promovarea sfinteniei. Frigul
iernii omoara semintele poftei, iar caldura verii
coace fructele neprihanirii. Chiar cand Dumnezeu
ne incearca, aceasta este spre binele nostru, pentru
a ne face partasi sfinteniei Lui. Bernard compara
suferintele cu un scai ascutit, numit darac, ce era
folosit pentru a face hainele mai fine. Iar Dumnezeu
iubeste atat de mult curatia in copiii Sai, incat El va
lustrui atat cat va fi nevoie pentru a indeparta
murdaria implantata in firea noastra; EI ar prefera
sa vada mai degraba o gaura decat o pata in haina
copilului Sau. Dar, uneori, conducerea suverana a
lui Dumnezeu este mai blanda, si cand permite
poporului Sau sa stea sub raza calda a mangaierii,
adapostit de loviturile reci ale suferintei, aceasta sc
intampla pentru a permite inaintarea sevei harului
si grabirea cresterii in sfintenie. Pavel intelesese
acest lucru cand ii indemna pe crestinii din Roma ca
„prin indurarea lui Dumnezeu" sa aduca trupurile
lor „ca o jertfa vie, sfanta, placuta lui Dumnezeu"
(Rom. 12.1). El sugera ca Dumnezeu asteapta un
raspuns adecvat la indurarile Lui, care vin toate de
la El. Cand fermierul isi pune ingrasamantul in
pamant, el intentioneaza sa-1 recupereze la seceris,
printr-o recolta mai bogata; la fel procedeaza si
Dumnezeu, prin indurarile Lui. Astfel, Fii a mustrat
pe Israel pentru nemultumirea lui: „Na cunoscut ca
Eu ii dadeam graul, mustul si untdelemnul, si au
inchinat slujbei lui Baal argintul si aurul cel mult pe
care i-l dadeam" (Osca 2.8). Dumnezeu Se mflniase
deofl rece Israel imbratisase idolatria pe cheltuiala
Lui. III Cu siguranta, Tatal nu accepta ca familia Lui
sa se infrupte cu ceva necurat. Hrana pe care
Dumnezeu o doreste pentru El insusi si pentru copiii
.Sai este pregatita din roadele placute ale sfinteniei
si neprihanirii pe care Cristos ni le ofera din gradina
Sa: „Eu intru in gradina mea, soro, mireaso, imi
culeg smirna cu miresmele mele, imi mananc
fagurul dc miere cu mierea mea, imi beau vinul cu
laptele meu" (Cant. Cant. 5.1). 2. Satan 'nu vrea ca
poporul lui Dumnezeu sa fie sfant Planul Diavolului
este atat de puternic impotriva sfinteniei
credinciosului, incat el intotdeauna are un nu
pentru r/a-ul lui Dumnezeu. Diavolul are o
deosebita placere sa locuiasca in om. Chiar cand s-a
transformat in sarpe, el a facut aceasta pentru a o
insela pe Eva. Daca si-ar putea alege destinatia,
aceasta ar fi intotdeauna omul, deoarece numai el
poate infaptui pacatul si nelegiuirea. Dupa cum
Satan prefera sa locuiasca in oameni, tot astfel el
doreste sufletele lor mai mult decat trupurile. De
vreme ce sufletul este locul potrivit pentru sfintenie
sau pacat, nimic nu-1 satisface decat cea mai buna
camera din casa pentru a-si putea varsa blestemele
si a-si scuipa rautatea spre Dumnezeu. Desi Satan l-
a lovit pe Iov in diferite moduri, el nu a intentionat
nicidecum sa-si aisgure o intrare fortata pentru a-i
poseda trupul. Nimic nu i-a pulut schimba hotararea
pe care o luase, caci el urmarea o tinta mai
indepartata: sa stapaneasca sufletul lui Iov. Ar fi fost
de mii de ori mai satisfacut daca Iov insusi L-ar fi
blestemat pe Dumnezeu (mai degraba decat Satan,
care ii stapanea trupul lui Iov pentru a-si varsa prin
el blestemele lui). Acela ar fi fost pacatul lui Iov, nu
al lui Satan.
Ceea ce Diavolul vrea sa fure de la tine este
sfintenia ta. El nu-si revendica nici o victorie pana ce
nu-I determina pe cel credincios sa se lepede de
neprihanirea sa. Si el va lasa mai degraba ca un om
sa aiba tot ce doreste sau sa fie orice altceva, dar nu
un sfant adevarat si plin de putere. El nu te invidiaza
pentru bogatiile si placerile tale lumesti, ci pentru
sfintenia ta. Din cate cunoastem, Iov s-ar fi putut
bucura de cirezile, servitorii si copiii sai, fara nici o
tulburare din partea iadului, daca Satan n-ar fi
observat ca el era un om evlavios „care se temea de
Dumnezeu si se abatea dc la rau" (Iov 1.1). Dar cand
neprihanirea lui Iov a aprins duhul rau al lui Satan,
mania lui a izbucnit ca o torta. El a incercat sa-I
dezbrace pe Iov de platosa neprihanirii lui,
nimicindu-i familia, luandu-i averile si lovindu-i
trupul cu bube. El l-a torturat pe Iov, asa cum un hot
isi chinuie victimele 342 pentru a le determina sa
marturiseasca si sa renunte la bogatiile lor. Daca Iov
ar fi cedat in fata Iui Satan, i-ar fi aruncat punga -
integritatea sa - si i-ar fi incredintat controlul asupra
cugetului Iui, atunci Satan l-ar fi eliberat imediat si
nu s-ar fi suparat chiar daca Iov si-ar fi recastigat
averea, copiii si servitorii. Lupii trag de blana oilor
pentru a le putea devora carnea si a le suge sangele.
Iar acest ucigas al iadului inseteaza dupa sangele
datator de viata al neprihanirii din inima crestinului.
Ceea ce distruge Satan nu este o forma de evlavie
sau imitatia neprihanirii, ci puterea. Ceea ce scoate
acest leu din vizuina sa nu este numele, ci insasi
faptura cea noua. Diavolul poate trai in pace si in
siguranta precum vecinul unui om care se
multumeste cu o simpla marturisire dc credinta. De
exemplu, Satan stia ca marturisirea de credinta a lui
Iuda nu l-ar fi indepartat nici macar cu un pas din
drumul sau spre iad; abilul inselator poate conduce
o persoana spre pierzare, chiar prin intermediul
slujirii crestine. Deoarece inima inselatoare, cu care
Iuda se prezenta pentru a auzi predicile lui Cristos,
era atasata Diavolului, Satan i-a permis deplina
libertate tradatorului pentru a-si mentine reputatia
in tot acest timp. Lui nu-i pasa cat timp ar fi crezut
ucenicii despre el ca este credincios - Satan isi
cunostea sclavul. Intr-un cuvant, sfintenia
superstitioasa nu-1 deranjeaza pe Satan. Si cum s-ar
putea intampla acest lucru, cand el este tatal ei? De
veacuri, scopul lui a fost sa submineze adevarata
sfintenie in inimile oamenilor, dar Biserica a
descoperit conspiratia lui Satan impotriva lui Cristos
si a poporului Sau. inselatoria lui a fost pentru
puterea sfinteniei ceea ce este iedera pentru stejar.
imbratisarile dezgustatoare ale acestei sfintenii
false in jurul religiei au inabusit inima sfinteniei
biblice oriunde aceasta triumfase. Nici bogatia
religioasa nu-1 deranjeaza pe Diavolul; el este
dusmanul de moarte al sfinteniei, in toata
simplitatea ei, deoarece ea se intemeiaza pe
Scriptura si este intretinuta de Duhul Sfant. Asadar,
simplitatea sfinteniei este steagul pe care sufletul il
inalta pentru a-i declara razboi Satanei; sfintenia
este prietenie cu Dumnezeu, iar Satan lupta din
rasputeri sa o curme. Aici este terenul pe care se
desfasoara aceasta lupta, ce nu va avea sfarsit atata
timp cat Satan este un duh necurat, iar crestinul
este un copil sfant al lui Dumnezeu: „Toti cei ce
voiesc sa traiasca cu evlavie in Cristos Isus vor fi
prigoniti" (II Tim. 3.12). Adeseori, prigonitorii
incearca sa-si ascunda rautatea sub masca faptelor
bune; dar Duhul lui Dumnezeu priveste prin
invelisurile lor 161 false si cunoaste instructiunile pe
care iadul le trimite acestora. Duhul lui Dumnezeu
ne spune ca evlavia este tinta spre care Satan isi
indreapta sagetile. Desigur, in lume sunt mai multe
tipuri de evlavie, dar Satan se opune numai celei
adevarate: „Toti cei ce voicsc sa traiasca cu evlavie
in Cristos Isus". Sangele unui crestin este dulce
pentru Satan, dar sangele evlaviei unui crestin este
cu mult mai dulce. El prefera sa-1 separe pe cel
sfant de evlavia lui, decat sa-1 ucida din pricina ei. Si
totusi el nu va fi prea vizibil, ci va juca pe mize mici,
manifestandu-si cruzimea asupra trupurilor celor
sfinti; dar aceasta se intampla numai cand el nu le
poate captura sufletele: „Au fost ucisi cu pietre,
taiati in doua cu fierastraul, chinuiti" (Evr. 11.37).
Prigonitorii nu aveau o dorinta mai mare decat sa-i
atraga in pacat si sa-i forteze sa se lepede de
credinta; astfel, inainte de a-i ucide, ei au ispitit de
mai multe ori pe crestini. Diavolul considera o
biruinta deplina atunci cand reuseste sa-1 dezbrace
pe cel sfant de armatura lui si sa-1 indeparteze de
profesiunea lui de credinta.
Diavolul ar prefera sa-i vada pe crestini intinati
de pacat si nelegiuire, decat sa-i stie pangariti de
sange si durere, deoarece el a inteles ca persecutia
doar imbogateste Biserica, ceea ce o ruineaza fiind
nelegiuirea. Asadar, prigonitorii doar ara pamantul
pentru Dumnezeu si in tot acest timp El il seamana
cu sangele sfintilor. 'SUPREMATIA PUTERII
SFINTENIEI 1. Apare numai in om Creaturile
inferioare au o anumita bunatate specifica lor, dar
numai fiintele dotate cu ratiune sunt capabile de o
sfintenie interioara. Si daca noi indepartam cununa
sfinteniei, vom deveni mai rai chiar decat fiarele;
intr-adevar, ceea ce face ca un om sa fie diferit de
un altul in ochii lui Dumnezeu este neprihanirea.
Cata vreme sfintenia nu este adaugata, toti oamenii
se gasesc in aceeasi pozitie inaintea lui Dumnezeu.
Regii pamantesti sunt imputerniciti sa aprecieze
valoarea fiecarei monede. Atunci, cu siguranta,
Dumnezeul Suveran este mult mai indreptatit sa
spuna: „Cel neprihanit arata prietenului sau calea
cea buna" sau „Limba celui neprihanit este argint
ales" si „inima celor rai este putin lucru" (Pv. 12.26;
10.20). 2. Ofera marturia pentru cer „Urmariti
pacea... si sfintirea, fara care nimeni nu va vedea pe
Domnul" (Evr. 12.14). inainte ca Enoh sa fi fost rapit
in cer, el a umblat pe pamant cu Dumnezeu ca un
om sfant; si de aceea Dumnezeu a vrut sa-1 ia cu El
in cer, pentru ca cerul este cetatea unde locuieste
neprihanirea. Oare. noi ne putem astepta sa
ajungem acolo, daca suntem neglijenti in pastrarea
unei purtari sfinte sau in exercitarea faptelor
neprihanirii? Cu siguranta, ceea ce Dumnezeu a
scris despre sfintenie va ramane in picioare; El
niciodata nu va sterge si nu va revizui Cuvantul Sau
pentru nimeni. Asadar, noi trebuie fie sa renuntam
la speranta de a ajunge in cer, fie sa acceptam sa
mergem pe singura cale ce ne va duce acolo. Este o
suflare inutila cea care nu indreapta panzele
incercarilor noastre si miscarea picioarelor noastre
spre destinatia dorita de noi. 3. Ne intareste pentru
comuniunea cu Dumnezeu Comuniunea cu
Dumnezeu este asa de minunata incat multi pretind
ca o au, cand ei nici macar nu stiu ce inseamna. Este
ca si cum un om se faleste ca-1 cunoaste pe rege,
dar el niciodata nu i-a vazut fata si nici nu l-a
intalnit. Cand un om spune ca-L cunoaste pe
Domnul, dar traieste in nelegiuire, Duhul lui
Dumnezeu numeste acest lucru minciuna: „Daca
zicem ca avem partasie cu El si umblam in intuneric,
mintim" (I Ioan 1.6). Comuniunea isi are radacinile
in unitate, iar unitatea in asemanare. „Merg oare
doi oameni impreuna, fara sa fie invoiti?" (Amos
3.3). Exista o mare diferenta intre comuniunea cu
Dumnezeu si familiaritatea cu poruncile. Un om
poate respecta zilnic poruncile si totusi sa fie un
strain pentru Dumnezeu. Nu oricine se plimba in
jurul castelului vorbeste cu printul. Poruncile sunt
un fel de schimb, prin care oamenii sfinti negociaza
cu Dumnezeu, prin Duhul Sau, pentru bogatiile
ceresti, un sentiment imbogatit al harului si
mangaierii. Dar pentru ca o inima intinata nu are ce
negocia cu Dumnezeu, Tatal nu va impartasi cu ea
harul Sau curat. Chiar si un om sfant sub puterea
ispitei este nepotrivit pentru o comuniune cu
Dumnezeu, pana ce el nu biruie pacatul. Solomon
explica astfel acest lucru: „Ca o fantana tulbure si ca
un izvor stricat, asa este cel neprihanit care se
clatina inaintea celui rau" (Pv. 25.26). Cu cat mai
mult sufletul unui om sfant se va intina cand el se va
clatina inaintea Celui Rau si va ceda ispitei! Daca noi
nu bem dintr-un izvor tulburat, pana cand el nu se
limpezeste din nou, cum putem astepta ca
Dumnezeu sa comunice cu o persoana evlavioasa
inainte ca sufletul ei sa se limpezeasca prin
pocainta? 345 162 4. Ea aduce pacea Nu spun ca
pacea este intemeiata pe sfintenia sau neprihanirea
noastra, ci ca este intretinuta de ele. „Cei rai n-au
pace, zice Domnul" (Is. 48.22). Noi putem forta
marea sa stea mereu linistita, tot asa de usor cum
putem linisti o inima nesfintita. Luptele din inima
omului izbucnesc datorita poftelor lui si -l fac sa se
simta tras din doua parti. Acestea perturba pacea si
fac ca omul sa se simta intr-o continua agitatie. Si
totusi, daca patrunde duhul sfinteniei iar
„sceptrul neprihanirii lui Cristos" \a comanda
asupra vietii, aceasta furtuna se potoleste din ce in
ce mai mult. Oricum, caile intinate ale oamenilor
nelegiuiti bantuie caile lor, dupa cum amintirea lui
Ioan il tulbura pe Irod. Fie ca dorm sau sunt treji, ei
sunt cuprinsi de teama iadului. Aceasta lipsa de
pace face ca oamenii sa fie mereu nemultumiti ei
nici nu se pot bucura de cele mai dulci placeri, nici
nu pot suporta gustul amar al incercarilor. Desigur,
exista metode pentru a amorti cugetul si pentru a
inabusi temporar simtamintele unei inimi nesfintite;
dar puterea acestui opium va disparea curand si
durerea se va resimti mai acut. Permite-mi sa-ti dau
un exemplu. Un betiv notoriu indeparteaza
avertismentele pe care crestinii incearca sa le
indrepte spre cugetul lui, la fel de usor cum Pavel
scutura naparca prinsa de mana lui. in loc sa se
supuna lui Dumnezeu, el se avanta mai mult in
pacat, intarindu-si cugetul cu speranta indrazneata
a indurarii lui Dumnezeu in Cristos. Astfel, dupa
cativa ani, omul s-a imbolnavit; iar cand prietenii au
venit sa-l viziteze, el era atat de bucuros si
increzator in indurarea lui Dumnezeu, incat falsele
lui sperante l-au detenninat sa se afunde mai mult
in pacate. Si totusi, inainte sa vina moartea,
constiinta vinovata a pacatosului s-a trezit pe deplin
si bietul om se perpelea in flacarile nimicitoare ale
faptelor lui rele de la inceput. Si inainte sa-si dea
duhul, el striga disperat: „Mi-am facut o tencuiala si
credeam ca totul era perfect; dar acum nu cred ca
va mai tine!" Cugetul lui intinat i-a nimicit speranta
la fel de repede cum a aparut. Acest fapt este
adevarat, dragii mei prieteni. Sangele lui Cristos nu-
si poate croi drum spre un suflet care pastreaza
vreun pacat oarecare. Dumnezeu va smulge de la
altar pe oamenii care alearga spre el, dar nu-i va
smulge din nelegiuirea lor. Apoi ii va ucide in fata
altarului in care ei se incredeau atata. Cunosti
mesajul lui Solomon catre Adonia: „Daca va fi om
cinstit, un par din cap nu-i va cadea...; dar daca se
va gasi rautate in el, va muri" (I imp. 1.52). Este
zadarnic pentru un om sa creada ca 163 si poate
ascunde sub aripa lui Cristos de strigatul cugetului
sau vinovat, daca nelegiuirea si-a creat in el un
sanctuar. Dumnezeu nu a intentionat nicidecum sa
ne dea siguranta in nelegiuire, ci sa ne scape din ea.
5. Ea are o puternica influenta asupra altora Cand
aceasta putere a sfinteniei lucreaza in vietile
crestinilor, ea .dicteaza puternic si duhurile celorlalti
oameni. Ea astupa gurile celor necredinciosi care
sunt gata sa dispretuiasca religia si sa arunce
murdaria pacatului unui sfant in fata oricarei
marturisiri de credinta pe care o aud. Se spune ca
broastele isi inceteaza oracaitul cand o lumina se
indreapta spre ele. Iar lumina unei vieti sfinte
serveste ca lacat pentru buzele dispretuitoare si il
forteaza pe pacatos saL recunoasca pe Dumnezeu in
cel sfant: „ Tot asa sa lumineze si lumina voastra
inaintea oamenilor, ca ei sa vada faptele voastre
bune si sa slaveasca pe Tatal vostru care este in
ceruri" (Mt. 5.16). Si nu numai ca le astupa gurile,
dar puterea sfinteniei le deschide inimile pentru a-L
primi pe Cristos si harul Sau. Unul din motivele
pentru care atatea suflete au primit Evanghelia in
timpurile de la inceput a fost ca divinitatea doctrinei
Evangheliei s-a reflectat in sfintenia vietilor celor
credinciosi. Ca un exemplu, scriind despre
convertirea sa, Justin Martirul spunea: „Sfintenia
care stralucea in vietile crestinilor si rabdarea care
biruia cruzimea vrajmasilor mau detenninat sa
ajung la concluzia ca doctrina Evangheliei este
adevarata". Si pana si Iulian, desi se afla departe de
imparatia lui Dumnezeu, marturisea despre
crestinism ca lua amploare deoarece crestinii
alcatuiau un popor care „facea bine tuturor si nu
ranea pe nimeni". Si, totusi, in aceste vremuri cand
cearta murdareste hainele neprihanirii in religia
crestina, este mult mai greu sa-i determini pe cei
din afara sa vina sub protectia Evangheliei. Sunt
unele animale care dupa ce s-au saturat de iarba le
vor opri pe celelalte sa se hraneasca pentru un timp
din aceeasi pasune. Si, din nefericire, pana ce
marturia proasta a mandriei, certurilor, greselilor si
neglijentei nu va fi indepartata, nu este prea multa
nadejde ca oamenii sa accepte crestinismul. Un
pastor nu poate predica ziua si noaptea. El ar putea
petrece doua sau trei ore pe saptamana la amvon,
tinand oglinda Evangheliei inaintea fetelor celor
adunati; dar vietile crestinilor predica toata
saptamana. Daca ei ar fi sfinti, vietile lor ar sluji ca
un ecou al predicii pastorului pentru cei din lume si
ar mentine glasul Evangheliei. Nimanui nu-i face
placere sa vorbeasca cu o persoana care are o
respiratie grea, si acesta este modul in care noi
adeseori gandim despre 347 cineva care ne
vorbeste dispretuitor. Astfel de crestini au nevoie
de o viata frumoasa cand ei trebuie sa mustre si sa
dea vreun sfat. Reprosurile sunt un medicament
eficient, dar este greu pentru o persoana sa nu le
vomite inaintea celui ce i le ofera. Nimic nu este mai
eficient .pentru a impiedica improscarea
reprosurilor decat sfintenia celui care mustra.
„Loveasca-ma cel neprihanit", spunea David, „caci
lovirea lui imi este binevenita; pedepseasca-ma, caci
pedeapsa lui este ca untdelemnul turnat pe capul
meu" (Ps. 141.5). Reprosul poate fi primit mai usor
dintr-o astfel de mana, datorita autoritatii ce
insoteste sfintenia. Numai un pacatos impietrit va
respinge mustrarea duioasa a unui om neprihanit,
asemanatoare uleiului turnat cu dragoste si mila
intr-o rana. Astfel este usor de observat ce mare
influenta are puterea sfinteniei in viata omului
nelegiuit. Si totodata ea nu este mai putin eficienta
asupra fratilor si surorilor de credinta. Cand un
crestin vede sfintenia stralucind in viata altui
credincios, harul dinauntrul lui tresalta precum
pruncul din pantecele Elisabetei la auzirea vocii
Mariei. intr-adevar, un singur om sfant este
suficient pentru a inviora o intreaga societate; dar,
dimpotriva, pierderea unui singur crestin adevarat
pune in pericol intregul grup de oameni care-1
cunosc. Prin urmare, Dumnezeu ne-a dat un indemn
foarte serios: „Urmariti pacea cu toti si sfintirea...;
luati seama bine ca nimeni sa nu se abata de la
harul lui Dumnezeu, pentru ca nu cumva sa dea
lastari vreo radacina de amaraciune, sa va aduca
tulburare, si multi sa fie intinati de ea" (Evr. 12.14-
15). O plaga aparuta pe spatele unui lup nu pune in
pericol viata oilor, deoarece ele nu pot fi momite
usor sa-si petreaca timpul cu el. Dar cand plaga
apare in turma, printre crestinii care se hranesc, se
roaga, asculta, vorbesc si umbla intro stransa
partasie, atunci pericolul si teama care se
raspandesc sunt foarte mari. Astfel, un crestin
neglijent constituie un ajutor mult mai eficient
pentru Diavolul, decat o armata intreaga ce
niciodata n-a sustinut ca ar crede. De fapt, Satan a
avut un intreg arsenal de pacate si greseli cu care nu
stia ce sa faca, pana cand a gasit o cale de a inchiria
acei sustinatori falsi ai credintei, ca agentii sai
comerciali, pentru a le recomanda si oferi si altora.
Deci, intr-un cuvant, omul care nu mentine, intr-o
anumita masura, puterea sfinteniei in viata sa,
devine nefolositor pentru Cristos. Vrei sa te rogi
pentru altii? Un pagan poate spune unui om rau sa
stea linistit si sa nu spuna zeilor ca el se afla pe bord
cand a izbucnit furtuna? Oare vrei sa dai mangaiere
unui suflet intristat sau sfat unui prieten? Ei vor 164
crede ca glumesti atata timp cat laudarosenia cu
privire la sfintenia ta nu se asociaza cu sfintenia
vietii tale; atata vreme cat nu ti-o insusesti, va fi
doar o lauda. 6. Sfintenia si neprihanirea sunt stalpii
natiunilor Oamenii neprihaniti sunt singurii care pot
salva o natiune de la prabusire. Prezenta celor „zece
oameni neprihaniti" ar fi putut evita focul care a
nimicit Sodoma si a ingropat pe locuitorii ei in
propria lor cenusa. intr-adevar, acea judecata a fost
intarziata, iar mainile ingerilor nimicitori au fost
legate atata vreme cat neprihanitul om se afla
printre ei: „Grabeste-te de fugi in ea, caci nu pot
face nimic pana nu vei ajunge acolo!" (Gen. 19.22).
Dumnezeu ne ofera si alte exemple de oameni
neprihaniti sau nelegiuiti care au schimbat mersul
istoriei. Roboam si imparatia lui au fost intarite timp
de trei ani si ar fi putut fi chiar pentru mai multi ani,
daca nelegiuirea lui n-ar fi determinat prabusirea lui
si a poporului sau; deoarece caderea lui dateaza din
ziua in care s-a departat de Dumnezeu (II Cr. 11;
12). Pe de alta parte, cand Iosia a devenit rege, Iuda
era zdrobit; totusi, deoarece inima lui s-a intors spre
Dumnezeu si a acceptat sa umble inaintea Lui,
Dumnezeu a luat in consideratie plangerea lui Iosia
pentru un popor apasat. Siguranta lor era legata de
viata regelui, deoarece curand dupa moartea lui
Iosia, natiunea a pacatuit din nou (II imp. 23.2527).
Cand Martin Luther a prevazut norul maniei lui
Dumnezeu ce avea sa se abata asupra Germaniei, el
a spus prietenilor ca va face tot ce-i sta in putinta
pentru a-i impiedica efectul in timpul vietii sale; si el
a crezut ca asa se va intampla. Dar a concluzionat:
,JDupa ce eu ma voi duce, cei ce vor veni dupa mine
sa priveasca la el".
Puterea sfinteniei s-a diminuat printre noi, in
comparatie cu cea din generatia trecuta!
Crestinismul umbla in necuratie si plin de nelegiuiri
printre cei care-L marturisesc pe Cristos. Si stim ca
Dumnezeu nu va mai ingadui mult timp acest lucru.
Daca egiptenii stiu ca va veni o seceta, cand nivelul
Nilului este scazut, si noi putem vedea cum judecata
planeaza in aer, cand puterea evlaviei se
prabuseste. Auzim multi oameni plangand dupa
ceea ce au pierdut: unii dupa prietenii lor ucisi in
razboi, altii dupa averile lor. Dar primii care trebuie
socotiti printre cei ce plang sunt oamenii religiosi
care si-au pierdut dragostea dintai. Decaderea lor se
datoreaza faptului ca ei au pierdut dragostea pentru
Cristos si adevarul Lui, pentru slujire si pentru frati,
precum si pentru umblarea lor inaintea lui
Dumnezeu si a oamenilor. 349 Noi suntem un popor
rascumparat din numeroasele primejdii si din
moarte. Este rusinos ca un om gratiat sa inceapa sa
fure si sa insele din nou, de indata ce franghia a fost
taiata de la gatul lui. Faptul ca Noe s-a imbatat
aproape imediat dupa ce a debarcat in siguranta si
dupa ce-a vazut cu ochii lui cum tot pamantul a fost
acoperit de ape, a constituit fara indoiala un grav
pacat in viata lui. El era un om neprihanit pe care
Dumnezeu il salvase pentru a planta din nou lumea
Lui cu samanta evlaviei. Pamantul a absorbit cu greu
suvoaiele de sange care s-au varsat, iar orasele mai
indeparteaza inca daramai urile de pe urma
razboaielor. Strigatele vaduvelor si orfanilor
indurerati nu s-au stins inca pentru mortii lor. Odata
noi eram inspaimantati sa vedem aceasta natiune -
asemenea unei lumanari aprinse la ambele capete -
arzand in fiecare zi din ce in ce mai aproape de noi.
Si, totusi, acum, poporul care marturiseste Numele
lui Cristos a uitat lectiile istoriei si se indeparteaza
tot mai mult de Dumnezeu, preferand mandria si
pofta. Ce drept avem sa sarbatorim pacea noastra,
cand rezultatul eliberarii noastre este faptul ca noi
comitem mai multe nelegiuiri? Este ca si cum un om
s-a vindecat de malarie, dar efectele ei au avut
consecinte mai grave asupra sanatatii lui decat
boala insasi. Cu siguranta, Dumnezeul nostru este
cuprins de o profunda durere, vazand acest schimb:
sa fie alungate razboiul, boala si foametea si sa fim
acaparati de egoism, pacat, sfidare, purtare
neevlavioasa! Noi suntem un popor care ne
pretindem mai neprihaniti si mai sfinti decat
inaintasii nostri. Ce-au insemnai toate rugaciunile
catre Duinnezeu si cererile catre oameni? Noi insine
ne asezam sub un legamant al unei reforme
personale si apoi sub cel al unei reforme nationale.
Aceste intentii au avut un rasunet atat de puternic
in celelalte natiuni, incat bisericile vecine s-au
minunat cum se pot dezvolta asemenea inceputuri
glorioase. Dar acum, dupa ce au aparut frunzele si,
prin urmare, noi am spus oamenilor si lui Dumnezeu
ca vor aparea si fructele, saracia noastra ne va
pricinui mai mult rau decat inainte, deoarece am
inselat asteptarile tuturor. Nimic nu poate salva o
natiune si nici nu-i poate prelungi linistea, decat
recunoasterea decaderii sfinteniei ei. Acest val de
neprihanire ar fi asemenea unui izvor nou de sange
pentru un om muribund, ce-1 invioreaza si ii ofera
zile mult mai fericite decat a avut el vreodata. Si,
totusi, noi ne degradam din rau in mai rau si ne
consumam intr-o moarte prelungita. Cu fiecare zi,
respiratia noastra devine mai greoaie si superficiala.
Daca sabia ar fi indreptata spre noi, am avea
suficienta putere pentru a supravietui? 165

II. CUM ISI MANIFESTA CRESTINUL PUTEREA


SFINTENIEI IN LUPTA CU PACATUL 1. Evita aparitia
pacatului A umbla in sfintenie inseamna a refuza
comiterea pacatului si, in acelasi timp, a evita
aparitia raului. Porumbita va zbura departe de soim,
si nu va putea suporta nici macar mirosul unei pene
cazute din trupul lui. Scriptura ne porunceste sa
uram „pana si camasa manjita de carne" (Iuda 23).
Un om curat si sanatos nu s-ar gandi sa-si spele
mainile intr-o murdarie - numai un om bolnav ar
putea face acest lucru Totodata, un astfel de om va
avea grija sa nu se pateze in timp ce mananca. Prin
urmare, crestinul ar trebui sa-si pastreze numele la
fel de curat ca si cugetul lui.
Se merita sa luam in consideratie cele trei
intrebari ale lui Bernard cand suntem in dubiu daca
sa facem sau nu un lucru. Prima: Este ingaduit? Pot
sa fac acest lucru si sa nu pacatuiesc? A doua: Se
potriveste unui crestin? Comportarea oamenilor
obisnuiti se potriveste pentru un print? Neemia stia
ca inrudirea cu Dumnezeu il facea un om deosebit.
„Un om ca mine sa fuga?" (6.11). Si ultima: Este
eficient? As putea face acest lucru fara sa-l ofensez
pe fratele meu mai slab? Desi un om poate goni
calul sau cu cea mai mare iuteala fara sa se
raneasca, el ar putea provoca un rau ireparabil daca
l-ar calari intr-un oras cu strazile pline de copii. Sunt
unele lucruri pe care tu le-ai putea face daca n-ar
exista in drumul tau crestini slabi, al caror cuget
sensibil ar putea fi zdrobit. Din nefericire, drumul
credintei pare prea stramt pentru multi oameni din
zilele noastre care-si zic crestini; ei trebuie sa aiba
un spatiu mai mare pentru ideile lor, altfel ei isi vor
parasi pretinsa lor credinta. Libertatea este zeita
generatiei noastre. De exemplu, observam o
acceptare foarte larga a unei infatisari neevlavioase
- coafuri modeme, imbracaminte tipatoare, fete
machiate, etc. A fost o vreme cand crestinii
adevarati interziceau o infatisare lumeasca, dar
acum juriul considera aceste practici ca fiind
„nevinovate". Multi sunt atat de atasati de calea
lumii, incat ei considera ca este rau sa desparta de
aceasta calea lui Cristos. Unii oameni care isi zic
crestini sunt asa de departe de o traire sfanta, incat
ei de fapt se intrec pentru a vedea cine se poate
apropia mai mult de groapa pacatului fara a cadea
in ea. Si totusi, avertismentul lui Pavel era foarte
clar si puternic: .feriti-va de orice se parc rau" (1
Tes. 5.22). 351 Omul care se plimba agale sub
infatisarea raului, in numele „slobozeniei Duhului",
se poate trezi infaptuind pacate grave, sub o
anumita infatisare a binelui. 2. Combate pacatul
datorita argumentelor lui Dumnezeu Unii oameni se
opun pacatului datorita unor motive atat de
subrede, incat Dumnezeu remarca cu greu victoria
lor. Dupa ce am postit si nc-am rugat, el intreaba:
„Oare pentru Mine ati postit voi?" (Zah. 7.5). Cand
suntem darnici si amabili cu altii, totusi „un pahar dc
apa rece" dat „in numele unui ucenic" este mai de
pret in ochii lui Dumnezeu decat un pahar de aur
oferit in scopuri egoiste (Mt. 10.42). Dumnezeu
doreste ca dragostea Lui sa constituie motivatia
noastra de a renunta la pacat. inainte de a trimite
un document, regii isi pun semnatura si sceptrul lor
pe acesta; iar Dumnezeu pecetluieste poruncile Lui
cu Numele Sau minunat: „Dumnezeu a rostit aceste
cuvinte" (Ex. 20.1). Dumnezeu doreste ca prin tot ce
fac, copiii Lui sa sfinteasca Numele Sau. Dupa cum
Tatal porunceste familiei Lui sa sc intoarca de la rau,
lot asa El doreste ca noi de dragul Lui sa plangem
pentru pacatele comise. Uneori durerea poate fi
atat de egoista, incat un om poate fi multumit sa-si
smulga sufletul din pierzarea eterna, chiar daca in
vreun fel ar defaima slava lui Dumnezeu. Dar
durerea unui suflet mantuit se indreapta spre
altcineva: „impotriva Ta, numai impotriva Ta, am
pacatuit" (Ps. 51.4). Este o mare diferenta intre un
om care lucreaza pentru o alta persoana si unul care
este propriul lui stapan. Persoana independenta isi
asuma toate pierderile, dar slujitorul care negociaza
bunurile stapanului sau trebuie sa puna fiecare
pierdere in contul lui. Crestine, tu esti un slujitor.
Tot ce ai tu nu este al tau, ci apartine lui Dumnezeu.
Si cand ai cazut in pacat, tu trebuie sa plangi pentru
felul in care l-ai gresit Lui: ,uL-am dezonorat pe
Dunmezeul meu si mi-am irosit talentele pe care El
mi le-a dat; eu am pangarit Numele Lui si am
intristat Duhul Sau." 3. infrange pacatul O rana
ascunsa poate fi acoperita, dar nu vindecata; este
posibil ca medicii sa provoace raspandirea bolii in
organism, daca ei nu indeparteaza cauza acesteia.
Daca se intampla acest lucru, atunci raul, precum
varul nestins, este lasat inauntrul omului pentru a
se aprinde in flacari, chiar daca acum el poate sta
linistit precum praful de pusca in tun. 352 Istoricii
spun ca deschiderea unui cufar cu lucruri - care nu
au fost curatate de infectia din casa - a fost cauza
raspandirii molimei in Venetia, desi lucrurile
statusera acolo multi ani fara sa provoace vreun
rau. Astfel, multi oameni umbla multa vreme
imbracati cu haina sfintilor inainte de a cadea in
nelegiuire ca deschiderea acelui cufar
care aparent nu prezenta pericol - si aceasta
deoarece ei niciodata nu au omorat pacatul. Nimic
mai putin decat moartea radacinilor pacatului nu
poate satisface viata unui crestin sfant - si a
Dumnezeului sau. Ascultati cuvintele apostolului
Pavel. care umbla in puterea sfinteniei: „in fiecare
zi, cu sunt in primejdie dc moarte" (I Cor. 15.31).
Pacatul este ca fiara aproape moarta din pricina
ranilor ei, dar care cu trecerea timpului sc vindeca in
chip miraculos si devine tot mai puternica. Astfel,
multi crestini care nu si-au tinut in frau firea
pacatoasa au fost doborati si atrasi in chip periculos
in ispita. Deoarece ei nu sunt capabili sa lupte
impotriva furiei ispitei, dupa cc au fost acaparati dc
ea, sunt zdrobiti decaderea tragica in pacat. Deci,
crestine, daca vrei sa cresti in puterea sfinteniei, tu
nu trebuie sa renunti la munca ta dc nimicire a
pacatului, chiar cand ispitele nu sunt vizibile. O
persoana alergica ia medicamente nu numai cand
are o criza, ci in mod continuu, pentru a preveni
boala. Tot astfel, crestinul ar trebui sa-si dea toate
silintele pentru a mentine in permanenta sanatatea
sufletului sau, fara sa tina cont de ce spun
sentimentele lui. in cele din urma, evita practica
unora care intr-o zi inghit iri cantitate marc o hrana
sanatoasa, dar in ziua urmatoare beau atat de mult,
incat cresterea lor in sfintenie este intarziata. 4.
Creste in harul ce se opune pacatului Dupa cum
fiecare otrava isi are antidotul, tot astfel fiecarui
pacat i se opune un anumit har. Iar crestinul care
doreste sa umble in puterea sfinteniei trebuie nu
numai sa evite pacatul, dar si sa detina harul ce i se
opune. in Scriptura citim despre o casa care a ramas
goala, deoarece Duhul Sfant nu a intrat dupa
alungarea duhului rau. Asadar, un crestin negativist
va renunta la pacatul in care traia odata, dar tot nu
va urmari sfintenia. Aceasta inseamna a pierde cerul
printr-o lovitura scurta. Dumnezeu nu nc va intreba
unde nu am fost, ci unde am fost! Nu este suficient
ca n-am jurat si n-am luat Numele lui Dumnezeu in
desert. Dumnezeu va intreba: „Dar ai sfintit Numele
Meu?" Nu va fi suficient ca nu L-am persecutat pe
Cristos; dimpotriva. Dumnezeu va dori sa stie: „L-ai
primii pe El?" Poate ca nu i-am urat pe sfinti, dar Je-
ain 23 - Crestinul in Armatura 167 aratat dragoste?
„Este adevarat ca nu te-ai lasat cuprins de
toropeala, dar ai fost plin cu Duhul Sfant?" Un
medic competent nu numai ca indeparteaza boala,
dar reda si puterea. Iar un adevarat crestin nu va fi
satisfacut cu o simpla neglijare a alegerilor rele; ci
va cauta sa-si inflacareze darurile. De exemplu, esti
frustrat si manios din cauza suferintei? Nu este
suficient sa incetezi cearta cu Dumnezeu; nu te opri
pana cand inima ta nu se va increde in El. David a
facut mai mult decat sa-si mustre sufletul pentru
tulburarea lui; el i-a poruncit sa se increada in
Dumnezeu si apoi sa-L slaveasca. Pastrezi o
dusmanie ascunsa impotriva fratelui tau?
Dumnezeu doreste sa stingi acea scanteie a iadului;
dar totodata El asteapta ca tu sa aprinzi focul ceresc
al dragostei, care te va determina sa te rogi cu
ardoare pentru el. Cand ai vreun gand de invidie sau
de nemultumire - si cine este atat de sfant incat sa
nu fie vizitat din cand in cand de astfel de
taratoare? - alearga la tronul harului si protesteaza
impotriva pacatelor tale, cerand in mod insistent
cresterea binelui. , 5. infrunta pacatul din viata
altora Un cetatean loial nu numai ca traieste linistit
sub conducerea guvernului tarii sale, dar este gata
sa serveasca autoritatile impotriva celor care refuza
sa se supuna. Adevarata sfintenie, asemenea
dragostei sincere, incepe de acasa - dar nu se
opreste aici. Ea se opune pacatului oriunde s-ar
putea manifesta acesta. O persoana care este atat
de indiferenta, incat nu-i pasa cat de mult semenii
sai il jignesc pe Dumnezeu, ar trebui sa puna sub
semnul intrebarii propria atitudine fata de pacat.
David intreba: „Sa nu urasc eu, Doamne, pe cei ce
Te urasc? Si sa nu-mi tic scarba dc cei ce se ridica
impotriva Ta? Da, ii urasc cu o ura desavarsita; ii
privesc ca pe vrajmasi ai mei" (Ps. 139. 21, 22).
Apoi, imediat il roaga pe Dumnezeu sa-i cerceteze
inima: „Cerceteaza-ma, Dumnezeule, si cunoaste-mi
inima! inccarca-ma si cunoaste-mi gandurile! Vezi
daca sunt pe o cale tea..." (v. 23, 24). Rugaciunea lui
David este un model de sinceritate. Este ca si cum
ar fi spus: ,JDoanme, acest lucru este mai presus de
puterile mele; dar daca este cu putinta, ascunde-mi
pacatul si indeparteaza-1 de la mine si «du-ma pe
calea vesniciei!» (v. 24).
6. Refuza slava proprie Orice crestin care lupta
cu sinceritate impotriva pacatului trebuie a !ie atent
si sa se opuna ispitei de a se slayi pentru victoria
asupra acestuia. Stralucirea sfinteniei Evangheliei
consta in lepadarea de sine: 168 „Nevinovat sunt"
spunea Iov, „dar nu fin la viata, imi dispretuiesc
viata" - adica „nu ma voi lauda cu nevinovatia mea"
(Iov 9.21). Cand talentul unui om atrage atentia, iar
el incepe sa se mandreasca, noi spunem: „A facut o
treaba buna si el stie acest lucru". El se gandeste
prea mult la el insusi si se priveste prea des in
oglinda realizarilor proprii. Cu cat alpinistii urca mai
sus pe munte, cu atat ei isi incovoaie trupurile
pentru a se mentine -in siguranta; iar duhul lui
Cristos ii invata pe sfinti acelasi principiu. Cu cat
inaintam mai mult in biruinta impotriva pacatului,
cu atat trebuie sa ne smerim mai mult. Scriptura ne
indeamna sa ramanem in dragostea lui Dumnezeu si
sa asteptam „cautand indurarea Domnului nostru
Isus Cristos pentru viata vesnica" (Iuda 21). Noi
trebuie sa „semanam in neprihanire" si „sa culegem
in indurare" (Osea 10.12) - adica, crestinii seamana
pe pamant pentru a culege in cer. Samanta este
neprihanirea; si dupa ce am semanat, nu trebuie sa
asteptam rasplata din mana sfinteniei noastre, ci
din indurarea lui Dumnezeu. IN ADORARE Aceeasi
lumina care ne arata ca exista un Dumnezeu ne
arata si faptul ca El trebuie adorat in sfintenie. Pe
vremea Legii, Dumnezeu detalia fiecare fateta a
adorarii. De exemplu, Cortul trebuia facut din cele
mai bune materiale; lucratorii erau inzestrati cu
talente deosebite; numai jertfele fara vina erau
acceptate; iar preotii care slujeau Domnului
trebuiau sa fie in mod deosebit sfinti. Dumnezeu
este minunat in adorarea Lui! 1. Fii consecvent in
toate randuielile Dumnezeu uraste prejudecata, in
special in poruncile privitoare la adorare, care isi au
originea in El. Si cu siguranta, noi nu trebuie sa
respingem nimic din ceea ce Dumnezeu alege ca
binecuvantare pentru copiii .Sai. El ni Se infatiseaza
sub diferite forme pentru a incuraja inimile noastre.
Mireasa se duce in taina ,1a casa iubitului ei, dar nu-
1 gaseste; asadar, merge in locurile publice si-1
intalneste pe „iubitul inimii" ei (Cant. Cant. 3.4).
Fara indoiala, Daniel se rugase de multe ori, dar
Dumnezeu Si-a rezervat plinatatea dragostei Lui si i-
a descoperit unele taine atunci cand el a adaugat
postul la rugaciunile sale. Numai atunci Dumnezeu a
trimis un mesager divin pentru a-i permite lui Daniel
sa cunoasca inima si gandurile Sale. 355 Uneori,
Duhul Sfant binecuvinteaza mai mult unele lucrari,
pentru a-1 inviora in chip deosebit pe credincios.
Uneori, pruncul suge de la un piept, apoi de la altul.
in timp ce David medita, o scanteie cereasca s-a
aprins in inima lui, pana cand, in cele din urma,
focul a izbucnit si s-a extins. Cand Dumnezeu l-a
trimis pe Filip sa se alature carului, famenul etiopian
citea Scripturile. Cristos S-a descoperit apostolilor
cand frangeau painea. Si tot El S-a alaturat celor doi
ucenici in drum spre Emaus cand discutau unul cu
celalalt. Corneliu se ruga in casa lui cand a avut o
vedenie si i s-a spus ce trebuie sa faca. Asadar,
crestine, nu neglija nici o ocazie de adorare - ea ar
putea fi usa prin care Isus sa patrunda in sufletul
tau! Duhul este liber, nu-L limita la o singura
lucrare, ci asteapta-L in fiecare dintre ele. Aceasta
nu este o dovada de intelepciune sa lasi ca orice apa
sa treaca peste moara ta care ar putea fi folositoare
in indreptarea sufletului tau catre cer. Poate ca nu
primesti o iluminare atat de speciala cum ti-ai dori,
cand il slujesti pe Duinnezeu in public. Permite-mi
sa te intreb: ce fel de partasie ai cu El in taina? Iata
o gaura suficient de mare pentru a pierde-tot ce
obtii in public, daca tu n-o repari. Sainuel nu a stat
la masa cu Iese si fiii sai pana ce nu li s-a alaturai si
David, cel mai tanar membru din familie. Daca vrei
sa beneficiezi de prezenta lui Dumnezeu in toate
lucrarile tale, tu trebuie s-o readuci pe cea care ai
indepartat-o; ea ar putea fi cea mai neinsemnata
pentru tine, dar totusi cea pe care Dumnezeu a ales-
o pentru a o
incununa cu binecuvantarea Sa speciala. 2.
Urmareste scopurile lui Dumnezeu Prin adorare,
Dumnezeu urmareste doua scopuri: in primul rand,
El intentioneaza ca noi sa-L slavim ca Domn
Atotstapanitor. Si, in al doilea rand, adorarea este
calea prin care El comunica prezenta Sa si
binecuvantarile fata de copiii Lui. (a) Glorificarea
Domnului nostru atotstapanitor Daca n-ar exista
adorare, cum am putea sustine ca in El noi avem
viata, miscarea si fiinta? Unul din primele lucruri pe
care Dumnezeu l-a invatat pe Adam si copiii sai a
fost adorarea divina. Iar omul sfant face ca cel mai
important lucru din viata sa sa fie sfintirea si
glorificarea Numelui Sau. Un slujitor poate oferi
regelui sau un cadou intr-un mod atat dc ridicol,
incat el sa fie mai rnult injosit decat onorat; soldatii
si-au plecat genunchii inaintea lui Isus, dar inimile
lor il batjocoreau pe Dumnezeul sfant. Purtarea
noastra tradeaza ceea ce gandim noi despre
Dumnezeu. De exemplu, omul care isi indeplineste
datoriile duhovnicesti cu un 169 respect sfant,
manifestat prin credinta si teama, bucurie si
cutremur, este cel care marturiseste limpede ca el
crede in Dumnezeu ca fiind un Dumnezeu mare si
bun, glorios si minunat. Dar omul a carui adorare
este neglijenta ii spune pe fata lui Dumnezeu ce
ganduri rele si josnice are despre El. O adorare
gresita este cauza necunoasterii de catre om a
Dumnezeului pe care il adora. Tot ce este gravat pe
sigiliu se va imprima si pe ceara. Iar gandurile pe
care un om le are despre Dumnezeu sunt reproduse
in activitatile religioase pe care el le desfasoara.
Abel s-a dovedit a fi sfant, in timp ce Cain s-a "aratat
a fi un nelegiuit. Diferenta era ca Abel privea tinta la
acel final in care Dumnezeu va da pe fata adorarea
Numelui Sau. (i) Abel a oferit iui Dumnezeu ce-a
avut mai bun. Abel nu a oferit un animal oarecare
din turma sa, ci „intai-nascuti". Si nici nu I-a oferit
pe cel mai plapand, iar pentru el sa-1 fi retinut pe
cel mai gras; el a dat lui Dumnezeu ce-a avut mai
bun. Pe de alta parte, Cain „a adus Domnului o
jertfa din roadele pamantului", dar Scriptura nu
mentioneaza ca ar fi fost primele roade sau macar
cele mai bune (Gen. 4.3). (ii) Abel I-a oferit lui
Dumnezeu inima sa. Abel nu spera ca Dumnezeu sa
fie satisfacut cu jertfa unui animal deosebit. El si-a
oferit totodata inima sa. „Prin credinta Abel a adus
lui Dumnezeu o jertfa mai buna decat a lui Cain"
(Evr. 11.4). Ceea ce l-a determinat pe Dumnezeu sa
aprobe jertfa lui Abel a fost inchinarea sufletului
sau. Si, ca urmare, Abel a obtinut, chiar din gura lui
Dumnezeu, pretioasa marturisire ca era un om
neprihanit. Pe de alta parte, Cain gandea ca ar fi
suficient - daca nu prea mult - sa-I ofere lui
Duinnezeu cateva roade ale pamantului. Daca el ar
fi realizat cine era Dumnezeu si care era scopul Lui
cand cerea aducerea unei jertfe, atunci el ar fi putut
intelege ca nu o mana sau doua de grau era ceea ce
Dumnezeu pretuia, ci atitudinea de adorare a
sufletului ce insotea acea ceremonie exterioara.
Crestinilor, cand sunteti gata sa-L glorificati pe
Dumnezeu, aduce-ti-va aminte ca El trebuie adorat
pentru El insusi! „Blestemat sa fie inselatorul, care
are in turma lui o vita dc parte barbateasca, si,
lotusi, juruieste si jertfeste Domnului o vita beleaga!
Caci Eu sunt un imparat mare, zice Domnul ostirilor,
si Numele Meu este infricosai printre Neamuri."
(Mal. 1.14). David era foarte constiincios cu privire
la Templul pe care se gandise sa-1 construiasca,
deoarece el era destinat nu oamenilor, „ci
Domnului"; astfel, el s-a pregatit cu toata puterea
pentru casa lui Dumnezeu 357 (I Cr. 29.1). Si noi
trebuie sa ne inchinam cu aceeasi seriozitate si
umilinta: „Eu nu slujesc omului, ci Domnului
Dumnezeu Atotputernic". (b) Comunicarea
binecuvantarilor lui Dumnezeu Psalmistul spunea
despre muntele Sionului. locul adorarii lui
Dumnezeu, unde se afla Templul: .Acolo da Domnul
binecuvantarea si viata pentru totdeauna" - harul si
mangaierea care pornesc de la Dumnezeu catre om
si se scurg in viata vesnica. Cei credinciosi si-au scos
intotdeauna
apa din aceste fantani: „ Voi, care cautati pe
Dumnezeu, vesela sa va fie inima'." (Ps. 69.32) Dar
sufletele care nu-L vor cauta pe Dumnezeu pe
muntele Sion trebuie sa moara. Fermierul nu se
poate astepta la o recolta acolo unde nu a arat si
semanat; comerciantul nu se va putea imbogati
daca el niciodata nu deschide usile magazinului
pentru a lasa pe cumparatori sa intre. Si este la fel
de ilogic ca o persoana sa astepte beneficiile harului
cand el refuza sa accepte caile lui Dumnezeu.
Dumnezeu face lucruri minunate pentru cei care
comunica cu El. Puterea sfinteniei se arata cand o
persoana are ca scop cautarea lui Dumnezeu prin
adorare. Un student constiincios care merge la
universitate renunta la bogatii si distractii pentru a
se dedica studiului. Iar crestinul adevarat este
provocat de Duhul Sfant sa urmareasca toate
aspectele adorarii, pentru a acumula mai mult har,
precum o albina zboara din floare in floare dupa
nectar. Omul sfant nu-L cauta pe Dumnezeu pentru
a avea o reputatie deosebita printre crestini sau
pentru a obtine niste emotii deosebite. Dimpotriva,
el este asemenea unui comerciant care navigheaza
din port in port, nu pentru a se plimba, ci pentru a
face rost de perle pretioase. Iar crestinul ar trebui
sa fie mai rusinat decat comerciantul care se
intoarce acasa, din cautarea lui, cu mainile goale. Te
uiti la altii care se imbogatesc in har, prin partasia
cu poruncile lui Dumnezeu, in timp ce tu te
indepartezi ca un cersetor? Dumnezeu ia aminte la
acel flamand care-L pretuieste pe Cristos si harul
Sau, ca fiind nevoia cea mai acuta a vietii lui. „Voi
toti cei insetati, veniti la ape, chiar si cel ce n-arc
bani'. Veniti si cumparati bucate, veniti si cumparati
vin si lapte, fara bani si fara plata!" (Is. 55.1). Duhul
lui Dumnezeu face aluzie aici la un obicei din orasele
portuare - dupa ce un vas intra intr-un port,
comerciantii mergeau prin oras, anuntand sosirea
bunurilor lor: „Toti cei care doresc anumite marfuri,
sa vina in port, unde le pot cumpara". Tot astfel,
Cristos cheama pe orice om care isi recunoaste
dependenta de El si harul Sau, sa se apropie de
poruncile Sale, unde aceste daruri se pot gasi fara
plata. IN LUCRARE Sfintenia trebuie sa-si puna
amprenta atat pe vocatia crestinului, cat si pe
activitatea lui religioasa. Un constructor specializat
in cladiri poate construi la fel de exact o bucatarie,
ca si un salonas; tot asa si noi, prin har, trebuie sa
fim la fel de corecti in activitatile lumesti, ca si in
slujba de adorare. „Fiti sfinti in toata purtarea
voastra" (I Pet. 1.15). Noi nu trebuie sa ne parasim
credinta, asa cum unii oameni isi lasa Bibliile pe
strana din biserica. Cea mai complexa insusire a
omului - puterea de a gandi - conduce pana si cele
mai neinsemnate actiuni, cum sunt mancatul,
bautul si dormitul, in mod analog, intr-un crestin,
harul.- cea mai inalta insusire - conduce toata
purtarea sa. Un crestin nu face comert ca un om
obisnuit, ci ca un om credincios. Crestinismul nu
este asemenea hainei unui ofiter, pe care acesta a
dezbracat-o cand a plecat in concediu, zicand: „Hei,
uniforma mea, stai acolo pentru un timp". Nu, ci
oriunde se duce crestinul, orice ar face, el trebuie sa
fie imbracat in sfintenie. El nu trebuie sa faca nici un
lucru prin care n-ar putea demonstra ca este
crestin. Puterea sfinteniei straluceste in lucrarile
noastre pe mai multe cai. Si daca vei cuprinde
intregul spectru, vei vedea „frumusetea sfinteniei"
aparand deopotriva in toate zonele (Ps. 96.9). 1.
Perseverenta Cand Dumnezeu ne cheama sa fim
crestini. El ne spune sa renuntam la lume, dar nu si
la munca. Este adevarat, cand Dumnezeu i-a chemat
pe Elisei, el si-a lasat plugul; si apostolii si-au parasit
mrejile, dar nu pentru ca erau sfinti. Acesti oameni
erau chemati la o slujba in Biserica, in zilele noastre,
unii sunt gata sa-si trimita pastorii inapoi la plug; si
totusi, pastorul are mainile pline, purtand de grija
sufletelor cu mult mai bine decat o face profanul
pentru trup. Dar eu vorbesc crestinului obisnuit.
Este imposibil sa fii sfant, daca nu esti perseverent
intr-o anumita lucrare. Societatea il considera
vagabond pe cel ce n-are unde sa locuiasca; iar
Cuvantul lui Dumnezeu socoteste nesupus pe omul
care nu-si implineste slujba si nu-L glorifica pe
Dumnezeu prin ea. „Auzim insa ca unii dintre voi
traiesc in neoranduiala, nu lucreaza nimic, ci se tin
de nimicuri" (II Tes. 3.11). Dumnezeu doreste ca
poporul Lui sa fie eficient, precum oile care ingrasa
pamantul din care se hranesc. Fiecare ar trebui sa-si
dea toate silintele pentru a fi recunoscut ca crestin.
De exemplu, cand Onisim s-a convertit, el a devenit
„folositor" atat lui Pavel, cat si lui Filimon lui 171
Pavel ca crestin si lui Filimon ca slujitor (Fii. 11).
Harul a facut un slujitor serios si util dintr-un fugar.
Un credincios lenes este nefolositor; si pe langa
faptul ca un om care nu munceste nu face nimanui
nici un bine, el se raneste cel mai tare pe sine insusi.
2. Cugetul Multi oameni n-au nevoie dc nici un
imbold pentru a deveni perseverenti. Oare acest
lucru se datoreaza cugetului lor, deoarece
Dumnezeu este Cel ce porunceste? Nu - daca ar fi
fost asa, ei s-ar ruga la fel de insistent, dupa cum
muncesc; ei ar inerge unde le spune Dumnezeu si s-
ar opri acolo unde le spune El. Daca cugetul ar fi
fost cheia ce le deschidea magazinul lunea, tot cl l-
ar fi inchis duminica. Unii oameni sunt precum
soimii, care zboara atat de jos pentru a prinde prada
ce le-o ofera lumea, incat ei nu vor accepta cele mai
pretioase daruri ale lui Dumnezeu. Desi Dumnezeu li
Se adreseaza prin intermediul cugetelor lor „Stai
deoparte pentru o vreme fi as/eap-ta-L pe
Dumnezeu in camaruta ta"- ei vor continua sa
alerge dupa lucrurile pamantesti cu o perseverenta
uimitoare. Este foarte usor dc observat ceea ce ii
determina sa porneasca la acest drum: nu cugetul,
ci poftele lor. Asadar, daca doresti sa umbli in
puterea sfinteniei, tu trebuie sa fii perseverent in
lucrul tau, deoarece Cristos este inauntrul tau.
Acelasi lucru care te face „staruitor in rugaciune"
trebuie sa '.e faca „fara preget in sarguinta" (Rom.
12.11). Atitudinea ta va fi dorinta sincera de a-I face
placere Tatalui: „Acesta este locul in care m-a
asezat Dumnezeu, in magazinul meu, cu sunt
slujitorul Lui si trebuie sa-1 slujesc asa cum eu as
vrea sa tiu slujit de copiii mei - si chiar mai mult,
deoarece ei nu-mi apartin asa de mult, cum eu Ii
apartin Lui". 3. Succesul Un om lumesc care isi
incepe lucrul Iara sa se fi rugat dimineata in
camaruta lui. rareori se intoarce seara acasa
multumindu-I lui Dumnezeu. El isi incepe ziua fara
Dumnezeu si ar fi ceva neobisnuit s-o incheie cu El.
Paianjenul care isi tese panza din trupul lui se va
aseza pc ea cand 6 va termina; iar omul care isi
foloseste propriile talente in lucrul sau sc
autodenumeste „unul care a razbit prin propriile
sale eforturi". Astfel, pentru el este mult mai usor
sa-si laude intelepciunea lui, decat sa-L slaveasca pc
Dumnezeu. Odata, un om l-a auzit pe vecinul lui
multumindu-I lui Duinnezeu pentru bogata recolta
de pe campul lui si l-a intrebat: „Sa-I multumesc 171
lui Dumnezeu? De ce n-as multumi mai degraba
ingrasamantului meu?" Era vorbirea unui suflet
mult mai murdar decat ingrasamantul. Daca doresti
sa fii crestin, tu trebuie sa-L recunosti pe Dumnezeu
in toate caile tale si sa nu tc bazezi pe cunostinta ta
(Pv. 3.6). Aceasta atitudine de lepadare de sine te
va determina sa-L incoronezi pe Dumnezeu cu
laude, atunci cand succesul incununeaza munca ta.
lacov a lucrat pentru averea sa la fel de greu ca
orice alt om de afaceri; si, totusi, izvorul
perseverentei sale se afla in rugaciune si in
asteptarea binecuvantarii ceresti. Iii atribuia
bunurile sale adevarului si milei lui Dumnezeu, Care
promisese sa-i poarte de grija pc cand era doar un
fugar in drum spre Padan-Aram (Gen. 28.2-4). 4.
Multumirea Necesitatea este profesorul pagan ce
invata multumirea; dar profesorul crestinului este
credinta. Credinta este cea care-1 invata pe omul
sfant sa se bucure dc darurile divine cu multumire,
intelegand aceasta ca fiind voia lui Dumnezeu cu
privire la el. Aceasta este evlavia care triumfa - cand
crestinul poate multumi intotdeauna lui Dumnezeu,
indiferent de ce-i sta inainte. Daca strange putin, el
este multumit cu putina hrana. Si daca obtine mult,
totusi cl nu are mai mult decat harul lui ar putea
acumula si transforma in hrana sanatoasa. in orice
situatie, nimic nu-1 determina sa se mandreasca.
Pavel stia „cum sa traiasca smerit si cum sa traiasca
in belsug" (Fii. 4.12). Daca evlavia este izvorul
multumirii tale,
atunci tu obtii una din cele mai pretioase perle
pe care ca le poarta pc inima ei. „Evlavia insotita de
multumire este un mare castig", nu evlavia insotita
de bogatii pamantesti (I fim. 6.6). 5. Prioritatea
Lumea opereaza cu o natura atat de violenta, incat
pentru noi este greu sa fim prieteni cu ea, fara a fi
prinsi si tinuti in sclavie. Cand Avraam i-a aratat lui
Agar mai mult respect decat de obicei, ea a inceput
s-o dispretuiasca pe Sara. Si vocatia noastra
lumeasca va stingheri slujba cereasca, daca ca nu
este tinuta in frau. Cunoscand acest lucru, haideti sa
analizam doua cai importante de a proteja puterea
sfinteniei. (a) Crestinul nu trebuie sa permita
vocatiei sale sa fure din timpul de partasie cu
Dumnezeu Noi observa complotul lui Satan
desfasurat in actiunile de fiecare zi. Ai observai ca
este aproape imposibil sa te gandesti la a-L sluji pe
Dumnezeu sau poporul Lui, Iara sa apara vreo scuza
oarecare 361 ce te-ar putea sustrage? Solomon
descria astfel tehnica de manipulare a Diavolului:
„Cine se uita dupa vant nu va semana, si cine se uita
dupa nori nu va secera" (Ecl. 11.4). Atata timp cat
omul asculta de firea lui, el nu va gasi niciodata timp
pentru rugaciune, meditatie sau comuniune cu
Dumnezeu. Este trist cand stapanul trebuie sa-si
intrebe sclavul ce sa faca sau cand crestinul trebuie
sa-si primeasca ordinele din partea lumii, ceran-du-i
acesteia permisiunea de a-L astepta pe Dumnezeu.
Puterea sfinteniei - asemenea puterii lui Samson -
poate indeparta scuzele ce-1 separa de Dumnezeu,
tot asa de usor cum omul lui Dumnezeu rupea
sforile de in care-1 legau. .Sfintenia il elibereaza pe
omul sfant si il ajuta sa-si croiasca drum spre
Dumnezeu, chiar daca are de intampinat o multime
de piedici din partea lumii. David spunea: „Prin
straduintele mele am pregatit pentru casa
Domnului o suta de mii de talanti de aur si un milion
de ta-lanti de argint" (1 Cr. 22.14). Cu siguranta,
existau o multime de cauze nobile - inclusiv
cheltuielile militare pentru mentinerea imparatiei
lui - care necesitau banii lui David; dar dupa cum
Roma si-a aratat increderea, trimitand ajutor
Spaniei cand Hanibal se afla la portile ei, tot astfel
David si-a manifestat increderea in Dumnezeu,
planuind sa construiasca un templu pentru El, intr-o
vreme de cumpana a poporului sau. Un crestin
adevarat este cel care pune deoparte o buna parte
din timpul lui, chiar in mijlocul unui program
incarcat, pentru a avea parta-sie cu Tatal sau. Chiar
daca un om ar avea indrazneala sa ceara amanarea
datoriei sale, totusi el n-ar fi niciodata atat de
indraznet incat sa-L slujeasca pe Dumnezeu .cu
jumatate de masura. Un om credincios obisnuia sa
se scuze in fata oaspetilor sai, cand era timpul lui de
partasie cu Dumnezeu, spunandu-le ca era asteptat
de un Prieten care dorea sa-i vorbeasca. (b)
Crestinul nu trebuie sa pernnta preocuparilor sale
sa slabeasca sentimentele lui fata de Dumnezeu in
decursul unei zile, sotul are de-a face cu o serie de
oameni si-si cheltuieste energia si inteligenta cu
fiecare dintre ei; si, totusi, nici unul dintre ei nu-1
poate determina sa-si iubeasca mai putin sotia si
copiii. Cand se intoarce de la lucru, el le ofera
aceeasi dragoste inflacarata pe care o avea cand a
plecat. De fapt, este o mare mangaiere sa fie
departe de stresul lucrului si din nou acasa, doar el
si familia lui. Aceasta este o stare placuta pentru
suflet - dar una greu de mentinut. 172 Crezi tu, cu
adevarat, ca dupa ce ai petrecut toata ziua
preocupat cu treburile lumesti, poti sa oferi lui
Dumnezeu toata inima ta, cand te reintorci in
prezenta Lui pentru a-L asculta? Nu este usor sa fii
angrenat cu treburile lumii toata ziua si sa te
debarasezi de ele seara, pentru a te bucura de
comuniunea cu Dumnezeu. Lumea il trateaza pe
crestin asa cum un copilas o trateaza pe mama lui;
daca el n-o poate opri sa plece, el va plange sa
mearga cu ea. Sii daca lumea nu ne poate impiedica
sa mergem sa lucram pentru Dumnezeu, ea va
scanci sa o luam cu noi. IN COMPORTAREA FATA DE
ALTII
1. Puterea sfinteniei in familie Nu este de nici un
folos sa vorbim despre sfintenie daca noi nu avem
dovada practica a evlaviei in mijlocul familiei in care
ne-a asezat Dumnezeu. Este trist cand tocmai
oamenii care ne cunosc cel mai bine nu pot vedea
sfintenia in vietile noastre. Foarte putini oameni
sunt asa de lipsiti de rusine incat sa mearga
dezbracati pe strada; daca ar avea vreun lucru cu
care sa se acopere, cu siguranta ca l-ar imbraca
inainte de a iesi pe strada. Dar ce fel de om esti in
mijlocul familiei tale? Un sot neglijent isi cheltuieste
banii in public, dar nu are grija de familia sa. Asadar,
poate un om sa fie un bun crestin daca isi
cheltuieste pretutindeni energia sa spirituala, iar
familiei sale ii ofera foarte putin sau chiar deloc?
Unii oameni binecunoscuti, care se bucura de o
buna reputatie printre crestini, sunt dati de rusine
de cei necredinciosi, care poarta de grija, in mod
practic si iubitor, familiilor lor. Ce fel de crestin este
omul care se poarta ca un tiran si amaraste duhul
sotiei sale, incat ea acopera „altarul Domnului cu
lacrimi, cu plansete si gemete" (Mal. 2.13)? Multe
sotii, ale caror inimi nu au fost lucrate de harul
divin, sunt supuse sotilor lor; dar este posibil ca o
sotie crestina sa umble in sfintenie, daca ea supara
intreaga familie cu egoismul si temperamentul ei
exploziv? Autoritatea unui cuget firesc impiedica
slujitorii sa arunce cuvinte de ocara la adresa
stapanilor lor. Oare harul nu poate tine pasul cu
firea? David stia cat de aproape trebuie sa fie
aceasta responsabilitate crestina de o inima
evlavioasa, cand spunea: „ Voi umbla cu inima fara
prihana in mijlocul casei mele" (Ps. 101.2). Dar,
permiteti-mi sa mentionez patru caracteristici ale
acestei puteri a sfinteniei, asa cum apare in relatiile
familiale. (a) Alegerea autoritatilor Uneori, noi nu
avem de ales in ce priveste relatiile noastre de
rudenie - un copil nu-si poate alege tatal si nici tatal
nusi poate alege Hui. 363 Dar cand Dumenzeu ne da
libertatea de a alege, El Se asteapta de fiecare data
la o alegere inteleapta. (i) Alegerea stapanilor
spirituali. Ai grija sa-ti arati sfintenia fata de
autoritatea sub care te-ai asezat. in primul rand,
afla daca aerul dinauntru este la fel de sanatos
pentru sufletul tau, dupa cum este aerul de afara
pentru trupul tau. Teai supune de bunavoie unor
oameni neevlaviosi? Este destul de greu sa slujesti
la doi stapani, chiar daca amandoi au caractere
asemanatoare; dar este imposibil sa slujesti unui
Dumnezeu sfant si unui om necredincios si sa-i
multumesti pe amandoi. Totusi, daca deja slujesti
unei autoritati pagane, nu uita sa-ti implinesti
responsabilitatea fata de ea, chiar daca ea 11
nesocoteste pe Dumnezeu. Credinciosia ta il poate
determina sa-L caute pe Dumnezeu de dragul tau,
asa cum Ncbucadnetar L-a cautat pe Dumnezeu de
dragul lui Daniel. Totodata, pacatosii ar privi cu mai
multa seriozitate caile lui Dumnezeu, daca in viata
crestinilor ar fi mai multa frumusete care sa-i atraga
spre imparatie. Noi vom prefera sa alegem o carte
daca este tiparita clar si atractiv, si o vom ignora pe
cea cu caractere mici si fara un aspect placut. Cat de
des patronii inlatura gandurile lor ca privire la
crestinism, deoarece angajatii lor crestini dau
dovada de mandrie si neglijenta! Concluzia fireasca
apare inevitabil: „Oare aceasta vine din credinta ta?
Ei bine, Dumnezeu sa ma fereasca de o astfel de
religie!" Crestine, cea mai buna cale pentru a-1 face
pe un patron necredincios sa-L cunoasca pe
Dumnezeu este purtarea ta neprihanita. Dar
permite-mi sa adaug o aplicatie practica. Poate ca
tu faci tot ce-ti sta in putinta pentru a aduce
adevarul lui Dumnezeu in acel loc, dar pamantul
este asa de stancos, incat nu este nici o speranta de
a-1 planta acolo. Atunci, acesta este timpul cand tu
insuti trebuie sa le muti; daca pamantul este atat de
rau, incat tu nu poti semana in cl crestinismul,
atunci nici pentru tine nu va fi un pamant foarte
bun in care sa poti creste. (ii) Alegerea slujitorilor
spirituali. Cand angajezi un lucrator, alege pentru
Dumnezeu la fel de bine cum ai alege pentru tine
insuti. Cum se poate potrivi el planurilor tale, daca
el nu se potriveste cu cele ale lui Dumnezeu?
Desigur, tu vrei ca munca lui sa fie profitabila. Dar
pe ce teren iti poti ancora aceasta speranta daca
mana care iti implineste slujba persevereaza in
pacat? „Privirile trufase si inima ingamfata, aceasta
candela a celor rai nu este decat pacat" (Pv. 21.4).
Oricum, un slujitor evlavios este o mare
binecuvantare. El poate munci din greu si apoi il
poate cauta pe Dumnezeu
pentru a lucra si pentru binele tau: „Doamne,
Dumnezeul stapanului meu Avraam! 174 Te rog, da-
mi izbanda astazi, si indura-Tc de stapanul meu
Avraam!" (Gen. 24.12). Cu siguranta, aceasta
rugaciune l-a ajutat pe Avraam tot asa cum judecata
corecta l-a ajutat pe slujitorul lui. Daca ai dori sa-ti
plantezi o livada, ar trebui sa gasesti cei mai buni
pomi fructiferi si nu sa-ti irosesti terenul, cultivand
ciulini. Este o mai mare pierdere sa ai un angajat
necredincios decat sa ai un pom ncroditor in livada
ta. De exemplu, cand David era la curtea lui Saul, el
a observat dezavantajul pc care-1 prezentau niste
slujitori fara teama de Dumnezeu. Fara indoiala,
recunoasterea raului intr-o casa dezorganizata l-a
determinat sa aiba standarde mai inalte cand
Dumnezeu l-ar fi numit conducatorul poporului
Israel: „Cel cc se deda la inselaciune nu va locui in
casa mea; cel ce spune minciuni nu va sta inaintea
mea" (Ps. 101.7). (iii) Alegerea unui partener
credincios. in nici un alt domeniu credinciosii, chiar
si cei de pe paginile Scripturii, n-au dat dovada de
atata slabiciune ca in alegerea unor soti sau sotii
necredincioase. „Fiii lui Dumnezeu au vazut ca
fetele oamenilor erau frumoase." (Gen. 6.2).
Probabil gandesti ca fiii lui Dumnezeu ar fi trebuit sa
priveasca mai degraba la inima decat la infatisare;
dar si ei insisi pot fi atrasi de o infatisare placuta
fara ca mai intai sa priveasca inauntrul persoanei.
Asadar, adu-ti aminte ca Dumnezeu n-a lasat ca
greselile alesilor Sai sa fie mentionate in Cuvant
pentru ca noi sa lc urmam, ci pentru a lc evita.
Numai un om lipsit de judecata inghite orice
experienta a sfintilor din Scriptura. Este adevarat ca
oamenii nelegiuiti isi frang gatul datorita pacatelor
sfintilor - dar vrei si tu sa te impiedici de ei si sa-ti
frangi picioarele? Nu privi in jur si nu te indrepta
spre o femeie evlavioasa, pe care consideri ca
Dumnezeu o foloseste si nu considera ca a procedat
corect cand s-a casatorit cu un om necredincios.
Dimpotriva, priveste intotdeauna la standardul lui
Dumnezeu daca vrei sa mentii puterea sfinteniei, in
Cuvant este scris foarte limpede: „Nu va injugati la
un jug nepotrivit cu cei necredinciosi. Caci ce
legatura este intre neprihanire si faradelege?" (II
Cor. 6.14). Chiar atunci cand Dumnezeu ii ingaduie
femeii vaduve sa se recasatoreasca, El adauga
aceasta conditie foarte importanta: „Cu cine vrea;
numai in Domnul!" (I Cor. 7.39). Oricine nu are
credinta este „fara Dumnezeu in lume" (EL 2.12).
Deoarece familia Domnului este in Biserica, tu iesi
din familia Lui cand te casatoresti cu un om
necredincios. Iar „in Donmul" poate II luat ca
insemnand „cu binecuvantarea lui Dumnezeu". Noi
toti suntem dc acord cu faptul ca este important
consimtamantul parintilor, dar cc spunem 165
despre Tatal nostru ceresc? Si-ar da El vreodata
consimtamantul sa te daruiesti unui vierme? De-a
lungul secolelor, oamenii sfinti au platit un pret
mare pentru unirea lor cu oamenii necredinciosi. Ce
blestem a constituit Dalila pentru Samson! Si nici
Mical nu l-a ajutat pe David. Ar fi fost mai bine
pentru el daca s-ar fi casatorit cu cea mai saraca
fata din Israel - care sa nu fi avut nimic altceva decat
hainele de pe ea - decat sa-si ia o sotie atat de
mandra, care sa-l dispretuiasca pentru ca
sarbatorea credinciosia Iui Dumnezeu. (b) Mijlocirea
pentru familia noastra Un crestin nu poate trece
harul lui Dumnezeu asupra copilului sau si nici sa-si
alature sotia lui sfinteniei proprii; dar el trebuie sa
faca tot ce-i sta in putinta pentru a-i indruma spre
Tatal. Dumnezeu a poruncit intregii case a lui
Avraam sa se taie imprejur, ca astfel cu totii sa fie
mai aproape de dorinta inimii Lui. Harul schimba
dragostea pentru familia noastra intr-o sursa
spirituala si ne determina sa ne rugam - si sa lucram
- pentru binele lor vesnic. Oare ce asaza dragostea
crestinului mai presus de dragostea lumii? Oare un
pagan nu lasa o mostenire copiilor lui? Si nu se
ingrijesc ei de angajatii lor tot asa de bine ca si
ceilalti oameni? Dragostea noastra trebuie sa
mearga mai departe. Cand prietenii laudau
perseverenta tatalui sau in a-1 educa, Augustin se
plangea: ,£>ar tatal meu nu m-a pregatit pentru
Dumnezeu. Planul sau era ca eu sa devin un orator,
nu un crestin." Fratii mei, daca Dumnezeu inseamna
totul pentru voi, oare El nu merita sa fie cunoscut si
de familiile voastre? Acum va
tine impreuna o casa; n-ati vrea ca cerul sa va
tina impreuna pentru vesnicie? Poti sa te gandesti,
fara sa te infiori, ce durere ai simti daca membrii
familiei tale ar fi separati dupa moarte, unii
mergand in cer, iar altii in iad? Prin legea lui
Lycurgus, tatal care nu se ocupa de educatia
copilului sau cand el era tanar, isi pierdea dreptul de
a fi ajutat de copilul sau la batranete. Nu voi
comenta aceasta lege, dar vreau sa spun urmatorul
lucru - cei care nu-si indruma copiii spre o relatie
corecta cu Dumnezeu vor pierde respectul cuvenit
din partea copiilor. (c) Eliberarea din ispite Unele
familii sunt precum renegatii, prin aceea ca ei nu fac
altceva decat sa se ispiteasca unul pe altul, fiecare
scotand la iveala greseala celuilalt, an de an. Cum
am putea numi astfel de familii, decat niste iaduri
deasupra pamantului? .Satan este intotdeauna gata
sa profite de slabiciunile unei familii pentru a
provoca rau, determinandu-i chiar pe cei evlaviosi
sa se murda 366 reasca unul pe altul. De exemplu,
frieja lui Avraam a fost o cursa pentru Sara, care s-a
lasat usor convinsa sa minta de dragul sotului ei, pe
care il iubea asa de mult (Gen. 12.13). Iar dragostea
puternica a Rebecai pentru Iacov, asociata cu
respectul lui pentru ea, l-a schimbat dintr-un om
cinstit intr-un intrigant subtil, care si-a inselat tatal
si fratele. La inceput, acesta i s-a parut un pacat
prea mare pentru a-1 savarsi: „Voi trece drept
mincinos inaintea lui, si in loc de binecuvantare, voi
face sa vina peste mine blestemul" (Gen. 27.12). Si,
totusi, abila constrangere din partea mamei a facut
ca acest pacat grozav sa se strecoare inauntrul
fiintei lui Iacov, desi la inceput se impotrivise cu
inversunare. Si, adu-ti aminte, cei care s-au clatinat
si au cazut au fost oameni evlaviosi! Ai grija sa nu fii
o pricina de pacatuire pentru familia ta! Ar fi un
lucru dureros sa vezi cum copilul tau sufera si
sangereaza datorita unei rani pe care tu ai provocat-
o. Dar chiar si o astfel de suferinta ar fi mai buna
decat murdaria pacatului si vinovatia pe care le-ai
produs. De asemenea, permite-mi sa-ti amintesc ca
tu insuti sa eviti acceptarea vreunui pacat venit din
partea familiei tale, dupa cum trebuie sa eviti
transmiterea lui. Tu ai o dragoste puternica pentru
sotia ta si acesta este uh lucru bun. Dar nu lasa ca
marul ispitei sa para mai atragator cand mana ei ti-l
ofera. Tu te iubesti prea putin pe tine si pe
Dumnezeu, daca pacatuiesti de dragul ei. Chiar daca
voi, sotiilor, sunteti supuse sotilor vostri, ascultati
„in Domnul": nu intoarceti tablele pentru a pune
porunaa a saptea inaintea primei porunci. Supune-
te lui Dumnezeu inainte de a te supune sotului tau.
Poate ca ar trebui sa te intrebi: „Este posibil sa tin
porunca lui Dumnezeu, ascultand de dorintele
sotului meu?" in afaceri, noi platim mai intai
datoriile cele mai mari, care sunt deja taxate. Fata
de cine esti mai indatorat, fata de Dumnezeu sau de
partenerul tau? Mergi cat de departe poti cu rudele
tale si in compania lui Dumnezeu, dar nu atat de
departe, daca nu vrei sa renunti la sfintenia si
neprihanirea ta. Nimeni - nici familia, nici altcineva -
nu te poate ajuta sa recastigi aceste comori pe care
tu le-ai pierdut. (d) Primirea unui sfat de la rudele
evlavioase Un tata sfant, un sot sau o sotie
credincioasa - chiar un slujitor sau un gradinar
evlavios! Binele provenit din sfintenia lor este
precum untdelemnul pretios care se tradeaza
oriunde zaboveste. Crestine, daca in familia ta este
o persoana sfanta, vezi ce poti invata urmarind cum
se comporta in suferinta, cum slujeste si primeste
indurarile lui Dumnezeu si cum isi conduce viata de
zi cu zi. 175 Elisei i-a cerut femeii vaduve sa aduca
toate vasele pc care le-ar fi gasit sau le-ar fi
imprumutat, pentru a le putea umple cu ceea ce ar
li curs din vasul de ulei pe care il avea in casa. Cei
care sunt saraci in duh trebuie sa profite de uleiul
sfant al harului ce picura dc pe buzele si din vietile
rudelor lor evlavioase. Prcgateste-ti memoria,
cugetul, inima si sentimentele pentru a primi din
partea lor toate manifestarile sfinteniei. Permite
memoriei tale sa pastreze sfaturile, mustrarile si
mangaierile scoase din Cuvant de acesti sfinti; apoi
permite cugetului sa le aplice sufletului tau, pana
cand se transforma in sentimente curate, iar tu
devii din ce in ce mai
indragostit de sfintenia lui Cristos. Este trist sa
vezi cum o inima rea foloseste darurile si harurile
familie sale: ea ii pizmuieste si ii raneste pe sfinti. Si
in loc sa acumuleze binele, persoana insasi devine
mai rea. De exemplu, cand losif si-a marturisit visul
lui profetic fratilor sai, invidia - care mocnea in
inimile lor - s-a aprins si s-a transformat intr-o
cruzime neobisnuita impotriva „visatorului". Iata
cum au folosit ei profetia. Asadar, crestine, iata cum
poti folosi respiratia neprihanita a duhului celor
sfinti cu care traiesti. Subliniaza pasajele trairii lor
sfinte, asa cum ai proceda cu cele ale unei carti
de'oscbite pe care ai imprumutat-o. Prietenii si
rudele noastre nc-au fost imprumutati doar pentru
o vreme, si fie ca invatam de la ei, fie ca-i ignoram,
Dumnezeu ii va chema curand la El. Rev. Bolton, un
ales slujitor al lui Dumnezeu, cand era pe patul dc
moarte si-a strans copiii in jurul lui si le-a spus
urmatoarele: .. Va poruncesc, copiii mei, ca in ziua
cea mare a judecatii lui Cristos, sa nu ma intalniti
fara sa fi fost mantuiti". Noi putem fi siguri ca
Dumnezeu tine o socoteala exacta a tuturor
dovezilor pe care El ni le ofera pentru salvarea
noastra; iar vietile slujtorilor Sai sfinti nu sunt cele
mai neinsemnate dintre ele. Tu ai observai ca El a
inregistrat in mod deosebit in Scriptura cat dc mult
au trait sfintii Sai pe pamant. Si cu siguranta unul
din motive este ca El tine seama de cei care traiau
cu ei - in fiecare an si chiar in fiecare zi si ceas pe
care le-ar fi petrecut cu profetii: tati, mame, frati,
surori, credinciosi, s.a.m.d. 2. Puterea sfinteniei in
relatiile cu cei din jur Dumnezeu nu ti-a daruit
puterea sfinteniei pentru a o limita la familia ta, ci
pentru a merge pe strazi si a-ti vizita semenii.
Purtarea si vorbirea ta cu cei din jur trebuie sa fie
sfinte si neprihanite. Deseori in Scriptura,
„neprihanirea" si „trairea in neprihanire" implica
intreaga responsabilitate a crestinului fata dc cei
care-1 inconjoara. Acesti termeni se deo 368 sebesc
de „mila", pe care Dumnezeu o are fata de faptura
Sa, si de „cumpatare", care imediat nc aduce
respectul. Dar, observati-le pe toate laolalta, acolo
unde „harul lui Dumnezeu care aduce mantuire" ne
invata „sa traim in veacul de acum cu cumpatare,
dreptate si evlavie" {Tii 2.11, 12). Daca unul din
aceste haruri este ranit, toate vor muri - iar viata de
sfintenie se scurge prin rana deschisa. Este adevarat
ca exista o neprihanire fireasca ce ne priveaza de
adevarata sfintenie; dar nu exista nici o sfintenie
adevarata care sa ne priveze de neprihanirea
fireasca. De asemenea, cslc adevarat ca nici un
crestin nu poate fi rau, doar daca este un fatarnic.
Tu trebuie fie sa renunti la botezul tau, fie sa
blestemi toate gandurile nelegiuite. De fapt, ar fi
mult mai bine pentru line daca, inainte de a pacatui,
tu ai spune oamenilor ca nu pretinzi nici o legatura
dc rudenie cu Cristos. Unii oameni se intreaba daca
Aristide, Socrate, Cato si alti cativa pagani renumiti
pentru neprihanirea lor fireasca sunt in cer sau in
iad. Dar a existat vreodata vreo indoiala cu privire Ia
ce ar deveni in lumea viitoare un crestin nelegiuit?
Iadul este larg deschis pentru el, ca si pentru oricine
altcineva. „Nu stiti", spunea Pavel, „ca cei nedrepti
nu vor mosteni imparatia lui Dumnezeu?" (I Cor.
6.9). El ar fi putut spune la fel de bine: „Cu
siguranta, tu nu crezi ca in cer este loc pentru astfel
de vite!" Ce farama de speranta a ramas pentru
salvarea lor, a acestor oameni a caror nelegiuire arc
de o mie de ori mai multa rautate si razvratire decat
a oricarui alt om? Datorita nelegiuirii lor, cei
necredinciosi vor fi condamnati ca razvratiti
impotriva Legii lui Dumnezeu. Dar si „crestinul"
nedrept va fi gasit vinovat prin Evanghelie. Cu
siguranta, cea mai grea osanda este cea data de
Evanghelie impotriva celor care, desi isi marturiseau
credinta, au devenit „vrajmasi ai crucii lui Cristos"
(Fii. 3.18), datorita nelegiuirii lor. Daca o persoana a
alergat dupa cea din urma manifestare de
satisfactie impotriva crucii lui Cristos, Satan insusi
nu l-ar putea ajuta s-o exprime mai complet, ci l-ar
imbraca in marturisirea lui de credinta si l-ar
rostogoli in vizuina faptelor vulgare ale nelegiuirii.
Cand oamenii necredinciosi observa o astfel de
murdarie in viata celui care se numeste sfant, ei vor
fi determinati sa blesteme Numele lui Cristos si sa
urasca orice marturisire cu privire la persoana Lui.
Limba ta se roaga un minut cu ardoare lui
Dumnezeu, iar in minutul urmator isi minte
aproapele. Ochii tai citesc Sfintele Scripturi numai
cu cateva momente inainte de a fi atrasi pe drumul
ascuns al poftei. Uneori, mainile intinse spre cer
sunt aceleasi care fura din buzunarul semenului.
Cum te pot duce picioarele tale sa-L slavesti pe
Dumnezeu in ziua 24 - Crestinul in Armaturii
177 Domnului, pentru ca apoi sa te indrepte
spre lumea afacerilor, pentru a-li insela asociatul?
intr-un cuvant, crezi ca poti convinge cerul sa
accepte faptele tale nelegiuite, numai pentru ca
afisezi o ravna fata de Dumnezeu? Crezi ca
dragostea ta prefacuta fata de Tatal Va scuza raul
pe care-1 ai in inima impotriva semenului tau? Oare
ravna ta pentru Dumnezeu te scuteste de obligatiile
pe care le ai fata de oameni? Dumnezeu nu
ingaduie sa te inseli in acest mod! Dar, in caz
contrar, indemnul pe care Petru i l-a dat lui Simon
vrajitorul este si sfatul meu pentru tine: ^ocaieste-
te dar de aceasta rautate a ta, si roaga-te Domnului
sa fi se ierte gandul acesta al inimii tale, daca este
cu putinta" (F. A. 8.22). in Numele lui Dumnezeu,
poruncesc fiecaruia care poarta armatura lui Cristos
sa imbrace aceasta neprihanire a cugetului, daca nu
vrea sa-si atraga mania lui Dumnezeu pentru acele
blesteme rostite de lume datorita fatarniciei sale.
Mai mult, puterea sfinteniei fata de semenul nostru
poate fi mentinuta cand crestinul ia seama la
urmatoarele lucruri: (a) Sfintenia trebuie sa fie
uniforma Sfintenia noastra trebuie aratata mereu si
in mod uniform in toate responsabilitatile pe care le
avem fata~de semenii nostri. Precum sangele in
vene, neprihanirea alearga prin fiecare din legile de
pe a doua tabla a celor Zece Porunci ale lui
Dumnezeu. Cea de-a cineca porunca cere ascultare
deplina fata de parinti; a sasea se ocupa de
apararea vietii semenului nostru; a saptea
accentueaza puritatea; a opta se refera la bogatie; a
noua apara o buna reputatie; si a zecea porunca ne
invata sa nc pastram dorintele in limitele normale.
Sanatatea fizica este mentinuta daca tinem deschise
sursele de viata, pentru ca sangele si alte lichide
vitale sa se deplaseze liber dintr-o zona in alta. Daca
exista vreun obstacol care sa impiedice curgerea lor,
curand intregul organism va fi in pericol. Tot astfel,
duhul si viata de sfintenie sunt mentinute prin
perseverenta crestinului de a-si pastra inima libera
si gata sa implineasca fiecare responsabilitate ce-i
revine fata de semenul lui, in timpul umblarii pe
diferitele poteci ale fiecarei porunci. (b) Sfintenia
trebuie sa fie evanghelica Ascultarea fireasca fata
de Lege este un drum pe care putem intalni,
mergand impreuna, iudei, crestini si pagani. Cum
putem sa-l deosebim pe crestin de ceilalti, cand atat
iudeii, cat si paganii, sunt copii supusi, cetateni loiali
si vecini iubitori? Ceea ce ii deosebeste este
motivatia si scopul. Este ceva obisnuit ca oamenii
sa-L supere pe Cristos si, totusi, sa-si trateze
semenii cu respect si corectitudine; ei au ales o
comportare dreapta, dar nu deoarece 370
dragostea pentru Cristos i-a constrans la aceasta. Si
Iara aceasta dragoste, tu poti fi un pagan onest,
moral, dar niciodata un crestin. Sa presupunem ca
un om ii incredinteaza angajatului sau o suma de
bani pentru a o plati unui creditor, persoana face
lucrul acesta, dar nu din respect fata de porunca
data sau dm dragoste pentru seful sau, ci de teama
sa nu fie considerat un hot. in cc-1 priveste pe
creditor, si-a indeplinit misiunea fata de el, dar
atata tot - prin atitudinea lui, a gresit fata de
patronul sau. Astfel, oamenii il dispretuiesc in
fiecare zi pe Isus; ei sunt corecti in tranzactiile cu
semenii si asociatii lor, dar pe El il jignesc. Dragostea
aduce neprihanirea, deoarece ea doreste sa placa
Fiului sfant al lui Dumnezeu. Cristos a numit
dragostea evanghelica fata de semenul nostru „o
porunca noua" (Ioan 13.34). Aceasta dragoste
pentru fratele nostru este aprinsa de dragostea lui
Dumnezeu pentru noi. Este imposibil sa implinim
vreo porunca fara ca sa-L iubim mai intai pe Cristos
si apoi s-o respectam de dragul Lui. „Daca Ma iubiti,
veti pazi poruncile Me7e"(Ioan 14.15). Dupa cum
Dumnezeu a pus Numele Lui inaintea celor Zece
Porunci, pentru acelasi motiv Cristos Si-a pus
numele Sau inaintea supunerii crestinului fata de
cele Zece Porunci. Adica, noi trebuie sa le implinim
deoarece reprezinta Cuvantul si Legea lui Cristos, si
pentru ca astfel noi putem sa ne aratam dragostea
fata de Cel ce ne-a scapat de blestem si ne-a
eliberat dintr-o sclavie cu mult mai rea decat
cea in care Egiptul il tinea pe Israel. III. GHID
PENTRU CRESTINUL CARE DORESTE SFINTENIA CUM
SA MENTII SFINTENIA 1. Asaza o temelie buna Exista
o singura temelie pe care poti construi frumoasa
structura a neprihanirii - o inima schimbata de
puterea Duhului lui Dumnezeu. Tu trebuie sa Iii
sfant, inainte de a putea trai o viata sfanta. Daca o
corabie nu a fost construita corect, ea nu va naviga
niciodata in mod corespunzator; si daca inima ta nu
a fost modelata de lucrarea Duhului si croita potrivit
legii „noii creatii", tu nu vei avea niciodata o
umblare sfanla (II Cor. 5.17). Numai harul din vasul
inimii poate alimenta marturisirea din candela -
sfintenia in viata! Aceasta schimbare totala a inimii
trebuie sa fie examinata prin doua intrebari: 178 (a)
Ce crezi tu despre pacat? A fost o vreme cand
priveai pacatul ca ceva bun, asa cum a procedat
Adam cand Eva i-a oferit fructul oprit. Si, pana ce
mintea ta nu este schimbata, ti se va parea
intotdeauna placut. Poate ca imprejurarile' te
opresc sa-ti exprimi dorinta ascunsa pentru pacat,
dar inima ta va continua sa tanjeasca dupa el. Cand
doi indragostiti sunt tinuti departe unul de celalalt
de catre prietenii lor, atata vreme cat sentimentele
lor sunt puternice, este posibil ca unul dintre ei sa
gaseasca vreo cale de a-I intalni pe celalalt. Astfel,
pofta te va ademeni necontenit, cata vreme tu nu
esti hotarat s-o urasti, tot atat de mult cat ai iubit-o
altadata. (b) Esti multumit sa traiesti in Cristos? Nu
exista nici un motiv sa te temi de decadere, dupa ce
ai fost legat de Cristos in serviciul Lui, prin legaturi
de dragoste. Diavolul gaseste ca este usor sa separe
o persoana de lucrarea imparatiei, cand ea n-a
lucrat niciodata cu placere. Cand este atras dc
gustul placut al studiului, un student poate invata
mai mult intr-o saptamana decat ar faceo intr-o
luna, cand participa la ore numai pentru a-i face pe
plac profesorului. Un om este perseverent in lucrul
care-1 satisface. De exemplu, daca inima unei
persoane este atrasa de gradina, ca va deveni un loc
minunat. Ea va petrece de placere ore de munca
grea pentru a creste Hori rare, delicate. Asadar,
sufletul care-L iubeste cu adevarat pe Cristos isi
gaseste placerea in sfintenie si isi cheltuieste pentru
ea toata energia. Daca el ar ti singurul om mai sfant,
nu s-ar supara sa ramana in urma in celelalte
privinte. 2. Atintcste-ti privirea asupra „dreptarului
invataturilor sanatoase" Fiecare chemare isi are
regula ei specifica prin care se conduce; si noi
trebuie s-o studiem pentru a o putea patrunde.
Oamenii folosesc metode si cai diferite in activitatile
lor pamantesti; si chiar in aceeasi meserie,
intotdeauna pare sa existe o exceptie de la regula.
Dar nici o chemare nu necesita un standard mai
inalt, ca cea a crestinului. Omul sfant are o singura
regula neschimbata, care il poate desavarsi si
anume Cuvantul lui Dumnezeu. Daca doresti sa
excelezi in puterea sfinteniei, tu trebuie sa studiezi
Biblia. Medicul se consulta cu Galen, avocatul cu
Littleton, iar filozoful cu Aristotel al sau -
intemeietorii acestor arte. Asadar, cu cat mai mult
crestinul ar trebui sa studieze Cuvantul pentru a
gasi raspuns Ia intrebarile sale! Fratele meu, poate
te simti impins in acelasi timp in mai multe directii -
afacerile iti dicteaza un lucru, prietenii iti
recomanda 178 altceva, simturile tale reactioneaza
intr-un mod diferit, iar mai presus de toate te
atrage placerea. Iata momentul in care tu ai nevoie
sa iei in consideratie intrebarea pusa de Iosafat: „Nu
mai este aici nici un prooroc al Domnului, ca sal
putem intreba?" (I imp. 22.7). Oare Dumnezeu nu
ma poate ajuta sa inteleg Cuvantul Lui si sa-mi arate
un loc unde eu sa pot alerga si sa fiu sigur ca am
gasit adevarul? Sunt trei cai prin care oamenii pot
pierde calauzirea lui Dumnezeu, fiecare
reprezentand o ocolire periculoasa a puterii
sfinteniei. Unii umbla fara nici o regula; altii dupa
una falsa; iar altii dupa regula adevarata, dar numai
partial.
Prima categorie reprezinta stricata razvratita; a
doua fanaticul superstitios; iar a treia fatarnicul.
Elibereaza-te de toate trei, daca nu intentionezi sa
asezi cutitul la gatul suferintei. (a) Nu ignora regula
lui Dumnezeu Liberalii incearca sa-si afirme
libertatea, spunand ca Legea nu este o regula
pentru crestini. Dar Cristos a botezat Legea si a
evanghelizat-o, atat prin propovaduirea ei ca regula
a sfinteniei, cat si prin trairea unei vieti
corespunzatoare cu aceasta regula. Orice principiu
care indeparteaza standardul pentru o viata
neprihanita poate fi considerat un ucigas al
sfinteniei. Aceasta este metoda subtila a lui Satan
de a-1 surprinde pe calatorul crestin. Daca-1 poate
determina pe omul sfant sa se plictiseasca intr-atat
de Calauza sa, incat s-o indeparteze, atunci nu va
mai trece mult timp pana cand el va rataci drumul
spre rai si va nimeri drumul spre iad. Apostolul ne
vorbeste despre o generatie de oameni care, in
timp ce le promit altora libertatea, ei insisi „sunt
robi ai stricaciunii" (II Pet. 2.19). Oamenii care
indeparteaza jugul poruncii lui Dumnezeu, sub
pretentia libertatii, se vor gasi curand sub o sclavie
cu mult mai rea, respectiv jugul aspru al pacatului.
(b) Nu umbla dupa o regula falsa Orice lucru contrar
Cuvantului lui Dumnezeu este fals. ,J^a Lege si la
marturie! Caci daca nu vor vorbi asa, nu vor mai
rasari zorile pentru poporul acesta" (Is. 8.20).
(Versiunea engleza: „La Lege si la marturie! Caci
daca nu vor vorbi asa, este pentru ca nu exista
lumina in ei". N. tr.). Dar noi nu trebuie sa trecem
niciodata peste ce este scris - aceasta reprezinta
ceea ce Scriptura numeste „neprihanire exagerata"
(Ecl. 7.16). Nu uita ca omul care are trei maini este
tot atat de deformat ca si cel care are numai una!
Blestemul este rostit atat impotriva celui care
adauga la Cuvantul Scripturii, cat si impotriva celui
care scoate din el. Unul din vechile planuri ale lui
Satan este sa submineze sfintenia Scripturii, prin
ridicari B in slavi a sfinteniei inchipuite. El stie prea
bine ca dupa cum ceainicul

IM care da in fiert stinge focul, tot astfel el


poate stinge sfintenia adevarata, facand ca
inflacararea unui om sa rabufneasca intr-o falsa
sfintenie. in cele din urma, zelul lor va disparea si va
fi inlocuit de ateism. Fariseul inlocuieste poruncile
lui Dumnezeu cu datinile oamenilor; iar fiul si
mostenitorul lui traieste prin porunci sfinte,
invataturi si reguli nescrise, ducand o viata mult mai
aspra decat ar fi cerut-o vreodata Dumnezeu. Te
previn foarte serios: stai departe de o sfintenie si o
slujire impuse! Dumnezeu a rostit un cuvant greu
impotriva poporului ales, datorita vointei lui
puternice: „Caci Israel a uitai pe Cel cc I-a facut, si a
zidit palate (in engl.: „temple". N. tr.) (Osea 8.14).
Cum poate un om sa-L uite pe Dumnezeu, dar sa fie
suficient de devotat pentru a ridica temple? Israel
le-a construit fara Dumnezeu, deoarece El Se
considera dat la o parte cand oamenii uita sa
traiasca prin Cuvantul Sau. Sfintenia care este
rezultatul inimii noastre nu este sfintenia dupa
inima lui Dumnezeu. Marele pacat al lui Ieroboam a
fost acela ca „a jertfit pc altarul pe care-1 facuse la
Betel... in luna pc care o alesese dupa bunul lui plac"
(I imp. 12.33). Pedeapsa care cade asupra unui
astfel de om indraznet este ca Dumnezeu adauga si
mai mult la lipsa lui de sfintenie, deoarece se
considera mai sfant decat este in realitate.
Dumnezeu nu permite copiilor Lui sa se
autoimpulsioneze. Este un pacat mult mai grav sa
facem ceea ce nu ni sc porunceste, decat sa nu
facem ceea ce Dumnezeu ne porunceste. Un
cetatean devine un criminal mai periculos cand
presupune ca el insusi poate face o lege dupa
mintea lui, decat atunci cand nu se supune legii
elaborate de autoritati. Deoarece Dumnezeu este
Singurul care poate declara sfintenia, noi smulgem
sceptrul din mana Lui ori de cate ori incercam sa
cream o sfintenie proprie. (c) Nu folosi numai o
parte a regulii adevarate Daca nu-ti potrivesti
fiecare parte a vietii tale conform regulii, intregul
tau organism este deformat. „Doua feluri de masuri
sunt o scarba inaintea Domnului" (Pv. 20.10). Un
om de afaceri cinstit foloseste, potrivit legii, aceeasi
masura pentru toate tranzactiile sale; iar un om
sfant foloseste doar o regula pentru toate actiunile
sale, si anume Cuvantul lui
Dumnezeu. Ce ingrozitoare trebuie sa I se fi
parut lui Dumnezeu fatarnicia iudeilor - ei nu
indrazneau sa intre in sala de judecata, de teama sa
nu se spurce; si, totusi, s-ar fi napustit sa-si spele
mainile in sangele lui Cristos! Iar fariseii respectau
strict Legea, dand zeciuiala din „izma si chimen", dar
lasau nefacute „cele mai insemnate lucruri din Lege:
dreptatea, mila si credinciosia" (Mt. 23.23). 374 Ce
parere ai despre un client care a cumparat o marfa
in valoare de un penny, dar care fura din magazinul
tau in valoare de un dolar? Sau despre datornicul
care plateste la timp cele mai mici datorii, dar te
insala cu o suma mare? Este o nelegiuire grozava sa
accepti Scriptura numai pentru problemele mici, dar
sa comiti in ascuns pacate grave impotriva lui
Dumnezeu. 3. Pastreaza-ti motivatia curata Sa nu
crezi niciodata ca neprihanirea ta poate cumpara
ceva de la Dumnezeu - cerul nu este de vanzare.
„Plata pacatului este moartea: dar darul fara plata
al Iui Dumnezeu este viata vesnica prin Isus Cristos,
Domnul nostru" (Rom. 6.23). Dumnezeu ne ofera ce
a vandut lui Cristos! Credinciosii sunt doar
mostenitori a ceea ce Fiul lui Dumnezeu a cumparat
de la Tatal. Pretinzand orice lucru venit de la
Dumnezeu ca apartinand propriei noastre
neprihaniri, noi oprim orice beneficiu pe care l-am
putea avea din neprihanirea Lui. Noi nu putem fi in
acelasi timp in doua locuri: daca ne.rezemam pe
propria noastra casa, nu putem locui cu Cristos.
Planul lui Satan este sa distruga platosa neprihanirii,
indoind-o mai tare decat un metal. Si ori de cate ori
te increzi intr-o astfel de deformare, tu nimicesti
natura si scopul armaturii - neprihanirea ta devine
necuratie si sfintenia ta se transforma in nelegiuire.
Oare exista ceva mai rau decat mandria, acea
mandrie care se raspandeste pe drumul pe care
insusi Dumnezeu l-a croit pentru salvarea
sufletelor? Daca doresti sa fii sfant cu adevarat, fii
smerit, deoarece amandoua sunt strans legate. „Cc
alta cere Domnul de la tine, decat sa faci dreptate,
sa iubesti mila si sa umbli smerii cu Dumnezeul
tau!" (Mica 6.8). Dumnezeu nu ti-a cerut sa castigi
cerul prin sfintenia ta, ci sa-I arati dragoste si
recunostinta lui Cristos, care l-a castigat pentru tine.
Astfel, noi patrundem pe drumul pe care Cristos l-a
poruncit ucenicilor Sai pentru a umbla in sfintenie:
„Daca Ma iubiti, veti pazi poruncile Mele" (Ioan
14.15). Este ca si cum ar fi spus: „Stiti de ce am venit
si de ce parasesc lumea - inu dau viata Mea si o voi
lua din nou pentru a nujloci pentru voi. Daca
pretuiti aceste fapte si rodul binecuvantarilor pe
care-1 veti culege din ele, dovediti aceasta iubindu-
Ma suficient pentru a pazi poruncile Mele". Cand
orice lucru pe care omul sfant il face, prin Cristos,
este oferit Lui ca o jertfa de multumire, atunci
aceasta este sfintenia evanghelica educata si
hranita prin aceasta dragoste. Deoarece Cristos ne-a
iubit „cu dragoste... puternica precum moartea",
raspunsul nostru este cel al 180 miresei: „iti voi da
dragostea mea" (Cant. Cant. 8.6; 7.12). Si aceasta
mireasa explica ce cuprinde expresia dragostei ei:
„Tot felul de roade bune, noi si vechi, pe care,
pcnlm tine, \Iubilule, le-am pastrat" (v. 13). Iubita
din Cantarea Cantarilor si-a marturisit credinta ei in
Cristos si' a baut cu nesat din dragostea Lui pentru
ea. Si acum, pentru a transforma dragostea Lui in
multumire, ea se stimuleaza pentru a-L intretine cu
roadele placute ale harurilor Lui, culese din
purtarea ei sfanta. Ea nu a cules aceste roade
pentru a-si hrani mandria si automultumirea, ci le-a
pastrat pentru Iubitul ei, pentru ca El sa poata avea
toata slava. 4. Considera-L pe Cristos modelul unei
vieti sfinte Daca privim la exemple umile, sa nu ne
asteptam sa ne ridicam deasupra lor; si cel mai sfant
crestin de pe pamant este prea umil pentru a fi
modelul nostru, deoarece perfectiunea in sfintenie
nu poate fi gasita nici in cel mai sincer slujitor din
aceasta lume. Chiar si Petru, cel mai mare dintre
ucenici, nu a umblat intotdeauna potrivit
Evangheliei - si cei care insista sa urmeze acest om
se vor rataci. Un bun soldat il urmeaza pe
comandantul de pluton, numai cand el insusi merge
dupa capitan. Pavel poruncea: „Calcati pe urmele
mele, intrucat si eu calc pe urmele lui Cristos" (I Cor.
11.1). O invatatura nu trebuie urmata decat
daca este in acord cu Cuvantul lui Dumnezeu.
invatatorul care preda scrierea nu-i va oferi elevului
numai coala de hartie, ci ii va face si un model cu
propria sa mana. Porunca lui Cristos este regula
noastra si viata Lui este modelul nostru. Daca
doresti sa traiesti o viata sfanta, tu nu trebuie doar
sa faci ce porunceste Isus, ci trebuie sa faci cum a
facut El. Tu trebuie sa trasezi fiecare litera pe copia
ta - fiecare actiune in viata ta - intr-o sfanta imitatie
a lui Cristos. Prin sfintenie, noi suntem adevarata
imagine a Fiului lui Dumnezeu, reprezentandu-L pe
Cristos si aratandu-L pe El tuturor celor ce ne vad.
Acum, sunt doua elemente care fac ca un lucru sa
fie imaginea celuilalt - primul, asemanarea; al
doilea, sursa. Laptele si zapada sunt amandoua
albe, dar nu putem spune ca unul este imaginea
celuilalt, deoarece in nici unul nu exista asemanarea
derivata din celalalt. Dar o pictura care traseaza
linie cu linie portretul unui om poate fi numita
imaginea acelei persoane. Astfel, adevarata
sfintenie deriva de la Fiul lui Dumnezeu, cand
persoana il asaza pe Cristos in Cuvantul Lui si ca
marturie a Lui pentru el. Ce cale placuta de a pastra
puterea sfinteniei! Cand esti tentat sa te indrepti
spre vanitate, priveste la umblarea sfanta a lui
Cristos si intrea 181 ba-te: „Sunt eu asemenea Lui in
gandurile mele si in modul in care imi petrec
timpul? Daca El ar fi trait chiar acum pe pamant, ar
fi facut ce fac eu? Nu Si-ar li ales El cuvintele cu mai
multa grija? Oare s-ar fi auzit cuvinte nepotrivite de
pe buzele Lui? I-ar Ii placut prietenii mei? Oare ar fi
cheltuit El o avere, rasfatandu-Si trupul, si ar fi
inghitit la o singura masa atata mancare cata s-ar fi
ajuns sa hraneasca pentru o saptamana niste
oameni infometati? Oare S-ar fi imbracat El
modern, chiar daca infatisarea Lui ar fi devenit
ridicola? Ar fi fost ocupate mainile Lui cu lucruri
care sa-I iroseasca vremea? Ar trebui sa fac vreun
lucru care sa ma deosebeasca de Cristos?" Uneori
ne place sa ne concepem actiunile pe baza numelui
unei persoane binevazute, care le considera
corecte. Si astfel noi suntem ispititi. Dar, crestine,
daca cugetul iti spune ca lui Cristos nu-I plac astfel
de lucruri, renunta la ele - chiar daca cel mai
renumit sfant le-ar practica. Cu cat studiezi mai
mult viata lui Cristos, cu atat mai curand o vei putea
imbunatati pe a ta! 5. Bizuie-te pe Dumnezeu
pentru sfintenie Via da rod atata vreme cat exista
un zid sau o prajina pe care sa se inalte, dar fara
acest ajutor, ea va fi calcata in picioare si nu va
ramane nimic din ea. Daca vrei sa exeperimentezi
puterea sfinteniei, „nu te bizui pe intelepciunea ta"
(Pv. 3.5). Dumnezeu este gata sa ajute pe orice om
care ii cere ajutorul, dar nu garanteaza ajutorul celui
care nu vrea sa depinda de El. Drumul crestinului
spre cer este asemenea unor plaje peste care apa
marii se scurge in fiecare zi si le transforma asa de
mult incat devin un adevarat pericol pentru
calatorul ce se aventureaza fara a avea un ghid,
chiar daca el a mai fost pe acelasi drum cu o luna in
urma. Desi inainte calcase pe un pamant solid,
acum el ar putea cadea intr-un nisip miscator.
Astfel, omul sfant care merge pe un drum neted
poate intalni mai tarziu, pe aceeasi cale, ispita, care-
1 va nimici atata vreme cat el nu beneficiaza de nici
un ajutor din cer. Crestine, te previn sa nu faci nici
macar un pas fara ca mana credintei tale sa se
sprijine pe bratul Preaiubitului tau. Daca te bizui pe
picioarele tale, vei cadea; daca doresti sa ramai in
siguranta, foloseste-ti picioarele, dar increde-te in
bratul Lui. 6. Alege-ti parteneri spirituali Evita
prietenii lipsiti de sfintenie; ei vor nimici puterea
evlaviei. Oare ai bea din aceeasi cana cu un om care
sufera de o boala infectioasa? Ei bine, pacatul este
la fel de contagios ca ciuma insasi! 377 Nu se
potriveste ca o spalatoreasa si un miner sa locuiasca
impreuna. Ceea ce curata unul, celalalt murdareste
imediat cu o funingine neagra, inceteaza sa
argumentezi ca tu poti trai multa vreme printre
oameni lipsiti de sfintenie fara sa-
ti intinezi sufletul, pe care Duhul Sfant ti l-a
curatit. El nu te-a spalat pentru ca tu sa alergi si sa
te scufunzi in cele mai ingrozitoare pacate lumesti.
N-ar trebui sa alegem niciodata un mediu in care nu
exista speranta de a-i face pe oameni mai buni sau
in care noi insine sa devenim mai buni. Duhul lui
Dumnezeu i-a spus lui Avraam „sa sc aseze in tara
fagaduintei, ca intr-o tara care nu era, a lui, locuind
in corturi, ca si Isaac si Iacov, care erau impreuna
mostenitori cu el ai aceleiasi fagaduinte" (Evr. 11.9).
El nu a trait printre bastinasii acelei tari pagane si
nici nu s-a compromis sa le castige simpatia, ci a
locuit cu familia lui Dumnezeu, care se bucura de
aceeasi fagaduinta ca si el. Asadar, in loc sa incerce
sa-si faca prieteni sau sa se amestece cu paganii,
Avraam a fost gata sa traiasca printre ei ca un
strain. Crestinii reprezinta un popor separat. De
exemplu, despre Petru si Ioan ni se spune ca „dupa
ce li s-a dat drumul, ei sau intors la ai lor" (F. A.
4.23). Credinciosii n-ar trebui sa se asocieze
niciodata' cu necredinciosii. Acelasi principiu era si
in mintea lui Pavel cand ii intreba pe corinteni: „Nu
este intre voi nici macar un om intelept...?", ci
trebuie sa mergeti la judecata „inaintea
necredinciosilor?" (I Cor. 6.5,6). Si eu iti pun aceeasi
intrebare. Nu exista nici un om sfant in orasul tau,
cu care sa te poti asocia? Sau vrei sa faci parte dintr-
un mediu necrestin? Fara indoiala, sfintenia ta nu va
deveni mai puternica! Cand respiri atmosfera
nelegiuirii, ea este asemenea vantului de la rasarit:
acolo unde sufla el, nu creste si nu se dezvolta
nimic. 7. Comporta-te ca un crestin matur Uneori,
un spectator observa mai multe lucruri decat
actorul insusi. Si un om care are un prieten cu o
inima larga si care indrazneste sa-i vorbeasca
deschis, beneficiaza de o minunata sursa de
incurajare pentru puterea sfinteniei. Uneori,
dragostea de sine ne orbeste intr-atat, incat nu
putem vedea nici macar o greseala; si alteori,
autoinvinovatirea ne face sa parem mai rai decat
suntem in realitate. Prin urmare, pastreaza o inima
blanda si gata sa primeasca o mustrare cu smerenie
adevarata. O persoana care nu poate trata o
problema cu sinceritate si onestitate se raneste mai
mult decat oricine altcineva, datorita urmatorului
motiv - el rareori aude adevarul. Daca nu esti
suficient de smerit pentru a primi o mustrare,
atunci tu esti „un batjocoritor" (Pv. 9.8). Pe de alta
182 parte, un om care nu are suficienta dragoste,
pentru a-i adresa la timp o mustrare fratelui sau, nu
este vrednic sa fie chemat crestin si se dovedeste a
fi „vrajmasul fratelui sau" (Lev. 19.17). David spunea
ca va considera „binevenita" „lovirea celui
neprihanit" (Ps. 141.5). El accepta mustrarea de
parca un frate ar fi spart o sticluta de untdelemn
pretios si ar fi turnat-o pe capul lui - o inalta
expresie a dragostei iudeilor. Iar actiunile lui au
sprijinit cuvantul lui. intr-adevar, atat Abigail, cat si
Natan, au realizat graba cu care Dumnezeu i-a trimis
sa-1 mustre pe David. Abigail l-a prevenit de
intentiile lui inselatoare impotriva lui Nabal si a
familiei lui; iar Natan l-a mustrat pentru pacatul
savarsit impotriva lui Urie. in vreme ce Abigail l-a
ferit pe imparat de a pacatui, printr-o mustrare
venita la timpul potrivit, Natan l-a fortat sa dea la
iveala si sa se pocaiasca de crima ingrozitoare pe
care o savarsise. Si observa urmatorul lucru - nu
numai ca cei doi sfinti au reusit in indeplinirea
misiunii lor penibile, dar, de fapt, au castigat
afectiunea lui David, prin ascultarea de Dumnezeu si
credinciosia fata de prietenul lor. David a luat-o pe
Abigail de sotie, iar Natan a devenit consilierul lui (I
Sam. 25; II Sam. 12). Unul din motivele pentru care
multi care-si zic crestini se prabusesc si doar cativa
raman in picioare, este numarul redus al celor
suficient de credinciosi pentru a implini slujba de
mustrare a fratilor. Ei prefera sa barfeasca -
aducand mai degraba rusine decat vreun ajutor.
Cand barfim, noi pierdem orice speranta de a ajuta
persoana implicata. Este greu sa-1 faci pe un crestin
sa creada ca ai venit sa-i vindeci sufletul, dupa ce
deja i-ai pangarit numele. 8. Priveste sfintenia din
perspectiva mortii Cunosti oameni carora nu le pasa
ce vorbe prostesti folosesc in conversatiile lor, care
gandesc ca nu conteaza ce fac ei si care, in toate
activitatile pe care le desfasoara, il ignora pe
Dumnezeu? Acestia sunt oamenii care-i privesc de
sus pe crestinii ce renunta la ei insisi de dragul
Evangheliei. Si ei afiseaza niste zambete
compatimitoare fata de ravna lor: „Oare acesti
crestini nu pot gasi o cale mai usoara pentru a
ajunge in cer, decat acest galop neintrerupt?" insa,
inevitabil, noaptea va aparea si moartea isi va arata
chipul ei hidos. Dar cand acesti oameni aroganti vor
vedea
ca nu au alta alegere decat sa mearga in
eternitate - pregatiti sau nu - ei isi vor infrunta
sentinta de viata sau moarte cu o atitudine
deosebita. Dintr-o data, neprihanirea nu le va mai
aparea atat de vrednica de dispret, cum li se parea
inainte. 379 Unii clerici isi pot considera obiceiurile
religioase ca o haina degradanta in timp ce sunt
implicati in viata cotidiana. Dar acesti oameni sunt
prea ambitiosi pentru a fi ingropati in
imbracamintea lor completa cand vor muri. Desi
aceasta reprezinta o ilustratie a vanitatii, dusa la
extrem, ea schiteaza pentru noi o pictura naiva. Cei
care traiesc dupa bunul lor plac in aceasta viata vor
dori o invelitoare a unui obicei religios pentru a
intra in cealalta lume. Un tanar petrecaret marturisi
camaradului sau mandru, dupa ce amandoi il
vazusera pe Ambrozie triumfand asupra mortii: „O,
de as putea trai ca tine si sa mor ca Ambrozie!"
Dorinta desarta! Plantezi buruieni cand astepti sa
culegi grau? Sau umpli cufarul tau cu tarana si apoi,
cand il deschizi, te uiti dupa aur? Tu te poti insela zi
si noapte si sa crezi ca poti invinge; dar niciodata
nu-L vei insela pe Dumnezeu. La moartea ta, El iti va
plati cu aceeasi moneda in care ai strans toata viata.
intr-un cuvant, putini oameni sunt asa de rai si
impietriti, incat sa uite de realitatea mortii. Ea ii
trezeste atat de mult, incat pentru a se mai bucura
o data de pacat, ei trebuie sa renunte la gandul
existentei ei. Crestine, permite ca recunoasterea
mortii sa fie insotitorul tau in meditatiile tale zilnice
si vei vedea pana la sfarsitul saptamanii daca in
relatiile tale nu se va produce o schimbare. 9.
Bizuie-te pe legamantul harului lui Dumnezeu iti
vine sa crezi ca sfintenia lui Moise isi avea originea
in Evanghelie si nu in Lege. Toate faptele sale de
sfintenie sunt atribuite credintei: „Prin credinta
Moise... a refuzat sa se bucure de placerile de o
clipa ale pacatului; prin credinta a parasit el Egiptul"
(Evr. 11.24, 25, 27). Dar chiar daca si tu te poti bizui
pe acest legamant pentru a-ti mentine sfintenia,
considera trei adevaruri specifice privitoare la har.
(a) Dumnezeu ne ofera posibilitatea de a trai o viata
sfanta „Voi pune Duhul Meu in voi si va voi face sa
urmati poruncile Mele" (Ez. 36.27). O mama isi
poate lua copilul de mana pentru a-1 conduce, dar
nu poate sa dea tarie picioarelor lui pentru a-1 face
sa mearga. Un comandant poate da un ordin
subalternului sau, dar nu si curajul de a lupta.
Deoarece Dumnezeu a dat puterea Lui
fagaduintelor Sale, ele sunt numite „fagaduinte
nespus de mari si scumpe". Dumnezeu ni le-a oferit
pentru ca „noi sa ne facem partasi firii
dumnezeiesti" (II Pet. 1.4). Astfel, noi suntem
indemnati la sfintenie nu numai prin porunca lui
Dumnezeu, dar si prin fagaduinta Lui: „Deci, fiindca
avem astfel 183 de fagaduinte, preaiubitilor, sa ne
curatim dc orice intinaciune a carnii si a duhului si
sa ne ducem sfintirea pana la capat, in frica de
Dumnezeu" (II Cor. 7.1). Este o calatorie minunata
cand mergem cu Dumnezeu, iar fagaduintele Lui
platesc toate cheltuielile. (b) Dumnezeu ofera
plinatatea harului in Isus Cristos Tatal a investit o
mare bogatie de har in Fiul Sau pentru a satisface
toate nevoile tale. „Caci Dumnezeu a vrut ca toata
plinatatea sa locuiasca in El" (Col. 1.19). Toata
plinatatea! Toata plinatatea locuind in Cristos! Nu
plinatatea unui pamant inundat, care creste si apoi
da inapoi; nu plinatatea unui pahar din care un om
poate bea numai o data. Scriptura vorbeste de o
fantana care isi ofera altora apa, fara ca nivelul ei sa
scada. Singurul scop al plinatatii este sa se ofere.
Deoarece soarele nu-si ofera lui insusi lumina, ci
lumii de jos, el este numit un slujitor pentru
mentinerea luminii pe pamant. Astfel, Cristos este
Soarele Neprihanirii, raspandind harul Sau in inimile
copiilor Lui. Dumnezeu a turnat har pe buzele Lui,
dar nu pentru a-1 pastra pentru El, ci pentru a-1
oferi: „Si noi toti am primit din plinatatea Lui, si har
dupa har" (Ioan 1.16). (c) Dumnezeu asteapta ca noi
sa priimm de la Cristos Fiecare copil al lui Dumnezeu
are drept la aceasta plinatate in Cristos; dar aceasta
nu este totul, caci faptura cea noua are instinctul de
a lua harul de la El, dupa cum fatul isi ia hrana de la
mama lui, prin intermediul cordonului ombilical.
Asadar, daca esti flamand dupa mai multa sfintenie,
primeste mai mult har de la Cristos.
Cand David si-a amintit de credinciosia lui
Dumnezeu, cand l-a scapat din incercare, el a trimis,
pentru a multumi cerului, cel mai minunat mesager
pe care l-a putut gasi: angajamentul de a trai o viata
sfanta. „Voi umbla inaintea Domnului, pe pamantul
celor vii" (Ps. 116.9). Dar el nu dorea ca cineva sa
creada despre acest juramant ca a venit dintr-o
incredere in sine, asa ca a adaugat: „Aveam
dreptate cand ziceam" (in engl.: ,Am crezut, de
aceea am vorbit". N. tr.) (v. 10). Mai intai, el si-a
exersat credinta in Dumnezeu, cerand putere, si
apoi a fagaduit lui Dumnezeu ce va face. 10.
Vegheaza impotriva descurajarii Depresia este una
din cele mai dinamice arme ale lui Satan pentru a
abate scopul lui Dumnezeu pentru viata ta. Daca
poate imprastia putina deprimare in gandurile tale -
si chiar in rugaciunile tale - atunci el te poate
convinge sa-ti indepartezi platosa neprihanirii,
deoarece este prea incomoda si nu se potriveste
intereselor tale vremelnice. Nu ceda asa 381 de
usor! in primul rand, permite-mi sa descriu o parte
din armele pe care Diavolul le foloseste pentru a-i
infrange pe sfinti. Apoi, doresc sa-ti ofer un mic
ajutor pentru a-1 determina sa-si arunce armele la
picioarele tale. Dumnezeu doreste ca iu sa stii ca,
datorita platosei neprihanirii pe care El ti-a oferit-o,
„orice arma faurita impotriva ta va fi fara putere;...
aceasta este mostenirea robilor Domnului, asa este
mantuirea care le vine de la Mine, zice Domnul" (Is.
54.17). STRATEGIA LUI SATAN IN A-L DEZARMA PE
CRESTIN DE PLATOSA LUI 1. Satan sustine ca
neprihanirea impiedica placerea Diavolul lucreaza
pentru a ilustra o viata sfanta intr-un mod atat de
auster si amar, incat cineva sa nu se poata
indragosti, cu nici un chip, de ea. ,JDaca vrei sa fii un
astfel de neprihanit, atunci ia-ti adio de Ia bucurie" -
te sfatuieste cu tact Cel Viclean. „Oamenii care nu
au constiinte atat dc stricte se bucura de toate
placerile, dar tu le pierzi pe toate." Crestine, daca
doresti sa vezi expresia sfinteniei in adevarata ei
culoare si vitalitate, nu te increde in talentele lui
Satan de a picta portretul ei. Sunt de acord ca unele
placeri nu se potrivesc cu puterea sfinteniei; si
oricine isi propune sa traiasca in neprihanire trebuie
sa stie care sunt acestea. (a) Placerile care prin ele
insele sunt pacatoase Evlavia nu-ti va ingadui sa te
hranesti cu ceva rau. Este crud un tata care isi
avertizeaza copilul sa nu bea otrava de soareci?
Daca ai capitulat in fata noii lucrari a Duhului Sfant,
sper ca poti numi pacatul cu alte nume, dar nu ca
placere. Satan argumenteaza cum cugetul te tine
legat in sfintenie si iti limiteaza drepturile. Dar sfintii
adevarati au descoperit intotdeauna ca slujirea
acestor pofte conduce la sclavie, pe cand a fi scapat
de ele inseamna libertate. Pavel regreta timpul cand
era „fara minte, neascultator, ratacit, robit dc tot
felul de pofte si de placeri"; si I-a multumit lui
Cristos pentru eliberarea din aceasta sclavie oferita
prin Evanghelia Sa (Tit 3.3). Potrivit cu indurarea lui
Dumnezeu, El ne-a salvat - nu numai prin iertarea
oferita, dar si „prin spalarea nasterii din nou si prin
innoirea facuta de Duhul Sfant" (v. 5). Soptindu-le
fagaduinte provocatoare, Diavolul face ca victimele
sale sa caute placere in pacat. Dar beneficiul
pacatului este similar placerii oferite de o insula din
Indiile de Vest. Acolo cresc fructe atragatoare, dar
astfel de delicatese sunt insotite de o caldura
insuportabila in timpul 184 zilei si un roi de muste
intepatoare in timpul noptii. Astfel, locuitorii insulei
nu se pot bucura de aceste fructe delicioase,
deoarece ei nici nu se pot hrani confortabil, nici nu
pot dormi bine. Aceasta nenorocire i-a determinat
pc spanioli sa numeasca locul „dulciuri in iad". Si
este adevarat - ce altceva sunt placerile pacatului,
decat niste dulciuri in iad? Placerile trupesti satisfac
un apetit senzual, dar ele sunt oferite impreuna cu
mania aprinsa a lui Dumnezeu si cu nelinistea unui
cuget vinovat. Cu siguranta ca o astfel dc teama si
neliniste indeparteaza si putina satisfactie pe care o
simte un om infometat dupa placeri. (b) Placeri
care, in esenta, nu sunt pacatoase Unele placeri nu
sunt pacatoase in ele insele - pacatul consta in a
abuza de ele. Aceasta greseala se manifesta pe
doua cai: (i) Folosirea necorespunzatoare a placerii.
Nimeni nu poate trai in neprihanire, daca nu
traieste si cu prudenta. Evlavia iti poate permite sa
gusti din aceste placeri, ca dintr-o garnitura, fara ca
ele sa constituie hrana ta de baza. Este trist sa
spunem, dar unii traiesc in placeri, ca si cum n-ar
putea trai fara ele. Odata ce aroma placerilor ajunge
la creier si intoxica ratiunea unui om, el este atat de
incantat, incat nu poate concepe sa se desparta de
clc. De exemplu, dupa ce evreii au inceput sa
prospere pe pamantul babilonian, ei doreau mai
degraba sa fie inmormantati acolo, decat sa se
intoarca la evlavie in Ierusalim. Un stapan nu se
supara pe servitorul lui cand are belsug de mancare
si bautura, dar se va mania pe el daca se va imbata
tocmai cand are de indeplinit o responsabilitate. in
plus, acest om beat poate indeplini slujba
stapanului sau tot atat de bine cum un crestin
supraincarcat cu bogatiile si placerile lumii il poate
sluji pe Dumnezeul sau in sfintenie. (ii) Timpul
nepotrivit pentru placere. Fructul care nu este
consumat la vremea lui este rau la gust. Scriptura
spune ca „imbratisarea isi are vremea ei si
departarea de imbratisari isi are vremea ei" (Ecl.
3.5). in anumite momente, puterea sfinteniei nu va
ingadui un lucru acceptat intr-o alta vreme. Ziua
Domnului este un exemplu - toate placerile trupesti
sunt nepotrivite atunci. Dumnezeu ne cheama la
placeri mult mai inalte si asteapta ca noi sa lasam
orice alt lucru deoparte pentru a putea gusta
bunatatea Lui. ,JDaca iti vei opri piciorul in ziua
sabatului, ca sa nu-ti faci gusturile tale in ziua Mea
cea sfanta; daca sabatul va fi desfatarea ta, ca sa
sfintesti pc Domnul, slavindu-L, si daca-L vei cinsti,
neurmand caile tale, neindclctnicindu-te cu
treburi/c talc si ncdandu-lc la flecarii, atunci te vei
putea desfata in Domnul" 383 (Is. 58.13-14). Este
imposibil sa gusti dulceata comuniunii cu Dumnezeu
si sa-L slavesti, sfintind ziua Lui, pana ce nu renunti
la placerile tale trupesti. Presupune ca un rege a
invitat o parte din supusii lui saraci sa cineze cu el.
iti poti imagina cum acesti oaspeti si-ar dezonora
gazda si s-ar insela pe ei insisi daca ar aduce cu ei
mancarea lor saracacioasa? Oare sfintii glorificati
din cer duc lipsa de placerile trupesti, cand ei II
slavesc pe Dumnezeu si se hranesc cu bucuriile ce
curg din partasia fata-catrefata cu El? in vremurile
de post si rugaciune, sau in timpurile de suferinta
ale Bisericii - cand Cristos sangereaza - crestinul
trebuie sa renunte la placerile lui si sa arate
simpatie fata de fratii si surorile lui. Cand sufera un
madular al Trupului lui Cristos, noi toti suferim. (c)
Adevaratele placeri in Cristos in vreme ce o viata
sfanta va renunta la anumite placeri pentru a fi
placuta lui Dumnezeu si pentru a edifica Trupul lui
Cristos pe pamant, ea nu-1 va priva niciodata pe
crestin de adevaratele placeri ale creatiei. De fapt,
nimeni nu poate experimenta placerea, in
adevaratul sens al cuvantului, pana ce n-a umblat in
puterea sfinteniei. Permitc-mi sa dezvolt acest
adevar sub doua aspecte. (i) Omul sfant are un gust
mult mai rafinat. O musca nu poate gasi nici o
picatura de miere in floarea din care o albina tocmai
s-a hranit. Nici o inima intinata nu poate gusta
dulceata pe care un sfant o gaseste in proviziile lui
Dumnezeu. Necredinciosul savureaza mari placeri
trupesti si-si pregateste din ele o masa imbelsugata;
dar o inima plina de har gusta ceva mult mai bun.
Tot Israelul a baut din stanca, „si stanca era Cristos"
(I Cor. 10.4). Dar oare fiecare om care s-a bucurat
de dulceata naturala a apei, L-a gustat pe Cristos in
ea? Nu, ci numai cativa oameni sfinti, care aveau o
sete spirituala, au avut partasie cu El in acest mod.
Parintii lui Samson au mancat si ei miere din trupul
mort al leului; dar Samson a avut o satisfactie mai
mare decat ei. El a gustat dulceata providentei lui
Dumnezeu, care mai intai l-a scapat de acel leu - iar
apoi i-a oferit miere ca hrana.
(ii) Cupa crestinului contine placere adevarata.
Placerea pamanteasca il gaseste pe omul neprihanit
rafinat intr-o substanta mai pura, dar un om intinat
bea drojdia pacatului si a maniei. Drojdia pacatului.
Cu cat un om firesc are mai multe ocazii trupesti, cu
atat el va pacatui mai mult; ele sunt doar
combustibilul ce aprinde poftele lui. El alearga
impreuna cu aceste placeri lumesti tot atat de 384
repede ca fiul risipitor cu haina egoismului stransa
in jurul lui. Nimeni nu este atat de nelegiuit ca cei ce
se hranesc cu placeri trupesti. Ei sunt pentru cel
necredincios ceea ce balegarul este pentru porc,
care se ingrasa stand in el. Datorita acestor placeri,
inimile intinate devin greoaie si cugetele lor se
impietresc in pacat. Dar mangaierile si placerile
oferite de Dumnezeu, prin ce a creat El, unui om
sfant, se transforma in hrana spirituala pentru
harurile celui sfant si se concretizeaza in actiuni.
Drojdia maniei. Un pacatos nu apuca sa se bucure
prea mult la masa placerilor lui, ca justitia divina ii
cere imediat un pret enorm. Israelitii s-au bucurat
foarte putin de carnea trimisa din cer, datorita
maniei lui Dumnezeu care se abatuse asupra lor
inainte de a o inghiti. in orice caz, sufletul mantuit
se hraneste pc gratis. Nici o teama a unui pericol
apropiat nu-1 face sa renunte la vreo mangaiere sau
binecuvantare. El poate spune impreuna cu David:
„Eu ma culc si adorm in pace, caci numai Tu,
Doamne, imi dai liniste deplina in locuinta mea" (Ps.
4.8). Dumnezeu nu va nimici odihna noastra. Dupa
cum unicornul a vindecat apele, cufundandu-si
cornul in ele, astfel ca toate fiarele sa poala bea fara
pericol, tot asa Cristos a vindecat placerile copiilor
Sai: in cupa sfintilor nu exista moarte. (c) Placerile
care sunt specifice vietii sfinte Puterea sfinteniei
este departe de a ne priva de bucurie. De fapt, ea
ne ofera bucurii interioare pe care sufletul le
gaseste pe caile neprihanirii si cu care nimeni nu se
poate interfera. Datorita faptului ca aceste bucurii
sunt interioare si nevazute, lumea vorbeste cu
ignoranta despre ele. Ei nu vor crede in astfel dc
placeri pana nu le vor vedea - dar ei nu le vor vedea
niciodata pana cand nu vor crede. Cand soldatii
romani au intrai in Templu si au patruns pana in
Sfanta Sfintelor, ei nu au gasit tipul de imagini pe
care le foloseau in templele lor idolatre, si deci si-au
batut joc de iudei, spunand ca ei trebuie sa se
inchine norilor! Deoarece placerile sfinteniei si
neprihanirii nu sunt vizibile si nu pot fi examinate dc
simturile lumii, oamenii necredinciosi rad de cei
sfinti, spunand ca ei imbratiseaza un vapor, in locul
frumusetii impresionante a lui luno insusi. Sa stie
acesti oameni nelegiuiti ca inimile lor poarta ceva
care i-ar putea face sa vada placerile unei vieti sfinte
ca fiind mult mai reale decat un idol pe care-1 poti
atinge. Vinovatia vietilor lor intinate le va tulbura
cugetele; si nici un bici pe spatele lor, nici o durere
in trupul lor nu trebuie sa le spuna ca pacea unui
cuget bun ofera o viata plinii de bucurie, pe care
firea n-o poate da. 25 - Crestinul tu Anuliuri (i) Este
o viata din Duinnezeu. Tot ce creeaza Dumnezeu
este bun si placut - si viata este una din marctiile
lucrarilor Lui. in aceasta privinta, cel mai plapand
tantar intrece soarele, chiar atunci cand se afla in
toata maretia lui. .Si, cu siguranta, fiecare creatura
se bucura cel mai mult, de viata cand este intr-o
stare buna de sanatate. Acum, sfintenia este
conditia ideala pentru suflet, dupa cum sanatatea
este pentru trup; astfel, o viata sfanta trebuie sa fie
o viata placuta. inainte ca pacatul sa-1 intineze pe
Adam, el a trait o viata placuta in Paradis. Asadar,
cand un om este sfintit, el se intoarce la starea lui
de la inceput si, cu ea, la bucuria lui primara.
Adeseori, oamenii sunt nesatisfacuti de rangul si
pozitia lor in lume, dar greseala este mult mai
serioasa decat o problema exterioara. Ea se gaseste
adanc inauntrul omului insusi. Pantoful este drept si
frumos, dar piciorul care-1 poarta este indoit. (ii)
Este o viata cu Duinnezeu. Un suflet mantuit umbla
in prezenta lui Dumnezeu si mentine partasia cu El.
Daca intalnesti un sfant, tu deja cunosti cc fel de
prieteni are. „Ca si voi sa aveti partasie cu noi. Si
partasia noastra este cu Tatal si cu Fiul Sau, Isus
Cristos" (I Ioan 1.3). Oamenii sfinti nu te vor
introduce intr-o companie dubioasa; dimpotriva, ei
te vor conduce la Dumnezeu, singura lor sursa dc
viata adevarata. Un tovaras vesel de drum intretine
si alunga, prin conversatia lui, plictiseala calatoriei.
Dar, mai presus de toate, daca acest insotitor tc
iubeste mult, tu gasesti o mare placere in compania
lui. Asadar, ce bucurie trebuie sa ofere Dumnezeu
sfantului care merge cu El? „Ferice de poporul",
spunea psalmistul, „care cunoaste sunetul trambitei
(in engl.: „sunetul
de bucurie." N. tr.), care umbla in lumina Fetei
Tale, Doamne! EI sc bucura neincetat dc Numele
Tau" (Ps. 89.15-16). Sunetul trambitei care chema
poporul lui David la intrunirile religioase este numit
„sunetul de bucurie", deoarece Dumnezeu Se arata
poporului Sau mai ales in timpul slujirii lor. Cerul
este locul unde Se afla Domnul. Asadar, partasia pe
care crestinul o are pe pamant, cu Dumnezeu, in
timpul inchinarii, este suficienta pentru a-i umple
viata de bucurie. Ce placut sa umbli cu Duinnezeu
aici jos, in prezenta mangaietoare a Aceluiasi
Atotputernic Duinnezeu care Se arata in toata slava
sus in ceruri! Acesta este un lucru pe care lumea nu-
I poate intelege: Dumnezeu umbland cu copilul Sau
ca doi prieteni, descoperindu-Se pe El insusi si
conducandu-1 cu blandete de-a lungul drumului
sfinteniei care-1 va duce in cer! Prin contrast,
poftele unui om intinat ii indulcesc gura cu
faramituri dc placeri spumoase, dar de indata ce se
topesc pe limba lui, iar gustul dispare, ele vor lasa sa
se vada portiunea de intuneric ce-1 asteapta. Ele
386 il vor duce acolo si il vor lasa sa se pocaiasca,
intr-un chin fara sfarsit, de placerile cumparate de
el cu atata drag. (iii) Este insasi viata lui Dumnezeu.
O viata sfanta este viata lui Dumnezeu, foarte
asemanatoare vietii traite de Dumnezeu insusi.
Sfintenia este viata vietii Lui. Acum, prieteni, oare
nu credeti ca Dumnezeu traieste o viata de placeri?
Dar ce altceva este placerea vietii Lui decat
sfintenia? Dumnezeu gaseste placere in harurile
sfintilor Lui, cu cat mai mult va gasi placere in
propria Sa sfintenie, de unde au fost trimise prima
data acele haruri, raze minunate ale neprihanirii!
Astfel, daca tu poti smulge vreo placere reala din
necuratie, tu faci un lucru pe care insusi Dumnezeu
nu-1 poate face. Si permite-mi sa tc intreb: nu este
cea mai josnica blasfemie sa spui ca drumul
neprihanirii este un dusman al adevaratei placeri?
Prin aceasta acuzatie, tu spui ca insusi Dumnezeu
este lipsit de bucurie, deoarece adevarata placere
nu exista in afara sfinteniei. Chiar si demonii, care-L
urasc pe Dumnezeu cu o ura enorma, nu indraznesc
sa sustina ca El este lipsit de bucurie. Ei stiu ca
Dumnezeu este „minunat in sfintenie" si ca fericirea
crestinului consta in a impartasi aceeasi sfintenie
care-L face pe Dumnezeu insusi atat de
binecuvantat (Ex. 15.11). Crestine, aceasta este cea
din urma expresie a fericirii, fie pc pamant, fie in cer
- acelasi lucru care L-a facut stralucit pe Dumnezeu
te va face si pe tine. Dumnezeu Se desfata in
bucuria si priceperea ta: „// adapi din sivoiul
desfatarilor Tale (Ps. 36.8). Observa cuvintele -
„sivoiul desfatarilor Tale". Dumnezeu are placerile
Lui, si-i determina pe sfinti sa bea din ele! Ori de
cate ori un rege porunceste slujitorilor sai sa-1 duca
pe un vizitator in pivnita pentru a putea bea vin
impreuna cu ei, omul respectiv este foarte onorat
de generozitatea gazdei sale. Dar daca regele il
invita la masa lui si ii ofera din vinul lui, acesta este
un gest mult mai nobil din partea lui. Astfel, cand
Dumnezeu ofera unui om placerile bogatiei,
granelor, vinului si untdelemnului, El il ospateaza in
pivnita. Dar cand harul si indurarea Lui
infrumuseteaza un suflet cu sfintenie, El ofera cel
mai pretios dar pe care-1 poate primi un om. El
niciodata nu imbraca pe cineva cu haina
neprihanirii, daca nu intentioneaza sa-1 aseze la
masa Lui in gloria cereasca. 2. Satan sustine ca
neprihanirea distruge prosperitatea Chiar daca nu
te-ai clatinat la prima piatra aruncata de Satan
minciuna ca neprihanirea impiedica placerea - el arc
pregatita o alta piatra 187 pentru a o arunca asupra
ta. El nu este un vanator asa de neexperimentat
incat sa plece la vanatoare cu un singur glont;
trebuie sa te astepti ca el va proiecta un altul
impotriva ta, de indata ce primul nu si-a atins tinta.
Iata cum ocheste cel de-al doilea. „Cu siguranta. Iu
nu te-ai implicat in aceasta viata de sfintenie, pana
cand, desigur, nu esti gata sa renunti la lot ce ai
obtinut atat de greu. Si nu uita, oamenii depind de
line. Priveste numai la cei mai importanti oameni
din lume: a verea si influenta lor a provenit din
sfintenie? De ce n-ar fi putut avea un astfel de
succes, daca cugetul lor ar fi fost atat de strict, ca al
tau, si daca ar fi fost legati de regulile unei vieti
sfinte? Acum, daca doresti o parte din prosperitatea
lor, primul lucru pe care tu trebuie sa-l faci este sa
indcpartc/i platosa neprihanirii, sau cel putin sa ti-o
dezlegi, astfel incat sa atarne suficient pentru a face
Ioc iscusintei tale. A Itfel, tu poti la fel de bine sa-ti
inchizi magazinul, pentru tot profitul obtinut din
munca ta asidua". Desi cuvintele Diavolului sunt
niste arme ucigatoare, nu el are ultimul cuvant in
lupta spirituala - ci Dumnezeu. Haideti
sa studiem patru aspecte ale acesteia din
perspectiva divina: (a) Sfintenia este necesara
pentru fericire, nu bogatii/e Tu poti zbura spre cer
lara nici un ban in buzunar, dar sub nici o forma tu
nu poti ajunge acolo fara sfintenie in inima si viata
ta. Si intelepciunea iti spune sa te preocupi. in
primul rand, de aceasta cerinta importanta. (b)
Cerul merita toata saracia din lume Exista o
ramasita de oameni care accepta bucurosi darul
mantuirii lui Dumnezeu, numai pentru a putea
ajunge in slavitul oras ceresc. Iar Dumnezeu nu
trebuie sa-i momeasca cu bogatii si cu o calatorie
gratuita; ei se hotarasc sa fie sfinti, oricat i-ar costa.
Nici macar sa nu te gandesti la ce-ai putea pierde.
Daca L-ai iubi pe Dumnezeu, ai prefera sa renunti la
toata lumea, decat sa-L pierzi pe El. (c) Sfintenia
prospera pe multumirea in Cristos Cateva haine
sunt suficiente pentru un om cu o sanatate
puternica. Iar caldura sangelui si a lichidelor vitale
dinauntrul lui este mai buna decat caldura unei
haine grele. Asadar, cu cat mai buna este
multumirea pe care evlavia o ofera unui crestin in
saracie, decat multumirea - daca exista in lume un
astfel de lucru - pe care bogatia o ofera unui om
bogat! „Evlavia insotita de multumire este un marc
castig" (I Tim. 6.6). Singura persoana din lume cu
adevarat multumita este omul sfant. Pavel invatase
sa fie multumit in orice situatie. Si daca l-ai fi
intrebat de la cine a invatat aceasta lectie grea; ti-ar
fi spus ca acest lucru nu se datora faptului ca a stat
la picioarele lui Gamaliei, ci la picioarele lui Cristos.
188
„Pot totul in Cristos care ma intareste" (Fii.
4.13). Cand omul sfant sc afla in cea mai grea
perioada, el poate marturisi ca intre starea inimii
sale si imprejurarile vietii lui nu exista contradictii.
Lumea numeste fericit pe omul care se poate
intretine singur, fara sa imprumute nimic de la
nimeni, sau care poate plati pe loc ce a cumparat.
Daca un astfel de om ar fi dorit un anumit aliment,
el nu ar fi trebuit sa mearga dupa el la piata,
deoarece l-ar fi gasit chiar in camara lui. Ei bine,
evlavia este atat de bogata. incat poate face mai
mult decat sa satisfaca din propria-i camara toate
dorintele crestinului. Dc aceea, pentru a le obtine,
omul sfant nu va trebui niciodata sa cerseasca la
poarta lumii sau sa riste sa-si piarda sfintenia. (d)
Oamenii carc-si inchiriaza platosa platesc un pret
scump Adevaratul cost al acestei „afaceri" se
reflecta indeosebi in blestemul greu pe care-1
aduce. (i) Este un mare pacat. Diavolul nu si-ar fi
irosit timpul ispitindu-1. pe Fiul lui Dumnezeu cu un
pacat minor. Dimpotriva, el a intins o momeala
aurita inaintea lui Isus si „l-a aratat toate imparatiile
pamantului", promitandu-I ca toate vor fi ale Lui,
numai sa Se arunce la picioarele lui si sa i Se inchine
(Lc. 4.5). Planul Diavolului era sa-L determine pe
Cristos sa-l recunoasca drept stapanul lumii si sa se
astepte la lucruri bune din mana lui, si nu a lui
Dumnezeu. Astfel, oricine cauta premiul lumii, prin
nelegiuire, se duce la Satan pentru ele si, de fapt, i
se inchina. La fel de bine, el poate merge mai
departe si sa-l declare pe Satan ca domnul lui,
deoarece Diavolul a fost pus de el in locul lui
Dumnezeu. N-ai spune ca este mai bine sa ai saracie
de la Dumnezeu decat bogatii de la Diavolul? Ce
pacat indraznet sa iei suveranitatea lui Dumnezeu si
s-o atribui Diavolului! (ii) Este un pacat nesabuit.
„Cei ce vor sa se imbogateasca" - adica, cinstit sau
necinstit - „cad in ispita, in lat, si in multe pofte
nesabuite si vatamatoare" (1 Tim. 6.9). Ce ar putea
fi mai stupid decat sa furi ceva care deja iti
apartine? Daca esti un om sfant, orice lucru din
lume este al tau. „Evlavia are fagaduinta vietii de
acum si a celei viitoare" (I Tim. 4.8). Daca bogatiile
vor fi bune pentru tine, atunci cu siguranta le vei
avea. dar Dumnezeu este Judecatorul; si daca vede
ca bogatia nu este potrivita pentru sufletul tau,
atunci El te va plati altfel. „Sa nu fiti iubitori de bani.
Multumiti va cu ce aveti, caci EI insusi a zis:
«Nicidecum n-am sa te las, cu nici un chip nu te yoi-
patasi»" (Ev'r. 13.5).
Daca Dumnezeu iti ofera bogatie, dar mai tarziu
iti cere sa renunti la ea de dragul Lui, El isi va lua
angajamentul de ati recompensa 389 pierderea cu
un „insutii" avantaj in viata aceasta, pe langa viata
vesnica in lumea viitoare (Mt. 19.29). Numai un
nebun ar renunta la lagaduintele lui Dumnezeu
pentru vreo siguranta oferita de Diavolul. (iii) Este o
afacere costisitoare. intotdeauna, castigul celui
nelegiuit este blestemat. „Blestemul Domnului este
in casa celui rau" (Pv. 3.33), dar „locuinta celor
neprihaniti o binecuvinteaza" (Pv. 15.6). Tu ai putea
vizita casa unui om neprihanit si sa nu gasesti nici
un ban, dar esti sigur ca vei gasi o comoara. Cu
toate ca in casa omului rau ar putea fi mult aur si
argint, nu vei gasi nici o comoara - blestemul lui
Dumnezeu distruge tot castigul lui. Furca lui
Dumnezeu merge in urma greblei omului rau. Cei
nelegiuiti aduc rusine in casele lor, „caci piatra clin
mijlocul zidului striga si lemnul care leaga grinda ii
raspunde" (Hab. 2.11). Si ce om care tine la viata lui
ar trai intr-o casa bantuita astfel, chiar si pentru
tone de aur? .Strigatul nelegiuirii lui il urmeaza
pretutindeni si rasuna pana cand el poate auzi
pietrele si grinzile gemand sub greutatea pacatului
care le-a pus acolo. Acest pacat este atat de grav
pentru Dumnezeul cel neprihanit, incat omul care-1
aduna nu numai ca va castiga nelegiuire, dar si
instrumentele pe care el le foloseste pentru a-si
implini planul sunt blestemate. Astfel, slujitorul care
este partas inselatoriei stapanului sau va avea si el
parte dc mania lui Dumnezeu. „Voi pedepsi si pc toti
cei cc sar peste prag, pc cei cc umplu de silnicie si de
inselaciune casa stapanului lor" (Tef. 1.9). 3. Satan
ameninta neprihanirea printr-o puternica opozitie
din partea lumii A treia piatra pe care Diavolul o
arunca pe calea neprihanirii este aprecierea celor
din jur: ,JVu-ti dai seama ca purtand platosa, esti
gata sa pierzi respectul semenilor si al prietenilor?"
te ironizeaza el. „Si stii ca Scriptura spune ca trebuie
sa traiesti in pace cu semenii tai. Sau ti-ar place sa Iii
dispretuit, precum era Lot in mijlocul sodomitilor si
Noe in lumea de altadata? Tu trebuia sa stii pana
acum ca slintenia pro voaca sange rau oriunde
merge. Daca o pastrezi, vei avea parte numai de
pumni din partea lumii". Desi este un argument
slab, el ofera suficienta greutate unei ispite
periculoase cand intalneste un om cu un cuget
sensibil si o inclinatie puternica spre liniste. De
exemplu, Aaron probabil s-a impiedicat de aceasta
piatra cand a construit vitelul de aur. El nu a cautat
sa-si placa lui insusi, ci mai degraba, sa impace un
popor nemultumit: „Sa nu se 189 aprinda dc manie
domnul meu: tu singur stii ca poporul acesta este
pornit la rau." (Ex. 32.22). Este ca si cum Aaron sar fi
scuzat astfel: ,jVu stiam ce-ar li putut face acest
popor daca nu i-as fi indeplinit cererea. Eu n-am
facut altceva decat sa-1 impac pentru a preveni un
necaz mai mare". Astfel, observam nevoia de a fi
inarmati impotriva acestei ispite a lui Satan. Si un
prim pas important este sa examinam urmatoarele
adevaruri: (a) Dumnezeu influenteaza toti oamenii
Ori de cate ori Dumnezeu doreste, El iti poate oferi
aprecierea oamenilor de care te temi cel mai mult.
„Cand sunt placute Domnului caile cuiva, ii face
prieteni chiar si pe vrajmasii Iui. " (Pv. 16.7). Un bun
exemplu il constituie Laban si lacov. Laban era plin
de manie cand il urmarea pe lacov, fiind hotarat sa
se razbune; dar Dumnezeu l-a intalnit pe drum si i-a
schimbat gandul. Transformarea a avut un
asemenea impact asupra lui Laban, incat i-a
marturisit lui lacov dc ce mania lui s-a transformat
in liniste: „Mana mea este destul de tare ca sa va
faca rau: dar Dumnezeul tatalui vostru mi-a vorbit"
(Gen. 31.29). l^aban a avut posibilitatea sa-i faca
rau lui lacov, dar Dumnezeu n-a ingaduit sa sc
intample acest lucru! Cand Mardoheu a refuzat sa
se inchine inaintea lui Haman, cum era porunca
regala, se parea ca el a ales cea mai scurta cale de a
starni mania regelui, insa cugetul lui nu permitea
genunchiului sau sa sc plece. Totusi, dupa ce Haman
a incercat in toate felurile sa-1 pedepseasca pe
Mardoheu, el insusi a fost omorat pe
spanzuratoarea amenajata
pentru iudeul neclintit. Iar suveranitatea lui
Dumnezeu a facut ca Mardoheu sa ia locul Iui
Haman si sa castige favoarea imparatului.
Dumnezeu, care tine cheile inimilor regilor, a inchis
dintr-o data inima lui Ahasvcros impotriva
amalccitului blestemat si a deschis-o pentru a-1 lasa
pc Mardoheu sa patrunda in sala tronului. De ce am
ezita, atunci, sa fim perseverenti, cand Dumnezeu
Se ingrijeste cu atata credinciosie de siguranta
copiilor Sai? (b) Exista mai multa indurare in ura
pacatosilor decat in dragostea lor De obicei, sfintii
sunt mai binecuvantati prin mania celor rai decat
prin prietenia lor. David a fost miscat sa se roage lui
Dumnezeu pentru a-i netezi calea, deoarece
vrajmasii intinsesera asupra lui maini pline de ura.
Dependenta dc Dumnezeu este intotdeauna mai
sigura decat gratiile celui nelegiuit - care ii prinde cu
usurinta pe credinciosi in capcana compromisului.
De exemplu, Luther spunea ca el n-ar dori 391 j

pentru nimic in lume sa aiba onoarea lui


Erasmus: favoarea de care acest om se bucura din
partea celor mai stralucite minti ale omenirii care l-
au tacut neputincios pentru cauza lui Dumnezeu.
Moabitii nu au putut birui poporul lui Dumnezeu pe
campul de lupta, dar dupa ce au facut un legamant
cu israelitii, iau putut supune. Victoria Moabului a
fost castigata nu prin nenorociri, ci prin imbratisari.
Permite-mi sa te asigur ca, daca pastram platosa
neprihanirii strans legata pe noi, nu vom pierde
niciodata dragostea, si nici nu vom fi coplestiti de
furia oamenilor. (i) Cand pierdem dragostea omului
castigam binecuvantarea lui Dumnezeu. „Ferice va li
dc voi, cand, din pricina Mea, oamenii vor spune tot
felul de lucruri rele si neadevarate impotriva
voastra!" (Mt. 5.11). Providenta lui Dumnezeu este
acoperisul ideal situat deasupra capetelor noastre
pentru a ne apara de furtuna maniei omenesti. Dar
este cu totul altceva cand omul sfant este prins in
pacat si, astfel, da prilej celui nelegiuit sa-l
vorbeasca de rau. Omul ocaraste si Dumnezeu Se
incrunta. Atunci, Cuvantul Lui nu va mai constitui un
adapost, pentru ca tu sa te ascunzi de asaltul
limbilor dispretuitoare. Dar cand omul nelegiuit le
uraste pentru sfintenia la. Dumnezeu este legat prin
fagaduinta sati plateasca cu dragoste pentru ura lor
si cu binecuvantare pentru blestemul lor. Am putea
sa ne plangem vreodata de dispretul omului, cand
ascultarea si sfintenia ne conduc spre un loc mai
inalt, cel al bunavointei lui Dumnezeu? (ii) Cand
pierdem dragostea din partea lumii, ii castigam
respectul si onoarea. Oamenii care nu te vor iubi
pentru ca esti un om sfant, nu pot sa-si ascunda
respectul si teama fata de tine, din acelasi motiv.
Dar, ori de cate ori tu renunti la putina sfintenie
pentru a obtine o dragoste falsa din partea
pacatosilor, tu pierzi respectul pe care cugetele lor
l-au platit in ascuns vietii tale. Precum Samson,
crestinul care umbla in puterea sfinteniei este de
temut pentru cei nelegiuiti, dar daca pacatul expune
un suflet neputincios, el este prins si se prabuseste
sub biciul limbilor lor si blestemul inimilor lor.
Saracia si o pozitie umila in societate nu pot face din
tine un om nevrednic, atata timp cat tu iti mentii
platosa neprihanirii. Maretia poate domni intr-o
inima sfanta, chiar cand este imbracata saracacios.
De exemplu, neprihanirea lui David i-a atras
respectul lui Saul, iar imparatul l-a laudat pe acest
slujitor exilat: „...a plans si a zis lui David: «Tu esti
mai bun decat mine»" (I Sam. 24.16,17).'.Si asa ar
trebui sa fie: oamenii firesti trebuie sa admita ca
sunt coplesiti de vietile sfintilor. Si asa se va
intampla daca te porti in acest chip distinct pe care-
1 cere 190 Dumnezeu, facand lucruri pe care nici cei
mai buni semeni necredinciosi nu le pot face. Atata
vreme cat vrajitorii faraonului egiptean au putut
imita minunile pe care le facea Moise, ei s-au
considerat la fel de buni ca si el. Dar plaga
paduchilor i-a oprit; nici chiar abilitatile lor
deosebite nu au putut realiza ce facuse Moise si ei
au trebuit sa admita ca acolo era „degetul lui
Dumnezeu" (Ex. 8.19). Crestine, tu intotdeauna
trebuie sa faci mai mult decat necredinciosii, si
neprihanirea ta, ca una subordonata lui Dumnezeu,
trebuie s-o intreaca pe a lor. Aceasta descoperire ne
conduce la aplicatia a ceea ce am invatat pana acum
despre umblarea in puterea sfinteniei. DOUA
DETALII PENTRU TRAIREA IN SFINTENIE
1. Pacatul si sfintenia exista si se exclud reciproc
Traim intr-o generatie care trateaza pacatul si
sfintenia ca pe niste idei melancolice ale unor
oameni timizi. Unii chiar se lauda ca sunt eliberati
de tirania sfinteniei si ca pot blestema, minti si fura,
fara sa fie trasi la raspundere de un cuget
incapatanat. Ei gandesc ca pacatul nu exista decat in
minte. Astfel, ei se dovedesc mult mai nebuni decat
omul descris de David: „Nebunul zice in inima lui:
«Nu este Dumnezeu!»" (Ps. 14.1). Acesti oameni
merg mai departe si, fara rusine, anunta intreaga
lume ca ei sunt nebuni. Eu nu mentionez acesti
oameni pacatosi numai pentru a-i dovedi mincinosi
- acest lucru ar fi tot atat de lipsit de sens ca a
dovedi ca este soare intr-o zi senina, deoarece un
om nebun neaga aceasta. Vreau doar sa te avertizez
asupra vremurilor ingrozitoare pe care le traim. Ce
somn adanc ne-a cuprins, daca Vrajmasul a intrat si
a semanat astfel de defecte printre noi! Poate ca
eram convinsi ca o astfel de samanta otravitoare n-
ar putea creste in pamantul nostru, unde slujitorii
lui Cristos au muncit asa de greu - si cu atata
cheltuiala - pentru a-1 curati. Totusi, experienta a
demonstrat ca atunci cand izbucneste o molima
intr-un oras, ea bantuie cu mai multa usurinta intr-
un aer curat decat intr-un climat poluat. Si cand un
duh de inselaciune se abate asupra unui popor care
s-a bucurat cel mai mult de Evanghelie, el ia
proportii epidemice. Ma cutremur cand vad cum
cresc buruienile si urzicile in Anglia, cand ea a
constituit pentru multa vreme una din cele mai
frumoase si mai infloritoare gradini ale lui Cristos.
Cand oamenii se departeaza atat de mult de
marturisirea Evangheliei, si devin asa de orbi incat
nu pot distinge lumina de intuneric, oare nu aluneca
ei spre ateism? Aceasta nu este o orbire naturala,
deoarece si paganii pot face diferenta intre 26 -
Crestinul in Armatura 393 bine si rau; ei pot vedea
sfintenia si pacatul, fara ca acestea sa lc fie aratate
dc lumina Evangheliei. Nu, ci aceasta orbire
constituie o plaga de la Dumne7.eu care s-a abatut
asupra lor deoarece atunci cand aveau Lumina, ei s-
au razvratit impotriva Ei. 2. Este posibil sa traiesti in
puterea sfinteniei Duinnezeu n-ar porunci niciodata
poporului Sau sa faca vreun lucru, fara sa ofere
puterea necesara pentru a-1 infaptui. Chiar si asa,
noi trebuie sa ne amintim deosebirea ce exista intre
neprihanirea prin Lege si neprihanirea prin Har.
Desigur, nu toti copiii lui Dumnezeu au aceeasi
statura sl tarie - unii umbla in sfintenie mai usor
decat altii. Totusi, n-a existat niciodata un sfant
inzestrat cu viata noua din Cristos care sa nu fi avut
o dorinta fierbinte dupa sfintenie si sa nu fi obtinut
un anumit succes in aceasta problema a neprihanirii
evanghelice, totodata aspirand dupa culmi si mai
inalte. Samanta este mica, dar contine inaltimea si
greutatea unui pom matur; astfel, grauntele dc har
de astazi contine planta matura de maine. Adica, in
el exista dorinta de a creste si a ajunge la acea
perfectiune pe care Dumnezeu i-a fixat-o in Cristos*
Isus. intr-un cuvant, crestine, cand gandurile tale iti
spun ca nu poti avea aceasta sfintenie aici pe
pamant, respinge-le si trimite-le inapoi lui Satan. El
stie ca eforturile tale pentru sfintenie il vor dovedi
mincinos. Propune-ti in mod continuu sa fii sfant si
atinteste-ti privirea asupra poruncii lui Dumnezeu
de a te ajuta. Nici nu trebuie sa te temi, „caci
Domnul, Dumnezeu, este un soare si un scul:
Domnul da indurare si slava, si nu lipseste de nici un
bine pc cei cc duc o viata fara prihana" (Ps. 84.11).
Observa cuvintele „indurare si slava" - adica,
„indurare spre slava". Dumnezeu va adauga „un har
si mai mare" la ceea ce tu ai deja, pana cand harul
tau pc pamant se va uni cu slava din cer (Iac. 4.6).
OCARA PERSOANELOR LIPSITE DE SFINTENIE Noi
traim in mijlocul unei generatii necinstite si
perverse. Din aceasta cauza, este necesar sa
recunoastem trei tipuri diferite de nelegiuire care
prolifereaza peste tot in jurul nostru. 1. Unii oameni
sunt satisfacuti de lipsa lor de sfintenie Aceasta este
starea naturala a fiecarui om de pc pamant, dar
multi sunt atat de departe de umblarea in puterea
sfinteniei, incat sufletele lor sunt paralizate sub
puterea pacatului.
Poftele lor dicteaza si distrug toata ?94 munca
lor pentru ele - si cer, in fiecare ora din zi si din
noapte, sa fie satisfacute. Viata petrecuta in pacat
este o viata trista, chinuita si irosita. Apostolul Pavel
asocia „lantul faradelegii" si „fierea amara" (F. A.
8.23). Oricine seamana pacat si nelegiuire si
incearca sa culeaga altceva, dar nu fructul amar al
muncii lui, pretinde o intelepciune superioara lui
Dumnezeu insusi. Deoarece El garanteaza ca fructul
natural ce creste dintr-o astfel de radacina este
„otrava si pelin" (Dt. 29.18). De-a lungul secolelor
de inselatorie artistica, se poate ca Diavolul sa fi
stropit bucatica de nelegiuire cu forme atat de
subtile de deceptie, incat sa nu poti testa adevaratul
gust al acesteia. Dar, dupa cum Abner l-a intrebat
pe Ioab: ,JVu stii ca la sfarsit va fi amar?" (II Sam.
2.26). Iadul va topi tot zaharul in care a fost invelita
pilula amara. Si atunci daca nu chiar mai devreme -
tu vei gusta adevarata amaraciune a ceea cc s-a
prabusit atat de usor. Cat de multi astazi, in iad,
trebuie sa-si blesteme atat ospatul lor, cat si pc cel
ce l-a facut! Crezi tu ca durerea celortcondamnati
este usurata cand isi socotesc placerile, profitul si
distractiile pe care le-au obtinut pentru banii lor,
cand ei trebuie sa plateasca pentru ele nesfarsite
chinuri, in eternitate? Cu siguranta, aceasta
adanceste agonia lor, realizand cat de ieftin si-au
vandut sufletele si au pierdut cerul - toate acestea
deoarece au socotit ca sarcina sfinteniei cerea un
pret prea marc pentru a fi platit! In timp ce
administrarea deceptiei lui Satan nu este greu dc
observat pentru crestini, foarte putini oameni se
mai gandesc la ce se intampla in vesnicie. Ei vad
pacatosii murind in fiecare zi inlantuiti in pacat, dar
la faptul ca sc chinuic si ard in iad se gandesc tot asa
de putin cum pestii din rau sc intreaba ce se va
intampla cu ceilalti pesti care au prins momeala.
Chiar cand captivii sunt aruncati dc vii in tigaie sau
in oala, camarazii lor lipsiti dc minte sunt gata sa
muste din acelasi carlig. Tot astfel, oameni
nepasatori urmeaza cu nerabdare placerile
pacatoase si recompensele nelegiuirii care au luat
milioane de suflete in iad si pierzare. 2. Altii sc
ascund sub o falsa sfintenie Acesti oameni sunt la
fel dc lipsiti dc sfintenie ca cei satisfacuti dc pacat -
dar ci poarta ceva asemanator unei platose, o
sfintenie falsa care sa le salveze reputatia.
„Adevarat va spun, ca si-au luat rasplata!" (Mt. 6.2).
Si cc rasplata ieftina! Cand mergi la lupta inarmat cu
fatarnicia, tu ii faci Diavolului un dublu'serviciu, iar
lui Dumnezeu un dublu deserviciu. in primul rand.
tu atragi atentia regelui, precum un soldat care se
va avanta plin de curaj in diferite misiuni pentru el.
Dar apoi, 395 dupa ce nu faci nimic, el nu vede in
tine decat un tradator care a luat locul unui supus
credincios, inarmat pentru victorie. Tu faci mai mult
rau printului tau decat lasul care sta acasa sau care
tradeaza, ducandu-se in tabara vrajmasului si
spunandu-i tot ceea ce regele sau intentioneaza sa
faca. Fiti seriosi, prieteni! Daca umblati dupa
sfintenie, asigurati-va ca este sfintenie adevarata.
„imbracafi-va in omul cel nou, facut dupa chipul lui
Dumnezeu, de o neprihanire si sfintenie pe care o
da adevarul" (Ef. 4.24). Observati doua expresii in
acest pasaj. Sfintenia este numita „omul cel nou
dupa chipul lui Dumnezeu" - adica, asemenea lui
Dumnezeu. O astfel de sculptura este scoasa din
fiinta lui Dumnezeu, dupa cum un artist copiaza fata
unui om. De asemenea, „adevarata sfintenie"
inseamna o sfintenie conforma adevarului biblic, nu
unei doctrine fariseice si traditionale; la fel de bine
semnifica o sfintenie ce are ca punct de referinta
inima, care reprezinta locul adevarului sau
minciunii. Asadar^ pentru a avea adevarata
sfintenie, crestinul trebuie sa aiba neprihanire si
sfintenie in inima lui. Multi oameni au o frumusete
a sfinteniei asemanatoare frumusetii corpului - piele
adanca si tot ce este atragator la suprafata. Daca
diseci cel mai frumos corp de pe pamant, nu vei gasi
decat sange si un miros greu; tot asa, cand falsa
sfintenie este expusa, ea nu va lasa sa se vada decat
impuritati spirituale. Pavel il asigura pe Marele
Preot: „ Te va bate Dumnezeu, perete varuit!" (F. A.
23.3). Si daca esti un fatarnic, trebuie sa fac sa
rasune avertismentul apostolului: „Dumnezeu te va
bate, si pe tine, caci te asemeni cu un monnant
zugravit,
deoarece varul religiei pe care l-ai aplicat
marturisirii tale dc credinta nu-i orbeste pc altii
admirand stralucirea sfinteniei tale, ci putreziciunea
ta te va face respingator pentru oricine te vede". 3.
Multi isi bat joc de neprihanire Unii oameni sunt
atat de departe de sfintenie, incat isi bat joc de cei
ce sunt sfinti. Ei cred ca platosa neprihanirii este
atat de absurda, incat arata dispretuitor spre sfantul
care o poarta zi de zi: priveste! Acolo merge un
frate sfant, unul din cei curati!" Dar limbajul lor
dispretuitor face mai mult decat sa umileasca
sfintenia celui sfant - el tradeaza rautatea inimilor
lor impietrite. Un grad mai avansat de nelegiuire se
observa in batjocorirea sfinteniei altei persoane,
mai degraba decat in ascunderea propriei lipse de
sfintenie. Ce om nelegiuit este acela care nu numai
ca refuza sa accepte 396 natura divina, dar care nici
nu suporta sa vada pe altii alegand sa urmeze
sfintenia lui Cristos. Numai ideea de sfintenie
starneste o atat de puternica impotrivire inauntrul
omului, incat el isi varsa toata otrava si
amaraciunea duhului sau impotriva ei. Duhul lui
Dumnezeu rezerva scaunul pentru acest tip de
pacatos si-1 asaza mai presus de toti camarazii lui
de nelegiuire. „Ferice de omul care nu se duce Ia
sfatul celor rai, nu se opreste pe calea celor
batjocoritori" (Ps. 1.1). in acest caz,'batjocoritorul
este asezat ca presedinte de consiliu al pacatosilor.
Unii citesc cuvantul „batjocoritor" ca „dispretuitor
retoric", deoarece, intr-adevar, exista o intelepciune
diabolica in unele batjocuri. Unii batjocoritori se
mandresc cu ascutirea sagetilor impotriva celor
sfinti. Septuagina traduce fraza astfel: „scaunul
celor ciumati". Dupa cum ciuma este cea mai
mortala dintre boli, tot asa este si duhul de
batjocura printre pacatosi. Foarte putini isi revin din
acest pacat, deoarece Biblia vorbeste despre acesti
pacatosi ca despre un sinonim al mortii. Dumnezeu
ne avertizeaza sa nu ne irosim balsamul vindecator
al mustrarii: „Nu mustra pe cel batjocoritor ca sa nu
te urasca" (Pv. 9.8).' Tot ce putem face este sa
scriem pe usa lui: ,jDoamne, ai mila!" sa ne rugam
pentru el, dar sa nu incercam a-1 convinge. Probabil
cel mai trist exemplu de batjocura este amestecul
dispretuitorilor printre oamenii evlaviosi. Observa
cum interpreteaza Duhul lui Dumnezeu sarcasmul
lui Ismael in familia lui Avraam: „Si cum s-a
intamplat atunci ca cel ce se nascuse in chip firesc
prigonea pe cel ce se nascuse prin Duhul, tot asa se
intampla si acum" (Gal. 4.29). Lumea nu va eticheta
raul ca persecutie decat atunci cand curge sange,
dar Dumnezeu doreste ca batjocoritorul sa stie
dinainte cum il va numi Cristos la judecata:
prigonitor. Batjocura la adresa sfinteniei este un
pacat grav, deoarece el poarta samanta persecutiei
sangeroase. Cei ce-si misca limbile in voie pentru a
ridiculiza si-si arata coltii cu ura, ar lovi neprihanirea
si-ar face-o bucati daca ar putea. Dupa cum Ismael l-
a prigonit pe fratele sau, care era nascut prin Duhul,
„tot asa se intampla si acum". Spiritul dispretuitor
clocoteste in sangele oamenilor rai, desi Dumnezeu,
in bunatatea Lui, ii mana pe unii dintre ei cu o
zabala. in timp ce acestia din urma nu-si vor
deschide inimile pentru Cristos, puterea
convingatoare a adevarului determina cugetele lor
sa aprobe concluzia sotiei lui Pilat: „Sa n-ai nimic a
face cu neprihanitul acesta: caci am suferit mult...
din pricina Lui" (Mt. 27.19). 193 Desi dintoldeauna
au existat dispretuitori ai sfinteniei, Duhul lui
Duinnezeu a profetit ca in zilele din urma va aparea
un nou tip de batjocoritori. Cei care radeau de
neprihanire erau, de obicei, barbati si femei care-L
negau in mod deschis pe Dumnezeu si se cufundau
in nelegiuire - dar Duhul Sfant ne vorbeste de un
nou grup care-si va bate joc de sfintenie in numele
sfinteniei. Unii dintre ci vor fi la fel de rai ca cei
dintai, dar rautatea lor este invelita in religie. „Dar
voi, preaiubitilor, aduceti-va aminte dc vorbele
vestite mai dinainte dc apostolii Domnului nostru
Isus Cristos. Cum va spuneau ca in vremurile din
urma vor fi batjocoritori, care vor trai dupa poftele
lor nelegiuite" (Iuda 17, 18). Si astfel va Irebui sa ne
asteptam sa-i gasim nu numai printre pagani si
criminali; Scriptura nc ofera o descriere atat de
clara, de parca numele lor ar fi scrise pe fruntile
lor: ,J3 sunt aceia care dau nastere la dezbinari,
oameni supusi poftelor firii, care n-au Duhul." (v.
19).
Un pastor citeste astfel aceste cuvinte:
„intemeietori de secte, Gresii, neavand Duhul",
intemeietori de secte - cei care dau nastere la
dezbinari! Inima mea tremura la vederea sagetilor
celui batjocoritor aruncate de la aceasta fereastra.
Acesti oameni sustin ca ei trebuie sa se separe
deoarece cugetul lor lc spune ca inchinarea lor este
mai curata decat a celorlalti oameni; si ei nu pot
suporta sa atinga oameni intinati, alaturan-du-sc
poruncilor lor. Sunt. dc fapt, acesti oameni
dispretuitori si supusi poftelor? in adevar, daca
Duhul lui Dumnezeu nu ne-ar fi spus acest lucru, noi
am fi putut intra in cele din urma in cortul lor, asa
cum a intrat Laban in cortul Rahelci, Iara sa banuim
ca acolo locuiesc batjocoritori ai sfinteniei. Daca esti
un batjocoritor ateu sau un batjocoritor al
adevaratei sfintenii, deghizat, „nu tc insela:
«Dumnezeu nu Sc lasa sa fie batjocorit»" (Cal. 6.7).
Totodata, Dumnezeu nu va permite ca harul Sau sa
fie batjocorit in sfintii Lui. iti amintesti cc i-a costat
pe copiii care lau suparat pe Elisei? „Suie-te,
plcsuvulc! Suic-tc, plesuvule!" (II imp. 2.23). Ei nu
numai ca si-au batut joc dc profetul lui Dumnezeu,
prin porecla pc care i-au dat-o, dar ci au luat in
deradere si entuziasmul lui Elisei cu privire la cer.
Este ca si cum ei l-ar 11 provocat pe Elisei: „Daca
crezi ca stapanul tau s-a inaltat la cer, de ce nu te
duci dupa el, astfel incat sa putem scapa de voi
amandoi?" Este greu de crezut ca acesti copii au
ajuns la astfel de adancimi ale rautatii? Sa stam o
clipa, cugetand de unde proveneau ci. Din Bctcl, un
oras al idolatriei! Duinnezeu S-a purtat aspru cu
Mical, deoarece ea dispretuise dansul lui David
inaintea Domnului, un act pc care mandria ei il
considera 194 prea umilitor pentru sotul ei. iti
amintesti care a fost pedeapsa ei? „Si Mical, fata lui
Saul, n-a avut copii pana in ziua mortii ei" (II Sam.
6.23). Deoarece socotise ca preamarirea lui
Duinnezeu era un act prea josnic pentru un rege, ca
n-a avut nici un mostenitor care sa poarte coroana.
Mai mult, este un pacat foarte grav sa-ti bati joc de
un om care se afla in nenorocire. „Cine isi bate joc
de sarac, isi bate joc de Cel ce l-a lacul" (Pv. 17.5). A
rade de pacatul unui sfant este un mare rau.
Deoarece unii din fiii lui Belial sau bucurat, vazandu-
1 pe David cazand in ispita adulterului si uciderii.
Dumnezeu i-a blestemat. Asadar, cu cat mai grav
este sa-ti bati joc dc un om, datorita sfinteniei lui!
Pacatul provoaca rusine si ofera celor rai o ocazie dc
a-si bate joc de un om, in special de un sfant, pentru
o comportare rusinoasa. Dar sfintenia constituie nu
numai nobletea unei fiinte umane, ci si onoarea
Dumnezeului cel preainalt: „Cine este ca Tine
minunat in sfintenie?" (Ex. 15.11). Astfel, nimeni nu
pate batjocori sfintenia fara sa-L batjocoreasca
infinit mai mult pc Dumnezeu, deoare in El exista
mai multa sfintenie decat in toti oamenii si ingerii
pusi laolalta. Nimic nu-L dezonoreaza mai mult pe
Dumnezeu decat faptul ca un om dispretuieste
sfintenia copiilor Lui. Cand romanii doreau sa
nimiceasca faima unui om, ei isi aratau dispretul
fata dc cl, poruncind ca toate portretele si statuile
lui, ce s-ar fi gasit in oras, sa fie distruse. Acum,
fiecare crestin este imaginea vie a lui Dumnezeu, si
cu cat este mai sfant, cu atat cl se aseamana mai
mult cu Dumnezeu. Astfel, daca batjocoresti un
sfant, tu pangaresti onoarea lui Dumnezeu. O
rautate devastatoare, demonica i-a determinat pe
paganii Vechiului Testament sa „puna foc" in Sfantul
Locas al lui Duinnezeu si sa „sfarame toate
podoabele sapate, cu lovituri de securi si ciocane"
(Ps. 74.6, 7). Proorocul a vazut aceasta nimicire si a
plans: „Pana cand. Dumnezeule, va batjocori
asupritorul si va nesocoti vrajmasul fara curmare
Numele Tau?" (v. 10). Asadar, cu cat mai mult
trebuie sa observe Duinnezeu raul dezlantuit nu
asupra lemnului si pietrelor, ci asupra lucrarii
marete sapate de Duhul Sau - sfintenia templelor
Lui vii? INDEMN CATRE SFINTI 1. Binecuvinteaza-L
pc Dumnezeu pentru daruirea platosei Sute de
oameni sunt nimiciti zilnic de Diavolul, deoarece ci
nu au platosa neprihanirii care sa le apere inimile
impotriva loviturilor lui 399 ucigatoare. Daca
Dumnezeu te-a facut bogat si renumit in aceasta
lume, dar nu sfant, El nu ti-a oferit altceva decat
combustibil pentru iad. Atunci, cum am putea uita
sa-I multumim lui Dumnezeu pentru pretioasa Lui
platosa a neprihanirii? Cand un dusman se apropie
de un oras, care nu are nici ziduri, nici arme de
aparare, cu cat orasul este rriai bogat, cu atat mai
grea ii va fi nimicirea. Si ori de cate ori Satan se
indreapta spre un om care detine mult din ce este al
lumii,
dar nimic din Dumnezeu in sufletul lui, pentru a-
1 apara, el transforma acest om intr-o epava. El ia
tot ce doreste si face ce vrea cu astfel de suflete.
Jaful Diavolului este atat de profund, incat captivul
nu s-ar gandi la amanarea sau parasirea vreunei
placeri. Desi cunoaste care-i va fi pedeapsa in iad, el
merge inainte si mai degraba isi condamna sufletul
decat sa se impotriveasca cererilor arzatoare ale
ispitei. Irod a aruncat jumatate din imparatia sa la
picioarele fetei pline de rautate; si dupa ce ea a
decis ca acest lucru nu era suficient, el a sacrificat
tot ce avea. Dar daca sangele lui Ioan Botezatorul l-
a costat pe Irod tronul, in aceasta viata, cu siguranta
ca nu reprezenta nimic in comparatie cu pretul
pretins de Dumnezeu imediat dupa moartea lui:
iadul! Dar sfintii sa cante smeriti: „Aleluia!" Cand
Dumnezeu te-a facut un om sfant sau o femeie
sfanta, El a daruit porti si gratii cetatii tale. Acum,
prin harul Sau, tu le poti apara cu mangaierile
permanente pe care cerul ti le trimite pentru a te
impotrivi puterii lui Satan. Odata, tu erai sclavul lui
timid, dar acum el este sub picioarele tale. in ziua in
care ai devenit sfant, Dumnezeu ti-a asezat
picioarele cu fermitate pe capul sarpelui. Poftele
tale - fortareata care-i pennitea sa controleze cu
usurinta situatia - au fost smulse din mana lui. Un
oras se bucura cand cartierul general este recastigat
din mana vrajmasului. Satan a fost izgonit si
niciodata nu se va mai putea instaura ca rege al
sufletului tau. intr-un cuvant, cand Dumnezeu te-a
facut un om neprihanit, el a oferit sufletului tau
cerul. in momentul in care te-ai nascut din nou, s-a
nascut si un mostenitor al cerului. Gandeste-te la
serbarile ce se desfasoara cand se naste un print
mostenitor, chiar si in cel mai mic teritoriu din vasta
creatie a lui Dumnezeu. N-ai tu oare un motiv mult
mai serios de a te bucura, cand gloria cereasca a
fost revarsata peste tine, in special cand iti
amintesti in ce regat se afla mostenirea ta inainte
de a fi adoptat in familia lui Dumnezeu? Pavel
asociaza cele doua aspecte intr-o doxologie
completa: „Multumind Tatalui, care v-a invrednicit
sa aveti parte de mostenirea sfintilor, in lumina. El
ne-a izbavit de sub puterea intunericului si ne-a
stramutat in imparatia 195 Fiului dragostei Lui" (Col.
1.12,13). Ce schimbare binecuvantata: sa iesi din
temnita intunecata a Diavolului, unde ai fost tinut in
lanturile nelegiuirii, ca prizonier al iadului, si sa intri
in imparatia harului lui Cristos, unde lantul de aur al
neprihanirii, care iti impodobeste gatul, spune lui
Satan si intregii lumi ca tu esti un mostenitor al
cerului! 2. Pastreaza-ti platosa Trebuie sa i se
aminteasca soldatului sa-si puna armatura cand se
avanta in lupta? Poate fi el usor convins sa renunte
la ea? Totusi, multi au facut lucrul acesta si au platit
scump pentru falsa lor indrazneala. Chiar daca
greutatea armaturii devine insuportabila, este mai
bine sa lupti cu ea, decat sa primesti in piept o rana
mortala. Daca pierzi aceasta componenta, tu nu-ti
mai poti mentine mult timp restul armaturii. Daca
accepti patrunderea necuratiei, cugetul va pune sub
semnul intrebarii sinceritatea ta. Este adevarat ca
Petru pretindea neprihanirea doar la scurt timp
dupa ce se lepadase de Stapanul sau: ,JDoamne, Tu
toate le stii, stii ca Te iubesc!" (Ioan 21.17). Chiar
dupa ce a fost intrebat de trei ori de catre Domnul,
Petru tot si-a confirmat sinceritatea. Dar trebuie sa
consideram doua lucruri: in primul rand, pacatul lui
Petru nu a fost deliberat, iar in al doilea rand, intre
lepadarea si pocainta sa si-au facut loc regrete
profunde. Totusi, pentru David a fost mult mai greu
sa-si recunoasca sinceritatea inaintea cugetului sau,
dupa ce pacatuise in mod deliberat, incat L-a
implorat pe Dumnezeu: „Zideste in mine o inima
curata, Dumnezeule! Pune in mine un duh nou si
statornic!" (Ps. 51.10). Putem repeta: incaltamintea
Evangheliei nu se va potrivi pe un picior umflat de
pacat si stricaciune. Este imposibil de purtat, pana
ce nelegiuirea nu a fost strapunsa de pocainta si
nimicita prin iertare. Considera urmatorul lucru: esti
pregatit suficient pentru a suferi cu bucurie sau cu
rabdare pentru Dumnezeu, asa cum faci astazi? Nu
mai mult decat un soldat bolnav, tintuit la pat, care
urmeaza sa intreprinda un mars lung! Stricaciunea
slabeste sufletul la fel de mult sau chiar mai mult
decat boala care slabeste organismul si-1 impiedica
sa suporte suferinta. David a manifestat o durere
profunda pentru lipsa de sfintenie din viata lui:
,^bate-Ti privirea de la mine si lasa-ma sa rasuflu,
pana nu ma duc si sa nu mai fiu!" (Ps. 39.13). El nu
dorea sa moara pana cand inima lui nu era din nou
dominata de sfintenie. Rautatea este o otrava care
inghite toata linistea cugetului si izvorul ascuns al
bucuriei. Daca arunci <> piatra intr-un rau limpede,
el se va tulbura curand. „Caci 401
Ei vorbeste dc pace poporului Sau si iubitilor Lui,
numai ci sa nu cada iarasi in nebunie" (Ps. 85.8).
Neglijenta in umblarea pe calea sfinteniei expune in
mod periculos credinta ta, tinuta intr-un cuget bun:
este ca si cum ai incerca sa pastrezi un giuvaier intr-
un sertar, la indemana oricui. Credinta este un ochi,
iar pacatul arunca o ceata deasa inaintea ei. Pentru
credinta, o viata sfanta este ca aerul curat pentru
ochi; noi putem vedea pana departe doar pe zi
senina. Astfel, credinta vede dinainte fagaduinta lui
Dumnezeu, cand priveste printr-o viata bine
ordonata si sfanta. Credinta este un adapost. Va
renunta un soldat Ia armatura lui, daca nu a fost
ranit grav? Daca se prabuseste credinta, ce sc va
intampla cu speranta care isi croieste drum spre
credinta si-si scoate taria din ea, precum un bebelus
isi ia hrana de la mama Iui? Daca credinta nu poate
vedea iertare in fagaduinta, atunci nadejdea nu
poate cauta salvarea. Daca credinta nu poate
pretinde un fiu, speranta nu va astepta
mostenitorul. Credinta spune sufletului ca are „pace
cu Dumnezeu" si apoi sufletul se bucura „in
nadejdea slavei lui Dumnezeu" (Rom. 5.1,2). incerci
sa folosesti sabia Duhului? Cum o poti tine, cand
necuratia a ranit atat de grav mana credintei care
trebuia s-o poarte? Aceasta sabie are doua taisuri:
unul vindeca, celalalt raneste. Cu unul salveaza si cu
celalalt condamna. Biblia nu spune nici un cuvant
placut omului care practica pacatul. Acum -
gandeste-te foarte serios! - este vreun pacat care sa
merite toata aceasta confuzie, care, in mod
inevitabil, va inabusi si va strangula sufletul tau? 3.
Fii smerit in sfintenie Indiferent pe unde ar incerca
mandria sa patrunda - ca vantul care sufla iu!
deschide o usa sau un geam - n-o lasa sa intre!
Nimic nu este mai devastator pentru sfinteniea ta:
ca transforma neprihanirea in cucuta si sfintenia in
pacat. Nicicand nu te afli mai departe de o viata
crestina ca atunci cand esti umflat de mandrie. Cand
vedem un om umflat de dropica, putem spune ca
sangele lui este apos si bolnav, fara a-1 supune unui
examen de laborator. Cu cat mai multa mandrie isi
croieste drum prin viata ta, cu atat mai putin va
curge in venele sufletului tau sangele curat al
sfinteniei: „Iata, i s-a ingamfat sufletul, nu este fara
prihana in el" (Hab. 2.4). Cuvantul Jata" este ca un
semn pictat pe usa omului mandru, astfel incat sa
stie toti ca acolo locuieste un om rau. Daca nu
doresti sa anihilezi puterea sfinteniei sau sa pui la
indoiala existenta ei, pazeste-te de mandrie. Te-ai
simtit vreodata separat de ceilalti sfinti, deoarece ei
nu erau atat de sfinti ca tine? Fii atent: acest 196
lucru miroase a fariseism. Este in natura sfinteniei
sa dea intaietate fratilor si surorilor: „in smerenie,
fiecare sa priveasca pc altul mai pc sus de el insusi"
(Fii. 2.3). Sau poate ai observat germenii unei boli,
numita neprihanire personala, invadand gandurile
tale; inima ta se bizuic puternic pe neprihanirea ei,
pana cand increderea te sustine sa astepti
mantuirea datorita ei. Ei bine, in acest caz trebuie sa
te previn folosind cuvintele lui Constantin: „Asadar,
ridica-ti scara si urca-te la cer prin eforturile talc;
deoarece nimeni nu a ajuns acolo pc aceasta cale".
Chiar crezi ca ai putea fi singurul din cer care si-a
cumparat propria liniste? Du-tc si masoara-ti scara
prin sfintenia Evangheliei lui Dumnezeu. Daca este
mai scurta, fie si numai cu o treapta, tu vei fi la fel
de departe de cer! Daca te bizui pe propria-ti
neprihanire, cand a stralucit in locurile publice, si pe
propria-ti sfintenie, ca si cum ea ar fi umblat in
lumina, tu ti-ai atribuit niste merite care nu ti se
cuvin. Tu te faci vinovat de a oferi cea mai inalta
adorare unei fiinte, soarelui creat al pretinsei si
falsei sfintenii mostenite, ceva ce Duinnezeu a
rezervat numai Soarelui necreat al Neprihanirii:
„Domnul, Neprihanirea noastra" (Ier. 33.16). Tu ai
numai doua optiuni, dupa cum ne spune Scriptura -
sa-ti recunosti vina si sa renunti la efortul tau
omenesc sau sa renunti atat la viata, cat si la
mantuire. Acum, pentru a te ajuta sa infrangi
rascoala mandriei si vanitatea sfinteniei, cantareste
cu seriozitate urmatoarele recomandari umile: (a)
Mediteaza la sfintenia lui Dumnezeu Un om aflai la
inaltime, nu ameteste decat daca se uita in jos. Daca
cl permite o examinare condescendenta din partea
celor care sunt mai putin sfinti decat el, capul lui
incepe sa se invarta. Singurul tratament al acestei
boli este a privi in sus. Odata ce vede infinita
sfintenie a lui Dumnezeu, cel mai sfant om din lume
isi recunoaste starea reala si se
smereste adanc. Viziunea lui Isaia i L-a
descoperit pe Dumnezeu stand pe tronul Lui,
inconjurat de ingeri ce-si acopereau fetele si strigau:
„Sfant, sfant, sfant este Domnul ostirilor!" Dar
aceasta scena divina i-a aratat profetului si propria
lui josnicie; dupa ce a auzit serafimul strigand
„sfant" inaintea lui Duinnezeu, el a strigat:
,jiccurat", referindu-se la starea lui spirituala (Is. 6.3.
5). Iov a fost un alt om care si-a descoperit
necuratia sufletului sau, dupa ce a privit sfintenia lui
Dumnezeu. ,J)ar acum ochiul meu Te-a vazut. De
aceea mi-e scarba de mine si ma pocaiesc in tarana
si cenusa" (Iov 42.5-6). intr-o incapere intunecata,
noi parem destul de curati; dar daca ne-am putea
inconjura cu razele maretiei si sfinteniei 403 lui
Dumnezeu, nici razele de soare n-ar putea
descoperi atatea particule de praf in aer in
comparatie cu pacatul descoperit in noi de sfintenia
lui Dumnezeu. Dar politica mandriei nu este sa
apara acolo unde poate fi eclipsata; ea prefera sa
mearga acolo unde ea va fi adorata in lumina tacuta
a auto-inaltarii. (b) Mediteaza la sfintenia omului
inocent Este adevarat ca, daca esti credincios, in
tine este plantat un principiu al sfinteniei. Dar ce
poti spune de natura pe care ai avut-o inainte de
caderea in pacat a lui Adam? Israelitii care vedeau al
doilea Templu, dar care nu si-1 puteau aminti pe cel
dintai, credeau ca era o constructie minunata.
Totusi, cei care vazusera zidurile celui dintai,
Templul lui Solomon, plangeau si se bucurau cand
isi aminteau de distrugerea lui. „Dar multi din preoti
si leviti si din capii de familii mai in varsta, care
vazusera casa dintai, plangeau tare cand se puneau
sub ochii lor temeliile casei acesteia" (Ezra 3.12).
Asadar, fie ca acest lucru sa ne aminteasca ce fel de
om minunat a fost doborat datorita planului lui
Satan. in cer, tu vei gusta aceeasi placere de care
Adam se bucura in paradis, dar intre tine si varful
acelui deal tu trebuie sa faci multi pasi istovitori
printre obstacole de pofte, ispite si pacate. Calatoria
spre cer a crestinului este dificila. „Si daca cel
neprihanit scapa cu greu, ce se va face cel nelegiuit
si cel pacatos?" (I Pet. 4.18). Fecioarele intelepte nu
aveau untdelemn disponibil. Gandeste-te la prima
fiinta care s-a mandrit si la sfarsitul sau naprasnic.
(c) Mediteaza la propria ta marginire Pavel avea o
metoda eficace de zdrobire a mandriei, cand ea se
tinea strans de el. El se smerea, amintindu-si ce rau
fusese inainte de a fi salvat. Si el nu a indraznit sa
spuna vreun cuvant despre sfintenia sa, inainte de a
fi zavorat usa mandriei si de a-si fi amintit intreaga
poveste a celor mai intunecate episoade din viata
lui. Nici un vrajmas nu ar fi putut realiza imaginea lui
Pavel cu culori mai intunecate. Mandria a fost
zdrobita de nenumarate ori prin descrierea pe care
si-a facut-o el insusi: „Caci eu sunt cel mai
neinsemnat dintre apostoli; nu sunt vrednic sa port
numele de apostol, fiindca am prigonit Biserica fui
Dumnezeu" (I Cor. 15.9). Numai dupa ce s-a spalat
in vazul tuturor de vechile lui pacate, Pavel a
mentionat curatirea lui prin indurarea lui
Dumnezeu: J*rin harul lui Dumnezeu sunt ce
sunt; ...ba inca am lucrat mai mult decat toti: totusi
nu eu, ci harul lui*Dumnezeu, care este in mine (v.
10). El stia ca cea mai buna cale de a distruge
buruiana mandriei era de a-si zdrobi inima si de a o
transforma, smerindu-se pentru orice nelegiuire.
197 Mandria nu poate supravietui cu usurinta intr-
un pamant arat cu regularitate de smerenia
adevarata. Mandria este un vierme care roade harul
din inima. Numai medicamentele amare distrUg
viermii intestinali; lucrurile dulci ii hranesc. Crestine,
ia cat ai nevoie din acest medicament amar -
umilinta si pocainta - si cu binecuvantarea lui
Dumnezeu, tu vei fi vindecat. Dar sa nu crezi ca
acest vierme se inmulteste numai in copiii si
crestinii slabi. intr-adevar, aceasta varsta este cea
mai expusa acestei boli. Dar nici crestinii maturi nu
sunt imuni. De exemplu, batranul David a fost
infestat cu acest vierme cand a poruncit lui Ioab sa
numere poporul. Te-ai descoperit vreodata
numarand in secret faptele bune pe care le-ai facut
si suferintele indurate pentru Dumnezeu, si apoi
aplaudandu-te in surdina?

S-ar putea să vă placă și